Misiunea lui; împlinirea proorociilor pentru sfârşitul veacurilor

... O, puişorii Mei, M-am înălţat la Tatăl după patima Mea, iar acum M-am pogorât pe pământ, nevăzut de nimeni, pentru a-Mi pregăti acest vas ales de Mine, dar neputincios, şi prin el să-Mi pregătesc un popor sfânt, ca să-Mi gătească Mie calea ca să vin întru judecată. Puişorii Mei cei fricoşi, nu vă îndoiţi de glasul Meu, şi credeţi cuvintelor Mele prin această gură neputincioasă, că vreau să vă nasc din nou, din Duh. Nu vă temeţi. Vă voi ocroti, vă voi creşte cu lapte, că sunteţi mici. Vă voi lua sub aripile Mele, cum ia cloşca puii de îi apără de uliu, căci mulţi duşmani veţi avea.

O, tată, voi ştiţi că doctorii învaţă multe până prind învăţătura să vindece bolnavii şi să le dea medicamente trebuitoare la boala lor. Iată, şi voi, să aveţi credinţă mare şi tare, că veţi învia morţii şi veţi vindeca boli.

Fiule, tu cu mâna ta vei încheia planul lui Dumnezeu de la sfârşit.

... O, copilul Meu, am venit la tine ca să te iau la Mine, dar te mai las o clipă ca să-Mi serveşti cu trupul tău, dar să-Mi serveşti în lucru duhovnicesc, pentru că mâna Mea lucrează prin mâna ta, ochiul Meu lucrează prin ochiul tău, puterea Mea lucrează prin puterea ta, pasul Meu lucrează prin pasul tău, dar să nu te ia altcineva. Auzi?

O, să nu cauţi fără această lucrare, căci cu tine vreau să descui. Tu eşti un bulgăre de sare, care va săra tot pământul acesta. Tu eşti cheia veacului de la sfârşit.

... Vreau prin tine să scot omul de la supărare, adică pe aceia pe care i-am dat muncilor grele. Fiilor, strămoşii voştri s-au îmbogăţit prin lucrarea lui Dumnezeu, că, auzind glasul lui Dumnezeu şi împlinind cuvintele Lui cu putere, au ajuns bogaţi întru toate. Fiule, prin această lucrare dau iertare lui Pilat. Frate creştine, prin această lucrare dau iertare lui Caiafa, dau iertare lui Irod, voi da iertare mulţimii de morţi care au fost răpiţi din viaţă cu moarte năprasnică, şi miilor de copilaşi avortaţi le voi da mâna să iasă la lumină.

Adevărat îţi zic ţie, măi popor al Meu, căci acum se zideşte veacul ce va rămâne în veac. Cine a venit de la începutul veacului până acum, nu a gustat din cele pregătite, şi toţi aşteaptă pe cel de pe urmă, te aşteaptă pe tine. Oricum se face veacul acesta, dar vino la Mine, în cinstea pe care ţi-am dat-o Eu. Vino la Mine, că am ceva de lucru cu tine. Fiilor, veniţi-vă în fire, că aici se zideşte omul cel nou, dar nu se va lucra până ce omul numit nu se va schimba după planul lui Dumnezeu.

... Adevăr vă spun că mulţi dintre voi nu veţi primi moartea, ci cu trupul veţi primi pe Domnul.

... Ce a fost cu Moise? Ce a fost cu Avraam? Ce a fost cu Ilie, ? Ce a fost cu Noe? Voi sunteţi mai mult decât aceştia, măi tată. Sunteţi cei de pe urmă, sunteţi sfârşitul acestui veac.

... Voi sunteţi îngerii cu care Dumnezeu va încheia veacul. Voi sunteţi sămânţa lui Avraam. Printre voi e şi rămăşiţa lui Baal, care se închină la idoli. Uită-te bine, ca nu cumva cineva din casa ta să fie din aceia.

... Israele, să nu intre trupul tău în mormânt, că este scris să Mă întâmpini când voi veni cu scaunul judecăţii.

... Fiţi desăvârşiţi. Vine vremea să te trimit să pui mâna pe acela care zace în pat, şi se va scula; şi să te rogi pentru orbi, şi se vor tămădui, ca să vadă puterea rugăciunii. Vine vremea să te duci la lagărul de deţinuţi şi să pui mâna pe lacăt, şi să se desfacă. Vine vremea, copilul Meu, că fiecare îşi va lucra meseria sa, dintre cei credincioşi.

Voi sunteţi cheia veacului, care mai faceţi binele. Dumnezeu va încheia veacul Său cu voi.

Dacă vei fi cu Mine, creştine, şi vei fi cu lumina în mână, până la al miilea neam vei scăpa pe poporul tău. Vei spune: „Doamne, iată pe mama mea, iată-l pe fiul meu“, şi Dumnezeu va împlini cuvântul tău şi îţi va spune: „Să-ţi alegi neamul tău şi îl vei răscumpăra, dar prin rugăciune“.

Tată, mulţi aşteaptă să-i scoateţi de la pedeapsă, că până la al miilea neam va fi scos prin mâinile voastre, prin examenul tău, creştine. O, tată, te înşeală pe tine o mâncare, o băutură, o gelozie, o minciună? Acestea sunt gunoi. Aruncaţi-le de la voi. Cum S-a pogorât Domnul Iisus în iad şi i-a scos pe toţi afară, aşa şi tu, fiul Meu, te vei duce în iad, şi cu darul lui Dumnezeu, până la al miilea neam îl vei scoate.

De ce-Mi pierd Eu vremea cu voi? Fiilor, măcelarul e măcelar, îşi pregăteşte carnea ca să fie gustoasă. Aşa şi Domnul Hristos, Îşi pregăteşte popor pentru veşnicie.

... Poporul Meu, vreau să fac din tine o lumină şi o minune pentru ziua de mâine. Vreau să fac din tine lucru pentru vecii vecilor, dar nu reuşesc.

Ştiţi că s-a făcut numărătoarea voastră şi nu veţi pieri, că e scris în carte că mulţi dintre voi vor sta în viaţă şi Îl vor întâmpina pe Domnul.

... Fiilor, învăţaţi bine, căci de la faptele bune veţi da viaţă mortului. Vor veni ologii, surzii, muţii, sluţii. Vor fi pogorâţi pe acoperiş, şi prin post şi rugăciune vei da viaţă şi vindecare. Ascultă, creştine, că nu a fost nimeni pe pământ lipsit de darul Său. Dumnezeu Se serveşte de robul Său; numai de Lucifer nu S-a servit. Fiţi desăvârşiţi şi păstraţi-vă bine, că vine vremea să lucraţi. Veţi fi trimişi din loc în loc şi mulţi dintre voi vor lucra şi mulţi se vor odihni.

... Fiule, învaţă bine cartea, că nu vei mai merge cu cartea, şi vei merge cu mintea; şi nu vei mai merge cu geanta, şi vei merge cu toiagul.

... Copilaşul Meu, învaţă bine legea creştină, învaţă bine să stai de vorbă cu Mine, că vei sta de vorbă cu cel mai învăţat împărat. Nu vei fi dus de nimeni legat, şi Eu am să-ţi poruncesc: „Fiule, mergi! Fiule, mergi, dar mergi cum merge apa, toată ziua şi toată noaptea.“, şi tu, fiule, vei merge şi ziua, şi noaptea; şi tu, fiule, vei lucra şi ziua, şi noaptea.

... Mai avem un pic şi vom ieşi şi vom controla pământul acesta şi în lung şi în lat şi veţi vedea ce nu au văzut ochii voştri. Bolnavii se vor face sănătoşi; orbii vor vedea; ciungii, cu mâinile lor vor lucra.

voi sunteţi cei din urmă născuţi, şi dacă prin ascultare veţi lucra lucrul ce vi s-a încredinţat, să ştiţi că este Dumnezeu cu voi, şi cu voi va încheia Dumnezeu veacul acesta.

Să ştii că atunci când vei zice că vei muri, atunci va veni binele. Dar va fi o zi, şi această zi nemăsurată va fi, şi în această zi te va trimite Domnul să scoţi mortul din groapă şi îl vei scoate cu o singură binecuvântare, că se va lua darul de la preotul acela care bea şi mănâncă şi pe tine te huleşte, şi se va da aceluia care Mi-a slujit Mie.

Poporul Meu, am venit pentru tine ca să împlineşti ce este scris în Apocalipsă, că în vremea de apoi voi veni iarăşi şi voi face lucrare nouă, care nu a fost niciodată pe pământ.

... Tu, care ai avut darul să stai de vorbă cu Mine, prin rugăciune vei scoate până la al miilea neam. Dumnezeu a dat putere Fiului Său, cum şi robului Său cel mai mic, tată. Să ştii că nu vei fi tu mai mare, şi altul mai mic, ci toţi deopotrivă veţi fi măsuraţi. Că vei zice la munte: „Fă-te uşă, să trec prin tine!“, şi se va face, creştine. Şi vei zice la munte: „Mută-te!“, şi se va muta, creştine. Şi vei zice la munte: „Sfărâmă-te!“, şi se va sfărâma, căci adevăr îţi grăiesc: Dumnezeu, prin credinţa ta va lucra încheierea veacului acesta. Nu te face vinovat, căci este păcat.

Am venit din cerul sfânt să vă fac cunoscut acest cuvânt. Israele, vreau să fii sarea. Cu tine voi săra şi trecutul, şi sfârşitul. Cu tine voi săra tot veacul acesta.

Dacă veţi asculta, Dumnezeu vrea să-Şi împlinească planul Său de la sfârşit.

... Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe, şi Dumnezeu Îşi va arăta minunile Sale prin copiii Săi din urmă.

... Domnul Iisus a ursit să nu muriţi, şi să-L întâmpinaţi pe Domnul când va veni cu tot cerul Său.

Iubit popor, eşti scris mai înainte de începutul veacurilor să fii cu Mine.

... Cerul voieşte ca acest mănunchi, această mână de popor să lumineze calea prin întuneric, să strălucească în locul soarelui când va fi beznă pe pământ. Domnul va triumfa prin întuneric cu această mână de popor, ca să-l arate la tot ochiul de pe pământ.

Iată, se împreunează cerul cu pământul ca să lucreze împreună. Iată, se ridică pământul la cer, şi iată, se fac ceruri noi şi pământ nou, în care vor locui pacea şi adevărul cel din cer. Nu se poate să mai fii pământ, poporule al meu, nu se poate să mai fii trup stricăcios, că iată, am venit să te fac ceresc, că aşa a spus Dumnezeu, că vei fi un popor ceresc, cu trupuri cereşti, şi toată lumea va vedea această stare cerească şi se va pleca spre ea.

O, iată ce menire ai de la Dumnezeu, poporule al meu, că face Domnul cu tine începătură de stare cerească şi îngerească şi Îşi aşează la tine începutul împărăţiei Sale.

Ia cartea lui Dumnezeu şi mănânc-o, fiindcă va trebui să curgă din gura ta râuri de apă vie, iar cel ce va fi să bea, gata, să învieze, că trebuie să bea şi morţii din aceste izvoare şi să învieze.

Poporul meu, vreau să se scrie iubire între mine şi tine. Vreau să nu mai fie o iubire mai mare ca iubirea dintre mine şi poporul meu iubit. Şi zic aşa, şi aşa să fie, fiindcă iubirea de care te vei bucura tu, nu s-a mai auzit vreodată. Niciodată nu a avut Dumnezeu vreun popor mai iubit decât tine, poporule al meu. Tu eşti ca fiul cel mai mic, şi de aceea eşti iubit, căci Domnul aşa a spus: «Cel mai mic va fi cel mai mare întru împărăţia lui Dumnezeu». Caută, creştine, şi te învredniceşte de această iubire şi pregăteşte-te din zi în zi mai mult, că voi veni la tine în curând, şi am să-ţi vestesc lucruri noi, de care va trebui să te învredniceşti. Va trebui să faci lucruri mari şi minunate, dar va trebui să fii bine pregătit şi bine aşezat, şi va trebui să fii bun şi curat şi sfânt. Orânduieşte-ţi bine casa ta şi adu cerul lui Dumnezeu în ea şi veghează tot timpul, că tot timpul trebuie să lupţi şi să veghezi, şi peste tine, dar şi în jurul tău, până când vom birui.

Am venit să-ţi spun acum: ridică-te ca să înţelegi ce este cu tine, poporule al meu, căci în curând tu vei fi o minune nouă şi vei intra în starea cea de fericire şi nu vei mai muri niciodată. O, de ce ţi-a fost aşa de greu să pricepi tainele lui Dumnezeu? Nimic n-a rămas ca să nu-ţi spună ţie Domnul. Iată, acum va trebui să înviezi numaidecât şi să intri întru înţelepciune, că Se va îndrepta Dumnezeu apoi cu tine către neamuri, ca să sufle peste această lume şi să învieze. Iată zilele învierii despre care s-a scris că vor veni, căci morţii aceştia vor auzi în curând glasul acestor cuvinte, şi vor învia aceşti morţi şi vor serba zilele de înviere ale acestui veac.

Am venit să te iert, iubitul Meu popor, şi voiesc să iert prin tine şi prin cuvântul tău păcatele făpturii, tată, aşa cum Eu am făgăduit peste toate câte se vor dezlega pe pământ ca să fie dezlegate în cer. Această lucrare se primeşte la Domnul din lucrarea celor chemaţi, aleşi şi credincioşi ai vremii de sfârşit. Amin.

Uită-te, ca să vezi, tată, ce loc ai tu în carte. Uită-te ca să vezi şi ca să ştii şi ca să crezi prin ştiinţă cerească, poporule creştin, că după ce Domnul rosteşte numele lui Israel cel din seminţii, rosteşte apoi numele tău, popor de la sfârşit, luat din necazul cel mare, din neamurile pământului luat, căci Eu te-am făgăduit lui Dumnezeu încă din vremea lui Avraam şi Isaac şi Iacov. Eu am rostit mare binecuvântare pentru tine la capătul lucrării acestor părinţi ai tăi, Israele al făgăduinţei, şi te-am făgăduit cerului încă de pe atunci, popor mititel prin care voi ridica mulţimea aceea mare care va răsări din necazul cel mare şi va sta în faţa acestui tron.

Sună gongul cel mare al arătării văzute a acestei lucrări care te-a născut pe tine de la Mine, ca să fii cu Mine acum, şi în veacul veacului apoi. Să nu stai nepăsător, să nu stai surd, căci gongul cel ceresc va fi să scoale morţii din morminte, dară pe tine, care ai încă trup, trup cu duh dătător de viaţă, dat de Mine! Eu, din îndurarea Mea, luminez şi sfinţesc pe tot omul care vine în lume. Şi prin ce fac Eu lucrarea aceasta peste făptură? Prin credinţă, tată, prin botezul credinţei şi prin baia naşterii cea de sus, nu prin meritul omului, că nu este om fără păcat şi care să merite îndurarea Mea, ci prin umilinţa Mea înspre om, tată, ca să repar păcatul omului cel făcut de om după ce a fost scos omul din cer pentru neascultare. Şi l-am pus pe om pe pământ şi l-am iertat şi l-am binecuvântat pe fiecare om care s-a născut din om, şi care a crezut în Dumnezeu, şi care a lucrat dreptate înaintea Mea. Şi după felul cum a lucrat omul, a căpătat îndurare de la Dumnezeu.

Omul din păcate se naşte, şi Eu n-am rostit binecuvântare pentru păcat, că nu se putea aşa ceva, dar am binecuvântat pe omul care, născut din om, a căutat spre Domnul, urmându-I Lui. Şi acum prin tine, popor al harului Meu, vreau să sfârşesc ce mai am de lucrat şi de reparat peste om. Nu Mă lăsa fără mâini şi fără picioare peste pământul tău, peste ogorul tău, că vreau să dau viaţă fără de moarte ogorului tău, ca să binecuvintez apoi această lucrare întru terminarea ei.

Am ales un popor acum, după trecerea celor şapte veacuri care au fost arătate prin profetul Ieremia, căci el a spus despre Domnul, Cel ce a întemeiat pământul cu şapte vremi şi cu şapte peceţi. Am ales poporul cel prin alegere cerească şi am lucrat încă o dată aşa cum am lucrat cu Israel cel după trup, şi iată, a venit vremea să răscumpăr trupul făpturii căzute, şi vreau să trimit poporul Meu spre lucru.

Israele, Israele, viaţa ta să fie întru Mine, şi viaţa Mea întru tine, fiule scump, căci cu această lucrare a vieţii tale în Domnul Eu am scris judecata lumii. Te-am crescut şi te-am împlinit în Duhul Sfânt şi te-am pus înaintea oamenilor, ca să vadă omul ce va să zică Dumnezeu în om, şi să fie omul judecat întru faptele vieţii sale. Amin.

N-am nimic mai scump ca tine, poporul Meu, că tu eşti aşteptat de şapte mii de ani ca să plinesc cu tine ultimele făgăduinţe rostite de Mine, cer nou şi pământ nou, şi om nou, după chipul şi asemănarea Mea, ca să se arate înţelepciunea lui Dumnezeu cea ascunsă, cea de taină, fiule, pe care Eu am rânduit-o mai înainte de veci spre slava Mea şi a ta, copile credincios la sfârşit.

Stai, Israele, înaintea Mea, şi se vor bucura de Mine şi de tine toate noroadele de pe pământ; ba chiar şi cei ce nu cred se vor bucura de tine când Mă vor vedea cu tine, că slava Mea se va vedea cu tine, şi Mă voi slăvi în mijlocul tău mai mult decât atunci prin ucenicii Mei, că scris este: «Mai mari decât atunci se vor face lucrurile lui Dumnezeu înaintea oamenilor prin cei ce cred la sfârşit».

Poporul Meu, voiesc peste tine pace şi mântuire, şi de aceea semăn mereu peste tine sămânţa cuvântului Meu. Semănătorul seamănă cuvântul peste tine. Tu eşti copacul cel crescut din sămânţa cea mică, semănată de Mine în tine, şi din ea s-a făcut copac mare, şi în acest copac sălăşluiesc păsările cerului, Israele fiule. Iată, vin cu sfinţii cerului, cu duhurile cerului vin în tine, Israele, ca să Mă sălăşluiesc cu praznic de serbare în tine. Te învăţ să te faci pildă înaintea noroadelor, fiule, să te faci pildă a împărăţiei cerurilor, poporul Meu, copacul Meu crescut din sămânţa cuvântului Meu, grâul Meu, poporul Meu, rod al seminţei cuvântului Meu care a căzut pe pământ bun. Vin sfinţii şi îngerii cu Mine la tine, Israele, că se împlinesc peste tine Scripturile Mele, şi Eu vin cu ele, cu împlinirea lor peste tine; vin să te fac oglindă în care să se vadă împărăţia cerurilor pe pământ, că Mă vestesc lumii că sunt în tine cu sfinţii şi cu îngerii în slava cuvântului Meu, în slavă cerească pe pământul tău, Israele, pământul Meu cel nou, în care vin cu cerul cel nou în praznic de serbare, praznic de cer nou şi de pământ nou în care sălăşluieşte dreptatea Mea şi pacea Mea.

Dar Eu voiesc să fac minune mare cu tine, poporul Meu. Voiesc să fac naştere din nou a lumii, tată. Voiesc să împlinesc cu tine şi prin tine această Scriptură a înnoirii lumii, şi de aceea lucrez în tine dar de credinţă şi de iubire de Dumnezeu, şi de ascultare şi de sfinţenie, poporul Meu, că numai pe tine te mai am viu între oameni. Cel ce crede în Mine, acela este viu şi crede. Cel mort, este cel ce nu crede în Mine, şi iată, nimeni nu crede ca tine în cuvântul Meu cel de ieri şi de azi. Tu eşti aşteptat de cei vii din cer şi de cei morţi de pe pământ. Tu eşti unealta Mea cu care-Mi împlinesc Scripturile venirii Mele cea de a doua ca să fac cer nou şi pământ nou şi pace şi dreptate pe ele, iar cei necredincioşi te vor vedea pe tine unealtă în mâna Mea.

Voiesc, fiule, să te cuprind în taina mângâierii, căci ea înseamnă Duhul Sfânt, iar ca să fii cuprins în ea, trebuie să se vadă, trebuie să lucreze peste tine şi din tine această taină cerească. Eu de mai bine de patruzeci de ani aştept rodul acesta în poporul Meu. Aştept, fiule, descoperirea tainei Duhului Sfânt Mângâietorul, Duhul Care te-a născut pe tine din cuvântul Meu, Duhul Care te-a crescut pentru împărăţia Mea, poporul Meu.

Voiesc, poporul Meu, să-Mi fac descoperită din mijlocul tău această taină cerească a mângâierii Duhului Sfânt peste mulţi, taina Duhului Sfânt Mângâietorul, de Care are nevoie toată lumea, chiar dacă lumea nu ştie de ce are nevoie când caută mângâiere. Voiesc, poporul Meu, să fac din tine lumină a Mea prin lume, lumină văzută, care să-i facă bine omului fără cale sfântă, lumină care să-l mângâie pe om, să-l cheme pe om, să-l ajute şi să-l învieze şi să ia omul putere din ea ca să se facă fiu al lui Dumnezeu prin credinţă şi prin iubire şi prin iertarea Mea, căci Eu sunt Cel bun, Care am suferit ca să-l răscumpăr pe omul pierdut din braţul Meu cel ceresc. Voiesc, poporul Meu iubit, să fii tu taina mângâierii pe care Eu am pregătit-o pentru cei ce Mă iubesc şi nu ştiu cum să Mă aibă viu şi adevărat în ei. Voiesc, fiule, să mântuiesc lumea din stricăciune şi să-i dau nestricăciunea şi să-i dau viaţa veşnică. Voiesc s-o fac să vrea aceste daruri veşnice şi voiesc să te am pe tine fruct al iubirii Mele şi taină a mângâierii.

Te-am vestit până la toate marginile că eşti poporul Meu de fii mici şi credincioşi cuvântului Meu care vine pe pământ ca să-Mi aştearnă în calea Mea punte de la cer spre pământ ca să vin să-Mi împlinesc venirea cea de a doua şi să împlinesc cer nou şi pământ nou pentru toţi fiii iubirii, pentru toţi fiii dreptăţii, pentru toţi cei ce vor primi înfierea prin iubirea Mea şi prin iubirea lor, şi voiesc, poporul Meu iubit, să fac din tine înviere peste oameni şi să-i vindec de patimi şi de necredinţă şi de nepăsare şi de neiubire şi să le dau iertarea apoi.

Pregăteşte-te pentru slava Duhului Sfânt, Ierusalime, căci Ierusalim înseamnă slava Duhului Sfânt, şi de aceea ţi-am pus Eu numele de Ierusalim, poporul Meu iubit. Fiţi toţi o iubire şi un cuvânt de Duh Sfânt. Fiţi copii lucrători, fiţi toţi, bucurând pe Duhul Sfânt în voi, ca să vadă şi cerul şi pământul această lucrare aşteptată de veacuri de toţi sfinţii din cer şi de pe pământ şi de toate oştirile cereşti, măi copilaşi ai nădejdii Mele, ai venirii Mele. Amin.

Vă voi trimite un îngeraş aşa cum am trimis la păstorii de la stână când venise vremea să Mă nasc din Fecioară, şi vă voi înconjura pe voi de slava Mea cea adusă de îngeraşul Meu, şi el vă va aduce bucurii aşa cum a adus păstoraşilor de atunci şi vă va vesti venirea slavei Mele, şi mulţimi de oşti cereşti se vor arăta şi Mă vor lăuda şi vor vesti slava Mea în cer şi pe pământ şi pacea Mea peste oameni şi bunăvoire între oameni. Şi îngeraşi mulţi se vor coborî şi se vor sui în chip văzut şi în chip nevăzut, de la cer la pământ şi de la pământ la cer, şi vă vor mângâia pe voi, că scris este în prooroci că voi, fii ai Ierusalimului, veţi fi mângâiaţi în Ierusalim. Amin.

Voiesc, poporul Meu iubit, să te cuprind în taina mângâierii, căci taina aceasta înseamnă Duhul Sfânt. Eu de mult aştept în tine rodul acesta. Aştept, fiule, în tine descoperirea Duhului Sfânt Mângâietorul, căci toată făptura aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu şi slava Mea cu ei. Amin.

O, iubitul Meu popor, întru care binevoiesc Eu acum la a doua Mea venire între oameni! Voiesc, poporul Meu, să te deprind cu nevoia de a-L iubi pe Dumnezeul tău Cel ceresc, că nevoia aceasta te face să Mă doreşti şi să Mă chemi şi să Mă preţuieşti cu milă şi cu iubire, şi cu patimă să Mă iubeşti. Voiesc, fiule, să te văd împătimit după Mine. Voiesc să te învăţ cu mila de Mine. Voiesc să arzi cu dorul după Mine. Voiesc, poporul Meu, să vin, şi tu trebuie să ai puterea să Mă aduci pe pământ, să Mă aduci de lângă Tatăl lângă tine.

Tu, poporul Meu, trebuie să poţi să Mă faci văzut de oameni lângă tine. Tu trebuie să fii cărarea Mea cea tare, căci vremea rugăciunii tale trebuie să ardă locul pe care stai tu când te rogi lui Dumnezeu. Te învăţ lucrare proaspătă. Te învăţ, şi iar te învăţ, că fără învăţător desăvârşit nu poţi să fii ucenic desăvârşit. Te învăţ să te rogi ca Mine, poporul Meu.

Nu-Mi trebuie nimic de la tine, poporul Meu, decât milă, fiule. Suspin cu împărăţia cerurilor pe braţe şi nu găsesc milă pentru ea. Eu sunt Împărat, şi am de toate şi nu-Mi trebuie jertfe, ci Îmi trebuie lucrători împreună cu Mine ca să-Mi sfârşesc lucrarea aşezării de cer nou şi de pământ nou pe pământ cu oamenii.

Cerul aşteaptă minuni de la cei de pe pământ, şi cei de pe pământ aşteaptă minuni de la cei din cer,

Ridică-ţi ochii în sus şi învaţă să ai cerul în tine. Uită-te în sus, şi învaţă cele de sus, învaţă lucrarea sfinţilor şi a îngerilor peste pământ. Nu te uita numai în lături. Uită-te şi în sus că ai de căpătat cerul ca podoabă peste tine. Dacă te uiţi numai în lături nu poţi dobândi cele de sus, că ele sunt de sus, nu din lături. Te pregătesc cu învăţătură din cer, iar tu să nu te pierzi în lături, ci pierde-te în cele de sus, ca Eu să te găsesc întru ele când Mă voi lăsa descoperit întru tine şi peste tine şi din mijlocul tău peste multe mulţimi. Un om care s-a dus să fure şi să aibă, a luat cu el şi pe copilul său, ca să-l înveţe să aibă când nu are. Şi când a ajuns să ia şi să aibă omul, a lucrat pe furiş, că lucra ca pe pământ; şi s-a uitat în faţă şi în spate, în stânga şi în dreapta, şi apoi s-a pregătit să ia şi să aibă. Dar copilaşul i-a spus că în sus a uitat să se uite, iar cele de sus s-au coborât şi au lucrat pentru naşterea de sus a inimii omului, şi omul a învăţat să privească cu cele din cer peste faptele lui.

O, fiule Israele, te pregătesc, tată, şi tu să nu tânjeşti în pregătire. Uită-te în sus. Amin. Iar în lături să te uiţi cu ochii cei de sus, cu naşterea ta cea de sus, cea din cer, nu cu cea din om naştere. De şapte mii de ani aştept vremea ta pe pământ între oameni. De şapte veacuri te aştept să fii poporul Meu cel credincios, că te-am chemat, fiule, ca să fii cu cerul pe pământ, şi din cel chemat te-am ales apoi, şi din cel ales te-am lucrat pe tine cel credincios, ca să am cale să vin. Eu nu te mint că vin şi să nu vin. Dacă Scripturile venirii Mele a doua oară sunt minciună, atunci şi acest cuvânt este minciună. Dar Scripturile sunt adevăr, şi Eu vin şi Mă fac adevăr, căci Eu sunt cuvântul adevărului, cuvântul Scripturilor. Amin.

Eu fără popor pregătit nu pot să-Mi pregătesc venirea. Eu fără casă lucrată din pietre vii nu pot să-Mi fac venirea cea cu slavă văzută. Casa trebuie să fie văzută şi bine lucrată şi bine împodobită, căci darurile cereşti va fi să întreacă cu strălucire văzută toate cele ce strălucesc peste oameni fără putere de strălucire. Strălucirea care cade la orice adiere de vânt, aceea nu este strălucire, şi este minciună pe care oamenii au scris strălucire.

O, mare este dorul Meu, şi iată, Mi-am făcut casă pe pământ. Mâna Mea cea tare a lucrat şi am biserică pe voia Mea şi am cale spre ea şi am cu ea cale peste pământ. De şapte mii de ani am aşteptat vremea acestui popor credincios, care crede că Tatăl M-a trimis cuvânt pe pământ.

O, popor credincios, credinţa ta să nu piară în veci. Credinţa ta să crească şi să umple pământul de credinţă. Credinţa ta să treacă în veacul cel fără de sfârşit. Amin, amin, amin.

Pregăteşte-ţi podoabele credinţei şi lustruieşte-ţi îmbrăcămintea şi încălţămintea şi albeşte-ţi albul sfinţeniei Mele în tine, că Eu sunt Lumină din Lumină, şi Lumina la Lumină trage.

O, poporul Meu iubit, fă-te cale şi lumină şi pâine şi apă şi sare şi haină pentru oameni. Să se uite omul la tine şi să înţeleagă cum este Dumnezeu şi ce voieşte Dumnezeu de la om. Să se uite omul la tine şi să ia putere să vină după Mine ca şi tine, şi să Mă înţeleagă pe Mine uitându-se la tine, poporule, cărarea Mea de la pământ la cer. Tu eşti cărare pentru cei de pe pământ, ca să ştie omul cărarea spre Dumnezeu. Tu eşti torţa Mea cea aprinsă, şi cu tine Mă port peste întuneric ca să scot omul din întuneric la lumină şi să Mă odihnesc de jale. Am de arat şi de semănat şi de borunat cu tine, ca să fie prinsă sămânţa Mea sub ţarină şi ca să iasă firul ei la lumină şi ca să Mă bucur de popor nou ca şi tine, şi cu el să umplu pământul şi să-Mi răscumpăr munca şi pe toate cele văzute şi nevăzute, care au fost la început făcute de cuvântul Meu pentru omul cel făcut de Mine, căci pentru el M-am coborât din sânul Tatălui Meu, ca să-l iau în Mine şi să-l nasc din Mine, ca să fie omul născut din cer, ca şi Mine, şi ca să Mă ia omul în el, şi să-Mi dea viaţă în el şi din el, şi ca să fiu Eu Dumnezeul omului cel de sus născut, precum sfinţii sunt născuţi de sus la credinţa lor, şi cu patrie cerească şi veşnică dăruiţi de Dumnezeu.

Eu aşa am spus vouă: dau sfinţii să vă măsoare făptura, dau sfinţii să se măsoare cu voi, că ei văd cine sunteţi voi, ei Mă văd pe Mine între voi cuvânt, şi să nu Mă ruşinaţi, fiilor. Fiţi şi înăuntrul vostru şi în afara voastră curaţi şi cu duhul, şi cu trupul. Fiţi plăcuţii Mei, fiţi pe placul Meu. Amin. Nu vă răciţi de Mine, fiilor. Nu vă învăţaţi cu Mine dacă vă învăţ mereu. Învăţaţi-vă din venirea Mea la voi mereu. Învăţaţi-vă să fiţi mereu noi, că prin voi voiesc să le fac pe toate noi şi curate şi sfinte şi cereşti pe pământ.

Puneţi, fiilor, la inimă cuvintele Mele. Fiţi, fiilor, popor model, ca să-l fac pe omul din lume om după chipul şi asemănarea voastră, om de care am Eu nevoie pentru viaţa cea fără de moarte, măi fiilor. Eu M-am uitat la Mine şi Mi-am făcut chipul din lut, chip după asemănarea Mea, şi am pus suflare de viaţă în el şi l-am făcut fiinţă vie şi veşnică, dar omul n-a voit să fie modelul Meu, şi s-a smuls din iubirea Mea şi şi-a făcut iubirea lui. Fiţi ca Mine, fiilor, şi faceţi şi voi lucrarea pe care am făcut-o Eu. Uitându-vă la voi, faceţi-l pe om ca şi pe voi, şi suflaţi peste el duh de viaţă veşnică. Amin. Oare, voi înţelegeţi ce aveţi voi de lucrat pe pământ? O, fiilor, căutaţi să vă înţelegeţi naşterea voastră din Mine şi viaţa voastră cu Mine, şi lucraţi cu Mine om din om, aşa cum a lucrat Tatăl cu Mine om din lut, căruia i-am suflat suflare de viaţă din Tatăl şi din Mine.

Eu Mi-am făcut trup din tine. Tu eşti trupul Meu, căci sunt una cu tine prin trupul Meu, şi tu trebuie să grăieşti cu Mine dacă eşti unit cu Mine. Nu pot, fiule, să grăiesc fără guriţa ta. Învaţă-te să grăieşti cu Mine, învaţă-te să grăiesc Eu din tine, învaţă-te cu cerul, învaţă-te de pe acum, mai înainte de vederea cea deplină când vederea duhului va vedea deplin prin vederea trupului. Am spus mereu: «Creşti, Israele, creşti, tată, creşti!», am spus. Se va lăsa cerul văzut de tine; de aceea ţi-am cerut să creşti. Am spus mereu că tu eşti mâinile şi picioarele Mele şi ochiul Meu şi gura Mea. O, copilaş peste care am suflat şi suflu mereu, uită-te la tine ca să vezi dacă eşti al Meu sau dacă eşti al tău. Uită-te să te vezi dacă eşti mâinile şi picioarele şi ochiul şi gura Mea. Uită-te, şi apoi să-Mi spui cu guriţa ta dacă eşti al Meu sau dacă eşti al tău. Dacă eşti al Meu, vei aduce cerul Meu spre vedere, iar dacă eşti al tău, vei închide cerul Meu şi nu-l vei vedea.

Israele, Israele, cele nădăjduite vin spre desăvârşire. Învaţă-te cu cerul, învaţă-te cu sfinţii, învaţă-te cu lumina cea veşnică, învaţă-te cu veşnicia, că toţi sfinţii aşteaptă să deschizi această poartă a veşniciei. Ţi-am spus, tată, că tu eşti cheia, şi nu eşti altceva decât cheia, şi aceasta este lucrarea ta. Deschide ochii ca să vezi cum de şapte mii de ani se aşteaptă la această poartă. Toţi sfinţii aşteaptă cerul cel nou şi pământul cel nou, şi tu eşti cheia acestei împliniri.

În tine M-am făcut praznic, poporul Meu, şi în tine voi coborî praznicul venirii Mele a doua oară pe pământ, şi tu vei fi poporul întâmpinării Mele, şi te voi face semn în mijlocul popoarelor, aşa cum l-am făcut pe Israel în vremea lui Moise cel blând şi credincios.

Ţine minte, poporul Meu, că Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu în cer sus şi pe pământ jos, şi nu mai este altul în afară de El ca să-ţi facă ţie bine. Ţine minte, poporul Meu, că tu eşti semnul Meu mai înainte de venirea Mea cea mare, că scris este: «După zilele cele de strâmtorare soarele se va întuneca, şi luna nu va mai lumina, şi stelele vor cădea, şi se vor clătina puterile cerurilor, şi atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, şi se vor tângui toate neamurile de pe pământ şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă». Amin, amin, amin.

Tu eşti un popor cuminte şi ştii de la Mine ce trebuie să facă şi să fie creştinul în sărbători de sfinţi. Tu eşti poporul cel învăţat de Dumnezeu, după cum este scris: «Şi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Tu eşti proorocie împlinită, că Eu vin din cer la tine şi te învăţ şi împlinesc cu tine Scripturile, că pe pământ nu mai găsesc om care să vrea să se dea Mie ca să împlinesc cu el Scripturile Mele, Scripturile venirii Mele, Scripturile învierii morţilor, Scripturile cerului nou şi ale pământului nou, Scripturile veşniciei, poporul Meu.

Am spus ţie, Ierusalime al venirii Mele, că voi veni la tine şi îţi voi desface Scriptura poporului Meu cel nou, care are de la Mine nume nou, nume de român, căci acesta este numele cel nou al poporului lui Dumnezeu. Iată, dau inimă nouă celor ce cred venirea Mea în cuvânt peste pământ, că am spus ţie, Israele român, să te faci pe pământ pildă a împărăţiei cerurilor, ca să înveţe oamenii de la tine taina învierii, taina fiilor lui Dumnezeu, care sunt fiii învierii, taina chipului Meu în om.

Am spus ţie, Israele român, că tu eşti adevăratul popor român, că tu eşti poporul creştin al românilor. Nimeni nu este creştin decât cel ce iubeşte chipul Meu în el. Chipul Meu este viaţa Mea în om, este voia Mea în omul în care Eu îmi găsesc plăcerea.

Începem din nou lumea, şi încep cu voi. Amin. Începem din nou pe România, şi încep cu voi. Amin. Începem din nou cu începutul în toate, şi încep cu voi. Amin. Şi am început cu voi. Amin, amin, amin.

Nimeni din cei ce vă întâlnesc pe voi şi vă privesc pe voi în numele Meu, nu pricepe adâncimea tainei Mele în voi, că Eu lucrez tainic din veac şi până în veac. Dacă aş mai lungi veacul omului, omul de după această lucrare a Mea ar osândi pe tot omul de azi că n-a cunoscut pe Dumnezeu în voi. Dar oamenii de lângă voi şi toţi cei din vremea aceasta nu vor venirea Mea, căci sunt goi şi nu ştiu ce înseamnă veşmântul venirii Mele, veşmântul de nuntă, fericirea pe care Eu, Domnul, am aşezat-o pentru cei săraci cu duhul, pentru cei ce au numai Duhul Meu.

V-am sfinţit numele şi viaţa şi fapta şi v-am numit Ierusalim nou, popor nou, cetate de sfinţi, cetăţenie cerească pe pământ, cer nou şi pământ nou, că de şapte veacuri aştept să vină pe pământ împărăţia Mea cu oamenii. Fiţi oameni noi zi şi noapte, fiţi venirea Mea şi împărăţia Mea în toată clipa, şi lumina voastră nu se va stinge în veci. Amin, amin, amin.

