Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor patruzeci de mucenici din Sevasta

O, chiar dacă e greu şi mult prea greu de crezut că Eu, Domnul, am despărţit cu voi veacurile, cel pământesc de cel duhovnicesc, şi că v-am dat în stăpânire împărăţia Mea ca unor sfinţiţi ai Mei şi sfinţi prin Mine, Cel sfânt, Eu cred în cele ce am profeţit prin cuvântul lucrării Mele cea de cincizeci de ani, şi vă cer aşa: fiţi sfinţi, fiilor, precum Domnul vostru sfânt este, căci Dumnezeu, prin Duhul Sfânt vă poartă pe voi de mânuţă ca să vă poată apoi ocroti de cele ce au să vină în curând peste pământ, şi să rămână El cu voi prin biruinţa Sa, a cărei împărăţie o dă sfinţilor Săi, precum este scris în Scripturi. Amin.

Mă însemnez cu sărbătoarea sfinţilor Mei în cartea Mea cu voi şi vă amintesc să nu uitaţi în ziua aceasta de pomenire a sfinţilor mucenici din Sevasta să împărţiţi poporului cel credincios Mie şi vouă pâine dulce, pâine coaptă în forma numărului veacului Domnului, veacul ce va să fie de-a pururi prin cei ce se sfinţesc pentru el.

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, faceţi de trei ori numărul sfinţilor mucenici mărturisitori în iezerul Sevastei, faceţi pâine dulce, bucăţi mici, o sută douăzeci, din şapte măsuri de făină, aşa cum v-am povăţuit pentru sărbătoarea aceasta, şi slujiţi Domnului cu credinţă, căci tainele Lui sunt credincioase Lui, fiindcă Eu am spus că poporul cuvântului Meu de azi este taina lucrării cea de la sfârşit a Scripturilor care mai sunt de împlinit peste pământ, iar taina aceasta este aşteptată de Avraam, Isaac şi Iacov, cei care au însemnat şi care înseamnă lucrarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, copii ai lui Israel cel după duh şi nu cel după trup. Aduceţi-vă aminte mereu de credinţa lui Avraam, fiilor. El nu s-a îndoit de fiinţa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh când Aceasta a venit sub stejarul lui şi i-a vestit cuvântul lui Dumnezeu cel spre împlinire, iar prin credinţa lui s-a împlinit, şi Avraam se numeşte părintele seminţiei sale, seminţia cea după credinţă, cea după duh şi nu cea după trup, şi iată, sfinţii sunt urmaşii lui Avraam şi sunt în zeci de mii, iar Eu, Domnul, vin cu ei, căci aşa este proorocia cea din Scripturi care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi». Amin.

Tu, poporul Meu, să-i pomeneşti pe sfinţi şi să te uneşti cu ei în rugăciunea lor pentru tine şi pentru tot neamul lui Avraam, de la tine şi până la el, Israele nou ales. Tu, poporul Meu, să zici „Da” Domnului tău în toate câte El îţi cere să crezi şi să poţi şi să faci apoi, ca să fii copilul lui Avraam cel credincios, fiule, să fii blând şi milos ca el, şi nimic să nu-Mi întorci din împlinire prin toate câte Eu îţi cer, căci Avraam a fost milos cu Mine şi s-a lăsat încercat, căci a crezut că Eu sunt şi că ştiu ce am de împlinit şi de proorocit, şi iar de împlinit apoi. I-am proorocit lui că îi voi înmulţi seminţia lui ca stelele cerului, şi aşa împlinesc, căci am cerul de sfinţi urmaşi ai lui Avraam. I-am proorocit lui pe Isaac şi i-am dat pildă prin aceasta pentru cele ce Eu, Domnul, Fiul Tatălui, voi pătimi, precum Avraam a pus viaţa fiului său ca jertfă, la porunca Tatălui, ca iarăşi să i-o ia înapoi, precum şi Eu Mi-am luat-o după ce Mi-am pus-o pe cruce.

O, poporul Meu, te-am învăţat să-ţi arăţi şi tu jertfa credinţei şi a iubirii tale de Dumnezeu, şi ţi-am spus că te binecuvintez cu putere pentru vremea înfrânării de la bucate până la ziua de prăznuire a învierii Mele, căci Eu sunt Păstorul Care Şi-a pus viaţa pentru oi ca iarăşi să Şi-o ia, şi apoi să Şi-o dea oilor Sale ca să aibă viaţă în ele. Tu însă nu uita de tine, nu de altul, fiule, şi fiecare din voi să dea Domnului după măsura pe care o are, ca să primească de la Dumnezeu.

Unii din voi trebuie să postiţi pentru voi, fiilor, spre binele vostru. Alţii din voi postesc pentru Mine, spre binele Meu. Alţii din voi, iarăşi, postesc pentru dragostea de oameni, precum Eu am făcut aceasta. Alţii postesc pentru puterea celor neputincioşi cu duhul sau cu trupul, după câtă dragoste au cei care postesc aşa. Şi iată, nu se pot asemăna feluritele daruri, chiar dacă ele lucrează întru acelaşi duh şi spre acelaşi Dumnezeu, şi iată, nu toate trupurile sunt la fel, şi unii trebuie să vă jertfiţi mai mult pentru cei ce nu fac tot aşa, căci dragostea sau putinţa nu sunt la fel în toţi. Amintiţi-vă de mama copilului care avea să piardă cununa muceniciei spre mântuire şi mai puţin spre dragoste de Dumnezeu, iar mama lui l-a dus în spate până la cununa lui.