Învaţă, Ierusalime, pătrunde, fiule de azi, taina Mea cu tine, taina venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. Tu eşti veşmântul cu care Mă acopăr acum, la venirea Mea cu cele veşnice pe pământ. Te-am aşezat în faţa Mea, iar Eu grăiesc în spatele tău şi te-am făcut poartă cerului, poporul Meu, şi te-am făcut veşmântul venirii Domnului, o, grădiniţa Mea de fii! Ungerea ta este din grădina raiului, de la începutul cel dintâi. Învierea ta a deschis cartea judecăţii făpturii, cartea venirii Mele, cartea învierii. Deschide cartea, ca să se uite în ea neamul omenesc de pe pământ şi cel de sub pământ şi cel din mare şi cel din cer, poporul Meu. O, poporul Meu, deschide poarta înţelepciunii cereşti, ca să intre omul la Mine şi să ia de la Mine. Ia cartea şi deschide-o la toţi dacă Eu am deschis-o şi ţi-am dat-o. Ea este cheia cu care Eu, Domnul, cobor în cuvânt în locuinţa morţilor şi în mare şi în iad, ca să scot pe morţi şi să-i judec, şi apoi să le dau după faptele lor, şi apoi să-i mântuiesc pe mulţi. Poporul Meu, cartea Mea cu tine este taina învierii făpturii, taina uşii deschise, taina fiilor lui Dumnezeu, care sunt aşteptaţi de cei din cer şi de cei de pe pământ şi de cei de sub pământ şi de cei din mare şi de cei din văzduh. Amin.

Vă prind şi vă cuprind şi vă mângâi şi suflu peste voi din Mine, că sunteţi osteniţi, dar sunteţi frumoşi, şi nimeni nu mai are ce am Eu. Vă am pe voi, şi vă am uşurare. Mă tângui vouă şi Mă mângâi în durerea Mea. Curând, curând nu vor mai fi lacrimi nici pe obrazul Meu, nici pe obrazul sfinţilor, nici la voi. Mai osteniţi un pic, un picuţ, şi vin cu odihna Mea şi a voastră. Duhul Sfânt Mângâietorul vă cuprinde în taina Sa, căci voi sunteţi taină de nepătruns, fiindcă Eu vă acopăr în ochii celor ce vă privesc pe voi. Vă am ca pe o comoară. Am cumpărat pentru voi toată ţarina, ca să vă am pe voi, ca să vă am ai Mei. Voi sunteţi aşteptaţi de şapte mii de ani. Sunteţi scrişi în cartea înţelepciunii de sus la întemeierea lumii, şi toată firea a aşteptat clipa arătării voastre, descoperirea fiilor lui Dumnezeu în mijlocul neamului român.

Eu am făcut din voi calea venirii Mele, căci v-am găsit scrişi în cartea cerului, în Cartea Vieţii Mielului, iar viaţa Mielului este în voi. Eu sunt Mieluţul Tatălui, iar voi sunteţi altarul Meu, chivotul legământului Meu cel nou, potirul în care Eu Mă torn în fiecare zi spre viaţa lumii, prin jertfirea vieţii voastre pe care Mie Mi-aţi dat-o şi Mi-o daţi. Sunteţi învăluiţi în taina venirii Mele. Curând, curând iau vălul de pe voi, iar Eu Mă voi lăsa văzut lângă voi, aşa precum cuvântul Meu este cu voi.

Acum ne vom odihni, căci aţi trudit. Fiecare zi de nuntă are nevoie de pregătire şi de jertfă. Vă prind şi vă cuprind în duhul mângâierilor Mele şi vă dau să purtaţi crucea venirii Mele şi mai mult, că n-am cu cine s-o mai împart.

Voi, copii ai venirii Mele, staţi frumoşi înaintea Mea, că iată, Eu mereu, mereu vă înmiresmez cu cele din cer, ca să stau cu voi peste pământ pentru împlinirea venirii Mele. Rostesc mereu la voi facerea cerului nou şi a pământului nou. Cuvintez peste voi mereu cuvântul facerii din nou a lumii, şi nimic nu lucrez cu voi decât cele ce sunt vestite prin Scripturi pentru vremea aceasta. Dau mereu să vă înfrumuseţez pentru cei din cer şi pentru cei de pe pământ care vin spre venirea Mea la voi, şi vine clipa să vă pun să rostiţi după Mine şi să se împlinească în cer şi pe pământ cuvântul cel nou grăit pentru cele ce vor fi pentru împărăţia cerurilor pe pământ cu voi. Amin.

Eu când vorbesc cu omul, din cuibul Meu de la voi, vorbesc singur, că omul nu se ridică să fie ca Mine şi să Mă bucure la masa lui cu Mine. O, nu tot aşa să fiu şi de la voi. Eu vă aduc masă de bucurie cu sfinţii la voi. Aşa şi voi să-Mi faceţi Mie, căci sunt înfometat şi Eu, şi sfinţii, şi voi ştiţi cu ce se hrănesc cei din cer. Voi, fiilor, să nu faceţi ca cei de pe pământ, care cer la Dumnezeu, şi atât. Voi să-I daţi lui Dumnezeu, că şi El vă dă vouă, şi vă învaţă să daţi când vă dă.

Daţi-Mi putere să vin la voi. Daţi-Mi putere să vin, că e vremea să vin, şi nu pot fără voi să-Mi fac venirea. Am nevoie de voi cum are omul nevoie de casă şi de masă şi de haină şi de apă şi de hrană şi de mâini şi de picioare şi de ochi şi de urechi şi de tot trupul şi sufletul şi duhul lui. Iată, venirea Mea Mi-e tot mai grea, Mi-e tot mai dureroasă, Mi-e tot mai tristă, Mi-e tot mai anevoioasă. Daţi-Mi voi putere să vin, că e la uşă venirea Mea, nu e departe. Voi numai să-Mi deschideţi, voi numai să Mă primiţi, că Eu pun masă de bucurie cu sfinţii la voi. Voi numai să voiţi aceasta, căci Eu sunt Cel ce slujesc. Amin.

O, Ierusalime, să nu te saturi de Dumnezeu. Dau mereu să-i fac gust bun hranei pe care ţi-o dau spre fiinţă. Dau să-ţi fie drag s-o mănânci şi s-o doreşti şi s-o iei cu mulţumire, fiule poporul Meu. Tu eşti zidirea Mea de azi, şi cu tine lucrez la facerea omului. Amin. Şi nu uita că Mi-e dor să Mă mărturiseşti la cei din cer şi la cei de pe pământ Dumnezeul tău, Ierusalime. Numai tu ai de Dumnezeu pe Dumnezeul Cel adevărat. Iată, nu pot oamenii să aibă iubire pentru Mine şi nu pentru ei. Dar tu învaţă mereu această mare minune, această măreţie pe care o ai tu de la Mine pentru cei ce au iubire pentru Mine şi nu pentru ei. Şi dacă tu n-ai cunoscut până să fii al Meu iubirea de Dumnezeu, iată, Eu te-am învăţat ceea ce este mai mult. Te-am învăţat iubirea pentru Dumnezeu, poporul Meu, şi prin ea Îmi eşti tu Mie popor. Amin. Cine are iubire de Dumnezeu, se hrăneşte cu ea şi şi-o cântă şi şi-o vesteşte, dar cine are iubire pentru Dumnezeu, acela şi-o jertfeşte pentru Dumnezeu, la cererea lui Dumnezeu. Amin. Îţi dau mereu putere nouă, popor zidit de Dumnezeu, că Eu cu tine am început din nou facerea omului, naşterea din nou a lumii, facerea din nou a toate câte vor fi.

O, poporul Meu, te-am aşezat la lucrul împlinirii cuvântului Meu, şi ce este lucru mai frumos ca acesta pe pământ?

Îţi înmulţesc puterea în toate ale Mele, că am lucrare mare cu tine, Ierusalime, că Eu ţi-am spus, fiule, că tu vei fi înălţimea pe care Eu Mă voi arăta pe pământ ca să chem pe om la voia Mea şi la calea Mea, că numai calea Mea va mai rămâne, poporul Meu. O, nu te întrista că te-am aşezat să lucrezi la calea Mea şi la voia Mea. Calea Mea trebuia înnoită din temelii şi Îmi trebuia om nou cu care să lucrez, căci omul vechi e burduf vechi, şi orice aş pune Eu în el, se sparge şi nu poate ţine nimic. Tot omul de pe pământ lucrează numai pentru el şi pentru cei ieşiţi din el. Tot omul e legat pe drumul lui, din zori şi până în zori, dar pe tine te-am răpit şi te-am luat întru Mine, poporul Meu. Nu eram ieşit cu tine peste lume când Eu îţi spuneam ţie că voi face minuni fără seamăn cu o mânuţă de popor şi Mă voi slăvi prin el pe pământ şi voi ieşi cu el la capăt pentru tot lucrul Meu, pentru toată venirea Mea. N-a fost cuvânt rostit de Mine să nu-l împlinesc, şi nu va rămâne neîmplinit nici un cuvânt de al Meu. Tu eşti împlinirea aceasta, tu eşti poporul care ascultă pe Domnul, iar cuvântul Meu este peste tine ca să-l împlineşti întru totul. De aceea îţi dau îngeri cu miile în ajutor, şi ei te slujesc aşa cum Mă slujesc pe Mine îngerii, fiule Ierusalime. Care părinte are şi nu-i dă fiului lui? Aşa şi Eu îţi dau. Îţi dau, că am, şi nimeni nu are cum am Eu, căci Eu şi toate câte am Eu sunt veşnice, iar tu eşti tot ce am mai scump, şi te iubeşte Tatăl, şi te iubeşte mama Mea, şi te iubeşte tot cerul cel veşnic, că Eu ţi-am spus că vei fi scump şi că va da omul pe tine tot aurul lui ca să te aibă. Dar tu eşti al Meu, şi eşti de mare preţ în cer şi pe pământ, fiindcă aşa a fost cuvântul Meu, şi el se împlineşte. Amin.

Fericit este, şi fericit va fi omul care este al Meu cu totul. Iată de ce eşti tu de mare preţ la Mine, Ierusalime român. Tu eşti cu totul al Meu. Amin. Tu nu mai ai al tău nimic, şi ai numai ce este al Meu, fiindcă tu eşti al Meu.

O, poporul Meu cel mic, cei de la începutul acestei lucrări şi cei de la mijloc n-au voit nici unul să fie al Meu. Eu le vorbeam, Eu îi mângâiam şi îi chemam, Eu îi învăţam împărăţia cerurilor, iar ei auzind lucrau tot la împărăţia lor, şi nu-i puteam lua pe nici unul la lucrul Meu şi numai la lucrul Meu, că ei şi-l aveau pe al lor, iar Eu nu puteam să am din ei vreunul după chipul şi asemănarea Mea, şi plângeam fără popor, şi tot un plâns a fost cuvântul Meu şi statul Meu între cei ce nu se dădeau Mie. Şi apoi te-ai născut tu, poporul Meu cel mic de azi. Din lucrarea cuvântului Meu te-ai născut, şi fericit este cel ce se naşte din cer, că acela are împărăţia cerurilor, şi cine o are pe ea, acela se dă Mie, că este liber şi se dă Mie. Amin.

O, poporul Meu, îţi binecuvintez mereu naşterea ta din Mine, naşterea ta pentru Mine şi numai pentru Mine, căci cine se naşte din Mine, pentru Mine trebuie să se nască, şi aceasta este iubirea cea pentru Dumnezeu, iar altfel nu este ea. Iubirea pentru Dumnezeu e viaţă fără de moarte, e drumul de pe pământ la cer şi de la cer pe pământ, e lucrarea lui Dumnezeu care se varsă pe pământ din om. Aşa să fii tu, Ierusalime trudit pentru Mine şi pentru slava Mea peste pământ. Dacă Ierusalimul cel de atunci Mi-a pregătit calea morţii Mele, tu, cel de azi, ales de Mine, Îmi pregăteşti calea slavei Mele cereşti pe pământ, calea înnoirii lumii, poporul Meu. Aşa să fii tu, şi aşa să trăieşti între pământ şi cer, că Eu îţi voi da ţie toată slava Mea la care tu trudeşti acum. Amin.

Fiţi cu putere în toate câte sunt de făcut, că mii şi mii de îngeri şi de puteri din cer se slăvesc prin voi în toată vremea lucrului cel de acum, care se zoreşte să împlinească cuvântul Meu: casa şi grădina întâlnirii. Amin.

Şi iarăşi zic: să fie la vreme tot ce trebuie să fie pentru această împlinire. Aceasta este porunca Mea. Amin, amin, amin. Iar cuvântul Meu are în el împlinirea lui. Amin.

Cereţi tot ce vă dau Eu. Cereţi, ca să vă dau. Cere, Ierusalime! Tu eşti poporul care ascultă pe Domnul, iar Eu la cererea ta voi împlini tot ce mai este scris în Scripturi pentru venirea Mea cu veacul cel nou, şi acesta nu se va mai sfârşi, şi îşi va lua fiii la sân şi îi va mângâia pe veci de veci, şi aceasta va fi vecia care va veni pe pământ. Amin, amin, amin.

Iată casa întâlnirii. Când Eu v-am spus s-o aşezaţi pe pământ, v-am spus că o am în mână şi pic cu pic o aşez prin mânuţele voastre cele harnice, şi apoi Mă voi slăvi în ea cu zile de nuntă, poporul Meu. Iată lucrul cuvântului Meu cel întocmit şi cel împlinit. Numai un picuţ mai e, şi totul e împlinit, şi casa întâlnirii este aşezată pe pământ. Amin.

O, poporul Meu, tu eşti mâna Mea care este în lucru ca să-Mi fac cu ea cărare peste oameni. Tu eşti unealta Mea. Tu eşti ziua Mea de nuntă, care se zoreşte pentru Mine. Amin. Zi şi noapte aş sta cu tine în cuvânt. Eu aşa te-am învăţat să fii, dar Eu sunt Dumnezeu şi ştiu măsura în toate, că e de lucru şi cu mâinile şi cu picioarele şi cu ochii şi cu urechile şi cu tot trupul, iar trupul este neputincios, şi vine Duhul Meu şi îi dă putere suflând peste el în zilele de odihnă, fiule.

O, poporul Meu trudit cu trupul, odihneşte-te de ostenelile Mele. În zile de odihnă odihneşte-ţi trupul, că tu trudeşti zi şi noapte cu Mine ca să-Mi împlineşti cuvântul. Te văd cum te doare trupul când îngenunchezi pentru rugăciune în zori şi în seară şi în miez de noapte, poporul Meu trudit. Te doare trupul, dar sufletul ţi se bucură, şi Duhul Meu poate, şi îţi dă viaţă, poporul Meu. Trupul tău se sfinţeşte zi şi noapte pentru Mine, că te aud rugându-te pentru voia Mea în tine, poporul Meu. O, nu ştiu cum să-ţi mulţumesc că te-ai băgat să-Mi slujeşti la cuvântul Meu, la cererea Mea, la chemarea Mea, fiule Ierusalime. Sfinţesc pământul cu tine, poporul Meu. Te iau în mână şi stropesc pământul cu binecuvântare aşa cum ia preotul în mână busuioc şi îl bagă în apă de stropeşte cu el peste pământ şi peste om. Fac cuvânt nou pământul de sub tine, şi fac cer nou petrecerea Mea cu tine în mijlocul oamenilor. Te-am învăţat să fii răbdător şi să nu te superi pe cei ce nu înţeleg lucrarea Mea cu tine. Pic cu pic se arată rodul cel adevărat al trudei Mele cu tine, căci cu tine trudesc, şi cu tine lucrez cerul cel nou şi pământul cel nou şi duhul veacului cel nou şi limba Duhului Sfânt, cuvântul gurii Mele şi al înţelepciunii Mele şi al celor ascunse de ochii celor ce nu văd.

Vreau, poporul Meu, să te învăţ taina crucii; vreau să te deprind tot mai mult, tot mai sus, tot mai frumos; vreau să te aşez cu duhul tău în Duhul Sfânt. Duhul tău să fie în Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt să fie în duhul tău, că Mi-e tare dor de toată împlinirea aceasta peste tine, şi tu eşti aşteptarea Mea şi nădejdea Mea pentru viaţa veacului ce va să fie, poporul Meu. Când tu eşti dulce pentru Mine şi când Eu sunt dulce pentru tine, Eu sunt un Dumnezeu fericit, adevărat fericit. Această împărăţie de veci Eu o doresc de şapte mii de ani cu mare dor. Ca toată făptura, aştept şi Eu Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, fiii care vor fi de-ajuns de dulci pentru Mine, iar Eu de-ajuns de dulce pentru ei, prin Duhul Sfânt, poporul Meu. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt este pecetea ta, şi prin ea Domnul te ocroteşte de rău şi te face salvator în mijlocul pământului, şi mulţi vor lua din harurile Mele care te vor însoţi pe tine, că-Mi este milă de om, şi voiesc să-i întind ancora, şi voiesc să-l primesc pe cel ce vine la Mine. Acesta este semnul celor ce vin la Mine: duhul lor este în Duhul Sfânt, şi Duhul Sfânt este în duhul lor. Aşa lucram Eu şi cu cei dintâi creştini care se făceau creştini prin Duhul Sfânt mărturisit de ei, şi aceia veneau spre botez şi se făceau lucrători, şi prin lucrarea lor adevereau aceasta, adevereau pe Duhul Sfânt, Care era în duhul lor, căci duhul lor era în Duhul Sfânt. Ei erau primii creştini atunci, şi Eu umblam cu ei şi îi hrăneam şi îi adăposteam sub cuvântul Meu, şi ei puteau prin Mine, şi apoi prin ucenicii Mei care făceau, la rândul lor, ucenici Mie. Aşa sunteţi şi voi azi. Sunteţi primii creştini, fiilor, că pe pământ nu mai sunt creştini, şi Eu a trebuit să vin iar, şi să fac iar biserică, şi s-o fac aşa cum Îmi trebuie Mie la vremea de sfârşit. Voi sunteţi primii creştini ai cuvântului Meu de azi, ai venirii Mele de azi, şi v-am făcut ucenici şi v-am învăţat ce înseamnă lucrare de ucenic şi v-am rugat s-o lucraţi, şi să nu vă fie greu s-o lucraţi. Duhul vostru să fie în Duhul Sfânt, şi Duhul Sfânt să fie în duhul vostru, căci taina crucii se desăvârşeşte prin Duhul Sfânt, Care Mă mărturiseşte pe Mine şi prin Care Eu mărturisesc de la margini la margini împărăţia cerurilor pe pământ. Amin.

O, ce bine ar fi să ştie orice om să-l preţuiască pe creştin, căci faţa creştinului este frumoasă ca şi inima lui. Să ştii, poporul Meu, să ştii, tată, că vine această vreme, iar tu să fii frumos pentru vremea aceasta. Să ştii să stai pe picioare, şi să Mă ţii şi pe Mine dacă stai, că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt este pecetea ta, şi prin ea vei fi ocrotit de rău, şi prin ea vei fi salvator pentru seminţia cea nouă a cerului nou şi a pământului nou. Amin.

E numai jale pe sfinţi la sărbătorile serbate pentru ei pe pământ. Dar la tine, poporul Meu, se odihnesc sfinţii şi iau de la tine dragostea ta pentru ei şi pentru Mine, şi aşteaptă sfinţii mâna ta care să descuie taina veacului cel veşnic pe pământ, că Eu aşa ţi-am spus: „tu eşti cheia“, şi aşa voi face să fie, căci cuvintele Mele nu trec, şi se împlinesc. Amin.

O, copii iubiţi, o, fiilor, o, fiilor scumpi, iubirea dintre voi şi Mine, dintre Mine şi voi, aceasta va face venirea Mea pe pământ ca să-Mi sfârşesc lucrarea şi să Mi-o pecetluiesc, şi să vă dau apoi bucuria cea de veci. Pe voi vă privesc şi vă aşteaptă îngerii şi sfinţii, care aşteaptă venirea Mea pe pământ. Tot cerul sfânt aşteaptă iubirea voastră cea arzândă pentru Mine şi pentru ei. Toată oastea cerească se uită la voi şi după voi ca să rostiţi ultimul cuvânt: „Vino, Doamne!“, cuvânt care să ia foc între pământ şi cer. Să iasă din voi focul venirii Mele, asta aşteaptă oastea cerească, copii aşteptaţi ca să fiţi şi ca să grăiţi şi ca să rostiţi venirea Mea, ziua Mea cea mai slăvită între zilele venirii Mele la voi, ziua pe care o va vedea cerul şi tot pământul, aşa cum este scris despre ea. Vă aşteaptă Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, vă aşteaptă îngerii şi sfinţii să rostiţi ultimul „Vino, Doamne!“. Vă aşteaptă morţii să rostiţi ultima strigare, fiilor de azi, copii de la venirea Mea. Şi cei de pe pământ vă aşteaptă, chiar dacă ei nu ştiu, chiar dacă voi nu ştiţi. Eu voi lucra tot mai cu dor, tot mai cu foc, şi voi căuta să vă aprind în rugăciune şi în cuvânt, dar prin bucurii şi nu prin apăsări, că Eu aşa voiesc, şi aşa şi voi să voiţi. Faceţi-vă bucurii sfinte din părtăşia Mea cu voi, din părtăşia voastră cu Mine, şi pliniţi vremea venirii Mele, vremea bucuriilor fără de sfârşit care aşteaptă la uşă ca să fie peste voi, cei ce chemaţi pe Domnul să vină. Înteţiţi semnele Noului Ierusalim peste pământ, şi din ele să izvorască minuni care să cheme pe oameni la Mine şi la venirea Mea la voi. Daţi foc iubirii şi aruncaţi peste pământ focul acesta, căci scris este: «Dumnezeu este foc mistuitor!». Amin.

O, fiilor, fiţi focul la care să se încălzească venirea Mea. Fiţi iubirea care va aduce pe pământ pe Domnul, Care vine la voi. Fiţi dorul în care să se mistuie ultimii Mei paşi spre voi pentru ziua veciei, şi aduceţi Domnului rugăciune pentru ziua venirii Lui desăvârşit cu vecia pe pământ, ca să se împlinească proorocia vieţii veşnice pe care Eu am promis-o cu atâta dor şi am sortit-o omului, numai să creadă omul în cuvântul Meu cel rostit atunci şi acum.

O, vino, poporul Meu, tot mai mult spre venirea Mea! Cu orice clipă vino, şi nu Mă lăsa fără chemarea ta ca să vin. O, poporul Meu, să nu stai fără lucru, fiule. Şi din nou îţi spun, şi iarăşi să auzi din gura Mea: să nu stai fără lucru, poporul Meu. Înteţeşte acest foc, căci lucrul este bucurie, şi nu altceva este bucurie. Chiverniseşte-te bine în lucru, că iată ce-ţi spun: Tatăl Meu lucrează, şi Eu lucrez, şi tu lucrezi, şi aşa să fie, căci lucrul este bucuria Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, şi a ta, bucuria ta cea de la Dumnezeu, cea cu Dumnezeu, poporul Meu. Învaţă-te zi cu zi şi ţine lanţ lucrul. Învaţă-te să-ţi fie hrană vie rugăciunea şi să simţi saţ după ea. Masă pentru suflet să-ţi fie ea, viaţa ta în Mine să-ţi fie ea, căci cu ce altceva poate avea omul viaţă în Mine dacă nu cu părtăşia lui cea deplină prin rugăciune şi prin dor cu Mine şi prin dragoste cu Mine? Sunt tot un foc, ca să vă fac foc din foc şi să-l arunc peste pământ ca să-l înnoiesc prin foc. Să ard lumea şi să o nasc din foc şi să fac din voi născători de om nou, de lume nouă, şi să-i dau cer nou şi pământ nou lumii noi, şi să vă am pe voi începătură, precum Eu sunt. Amin.

Faţa ta, poporul Meu, să fie chipul Meu cel înviat din răstignire. Ţi-am spus să te aşezi la oglindă şi să te găteşti frumos, că-ţi trebuie gătire aleasă. Ai auzit, poporul Meu? Ţi-am spus că tu eşti Evanghelia Mea cea de azi. Ai auzit, poporul Meu? Iată, iar îţi spun aceasta, şi aşa îţi spun: când faţa Mea va fi pe faţa ta pe deplin, atunci va veni sfârşitul şi începutul, şi toate se vor naşte din nou, din chipul tău cel nou, că Eu pentru asta te-am ales, poporul Meu. Atunci Eu voi rosti din gura ta facerea cea din nou a toate câte au fost la început, şi voi face prin tine cuvânt de facere, şi totul va veni spre înnoire, şi apoi voi zice: «Făcutu-s-a!». Amin. Prin chipul tău cel nou voi zice: «Făcutu-s-a!». Amin, amin, amin.

Se scoală sfinţii din odihna lor ca să-şi primească plata. Venirea Mea acum, la sfârşit de timp, aceasta e plata tuturor sfinţilor pe pământ. Sfinţii trebuie să-şi primească plata pe pământ, căci ei aici au trudit. Fiecare om se duce să-şi ia plata de acolo de unde a lucrat, şi iată de ce trebuia să vin Eu pe pământ acum, la sfârşit de timp. Vin cu venirea Mea ca să le-o dau la toţi sfinţii care-şi aşteaptă răscumpărarea prin Mine şi prin cei de la sfârşit. Sângele Meu pe care l-am dat pentru viaţa a toate câte au fost şi câte sunt, l-am dat ca să răscumpăr cu el toată făptura, şi făptura suspină încă, suspină până ce Eu voi fi desăvârşit venit pe pământ. Amin.

Moştenirea sfinţilor, sunt Eu, Domnul; Eu şi cu tine, cel mic, poporul Meu. Te păstrez cu mare taină, cu mare lucrare, cu mare iubire ca să-Mi pot desăvârşi toată taina Mea care a mai rămas de împlinit.

O, dacă ar fi priceput omul cel de la început unde trebuie să ajung Eu cu omul, ar fi fost o bucurie pe veci de veci între Mine şi om în facerea pe care Eu am făcut-o pentru om, dar omul a dat de la el această taină şi s-a ridicat pe sine peste Mine şi şi-a agonisit sfârşit omul. De atunci Eu sunt tot într-un zbucium, tot într-o lucrare, tot într-o aşteptare ca să pot să-l pun iar pe om sub taina lui cea de început. Eu vreau să pun fiinţa Mea în om. E tot ce doresc să fac de şapte mii de ani. Eu vreau să pun fiinţa Mea în om. Aceasta este ce vreau Eu să fac prin venirea Mea la tine, popor agonisit de Mine la sfârşit de timp. Chipul sfinţilor Mei tot după tine aşteaptă. Tot şi toate aşteaptă după Mine şi după tine, poporul Meu cel mai mic. Zi şi noapte să-ţi şopteşti lucrarea pentru care Eu te-am luat şi te-am ridicat spre Mine şi pentru Mine dintre fiii oamenilor. Tot şi toate aşteaptă după Mine şi după tine, copil cu chipul Meu la sfârşit de timp. Amin. Cel ce grăieşte cu Domnul, acela este cel aşteptat de sfinţi şi de îngeri. Cel ce crede desăvârşit în venirea Mea de acum, acela este cel ce Mă aduce pe pământ cu plata pentru sfinţi până la al miilea neam, din neam în neam. Amin.

Grăiesc cuvântul Meu peste tine, poporul Meu. Eşti tu de-ajuns de împlinit ca să pricepi taina ta? Umple cerul şi pământul cuvântul Meu cel de la sfârşit. Am venit cu el ca să păstoresc toate neamurile pământului, şi îl numesc toiag de fier, cuvânt de nezdruncinat. Dacă cuvântul cel prin prooroci a fost de neclintit şi s-a împlinit, cuvântul Meu care răsună azi peste pământ deşteptând pe morţi şi pe vii, cum să nu adune sub el toată făptura pentru răscumpărare?

Eu vreau să pun fiinţa Mea în om şi să strălucesc în el ca soarele. Aceasta este ce vreau Eu să fac prin venirea Mea la tine, poporul Meu, iar chipul sfinţilor Mei tot după tine aşteaptă. Iată, serbez cu tine în duh de biserică sfântă pe cel între prooroci Daniel, cel preaiubit şi scump Mie. Când el era pe pământ, M-a întrebat: «Stăpâne, care va fi sfârşitul a toate acestea?». Iar Eu i-am spus aşa: «Du-te, Daniele, mergi spre sfârşitul tău şi te odihneşte, şi te vei scula ca să primeşti moştenirea ta în vremea cea de apoi».

O, poporul Meu, chipul sfinţilor te aşteaptă pe tine ca să săvârşeşti lucrarea venirii Mele, şi Eu să vin apoi să le dau moştenirea cea deplină. Cei mai mici sunt cei mai iubiţi, dar şi cei mai învăţaţi de Dumnezeu. Eu lui Daniel i-am spus aşa: «Daniele, sunt închise şi pecetluite tainele şi cuvintele până la sfârşit. Cei fără de lege nu vor pricepe atunci, dar vor înţelege cei înţelepţi. Iar tu ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii, şi mulţi o vor cerceta amănunţit şi ştiinţa va creşte». Amin.

O, poporul Meu de azi, vreau să te deprind tot mai adânc cu taina Mea de peste tine, căci chipul sfinţilor te aşteaptă pe tine, fiule de la sfârşit; te aşteaptă să iei tu pe deplin chipul Meu, şi Eu să strălucesc ca soarele dinăuntrul tău, şi atunci ne vom vedea unul pe altul, ne vom vedea unii pe alţii, voi şi cu Noi. Amin.

Cei iubiţi la sfârşit sunt taina celor ce au iubit pe pământ de la început şi până la ei. Cei iubiţi la sfârşit sunt cununa celor ce au suferit mult pe pământ cu dorul în ei după cetatea ce va să fie curând, curând pe pământ odată cu venirea Mea care vine curând, curând deplin pe pământ. Amin.

Eu vreau să pun fiinţa Mea în om, şi apoi să vin şi să am la cine să vin. Învaţă bine taina aceasta, poporul Meu, căci chipul sfinţilor te aşteaptă să străluceşti ca soarele, că ei ştiu cuvântul Meu care spune: «cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor». Amin.

În toată îndeletnicirea ta cea pentru lucrarea Mea să nu uiţi de dor, poporul Meu. De venirea Mea curând, curând să nu uiţi. De frumuseţea ta cea pentru venirea Mea să nu uiţi. De haina ta şi de podoabele tale pentru ziua venirii Mele nicicum să nu uiţi, poporul Meu, că dacă uiţi, Mă doare adânc de la tine şi nu pot cu durerea de la tine, că ar fi cea mai grea. Eu vreau să te dau pildă înaintea neamurilor de pe pământ. Pildă a împărăţiei cerurilor vreau să fii tu între oameni, şi să nu-ţi măsori vreodată această statură a ta, că nu au voie cei sfinţi să facă aşa până la venirea Mea. Eu sunt în mijlocul tău cu truda Mea cea grea ca să-Mi sfârşesc cărarea şi să mut cerul pe pământ cu toată suflarea lui câtă este, şi Îmi trebuie mult de tot fiinţa Mea în tine, fiinţa ta întru Mine, poporul Meu. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea. Aceasta este fiinţa Mea în om, faţa Mea pe faţa omului, lacrima lui care plânge cu dor după Mine, căci Eu sunt mângâierea omului şi fericit este omul care caută înţelepciunea aceasta pentru veci de veci. Amin.

Şi dacă tu eşti taina Mea cea de la sfârşit de timp, Eu te învăluiesc în slava Mea, în lumina Mea cea de mare preţ, şi te numesc Israelul cel nou. Şi Mă voi lăţi cu tine după măsura îngerului Meu cu care Eu am măsurat pe pământ cu măsură omenească, dar şi după măsura îngerului, după cum este scris în Scripturi. Şi voi lumina cu tine neamurile de pe pământ şi toată facerea care aşteaptă lumina cea dintâi, slava Mea cea din vecii, făclia Tatălui: Mielul.

Taina Mea cea păstrată în vecii pentru la sfârşit de timp, aşa te numesc Eu pe tine, popor mititel. Taina de nou Ierusalim poartă în ea cerul cel nou şi pământul cel nou pe pământ la sfârşit de timp, şi popor nou, din sămânţă nouă răsărit, din cuvânt proaspăt, înviere tainică, duh de înviere peste oameni, poporul Meu. Vreau să Mă port cu tine printre oameni şi să plutească pe urma Mea şi a ta duhul învierii făpturii, Duhul Domnului, Care pluteşte ca la început când plutea pe deasupra apelor şi când Eu am zis să fie lumină, şi ea a fost şi s-a făcut. Amin.

O, poporul Meu, tu să-Mi simţi fiorul iubirii Mele de la sfârşit de timp. Să-l simţi pe deplin şi să fii un sânge cu Mine, că v-am dat nume mai presus decât fii şi fiice înaintea Tatălui Meu, şi voiesc să fiţi ca Mine pe deplin, în muntele Meu cel sfânt, şi să străluciţi la fel peste pământ, luând din strălucirea Mea pe deplin, şi din unul în altul să ne deşertăm şi să-i dăm facerii soarta pentru care a fost ea făcută. Amin.

O, poporul Meu, o, copii ai Ierusalimului nou! Acum două mii de ani când Eu am ieşit din apa Iordanului mărturisind facerea omului din apă, au venit apoi Tatăl şi Duhul Sfânt, şi Tatăl a grăit şi M-a mărturisit Fiul Său, iar Duhul Sfânt M-a pecetluit înaintea norodului adeverind cuvântul Tatălui, şi pe Fiul Său, în Care El a binevoit pe pământ între oameni. Acum două mii de ani M-a mărturisit Tatăl la Iordan, iar acum când Eu am venit sămânţă pe pământ, Mă mărturiseşti tu, popor al Ierusalimului nou aşezat de Mine pe pământ ca să aibă omul cort sub care să tragă şi să-Mi culeagă sămânţa, căci cuvântul Meu de peste tine este sămânţă, şi tu eşti cel ce seamănă sămânţa Mea peste pământ, şi din ea să crească omul, omul cel nou, ieşit din om, din cuvântul Meu apoi. Amin.

La început Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor, iar la sfârşit, pe deasupra ta. La început am scos cerul şi pământul din ape, iar la sfârşit, din lucrarea Mea cea din mijlocul tău, poporul Meu. Când am făcut cerul şi pământul, le-am făcut în lumină şi la lumină, căci mai întâi lumina am făcut-o şi am numit-o ziuă, ziua întâi. Apoi le-am spus apelor să se despartă ape de ape, şi dacă s-au despărţit, s-a făcut cerul. Cerul a străpuns apele pe la mijloc, în sus şi în jos, şi aşa le-a ţinut, şi această putere, această tărie s-a numit cer, cerul între ape; cerul din ape ivit, şi apoi pământul după ce apele au primit cuvânt să se adune la un loc şi din ele să iasă uscatul pe care Dumnezeu l-a botezat numindu-l pământ, iar pe ape numindu-le mări.

La început Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor, poporul Meu, şi îşi pregătea cuvântul pentru facerea cerului şi a pământului şi a toată frumuseţea şi viaţa de pe ele, şi a omului, poporul Meu. Iar la sfârşit Duhul Domnului Se poartă pe deasupra ta pregătindu-Şi cuvântul pentru facerea cerului nou şi a pământului nou. La început am scos cerul şi pământul din ape, şi la sfârşit, din tine, popor născut din Dumnezeu şi din cuvântul Său cel făcător. Am despărţit apele de ape cu tine şi te-am numit cer, poporul Meu. Tu eşti unealta cu care Eu lucrez cerul cel nou şi pământul cel nou. Duhul Meu Se poartă pe deasupra ta şi Se face cuvânt, cuvânt de facere a cerului nou şi a pământului nou.

Cer nou şi pământ nou pe pământ, aceasta este soarta pe care Eu ţi-am dat-o. Ţi-am dat să porţi taina venirii Mele, aşa cum lui Ioan i-am dat soarta să poarte taina botezului Meu mai înainte să Mă arăt Dumnezeu desăvârşit, învingând puterea morţii şi dând apoi omului înapoi viaţa în chip desăvârşit. De atunci şi până azi aştept omul cel cu credinţa cea care să priceapă desăvârşit pentru ce am venit Eu Om pe pământ acum două mii de ani. Aştept să-ţi înţelegi desăvârşit soarta şi taina pe care ţi-am dat-o s-o porţi, poporul Meu de la sfârşit de timp; taina venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, taina cerului nou şi a pământului nou, taina Noului Ierusalim, facerea cea de la venirea Mea. Amin.

Ziua de Bobotează a fost zi de facere. Domnul a ieşit din apă, şi Ioan L-a cunoscut pe El şi L-a mărturisit. Iată ce taină în zi de Bobotează, poporul Meu, taina pentru care a venit Ioan, aşa cum taina ta este taina pentru care ai venit tu, taina venirii Mele a doua oară pe pământ cu Noul Ierusalim cel din vecii ca să ţi-o încredinţez ţie spre lucrul ei şi spre împlinirea ei cea deplină, că Mi-e drag să Mă împlinesc prin cei slabi cu toate împlinirile care mai sunt, ca să nu zică omul că el a făcut, că el a ştiut, că el merită, că el poate. Să nu mai zică omul iarăşi că poate peste Dumnezeu. Şi iată cum lucrez. Pe cei mai slabi îi fac tărie cu care despart lumina de întuneric, apele de ape, ca să iasă din ele cerul cel nou şi pământul cel nou şi marea, şi iarăşi zic: cerul cel nou şi pământul cel nou şi marea, care este şi nu este, căci lumea are peste ea sfârşitul ei, plata fărădelegilor ei, iar plata ei este fărădelegea, căci scris este: «Cine este nedrept, să nedreptăţească înainte; cine este spurcat, să se spurce şi mai greu; cine este drept, să facă dreptate mai departe; cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult, că Eu vin curând, şi plata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui». Amin.

O, Ierusalime, tu ai ca soartă lumina, fiule mic. întuneric este peste tot, întuneric adânc, iar Duhul Meu Se poartă pe deasupra ta, şi am zis ca tu să fii lumină, căci Eu în ziua întâi a facerii aşa am zis: «Să fie lumină!», şi ea a fost; a fost şi s-a arătat peste întuneric, poporul Meu, şi s-a numit lumina ziuă, ziua întâi. Aşa ţi-am spus şi ţie, şi la sfârşit ţi-am spus; ţi-am spus: «Să fii lumină!». Şi precum lumina a ascultat şi s-a arătat, aşa şi tu să asculţi şi să te desparţi de tot întunericul, ca să te pot numi pe deplin ziuă, ziua întâi, ziua Mea, că Eu sunt Cel dintâi Care este, şi sunt Cel de pe urmă, şi sunt începutul şi sfârşitul, că Eu nu încep nimic fără să sfârşesc tot lucrul început. La începutul cel dintâi am început cu lumina, iar la sfârşitul lucrului Meu încep tot cu ea, şi te-am făcut pe tine început de lumină, şi luminez cu tine cerul şi pământul şi le umplu de Duhul Mângâietorul, Cel Care grăieşte plutind pe deasupra ta în taina facerii din nou a toate câte sunt, fie că se văd, fie că nu se văd cele ce sunt.

Dau să te învăţ toată taina Mea cea pentru sfârşit de timp, în care Eu te-am cuprins pe tine, iar tu să cauţi să fii silitor pentru ea şi pentru înţelepciunea ei cea deplină, popor mititel. Scoală-te mare pentru înţelepciunea tainei în care Eu te-am învăluit şi pe care am coborât-o din vecii peste tine, Ierusalime nou, că dacă nu vei înţelege pe deplin taina Mea cea păstrată pentru la sfârşit de timp şi pentru tine, nu vei putea s-o împlineşti pe deplin, nu vei purta pe deplin iubirea ei, iubirea ei care te ajută s-o poţi purta şi lucra ca să se întocmească ziua venirii Mele cu învierea făpturii şi cu viaţa veacului ce va să fie pe deplin pe pământ. Amin.

O, poporul Meu Ierusalim, cerul cel nou şi pământul cel nou îşi desfac învelişul şi se ivesc din mijlocul tău, iar tu să le lucrezi şi se le păzeşti şi să le ai pe vecii, căci marea nu mai stă împotriva ta, nu mai este în calea ta, căci am despărţit lumina de întuneric şi apele de ape şi am întocmit tăria, şi o numesc cer nou, Ierusalim nou pe pământ, şi l-am numit întâiul, cea dintâi sămânţă păstrată în vecii ca să nu fie strivită pe pământ. Iar acum îi dau chip în mijlocul oamenilor, că e sfârşit de timp la ivirea acestui rod tainic, dar adevărat ca şi Dumnezeu. Amin.

Cântă-ţi cântarea dacă ai răsărit pe pământ, Ierusalime nou, căci sămânţa ta a fost păstrată în vecii pentru la sfârşit de timp, şi iarăşi zic: pentru la sfârşit de timp. Amin. Tu eşti făgăduinţa pe care am făcut-o Eu pentru toţi sfinţii şi îngerii. Tot şi toate aşteaptă ziua ta şi ziua Mea una în alta, şi totul se va descoperi în toată frumuseţea cea din vecii care este la Tatăl, şi apoi toate se vor supune Tatălui, căci s-au supus Fiului. Amin.

Cântă-ţi cântarea, iubitul Meu Ierusalim. învaţă-ţi cântarea şi soarta şi cântă Celui ce ţi-a dat viaţă pe pământ, şi cântă, şi vei cânta pe veci de veci cântarea ta cea din vecii, cântarea miresei. Eu am spus: «Când mlădiţa smochinului se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi şi vă bucuraţi, că a sosit izbăvirea». Amin.

O, spune-Mi tu, Ierusalime, spune-Mi tu taina ta, taina pentru care ai venit. Spune-Mi, poporul Meu, învaţ-o bine şi spune-Mi ca să-ţi văd credinţa şi statura şi duhul tău cel lucrător şi mersul tău pe pământ. O, poporul Meu, să mergi pe pământ tot mai frumos, tot mai pe deasupra, ca să ne întâlnim în vremea mersului şi să ne întâmpinăm şi să ne îmbrăţişăm întru slavă, căci scris este: «Vor fi răpiţi ca să întâmpine pe Domnul în văzduh, şi aşa vor fi cu El pururea». Amin.

La început Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor, iar la sfârşit, pe deasupra ta, grăind peste tine şi mărturisindu-te, poporul Meu. Spune-Mi tu Mie, Ierusalime nou, spune-Mi, fiule, taina ta. Eu te voi auzi şi îţi voi duce cuvântul în vecii. Amin, amin, amin.

O, fiule de la sfârşit, iată ce semn te anunţ Eu pe tine: când dragostea ta va arde pe deplin înăuntrul tău şi în afara ta clipă de clipă, atunci tu Mă vei arăta că am venit, şi Eu Mă voi lăsa descoperit pentru toate popoarele, şi vom străluci pe muntele acesta mai mult decât orice strălucire a Mea pe care Mi-am slobozit-o vreodată pe pământ între oameni, şi apoi, fiule, îmi voi lua înapoi ziua Mea de odihnă, Eu şi cu Tatăl Meu, din mâna ta o voi lua, căci tu eşti omul cel zidit de Duhul Meu, de Duhul Meu Cel de la sfârşit, de Duhul venirii Mele la sfârşit de timp. Amin. Acest sfârşit de timp îl aşteaptă cerul şi pământul de şapte mii de ani ca să-şi ia din nou strălucirea lor cea dintâi, veşnicia lor, poporul Meu.

Te-am pus lucrător lângă Mine şi lângă Tatăl. Te-am pus lângă Mine să lucrezi duhul facerii din nou a lumii şi a cerului nou şi a pământului nou. Te-am pus semn între popoare prin semnul Meu cel de peste tine, căci Eu aşa am binevoit, poporul Meu. Şi Eu te rog cu tot dorul şi cu tot Duhul Meu, răzbate bine grăirea Mea de peste tine şi pune-te bine înaintea acestui semn ca să te străpungă el şi să-ţi fie de ajuns el, ca să nu ne uităm unii pe alţii, că Eu, mereu, mereu îţi aduc aminte de Mine şi de ziua Mea de odihnă de la început, ca s-o unesc cu cea de la sfârşit, şi pe care o doresc cu lacrimi şi cu suspin în Mine şi în Tatăl, poporul Meu, popor al Duhului Domnului. E cu tine ziua venirii Mele. Aceasta înseamnă acest semn, iar semnul este cuvântul care curge peste tine din gura Mea. Amin. Toate popoarele vor auzi pe deplin, curând, curând că Duhul Meu Se odihneşte peste tine lucrând şi că Eu am venit ca să vin. Amin. Iar tu, poporul Meu, să te faci luntriţa Mea ca să trec pe ea cu cele ce nu se văd în cele ce se văd şi să-i trec pe toţi din cele ce se văd spre cele ce nu se văd acum, căci toate acestea aşteaptă să treacă spre vedere, ca să fie apoi. Amin.

Îţi doresc dor aprins, poporul Meu, ca să vin pe luntriţă şi să Mă arăt desăvârşit cu tine, şi tu cu Mine. Şi cu dor aprins îţi spun acum: Eu cât mai curând voiesc să vin, voiesc să sfârşesc totul şi să vin şi să-ţi dau plata credinţei şi a aşteptării şi, mai ales, să-ţi dau dragoste pentru dragoste, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Mi-e duhul plin de dor după om, şi n-aş mai avea astâmpăr căutându-l dacă tu ai putea atât cât ard Eu după om, poporul Meu iubit. Mi-e inima plină de iubire şi de dor după tine, Ierusalime, şi voiesc să ştie tot neamul omenesc că Eu te am al Meu şi că te-am făcut semănător al Meu peste pământ, că vreau să răsară de la Mine şi de la tine lumea cea nouă, veacul cel nou pe pământ şi viaţa veacului ce va să fie, poporul Meu.

O, poporul Meu mireasă, o, ce frumos eşti tu făcut de Mine, fiule micuţ! Te-am făcut aşa cu cuvântul Meu cel de azi, şi pe care tu l-ai luat şi l-ai pus peste tine ca să te facă el frumos. Şi te-a făcut. Iar Eu te iau şi te arăt fiilor oamenilor şi te numesc semnul Meu, semnul cel de dinaintea venirii Mele, ca să-ţi ia omul urma şi să ajungă în împărăţia Mea şi să vadă şi el cum este în cer.

Semnul Fiului Omului. Atât de mult s-a spus şi se spune între oameni că acesta sau acesta va fi semnul Fiului Omului, după care Eu fi-va să vin văzut. Dar Eu, Domnul, Cuvântul Tatălui, îi spun omului acum, la sfârşit de timp, îi spun aşa: poporul cuvântului Meu din mijlocul neamului român, acesta este semnul cel de dinaintea venirii Mele, căci Eu acum două mii de ani am spus aşa: «Învăţaţi de la smochin pilda. Când mlădiţa lui se frăgezeşte şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că El este aproape, la uşi». Amin.

O, fii ai oamenilor, vă pun înainte semnul, drumul spre viaţa veacului ce va să fie pe pământ curând, curând. Am făcut din aceştia cale a Mea de la cer la pământ, şi de la ei la inima omului care umblă pribeag ca să-şi afle casa şi odihna şi viaţa.

O, poporul Meu, te serbează sfinţii din cer lângă ei, că tu eşti pe pământ al Meu, şi eşti voia Mea pe pământ. Duminica tuturor sfinţilor care se bucură în Duhul Sfânt, aşteptând ziua întâi, ziua când Eu voi face învierea cea mare a tuturor sfinţilor spre vedere, că mulţi sfinţi au fost pe pământ, şi nimeni nu i-a ştiut, nimeni, decât Eu, Cel ce le-am văzut dragostea lor arzând şi lăcrimând ca să-şi stingă cu lacrimi arsura sufletului lor, care tânjea în dorul lor după Mine. Dar pe tine te-am făcut torţă a Mea în mijlocul întunericului lumii cea de la sfârşit de timp şi te-am pus să-Mi slujeşti Mie în mijlocul lumii şi te-am pus să rabzi un ceas cu Mine pentru ridicarea din moarte a celor vii şi a celor morţi, ca să-Mi împlinesc Scriptura învierii făpturii, poporul Meu. Vreau să nu mai fie ca tine nimeni şi nimic pe pământ, şi aşa vreau să vrei şi tu. Vreau să dai tu împlinire lucrului Meu cel de la sfârşit de timp, ca să-Mi împlinesc slava Mea prin om, şi toate celelalte se vor adăuga ţie prin puterea Mea, prin purtarea Mea de grijă, poporul Meu cel prin care Eu trudesc un ceas, mai înainte de venirea Mea. Vreau să ştie tot omul de pe pământ, şi tot, şi toate, de acest colţ de cer, de acest lucru nou, că Eu, poporul Meu, ţi-am spus ţie că nicăieri nu va fi mai frumos şi mai cereşte ca aici, unde Eu Mi-am făcut sălaş de coborâre şi de lucru pentru venirea Mea pe pământ. Amin.

Stau sfinţii pe lângă tine arzând de dorul venirii Mele. Stau sfinţii pe lângă Mine arzând de dorul tău, poporul Meu de la sfârşit de timp. Tu eşti Scriptura împlinită şi tot mai împlinită a descoperirii fiilor lui Dumnezeu, şi vreau să te am pe pământ dragoste, dragostea care nu cade niciodată şi care va fi pe vecii, poporul Meu. O, ia-Mă de sus şi ia-Mă de jos şi împlineşte cuvântul Meu şi învaţă lucrarea minunilor şi fă minuni cu credinţa, poporul Meu, şi pune timpul la ascultare şi pune-l pe om în genunchi în faţa slavei cuvântului Meu, că uită-te tu câtă putere am ca să fac aceasta, dar stai semn desăvârşit înaintea omului, ca să Mă vadă omul la tine şi să creadă în dragostea Mea cu care umblu pe pământ după om, chemându-l la izvorul vieţii veşnice şi la tinereţe fără de bătrâneţe şi la viaţă fără de moarte, că acolo vreau să ajung cu omul cel iubit de Mine, poporul Meu.

Orice om are nevoie de unealtă când lucrează, când face ceea ce face. Aşa am Eu nevoie de tine, Israele de azi. Am nevoie să fii după chipul şi asemănarea Mea, şi îţi trebuie mereu pe Domnul peste tine, mereu, mereu învăţătura Mea, poporul Meu, să Mă văd cu ea în tine, şi să se uite omul la tine şi să-L vadă pe Dumnezeu şi să-L facă în el cu cuvântul Meu cel de peste tine, căci cuvântul Meu zideşte pe om, şi nu se poate zidi omul pentru Mine decât cu cuvântul Meu. Amin.

Dar tu, popor care crezi venirii cuvântului Meu la tine ca să te povăţuiesc cu el, auzi suspinul Meu îndurerat după om, că multă lucrare cerească am lucrat peste tine ca să-l întorc pe om în dragostea Mea, în starea cea de har în care am fost Eu pe pământ între oameni. Învăţătura Mea este din Tatăl, şi cine Mă cunoaşte pe Mine în ea, îl cunoaşte şi pe Tatăl. Te-aş povăţui mult de tot. Ţi-aş spune mereu că Eu nu te-am ales ca să-Mi slujeşti cu mâinile şi cu picioarele, şi te-am ales să lucrezi harul Meu peste pământ şi să fii plin de har, ca să Mă pot purta spre om prin tine. Te-am ales să te învăţ, şi tu să împlineşti învăţătura Mea uitându-te la Mine, nu la tine. Când Eu umblu la tine ca să-ţi dau mereu înfăţişare nouă, mereu făptură nouă, tu să ştii să stai în faţa Mea, căci faţa Mea este învăţătura ta. Ai grijă de tine, Ierusalime, şi fii slava Mea înaintea Mea zi şi noapte, şi altceva să nu fii, şi să fugi de cel ce te face să uiţi ce să fii tu, că Eu nu te-am ales pentru mâinile şi picioarele tale, ci pentru har te-am ales. Stai mereu în dor şi în iubire şi în aşteptare şi învaţă bine să faci acestea şi nu te sătura să înveţi şi să faci aşa, că Eu te-am ales să te învăţ, şi tu să împlineşti uitându-te la Mine, nu la tine. Mereu, mereu te privesc. Stau deasupra ta cu braţele pline de har, numai să te am ascultător şi supus lucrului facerii lumii, că Eu vin la tine ca să fac lumea, poporul Meu. Să nu fii mulţumit cum eşti tu, şi să fii mulţumit cum sunt Eu, ca să fii ca Mine cu mulţumire şi cu râvnă fără de capăt, poporul Meu, că iar şi iar îţi spun: uită-te la Mine, nu la tine. Cine se uită la Mine, acela vede, iar cine se uită la sine nu vede.

Taina glasului Meu de peste tine te învaţă să nu trăieşti viaţă vremelnică, ci viaţă veşnică pe pământ, Ierusalime sfânt, şi să preaslăveşti numele Domnului de pe creştetul tău, şi să fii covor de flori de rai, covor de crini şi de trandafiri în calea Mea spre tine, şi apoi cu tine în calea Mea spre om, ca să altoim vieţile oamenilor cu viaţa ta de pe pământ, poporul Meu de azi. Eu vreau să fac cu tine minunea învierii morţilor, iar tu trebuie să fii desăvârşit la minte şi să vezi pe cele ce nu se văd şi să le aduci la vedere, şi toate spre zidire să se facă.

Căutaţi să fiţi cu înţelepciune în bine şi nevinovaţi la rău, ca să nimicim cu grabă pe satana, fiilor, şi să se ridice moartea de pe pământ, căci celor necredincioşi în înviere le spun Eu, Domnul, că dacă nu este înviere a morţilor, nici Eu n-am înviat. Dacă morţii nu înviază, nici Eu n-am înviat. Eu însă, celor ce cred în învierea celor adormiţi aşa cum a crezut Marta le spun că Eu, Domnul Cel înviat, am fost începătură a învierii celor adormiţi şi învierea morţilor, şi le spun că cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. Amin.

O, poporul Meu, te aşteaptă sfinţii cu răsplata lor cea de la Mine, cea de la sfârşit de timp. Te aşteaptă morţii ca să învieze ei la trâmbiţa Mea cea de apoi şi care va răsuna din mijlocul tău, că aşa destin ţi-am hărăzit Eu ţie, dar caută cu toată fiinţa ta să Mă iubeşti desăvârşit şi să Mă asculţi, căci Eu sunt Dumnezeul păcii, Ierusalime. Am în mijlocul tău Duhul Meu, iar tu să asculţi aşa cum Eu te-am învăţat, şi vei mânca din fructul fericirii tale cu Mine, căci aşa este plata celor ce ascultă cu iubire. Nimeni nu-l poate asculta cu iubire decât pe cel pe care-l iubeşte. Amin.

Luaţi din duhul iubirii Mele, şi aşa să iubiţi voi, copii ai vremii venirii Mele. Lăudaţi pe Domnul şi facerea Lui cea nouă peste pământ, ca să audă Tatăl pe cei ce sunt ai Mei din lume. Aduceţi Mie iubire, fiilor, şi faceţi aceasta pentru învierea făpturii, şi cântaţi şi binecuvântaţi pe cele ce vor fi şi vor rămâne. Amin.

Te-am profeţit, poporul Meu de azi, de pe când Eu, Domnul, trâmbiţam prin trâmbiţa Mea Verginica, şi ţi-am spus că voi trece cu tine prin lume şi vei cânta, şi va răsuna glasul tău în numele Meu. Cântă, Ierusalime, cântarea învierii Mele şi cântarea învierii tale şi cheamă lumea la înviere, că lumea nu ştie ce este înviere şi sărbătoare de înviere. Îndreaptă-ţi o clipă urechea spre sătuţul acesta în care Eu vieţuiesc cu tine în duhul proorociilor sfinte, şi auzi tu ce face lumea şi cum petrece ea cu veselia ei cea fără de Dumnezeu. Cântă şi tu, că tu eşti copilul Meu cel mai mic, poporul Meu, prin care Eu îmi deşert peste pământ slava cuvântului Meu şi împlinirea lui. Cântă peste lume „Hristos a înviat!”. Cântă tu cântare îngerească, fiindcă în lume se cântă omeneşte şi diavoleşte, şi nu poate lumea cânta cereşte, Ierusalime scump. O, dacă ar şti lumea ce scumpete ascund Eu în mijlocul tău, şi-ar da pe apa sâmbetei toată înţelepciunea ei şi ar lua-o pe cea de la Mine şi pe cea de la tine, şi Eu aş salva lumea din mâna diavolului şi a slujitorilor lui care stau peste lume momind-o chiar cu faţa Mea sub care ei dau să se ascundă. Eu însă sunt rănit adânc de tot ce văd pe pământ, şi Mă mângâi cu tine cuvântându-ţi, poporul Meu.

Diavolul, care a cuprins tot, Mă mânie ca să-i tai mersul şi să-Mi iau înapoi omul, împărăţia Mea cea pierdută acum şapte mii de ani. Voiesc să pot cu tine; voiesc să poţi cu Mine; voiesc să putem să aşezăm pe pământ învierea celor morţi şi a celor vii, că Eu pentru asta am venit de la Tatăl acum două mii de ani. Şi iarăşi, acum, cu duhul plin de dorul împărăţiei Mele din om, vin mereu, mereu şi grăiesc cu glasul Meu din văzduh şi vă dau vouă, copii credincioşi, ca să daţi voi tuturor celor ce cred şi celor ce nu cred glasului Meu care răsună din norii slavei Mele de deasupra grădiniţei Mele de cuvânt, ca să daţi omului cuvântul venirii Mele. Amin.

Cântă, Ierusalime, cântă ca în cer, nu ca pe pământ. Roagă-te ca în cer, nu ca pe pământ, că Eu, Domnul Cel înviat, voiesc să aduc cu cuvântul Meu cel de peste tine naşterea din nou a lumii. Amin.

Uneşte-te cu sfinţii în cuvântul cel pentru cer nou şi pământ nou ca să cerem la Tatăl toată, toată împlinirea care trebuie să fie întreagă curând, curând, şi nu uita că eşti aşteptat de făptura care te strigă, poporul Meu. Amin.

Dacă Eu, Domnul, am venit, timpul s-a prăbuşit peste om şi l-a zdrobit de tot, căci timpul nu mai este, precum nici omul nu mai este. Iar Eu vin pe pământ cu glasul Meu care se aude de către cei din morminte, precum Eu am spus că va fi aşa, şi te aştept, poporul Meu de azi, să te faci tu desăvârşit mâna Mea pe care o voi da morţilor să se scoale. Amin.

Vreau să creadă lumea prin tine în Mine, în glasul Meu care-i vorbeşte omului, poporul Meu, şi nimic altceva nu este lucrarea Mea cu tine. Vreau să aduc la vedere cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel după chipul şi asemănarea Mea.

O, e grea de tot venirea Mea, şi omul e mic şi e slab, dar iată, nu Domnul vine, căci Domnul trebuie adus, trebuie ţinut de puntea dintre pământ şi cer, căci Eu cu omul îmi împlinesc Scripturile, şi n-a fost şi nu este Scriptură mai grea de împlinit ca aceasta a venirii Mele acum, la sfârşit de timp, când Eu de lângă Tatăl îmi întocmesc venirea Mea cea plină de cuvânt, cuvânt ca râul de mult şi de greu, căci e judecata lumii cea fără de Dumnezeu pe pământ, şi e grea de dus şi de împlinit Scriptura facerii din nou a lumii, că nu cu mângâiere, ci cu dureri de facere lucrez prin duhul cel plăpând al celor ce Mă primesc când Eu vin şi Mă fac carte pe pământ, şi te-am rugat, Ierusalime, să întăreşti tu mereu, mereu puterea lor. Mereu, mereu să le dai mâna să se scoale din dureri şi să-Mi deschidă şi să Mă dea ei vouă, fiilor, că Eu prin voi Mă slăvesc peste pământ şi peste om, şi vine vremea iar să adun din nou mulţimile pe lângă izvorul cuvântului vieţii şi să-Mi alin setea după om dându-le să bea spre viaţă veşnică la toţi cei care se vor aduna curând, curând pe lângă voi. Amin.

Am venit cu sete şi sunt ostenit, poporul Meu, şi te văd şi pe tine ostenit, şi îţi dau să bei şi îţi dau din Duhul Meu ca să poţi tu prin Mine, căci prin tine nu poţi, că e grea de tot vremea pe pământ, iar duhul rău se luptă cu Mine şi cu tine şi Mă umple de grijă pentru viaţa ta. Dar Eu şi cu toţi sfinţii Mei îţi dăm din cer, îţi dăm din apa vieţii, care se face în cel ce bea din ea izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică, poporul Meu.

Iată, Mi-am întărit cu toate puterile cereşti porţile Mele dintre pământ şi cer, şi am deschis, şi apoi am intrat, şi îţi dau să bei spre viaţa ta cu Mine, că fii atent ce-ţi spun Eu ţie. îţi spun o taină despre venirea Mea, şi îţi spun aşa: Scripturile nu le împlineşte Dumnezeu, ci omul, căci Dumnezeu este cu duhul. Domnul nu vine, ci trebuie adus, şi trebuie la voi credinţă cum n-a mai fost din veac şi până în veac, şi de aceea am spus Eu ţie, poporul Meu de azi, că atunci când tu vei arde pe deplin, Eu vin. Amin. Omul este cel ce Mă aduce, poporul Meu; omul, fiule ostenit de durerea din tine, de durerea ta după izbăvirea ta. Şi Eu însumi, şi Eu M-am făcut Om când a venit vremea venirii Mele acum două mii de ani, că omul este cel ce împlineşte Scripturile, nu Dumnezeu, căci Domnul este cu duhul.

Aştept nesaţul tău, Ierusalime nou. Tu eşti poporul prin care Eu, Domnul, Mă slăvesc pe pământ înaintea oamenilor, iar Eu pentru viaţa ta Mă las mereu cu durere şi cu suspin în cei ce Mă poartă spre tine, ca să nu Mă lase ei jos, şi să Mă ducă ei cu toate slabele lor puteri, căci omul este cel ce Mă aduce.

Aceasta înseamnă viaţa: Duhul Meu în om, poporul Meu, şi aceasta voiesc Eu să am în tine, în trupul tău, care este casa Mea şi viaţa Mea, fiindcă Eu de aceea te-am luat din lume şi ţi-am dat de lucru şi te-am învăţat să lucrezi lucrările Mele în mijlocul oamenilor şi să fii lumii lumină, poporul Meu, şi să vadă lumea viaţă la tine, iar viaţa este Duhul Meu în om. Amin.

Tu, poporul Meu, să nu iubeşti slava pe care ţi-o dau ţie oamenii, ci să iubeşti viaţa, iar viaţa este Duhul Meu în om. Şi dacă pe Acesta nu L-ai avea, n-ai avea viaţă. Dar tu trebuie să fii lumina oamenilor cu viaţa ta, şi să vorbeşti cu omul despre viaţă, nu despre cele de pe pământ, şi să rămână omul cu viaţă în el, nu cu tine în el, căci tu trebuie să fii ucenicul Meu în toate câte tu vesteşti omului spre lumina lui. Viaţa Mea în viaţa ta, Duhul Meu în duhul tău, aceasta îţi cer să ai şi să fii în zilele de serbare care vin acum din nou, şi când Eu iar Mă slăvesc în mijlocul oamenilor cu slava cuvântului Meu şi cu tine, că tu eşti poporul prin care Eu, Domnul, Mă slăvesc pe pământ aşa cum M-am slăvit odinioară cu poporul lui Moise, Israele de azi.

Ioan, ucenicul Meu cel iubit, a spus mărturisindu-Mă: «La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul, şi Acesta era întru început la Dumnezeu şi toate prin El s-au făcut». Şi a mai spus apoi: «întru El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, şi întunericul nu a cuprins-o». Amin. Şi iată ce-ţi spun Eu ţie, poporul Meu de la sfârşit de timp: la sfârşit, ca şi la început, este Cuvântul, şi Acesta este întru început şi întru sfârşit la Dumnezeu, şi toate prin El iarăşi se fac. Amin. Şi îţi mai spun: întru Mine este viaţa, şi viaţa este lumina oamenilor, şi aceasta trebuie să fii tu în mijlocul oamenilor, căci lumina luminează în întuneric, şi întunericul nu o cuprinde pe ea. Tu însă poartă în tine viaţă, căci viaţa este lumina oamenilor, şi aceasta este ceea ce luminează în întuneric, şi pe care întunericul n-o cuprinde. Fii atent bine la învăţătura Mea de peste tine, căci cuvântul Meu poartă în el viaţă, poporul Meu. Amin.

E vremea celei mai mari Scripturi pe care s-o împlinesc cu tine, Ierusalime român: Scriptura venirii Mele, venirea Fiului Omului, înaintea Căruia stau vrând-nevrând toate neamurile pământului, măcar că ele ştiu sau nu ştiu aceasta, dar Eu ştiu că aşez pe pământ cartea venirii Mele, cuvântul Meu care vine cu norii ca să adune pe cei aleşi ai săi şi să dea fiecăruia după cum este fapta sa. Amin.

Sunt plin de dor, şi străbat cerul şi pământul cu cuvântul şi caut cu el la inima omului ca să-l învăţ pocăinţa spre iertarea păcatelor. Vreau să-l învăţ pe om dragostea Mea, vreau să-i dau povaţa Mea, vreau să-i dau faţa Mea. Vreau să salvez neamul omenesc de la păcat, şi ies în calea lui cu minunea Mea de la sfârşit de timp, căci tu, poporul Meu Ierusalim din români, eşti unealta Mea cu care îmi curăţ aria ca să-Mi aleg grâul în hambare, iar pleava, în foc nestins, şi apoi să Mă las cu slavă veşnică pe pământ şi să prind sub ea pe cei aleşi ai Mei pe care dau să-i adun de la o margine a cerurilor şi până la celelalte margini cu cuvântul Meu duios, cu care vin să-l păstoresc pe om. Amin.

Mare bucurie aveau sfinţii când Mă mărturiseau pe Mine înaintea oamenilor, şi aşa puteau ei prin suferinţele cele purtate pentru numele Meu, biruind pe împăraţii păgâni şi lumea cea necredincioasă, care nu era vrednică de ei. Dar iată, fiilor de azi, ei n-au primit făgăduinţele până ce Eu, plinitorul credinţei şi începătorul a toate, am suferit crucea neţinând seama de ocara ei, şi M-am aşezat prin ea de-a dreapta Tatălui Meu. Şi nu numai atât a fost primirea făgăduinţelor lor, căci iată, pentru plata sfinţilor Mei iarăşi am venit pe pământ, ca să împlinesc cu voi Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu la sfârşit de timp, cei mai mici dintre sfinţi, fără de care sfinţii nu iau desăvârşirea şi făgăduinţele, şi după care suspină toată făptura ca să-şi dobândească răscumpărarea. Amin.

O, sunteţi obosiţi sub lucrul Meu de peste voi, că v-am ridicat să Mă vestiţi cu venirea Mea, fiilor trudiţi sub greul venirii slavei Mele peste pământ. Sunteţi fiii împărăţiei Mele la sfârşit de timp, şi din vecii v-am ales ca să fiţi cu Mine la vremea venirii Mele pentru plata sfinţilor Mei care vă aşteaptă aşa cum toată făptura v-a aşteptat. Vă dau puteri proaspete şi multă, multă pace şi multă ascultare de Duhul Meu Cel Sfânt dintre voi, de cuvântul Meu cel de sus şi cel de jos de lângă voi, ca să putem vesti peste tot pământul vestea venirii Mele la voi şi nunta Mea cu voi, copii ai slavei venirii Mele. Vă dau tot ce vă trebuie pentru lucrarea Mea cu voi. Vă dau, iar voi să vă daţi Mie de-a pururi, ca să vă am unealtă cu care Eu îmi curăţ aria ca să-Mi adun grâul Meu în jitniţă, iar pleava o voi arunca în foc nestins, precum este scris. Amin.

O, poporul Meu mireasă, am pus în mijlocul tău rânduială pentru ajutorul celor ce au plecat în morminte fără haină de nuntă. Te-am învăţat să faci pocăinţă pentru om până ce ajungi cu ea la începutul omului, ca să pot da mâna celor din morminte şi să se scoale prin mijlocirea ta, adusă pentru ei înaintea Mea. Trudeşte, fiule, şi pentru toată firea să trudeşti, căci dacă omul înviază, şi firea va lua pe ea haina nestricăciunii, haină rămasă în cele ce nu se văd şi care aşteaptă să se arate fiii lui Dumnezeu, cei care în trup vor primi slava nunţii Fiului de împărat, Care vine cu norii ca să dea fiecăruia după cum este fapta sa.

Voiesc însă să rugaţi poporul să aibă grijă de faţa Mea din ei înaintea fiilor veacului acesta, că M-aş vărsa cu strălucirea Duhului Sfânt peste pământ din toţi fiii Ierusalimului care seamănă cu Mine; cu Mine şi nu cu omul de pe pământ, căci omul de pe pământ iubeşte moartea şi slava deşartă, şi Eu i-aş da ochi să vadă pe Duhul Sfânt din fiii Ierusalimului, care stau mănunchi şi nu răzleţi în faţa fiilor oamenilor care n-au nimic din Dumnezeu, ci au din lumea aceasta care trece odată cu pofta ei.

Iubiţi taina de biserică. Biserica este întreagă, şi aşa se numeşte ea biserică şi trup al Meu, iar în mijlocul tău să stea cuvântul Meu, Ierusalime, taina Mea cea din vecii şi cea de la sfârşit de timp, că Eu mult te-am învăţat, iar tu aşa să te arăţi, că vreau să-l fac pe om după chipul şi asemănarea Mea şi a ta, că Eu aşa am spus pentru ucenici: Eu în voi, şi voi în Mine, ca să ştie lumea că Tatăl M-a trimis, şi că Tatăl în Mine este, şi Eu în El, şi cu El sunt în lume. Amin, amin, amin.

– O, Mă fac mereu cuvânt cu sfinţii peste pământ, popor al planului venirii Mele. O, cum să facem cu omul cel necredincios, fiilor? Mă ţin cu milă după om mai înainte să Mă las văzut de el. Mă rog de el să Mă audă aşa cum Mă aud cei din morminte când grăiesc cu voi, şi vă aşteaptă cei din locuinţa morţilor ca să-i scoateţi afară cu cuvântul Meu şi să mărturisească ei venirea Mea care îi aduce pe ei din nou la viaţă şi la răscumpărarea trupurilor lor. Amin. Fiţi unealta Mea pentru trezirea din moarte a omului de pe pământ. Deosebiţi-vă pentru această lucrare a învierii făpturii, că aceasta şi nu alta vă este alegerea şi lucrul pentru care v-am ales dintre fiii oamenilor şi v-am făcut fii ai Tatălui cu cuvântul Meu cel pentru naşterea din nou a lumii. Amin. Vă pecetluiesc cu acest cuvânt, iar voi să ziceţi amin, ca să fie pe deplin cuvântul Meu şi cuvântul vostru. Şi voi sta în sfat cu voi, fiilor, şi vom lucra cuvânt şi îl vom împlini, că Eu, Domnul, sunt cu planul Meu peste pământ şi voiesc să întocmesc învierea făpturii şi înnoirea lumii, căci voi sunteţi unealta Mea. Şi vă voi da putere şi cuvânt cu putere în faţa căruia să nu poată nimic nici o cunoştinţă omenească, fiindcă duhul proorociei este lucrător în voi, şi nu este dar mai mare între darurile cereşti ca şi duhul proorociei, fiilor.

Fiţi mari, fiilor, după cum este de mare şi venirea Mea şi vremea Mea cu voi şi a voastră cu Mine, şi căutaţi mai mult decât orice să vă umpleţi cu totul de toată cunoştinţa cuvântului Meu de peste voi şi să-Mi fiţi lucrători ca şi Mine, şi să-Mi fiţi ucenici, fiilor copii, căci cine este copil, acela poate să fie ucenic, iar ucenicul face lucrarea învăţătorului său peste el şi peste cei daţi lui de învăţătorul său pentru lucrare de ucenic cu învăţător peste el. Amin, amin, amin.

O, copii mărturisitori din zilele acestea când Eu am desfăcut peceţile Cărţii Vieţii! Uitaţi-vă cum Mă scriu cu sfinţii şi cu îngerii în cartea aceasta. Mărturisiţi vremea Mea cu voi, cartea Mea cu voi, că lucrare mai mare ca lucrarea Mea cu voi şi a voastră cu Mine nu a fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi, şi trebuie să lucrăm din zi în zi tot mai măreţ, fiindcă sunt zilele venirii Mele cu sfinţii în cartea aceasta, şi toţi mărturisesc în ea pe Dumnezeu şi pe ei şi pe voi. împărăţia cerurilor este lucrare mare în om, şi apoi ea trebuie să prindă sub ea oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul, ca să împărăţească aceştia pe pământ, precum este scris în Scripturi. Iar cartea aceasta este Duhul Meu Cel dătător de viaţă, cuvântul Meu şi al sfinţilor Mei care au lucrat în veacuri lucrarea mărturisirii Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut Fiul Omului acum două mii de ani, ca să Se facă El apoi Mielul Cel junghiat, Care spală păcatele lumii, ca să-i tragă pe toţi la Tatăl, precum este scris cuvântul Meu cel din Scripturi. Amin.

O, copii din porţi, învăţaţi pe poporul Meu ce înseamnă Scriptura care spune despre cei scrişi de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului Cel junghiat. Ioan Botezătorul când a ieşit să Mă arate lumii, el a spus: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii», iar în cartea lui Ioan cel iubit este scris de cartea cea cu şapte peceţi, pe care a deschis-o «Mielul Cel junghiat, Care a răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Lui, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul, şi I-a făcut lui Dumnezeu împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ». Amin.

Fiecare carte din cele trei cărţi ale lui Dumnezeu poartă în ea pe cei scrişi în ea, şi fericit este cel scris în Cartea Vieţii cu fapte de viaţă, căci Ioan Botezătorul când propovăduia pe Mielul lui Dumnezeu şi pocăinţa peste oameni, el spunea: «Acum securea stă la rădăcina pomilor, şi orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc».

Nu ştie nimeni în afară de Tatăl că Eu plângând l-am făcut pe om, şi îngenuncheat am lucrat această plămădire a trupului omului şi a duhului lui apoi, iar acum, la sfârşit de timp, iarăşi M-a trimis Tatăl să-l fac pe om şi Mi-a zis: «Du-Te, Fiule, după omul ieşit din omul cel zidit de mâna Ta, du-Te şi învaţă-l pe om taina cea dulce a suferinţei şi nu fericirea, Fiule! Du-Te, Fiule, du-Te, că fericirea îl face pe om să Ne uite, Tată. Du-Te, şi să Te întorci cu omul pe umeri, că mult Te-ai aplecat Tu spre om, şi ai zis ca el ca să zică şi el ca Tine».

O, aşa îmi zice Mie Tatăl de câte ori vin cuvânt pe pământ la tine, poporul Meu, şi voiesc să găsească omul de la tine învăţătura Mea şi voiesc ca tu să fii popor de ucenici ai cuvântului Meu şi să nu te bucuri de tot ce faci tu pentru tine sau pentru Mine, ci să te bucuri de tot ce pot să fac Eu prin tine, că Eu ţi-am spus că morţii aşteaptă de la tine împlinirea Scripturii învierii lor la glasul cuvântului Meu de peste tine şi la glasul tău care să semene cu glasul Meu, şi ca să Mă cunoască pe Mine în tine morţii şi viii că sunt Dumnezeul Cel adevărat, Care lucrează sămânţă din sămânţă, viaţă din viaţă luată din Mine, poporul Meu, şi înviere din învierea Mea, căci Eu am făcut învierea. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, e taină mare cuvântul biserică. Această taină înseamnă rugăciune, înseamnă pocăinţă, înseamnă proorocie în Duhul şi împlinire, fiule. O, Mă uit mereu, mereu peste tine, căci ochiul Meu cel veghetor te aşteaptă precum aşteaptă morţii învierea, şi Eu Mă uit mereu, mereu peste tine ca să împlineşti tu această Scriptură a Duhului Sfânt Care iese din gura Mea. Eu o împlinesc, căci glasul Meu curge din Mine precum am proorocit că voi lucra, iar morţii îl aud şi aşteaptă glasul tău şi lucrul tău proorocesc care să-i scoale pe ei. Amin.

Iar voi, copii ai venirii Mele, care aţi fost aleşi pentru slava Mea, voi să lucraţi şi să trăiţi din zi în zi mai mult pentru ea, căci plata lucrului vostru cu Mine va fi strălucirea Mea în voi, şi nu va trece neamul acesta până ce nu va fi aceasta. Amin. Eu, pentru slava Mea v-am creat acum, la sfârşitul timpului omului, şi dintre oameni v-am luat şi v-am creat, căci aţi crezut în Mine şi Mi-aţi lucrat venirea Mea cu judecata neamurilor pământului. Amin.

Şi acum, rugaţi-vă rugător pentru biruinţa Mea şi a voastră, căci vremea este aproape. Fiţi Duh Sfânt în cuvânt şi în faptă ca să se cunoască rodul Meu în voi, iar duhul umilinţei să vă înveşmânteze pe voi, ca toţi fiii Ierusalimului venirii Mele să fie fii frumoşi, căci umilinţa îl face pe om plăcutul Meu. Amin.

Vreau să vă aduc prinos Tatălui pentru lucrul Meu cu voi aşa cum mama Mea Fecioara M-a pus înaintea Domnului la patruzeci de zile după naşterea Mea între oameni, şi când bătrânul Simeon a fost slobozit de zilele aşteptării lui, văzând mângâierea lui Israel prin Duhul Sfânt Care era peste el, văzându-Mă pe Mine Fiu al Tatălui şi Fiu al Omului, pus înaintea oamenilor spre căderea şi spre ridicarea multora, şi semn care va stârni împotriviri. Aşa v-am pus Eu pe voi înaintea Tatălui la patruzeci de ani de la începutul lucrării Mele de cuvânt acum, la sfârşit de timp al omului, şi aţi fost spre căderea şi spre ridicarea multora, şi semn care a stârnit împotriviri atât de mari, fiilor.

Este scris despre Mine că după ce am fost pus înaintea Tatălui, creşteam şi Mă întăream cu duhul, umplându-Mă de înţelepciune, iar harul lui Dumnezeu era asupra Mea. Aşa voiesc şi azi să lucrez, şi în voi să fac aceasta, şi să Mă văd în voi şi să strălucesc din voi, că v-am pus semn peste pământ, şi acest semn a stârnit împotriviri, aşa cum a fost şi cu Mine în mijlocul lui Israel.

O, poporul Meu de azi, întăreşte în tine duhul pocăinţei şi faptele ei pentru tot neamul omenesc de la Adam şi până la tine, de la tine şi până la Adam, că are nevoie de pocăinţă şi de rugăciune şi de veghere pentru înviere neamul omenesc care a fost şi care este pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, fiilor care daţi fiinţă cuvântului Meu, ridicaţi cartea judecăţii făpturii, cartea învierii făpturii, ridicaţi-o între pământ şi cer şi împliniţi cele pentru învierea făpturii, căci această Scriptură a învierii este aşteptată cu lacrimi lungi şi cu suspin rănit în duhul celor ce aşteaptă învierea cea de la Mine, căci Eu sunt învierea şi viaţa, aşa cum am spus acum două mii de ani că sunt, şi precum M-am suit, aşa şi cobor, ascuns de ochii oamenilor, dar cuvântând ca la început cuvânt peste om, şi cu cuvântul îl voi întocmi pe el. Amin.

O, copii prea mici care Mă aduceţi pe pământ, voiesc să înveţe omul să Mă aducă, nu să Mă aştepte, căci cei morţi Mă aşteaptă, iar cei vii Mă aduc de lângă Tatăl lângă ei, că ei sunt cei prea mici ai Tatălui, şi Tatăl M-a dat lor, iar ei Mă aduc ca să fiu şi ca să cuvintez şi ca să înviez făptura care a fost înghiţită de moarte, şi Eu o voi învia, că aceasta este vremea rânduită de Tatăl pentru învierea morţilor, şi apoi viaţa veacului ce va să fie, cerul şi pământul în praznic de veac nou pe pământ. Amin, amin, amin.

O, Ierusalime, cei din morminte aud glasul Meu de peste tine şi se gătesc să se ridice la cuvântul Meu, numai să-Mi faci tu punte să vin pe pământ, că Eu te-am învăţat să nu ai o mai mare grijă ca aceea care să Mă ajuţi să vin pe pământ cu tot mai mult cuvânt, poporul Meu, căci menirea ta este să asculţi, să auzi din gura Mea cuvântul Meu şi să-l împlineşti pe el. Amin.

Am lăsat prin glasul gurii Mele poveţe de înviere a duhului şi a trupului peste tot omul, poporul Meu. Împarte-le peste pământ, fiule, că-Mi eşti fiu, fiindcă ţi-am dat puterea aceasta prin credinţa ta în învierea Mea cea de acum două mii de ani şi, iarăşi, în întoarcerea Mea cea de acum, cea de după două veacuri de oameni, cea de după şapte veacuri, Ierusalime nou.

Te cuprind cu apostolii şi cu mironosiţele învierii Mele, cărora Eu le-am spus înviat arătându-Mă: «Bucuraţi-vă!». Ei îţi sorb iubirea pe care o ai pentru Mine, căci au fost fiii credinţei şi ai iubirii Mele, şi tu să ai din destul iubire pentru Mine, ca să-i hrăneşti tu pe ei, poporul Meu, că aceasta e hrana şi masa şi plata lor şi a tuturor celor ce M-au iubit cu putere pe pământ, şi de atunci ei toţi îşi aşteaptă cununa: descoperirea fiilor lui Dumnezeu, care vor împărţi cununiţele, Ierusalime nou, copil al credinţei venirii Mele cu învierea morţilor şi cu viaţa cea veşnică pe pământ, căci tot cerul va coborî pe pământ sfânt. Amin, amin, amin.

O, Ierusalime nou, o, popor ales din nou dintre oameni ca să crezi tu acum, la sfârşit, toate câte au fost acum două mii de ani despre Mine aşa cum au scris profeţii că Eu voi împlini! O, poporul Meu, tu eşti ales pentru slava Mea. Nu uita aceasta! Te-am ales, şi te-am creat apoi pentru slava Mea din zilele acestea. Nu uita aceasta! Amin, amin, amin.

Voiesc să înnoiesc din zi în zi tot mai mult pământul de sub picioarele voastre, şi sub care geme iadul şi slujitorii lui, fiilor copii. Voiesc să împlinesc raiul pe pământ, şi am spus prin cuvântul acestei cărţi de cincizeci de ani rostită de Mine şi scrisă cu slovă pe pământ, că voi sădi pe acest pământ mii şi milioane de crini şi de trandafiri, ca să poruncesc îngerilor Mei şi păsărilor cerului, care fac parte din slava Mea, să cânte cântarea raiului pe pământ cu voi. O, v-am învăţat mereu, şi tot mereu vă învăţ să nu uitaţi că pruncilor le-a fost dat să guste din slava Mea, şi ei o simt şi se fac slavă a Mea. Amin. V-am învăţat taina iubirii care-l învaţă pe om să se facă Dumnezeu şi har dumnezeiesc pe pământ. Cuvântul învăţăturii Mele este izvor care nu seacă şi care izvorăşte de-a pururi, căci altfel cum aţi mai veghea voi pentru întâmpinarea Mea?

Viaţa Mea în om este porunca lui Dumnezeu scrisă cu foc pe pământ. Arată-te în Mine, că e vremea arătării slavei lui Dumnezeu! Arată-Mă în tine, că mare şi slăvită este taina vieţii Mele în om, taina de ucenic al Mielului lui Dumnezeu, şi îndeletniceşte-te, poporul Meu, cu viaţa în toată clipa, căci moartea înseamnă tot ceea ce nu este viaţă, iar tu numai viaţă cerească să fii pe pământ, numai cuvânt de Duh Sfânt, numai întreg întru Mine şi Eu întru tine, că e vremea arătării Domnului peste pământ, poporul Meu, popor al veacului cel nou pe pământ. Am despărţit veacurile cu tine, Ierusalime nou, şi le spun neamurilor pământului această taină, iar tu să fii semnul tainei vieţii veşnice şi să trăieşti aşa înaintea Mea, şi mereu, mereu să-Mi faci venirea în mijlocul tău, ca să fac Eu din tine venirea Mea şi să Mă arăt tuturor cu tine şi să vadă cerul şi pământul cu tine venirea Mea, copil mărturisitor al vieţii şi al tainelor ei pe pământ. Amin, amin, amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, faceţi de trei ori numărul sfinţilor mucenici mărturisitori în iezerul Sevastei, faceţi pâine dulce, bucăţi mici, o sută douăzeci, din şapte măsuri de făină, aşa cum v-am povăţuit pentru sărbătoarea aceasta, şi slujiţi Domnului cu credinţă, căci tainele Lui sunt credincioase Lui, fiindcă Eu am spus că poporul cuvântului Meu de azi este taina lucrării cea de la sfârşit a Scripturilor care mai sunt de împlinit peste pământ, iar taina aceasta este aşteptată de Avraam, Isaac şi Iacov, cei care au însemnat şi care înseamnă lucrarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, copii ai lui Israel cel după duh şi nu cel după trup. Aduceţi-vă aminte mereu de credinţa lui Avraam, fiilor. El nu s-a îndoit de fiinţa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh când Aceasta a venit sub stejarul lui şi i-a vestit cuvântul lui Dumnezeu cel spre împlinire, iar prin credinţa lui s-a împlinit, şi Avraam se numeşte părintele seminţiei sale, seminţia cea după credinţă, cea după duh şi nu cea după trup, şi iată, sfinţii sunt urmaşii lui Avraam şi sunt în zeci de mii, iar Eu, Domnul, vin cu ei, căci aşa este proorocia cea din Scripturi care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi». Amin.

Tu, poporul Meu, să-i pomeneşti pe sfinţi şi să te uneşti cu ei în rugăciunea lor pentru tine şi pentru tot neamul lui Avraam, de la tine şi până la el, Israele nou ales. Tu, poporul Meu, să zici „Da“ Domnului tău în toate câte El îţi cere să crezi şi să poţi şi să faci apoi, ca să fii copilul lui Avraam cel credincios, fiule, să fii blând şi milos ca el, şi nimic să nu-Mi întorci din împlinire prin toate câte Eu îţi cer, căci Avraam a fost milos cu Mine şi s-a lăsat încercat, căci a crezut că Eu sunt şi că ştiu ce am de împlinit şi de proorocit, şi iar de împlinit apoi. I-am proorocit lui că îi voi înmulţi seminţia lui ca stelele cerului, şi aşa împlinesc, căci am cerul de sfinţi urmaşi ai lui Avraam. I-am proorocit lui pe Isaac şi i-am dat pildă prin aceasta pentru cele ce Eu, Domnul, Fiul Tatălui, voi pătimi, precum Avraam a pus viaţa fiului său ca jertfă, la porunca Tatălui, ca iarăşi să i-o ia înapoi, precum şi Eu Mi-am luat-o după ce Mi-am pus-o pe cruce.

Poporul Meu, Domnul este cu tine, şi tu eşti binecuvântat între fiii oamenilor şi eşti poporul fiilor lui Dumnezeu mai înainte de sfârşitul veacurilor omului, şi Domnul te-a sfinţit ca să lucreze cu tine Scripturile venirii Lui şi cele ale învierii morţilor, căci moartea va fi înghiţită de biruinţa zilei venirii Mele cea cu mare slavă, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Vei vedea, poporul Meu, învierea morţilor, şi atunci vei înţelege tu iubirea Mea cea de pe cruce. Vei vedea, poporul Meu, lucrarea Mea cu tine, şi prin ea naşterea din nou a lumii, a facerii, şi atunci vei înţelege iubirea ta de sub crucea Mea pe care azi o împart cu tine iubind şi aşteptând rodul iubirii, poporul Meu. O, lasă-te pătruns de tainele cerurilor! O, lasă-te cuprins de tainele Mele cu tine! O, lasă-te copleşit de iubirea Mea cea de pe cruce şi plângi sub crucea iubirii Mele bucurându-te de slava iubirii care doare iubind cu putere ca să facă iarăşi lumea. O, e mare lucrarea Mea din zilele acestea! E tainică şi plină de răbdare spre arătarea slavei ei! Lasă-te răvăşit de tainica ei iubire pentru învierea a toate, poporul Meu. Aşteaptă morţii să-i strig afară aşa cum l-am strigat pe Lazăr dintre morţi şi i-am spus după ce I-am mulţumit Tatălui: «Lazăre, vino afară!».

„Veniţi afară, voi, cei din morminte!“, aşa voi striga Eu prin tine, poporul Meu, până ce morţii se vor ridica ascultând porunca aceasta. O, şi ce frumoasă şi ce slăvită va fi împlinirea acestei Scripturi a învierii morţilor, poporul Meu! Ai grijă, fiule, să nu Mă uiţi. Ai grijă mare să nu stai fără Mine în gând şi în cuvânt şi în faptă şi între frate şi frate. Ai grijă de Mine, Ierusalime. Ascultă-L pe Dumnezeu, fiule din urmă. Ai grijă ca David şi nu ca Saul, căruia Samuel, ieşind din pământ, întristat de neascultarea şi de rătăcirea lui Saul, i-a răspuns acestuia că nesupunerea este un păcat la fel ca vrăjitoria, iar împotrivirea este la fel ca închinarea la idoli şi la terafimi. Iată ce slăvită va fi ridicarea morţilor dacă tu vei asculta să fii ascultător Domnului Dumnezeului tău şi te vei supune voii Lui cea plină de grijă pentru tine şi pentru tot cerul şi pământul, fiule! Ce slăvit s-a ridicat Samuel dintre morţi şi l-a mustrat pe cel ce nu asculta de Dumnezeu! Ce slăvită va fi învierea morţilor care vor mărturisi lucrarea Mea cu tine, iubirea Mea pentru om, poporul Meu!

O, poporul Meu, odihna Mea doreşte după tine ca şi odihna celor ce dorm aşteptând trâmbiţa cea din urmă peste ei, ca să rămână descoperiţi apoi cu casa lor cea din cer, cu trupul lor cel din cer, nefăcut de mâini. Va veni curând, curând la tine cel credincios lucrării Mele de la sfârşit de timp, va veni la tine omul păcătos şi greu de păcate, îngrozit de ziua mâniei Mele şi îţi va spune ţie: „Surpă-te peste mine şi acoperă-mă, ca să scap de mânia lui Dumnezeu şi să mă ascunzi de ea!“. Voiesc să te pregătesc tot mai viu cu această putere a Mea în tine, dar tu trebuie încă să înveţi să creşti, şi prunc să creşti, aşa cum Eu am crescut, şi să înviezi, poporul Meu, ca Maria Magdalena, iar noua ta viaţă să dea viaţă celor morţi încă din floare, fiule de acum.

Hai, fiilor! V-am lăsat să vă odihniţi, şi acum hai să lucrăm cuvântul zilei de azi, că Eu altă lucrare nu am decât cuvântul, iar voi aveţi datoria să-l împliniţi pentru că sunteţi fiii lui Dumnezeu. Fiii lui Dumnezeu sunt cei ce ascultă de Dumnezeu şi nu de ei şi nu de oameni, şi de aceea ei au în mijlocul lor cuvântul lui Dumnezeu. Această Scriptură a fiilor lui Dumnezeu este aşteptată de multă vreme, de şapte mii de ani este aşteptată să se întocmească pe pământ, şi despre fiii acestui cuvânt este vorba în această Scriptură: «Toată făptura aşteaptă suspinând descoperirea fiilor lui Dumnezeu». O, ce plânge această Scriptură! O, ce suspină cei cuprinşi în înţelesul cel din ea! O, fiilor copii, plângeţi şi voi, iar duhul umilinţei voastre să caute mereu după toţi cei care plâng prin taina acestei Scripturi, căci toată făptura aşteaptă suspinând, aşteaptă rodul nestricăciunii, îl aşteaptă să se ivească şi să se preamărească şi să rodească viaţă şi nestricăciune peste făptura toată, care aşteaptă de şapte mii de ani.

O, poporul Meu, te-aş învăţa mai cu adâncime, şi mereu privesc la tine dimpreună cu sfinţii Mei ca să pot să-ţi cer atât cât Îmi trebuie de mult pentru puterea Mea în tine, cu care să-Mi slujeşti pentru aşezarea pe pământ a celor mai adânci taine care stau în Mine să iasă şi să se împlinească pe pământ, că vine vremea să fiu numai Eu cu tine, ca să pot lucra binele omului, şi Eu te aştept să fii numai cu Mine, poporul Meu, şi nimic pe pământ şi în om să nu fie să poată să te atragă vreo clipă de pe calea venirii Mele la tine pentru slava Mea, care aşteaptă să biruiască lumea, şi pentru slava ta lângă Mine prin ascultarea ta, prin statul tău lângă Mine mereu şi în Mine mereu, şi apoi prin credinţa ta cea lucrătoare din ascultare, că mult poate credinţa celui drept, prin ascultare cu lumină, căci Eu umblu mereu prin Tatăl şi nu prin Mine, dar nu cu înţelepciunea ta trebuie să pricepi tu această umblare a Mea şi apoi a ta ca şi a Mea, ci trebuie să ai pricepere de la Duhul Sfânt, şi prin orânduiala Lui cea cu lucrare în mijlocul tău, uitându-te în Mine ca să vezi cum Mă fac Eu voia Tatălui ca să Mă dau pildă ţie şi să putem lucra la fel şi să ne facem limanul celor ce se mântuiesc, şi care vor vedea calea ca să vină pe ea şi să-i cunoască taina şi puterea ei şi mângâierea ei, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, popor al venirii Fiului meu, uită-te în viaţa mea şi ia-mă în ajutor, ca să te fac eu ajutor Fiului meu, Care vine cu tot cerul la tine, ca să-L ajuţi şi tu, că eu cu mare milă, cu fără de sfârşit iubire L-am sprijinit pe calea Lui spre oameni ca să-i atragă la Tatăl, şi tot aşa Îi spunem şi azi, ca să aducă cerul pe pământ la tine, şi tu să-l primeşti şi să-l descoperi oamenilor, şi să-L ajuţi pe Dumnezeu în durerea Lui după om, şi să-I ceri înlăcrimat, să-I ceri să-Şi desfacă taina venirii Lui la tine ca să vadă oamenii de pe pământ slava izvorului cel din mijlocul tău, pe Fiul meu Cuvântul, pe Domnul întru a doua Sa venire la oameni, că aşa este scris în Scripturile Lui, să vină iar este scris.

O, fii ai Fiului meu, plânge cerul peste pământ. Vine apă multă din cer pe pământ. Hai să ridicăm rugă de iertare pentru neamul român ca să-i fie luminată calea lui spre Dumnezeu. Hai să lucrezi după cum îţi este ţie scrisă lucrarea ta cu Dumnezeu, popor aşteptat de sfinţi. Suspină sfinţii după tine ca să te aşezi cale a lor spre om, ca să te faci tot mai dulce purtător de Dumnezeu şi de sfinţi spre oameni, popor al aşteptării cea de sus. Viaţa trupului meu a ars de dor ca să-L ajut pe Dumnezeu spre om, iar tu trebuie să arzi de şapte ori mai mult, că tot neamul omenesc, de la începutul omului şi până azi, se uită după tine ca să-i rosteşti învierea, şi apoi el te va mărturisi, şi se va îmbrăţişa cerul cu pământul şi se vor face noi, căci iubirea este Domnul, şi este puterea Domnului, iar mila Lui biruieşte judecata, şi va deschide ochii omului, şi tu va fi să ştii să dai la tot omul lumina cea de sus, care te creşte pe tine ca să-L poţi face cunoscut pe Dumnezeu pe pământ, popor ales din lume.

Iată, grăind cu tine, a tăcut ploaia. Îţi dau îndemn de rugăciune în toate câte trebuie să vină sau să nu vină peste pământ, popor al venirii Domnului. Rugăciunea e viaţă dulce între tine şi Domnul, e mângâiere, e putere, e împlinire. Ai grijă să fii veghetor, popor rugător spre Dumnezeu. În toată vremea să ai grijă să fie Dumnezeu pe pământ cu tine şi să poată pentru tine şi prin tine peste pământ.

Îi dau poporului Tău din duhul meu, care se roagă mereu înaintea Ta. Duhul rugăciunii împlinitoare să se coboare peste el, dar să înveţe poporul Tău, uitându-se în viaţa mea, luând din lumina ei, din puterea ei, care este iubirea de Tine, dorul de om nou înaintea Ta, ca să ai mângâiere în durere, şi putere să ai prin rugăciunea poporului Tău, adusă înaintea Ta, Doamne Fiule. S-a făcut rană în mine dorul de împărăţie a Ta în om. Sunt mama rugăciunii către Tine, aşa cum eşti Tu Fiul rugăciunii către Tatăl. Binecuvintează rugăciunea acestei zile în mijlocul poporului Tău, că e durere peste pământ, e trist pe pământ, e ploaie multă, Doamne, şi trebuie soare pe pământ, trebuie să fii lumină a oamenilor, Doamne, iar ei să vadă şi să ştie taina luminii şi să Te ia de lumină a lor, Dumnezeule tainic.

E sărbătoare de naştere a mea, iar eu Te rog pentru naşterea din cer a omului, şi dă-i iubire poporului Tău, ca să poată împlini Ţie tot ceea ce Tu îi ceri, Doamne. Iubirea mea de mamă a Ta e cea mai mare iubire, iar eu o dăruiesc îndoit poporului Tău, ca să Ţi-o dea Ţie din mine, să aibă el iubire mare, şi cu umilinţă să stea cu ea înaintea Ta şi să poată prin ea pentru Tine şi pentru om, Fiule scump.

Hai, popor al Fiului meu, Care vine la tine, hai să fim iubirea care va naşte iarăşi lumea, dar nu uita să înveţi mereu din umilinţa mea puterea cea pentru Dumnezeu. Amin, amin, amin.

– O, mamă, naşterea ta a purtat cu ea naşterea Mea. O, mamă, naşterea acestui popor al cuvântului Meu poartă cu ea naşterea din nou a lumii, mamă. Mă aplec şi îţi sărut rugăciunea cea din mijlocul poporului Meu, căci sunt Fiu supus şi te ascult, mamă. Aşa să Mă asculte poporul cuvântului Meu. Să fie el cuvântul Meu cel împlinit, mamă. Să fie el puterea învierii făpturii, mamă. Amin.

Să fii, poporul Meu, putere de rugăciune înaintea Mea. Să fii atent cum mergi pe cale cu Mine. Mergi cu lumină mare, poporul Meu, căci întunericul lumii îl ţine cuprins pe om, şi tot şi toate fără să ştie aşteaptă lumina Mea, care iarăşi va fi să fie, aşa cum a fost ea în ziua întâi a facerii lumii când Eu am zis: «Să fie lumină!», şi ea a fost.

Eu iarăşi zic: Să fie lumină! Şi ea este, şi în ea să stai, poporul Meu, căci cu ea vom lucra peste pământ, şi ea va rămâne, şi ea se va numi veşnic ziua Domnului. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, încearcă mereu, mereu, şi apoi să poţi mereu, mereu să fii mărturisitor al Meu dinăuntrul tău mai întâi, şi apoi din afara ta între frate şi frate, ca să te vadă Tatăl din ceruri, să vadă de lângă tine că tu sfinţeşti numele Lui pe pământ ca şi în cer, în trup şi în duh, poporul Meu, şi să vadă El în mijlocul tău împărăţie vie a Sa şi sfatul voii Sale în tine. Lasă-te uşor şi moale în mâna Mea, şi apoi în inima Mea, ca să poţi pricepe în toată vremea taina Domnului cu tine pe pământ, căci Eu şi Tatăl pe pământ l-am făcut pe om, pe pământ şi în cer, laolaltă acestea; şi nu uita că frica de Dumnezeu este iubire şi te ţine în Tatăl, şi nu uita că Domnul stă în ceruri şi Se sfătuieşte în ele şi cu ele, şi nu uita că Tatăl şi Fiul şi cerul suntem lângă tine şi te ţinem de mânuţă, ca să aibă Domnul în tine cerul pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Voiesc, poporul Meu, să te învăţ tot mai desluşit taina Mea cu tine şi lângă tine, ca să Mă poţi iubi, ca să Mă poţi urma cu mai mare trăire, cu mai mult rod al credinţei tale în venirea ta la Mine ca să pregătesc prin cuvânt pământul pentru ziua Mea cea mare când biruinţa Mea toată va lua moartea de pe pământ, căci haina de pe om se strică de la om, de la ceea ce face şi mănâncă omul cu inima şi cu trupul. Israel mânca mană din cer, şi dacă îşi hrănea aşa trupul, se hrănea aşa şi haina trupului, şi nu se mai strica haina lui. Dar el şi-a lucrat moartea, şi-a lucrat-o cu inima pe dinăuntrul lui, şi a împărăţit în el moartea, nu Dumnezeu. Iată cum şi de unde se strică omul, şi apoi moare necunoscând lângă el pe Dumnezeu de viaţă, de cer, de iubire a lui.

Această trâmbiţă a fost locul şi timpul venirii Mele pe pământ pentru cei morţi şi pentru cei vii, pentru sfinţi şi pentru oameni. Ea a fost gura suspinului Meu, glasul prin care Eu Mi-am întocmit cărare şi ucenici ca şi acum două mii de ani, căci cele ce au fost iarăşi sunt.

O, popor al venirii Mele, e mare Scriptura vremii tale, şi pe care Eu am vestit-o când M-am întrupat în Fecioară şi M-am făcut Om. Uită-te tu cum vin sfinţii din cer la masa Mea de cuvânt în mijlocul tău. E mare sărbătoare pentru cei din cer venirea Mea cu ei la tine, dar tu eşti mititel şi cuprinzi prea puţin taina celei mai mari împliniri, taina cea de la sfârşit, venirea Mea cu cer nou şi cu pământ nou peste timp, Scriptura despre care au vorbit proorocii prin Duhul Meu Cel Sfânt, poporul Meu. Cu omul cel de la sfârşit lucrez cele mai mari împliniri, la care se uită toţi cei care au fost pe pământ în toate veacurile, şi iată, am pregătit vas în care M-am aşezat cu cuvântul Meu, care a fost şi la începutul facerii, şi tainic am lucrat şi lucrez, că am mlădiţe, şi este scris că atunci când ele înfrunzesc, Domnul este aproape, la uşi.

O, fii ai Cuvântului Hristos, o, fii micuţi, sunteţi cei din urmă, dar Fiul lui Dumnezeu este veşmântul vostru, paza voastră şi slava voastră. Fiţi mereu, mereu slava Lui, căci sfinţii cerului cel nevăzut văd această slavă, şi se încălzesc şi se mângâie la ea. Fiţi plini de iubirea care vă înveşmântă în ea. Daţi Domnului statul cel mai slăvit în voi şi între voi. Să nu spuneţi că sunteţi mici şi că nu puteţi sau că nu pricepeţi. Dacă spuneţi că sunteţi neînsemnaţi şi mici, nu uitaţi că Domnul a spus că a celor mici este împărăţia care nu se vede de cei de pe pământ, împărăţia cerurilor. Staţi cuprinşi în taina aceasta şi lăsaţi-vă cuprinşi. Învăţaţi să vă bucuraţi aşa. Învăţaţi iubirea cea multă, cea fără de timp. Învăţaţi taina venirii Domnului şi nu ieşiţi din ea, ci staţi îmbrăcaţi cu ea, cu slava venirii Lui, slavă care se face cuvânt pentru cer nou şi pământ nou, slavă aşteptată de la începutul făpturii, fiilor.

Ţi-a spus Domnul că te privesc îndelung sfinţii, şi aşteaptă de la masa ta duhul mângâierii, şi ţi-a spus că te aşteaptă toată firea şi că ar da să slobozească suspinul ei ca să-l auzi şi ca să ai numai milă în toată clipa. După mila ta aşteaptă firea, popor al venirii Domnului, căci răscumpărarea făpturii se face cu lucrarea milei cea plină de duh de iubire, nu de jertfă, fiilor.

O, copii ai poporului sfânt! Domnul v-a povăţuit cu dor să fiţi dulci. De la lucrarea milei vine această lucrare de har. Tot şi toate, după mila ta aşteaptă, popor al harului cel pentru sfârşitul aşteptării cea cu suspin a făpturii toată de la început şi până azi. Cu dor însuspinat aştept şi eu slava ta, mila ta, şi ea va cuprinde în ea îmbrăţişarea făpturii care aşteaptă învierea a toate câte au fost în Dumnezeu, şi Dumnezeu în ele.

Grăiesc cu Tatăl între cei din cer, între sfinţi şi între îngeri, şi Ne spunem despre mângâierea pe care o avem de la coborârea Noastră în mijlocul tău, popor al cuvântului Duhului Sfânt Mângâietorul, pe Care Îl aşteaptă Domnul de la tine să Se mângâie cu tine, căci L-am trimis acum două mii de ani peste ucenici, ca să fiu până la sfârşitul timpului cu ucenicii Mei, până la tine, poporul Meu de azi, iar tu să ai mare grijă să înveţi, şi bine să înveţi lucrarea şi iubirea de ucenic. Nimic nu aştept Eu de la tine decât iubire de ucenic, mângâiere de fiu, căci ţi-am dat putere să te faci fiu al Meu şi M-am unit cu tine, una cu trupul tău M-am făcut, şi aşa ţi-am dat putere, iar tu să lucrezi cu ea şi să n-o laşi să stea, că Eu în Tatăl nu-Mi sfârşesc lucrarea, şi nici El în Mine, fiindcă puterea nu stă. Nici o putere nu stă din lucru, iar ţie Eu ţi-am dat putere, şi pentru Mine ţi-am dat; ţi-am dat ca să împlinesc cu sprijinul tău Scripturile venirii Mele cu toate câte ele au de împlinit, ca să împărăţească apoi între cer şi pământ scaunul măririi Mele, împărăţia mângâierii peste cei mântuiţi care au crezut şi cred Scripturile care s-au împlinit şi se împlinesc cu putere şi cu slavă şi cu înnoirea a toate câte sunt făcute de Dumnezeu şi de fiii lui Dumnezeu care sunt pe pământ voia Mea. Amin.

O, poporul Meu, nu poate fi o mai bună credinţă ca aceea care împlineşte împărăţia cerurilor pe pământ între oameni. Nu vă uitaţi afară, că afară sunt toţi cei care iubesc minciuna şi toate câte vin de la ea peste fiii oamenilor care au pierdut împărăţia lui Dumnezeu după ce au dat-o de la ei ca să-şi facă ei împărăţie a lor pe pământ; afară sunt toţi cei ce iubesc minciuna şi faptele deşertăciunii şi ale fărădelegilor ei.

Prindeţi puteri pentru adevărul împărăţiei Mele cu voi. Din zi în zi tot mai desăvârşit îndemnaţi-vă unul pe altul pentru împlinirea adevărului împărăţiei Domnului cu voi, iar aceasta este ceea ce am spus Eu când am spus: «Precum în cer aşa şi pe pământ».

O, poporul Meu, ai grijă, fiule, de cer pe pământ, căci cel ce crede în Mine, acela Mă ajută să aşez cerul pe pământ. Toţi cei care au dat să vină după Mine, au dat să Mă ajute cu mâna, dar tu să Mă ajuţi cu duhul şi cu puterea Mea în tine, căci Eu pe tine te-am ales să-Mi slujeşti cu duhul, Ierusalime, iar trupul tău să fie mişcarea cuvântului Meu, lucrarea Duhului Sfânt, poporul Meu.

Te-am povăţuit să ai credinţă, poporul Meu, dar credinţă cum nu s-a mai pomenit prin veacuri, şi dau cu multul să te deprind cu tainele cele de nepătruns de om şi nu pot să vin pe altă cărare la tine decât prin locaş al împărăţiei Mele în om, căci Eu Mă aşez faţă în faţă cu tine când dau să cuvintez din Mine peste tine, şi te-am rugat pentru aceasta să ai credinţă cum nu s-a mai auzit printre oameni şi să poţi aceasta, căci Eu numai aşa pot peste pământ şi peste om. Iată, vom ridica între pământ şi cer cartea Mea cu tine, cincizeci de ani de carte din cer pe pământ. Omul învaţă zece, douăzeci de ani pe pământ ca să ştie apoi să stea mare peste om, iar Eu te-am învăţat cincizeci de ani de carte, şi te rog acum, mângâie-Mă tu cu fructul învăţăturii Mele, poporul Meu. Ia cartea şi deschide şi vezi din ea împărăţia Mea în om, căci am zis celor prin care Eu dau să te călăuzesc din grădină, să-ţi dea de învăţat şi să se uite apoi cu Mine la tine cum înveţi şi cum ştii să lucrezi lucrul Meu în tine, căci Eu voiesc să Mă slăvesc în tine peste pământ cu slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, poporul Meu, dar pentru această slavă am nevoie de om, nu pentru că sunt un Dumnezeu neputincios, ci pentru că Eu l-am făcut pe om pentru slava Mea, şi nu-şi va găsi omul mângâierea şi odihna până ce Eu, Domnul, nu Mi-o voi găsi în el, ca să fim drepţi unul pentru altul: omul să fie drept cu Mine, iar Eu, drept cu omul, şi nu este altă cale între Dumnezeu şi om, între om şi Dumnezeu, nu este, oricât ar da omul să caute cale fără Dumnezeu pe ea aşa cum el s-a învăţat timp de şapte mii de ani neînţelegând lucrarea credinţei şi vederea ei, care nu este vederea trupului, ci este vederea credinţei. Amin.

O, popor al cuvântului Meu, o, fiilor învăţaţi din cer! Eu mereu, mereu v-am spus: treceţi din trup în duh ca să puteţi trece vremea rea, aşa cum au lucrat sfinţii, care se roagă din cele cereşti la Mine şi Îmi spun să împlinesc Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, iar voi de pe pământ Îmi ziceţi că pentru rugăciunile sfinţilor şi ale părinţilor Eu să vă mântuiesc, şi aşa răspundeţi unii altora, voi lor, iar ei vouă prin rugăciunea cea pentru împlinire aşa, căci ei nu pot lua cununa măririi până ce nu se vor ivi pentru ei cei din urmă pentru curăţirea şi iertarea a toată făptura care a fost şi care este. V-am spus vouă să nu se mai fi auzit prin veacuri credinţă ca a voastră, credinţă lucrătoare de împlinire a Scripturilor toate, în toată ascultarea pentru venirea Mea cu sfinţii, care împreună cu toată firea suspină şi se roagă negrăit, aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu cei din urmă. O, alinaţi-le suspinul, fiilor! O, treceţi din trup în duh din zi în zi mai mult şi cereţi la Mine să vă dau înţelepciunea mântuirii şi statura ei în voi şi lucrarea ei în voi, că voi nu trebuie să fiţi ca oamenii pe pământ, ci trebuie să fiţi ca fiii lui Dumnezeu între oameni, şi să staţi lângă Mine, iar Eu lângă voi să pot să stau, iar această lucrare este cu mare trudă, cu mare ascultare trebuie lucrată.

O, poporul Meu, nu vrea omul să ştie de viaţa lui cea de veci, iar Eu te-am întocmit pe tine ca să grăiesc cu tine pe pământ şi să audă cei vii şi cei morţi glasul Fiului lui Dumnezeu, precum Eu am spus că va veni această vreme, şi iată-Mă, grăiesc cu cei vii cu trupul şi Mă aud mai mult ca ei cei din morminte, căci tot ceea ce Eu am grăit, s-a împlinit şi se împlineşte, şi Domnul Se slăveşte în cer şi pe pământ şi îi arată omului calea. Calea Mea spre om este cuvântul chemării Mele şi al învăţăturii Mele peste om, iar calea omului spre Mine este credinţa lui în acest cuvânt care de la început era şi este. Amin.

O, poporul Meu, lucrarea Mea cu tine este ca să-l nasc pe om din Dumnezeu şi ca să se facă omul voia lui Dumnezeu, aşa cum sfinţii s-au făcut pe pământ voia lui Dumnezeu şi L-au mărturisit pe Dumnezeu înaintea oamenilor, căci credinţa lor era cu putere şi cu duh dătător de viaţă în ea pentru ei. S-au făcut sfinţii locaş al lui Dumnezeu şi au fost ei asemenea Mie şi M-au văzut şi M-au iubit şi M-au mărturisit împărţindu-Mă oamenilor cu cuvântul şi cu fapta credinţei lor. O, poporul Meu, Eu sunt Dumnezeul sfinţilor, iar sfinţii sunt poporul Meu pe pământ, şi apoi în cer, poporul Meu, căci sfinţii sunt cei ce-L mărturisesc pe Dumnezeu pe pământ şi în cer fiindcă sunt născuţi din cer, şi după asemănarea Mea sunt ei pe pământ şi în cer. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, o, poporul Meu, te-am învăţat frumos taina binecuvântării, statul Meu cel mult între cei ce în numele Meu locuiesc împreună fraţi. Lucrarea ta să fie bucuria Mea de la tine. Iubirea ta să fie mângâierea Mea dintre frate şi frate. Viaţa ta să fie Dumnezeu, poporul Meu, şi aşa îşi are sălaş la tine odihna Mea, şi aşa e ca şi în cer pe pământ lucrarea ucenicilor Mei, lucrarea harului Meu dintre fraţi, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Acum opt zile s-au aşezat înaintea Mea prin chemare şi prin rugăciune cei adormiţi de la începutul lumii şi până azi, şi vor rămâne ei în faţa milei Mele până la praznicul învierii Mele, căci până atunci este rânduială pentru sufletele lor, şi aşa îmbrac Eu în cămaşa învierii pe cei ce Mă aşteaptă cu ea şi cu venirea Mea, şi aşa lucrez Eu înviere din mijlocul tău, poporul Meu, şi mai mult să propăşeşti tu în taina înnoirii lumii, căci Scriptura aceasta după tine aşteaptă, şi tot şi toate te aşteaptă, poporul Meu de la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.

Eu, Domnul, în ziua aceasta de învăţătură îi dau poporului sfânt îndemnul să împlinească el tot cuvântul care vine de la Mine la el şi să se păzească el fiu al zilei şi al ascultării de Dumnezeu, căci am de răscumpărat omul de la cădere, şi prin ascultarea poporului Meu pot Eu să lucrez această Scriptură pentru care am venit pe pământ şi M-am făcut om. Amin.

Eu, Domnul Dumnezeul tău, voiesc, poporul Meu, să fii tu blând şi smerit cu inima şi să înveţi tu această lucrare a Mea în tine, şi prin împlinirea ei în tine să ştii tu să ţii post de bucate, iar cu postul acesta să-Mi faci tu bine Mie, căci pentru Domnul e bine să lucrezi tu, şi nu pentru tine, iar Domnul va avea grijă de tine pentru lucrarea ta cu El, pentru iubirea ta de El, poporul Meu, şi El îţi va adăuga ţie pe cele de trebuinţă. O, uită-te la omul cel zidit de mâna Mea, care numai în lacrimi a stat de când a căzut din Mine şi până acum când Eu Mi-am ridicat popor ca să vin la el cu sfinţii şi să rostesc cuvânt de înnoire a lumii în mijlocul lui şi să-i şterg lacrima omului zidit de mâna Mea, căci cu cuvântul Eu lucrez, şi nu altfel este facerea Mea, poporul Meu, numai să pot Eu încăpea cu omul şi cu rostirea cuvântului Meu pe pământ, fiule de azi al cuvântului Meu.

O, popor aşteptat de morţi şi de vii! O, popor hărăzit de Dumnezeu pentru lucrare de cer pe pământ! Iată, tu trebuie să lucrezi cu Mine lucrarea înnoirii lumii, lucrarea învierii făpturii, şi să fii tu ieslea în care se coboară cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul facerii după şapte mii de ani de la căderea omului, căci omul a căzut din Dumnezeu şi a făcut lacrimă multă în urma lui, în Mine a făcut lacrimă, căci Duhul Meu a suflat peste el şi a pus în el duh de viaţă ca să-l am pe el casă a Mea apoi. O, nu M-a mai adăpostit omul în el după ce a călcat cuvântul Meu ca să nu Mă mai asculte, şi Mi-a făcut durere şi lacrimi omul şi nu M-a mai iubit, şi iată, Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul, aşa cum am spus Eu acum două mii de ani când Mi-am arătat durerea Mea la cei de atunci care aveau apoi să Mă urmeze şi să aşez Eu în ei credinţa în Dumnezeu şi ascultarea de El şi lucrarea cea pentru El, lucrare pe care Mi-a stricat-o omul pe care l-am zidit Eu pentru lucrările Mele.

O, poporul Meu, grăiesc în mijlocul tău durerea Mea şi a sfinţilor Mei. Învaţă, fiule, lucrarea mântuirii şi mângâie-L pe Dumnezeu cu viaţa ta mântuitoare, căci oamenii nu-L primesc pe Dumnezeu şi îşi fac pe pământ gospodăria lor, dar mântuirea nu se lucrează cu lucrare ca pe pământ, ci ea se capătă prin lucrarea ei în om, nu prin lucrarea omului.

O, poporul Meu de azi, Eu, Domnul Dumnezeul tău, te îndemn tot mai mult să te aduni la rugăciune şi să ceri la Mine toate câte Eu voiesc să fac în cer şi pe pământ, căci Eu te voiesc pe tine cerul Meu pe pământul român şi te voiesc ajutorul Meu în vremea aceasta grea, când omul nu mai are pe Dumnezeu de Stăpân al său. Vin la tine cuvânt, poporul Meu de azi, şi Mă port cu el peste pământ ca să-l ajut pe om să bea din apa Mea, din cuvântul vieţii, poporul Meu, dar tu trebuie să te rogi mereu pentru biruinţa cuvântului Meu peste pământ şi peste om şi trebuie să înţelegi tot mai mult că pentru aceasta te-am ales Eu dintre oameni şi te-am născut al Meu din cuvântul Meu şi că pe mulţi voiesc să-i nasc aşa, şi să fie ai Mei apoi, precum tu eşti. O, păstrează-ţi umilinţa de duh, Ierusalime de azi, şi întăreşte peste tine această înviere, căci fiii oamenilor nu ştiu taina învierii, nu ştiu de unde vine ea, de unde începe ea şi cum lucrează ea în om, şi iată, pe mulţi îi ajută firea lor cea bună prin duhul lor cel umilit în ei, şi care îi face să aibă îndrăzneală la Dumnezeu pentru mântuirea lor, iar pe alţii mulţi nici păcatele lor nu-i ajută să se aşeze în duh umilit, în duhul învierii şi al mântuirii şi al temerii de Dumnezeu şi al iubirii apoi, căci oamenii nu se tem de Dumnezeu, ci doar când îi ajung pe pământ plata păcatelor lor, doar atunci dau să se teamă ei de Dumnezeu, Care poate să dea omului scăpare din greu prin iertare ispăşitoare.

Iar Tu, Doamne biruitor prin sfinţii Tăi, aşează pe pământul român rodul credinţei poporului Tău cel din mijlocul lui şi rodul rugăciunii lui, şi fă-l pe el popor al rugăciunii pentru biruinţa Ta cea mare, pentru împlinirea venirii Tale acum cu slavă pe pământ, şi dă oamenilor de pe pământ cuvântul Tău, care cârmuieşte şi se slăveşte chemând omul la înviere, la duh umilit în om, la voia Ta în om şi pe pământ, precum în cer, Doamne, căci vremea este să lucrezi Tu, o, Doamne, şi să biruieşti Tu, căci eşti Domnul Biruitorul, Cel ce este şi Cel ce va fi, Domn şi Stăpân în cer şi pe pământ, Domnul biruinţei sfinţilor Tăi, şi eşti Domnul slavei, Doamne. Amin, amin, amin.

Stai înaintea Mea acum, poporul Meu, stai, tată, cu rugăciune şi cu postire şi cu lacrimi, şi cu mare stăruinţă a duhului şi a trupului tău cere-Mi să ajut Eu duhul şi scularea poporului român, şi apoi biruinţa lui în numele Meu asupra celor potrivnici din mijlocul lui, care se zbat să-l abată pe el pe căile nedreptăţii şi ale părăsirii de Dumnezeu şi ale rătăcirii, poporul Meu. O, scoală-te cu putere de credinţă şi stai înaintea Mea cu mânuţe ridicate de rugăciune şi cu guriţe strigătoare pentru salvarea neamului român de sub duhul întunericului din mijlocul lui şi pentru luminarea lui cu lumina Duhului Sfânt, căci Eu şi cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri lucrăm să aşezăm putere de Duh Sfânt peste el, sculare şi trezire apoi, duhul învierii şi iubire de Dumnezeu peste el, că am de la Tatăl Savaot vreme de slavă pentru neamul român, în mijlocul căruia Eu, Domnul, am acum masa Mea de cuvânt, cina cuvântului Meu cel de la sfârşit de timp, precum este scris în Scripturi despre venirea Mea şi despre glasul Meu, care se aude grăind cu omul aşa cum se auzea el în rai când grăiam Eu cu omul cel zidit de mâna Mea ca să fac din el casă a Mea, loc de odihnă a Mea în om.

Iarăşi te îndemn Eu pe tine aparte, poporul Meu din români luat ca să fii de mijlocire pentru el, după cum Eu te-am aşezat să fii. Te îndemn la rugăciune cu mare putere în ea acum, căci lupta e grea pentru salvarea de sub robie a neamului român, şi Eu ţi-am spus că e grea, şi iată, e tot mai grea, iar ţie să-ţi fie tot mai vie, tot mai cu putere rugăciunea spre Mine pentru neamul român şi pentru cei ce îl iubesc pe el la cârma lui. Eu, Domnul, sunt tot într-un suspin pentru neamul român, şi aşa cer Tatălui Savaot izbăvire pentru el şi înviere şi duh de veşnicie cerească peste fiii români. Ridică-te acum cu mare iubire, poporul Meu, şi adu-Mi aminte, din zori şi până-n seară şi din seară până-n zori, de tot ce Eu am făgăduit să fie peste acest neam şi peste tine, cel ce stai din partea Mea de mijlocire ca un străjer înaintea Mea pentru el şi pentru slava Mea din el. Îţi dau puteri noi acum şi îngeri fel de fel, după darurile lor, şi te ajut să stai de veghe ziua şi noaptea pentru biruinţă cerească peste neamul român. Iar în ziua când va fi să se vadă soarta acestui neam acum, tu să stai înaintea Mea, şi mai fierbinte să stai, şi să fii cuminte, şi să fii credincios şi rugător aparte în toată ziua, şi să ceri veghe şi biruinţă peste tot în neamul român, şi îngeri veghetori şi luptători peste tot, căci lupta este grea, poporul Meu.

A intrat sub biciul puterilor cereşti ţarina neamului român, căci puterile cereşti sunt ucenicii Mei cei ascultători, dar voi fiţi muntele odihnei Mele, fiilor, ca să vă ocrotesc şi să-i strig de pe el pe oameni la Mine, la stânca lor de scăpare, tată, dacă vor fi credincioşi aşa cum cer azi Scripturile venirii Mele cu cerul cel nou şi cu pământul cel nou pe pământ. Amin.

Cuvânt de mare taină îţi grăiesc Eu ţie, poporul Meu. Te aştept, tată, să te schimbi şi tu la faţă înaintea oamenilor, aşa cum Eu M-am arătat înaintea ucenicilor Mei pe munte acum două mii de ani. Fii credincios, că aceasta va fi slava Mea, şi nu a ta, dar va trebui să se împlinească, aşa cum scrie în Scripturi, tată. îndeamnă-te, dar, frate cu frate, căci ţi-am dat cheia tainelor împărăţiei cerurilor, şi tot ceea ce vei lega tu pe pământ, legat va fi, iar ceea ce vei dezlega pe pământ, dezlegat va fi, precum este scris despre lucrarea ucenicilor Mei. Amin.

Lucrează după voia Mea, poporul Meu, lucrează, tată, lucrează, căci pic cu pic fiinţa Mea se găteşte de arătarea ei între oameni. Pic cu pic Mă deşert, şi prin cuvântul tainei Mele cu tine lucrez aceasta, şi apoi Eu Mă las descoperit, poporul Meu, şi ţie nu-ţi mai spun să nu spui tu nimănui tainele Mele, ci îţi spun să le vesteşti pe ele, ca atunci când ele vor fi văzute şi înţelese pe deplin, să creadă lumea că Tatăl M-a trimis la tine şi că am fost cu tine pe pământ şi că lumea nu M-a cunoscut şi nu M-a crezut că Eu sunt venit la tine de la Tatăl cuvânt, în nor de cuvânt îmbrăcat pe deasupra, cu nume mare venit pe pământ, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

O, poporul Meu, taina aceasta tu trebuie nu numai s-o pricepi, ci trebuie s-o trăieşti şi s-o împlineşti, că Eu la tine am venit, şi-Mi eşti casă, tată. Iată ce fel de casă voiesc Eu să-Mi zidească omul pe pământ! Iată taină neînţeleasă de omul care ca şi Petru dă să-Mi zidească Mie casă pe pământ. Casa Mea este slava pe care o am de la Tatăl de la întemeierea lumii, slavă pe care nu Mi-o poate cuprinde casa cea făcută de om, şi nici mintea şi vederea omului n-o poate cuprinde pe ea, căci Eu sunt cât cerul şi pământul la un loc, şi sunt Făcătorul lor. Amin.

O, poporul Meu, să nu fii, tată, om pământesc, că mare este taina lucrării Mele cu tine în zilele tale, şi mare la înţelepciune şi la vedere voiesc să fii şi tu, că Eu mult te învăluiesc în taina venirii Mele şi mult îţi cer să lucrezi pentru desăvârşirea ei, şi ca în cer să lucrezi, şi nu ca pe pământ, poporul Meu. în cer nu se lucrează pentru Dumnezeu cu mâna, ci cu duhul, tată, şi de aceea te-am învăţat Eu să nu-ţi încurce ţie lucrul cel cu mâna pe cel cu duhul lucru pentru Mine, că am nevoie să fii ceresc pe pământ, poporul Meu, şi am nevoie de ucenici mulţime, tată, că multă este venirea Mea la tine, şi n-o poate omul cuprinde, dar Eu am spus să nu fie omul singur, şi pe tine te-am învăţat să te strângi în bucheţele şi să ai în mijlocul tău pe Duhul Sfânt împărtăşitorul şi împărţitorul şi Lucrătorul venirii Mele la tine, şi apoi peste pământ, poporul Meu. îţi spun acestea toate ca să te înţelepţesc şi ca să fii ceresc pe pământ, şi nu pământesc, căci pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani i-am învăţat îndeaproape toate câte avea să fie cu Mine pe pământ pentru slava Mea din vremea lor, dar ei erau pământeşti şi nu pricepeau ce înseamnă Dumnezeu şi ce înseamnă omul, fiindcă Eu, dacă am venit întrupat pe pământ, M-am arătat pe deplin om.

O, nu se poate să fii tu pământesc pe pământ, poporul Meu, căci Eu am cu tine de îndeplinit lucrări mari pentru Mine cu tine, tată.

credinţa omului este prea departe de Dumnezeu ca să mai poată crede omul în lucrările Mele, în Scripturile care M-au vestit că voi lucra, căci am zis prin prooroci: «Eu însumi voi purta grijă de oile Mele şi le voi păstori şi le voi da păşunea Mea», iar cei din morminte aud glasul Meu de peste tine, tată, şi se mângâie cu multul pentru împlinirea Scripturii venirii Mele cu învierea morţilor, căci Eu sunt pe masa ta trup şi cuvânt pentru tine şi pentru cei ce aşteaptă glasul Meu în mormintele lor, şi pentru omul de pe pământ, care Mă află la tine cu învăţătura vieţii veşnice, şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu. îngerii Mei iau acest cuvânt şi îl vestesc peste pământ, şi mulţi pe pământ îl împlinesc pe el peste viaţa lor, căci cartea Mea de azi, care este cuvântul vieţii veşnice, este vestită de Mine încă din vremea proorocului Daniel, când Eu i-am zis lui că la sfârşit, în vremea marii strâmtorări pentru Mine şi pentru credinţa omului în Mine, cel ce va fi scris în cartea aceea va fi mântuit, şi mulţi din cei ce odihnesc în morminte se vor deştepta, unii spre viaţă veşnică şi alţii spre ocară veşnică, iar cei care au îndemnat pe mulţi pe căile dreptăţii vor fi în veci ca stelele, şi mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta tot în nelegiuiri şi nici unul din ei nu va pricepe, căci numai cei ce au înţelepciunea Mea vor înţelege şi vor ajuta pe mulţi spre duhul învierii.

Lucrez peste tine darul credinţei biruitoare, poporul Meu de azi, şi mereu îţi înmulţesc acest dar, căci toate ale Domnului s-au împlinit prin credinţă, tată, căci cei ce cred nu sunt din lumea aceasta şi nu-şi ţin dragostea în lume, ci în Mine o ţin ei, iar cel ce-şi strânge în Mine, are, tată. Am binecuvântat lucrarea Mea de azi cu tine încă din vremea trâmbiţei Mele Verginica, poporul Meu, şi am dat darul credinţei sfinte pe mai departe peste un popor care se naşte pe cale ca şi atunci în Israel, tată. Mi-am păstrat întru Mine fii credincioşi, şi credinţa lor Mi-a rodit un popor, cu care am intrat pe porţile slavei, căci el a biruit lumea, iar slava Mea se odihneşte peste el şi îl poartă din slavă în slavă, căci mereu, mereu, Eu vin la el cuvânt de slavă, iar de pe masa Mea cu tine iau cei din cer, fiule, şi, iarăşi, mulţi de pe pământ. împărăţia Mea în tine s-a făcut copac mare, şi în el se adună păsările cerului şi-şi fac cuib, tată, şi Eu îţi întăresc credinţa când îţi spun aceasta, căci credinţa este cea mai mare taină a vieţii veşnice, şi din viaţa veşnică este coborât acest dar, şi trebuie mereu hrănit acest dar, mereu îngrijit ca să fie şi ca să se înmulţească el spre slava Mea pe pământ, tată, şi spre slava sfinţilor Mei, care vin cu Mine la tine pentru împlinirea cuvântului Meu, care, iată, Mă aduce cu sfinţii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Sunt Domnul. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa îmi aşez Eu înaintea ta cuvântul, popor credincios, şi-Mi împlinesc cu tine Scriptura Mea prin care am zis atunci: «Cel ce crede în Mine voi coborî la el, şi-Mi voi face casă la el, şi voi cina cu el, şi Mă voi arăta lui», iar cel ce crede îmi este Mie casă şi putere pe pământ, căci Eu sunt Cel ce pot, Eu, şi nu omul, căci omul este neputincios, tată, aşa cum şi apostolul Meu spunea: «când sunt slab, atunci sunt tare», şi în aceasta stă taina lui Dumnezeu cu omul, statul Domnului în om, poporul Meu.

O, poporul Meu pe care Eu, Domnul, Mă sprijin ca să-Mi lucrez lucrarea venirii Mele acum! O, caută, tată, să te asemeni cu Mine, căci am venit să zidesc iarăşi omul, şi în om să-l zidesc am venit, şi de aceea îţi cuvintez ţie atât de mult, de se miră fiii oamenilor pentru cele ce Eu lucrez azi cu tine, căci fiii necredinţei sunt azi tot ca şi cei din vremea lui Noe, care nu auzeau şi nu credeau că Eu vin să spăl pământul de necredinţă şi de omul care M-a dat de peste el cu chipul şi cu asemănarea Mea în om. O, popor hrănit din cer, tu prin credinţă eşti popor al Meu, iar Eu te îmbucăturesc mereu cu duhul vieţii, care-ţi dă ţie putere să Mă împlineşti în tine cu voia Mea, căci voia Tatălui şi a Mea este sfinţirea ta, fiule. Ea are mare, mare lucrare în om, iar cuvântul Meu de peste tine te pecetluieşte mereu, mereu, ca să vadă duhul rău mereu proaspătă pecetea Mea deasupra ta şi să slăbească în putere duhul rău, şi va slăbi, amin, şi apoi oamenii se vor căuta unii pe alţii ca să se îndemne spre izvorul acesta şi vor lua din el putere de viaţă, duh dătător de viaţă, duhul pe care Eu, Domnul, îl pun în cuvântul Meu când grăiesc cu el peste pământ. Fiii lui Dumnezeu sunt cei hrăniţi cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu, şi aşa se fac ei cunoscuţi diavolilor că sunt fiii lui Dumnezeu între fiii oamenilor, iar fiii oamenilor vor alerga după fiii lui Dumnezeu şi le vor cere vas cu untdelemn, care luminează arzând cu feştilă ca să vadă şi ei calea şi să se trezească la viaţa cea pe care Eu, Domnul, o cer omului pentru ca să poată sta el înaintea Mea la venirea Mea cu viaţa veacului ce va să fie, căci pământul cel nou, pe care Eu Mi-am aşezat aici acum împărăţie cu tine, poporul Meu, se va întinde în lung şi în lat şi va creşte, precum este scris, şi nu te întreba cum va fi aceasta, căci toate cele ce sunt scrise despre slava Mea de nou Ierusalim peste pământ, toate, toate se vor împlini la credinţa ta cea neîndoielnică, cea plină de răbdare şi de iubire, poporul Meu, dar fii unealta slavei Mele, tată, şi cu care Eu să ar şi să semăn şi să îngrijesc lumea ce va să fie, căci aşa este credinţa cea roditoare din lucrarea ei, poporul Meu. O, nu e chip mai frumos pe pământ ca şi chipul omului care se face templu al lui Dumnezeu, locaş al Duhului Sfânt între oameni! Aşa să luminezi tu între fiii oamenilor, aşa să-L vesteşti tu pe Iisus Hristos venit în trup, venit în tine cu fiinţa Lui, cu viaţa Lui, cu iubirea Lui, cu lucrarea Lui care lucrează departe şi de departe, fiule hrănit cu Duhul Cel dătător de viaţă şi Care din Dumnezeu purcede. E zi de sărbătoare de îngeri, fiule, iar îngerii te cuprind în slava lor cea de la Mine peste ei şi-ţi lucrează puteri cereşti, şi iată ce slavă aici acum! Iar cele nevăzute ale slavei Mele te cuprind în ele, şi curând, curând ţi se vor deschide ochii pe ele, şi ele vor dărui veşmântul nestricăciunii, căci Eu şi cu tine la această slavă lucrăm, şi ea se va dărui în ziua ei de slavă văzută faţă în faţă cu omul credincios şi cu omul necredincios, pentru unii spre viaţă veşnică, iar pentru alţii spre durere veşnică, după cum este scris, poporul Meu. Amin.

Taina omului copil, aceasta este taina în care dau să te învăluiesc de când tu ai venit să fii al Meu, poporul Meu. Această taină, pe care Eu am desăvârşit-o în mama Mea Fecioara şi apoi în Mine prin supunerea Mea până la moarte pe cruce pentru viaţa omului, voiesc această taină s-o fac în tine cetate tare a duhurilor lui Dumnezeu, duhurile lucrătoare prin îngeri, căci cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, aceasta este lucrarea pe care o am Eu azi peste tine şi prin tine, poporul Meu de azi, şi vreau s-o porţi, tată, şi să lucrezi prin ea. Amin.

O, poporul Meu, când Eu Mă voi vedea în tine aşa cum sunt Eu, atunci Eu vin văzut, dar nu să doreşti aceasta, ci să lucrezi aceasta, căci toată întreaga Mea venire după faţa ta aşteaptă, nu după Mine, nu după venirea Mea, şi scris este: «Făptura toată aşteaptă cu suspin descoperirea fiilor lui Dumnezeu, a celor asemenea Lui şi care îl vor vedea pe El, când unii pe alţii, Dumnezeu pe ei, şi ei pe Dumnezeu, se vor vedea, se vor putea vedea», căci aşa este scris şi aşa trebuie împlinit ceea ce este scris, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, popor scump lui Dumnezeu pentru credinţa ta! Nu uita că pentru credinţa lui cea prea mare şi prea mărită a fost de Dumnezeu numit Daniel om prea iubit şi scump, de i s-au descoperit lui cele ascunse ale înţelepciunii lui Dumnezeu, Care descoperă pe cele nedesluşite de oameni. O, ai grijă de harul lui Dumnezeu de deasupra ta şi din mijlocul tău lucrător peste tine, căci harul acesta este lucrător de semne mari dacă ştii să-l păstrezi şi să-l crezi şi să-l laşi să lucreze pentru tine, căci aceasta este înţelepciunea aşteptată de Domnul s-o ai tu azi pentru lucrările Sale. Tu trebuie să împlineşti peste pământ tot ceea ce noi, sfinţii Domnului, n-am împlinit, şi aşa vei desăvârşi tu tot ceea ce lipseşte la lucrarea de plinire a mântuirii oamenilor din toate veacurile prin venirea aceasta cu mare slavă de cuvânt la tine a Fiului lui Dumnezeu, Care te-a cuprins în venirea Sa aşa cum şi pe noi, sfinţii Lui cei lucrători pe pământ în vremea noastră, ne cuprinde acum cu venirea Sa cu ai Săi, cu sfinţii Săi, pe cai albi, îmbrăcaţi în veşminte de in alb, curat, iar Domnul în veşmânt stropit cu sânge, precum este scris. Amin.

O, poporul Meu, din om se naşte învăţătura Mea cea pentru el, căci Eu, tată, nu vorbesc de la Mine însumi, ci precum văd şi aud, aşa grăiesc, şi, iarăşi, din Tatăl grăiesc apoi peste om, căci Eu nu fac voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis să-I împlinesc voia pe pământ şi peste om. Amin. O, fiule învăţat de Dumnezeu, învaţă, tată, să fii grăunte care putrezeşte, ca să iasă rod din el, căci cine nu se leapădă de sine ca să-Mi fie Mie asemenea apoi, nu poate să fie ucenicul Meu şi nu poate să-Mi nască ucenici. O, e mare de tot învăţătura Mea de peste tine. Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată virtutea ta şi vino şi împlineşte-Mă, ca să poţi face faptă învăţătura Mea, ca să te laşi pe tine şi să Mă iei pe Mine să Mă porţi, iar tu să fii pământul cel nou, în care Eu Mă însămânţez, şi să te fac prin rodul Meu în tine cerul cel nou şi pământul cel nou să te fac, căci scris este: «Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit», şi apoi să fim unul din altul, fiule. Amin.

O, popor credincios, să nu crezi în Mine pământeşte, tată, că Eu ţi-am spus că locul împărăţiei Mele este înăuntrul tău, iar dacă tu n-o porţi înăuntrul tău cu toate podoabele ei, ci o aştepţi pe ea în lumea aceasta netocmită şi fără chip, dacă tu crezi pământeşte în Mine, umblând să Mă înţelegi aşa, atunci diavolul, stăpânitorul lumii, îţi scrie necredinţă în Dumnezeu, tată. O, să nu crezi pământeşte în făgăduinţele Mele cele pentru tine, că nu pentru lume le-am rostit, ci pentru tine, tată, iar tu trebuie să lucrezi la împlinirea lor, căci Eu te-am scos din lume ca să nu fii ca ea, ca să nu fii din ea şi ca să nu guşti din vinul ei, tată, să nu guşti din ea nici cu duhul, nici cu trupul, nici cu sufletul, fiule. O, uită-te la ucenicii Mei cei de acum două mii de ani cum se clătinau, căci nici ei nu credeau altfel în Mine, ci credeau tot pământeşte, şi aşteptau să fiu Eu împărat peste neamuri, iar ei să fie lângă Mine dacă Eu voi împărăţi cu puterea pe care ei au văzut-o în faptele Mele mari, în semnele vindecării oamenilor şi ale învierii morţilor, tată. Iuda nici când s-a sculat în ziua vânzării Mele n-a crezut că face rău, căci el credea în Mine pământeşte, ca într-un om cu putere, ca într-un Dumnezeu pământesc, dar Eu n-aveam nimic, nimic în lumea aceasta, decât pe mama Mea şi pe ei, pe ucenicii Mei, şi aceia erau împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Acolo unde sunt Eu cu ai Mei, acolo este împărăţia Mea pe pământ, şi iată, ea nu este din lumea aceasta, poporul Meu.

Cuvânt de dor între Mine şi tine Mă aşez în ziua aceasta în cartea Mea cu tine, poporul Meu de azi. Dis-de-dimineaţă îmi ridic porţile şi prin porţi intru la tine, că e sărbătoare de sfinţi, tată. îmi fac cărare spre tine în sărbători, că Mi-am făcut casă la tine ca să împlinesc Scriptura venirii Fiului lui Dumnezeu a doua oară pe pământ, şi Eu trebuia să am casă pentru venirea Mea. Mă fac cuvânt, şi aşa cobor. Tatăl Meu Savaot este în Mine, iar Eu întru El. Sfinţii toţi în Mine sunt, căci toţi trăiesc în Mine, după cum este scris, şi aşa este scris şi despre cei ce cred în Mine pe pământ, lăsându-se Mie lucrători. Amin.

O, atât de mult te-am dorit Eu să-Mi fii popor, poporul Meu! în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa te-am închinat Eu pe tine când te-am făcut popor al Meu, ca să-Mi arăt din tine apoi slava Mea peste pământ, cuvântul Meu, care cârmuieşte şi se slăveşte cârmuind. Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am sălăşluit în mijlocul tău cuvânt şi ţi-am dat putere să crezi în venirea Mea la tine, şi prin credinţa ta Eu am ieşit apoi cuvânt peste oameni ca să le spun şi lor că am venit cuvânt pe pământ. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh este acest cuvânt, şi Aceşti trei înseamnă Unul Dumnezeu. Amin.

O, poporul Meu, o, casa Mea de venire! Din mijlocul tău l-am strigat pe omul cel necredincios, tată, şi ca un tată l-am strigat. Din mijlocul tău l-am strigat pe om ca să ştie el că Eu sunt cu tine pe pământ şi că te ţin cuprins în Mine şi tot aşa te şi hrănesc, iar prin credinţa ta Eu Mă deşert din mijlocul tău râu de ape vii, care curg peste cei fără de apă, fără de învăţătură, fără de înviere pe pământ, iar cine se va trezi şi se va apleca să bea, va învia din moarte şi va veni spre viaţă aşa cum tu ai venit la Mine când Mi-ai aflat izvorul şi ai gustat din apa lui, şi iată, tu eşti acum muntele Meu cel sfânt, templul Meu, Sionul Meu, Ierusalimul Meu cel nou, spre care se îndreaptă cei însetaţi de Dumnezeu şi-şi zic lor: «Veniţi să ne suim în muntele Domnului, spre templul Domnului, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe ele, căci din Sion va ieşi legea, şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim va curge spre noi, iar Domnul, ca un Păstor Care paşte turma Sa, va aduna cu braţul Său mieii şi-i va purta la sânul Său, iar cele ce alăptează îşi vor simţi odihna», precum este scris. Amin.

O, mare este la Mine în cer şi pe pământ omul care poate să-l despartă pe un păcătos de faptele lui păcătoase, de demonii care ies greu din om! Mare este la Mine cel ce face omul să creadă în Dumnezeu făcându-l sănătos întru toate în numele Meu! Ridică-te mare, poporul Meu, şi fă din gura ta izvor al Evangheliei Mele şi lucrează, tată, că Eu te-am ales să fac din tine semne şi minuni pe pământ, iar de la acestea să-L înţeleagă omul pe Dumnezeu cu tine şi să creadă şi să învieze din moarte omul, că nimeni pe pământ nu-i mai arată omului altceva decât moarte, tată.

Numai lucru cu mâna dă omul să facă, iar pentru aceasta îşi stoarce şi inima şi mintea şi timpul, şi numai atât e viaţa omului, că dragoste sfântă şi dor de cerul sfânt nu are omul, tată, căci mintea şi inima lui nu au răgaz pentru cele ce sunt spre viaţa omului. O, numai cu cele vremelnice se îndeletniceşte omul, iar dacă ar mai ţine vremea aşa, Eu Mi-aş pierde în ea şi pe cei pe care i-am ales pentru slava Mea. De aceea vin şi îmi povăţuiesc mereu poporul, vin şi-l ţin pe el în cuvântul Meu cel plin de viaţă, căci cele de pe pământ, care sunt pentru trup, dau să ocupe loc şi să apese cu griji în cei pe care-i am pentru slava Mea cea de acum, iar truda pentru acestea e prea multă, tată. O, i-aş smulge de tot, de tot, pe cei hrăniţi în vremea aceasta cu slava cuvântului Meu cel din Tatăl purces, i-aş smulge de tot din lucrul lucrărilor celor ce trec, dar nu pot, tată, că-Mi trebuie credinţa lor cea mare şi toată voinţa spre cele ce Eu am spus pentru cei aleşi ai Mei, şi pe care i-am învăţat în toate vremile să fie ca păsările cerului şi ca florile câmpului înaintea Mea.

O, poporul Meu de azi, te-am învăţat cu duioşie şi ţi-am spus cum să trăieşti pe pământ, ca apoi să-ţi dau, iarăşi, ceva mai de sus peste tine şi pentru tine. V-am spus, fiilor, mereu: «Treceţi din trup în duh!», iar acum vă spun să staţi tot mai multă vreme cu cartea cea dintre Mine şi voi tot mai mult deschisă, şi împreună să căutaţi la ea şi la împlinirea ei peste voi, căci vreau să stau mai mult cu voi şi vreau să staţi mai mult cu Mine şi să uitaţi de timp, tată, ca şi cum el n-ar fi, iar voi să fiţi dumnezei din Mine pe pământ, că iată câţi hristoşi mincinoşi dau să facă bine oamenilor, zic ei, şi n-am cum să mai găsesc dintre oameni pe câte cineva ca să-l trezesc pentru toţi ceilalţi ai lor aşa cum am trezit-o pe femeia samarineancă de s-a dus apoi plină de putere şi de credinţă şi M-a aşezat în cei din casa ei şi în cei din cetatea ei.

Mă întorc în tine, poporul Meu cel din români. Te îndemn, tată, să ridici la Mine în ziua aceasta rugă pentru duhul cel călăuzitor de la Mine azi peste neamul român, care este întrebat azi de soarta lui de către cei ce s-au aşezat peste soarta lui. Eu însă întăresc la cârma neamului român pe cel drept pentru el şi pe cei ce slujesc dreptăţii cea pentru el, şi dau să schimb faţa acestui neam şi dau să-i deschid ochii ca să vadă soarta lui cea de la Mine între toate neamurile de pe pământ, şi îl voi călăuzi pe el tot mai cu dor, tot mai cu foc, şi voi împlini cuvântul Meu cel rostit pentru acest neam. Amin.

Roagă-te, poporul Meu, roagă-te, tată, cu duhul luminii Mele şi nu te ruga fără el, căci Eu voiesc să împlinesc peste neamul român lucrarea luminii, munte de Tabor, pe care să stau şi să călăuzesc peste pământ în lung şi în lat şi să împlinesc Scriptura venirii neamurilor spre muntele cel sfânt, spre ţara Mea de întoarcere de la Tatăl la om. O, poporul Meu, să te am pe tine, tată, unealtă de lucru, că Eu de aceea te-am îngrijit şi te-am aşezat să stai în cuvântul Meu şi nu în voile tale cum stă omul pe pământ. Am venit la tine cuvânt ca să te înhristosesc, tată, şi să fii adevărat între neamurile de pe pământ, că voiesc să-ţi dau rang de voievod între neamuri, şi nu se suie la mintea ta ceea ce Eu voiesc să fac cu tine pe pământ, pentru cer şi pentru pământ, poporul Meu. O, nu te îngâmfa la acest cuvânt al Meu, ci fă-te mititel, mititel înaintea Mea, căci numai cei mici, care ştiu să stea aşa în mâna Mea şi unii în faţa altora, numai pe aceia îi voi putea Eu înhristosi pentru slava Mea, care vine pe pământ. Amin.

O, poporul Meu, tu trebuie să fii şi să trăieşti numai pentru slava lui Dumnezeu, tată. Nu uita aceasta, căci aceasta ţi-am hărăzit Eu ţie. Iar ca să ştii cum să împlineşti aceasta fă-te înaintemergător aşa cum s-a făcut Ioan, botezătorul Meu, căci el a fost cel ce a mers înaintea slavei Mele între oameni, şi tu trebuie să înţelegi ca unul crescut de Dumnezeu ce înseamnă slava Mea pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii. Eu sunt lumina lumii, Eu sunt lumină şi cuvânt, şi vieţuiesc pe pământ prin biserica Mea şi sunt în ea lumina lumii. O, fă-te lumină din lumină, fiule. O, faceţi-vă sufletele lumină din lumină, fiilor, ca să fiţi înaintemergătorii luminii cea de la început, lumina cea necreată şi care va cuprinde în lumină cu întreita sa putere lumea în ziua cea de apoi, căci Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt este ea, şi prin sfinţi lucrează ea de la Dumnezeu între oameni şi aşa îi lucrează ea pe ei şi aşa este ea înaintemergătoarea Mea. Limba cea de carne a omului nu poate să cuprindă slava luminii Mele, dar limba cea de duh o slăveşte pe ea dinăuntrul celui luminat de ea.

Duhul Meu plânge, plânge şi iar plânge, şi mângâiere n-am. Mângâiaţi-Mă cei ce ştiţi durerea Mea, mângâiaţi durerea Duhului Meu. Eu sunt plin de durere fără de mângâiere şi merg din greu cu lucrarea Mea de izbăvire a omului şi vreau să-l vindec de păcat pe om. Am venit pe pământ cuvânt ca să-l ajut pe om de la păcat la sfinţenie. O, cum să fac să pot lucra atât cât am lucrul dat de la Tatăl să-l lucrez?

O, poporul Meu de azi, lucrează-I lui Dumnezeu, tată, căci voia lui Dumnezeu este sfinţirea ta şi apoi lucrarea ei, căci ea are de la Dumnezeu lucrare mare, lucrarea sfinţilor lui Dumnezeu, lucrare peste oameni, tată. O, poporul Meu, e mama Mea Fecioara ajutătoare pentru tine şi pentru om. Ajută-Mă şi tu şi ajut-o şi pe ea şi ajută-i şi pe sfinţi să ajungă la tine şi la oameni, căci tu eşti casa în care Eu stau ca să vină omul la doctor şi să se vindece el de păcat, şi sunt vindecătorul celui ce bate ca să-i deschid şi ca să-l vindec. Cel ce vine la Mine, după vindecare de păcat să vină şi nu după altceva să vină, şi să vină la Mine, nu la tine să vină cel ce vine să se vindece.

Pe nori de heruvimi vin, şi-Mi folosesc porţile ca să intru cuvânt în cartea Mea de azi, şi porţile se deschid la glasul Meu şi aşa intru Eu la tine ca să te hrănesc din Mine, poporul Meu de azi. O, deschide-Mi, tată, ca să intru în fiinţa ta şi ascultă-Mi cuvântul şi împlineşte-l pe el, căci Eu sunt acest cuvânt, Eu şi împlinirea Mea, pe care Mi-o doresc cu multul în tine, poporul Meu. Grăiesc cu tine mai dulce şi mai frumos decât am grăit cu Israel când îl aveam pe Moise între Mine şi el, căci tu eşti la sfârşitul timpului, nu eşti la început, şi-ţi trebuie multă mângâiere şi multă putere pentru ca să poţi cu Dumnezeu, căci duhul cel rău e mai rău ca oricând şi trage din greu prin toate slugile lui ca să nu-şi piardă biruinţa, dar el ştie că şi-o pierde şi de aceea el este tot mai rău, tot mai rănit, tot mai supărat. Tu însă nu te teme, popor hrănit de Dumnezeu, căci Eu, Domnul, îţi dau mereu mâna şi te trec în braţe peste dureri, peste încercări şi peste valurile care dau să te înghită şi-ţi curăţ mereu faţa şi hăinuţa, căci ştiu vremea cea grea, şi este scrisă în Scriptură otrava ei şi nu poţi s-o ocoleşti, dar poţi s-o biruieşti cu Dumnezeu, căci îmi trebuie popor biruitor acum, la sfârşit de timp, fiindcă am de împlinit Scriptura învierii morţilor, şi apoi viaţa veacului ce va să fie după veacurile omului, iar tu îmi trebuieşti, poporul Meu. O, lasă, tată, să bată vântul de orice fel, tu stai alipit de pieptul Meu, căci Eu sunt Dumnezeu şi pot totul, numai tu să poţi să Mă crezi şi să Mă asculţi şi să Mă mângâi, căci cu duhul mângâierii te hrănesc şi harul sfinţeniei ţi-l dăruiesc, iar tu ca un prunc adună-te la pieptul Meu şi învaţă de la Mine ocrotirea ta, învaţă să Mă iubeşti şi să Mă crezi, că mare este cel ce are credinţă în lucrările Mele de peste om, iar celui ce crede, totul îi este cu putinţă, fiindcă poate Domnul pentru el. Amin.

O, popor călăuzit de Dumnezeu din cer şi de pe pământ! Stai, tată, la hrănit, stai, fiule, stai şi învaţă, tată. Precum puii de rândunică stau în cuib şi primesc hrană de la mama lor, luând cu cioculeţul lor din cioculeţul ei, şi precum ei cresc pentru zbor, aşa să creşti şi tu, să mănânci şi să creşti, tată, ca să poţi să-I fii de folos lui Dumnezeu şi să-i hrăneşti pe oameni cu Duhul lui Dumnezeu şi să crească El în oameni, ca să scape oamenii de robia păcatului. O, poporul Meu, se lucrează pe pământ în mijlocul tău taina Scripturii învierii morţilor, tată. Eu pentru învierea morţilor te-am zidit, şi am pus în mijlocul tău jertfa cea de fiecare zi, şi nu în lumea aceasta şi pentru fiii ei, tată. O, poporul Meu, taina ta cu Mine înfricoşează demonii, tată. Sfinţeşte-te, dar! Din zi în zi mai mult ridică-te cu duhul deasupra trupului tău, căci iată, duhul este cel ce dă viaţă. Amin.

O, te-am rugat mereu să Mă ajuţi şi tu pentru venirea Mea şi te-am povăţuit cum să faci această împlinire. Ţi-aş da cu multul să ai darul mângâierii sfinte ca să Mă ajuţi cu el pentru lucrarea venirii Mele din zilele acestea. Ţi-aş da, tată, să porţi şi tu durerea Mea cea pentru venirea Mea, cea pentru mântuirea multora, tată, dar numai să vrei tu să-ţi dau să porţi şi, gata, îţi şi dau. Ţi-aş da iubire multă ca să Mă sprijini tu cu ea, numai să-Mi ceri aceasta, căci Eu la cererea ta îţi dau. Ţi-aş da, poporul Meu, să porţi şi să lucrezi cu daruri multe, tată, numai să te găsesc că-Mi ceri şi că Mă aştepţi cu ele, tată. Spun aşa că mult este de lucru peste pământ şi n-am, tată, lucrători. E vremea secerişului şi n-am secerători, tată. Tu eşti semnul cel de dinaintea venirii Mele, dar trebuie să ai timp şi pentru lucrul cel de sus, nu numai pentru cel de jos, poporul Meu. Aş fi dorit să am acum un popor mare de apostoli, sau să fi putut veni în cuvântul Meu cu apostoli din cer şi să lucrez cu ei, chiar dacă este puţină credinţă pe pământ pentru venirea Mea cu sfinţii, venire proorocită prin Scripturi, tată. Aş fi voit să pot mult peste pământ, dar nu poate omul pentru Mine atât cât Eu aştept.

O, poporul Meu, lucrează, tată, pentru venirea Mea şi ajută-Mă să vin tot mai cu putere, că am nevoie de ajutor de la tine, tată, şi am nevoie de mărturisitori şi de apostoli vestitori, poporul Meu, căci Eu vin şi tot vin, iar cuvântul Meu trebuie să-i învieze pe oameni mai înainte de ziua Mea cea mare şi înfricoşată pentru tot omul şi pentru orice vietate.

Eu am de lucru cu tine pe pământ lucrare de înviere, fiule, căci pentru învierea morţilor te-am ridicat dintre oameni ca să-Mi fii popor acum, la sfârşit de timp. Fii credincios, tată, când îţi spun că toţi cei din morminte aşteaptă după tine ca să-şi ajungă învierea, căci am slobozit peste tine o taină prin cei care-Mi stau porţi şi am grăit prin ea despre cele ce nu se văd şi am spus că Eu lucrez cu tine cu adâncime în sus şi în jos, tată, în cer şi în pământ, căci pe pământ lucrează omul necredincios, şi sunt cele ce se văd pe pământ. O, roagă-te să-ţi înmulţesc credinţa şi vederea pentru cele ce nu se văd, şi să lucrăm pentru acestea, fiule, că Eu am nevoie de pe pământ de slugi, şi am şi în cer slugi pe îngeri, că mult e de slujit pentru plinirea Scripturilor cele de apoi, poporul Meu. Te îndeamnă îngerii la duhul iubirii şi la duhul credinţei şi apoi la duhul mângâierii cea pentru Mine, tată, ca să pot să te fac vindecător de la Mine peste neamul român, neamul Meu, căci are nevoie de vindecare de păcat şi de necredinţă acest neam, şi iată, iarăşi îl strig pe el spre vindecare, că mare-Mi este rana pentru acest neam, în mijlocul căruia Tatăl M-a trimis să lucrez acum lucrarea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om.

Eu, Domnul, cobor în carte cu sărbătoare de sfinţi, poporul Meu. Cât ai fi tu de slab sau de greşit, tu eşti mare înaintea Mea dacă Eu pot să cobor în mijlocul tău cu tot cuvântul slavei Mele de azi, căci slava Mea este cuvântul, aşa cum de la început a fost şi este. Mă slăvesc în cuvânt în mijlocul tău, iar credinţa ta este darul lui Dumnezeu peste tine, poporul Meu. Dacă Eu nu ţi-aş da, tu n-ai avea credinţă în venirea Mea cea de azi la tine.

O, poporul Meu, rugăciunea ta înaintea Mea pentru neamul român rodeşte, tată. Cere de la Mine pentru acest neam aşa cum Eu te povăţuiesc, căci tu eşti unealta Mea cea nouă, fiindcă Eu aşa am binevoit, căci am spus prin prooroci: «Iată, noi le facem pe toate!». Amin.

O, apleacă-te să-Mi porţi iubire, ca să nu grăiască Domnul zadarnic peste pământ! Te-aş învăţa zi şi noapte şi nu M-aş uita la omul hulitor, care se împiedică în multul Meu cuvânt de peste tine. Te-aş învăţa mereu, numai tu să ai grijă să Mă doreşti, fiule, ca să te pot Eu face tălmăcitor al limbilor încâlcite ale oamenilor măreţi în duhul lor, şi ca să vadă ei harul Meu lucrător în tine, şi apoi să slăvească ei numele Meu, care este pe creştetul tău, poporul Meu. Hai, tată, să ne sprijinim unii pe alţii, că e greu de dus lucrul Meu cel mult şi carul Meu cel greu! Hai, poporul Meu, să răscumpărăm vremea, fiule! Vezi cum au lucrat proorocii, citeşte în Scripturi şi vezi, şi caută să preţuieşti proorociile, ca să ai de la Mine şi de la ei plată de prooroc, poporul Meu. O, vino, vino mereu la starea cea de sus a înţelepciunii Mele în tine, căci vremea Mea cu tine este să lucrăm şi mult să lucrăm lucrarea cerului pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, grăim ţie, popor credincios, fiu al cuvântului lui Dumnezeu. O, aşează-te în mare veghe, căci tu trebuie să ridici rugăciune sfântă şi tare pentru toţi fiii oamenilor ca să-i întoarcă Domnul pe ei la pocăinţă spre iertarea păcatelor lor şi spre luminarea lor apoi cu lumina cea de sus, lumina învierii din moartea păcatelor, căci păcatul este moarte peste om. O, sileşte-te, fiule, spre rugăciune trează, că trebuie să biruieşti cu Domnul şi cu sfinţii Lui lucrarea cea amăgitoare a satanei, care lucrează tainic ca să tragă după el oameni, căci iată, lucrează cu trudă mare cu slujitorii lui ca să pecetluiască pe oameni cu pecetea lui, dar Domnul a spus mereu peste acest neam să se trezească şi să vegheze pentru venirea Domnului şi pentru venirea lui antichrist, şi apoi să rămână cu Domnul acest neam şi să asculte de glasul Lui de Păstor. Amin.

O, greu îmi este şi acum când diavolul stă ascuns sub haină de sfânt şi dă să-Mi culce la pământ pe cei aleşi ai Mei pentru slava Mea de azi! Eu însă sunt Semănătorul şi semăn mereu sămânţa Mea şi găsesc pământ bun în cale, nu numai pietros, nu numai cu spini, nu numai bătătorit, şi îmi ridic fii şi nu rămân în pagubă, căci sunt Mielul lui Dumnezeu, şi este scris să fiu Biruitorul. Mă doare însă, cu tot cerul Mă doare, când văd că cei ce se smulg din braţul Meu se duc spre neascultare şi nu-şi fac socoteala că odată cu ei se clatină un neam întreg dinaintea Mea, neamul lor cel adormit şi cel în trup, căci Eu, Domnul, când dau să sădesc un firicel de sad în grădina Mea cea roditoare fac aceasta nu pentru acela, ci pentru ca să salvez din iad şi din păcat un neam, nu numai un om, dar dacă acesta se lasă spre neascultare aduce lacrimi şi suferinţă peste mulţi, nu numai peste el, căci aşa este la Dumnezeu, nu este ca la oameni, şi aşa am aşezat Eu această lucrare pe pământ, şi nu altfel când am aşezat-o pe ea spre salvarea sau spre dărâmarea multora, precum este scris de Mine, Mielul lui Dumnezeu, că voi fi spre ridicarea sau spre căderea multora, şi nimic nu se petrece decât aşa cum este scris în Scripturi, iar ceea ce strică cel mai mult în vremea aceasta este necredinţa, şi se scrie hulă necredinţa, şi iată, cel mai greu păcat se încearcă să doboare pe mulţi, după ce atâtea păcate are omul, de care ar fi să se îngrijească el, dacă n-ar veni peste el păcatul hulei asupra venirii Mele pe pământ acum cu cuvântul învierii, cu Duhul Sfânt al facerii celei noi, cu înnoirea lumii, precum este scris să vin şi să lucrez acum, iar cel credincios se face necredincios, căci diavolul aşa îl prinde pe om când dă să-l biruiască şi să-l smulgă din sadul Meu umblând la mintea lui şi dezbrăcându-l de har, de credinţa lui în Mine, Cel ce azi lucrez cu putere pe pământ.

Împlinirile pe care le aşteaptă cei ce se satură de aşteptat, Eu, Domnul, trebuie să le împlinesc cu poporul Meu, nu singur, tată, o, nu singur, ci trebuie să fiu ajutat până la sfârşit de poporul Meu. Eu niciodată n-am împlinit singur ceva pe pământ din făgăduinţele Mele pentru om, ci cu omul credincios şi statornic am putut să împlinesc, iar de la cei îndoielnici Mi-a tot secat mersul.

O, stai cu Mine şi ajută-Mă, poporul Meu, căci vin turme la izvor, tată, turme noi, fiule, şi tu trebuie să le dai de la Mine şi să le povăţuieşti pe cărarea Mea, căci asta este datoria ta înaintea Mea, şi Eu îţi voi răsplăti credinţa şi iubirea şi credincioşia ta, dar să nu cauţi ale tale, să nu cauţi aşa, ci să cauţi numai pentru Mine cu lucrarea ta, fiule, căci Eu prin Evanghelia Mea cu tine am grijă de tine dacă tu ai grijă de Mine, şi unii altora slujim cu credincioşie, Eu pentru tine, şi tu pentru Mine, şi nu te teme de furtuni, tată, căci Eu sunt Cel adevărat cu tine şi stau cu tine în bărcuţă şi te călăuzesc prin valuri, căci valurile sunt mari şi tulburi, şi Eu pot împotriva lor pentru ocrotirea ta, iar tu să fii mic ca să pot Eu, fiule, să te ocrotesc. Amin.

O, popor de la izvor, tu eşti popor mare cât tu nu ştii, dar la izvorul Meu de cuvânt te am pe tine popor şi las multul Meu cuvânt peste tine pentru toţi cei ce iau de la Mine prin el, fiule. O, să nu se teamă de tine cei cu care stau din când în când faţă în faţă cu tine, căci prin tine binecuvintez pe cei credincioşi venirii Mele de azi şi le dau putere să se facă ei fii ai lui Dumnezeu prin viaţă de fii după chipul şi asemănarea Mea între fiii oamenilor. Tu eşti semnul Meu pentru cei de pe pământ şi pentru cei din cer, semnul cel de dinaintea venirii Mele, semnul Fiului Omului, şi te port cu crucea în mânuţă când te port semn al Meu peste pământ. O, de-ar lua de la Mine prin voi preoţii şi arhiereii acestui neam, ca să dea mulţimii de oameni lucrarea Mea cea de ieri şi cea de azi aşa cum o daţi voi spre mântuirea multora din păcat! M-a durut în voi de la cei adunaţi la sărbătoare, căci sunt ca oile fără păstor oamenii, şi toţi trăiesc după îmboldirile cărnii lor şi nu urmează învăţătura Mea cea din Scripturi şi cea din sfinţi. Sunteţi semnul judecăţii Mele peste cei ce nu se împlinesc cu viaţă creştină pe pământ. Nevestele preoţilor şi fiii şi fiicele lor umblă cu capul descoperit înaintea Mea şi în biserici şi stau puţin îmbrăcaţi şi n-au haină slăvită nici în sărbători, tată. Toţi au uitat de portul străbunilor şi al voievozilor lor şi al domniţelor cele de demult ale neamului român. Mă doare, ustură în Mine rana şi în ochii Mei acest semeţ şi greu păcat de azi. O, nu vrea să fie frumos omul înaintea Mea şi înaintea străbunilor, şi vrea să fie înaintea lumii frumos, iar lumea este urâtă, mai urâtă ca în toate veacurile este ea şi fiii ei acum, şi păcatul este aluatul cel de dinăuntru şi cel de dinafara omului, şi e străin omul de voia Mea şi nu mai are omul păşune curată şi păstori ca să-l păstorească pe el pentru viaţa lui cea de la Mine. V-am arătat pe voi pildă de iubire de Dumnezeu şi de trăire şi de frumuseţe a omului înaintea Mea. S-a uitat mulţimea de oameni la voi ca la podoaba Domnului, fiilor. Prin statul Meu o clipă cu voi în mijlocul lor Eu Mi-am arătat mila şi iubirea pentru viaţa lor cea de sus. O, să nu se teamă de voi preoţii şi arhiereii, ci să vă binecuvinteze, tată, căci voi sunteţi cuminţii Mei, şi frumoşii Mei sunteţi între fiii oamenilor când Eu ies cu voi spre bucuria Mea şi a multora care ştiu să vadă şi să înţeleagă. Eu, Domnul, v-am povăţuit să trâmbiţaţi şi să vă vestiţi cu mersul vostru la sărbătoare şi să vă binecuvinteze cei ce stau peste biserică, şi apoi v-am spus să vă îmbrăcaţi slăvit şi să mergeţi cu Mine şi să împărţiţi bucurie şi frumos celor ce ştiu să vadă şi să înţeleagă şi apoi să nădăjduiască în Mine şi în lucrarea Mea de mântuire, pe care o cobor prin voi în zilele acestea peste mulţi, fiilor. Acum vă fac cunoscut că mulţi v-au privit cu mare iubire, cu multă nădejde. Mulţi dintre arhierei şi dintre preoţi în taina inimii lor vă iubesc şi vă cred pe voi ai Mei şi de la Mine lucrând peste pământ, căci voi vestiţi tuturor cuvântul Meu cu voi, dar teama lor pentru slava lor cea pământească îi face să stea ascunşi în ei înşişi cu taina Mea de peste voi. O, să nu se teamă de voi preoţii şi arhiereii de peste oameni, ci să vă binecuvinteze şi să vă dorească pe voi binecuvântare a Mea peste pământ, precum şi sunteţi, căci acest neam stă acum înaintea Mea prin voi, cei rugători de la Mine la cuvântul Meu peste el. În mare taină am lucrat cu voi lucrări mari peste acest neam, şi el nu ştie aceasta, căci ochii lui sunt ţinuţi, ca să nu vadă. Eu însă le deschid din zi în zi mai mult ochii multora, şi mai bine voiesc să vadă ei de la Mine prin voi, căci am peste pământ lucrarea duhului mărturiei Mele, împlinirea Scripturilor de cer nou şi de pământ nou şi de Ierusalim nou, lucrate în vremi de prooroci şi de sfinţi, şi care se arată acum la sfârşit.

O, să se uite la voi slujitorii bisericii şi neamul român şi cei ce îl conduc pe el, să se uite la voi şi să ia ei pildă de iubire de Dumnezeu în oameni şi pildă de credinţă şi de purtare sfântă înaintea Mea şi de putere sfântă, căci cei ce isprăvesc cu păcatul sunt cei mai mari de pe pământ şi sunt întâii între cei mulţi. Amin.

O, să nu se teamă de voi mai-marii bisericii, căci voi sunteţi harnici şi cuminţi şi frumoşi şi curaţi, fiindcă Eu, Domnul, vă păstoresc din cer cu proaspăt cuvânt mai mult decât i-am păstorit acum două mii de ani pe ucenici. O, să nu se smintească întru lucrarea Mea cu voi slujitorii bisericii cum că nu este Evanghelie a Mea cuvântul Meu de azi, cu care vă păstoresc pe voi şi pe ei chiar împotriva voinţei lor, ci să citească desluşit în Scripturile care Mă vestesc că voi veni la sfârşit de timp şi că tainic voi lucra şi voi păstori neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul Meu de Păstor al păstorilor şi al oilor şi că numele Meu este minunat la sfârşit de timp şi se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. O, să nu Mă aştepte omul cu împărăţia Mea pe pământ aşa cum crede el că va veni ea, căci împărăţia Mea când este, ea în om este şi este frumoasă şi luminează acolo unde ea îşi face locaş sfânt, căci scris este în cuvântul Meu cel de acum două mii de ani şi care spune că: «Cel ce crede în Mine, voi veni la el şi Îmi voi face locaş la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui», şi acesta este cuvânt adevărat. Amin.

O, să nu se teamă de voi mai-marii bisericii, să nu vă urască, să nu vă duşmănească, să nu vă vorbească de rău, să nu vă hulească pe voi nimeni între ei, ci să creadă că de la Mine aţi răsărit şi din cuvântul Meu cel de sus v-aţi născut şi sunteţi, şi numai bucurii presar prin voi peste pământ şi numai cuvânt de facere dau tuturor, şi nu cuvânt de pedeapsă dau, ci dau putere de credinţă şi dau iubire omului şi dau din ale Mele. Graiul Meu dulce de Păstor înviază din moarte şi scoală din suferinţă pe om, căci sunt Păstorul Cel bun şi blând şi Îmi pun sufletul pentru oi, şi sunt Cel ce le adun sub staul sfânt şi nu le risipesc, ci le întăresc paşii şi le îmbrac întru slava Mea cea de apoi, şi pe care de la întemeierea lumii o am de la Tatăl pentru sfârşit de timp. Eu prin voi iubesc pe cei ce vă iubesc pe voi pentru numele Meu şi le dau har sfânt şi slăvit celor ce vă iubesc binecuvântându-vă pe voi când Eu Mă arăt cu voi din timp în timp ca să stau prin voi faţă în faţă cu cei ce nu ştiu ce este şi cum este împărăţia Mea în om, împărăţia cea fără de sfârşit, precum Eu sunt.

Te binevestesc cu toată ceata de mucenici mărturisitori, o, popor al cuvântului lui Dumnezeu, şi te vestesc locaş al Domnului pe pământ la sfârşit de timp. Toţi sfinţii vor sta cu tine în rugăciune pentru neamul român şi pentru cârmuirea cea bună peste el. Puterea ta e de la Domnul, iar puterea Lui e de la tine, de la credinţa ta, de la iubirea ta, de la jertfa ta cu care stai înaintea Lui şi slujeşti Lui şi slavei Lui de pe pământ în zilele acestea. O, totul este întuneric peste tot pământul, dar în mijlocul Tău stă Domnul lumină, El, lumina lumii. O, aşează-te acum lumină din lumină peste toţi cei care vin la izvor ca să ia lumina cuvântului lui Dumnezeu şi iubirea ta pentru cei ce cred venirii Domnului la tine cu duhul facerii omului, căci din fii credincioşi şi sfinţi se zideşte Ierusalimul cel nou, şi de la Domnul este aceasta, şi este! Amin.

O, mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta şi biruieşte pentru ea împotriva a tot vrăjmaşul, şi prin cruce păstrează-i pe ei Evanghelie a Ta pe pământ, căci crucea lor este grea, şi este venirea Ta cu ei, şi diavolul răcneşte ca un leu de durerea lui cea de la venirea Ta la cei ce cred acum ca să vii, Doamne, căci cei cred sunt cei ce Te coboară ca să vii. Amin, amin, amin.

Mulţi, mulţi sfinţi au văzut prin vremi, au văzut dinainte pe cele ce Eu, Domnul, le aduc şi le voi aduce tainic pe pământ prin credinţa unui neam cu duhul umilit înaintea Mea, căci Eu Îmi găsesc plăcerea în cei ce se lasă copleşiţi la cuvântul Meu, în cei ce tremură înaintea Mea ca să facă voia Mea cu credinţa lor, cu puterea lor cea mică, dar cu iubirea lor cea din cer.

O, sunt vlăguiţi cei ce-Mi stau porţi pentru ca să vin cuvânt în carte, iar cuvântul Meu este mult. Am acum cu Mine pe Verginica, trâmbiţa Mea prin care Mi-am sunat venirea Mea de azi şi Mi-am pregătit şi Îmi tot pregătesc un popor până ce voi rămâne cu ceva mult prea scump în mână, căci poporul Meu trebuie să fie scump şi pus la scumpit şi tot pus la scumpit, şi fericiţi sunt cei ce Mă ascultă pentru lucrul Meu cel mult cu ei! Am cu Mine în sărbătoarea îngerilor pe trâmbiţa Mea.

Te-am învăţat mereu, mereu, poporul Meu, să nu stai sec de cuvânt în familia Mea, căci gura are lucrare mai mare ca mâna, tată. Deschide tu cartea Mea cu poporul cel de cincizeci de ani şi vezi că Eu am lăsat în ea cuvânt scris cum că Eu nu te-am primit lângă Mine să-Mi lucrezi cu lopata, ci de altceva te-am luat Eu cu lucrarea Mea de cuvânt, şi nici pe celelalte să nu le lăsăm, ci pe toate să le împletim te-am învăţat, ca nu cumva să rămân Eu văduvit de tine şi de lucrarea Mea cu tine, lucrare cerească, tată.

E praznic de naştere, şi toate se nasc prin credinţă şi sunt pe pământ apoi toate cele proocite să vină şi să fie, iar Eu te am unealtă a Mea pentru vremea lucrărilor Mele pe pământ şi pentru învierea multora pentru credinţă şi pentru mărturisire, o, poporul Meu, şi vreau, tată, să te deprind cu înţelepciunea cea de sus a credinţei împlinirii a toate câte sunt scrise să fie, dar Eu iarăşi îţi amintesc că înţelepciunea cea de sus în tine este odihna Mea în tine şi calea Mea spre oameni

O, calea cea largă are pe ea pe cei păcătoşi şi-i duce la piere pe ei, iar calea cea îngustă are pe ea pe bărbatul cel credincios, căci acela nu stă pe calea şi în sfatul păcătoşilor, ci legea Domnului este desfătarea lui, şi grăieşte David în cuvântul său de un bărbat sfânt şi de mai mulţi păcătoşi, de unul curat faţă de cei mai mulţi, care iubesc fărădelegea şi calea ei, cale care piere şi nu dăinuieşte, pe când cel credincios nu păleşte, căci este pom lângă pâraie de apă şi se adapă şi rodeşte la vreme şi izbuteşte în lucrarea sa, şi grăiesc cu tine această taină, Fiule Isus Hristos, copil al fecioriei mele, şi grăiesc cu poporul cuvântului Tău şi îi spun lui că el este pomişorul cel sădit de Tine lângă râul Tău de cuvânt, din care el se adapă, în care el caută cu mintea lui şi găseşte legea vieţii şi se hrăneşte cu ea şi rodeşte pentru Tine prin darurile Tale de peste el, căci fericit este un fiu credincios Domnului şi mare putere are el pe pământ, şi apoi în cerul sfânt pentru cei credincioşi ca şi el, şi iată taina celor ce dăinuiesc, şi nu este minciună dăinuirea pe vecii a celor credincioşi, şi toţi trăiesc în Tine apoi, şi Tu eşti Cel veşnic, eşti Fiul Tatălui Savaot şi al meu, şi eşti veşnic.

Duhul mărturiei este Duhul Meu şi al sfinţilor Mei la masa Mea de cuvânt cu tine, poporul Meu. Fă, tată, paşi tot mai mărişori pentru mersul cel sfânt al Duhul Meu mărturisitor printre oameni, că e de mers de acum, că fi-va să se scoale mulţi spre duhul mărturiei şi pentru el, dar am nevoie de cale întărită Mie de tine, ca să pot grăi pe pământ cu multă tărie de înviere, şi îi voi aduce pe mulţi la credinţă sfântă şi, vrând-nevrând, vor face ei voia Mea, căci toate cuvintele Mele se împlinesc. Amin.

cei de la sfârşit au de dat mâna neamului omenesc întreg, de la Adam şi până la venirea Mea cu judecata făpturii şi apoi cu mângâierea cea veşnică pentru cei ce M-au urmat cu lepădare de sine şi M-au mărturisit viilor şi morţilor prin viaţa lor mărturisitoare de Dumnezeu pe pământ. Amin.

Tu, cel uns cu ungere din cer, tu, popor de azi al lui Hristos, păstrează-te sub harul Său, căci prin harul Domnului eşti tu acum piatră a bisericii ce va să fie, biserică mărturisitoare prin Hristos, prin duhul proorociei, care naşte fii lui Dumnezeu. Pace ţie! Binecuvântare arhierească aşez peste tine. Sfinţii din cer te mărturisesc azi popor agonisit de Dumnezeu dintre cei ce-şi zic biserică a lui Hristos, dar nu sunt, ci mint, precum este scris la capătul Scripturilor cele pentru acum, la sfârşit de timp. Vine vremea când toţi vor şti între ei de puterea ta cea mică şi de harul cel mare de peste tine al Domnului, şi mulţi vor şti că Domnul te-a iubit şi că te iubeşte şi, vrând-nevrând, mulţi se vor umili înaintea acestei lucrări cu tine, cuvântul lui Dumnezeu cu tine, popor al harului lui Hristos. Pace ţie de la sfinţii din cer! Cel ce este în mijlocul tău este mare, iar tu eşti trupul Lui, mădulare ale Lui, precum este scris. O, întrăreşte-ţi veghea cea pentru viaţă mare şi sfântă şi stai în prag pentru venirea Domnului la tine, şi aşteaptă slava Sa cea mare, ziua când El Se va arăta din mijlocul tău ca de pe muntele Taborului la ucenicii Săi, spre slava Lui cea mare şi spre ruşinarea celor necredincioşi din pricina neumilinţei lor! Har, har peste tine! Harul Domnului cu tine, căci Domnul este Stăpânul tău, Păstorul tău şi Mântuitorul tău! Amin, amin, amin.

L-am învăţat pe om bucuria umilinţei, şi prin ea bucuria praznicului învierii Mele dintre cei morţi, poporul Meu, iar pe tine, tată, te doresc îngerii ca să lucreze cu tine peste cei fără de pricepere pe pământ pentru iubirea lor de Dumnezeu. Ucenicii Mei erau îndureraţi pentru pătimirile Mele şi nu doreau să se bucure nici pentru învierea Mea apoi. Ei au rămas îndureraţi şi aşa au mers peste pământ, vestind peste tot patimile Mele cele spre înviere pentru tot omul care se botează cu putere de suflet spre învierea lui, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Cobor din Tatăl, cobor la poporul cuvântului Meu ca să-i dau vlagă şi mereu să-i dau, că nu mai am în cer şi pe pământ grijă mai mare ca şi grija de el, fiindcă Îmi trebuie un popor credincios acum, la sfârşit de timp, ca să împlinesc prin credinţa lui venirea Mea cea de azi, coborârea Mea din Tatăl cuvânt pe pământ ca să fac cerul cel nou şi pământul cel nou, iar pentru această împlinire Eu trebuie să cuvintez şi să lucrez prin cuvânt, aşa cum şi la început am lucrat. Amin.

O, stai mereu la rugăciune pentru ca să vină Domnul la tine şi să fie cu tine, popor mititel, care te hrăneşti cu graiul cuvântului lui Dumnezeu în vremea aceasta de întuneric şi de secetă şi de foamete cum n-a mai fost de când veacurile pe pământ, că e la capăt zvârcolirea lui satana şi caută el de peste tot să-L doboare iar pe Domnul, dar el se va înşela mai greu decât s-a înşelat acum două mii de ani, că e vremea să-l biruiască de tot Domnul Iisus Hristos, Piatra bisericii, pe Care s-a zidit şi se zideşte pe pământ neamul creştinesc, moştenitor al cerurilor, neamul sfinţilor, care trăiesc după predania în care şi noi, ucenicii Domnului acum două mii de ani, ne-am aşezat, şi am aşezat-o pe ea apoi de viaţă a bisericii lui Hristos pe pământ, biserica dintr-o mie văzută, şi să fiţi nădejde mare de biserică sfântă şi nebiruită în zilele ce vin, când toate luminile de la toate ferestrele se vor stinge de la vijelia lepădării de credinţă, care va sufla peste tot prin omul cel îmbrăcat în haină de păstor ca să poată el ucide cât mai bine turma, cât mai mult. O, eşti pus la păstrat şi la scumpit, şi albeşte-te, fiule, ca lumina zilei, ca să luminezi tu în noaptea care vine şi să faci lumină peste ea, căci Domnul e cu tine, şi tu cu El, şi neamurile vor înţelege şi se vor apleca după ce mânia va trece, precum este scris să fie. Amin.

Noi, Doamne, sfârşim acum de cuvântat, iar prin cuvântul cel de azi spunem tuturor aşa: «Domnul este în biserica cea sfântă a Lui, şi în cer are scaunul Său, şi pentru necazul săracilor Se scoală ca să le aducă mântuirea şi ca să le grăiască pe faţă, şi nu sunt graiuri şi nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă. Ba în tot pământul iese vestirea lor, şi până la marginile lumii cuvintele lor», şi aşa va merge acest cuvânt, şi lumina lui va lumina pe pământ până la margini, spre mărturie scrisă. Amin.

O, poporul Meu, popasul Meu în carte cu ziua de serbare a ucenicilor Mei cei de acum două mii de ani, îl sfârşesc acum şi rămânem lucrători din cer pentru biruinţa lui Dumnezeu peste vreme, Eu şi ucenicii Mei şi toţi sfinţii mărturisitori şi lucrători, iar tu lângă Noi. Pace ţie! Tu eşti casa Mea de oaspeţi cereşti, şi-ţi voi plăti ţie la întoarcerea Mea, şi în nume de ucenic vei primi de la Mine răsplată, dar să-Mi stai fiu supus şi să fii ucenic şi fiu, căci Tatăl tău este în cer, fiule poporul Meu. Amin, amin, amin.

Pace ţie, poporul Meu! Eşti mititel şi firav, dar eşti mare la Dumnezeu pentru credinţa ta în venirea Mea, şi nici un împărat de pe pământ nu e mai mare ca tine şi nu are cinstea ta, fiindcă tu eşti fiul Domnului Iisus Hristos, bogăţia cea mai mare a omului, Domnul Stăpân al tău, că tu eşti moştean al cerului pe pământ. Amin.

Omul este prea slab, şi de aceea am venit Eu pe pământ acum, la sfârşit de timp, şi am voit şi voiesc să-Mi întocmesc un popor ascultător, cu care să-Mi pot lucra tot ceea ce mai este scris în Scripturi să împlinesc, până după învierea morţilor, când va coborî starea de cer pe pământ, odihna Mea cea după multă trudă ca să-Mi ridic dintre oameni rodul lucrului Meu cel de şapte mii de ani, un popor agonisit de Dumnezeu prin mari furtuni, prin multe dureri şi răbdări, prin truda Mea cea de azi, când Tatăl Mă trimite cuvânt pe pământ, căci a găsit fii credincioşi şi a putut să împlinească venirea Mea în cuvânt, vremea judecăţii faptelor oamenilor şi vestirea zilei celei mari, prin care Domnul Se va arăta biruitor peste om şi peste timp şi peste necredinţa de pe pământ.

O, poporul Meu de la izvor, îţi mulţumesc, tată, că te apleci să asculţi de glasul Meu cel din mijlocul tău şi să aduci înaintea Mea zile de post pentru biruinţa Mea şi a ta pe pământ, căci zilele sunt pline de întuneric, fiule, şi diavolul lucrează şi el, şi e supărat pe tine diavolul. O, învaţă-te, fiule, din zi în zi mai mult şi mai bine şi mai credincios să înveţi să crezi că precum Tatăl este în Mine, tot aşa sunt şi Eu în cei ce Mă poartă în mijlocul tău, şi în care Eu pun cuvântul Meu ca să-l rostească ei ţie, că le-am şoptit lor să te aşezi înaintea Mea cu zile de jertfă şi de strigare, ca să Mă ajuţi în biruinţa Mea asupra şarpelui cu capete multe şi cu coarne multe şi pe care Eu trebuie să i le tai unul câte unul când el le scoate iar şi iar, dar fără de unealtă n-aş avea cum să lucrez lucrarea Mea. Eu, Domnul, îţi trimit ţie cuvânt şi îţi dau şi putere să-l împlineşti, dar şi tu trebuie să-Mi dai atunci duhul tău ca să-l umplu Eu de dragostea Mea, care ţine loc de toate, căci fără dragostea Mea nu poţi nimic, tată. Le-am spus la ucenici acum două mii de ani: «Fără Mine nu puteţi face nimic!», şi tot aşa vă spun şi vouă azi, dar vă mai spun, cu multă umilinţă vă spun că fără voi nici Eu nu pot să lucrez şi să împlinesc, şi că v-am dat putere să vă faceţi fii ai lui Dumnezeu ca să aibă Domnul cum să lucreze pe pământ lucrarea Sa, biruinţa cea pentru împărăţia cerurilor cu oamenii, după ce mânia va trece şi va rămâne credinţa, căci credinţa nu va trece, fiindcă este unealta lui Dumnezeu înaintea Sa pe pământ şi cu ea Îşi curăţă aria de necredinţă şi de necredincioşi, şi aşa va fi ziua Domnului, iar cei ce aşteaptă să vină Domnul cu ziua Sa în alt chip, aceia nu ştiu ce zic şi nu ştiu ce aşteaptă. Cei credincioşi însă aşteaptă făgăduinţa Mea cea pentru ei: cer nou şi pământ nou, şi îndelung rabdă ei, nepierzându-şi răbdarea ca şi cei care pier aşa apoi.

O, poporul Meu, te-aş schimba o clipă la faţă înaintea oamenilor, dar prea mult te iubesc şi prea mult te ocrotesc şi te păstrez ca să te am, iar până la zilele slavei celei descoperite slăveşte-Mă tu pe Mine aşa cum Eu te-am învăţat, prin fiinţa ta îndumnezeită în fiecare zi de fiinţa Mea de pe masa ta şi de rodul fiinţei Mele în tine, căci ţie Mă împart şi Mă dau ca să te am al Meu, fiule, şi să te cunosc după pecetea Mea de peste tine, pe care tu trebuie s-o laşi să se vadă de acum. O, pace ţie! Iubeşte taina păcii, tată! Împacă-Mi Duhul, fiule, şi păstrează-Mi-l împăcat, şi aşa să iubeşti tu taina păcii. Nu mai am pe pământ nici o Betanie în afară de tine şi de stăuraşul poporului Meu cel de azi. Nu mai am pe nicăieri masă de Emaus, în care să Mă las văzut şi mărturisit după ce Mă împart de pe masă, căci cei ce-şi zic slujitorii Mei dau să-Mi tot osândească slava, acoperindu-Mi-o cu slava lor, căci dau să şi-o mărească pe-a lor şi să nu Mă lase pe Mine descoperit cu slava Mea, şi iată, nu Mă pot descoperi în mijlocul lor şi la masa lor, căci departe sunt ei de slava Mea. Iată, tu eşti Betania Mea, tu eşti Emausul Meu şi la tine pot să vin cu masa Mea, cu mersul Meu pe pământ, cu cina Mea descoperită, şi care Mă dovedeşte aievea lângă tine cu cuvântul Meu de Păstor, căci Mie Îmi place pe pământ să stau şi să păstoresc pe cei credincioşi şi să stau cu ei masă a împărăţiei Mele între oameni, şi pe care oamenii nu pot s-o vadă, căci ochii lor sunt ţinuţi să vadă.

Iar tu, poporul Meu, cetate a cuvântului Meu, staulul Meu cel de azi în mijlocul neamului român, cere-Mi, tată, cere-Mi tu ceea ce trebuie să fie şi să aibă acest neam, căci am coborât cu cuvântul venirii Mele în mijlocul lui şi voiesc să-l fac pe el lumină popoarelor, dar să voiască şi el să-Mi slujească aşa, căci tu eşti popor frumos şi are după cine se lua neamul român dacă vrea să fie el lumină pe pământ aşa cum am fost Eu.

Eu sunt în mijlocul neamului român cuvânt cu lumină în el peste om, şi stau în mijlocul lui cu tine şi lucrez cu tine minunat, poporul Meu, ca să ştie acest neam că între el şi Mine te am pe tine înaintemergător spre el şi că Eu vin mereu cuvânt la el ca să-l fac întâiul între popoare când nimeni nu se aşteaptă să fie aşa, şi să fie aşa Domnul cu oamenii pe pământ. Amin.

O, popor născut din cuvântul Fiului meu Iisus Hristos, vezi cum stai, cercetează-ţi mereu statul faţă în faţă cu taina aceasta mare, care te-a născut ca să fii tu cortul lui Dumnezeu pe pământ în zilele acestea. Mereu, mereu să iei şi să mănânci hrana îngerilor şi a sfinţilor, că s-a unit cerul cu pământul în vremea ta cu Domnul pe pământ şi stă Fiul meu nevăzut şi învăluit de cetele îngereşti în mijlocul tău grăind peste pământ şi te-a făcut Domnul trimisul Său spre oameni şi vin oamenii la tine ca să ia de pe masa ta cu Domnul, şi ca Mirele din iatacul Său iese Domnul din mijlocul tău spre oameni şi strigă Domnul din uşa cortului tău să-L audă oamenii şi să vină să ia şi să înţeleagă şi să se facă fii ai lui Dumnezeu prin cuvântul auzit şi prin credinţă şi prin iubire, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat şi îi aduce îndurarea şi iertarea şi învierea apoi.

O, cât de urât s-a purtat cu Tine Israel, o, Fiule al meu, când ai venit la el purtând povara pentru toţi cei păcătoşi şi pierduţi, copil născut din pântecele meu fecioresc şi pus pe cruce apoi de cei ce nu Te-au primit ca să le ierţi povara păcatelor lor! O, s-a temut de Tine că-i vei lua dreptul de moştenitor şi şi-a dovedit răutatea şi inima împovărată de lăcomie şi de păcate, şi apoi s-a temut în toată vremea de atunci şi până azi că-i va lua locul alt popor miluit de Tine dintre neamurile pământului, şi s-a zbătut în toată vremea pentru întâietate între popoare şi e crud şi astăzi Israel, crud la inimă şi la faptă, dar Tu ai lucrare tainică şi Te desăvârşeşti prin ea peste pământ şi-Ţi naşti şi-Ţi creşti un nou popor, un nou Israel, un regat de nebiruit, împărăţia cerurilor cu oamenii, neamul creştinesc cel plin de duhul şi de trupul sfinţeniei, Doamne, neam nou-născut din cuvântul Tău cel nou, şi căruia Tu îi pui pe creştet numele Tău cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tău cel de azi, care naşte un popor şi pe care va fi să-l hrăneşti cu hrana îngerilor, şi nu oricine trebuie să vestească măreaţa Ta lucrare a cuvântului Tău, căci nu cu oricine grăieşte acest cuvânt ca să fie el împărţit la oameni, ci numai cu cei pe care Tu îi chemi şi îi înveţi şi îi trimiţi apoi să se facă pildă de împărăţie a Ta între oameni, că altfel Tu nu poţi lua naştere în oameni. O, să nu se apuce omul neisprăvit să ia cuvântul Tău spre vestire, că aceasta faci Tu, căci cei trimişi sunt cei ce se fac pildă a împărăţiei Tale în ei, şi ea străluceşte din ei şi se întreabă oamenii de ea la vederea ei, aşa cum se întreabă când văd ei pe poporul cuvântului Tău, pe cel ce s-a făcut casa Ta de venire ca să vii şi ca să cuvintezi pe pământ, Fiule Doamne.

O, poporul Meu, omul trăieşte mai mult în pântecele lui, în care el se desfată cu inima. Îşi pierd mintea cei ce cad din slava lor cea de pe pământ şi care le ameninţă strânsura lor, şi sunt mai rău ca diavolii, bieţii de ei. Nu-i mai pot ajuta, căci sunt orbi de tot. O, nu-i mai pot ajuta decât cu răsplata cea pentru fapte ca să le deschid ochii şi să-şi privească înşelăciunea vieţii lor faţă în faţă cu ei, căci pe Mine, Domnul, ei n-au voit să Mă aibă, fiindcă viaţa lor şi-au dat-o deşertăciunii vieţii. Voiesc însă pe tine să te am şi să te păzesc şi să te păstrez al Meu, o, poporul Meu, şi bunul Meu să fii tu, averea Mea pe pământ să fii, tată, că Eu am făcut cerul şi pământul şi n-am loc pe pământ, n-am, că omul s-a semeţit şi M-a dat deoparte din drumul lui şi M-a uitat, şi îşi spune Dumnezeu omul, aşa îşi spune, şi s-a făcut el pedeapsa Mea, crucea Mea cea grea, şi pe care va fi s-o las jos, că vine vremea slavei lui Dumnezeu pe pământ şi Mă trimite Tatăl cu ea mereu la tine, ca să pregătesc pământul pentru slava Mea, o, poporul Meu.

O, pace vouă, şi fiţi credincioşi, căci sunt la sărbătoare îngerească veniţi sfinţii şi părinţii, şi sunt cei adormiţi veniţi la masa Mea cu îngerii şi sunt ca frunza şi ca iarba de mulţi, căci Eu, Domnul, le-am făcut din vreme chemarea, iar ei aşa au ascultat. Mihail, căpetenia oştirii Domnului, îngerul Meu şi al poporului Meu, dă glas îngeresc sărbătorii de azi şi strigă cu tărie:

— Slavă Ţie, Doamne, că ai început să împărăţeşti şi să-Ţi faci popor sfânt pe pământ pentru venirea Ta! O, slavă Ţie, Stăpâne al oştirilor Tale, că mare este darul poporului Tău de azi în români, căci pentru învierea morţilor Tu l-ai ales pe el şi l-ai aşezat la împlinirea Scripturilor Tale cele pentru răscumpărarea trupurilor, că mare este aşteptarea celor ce aşteaptă!

Pace ţie, poporul Meu, în zi de sărbătoare de sfinţi mărturisitori! O, îmbracă-te, tată, întru nestricăciune din zi în zi mai mult, că tot şi toate aşteaptă capătul cel bun al mersului Meu cu tine spre ziua slavei Mele, când toate se sfârşesc, ca să înceapă veşnicia şi tainele ei toate! Eu sunt gata să împlinesc, de şapte mii de ani sunt gata să răscumpăr tot ce omul a stricat din cele zidite de Mine, dar am aşteptat atât de mult pe cât a stricat omul, şi tot atât de mult timp am lucrat şi Eu şi le-am pus înapoi, dar tainic am lucrat, şi încă lucrez, şi nu se suie la mintea omului tainica Mea lucrare, scrisă în Scripturi pentru împlinirea ei acum, la sfârşit de timp.

Fii credincios, poporul Meu! Credinţa ta în cuvântul Meu cel de azi, ascuns atât de tainic în Scripturi că va veni pe pământ şi va zidi iarăşi lumea, o, credinţa ta este salvarea, căci Eu aşa am putut şi aşa pot pe pământ, pot prin cei credincioşi, pot prin credinţa ta, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Te cuprind în cuvânt de praznic sfânt, poporul Meu. Grăiesc ţie, tată, căci lucrarea Mea cea de la Tatăl dată este cuvântul, fiule. O, îţi mulţumesc cu aplecare, măi fiule, că Mă ajuţi prin credinţa ta să împlinesc Eu acum Scriptura venirii Mele de la Tatăl la om, cu numele Meu cel nou împlinit peste tine, că scris este în Scripturi pentru a doua Mea venire, cu oştiri de sfinţi fiind urmat, să se cheme numele Meu Cuvântul lui Dumnezeu. O, îţi mulţumesc, tată, că Mă ajuţi cu credinţa ta, şi să-Mi mulţumeşti şi tu de-a pururi că te ajut la rândul Meu cu dragostea Mea pentru tine, cu îngrijirea Mea, cu mila Mea, cu iertarea greşalelor tale, cu mângâierea Mea în durerile tale,

O, hai, tată, lăsaţi necredincioşii să spună şi să fie cum vor ei să spună şi să fie, că au şi ei lucrarea lor de făcut pentru stăpânul lor diavolul, lucrarea necredinţei şi a despărţirii lor de Dumnezeu, iar Eu şi cu voi şi cu poporul cuvântului Meu trebuie să lucrăm ceea ce Mi-a dat Tatăl să lucrez cu voi şi să împlinesc, căci lumii n-am ce să-i mai fac, că s-a legat la cap lumea cu tot felul de plăceri şi de pierdere de vreme şi nu mai poate altfel lumea. Eu însă cu voi voiesc să fiu pe pământ aşa cum eram cu Adam în rai de-i vorbeam, căutând să păstrez în el facerea Mea şi să-l fac să-i placă toate câte Eu am făcut pentru om, dar el s-a arătat nemulţumit, iar bucuria pe care o căuta el şi n-o găsea în toate câte Eu am făcut nu l-a lăsat pe el să rămână locaş al Meu, şi s-a dat la bucurii după dorinţa inimii lui, şi de atunci Mă căznesc cu Tatăl să aşezăm din nou odihna Noastră în om şi greu mai găsim om care să-i placă cu Noi, cu cei din cer pe pământ cu el, şi fuge omul de cer, iar cerul fuge după om cu toate cele de la Domnul sortite pentru om, şi iată, Eu, Domnul, îi ţin omului calea, doar, doar să-l pot opri de pe calea lui ca să Mă primească în el omul şi să trăiască el cu cerul pe pământ, căci pe pământ fiind, poate omul să trăiască în cer, numai să tragă şi să vrea el cu Domnul pe pământ.

Iată, poporul cuvântului Meu este credincios şi M-a ascultat să nu mănânce carne şi cele ieşite din carne. N-aveam cu cine să Mă ajut pentru împlinirea Scripturilor, pentru nimicirea lui antichrist şi a satanei de orice fel şi pentru toată biruinţa Mea, care va să fie curând, curând prin lucrare de biserică şi nu altfel lucrare.

Acum, poporul Meu, să fii cuminte, tată, şi să faci pentru Mine iubire mare, că e vreme de post şi de rugăciune mai cu putere, dar ai grijă de purtarea cea dulce cu Mine şi unul cu altul, tată, ca să nu aibă diavolul cu ce se înfrupta de la voi, ci numai Eu să am, Eu şi sfinţii Mei şi îngerii Mei. Vorbirea şi purtarea cea sfântă şi dulce să vă îndulcească duhul şi să vă crească în voi mărturisirea lui Dumnezeu, măi fiilor. Trebuie să zidim raiul pe pământ, tată. Trebuie să fim dulci şi să facem miere, tată, lapte şi miere să gătim pentru sfinţi şi pentru îngeri, ca să se împlinească Scripturile care mai sunt de împlinit şi pe care să le cerem să vină şi să se aşeze pe pământ prin rugăciune, fiilor. O, aveţi grijă de soare, măi fiilor, să strălucească de şapte ori mai mult între voi, aşa cum este scris, şi aşa să fiţi în vremea care începe acum pentru pregătirea sărbătorii învierii, tată.

Fiţi binecuvântaţi, fiilor, rugându-Mă să vin şi să aduc binecuvântare pe pământ şi credinţă şi iubire să aşez în oameni! Pace vouă! Nu uitaţi să fiţi frumoşi în vremea cea cu post, căci unde scrie post înseamnă mult şi înseamnă frumos, iubire şi sfinţenie înseamnă, cerul şi pământul laolaltă în petrecere şi în lucrare înseamnă. Aşteaptă neamul omenesc şi toată facerea aşteaptă la voi, căci sunteţi cei mai mici şi cei mai înzestraţi de Dumnezeu, că iată, sunt Păstor între voi şi vă învăţ împlinirea Mea.

O, pace ţie, poporul Meu! Ai nevoie mereu de această urare din Mine rostită în mijlocul tău, căci lucrul tău cu Mine este greu, este mult şi mereu, şi tu eşti sub sarcină mereu, tată. O, nu te supăra că stai sub sarcină mereu, că dacă ai fi rămas în lume cu paşii vieţii tale ai fi fost sub sarcina lumii şi nu ţi-ar fi răsplătit nimeni truda ta şi s-ar fi sfârşit ea odată cu tine ca şi lumea, dar Eu, Domnul, îţi dau plată scumpă pentru purtarea sarcinii Mele cu tine în zilele acestea.

Dar de ce este sarcina Mea ceea ce Eu duc cu tine în vremea aceasta? Tu eşti vestitorul Meu pe pământ şi eşti semnul cel de dinaintea venirii Mele, fiule însărcinat cu sarcina Mea. Tot ceea ce faci şi trăieşti tu sunt cele ale lucrării Mele cu tine din zilele acestea, căci Eu te-am ales din lume ca să fii tu lucrarea Mea, fiindcă din cuvântul Meu de peste tine te-am lucrat şi te lucrez mereu, că dacă Eu n-aş lucra aşa şi mereu în mijlocul tău, tu n-ai mai fi al Meu, ci ai fi tu al tău ca toţi oamenii care-şi lucrează ei viaţa. Eu însă ţie îţi lucrez Eu viaţa, şi te aşez să Mi-o lucrezi şi tu pe a Mea, Eu pe a ta şi tu pe a Mea, şi ce lucrare măreaţă este lucrarea noastră împreună nu-şi dă seama lumea care te înconjoară şi nici cea care aude de tine din depărtări, căci lumea are lumea ei şi stă în cele ce se văd şi n-are nădejde lumea, fiindcă nu-şi pregăteşte nimic ca să aibă când nu va mai fi lumea aceasta.

intru în cartea Mea cuvânt, intru la tine, popor al cuvântului Meu, cu oaspeţi din cer la masa ta vin, şi dulce-Mi este dragostea că eşti tu credincios venirii Mele şi cuvântului Meu, cu care Mă las pe masa ta în vremea Mea cu tine pe pământ!

O, Eu îţi dau întărire mereu ca să poţi, ca să cuprinzi grijile toate şi să stăm înaintea celor ce vin, şi să sporim noi lucrarea Tatălui Savaot, cu care M-a trimis la tine s-o port cu tine, şi să ne dea apoi Tatăl bucuria cea pentru trudă, dar să trudim cu mare iubire pentru slava Tatălui, căci Tatăl aşa închinători voieşte să-I fim şi aşa să-L mărturisim pe El, lucrând şi împlinind Scripturile care mai sunt de împlinit, ca să se arate împărăţia cerurilor cu putere mare pe pământ şi să vadă neamul omenesc ceea ce nu se aşteaptă să vadă, căci omul vede numai cât vede cu ochiul trupului şi e de trudit să-l facem pe om să vadă ce vede Dumnezeu şi sfinţii Săi.

O, popor de la izvor, ai oaspeţi cereşti la fântână. Ai în mijlocul tău fântâna al cărei înger dat de Mine este samarineanca cea pomenită azi în cer şi pe pământ pentru întâlnirea Mea cu ea la fântâna lui Israel. Poposeşte sărbătoare cerească în grădinile Mele cu tine, fiule. O, deschide ochii şi vezi, tată, că iar şi iar te chem, cu multă cuminţenie să pui spre rodire măreaţă ochiul credinţei, ochiul care trece hotarul şi are vederea nevăzutelor lui Dumnezeu, care aşteaptă la hotar, aşteaptă pe poporul credincios, care să deschidă slavei Domnului şi să Se vadă Domnul, aşa cum pe muntele Tabor M-am arătat Eu ucenicilor Mei cu slava Mea cea de la Tatăl. Amin.

Pace ţie, Ierusalime, poporul Meu de azi şi atât de dorit de cei din cer! Fă-i loc cerului cu tine, tată, în toată vremea, că am făcut la tine pe pământ patria celor din cer, al căror Împărat sunt Eu, Iisus Hristos, Cel ce dau vedere celor ce Mă văd, ca să mărturisească ei venirea Mea şi adevărul ei şi slava ei, slava cuvântului Meu cel de azi în mijlocul tău, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Acum douăzeci de ani am zidit Eu pe pământ biserică din fii credincioşi venirii Mele de azi cuvânt de Duh Sfânt peste om şi i-am aşezat pe ei la masa împărăţiei cerurilor, şi de atunci Mi-am înteţit învăţătura Mea peste ei şi peste cei ce se năşteau din cuvântul Meu, căci Mi-am înteţit cuvântul şi s-au născut din el fii şi fiice şi a trebuit să le îngrijesc viaţa şi faptele vieţii lor, şi se cunosc după roadele lor cei ce au lucrat cu Mine împărţindu-Mă, după rânduiala dată de Mine lor spre lucrare, iar ei aşa au ascultat şi aşa ascultă şi azi, şi roadele lor se văd şi se aud şi vin spre ele cei ce au dor de Dumnezeu şi de cer şi de fiii lui Dumnezeu, crescuţi prin cuvântul Meu cel de azi, căci cerul tot şi firea toată au aşteptat împlinirea Scripturii fiilor lui Dumnezeu, şi fericit aş fi Eu, Domnul, dacă şi cei ce s-au aşezat peste oameni slujitori în numele Meu ar înţelege împlinirea acestei Scripturi şi lucrarea ei şi lumina ei, care a venit pe pământ de la Dumnezeu pentru descoperirea fiilor lui Dumnezeu, poporul cel credincios venirii Mele de azi şi cu care Mă sprijin în mijlocul fiilor oamenilor, căci am avut nevoie de credinţă de la om ca să pot şi ca să vin.

iată, merge Dumnezeu, merge cuvântul Meu peste tot şi găseşte şi este găsit şi lucrează şi mult va lucra, cât nu se aşteaptă omul va lucra acest cuvânt şi va împlini, căci taina Mea cea cu poporul Meu de azi e mare şi e multă cât nu se suie la mintea omului, căci mintea omului stă pe pământ şi nu se suie la Dumnezeu, la tainele cele cereşti, cu care Domnul ţine pământul şi cerul şi le găteşte pentru slava Sa.

Ia şi învaţă bine tâlcul cuvântului Meu dintre Mine şi tine, măi poporul Meu, şi aşează-ţi prin el tot mai strălucit dragostea ta de Mine, ca să curgă această împlinire apoi peste pământ, tată, şi râu de dragoste de sus să curgă din inima şi din fapta ta, că am nevoie de izvoare din care să se înnoiască pământul şi lumea, fiule. Aşteaptă la hotar slava venirii Mele să se reverse de şapte ori mai mult ca strălucirea soarelui peste pământ, şi cu tine am de descuiat aceste izvoare, cu tine, cel atât de povăţuit de Mine la şcoala aceasta, la învăţătura Mea de peste tine, măi poporul Meu de azi. Ne privesc sfinţii, tată, şi ascultă învăţătura Mea de peste tine minunându-se ei de această minune dintre Mine şi tine. Să-ţi tresalte şi ţie dragostea şi să se înalţe ea spre Mine ca s-o trimit apoi pe pământ precum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi ca să vindecăm omul de necredinţă, de necunoştinţă şi să-i dăm vedere şi să vadă apoi omul pe Dumnezeu cu tine pe pământ şi să-L mărturisească, căci cu credinţa se crede, iar cu cuvântul se mărturiseşte, precum este scris.

O, nici cel mai mare şi cel mai bogat împărat nu poate fi mai fericit ca şi cel fără de prihană în calea vieţii lui şi care umblă în legea Domnului şi păzeşte descoperirile Lui şi cu toată inima le caută pe ele! Rămâi cu dor în fericirea aceasta, pe care Eu am pus-o peste tine, măi poporul Meu, ca s-o împlinesc, iar tu împlineşte-te în ea şi împlineşte-ţi cu ea inimioara, şi altă fericire să nu doreşti şi să nu ai, iar această bogăţie s-o ocroteşti frate cu frate, frate lângă frate, că nu mai este pe pământ Dumnezeu cu omul aşa ca şi aici, pe pământul sfinţit de Mine pentru cei lucrători venirii Mele de acum, şi de unde vor odrăsli cerul cel nou şi pământul cel nou, care-şi vor întinde binecuvântarea şi lucrarea lor peste cei fără de prihană în calea vieţii lor, păzind descoperirile Domnului, şi cu toată inima lor căutând spre ele. Amin.

Am aşezat în mijlocul tău taină mare şi cu putere de înviere peste oameni prin rugăciunea ta înaintea Mea, pentru care Eu, Domnul, îţi spun să stăruieşti cu mare iubire, cu mare credinţă pentru biruinţă, fiule poporul Meu. Taina şi puterea sfintei Liturghii de fiecare zi, aceasta este puterea de biruinţă a Mea în mijlocul tău, căci te-am aşezat să stai popor curat pe pământ şi ţi-am dat să stai la rugăciune sfântă şi vie înaintea Mea prin porunca Mea aşezată în mijlocul tău ca să fie şi ca să lucreze. Intră la pomenire în baia sângelui Meu şi la masa Mea în potir morţii şi viii cei vii, şi sfânta Liturghie spală omul de păcat, spală pământul, şi nu ştie omul să înţeleagă această baie şi taina acestui vas, în care Eu, Domnul, Mă aşez cu totul spre pomenirea Mea şi a numelui Meu peste morţi şi peste vii, spre salvarea lor din vina lor prin sângele Meu curs pentru ei, prin naşterea lor din nou din cuvântul Meu, din Dumnezeu născuţi.

O, cât de măreaţă a fost în ziua aceasta de sărbătoare a Mea cu tine învăţătura Mea din mijlocul tău, descoperirea tainelor lui Dumnezeu cu omul, poporul Meu! O, ai grijă de Mine, de taina Mea cu tine, că este mare, tată, iar Eu am grijă de tine, că mare este lucrarea Mea, pe care o am de săvârşit prin credinţa ta în venirea Mea la tine, prin dragostea ta cea pentru venirea Mea din zilele acestea, pentru cerul deschis deasupra ta ca să vin şi ca să tot vin ca să grăiesc peste pământ, iar tu să fii casa Mea de venire, patria Mea şi a sfinţilor Mei, pământ bun pentru sămânţa Mea de ieri şi de azi, din care Eu să prăsesc cer nou şi pământ nou, împlinirea acestei Scripturi de naştere din nou a lumii, de înnoire a toate, de schimbare în slavă a toate, căci toate, toate se vor înnoi, se vor schimba la cuvântul Meu cel lucrător din mijlocul tău, o, poporul Meu! Amin.

O, veniţi, fiilor, şi învăţaţi lucrarea şi viaţa fiilor lui Dumnezeu! Înţelepciunea crucii purtate să luaţi de la Mine şi de la sfinţii Mei, iar iubirea inimilor voastre să ardă pentru cei din cer şi pentru cele din cer, că am de lucrat cu voi lucrare mare de la Tatăl: cer nou şi pământ nou pentru cei credincioşi ai Mei, împărăţie a sfinţilor, precum este scris.

Înţelepciunea crucii purtate să vă înveţe pe voi lucrarea muceniciei, ca să puteţi apoi să vă faceţi ucenicii Mei şi să pot Eu lucra cu voi taina cea de la sfârşit de timp: cer nou şi pământ nou pentru cei credincioşi ai Mei, împărăţie a sfinţilor, precum este scris.

Să ştii, fiule, că vine vremea să se vadă ca în cer, nu ca pe pământ slava Mea cu tine şi cu sfinţii Mei în petrecere cu tine la sărbători. Sfinţii văd ca Dumnezeu, nu ca oamenii, şi văd ei grădiniţa Mea de cuvânt în slava ei cea de la Mine, aşa cum M-au văzut o clipă pe Mine cei trei ucenici pe muntele Tabor când am lăsat ochii lor să vadă cum vede cerul, cum văd cei din cer slava lucrărilor Mele şi a locurilor pentru ele între pământ şi cer. Toţi sfinţii Mei sunt în slava Mea cu ei şi tot aşa şi văd, iar această slavă s-a mărturisit din când în când în frânturi văzute, atât cât poate omul să poarte şi să ducă, iar alteori ea s-a scris pe pământ şi mai mult, aşa cum a văzut Ioan în slava ei cetatea cea de nou Ierusalim, şi iată, sunt două vederi şi două stări a fiecărei lucrături şi slave, dar inimioarele voastre trebuie să se îndrepte cu vederea duhului, nu cu cea a trupului spre cele ce voi le credeţi şi le aşteptaţi, după cum Eu cuvintez că sunt cele ce sunt şi care vor veni spre vedere odată cu schimbarea, căci toate se vor schimba întru nestricăciune când moarte nu va mai fi.

Toate sunt arătate prin cuvânt aşa cum sunt ele şi toate aşteaptă schimbarea omului, îndumnezeirea lui, şi de aceea am venit Eu pe pământ cuvânt acum, să-i dau omului putere de credinţă am venit şi prin credinţă să vadă el ca Avraam pe cele ce sunt în Domnul, văzute şi păstrate între om şi Dumnezeu, că vreau cu tot dorul, şi tot aşa voiesc şi sfinţii Mei să cadă perdeaua cea despărţitoare şi să se vadă precum în cer pe pământ, precum văd sfinţii, nu precum văd oamenii, iar pentru aceasta nu trebuie duh de iscodire, ci trebuie pregătire şi multă lucrare duhovnicească între fraţi şi iubire ca focul, căci Dumnezeu este foc mistuitor, foc de iubire, şi tot aşa trebuie să fie şi omul care-L vede pe Domnul în strălucirea iubirii Sale cea din Tatăl, cea din vecii.

Pace ţie, popor purtător de Dumnezeu şi de sarcinile Mele cu tine! O, învaţă-te cu ele cu tot dulcele inimii tale şi preţuieşte-Mi truda, că mult te voi iubi pentru ucenicia ta cu Mine acum când am de lucrat mare pregătire şi tainică ea acum pentru arătarea Mea celor credincioşi şi celor necredincioşi, căci trebuie să Mă vadă şi cei care M-au împuns şi Mă împung mereu, trebuie, precum este scris.

Mă slăvesc în mijlocul tău cu sărbătoare de naştere, iar tu Îmi eşti peştera Mea de venire, eşti taina Mea pe pământ şi te ţin în taină acoperit, căci aşa este scris, iar mâine va fi altfel, va fi ca Dumnezeu, o, popor iubit de Dumnezeu şi mult lucrător cu Mine pentru venirea Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, numai cei ce rămân în iubirea Mea după ce o primesc pe ea în dar de la Mine, numai aceia sunt cei ce Mă întâmpină în venirea Mea de azi cuvânt la tine, tată, cu Duhul Sfânt Mângâietorul, promis de Mine că-L trimit de la Tatăl celor ce rămân în iubirea Mea când ea iese în calea lor să se dea lor. Am găsit la tine credinţă, fiule poporul Meu, şi te-am aşezat, tată, întru întâmpinarea Mea, şi vin la tine cuvânt de Duh Sfânt, spre semne şi minuni lucrătoare şi mult prea tainice ele ca să se vadă cu ochii trupului omului sau cu mintea lui cea mică şi îndreptată spre pământ. Te am unealtă lucrătoare cu Mine peste cele ce tainic le lucrez şi le aşez pe pământ spre lucrare, chiar şi peste cei ce habar nu au ce fac ei când Eu săvârşesc cu ei şi peste ei pe cele ce le am de lucrat şi de înfăptuit şi de aşezat pentru orice stare şi vreme, şi fac aceasta la rugăciunea ta când Eu te aşez înaintea Mea ca să-Mi ceri, şi Eu să împlinesc aşa, iar tu să nu uiţi să-Mi mulţumeşti de fiecare dată când Eu îţi spun să ceri cu rugăciunea la Mine pe cele ce le am de lucrat, iar Eu să te ascult şi să împlinesc aşa, că mare este taina lucrării lui Dumnezeu cu omul, căci Eu, Domnul Făcătorul, pentru om am făcut cerul şi pământul şi lumea.

O, mult am tânjit să am în vremea aceasta un popor postitor de carne şi de cele ieşite din carne, ca să pot ridica cu el sarcina venirii Mele şi Evanghelia împlinirii învierii morţilor, care aud în zilele acestea glasul Fiului lui Dumnezeu, cuvântul Meu cel de azi, izvorât din gura Mea în mijlocul poporului Meu cel aşezat de Mine acum întru întâmpinarea Mea cuvânt, căci vin cuvânt la el pe pământ în zilele acestea.

O, am luat din mânuţa ta şi din guriţa ta de slujitor al Meu pomenirea cea pentru chemarea la viaţă a celor adormiţi de până acum, o, popor lucrător Mie şi împlinitor Evangheliei Mele acum, la sfârşit de timp! Le-am făcut chemarea la masa ta cu Mine pentru ei, la masa Mea cu tine, fiule, şi multă şi tot mai multă uşurare şi mers le dăm lor spre înviere prin cele ce le iau Eu, Domnul, din mijlocul tău lucrate pentru ei, căci tu pentru învierea morţilor ai fost aşezat înaintea Mea ca să lucrezi şi să stai lucrând şi să nu mai stai în lume fără rod Mie aşa cum toţi cei ce mai cred în Mine stau şi nu ştiu cum să-şi zidească în ei viaţă de creştin. O, cine să le spună lor ca să ştie ei cum să le fie viaţa, ca să aibă ei viaţă de creştin după cum le place să aibă acest nume?

O, poporul Meu, o, micuţul Meu Ierusalim nou, îţi aduc ţie dintre cei din cer salutul învierii Mele: „Hristos a înviat!“. Nu te am decât pe tine. Să Mă crezi ce-ţi spun, fiule Ierusalime. O, caută în toată clipa să fii numai al Meu, numai cu Mine, că numai pe tine te am pe pământ. Când cei de pe pământ mari cu rangul bisericesc sau cărturăresc aud cele ce-ţi spun Eu acum, îi apucă mirarea şi răutatea de suflet, dar Eu când spun cuvânt ştiu ce spun. Toţi cei mari cu credinţa, cu inima şi cu fapta creştinească îşi văd de ale lor şi de ale mântuirii lor după tot ce zic ei că fac, dar cu tine nu este tot aşa, măi poporul Meu. Pe tine te-am ales dintre oameni ca să te aşez la masă de cuvânt cu Mine şi să fii tu voia Mea între pământ şi cer şi să-Mi împarţi cuvântul peste pământ, cuvântul facerii celei noi, fiule, că am de aşezat cer nou şi pământ nou între cer şi pământ, precum scrie în Scripturi să fac, şi să fie acestea apoi, şi trebuie să am popor aproape, eliberat de griji şi dat Mie cu totul, că Eu port cu tine multe griji pentru biruinţa Mea peste pământ, iar tu eşti mititel şi eşti puţinel la număr, că nu trag creştinii de pe pământ sub crucea Mea, că o au pe a lor de dus, iar crucea Mea de azi este grea, şi voi nu mai aveţi timp de voi, şi ce frumos este aceasta, să uite omul de sine şi să se dea Mie cu totul şi multului Meu greu şi să trăiască el aşa, şi nu ca toţi creştinii care-şi fac loruşi ceea ce găsesc de cuviinţă pe calea lor creştinească aşa cum este ea privită de ei şi aşa cum merg toţi cei care nu ştiu îndeajuns ce înseamnă Dumnezeu cu oamenii pe pământ şi ce înseamnă să-I slujească lui Dumnezeu omul. Creştinii cer mereu la Dumnezeu de toate, de toate de pe pământ şi din cer, dar voi sunteţi altfel de creştini, căci voi nu cereţi, ci daţi lui Dumnezeu, daţi truda voastră toată, şi sunteţi mici, fiilor, şi sunteţi neputincioşi de cele de pe pământ, de vreme ce nu munciţi pentru voi la stăpân ca toţi oamenii, căci voi trudiţi în via Mea, în lucrarea Mea, întru venirea Mea trudiţi cu Mine, măi fiilor. O, nu cumva să vă pară că altceva şi altfel trudiţi. Eu pe voi vă am aproape pentru Mine, nu pentru voi, şi vă am apoi aproape pentru mântuirea multora, fiilor, că Eu vin mereu la voi cuvânt de naştere din nou a lumii şi a omului, şi aşa Îmi strâng de ici, de colo iubitori de Dumnezeu mai mult decât iubitori de trup şi de desfătări pentru trup, desfătări care suie la suflet şi îl robesc apoi pe el spre păcat şi spre despărţire de Dumnezeu, fiilor, şi Mă doare, şi Mă doare că nu Mă iubesc creştinii şi oamenii, măi fiilor, şi Mă doare că n-au peste ei cârmuitor care să-i înveţe lepădarea de sine şi căutarea după Mine apoi, că Eu sunt Stăpânul cerului şi al pământului şi nu-Mi slujesc Mie creştinii şi oamenii şi îşi slujesc loruşi ziua şi noaptea, şi-şi termină apoi firul vieţii şi doresc după rai şi după milă de la Dumnezeu pentru viaţa lor cea de veci apoi.

O, ai venit cuvânt peste pământ şi e mare minune venirea Ta, şi e mare minune poporul cuvântului Tău, poporul care Te primeşte să vii şi să-Ţi aşterni masă de cuvânt şi să Te faci carte, Doamne. O, cum să nu fie minune acest popor, minune care n-a fost de când veacurile şi nici nu va mai fi, minune în mijlocul necredinţei de pe pământ şi a toată deşertăciunea şi păcătoşenia şi a slujirii idoleşti? Minune, Fiule, este poporul Tău, minune este credinţa lui şi statul lui cu Tine la masă de cuvânt, iar naşterea lui din cuvântul Tău este darul Tău oferit oamenilor toţi, toţi care vor să creadă în venirea Ta cea de acum cu salvarea pentru toţi cei care întind mâna spre Tine ca să-i iei în bărcuţă, căci valurile vin tot mai mari pentru fiii fărădelegii şi n-au salvator, căci sunt îndărătnici şi nu dau să audă trâmbiţa Ta, care anunţă judecata, dar şi salvarea, Fiule scump.

O, fii şi fiice, care alcătuiţi poporul Fiului meu Cuvântul pe vatra neamului român, nu uitaţi să fiţi şi să rămâneţi minunea cea de la sfârşit de timp a Fiului meu Iisus Hristos. Nu uitaţi că voi trebuie să-L iubiţi, să nu-L părăsiţi, să staţi cu El la bine şi la greu şi că trebuie să înmulţiţi poporul Domnului, că mare va fi această minune, şi se va arăta curând, curând măreţia ei şi a Domnului ei. Zi şi noapte aveţi grijă sfântă cum să vă daţi Domnului, cum să fiţi ai Lui şi numai ai Lui cu toată puterea voastră, cum să nu vă lăsaţi ispitiţi şi smulşi afară, că afară, de la hotarul vostru spre afară e numai prăpădul cel de la sfârşit de timp, şi peste care satana domneşte şi se luptă să ducă la prăpastie veşnică pe cei călăuziţi de el, pe cei din împărăţia lui, locul lumii, că voieşte satana să se răzbune pe om, şi mult să se răzbune.

O, bine este să fie al Meu cu totul omul pe pământ şi să-Mi fie ucenic. Cel ce-Mi este Mie ucenic nu mai are altceva de lucru pe pământ, nu mai are viaţă aparte, ci are în Mine şi pentru Mine cu totul, are în casa Mea, are înaintea Mea, iar aceasta tu trebuie să înţelegi îndeajuns, măi poporul Meu de la izvor. Te am aproape de gura Mea, de locul izvorului Meu de cuvânt, şi vin la masa ta grăind şi punând pe masă pentru pregătirea omului, că vreau să-L iubească omul pe Domnul, pe Cel ce vine, măi fiilor. Vreau să fiţi voi clopoţelul Meu, vestirea Mea peste pământ, şi să-L vestiţi mereu pe Cel ce vine şi să-I împărţiţi venirea, să meargă Domnul pe pământ cuvânt, să meargă mereu, căci Eu sunt apostolul Tatălui şi sunt purtătorul Lui de cuvânt şi vin pe pământ, mereu vin cuvânt pe pământ şi mereu lucrez, căci Tatăl Meu lucrează, mereu lucrează Tatăl, şi prin Mine lucrează Tatăl.

O, cât dor, câtă tânjire şi dor pe cei din cer pentru cei de pe pământ! O, cât dor au cei din cer pentru petrecere laolaltă cerul cu pământul, Dumnezeu cu oamenii, şi oamenii cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii Lui! E raiul plin de îngeri şi de sfinţi, care-şi ţin privirea pe pământ, de unde ei aşteaptă. O, ce aşteaptă ei? Aşteaptă bucuria cea mare, cea întreagă, aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu şi slava ei cea mare apoi, slava veşniciei, şi nu se suie la mintea iubitorilor de Dumnezeu dorul celor din cer, care caută mereu spre pământ, de unde se aşteaptă clipa îmbrăţişării cerului cu pământul, cerul cel nou şi pământul cel nou în sărbătoarea cea mare a biruinţei, când toată făptura şi toată firea se vor îmbrăca în haina cea nouă a veciei, şi va fi fără de sfârşit bucuria cea peste toate, iar Eu, Domnul, voi fi Mirele slavei de-a dreapta Tatălui, căci Tatăl Mă iubeşte şi-Mi dă toată slava să Mă bucur de ea, iar El, Stăpânul slavei şi al veciei Se va bucura de truda Mea şi de rodul ei.

O, Doamne, ai stat la masă de cuvânt cu fiii cei de la izvor și cu mine în ziua mea între sfinți și ne-am dat putere și ne-am dat nădejde și ne-am dat mângâiere prin cuvânt și prin duh. O, Te rog în această zi, Te rog, slăvește-Te tot mai mult prin cei aleși ai Tăi și arată peste pământ lucrarea Ta cu ei tot mai luminoasă în ochii celor ce nu Te urmează cu mersul lor și cu credința cea curată, Doamne. Eu când am ieșit la Iordan le-am dat la mulți putere pentru Tine și pentru pocăință apoi și pentru întoarcerea de la păcat la Tine, și veneau cu multul spre mine, veneau mulți, și le dădeam putere pentru pocăință, iar ei se pocăiau și puteau apoi, iar Tu întețeai tot mai mult peste ei semnele și minunile Tale și le întăreai statornicia. O, mai fă și în vremea aceasta cale cu slavă a oamenilor spre Tine, Doamne, că ai pe poporul Tău de azi împărțitor al cuvântului Tău cel plin de focul Duhului Sfânt și ai semn și pildă între oameni pe fiii Tăi de azi, pe cei crescuți cu cuvântul Tău de azi. O, întărește-Te în ei cu strălucirea Ta și cu tot ce mai ai de desăvârșit pentru venirea Ta și împlinește, Doamne, și dă cale largă slavei Tale peste pământ, că toți sfinții Tăi așteaptă cu dor și cu durere și cu lacrimă cerească biruința Ta, puterea Ta peste tot și peste toți cei de pe pământ, iar noi, cei din cer, ne vom arăta cu Tine în slavă în toată frumusețea cea dintâi, cu care va fi să Te arăți și să vii, să vii cu sfinții Tăi, precum este scris. Amin.

— O, ucenicule mare al Meu, o, proorocule mare, curând, curând va cădea perdeaua dintre cele ce se văd, și cele ce nu se văd ale Mele, și aceasta este lucrarea și așteptarea Noastră după om, căci omul încă zăbovește, iar Eu Îmi voi grăbi slava înaintea lui, numai să pot prin poporul cuvântului Meu, prin cei credincioși venirii Mele de azi cuvânt peste pământ.

O, poporul Meu, auzi tu ce spun Eu sfinților Mei? Tu ești cel așteptat, tu ești, căci Eu sunt gata să luminez peste tot, iar tu să fii lumina Mea și să Mă arăt cu ea.

O, însuflețiți-vă, fiilor! Eu lucrez cu voi pentru slava Mea cu voi. Amin, amin, amin.

O, vă mângâi cu brațele Mele, vă mângâi că sunteți osteniți, sunteți trudiți, sunteți neodihniți, măi fiilor. O, bucurați-vă mult, cât puteți de mult bucurați-vă că sunteți trudiți și că vă am unelte pentru lucrul Meu cu voi, pentru slava Mea de peste voi, căci slava Mea trebuie lucrată, ca să se vadă ea apoi. Se va minuna lumea toată tot mai mult de puterea Mea de peste voi și vă vor privi mulți ca pe o minune și vă vor ferici, și Mă vor cunoaște în voi și prin voi tot mai mult, tot mai mereu. Numai voi, o, numai voi să nu osteniți sub slava Mea cu voi, sub dragostea Mea de peste voi, fiilor. Vă veți minuna și voi și vă veți tot minuna de puterea în care Eu vă țin ca să lucrez cu voi lucrările Mele, căci Eu, Domnul, vă hrănesc duhul, vă întăresc inima și v-o umplu de la Mine, numai să știți voi să ascultați frumos și credincios pentru toate câte Eu am de purtat și de arătat cu voi la vedere, măi fiilor.

O, v-am spus la ultima Mea grăire de peste voi, v-am spus: «Însuflețiți-vă, fiilor, în lucrul slavei Mele cu voi». Voiesc să văd că ați înțeles cu adâncime acest îndemn al Meu de peste voi, măi fiilor. Când vine cuvântul Meu la voi, însuflețiți-vă de la el și ca el și dați-vă unul altuia puteri sfinte, că ele vă poartă pe aripile lor, căci puterile sfinte sunt aripi, fiilor, și lucrează fuguța și lucrează mult și frumos.

O, fiilor, ridicați-vă și rostiți cuvinte care așteaptă să se împlinească, și ca să vină împlinirea lor, căci voi lucrați cu Domnul. Învățați lucrarea supunerii și vă deprindeți cu ea, că așteaptă la hotar mărețe împliniri, fiilor, iar voi sunteți cei ce lucrați cu Domnul.

Iar voi, fiilor împărțitori, dați-Mă oamenilor, fiți nași de botez pentru cei ce iau de la voi pe Dumnezeu-Cuvântul ca să se nască oamenii din Cuvântul lui Dumnezeu și să-și ia pe ei cămășuță de botez și să aibă grijă de ea până la ziua slavei, căci negreșit va veni pe pământ slava Mea, slava Domnului, și tot omul va tăcea și se va închina și va cere îndurare, fiilor. O, rostiți cuvinte sfinte peste tot și peste toate. De pe pământ și până în cer să lucreze cuvântul Meu și cuvântul vostru sfânt pentru nașterea din nou a lumii, și se va bucura văzduhul și toate legile lui, dar să-Mi ajutați biruința, fiilor.

O, fiilor, pe câți vă am în slujba Mea, pe câți vă mai am, creșteți în iubirea cea sfântă și dați-Mi cu dor strigarea ca să vin, rugăciune cu strigare dați-Mi. Acestei puteri nu i s-a găsit asemănare prin veacuri, și este puterea cea de neînvins. O, așa fii să am în voi, că avem de împlinit cerul pe pământ, fiilor

O, copii credincioși, aveți grijă mare să vă fie ajunse la cer faptele și rugăciunile cele pentru voi și cele pentru toată lumea de pe pământ și cele pentru venirea Mea, și apoi cele pentru învierea morților, măi fiilor, că iată ce mare misiune am coborât peste voi! O, nu vă temeți că nu puteți purta și lucra și desăvârși acestea toate înaintea Mea. Puneți toți la această misiune a voastră, toți, fiilor, toți, și toți la fel, și nici unul din voi să nu uitați să fiți după chipul și asemănarea Mea la fel toți, și să aveți grijă că Eu, Domnul, nu sunt în multe feluri, și nici voi să nu fiți de multe feluri înaintea Mea, ci numai cu daruri dăruite de Mine fel de fel îmbogățiți să fiți, și să lucrați cu totul sfânt pentru planul Meu cel de azi cu voi, și toți uniți, toți una, și vă trebuie iubire, fiilor, iar Eu vă învăț, și de sus și de jos vă învăț cum s-o lucrați și cum s-o purtați ca să fie ea după chipul și asemănarea Mea, și nu altfel să fie ea, că greu Îmi este să lucrez unde este deosebire multă între cei ce Mă iubesc, și bine este să fie asemenea în iubire cei ce se dau Mie ca să le lucrez pe ale Mele cu ei.

Vă spun aceasta ca să vă învăț, fiilor, că dacă nu aveți învățător nu știți, ci știți voi, ca omul care știe el, nu ca Mine toți. Mereu, mereu vă învăț, ca să fiți voi învățați de Dumnezeu și ca să arătați așa, căci cei patruzeci de mucenici din Sevasta au fost toți o lucrare, toți o iubire și o dăruire, și nedespărțiți au rămas până la casa lor cea de sus, și frați în cer sunt ei, unul asemenea celuilalt sunt, și au ei un loc minunat, o stare minunată între cei din cer, o arătare strălucitoare foarte este ceata lor, căci toți au voit la fel și au stăruit la fel, iar iubirea lor i-a încălzit în vreme de frig al apei în care au fost ținuți, și dulce Mi-a fost Mie trecerea lor spre Mine și scumpă, fiilor, precum este scris.

Vă întăresc calea Mea cu voi, iar voi aveți grijă de ea, că pentru voi aveți, și pentru ca să ajutați voi calea venirii Mele, măi fiilor. O, nu vă uitați în lături, nu ascultați din lături, ci fiți plini de credincioșie pentru Mine cu voi, și pentru voi cu Mine, ca Ilie proorocul, o, fiilor, și veți vedea voi cum mulțimi de oameni se vor scula pe picioarele lor și vor părăsi îngenuncherea lor înaintea lui Baal, împăratul lumii și al minciunii lumești, căci Eu și cu voi avem de întocmit lucrarea de înviere și de veșnicie și de mângâiere pentru mulți de pe pământ și din iad, căci Eu, Domnul, pentru aceasta vin la voi, fiilor.

Iată, v-am învăluit în cuvânt în zi de sobor de sfinți și vă țin în taina Mea și sunteți taina Mea pe pământ, fiilor. Iar când vă voi descoperi cu totul veți fi lumină a lumii precum Eu sunt, că aceasta voiesc să Mă arăt cu voi, lumină a lumii, lumină în întuneric, o, fiilor. Amin, amin, amin.

fac aducere-aminte de zilele cu alai când mergeam să Mă arăt cu voi oamenilor ca să audă ei de venirea Mea la voi cuvânt pe pământ, și când spuneam peste voi în zile sfinte ale iubirii voastre cu Domnul și vă spuneam vouă că aș face din noapte zi, și din zi aș face noapte când te vedeam, poporul Meu, cu dragoste de Mine lucrând pentru fața Mea pe fața ta între oameni amorțiți pe loc și reci de Domnul pe pământ, și-i însuflețeam pe ei cu fața Mea de peste tine. O, iarăși aș face așa și acum și iarăși aș spune ca atunci, aș opri timpul pe loc ca să nu mai treacă, să nu se mai sfârșească petrecerea Mea cu voi, pentru care voi faceți pregătiri și vă așezați apoi liberi pentru mângâiere de la unii la alții, de la Mine vouă, și de la voi Mie. O, aș face ca pe vremea lui Iosua, ucenicul Meu cel credincios, pentru care s-a oprit timpul pe loc ca să poată el să fie biruitor peste vremea cea rea. O, s-a oprit timpul pe vremea lui ca să biruiască poporul Domnului. Se va opri iarăși timpul, precum este scris că Eu, Domnul, Mielul Hristos, voi birui pe satana și toată lucrarea și slujitorii lui, și timpul nu va mai fi apoi, și soarele va străluci de șapte ori mai tare, și toate sunt scrise să se împlinească. O, dacă timpul s-a oprit atunci pentru Israel, s-a oprit și soarele din călătoria lui de zi. Dacă timpul se va opri, și soarele se va opri și va fi ziua cea fără de noapte, și noapte nu va mai fi, și tot ce este scris să fie, așa va fi. Amin.

Vă spun acum o povață, un îndemn spre rodirea voastră și spre bucuria sfinților Mei. O, fiule hrănit din cer, din Hristos ca să fii sfânt și mereu sfânt, iată, trebuie să nu ai timp și nici prilej să fii altfel, și vei fi trecut cu mucenicii care și-au pus viața pentru Dumnezeu și pentru dragostea de oameni, ca și Dumnezeu, Care a zis: «Fiți sfinți, că Eu sunt sfânt!». O, trebuie să veghezi și să fii vegheat, dacă alegi această fericire, că trebuie vegheată o așa cetate, care nu este iubită pe pământ între oameni, fiindcă diavolul are mare suferință de la lumină, căci lui îi place întunericul ca să poată el să-l amețească pe om spre prăpastie, dar omul care-și păstrează viața sfântă, și mintea și inima la fel, acela este lumina lumii, așa cum Eu am spus, iar lumina luminează și biruie întunericul și orbirea lui.

O, nu mai sunt sfinți, nu mai este lumină ca să vadă omul calea. Ce să vadă omul prin întuneric? Omul sfânt este lumina și calea care se vede luminând, și iată, singura cale este sfințenia, fiilor, iar piedici împotriva ei sunt multe și mereu și peste tot. Împărații și domnii se simt mari și puternici, dar sunt orbiți de trufie, și nu iubesc ei umilința, care să-i învețe ea ce este mărirea, și de aceea ei nu caută și nu iubesc lumina, căci faptele lor sunt rele ca și viața lor.

O, fiilor care căutați după învățătura Mea cea pentru sfințenia voastră, o, veniți de Mă luați, și nu Mă mai dați apoi din gândul vostru, nu Mă mai depărtați de voi ca să mai faceți altceva decât iubirea și dorul de Mine. O, nu se merită să mai aveți un alt fel de viață dacă ați găsit și ați gustat iubirea Mea. Un tată cu mulți copii, dacă ai lui copii ar face numai contra dorinței tatălui lor, ca să-l bucure ei pe diavolul vrăjmaș, și nu le-ar păsa de durerea făcută tatălui lor, o, cum ar fi suferința acelui tată și câtă, fiilor?

O, iată învățătură aici, ca să ia din ea cei ce umblă după cuvântul Meu cel plin de lumină! Îi învăț pe toți lumina, dar ca s-o lucreze, ei trebuie să vegheze și să fie vegheați, căci un cuvânt spus pe margine, și neașezat în lumină apoi, e ca o sămânță semănată pe întuneric și crește pe întuneric ca neghina, care face întunericul ei urât în holda de grâu frumos, și crește neghina în grâu și îi înnăbușă creșterea, și, iarăși, un cuvânt aruncat de o inimă nemulțumită, chiar dacă pare ca o doctorie de la unul la altul între frați, o, e tot întuneric, căci doctoria, fie ea și doctorie să fie, dar dacă nu are pe ea pecetea doctorului care-ți cunoaște boala, ea vatămă și trupul și sufletul, și toate se văd ca în oglindă, căci fața omului este oglinda inimii lui, dar fiecare om își alege oglinda care îl arată bine și bun, căci așa este omul, numai că Eu, Domnul, voi vorbi despre această taină și voi da spre folos deslușirea ei toată.

O, fiilor care luați pe Domnul de aici, de la izvor, iată ce vă spun: Aici se ține totul sub control, sub veghe, dar pe tine, fiule care crești de unul singur când iei cu inima ta atâtea din lume, o, știi tu ce fac ele cu tine? Știi tu ce să faci cu ele, sau ele știu ce să facă cu tine? O, e bine să fiți și să vă simțiți lejeri, dar pentru Hristos, pentru creștere, pentru știința care deosebește binele din rău, pentru înțelepciune ca să crești pentru ea, pentru îndumnezeirea duhului și a dragostei curate apoi. Cei care au fost sub brațul Meu de Păstor și au ieșit de sub ocrotirea Mea, o, au greșit ei aici, dară când au ieșit de sub ocrotirea Mea! O, de aceea pleacă cel greșit, de aceea se duce de la Mine, ca să facă greșeli se duce, începând el cu greșeala cea care se așează în fruntea greșelilor lui, greșeala de a-L părăsi pe Domnul pentru voia de sine împotriva voii lui Dumnezeu, a împărăției Lui în inima omului, o, și nici unul din cei ce s-au smuls din brațul veghii Mele peste ei, nici unul n-a avut umilința de a spune cu gura lui pricina pentru care cade el de la Dumnezeu, și a spus fiecare după judecata lui, căci judecând pe cei rămași lângă Domnul, așa a căzut în judecată cel ce a judecat, și nu altă greșeală l-a slăbit pe el.

O, iată, nu poate nici creștinul să înțeleagă iubirea. Mulți vor să vină să fie cu Domnul, și nu-și fac bine socoteala pentru viață când vin, dar nu vin să Mă iubească, nu vin pentru iubire. Cei ce vin pentru iubire Îl cresc în ei pe Cel iubit, nu pe ei înșiși se mai cresc apoi în ei. O, și numai așa se învață iubirea care te schimbă la duh și la înfățișare, dar cine nu lucrează la chipul și asemănarea lui după chipul lui Hristos, Care l-a făcut pe om, acela nu devine Hristos, nu devine un creștin bun, și cade din lucrarea facerii lui cea de la Dumnezeu și rămâne el făcut de om și de diavolul vrăjmaș pe mai departe, și Domnul plânge, plânge după om.

O, poporul Meu, e frumos, e tare frumos aici, și suntem adunați sub acest frumos, în căsuța Mea de dor, povestea Mea de dor cu voi.

Ne bucurăm aici cu cetele cerești în ziua aceasta. O, hai să așezăm cerul pe pământ, fiilor! Hai să ridicăm pământul la cer, hai! Așteaptă împărăția Mea să-și capete împlinire și față și țară. Hai, fiilor, hai!

O, fiilor, vă iubesc cu iubirea Tatălui. O, fiilor, Îmi plânge dorul și Duhul, și aștept împărăția Mea și slava ei cea văzută, și-Mi trebuie îngeri pe pământ lucrând. O, hai, fiilor, hai să așezăm cerul pe pământ!

Pace vouă, fiilor, și hai să facem voia Tatălui, cerul cel nou și pământul cel nou!

Călătorie cu îngeri pe cale așez peste cei veniți la masa îngerească, și pacea Mea cu ei să fie până iarăși ne vom întâlni aici.

Încă o dată rostim cuvântul de îmbărbătare: Hai să așezăm cerul pe pământ, hai, fiilor, hai!

Iar în ziua aceasta de serbare de sfinți dau glas în cartea Mea mucenicului Gheorghe și sărbătorii lui, și este el pildă de iubire cu totul dăruită Domnului în mersul lui dinspre pământ spre cer.

O, și hai, copil înflăcărat, așează-ți cuvântul lângă Mine în cartea Mea de azi, căci lucrarea sfinților Mei este ca a Mea, duhul mărturiei este lucrarea Mea și a sfinților Mei!

— Suntem toți cu Tine, toate suitele de sfinți și de îngeri, Doamne. Suntem toți întru venirea Ta cu sfinții, toți în hăinuțe albe de in, și cu coronițe de mireasă pe frunți, și cu duhul mărturisirii, Doamne, toți plini de dorul zilei slavei Tale, când toate vor intra în slavă, în slava venirii Fiului lui Dumnezeu cu putere și cu slavă multă, precum este scris, după ce însăși gura Ta a mărturisit aceasta pe când încă erai cu ucenicii Tăi mai înainte de slava Ta de pe cruce, o, și ce mare pregătire este între cei din cer pentru clipa venirii Tale în slavă strălucitoare, Doamne!

Trebuie însă pe pământ credință tare pentru această clipă măreață, căci dacă noi, Doamne, în mersul nostru spre Tine, în vremea chinurilor la care eram supuși de păgâni, nu aveam credința și dorul întâlnirii noastre cu Tine, dacă nu ne-am fi uitat țintă la răsplata nădejdii noastre, o, cum am fi ajuns să fim cu Tine acum, de atunci și până azi, Doamne?

Iată, trebuie credință mare în cele nădăjduite și trebuie statornicie neclintită, căci acum Tu Îți pregătești un popor și o slavă aparte pentru el, și trebuie să aibă el credință mai mare ca a tuturor sfinților Tăi, și tot așa de mare și lucrarea lor, și veghea lor, și statornicia lor, căci cu ei ai de încheiat lucrarea veacurilor toate și plata cea pentru credință a sfinților toți, medalia cea pentru biruința tuturor veacurilor, Doamne, o, și toate oștirile de sfinți și toate puterile cerești sunt în așteptarea omului, și Tu ai multe de așezat peste cei cu inima curată pentru Tine pe pământ, și lucru mult apoi pentru săvârșirea gătirii slavei Tale, slava cea văzută și ziua ei mare, așa cum scrie în Scripturi despre această slavă.

Iar noi suntem uimiți, dar și cu multă grijă ca să Te ajutăm, ca să-i ajutăm pe ai Tăi de pe pământ să Te ţină, să Te poarte, să-Ţi facă mers, să Te vestească peste tot cu tot cuvântul Tău, şi mai ales să fie ei în toată vremea gata pentru venirea Ta cu slavă, pentru cei credincioşi şi sfinți cu bucurie, iar pentru cei nevrednici şi nepăsători de Dumnezeu, cu teamă, cu nelinişte, cu durere, Doamne. O, că Tu ai strigat şi încă strigi şi tot strigi, şi încă scoli la veghe şi la credinţă pe om pe pământ, și stăm de veghe cu Tine, Doamne, și duhul mărturisirii ne este lucrarea, și venirea Ta cu noi ne este mersul acum.

Tu, popor al cuvântului Meu, caută să știi bine viața ta cu Mine cum s-o ai și cum s-o păstrezi a Mea, și nu a ta, că se uită la tine Ioan Botezătorul și-ți vede mărirea cea de la Mine, iar ție îți trebuie multă umilință, multă pocăință pentru toate timpurile în care acestea n-au lucrat în oameni, și, iarăși, îți trebuie multă și întreagă credință, iar lucrul tău pe lângă acestea să-ți fie în slujba lor, căci vreau să pot prin tine așa cum a putut și poate prin Mine Tatăl Meu, și am nevoie de viața ta în slujba Mea, am nevoie până la biruința Mea să-Mi ajuți cu ascultarea ta cea statornică, și după voia Mea să Mă asculți, ca să pot să-ți dau în lucru voia Mea.

O, fiilor, v-am așezat în vremea aceasta înaintea Mea ca să-Mi lucrez lucrarea pe pământ, ca să lucreze cerul cu pământul lucrarea facerii celei noi, cer nou și pământ nou, precum este scris să se împlinească, o, că altă nădejde nu mai este, decât facerea cea nouă, vestită să vină, și nu se putea să nu vin și să împlinesc, o, și greu este să găsesc și să am așternut pe pământ, fiilor, că peste tot a pus omul întinarea lui, despărțirea lui de Dumnezeu, iar Eu nu pot să poposesc cu omul, și Mi-a trebuit așternut curat, înnoit. Așa am curățit Eu acest petecuț de pământ, care poartă pe el acum cetatea Mea de cuvânt, și ca să pot să am casă acum, aici, și apoi lucrare în grădină, că e România grădina Mea cea de la sfârșit de timp și toți cei din cer sunt cu Mine lucrători în grădina Mea, iar Eu iau din ea rod și împart și miluiesc cu multul în toate părțile pământului, numai să fie între oameni să le placă să ia din grădina Mea, din masa Mea și să-și hrănească viața cu viață și să nu le mai placă numai rodul morții, numai păcatul, prin care omul a pierdut casa cea făcută pentru el de Dumnezeu, Raiul, fiilor, o, că n-a fost cuminte, n-a ascultat omul de legea raiului, n-a ascultat, și a rămas el pribeag apoi pe pământ.

Fiilor, fiilor, în zile de sărbători creștinești pe pământ Mă umplu de venirea Mea cuvânt la voi și aștept să Mă mângâiați, să Mă bucurați, să Mă primiți să Mă bucur cu voi, și să vă găsesc că Mă așteptați să vă grăiesc, dar să aveți grijă să nu vă găsesc obosiți cu trupul, o, fiilor, că Mi-am așezat cu voi și la voi taina și lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ, fiilor, iar pe voi așteptându-Mă la hotar ca să intru cuvânt în carte și ca să-Mi împlinesc lucrarea dată de Tatăl pentru această vreme, peste care trebuie mereu, mereu veghe din cer peste pământ, că toți sfinții Mei așteaptă ziua de slavă a biruinței Mele depline, adică pieirea lui satana cu totul, ca să nu mai fie apoi între cer și pământ dureri și întristări și suspine, ci numai slava Domnului cu mângâierile ei, cer și pământ nou și om sfânt, în care să locuiască Duhul Domnului, o, și nimic să nu mai aibă satana de scris ca să vină cu pâră asupra omului de pe pământ, ci să Mă vadă pe Mine în om împărățind cu împărăția Mea, iar loc pentru satana nicăieri să nu mai fie, nimic prielnic lui, celui rău asupra omului și asupra lui Dumnezeu. O, și vă spun iar și iar, în auzul lui satana vă spun salutul venit odată cu Paștele Domnului, cu învierea Mea: Hristos a înviat!

Am coborât milă mare pe pământ. Am venit acum și am ales o mânuță de fii creștini și i-am întărit în veghe mare pentru viață creștină și am făcut din ei calea cuvântului Meu peste pământ și i-am așezat ca pe un dar de mare preț bisericii lui Hristos, neascultătoare cu multul și ea față de datoriile lăsate prin sfinți să fie trăite cu sfințenie de turma creștină, și puțin a dat ea să înțeleagă taina aceasta a Mea așezată în mijlocul ei, că am luat din mijlocul ei o mânuță de fii și i-am așezat la lucrul cel pentru răscumpărarea făpturii căzute din Dumnezeu.

Venirea Mea cuvânt pe pământ, poporul cel micuț, pe care Mă sprijin să vin și să lucrez cuvântul Meu rostit și împlinit apoi, această lucrare tainică e încă neînțeleasă, dar ea va aduce bucurii mari pe pământ, o, și trebuie încă răbdare în cer și pe pământ, căci omul este greoi la înțelegere așa cum erau și ucenicii Mei până să vadă cuvintele Mele împlinite.

Binecuvântată să vă fie truda cea pentru pregătire și ziua de popas a Mea cu sfinții Mei, și a lor, a celor ce așteaptă tot timpul rugile și jertfele de aici pentru ei, fiilor, și iată, fiți pentru odihna lor, lucrați pentru bucuria lor, pentru mântuirea lor, iar Eu, Domnul, am grijă de voi pe veci de veci, căci omul creștin se cunoaște după roade ca și pomul, precum este scris despre lucrările fiilor lui Dumnezeu.

În ziua aceasta sfântă voiesc să șterg păcatele despărțirii de Dumnezeu a celor ce au fost hrăniți prin acest izvor de cuvânt și n-au iubit frumos pe Domnul și lucrurile Mele, ba unii din ei au plecat de pe pământ cu păcat, cu hulă asupra mersului Meu cel greu, o, și aș vrea să se facă o rugăciune de iertare pentru ei și să poată și ei măcar acum să vadă ce au greșit, cum au lovit în mersul Meu cel anevoios, din pricina neajutorării din partea celor dăruiți să aibă darul cuvântului Meu lângă ei.

Mi-e milă, fiilor, Mi-e milă. Și vă strâng acum sub duhul milei de Dumnezeu și de om, ca să așezăm înaintea Tatălui rugă pentru iertarea celor plecați de pe pământ neîmpăcați cu sine și cu Dumnezeu și cu frații, sau plecați în lume, fiilor, plecați pribegi de Dumnezeu și de frați, de parcă lumea ar fi avere pentru om, când ea este pierzare prin toate ale ei.

Așadar, fiilor, lucrăm în ziua aceasta și scriem mărturii, precum am spus că vom lucra, și de aceea am spus să scoatem din vremile de cutremur mersul cel rău al poporului acestui cuvânt și să aducem pocăință pentru tot ce a fost lucrat cu răutate, cu gelozie, cu duhul minciunii și al înțelegerii greșite a lucrurilor și a întâmplărilor, și apoi să fie înviere de sub lespedea cea rece a neînțelepciunii celor ce n-au priceput cum se stă în Dumnezeu, cum se rabdă pe cale, cum trebuie să fie iubirea, statornicia, credința, îndreptarea, biruirea ispitelor, o, și iată de ce este bine să aibă omul călăuzire, fiilor, să aibă povățuitor căruia să-i ceară povață, și nu să-și lucreze singur creștinul viața și mintea și știința, căci omul nu poate fi om bun dacă nu are povățuitor de la care cu binecuvântare să ia lucrul său cel de lucrat.

Acum, fiilor, iată ce mare lucrare avem de lucrat, că avem de scos de sub vină neamul omenesc care n-a ascultat, și pentru care Eu am pătimit pe cruce ca să-l scot de la durere și l-am scos, o, și avem încă de lucru, fiilor. Îngerii lucrează cu Mine fără de încetare și știu de la Mine că Eu, Domnul, dau lupta cu satana ca să-i scot de sub robia lui pe oameni. Eu și micuții Mei de sub crucea vernirii Mele dăm lupta cu duhul lumii și cu satana, stăpânitorul de peste oameni, și avem să-l doborâm și să-i eliberăm pe toți de sub întunericul lui, iar îngerii Mei dau lupta cea nevăzută ca să-l biruiresc pe satana prin cuvântul Meu rostit ca să-l împlinesc apoi, precum este scris să biruiesc, și apoi să așezăm sărbătoarea biruinței Mele și a îngerilor biruitori cu Mine, și iată-i mărturisind de lângă Mine lucrul Meu cel de azi cu ei și cu voi, cei de sub crucea Mea, și duhul lumii va fi biruit, căci așa este scris.

— Puterile cerești și oștirile îngerești Te laudă neîncetat și Te mărturisesc, Doamne, cu apropierea cea deplină a biruinței Tale asupra lui satana, care Te-a despărțit de om înșelându-l ca să-l poată cădea din rai și să rămână de partea lui omul. Tu însă ai trezit la veghe îngerii și lucrează ei cu Tine de atunci să biruim furul, dar omul ne stă împotrivă, căci omul nu Te vede, iar satana și duhul lumii își arată mereu marfa la vedere și îl încântă pe om cu cele văzute și e de luptat pentru biruință, iar Tu îl aduci pe om la neputință ca să-l tragi spre pocăință, îi dai doctorie amară umilința, Doamne, și e de ajunsă această doctorie ca să-l faci pe om să Te caute și să Te ia înăuntrul lui la greu, numai să înțeleagă el că a fost tot timpul încăpățânat atâta vreme cât a putut el ceva, și apoi el Te vrea, Doamne, o, și cu câtă milă lucrezi să-l aduci iarăși pe om la Tine, și suntem tot timpul cu Tine în lucru în cer și pe pământ, iar biserica Ta cea micuță este lucrătoare pe pământ pentru partea rugăciunilor trimise la Tine pentru împlinirea Scripturilor, căci trebuie cerută această împlinire așa cum ai lucrat Tu cu ai Tăi în toate vremile, și numai Tu ești Cel ce biruiești, chiar dacă omul Îți stă împotrivă Ție și stă de partea lui satana cu voia sa, cu viața sa, dar scris este că Hristos este biruitorul.

Te slăvim de deasupra, Te purtăm pe nori de aripi îngerești și petrecem îngerește aici acum, în cetatea cuvântului Tău, plină de duhuri acum în ziua noastră de serbare.

Mulțimea cetelor îngerești laolaltă cu mulțimea chemaților la masa lor de pomenire pentru învierea cea deplină a lor, slavă și mulțumire ridicăm spre Tine pentru slava Ta cea mare, pentru venirea Ta cuvânt pe pământ, pentru apropiata Ta biruință, și apoi sărbătoarea veșniciei cu toți fiii credinței sfinte, care și-au păstrat iubirea cea pentru Tine în inimile lor, așteptându-Te să-i izbăvești pe ei.

Să stăm bine, să stăm cu frică și cu luare aminte la Tine, Doamne, iar poporul cuvântului Tău, poporul cel adevărat pentru credință și pentru ascultare, să-Ți spună: Înconjoară-ne pe noi cu sfinții Tăi îngeri, Doamne, și ne fii salvare, și mântuire să ne fii nouă. Amin.

Așadar, să învețe omul de la Mine și să învețe de la mama Mea Fecioara, că de pe pământ nu este ce să ia, și de aceea să ia din cer omul, să ia și să lucreze și să fie el cu cerul pe pământ, că Eu, Domnul, voiesc să am popor sfânt și să aduc cu el cerul pe pământ ca să fie pe pământ ca și în cer, precum este scris, și dau să pun taina dorului de cer în inima omului ca să pot lucra cu omul cerul cel nou și pământul cel nou și să am pentru cine să le lucrez și să le așez ca fericire a celor ce au iubit pe Dumnezeu pe pământ, învățând din cer iubirea aceasta, căci pe pământ e altfel de iubire și cade omul prin ea de la Dumnezeu.

Hai, fiilor care-Mi așterneți în carte cuvântul! Așezați-l apoi să meargă el, căci stau mulți în calea lui să-l vadă și să-l audă glăsuind dinspre voi spre ei. V-ați născut pe pământ în această vreme a venirii Mele cuvânt peste voi, peste neamul român și peste popoare, peste munți și ape, peste toată facerea lui Dumnezeu, o, și nu se suie la mintea omului câtă mărire Îmi dă facerea toată, toată, fiilor, când Mă aude cuvântând din nori, și cât laudă măreția Mea și iubirea Mea, și apoi cât o doare de la inima rece a omului care are limbă cuvântătoare și nu tresare la cuvântul Meu cel sfânt, o, și atât de mulți oameni sunt pe pământ dintre cei cărora nici nu le trece prin gând Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului!

Vom așeza masă de Rusalii, vom sta la masă, dar nu vom strânge masa de întâlnire. Rămânem aici deasupra cetății șapte zile până se împlinește ziua de naștere a trâmbiței Mele Verginica și vom ridica sărbătoarea ei înaintea Tatălui și vom împărți cartea istoriei Mele cu ea, iar la masă va fi petrecerea cea pentru o sută de ani de la nașterea ei pe pământ, o, că e mare, mare, fiilor, taina lucrării Mele cu ea! Tot cerul se miră și stau sfinții uimiți de taina venirii Mele pe pământ a doua oară prin cuvântul Meu izvorât din această piatră prin care Mi-am hrănit un popor vreme de douăzeci și cinci de ani, și M-a ținut această piatră și Mi-a fost ea glas de trâmbiță peste pământ, o, dar tot poporul care a luat cuvântul Meu de pregătire a crezut, dar n-a fost în stare să-L împlinească pe Dumnezeu în el creștinul acestui cuvânt, ci doar se bucura și credea, dar nu l-am putut urca treaptă cu treaptă spre slava Mea cu el. Eu însă Mi-am scris istoria cuvântului Meu și a trâmbiței Mele și a celor ce au suferit o vreme lângă ea pe drumul Meu cel plin de lei și de lupi atâta vreme cât am trâmbițat din acest caval al glasului Meu, căci ea a venit apoi la cer, și s-a întors înapoi așa cum am proorocit că va fi cu ea, căci sfinții așa lucrează, fiilor, se întorc și lucrează din cer pentru oameni, iar lucrarea lui Verginica a fost cea mai mare față de toți ceilalți sfinți, căci Eu am stat în ea și Eu grăiam, nu ea grăia, și n-a mai fost până la ea Domnul cuvântând peste pământ atât de mult, o, n-a mai fost, fiilor, de la începutul timpului și până la Verginica Mea, n-a mai fost o lucrare a Domnului la fel cu aceasta, o, și e mare Verginica în cer, dar cine citește în cuvântul Meu prin ea, și nu înțelege taina Mea, n-am ce să mai fac mai mult pentru mintea omului și pentru credința lui apoi și pentru viața lui cu Dumnezeu, după ce atâta vreme am grăit peste un popor cuvântul Meu cel de pe urmă, și mai ales acum când strig peste popoare și peste împărați și merg peste tot cu slava cuvântului Meu care curge peste cetate și se împarte în brațe peste tot pământul, că se apropie ziua slavei Mele și trebuie să fiu gata cu vestirea cea nouă, cu dragostea Mea cea de la sfârșit de timp, o, și nu poate încă omul ce vreau Eu să poată el, căci el are gusturi, are lucrul său, are ale sale ca și cei de acum două mii de ani care n-au avut vreme să Mă cunoască, să Mă primească, să Mă creadă că pentru ei am venit, și iată, tot timpul de sub cer nu poate omul cu Dumnezeu în lucru așa cum am Eu îngerii în lucru pe care-l am de lucrat și pe care îl lucrez cu îngerii și cu sfinții, căci omul are lucrările lui, și doare la Dumnezeu nedragostea omului, nepăsarea lui de țara cea de sus, și care așteaptă tainic cetățeni în ea, cu masă pusă, cu bucurii și cu frumuseți netrecătoare, și încă Eu, Domnul, stau față în față cu nepăsarea omului, care doar crede cuvântul Meu și atât.

Îmi așez în carte cuvântul și facem sfat, fiilor, iarăși facem sfat, căci voi fi-va să cereți cu Mine pe Tatăl în ajutor ca să ne pregătească vreme dulce la serbarea care vine cu Mine în cetate pentru întâmpinarea zilei de naștere a trâmbiței Mele Verginica și a ridicării spre Tatăl pentru binecuvântare a cărții zidite de voi despre petrecerea Mea vreme de o sută de ani cu trâmbița Mea, cu ea pe pământ, și apoi în cer, și din cer iarăși pe pământ, și toată lucrarea Mea din vremea aceasta până la voi, și iată, Eu voi fi cu voi, și vor fi veniți cu Mine cetele de sfinți și de îngeri și vom întâmpina aici ziua de pomenire a celor adormiți de la început și până azi, și le vom împărți lor masă de pomenire și veți merge cu împărțeală, fiilor, și vom rămâne șapte zile în cetate și vom lucra cu voi pentru întâmpinarea zilei de serbare a trâmbiței Mele și pentru cartea Mea cu ea, fiilor.

O, fiilor, era acum minune mare de i s-ar fi dus de mult vestea peste pământ, dacă ar fi putut crede și înțelege cei care au fost ai poporului Meu ce sarcini aveau de purtat cei care s-au apropiat de această mare taină așezată de Dumnezeu pe pământ aici în vremea Mea cu Verginica și în toată vremea apoi până la voi, până azi.

Ca să fii creștin al acestui cuvânt și popor, trebuie să-I stai Domnului aproape și mult aproape, și să-ți dea lucru sfânt să lucrezi pentru Domnul, și ca să ai parte și plată pentru lucrul de care are Domnul nevoie de pe pământ spre El, și numai apoi să te chemi că ești al acestui cuvânt și popor, și nu numai pentru tine să trăiești și să lucrezi dacă ai cunoscut pe Domnul prin acest cuvânt.

Eu, fiilor, sunt îndurerat între voi, iar voi îndurerați în mijlocul acestei turme mici, și sunteți niște păstorași neputincioși și lipsiți de ajutor de pe pământ. Ciobănașii au la turma lor ajutoare și merg cu turma la pășune și au asini de purtat sarcini, și au câini ciobănești de veghe pentru oi și pentru ciobani și merg ei cu turma la pășune veghind peste ea. Eu însă n-am lângă voi și lângă mânuța Mea de fii ajutor de pe pământ, și voi sunteți și păstorași, voi și asini, voi și câini de pază, voi și de adus pășune pentru hrană, o, și sunteți mititei pentru aceste multe sarcini de purtat, iar cei de lângă voi în cetate sunt puținei și neputincioși și ei, și sarcini de purtat sunt multe și în cetate, și pe unde mai este numele cetății din loc în loc cu fii de cercetat și de ajutat sub sarcini, și peste tot e de lucru pentru voi, o, și sunt din cer sarcini de purtat, după cum cere vremea și planul ceresc de peste voi, iar Eu sunt îndurerat că n-am avut sprijin pentru voi de pe pământ, o, și mergem din greu și trebuie să mergem și să tot lucrăm, și vin îngerii de sus și tainic lucrează peste voi de la mijloc și din părți prin cei ce vă sprijinesc pe voi după rostire de cuvânt din cer pentru lucrări de lucrat, iar Eu, Domnul, binecuvintez pentru spor, pentru împlinire, și iată cât de mult vă trebuie pe Dumnezeu cu voi, fiilor! De aceea mereu v-am îndemnat și v-am spus, țineți-Mă aproape binecuvântând și cântând laude Domnului, iubind și lucrând în duhul frăției și purtând sarcini, fiilor, că iată câte minuni avem de lucrat și de așezat pe pământ la vedere pentru duhul mărturisirii, căci Domnul și lucrările Lui trebuiesc mărturisite, o, fiilor.

Am stat în ziua de Bobotează, am stat privind la ei, la cei de azi ai Tăi în cetatea Ta cu ei. Le-aș da ceva, pe lângă tot ce au ei cu Tine și prin Tine. Le-aș da puterea nădejdii sfinte mai tare pentru toate rugăciunile primite de la ei spre Tine, Doamne, căci numai credința aduce împlinirea, care vine venind.

O, nu este o mai mare și o mai cu putere rugăciune ca și aceea pentru cei plecați de pe pământ, pentru care ei Îți cer învierea cea deplină, zi de zi Îți cer aceasta pentru cei adormiți, care așteaptă pentru ei salvarea.

Apoi, cea mai dulce rugăciune cu grai, este aceea una, și care spune: facă-se, Doamne, voia Ta. Cel mai dulce grai de rugăciune rămâne acest cuvânt, pe care fiii lui Dumnezeu îl învață de la Tine pentru rugăciunea lor. Toate vin de la Tine, numai să fie cei care Îți cer împărăția Ta și voia Ta ca și în cer pe pământ cu ei, și apoi pâinea, și apoi iertarea păcatelor lor și paza de vrăjmași, toate cu credință întreagă pentru împlinirea lor. Mulțumirea lor să fie doar aceea că ești cu ei, că-i veghezi și că le dai din cer ca să Te poată da ei celor ce pot să Te dorească și să Te urmeze apoi, o, Doamne.

O, fiilor, pentru hrana cea veșnică și dulce vouă, iată, voi trebuie să o culegeți prin lucrul cel de lângă Mine cu voi și pentru voi, căci de unde să iei dacă nu pui, dacă nu strângi? De unde să culegi dacă nu semeni ca să răsară și să rodească ceea ce semeni?

Lucrez cu voi pentru înnoirea pământului, lucrez prin cuvânt, fiilor. Nu mai e pe pământ loc nevrăjit, neumblat de lucrătorii lui satana. Cei ce aud și împlinesc cuvântul Meu își fac rost de scăpare și de iertare, iar cei ce aud, și nu se așează cu veghe pentru venirea Mea cu slavă de cer nou și de pământ nou, aceia nu vor avea rod, și nici răspuns bun când Eu, Domnul, de pe scaunul slavei Mele cuvântând, voi aduna înaintea Mea neamurile pământului ca să le fac sortarea, pentru oi de-a dreapta Mea, iar caprele la stânga, după cum am vestit acum două mii de ani că voi lucra la venirea Mea de la Tatăl ca să-Mi biruiesc vrăjmașul, pe antichrist cel mincinos și păgân și vrăjitor, și să Mă slăvesc între cei de-a dreapta Mea și să-i arăt pe cei mărturisitori ai Mei prin faptele lor cele bine cântărite, o, că mulți dau să se scrie înaintea Mea cu fapte bune cerute de la ei de oricine dă să ceară, sau cu fapte bune aduse în numele Meu celor mai neînsemnați frați ai Mei, iar frații Mei sunt cei ce se aseamănă cu Mine înaintea Tatălui, nu cu lumea, nu cu păgânia de pe pământ, nu cu păcatele în care toți oamenii zac, căci puțină, puțină iubire de Dumnezeu este pe pământ în oameni, puțină de tot, și în prea puțini, o, fiilor, și iată, mulți se culcă pe urechea lor că fac fapte bune Mie și loruși, dar dacă nu te uiți ca să cunoști dacă sunt frații Mei cei la care tu dai pentru că ei îți cer, o, nu știi, nu ai minte de partea Mea, ci ai de partea omului milog, care nu știe calea cu cruce și bunurile ei pentru om.