O, fiilor, unii din voi postesc frumos şi cu bucurie şi cu credinţă, fiilor. Alţii din voi postesc poftind şi aşteptând să treacă postul pentru ca să mănânce, dar înfrânarea aceasta nu e bună din datorie, ci e bună cu dor şi cu dragoste, fiilor mici. Am pe câte unii din voi care câştigă de la Mine notă mare pentru o mai mică înfrânare de la bucate, dar în acelaşi timp pentru o mai multă hrană pentru Mine de la el, pentru o viaţă mai dulce pentru Mine în el, pentru o împărăţie mai mare a Mea în el, fără ca el să caute să o măsoare pe a altuia câtă este, căci cel plin de duh de iubire şi de umilinţă plăcută Mie nu face aşa ceva ca să ia model sau nemodel de la altul, ci Mă ia pe Mine de model şi Eu sunt Cel ce măsor, după cum este aluatul fiecăruia.

O, poporul Meu, Eu numai înţelepciune presar în calea ta, ca să te poţi tu deprinde cu calea iubirii Mele, fiule, şi la Mine să priveşti, nu la fratele tău, căci nu tu, ci Eu trebuie să măsor dragostea ta de Mine şi jertfa dragostei tale. Dacă ţi-o măsoară omul, rămâi fără plată, dar dacă ţi-o măsor Eu, Eu ştiu bine să cântăresc făptura ta şi creşterea ta şi jertfa ta cea pentru ea. Pe pământ unii ajung sfinţi cu inima, şi apoi cu trupul, şi aceea este cea mai dulce jertfă înaintea Mea. Alţii ajung sfinţi cu trupul, iar inima le este puţină în umilinţă şi în jertfire, şi aceasta este o măsură mai mică, mai uşoară. Iar alţii sunt iubirea care ajunge la rana Mea şi sunt doctoria Mea prin mila din inima lor, căci fără inimă omul nu poate să fie un sfânt plăcut lui Dumnezeu, chiar dacă şi-ar pune şi pe jar trupul.

O, fiilor, nu vă faceţi singuri socoteala, şi nici celorlalţi să nu le-o faceţi. Lăsaţi-Mi Mie aceasta, căci Eu sunt Cel ce ştiu inimile şi multul sau puţinul lor cel pentru Mine, cel pentru locul Meu în om. Amin.

Şi acum, grăiesc aparte, iar cei din porţi ştiu cum îmi îndrept Eu grăirea:

O, şterge-Mi lacrima care-Mi plânge, copile milos, copil cu inimioara blândă şi miloasă! Dă de la tine neputinţa care nu vine de la Mine în tine, căci Eu am spus că lumea e vrăjmaşul Meu şi al tău, şi că lumea a ajuns la sfârşit pentru cei ce sunt iubiţii Mei şi însemnaţii Mei, şi am spus că am lucrat cincizeci de ani ca să-Mi despart pe poporul Meu care-Mi va rămâne Mie, să-l despart de lume şi să-l am Eu, ca să-l pot păzi de cele ce au să vină peste lume.

O, şterge-Mi lacrima care plânge, copile milos şi cu inimioara blândă, dar neputincioasă. Te ating cu cuvântul Meu cel durut în Mine ca să te vindec de neputinţa ta, că Eu nu pot să mai stau neputincios în tine. Mă doare neputinţa Mea în tine. Auzi-Mă, şi şterge-Mi lacrima şi crezi ca Avraam, şi ca el să lucrezi şi să zici „Da” atunci când Eu îţi cer ceea ce ţi-am dat să ai şi să-Mi dai spre mângâierea Mea, spre puterea Mea din creştin. Hai, copile milos, dă-te tu cu darul Meu dat ţie, dă-te poporului Meu cel lipsit, că Eu Mă cer de la tine pentru el şi scoală-te să poţi, că nu e de la Mine neputinţa ta. Şi apoi nu te mai lăsa spre neputinţă, ci numai spre iubire pentru cei prea mici ai Mei, că pentru ei te întăresc, şi pentru Mine, ca să nu mai port durere şi lacrimă şi neputinţă în tine, Eu, Cel Care pot. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, îţi dau cuvânt să poţi, şi prin el să asculţi şi să poţi, iar Eu să-Mi curm oftatul şi neputinţa, căci neputinţa aduce neputinţă. Pace ţie! Şi lasă-ţi mila să te arate cu putere, lasă-ţi inima în inima Mea, căci te aştept în ea, şi unul pe altul să ne ridicăm şi să putem. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, cei ce sunt porţile Mele ştiu unde merg paşii cuvântului Meu, iar jertfa dragostei tale de Mine şi de cei iubiţi ai Mei împreună cu tine, să aibă putere, că Eu puteri cereşti vă dau, fiilor. Amin.

Aştept duh de iubire, duh de milă şi de pace pentru cei ce cu greu îmi poartă sarcina lucrului Duhului Meu. Aştept să credeţi că trebuie ascultare de Dumnezeu când vă învăţ să vă feriţi de lume pe cât puteţi de mult, fiilor, că lumea are duhul ei, nu are Duhul Meu, şi lumea numai rău vă pune la cale, că aşa e lucrarea ei. Dar Eu vă învăţ să credeţi şi să vă feriţi de amestecul cu lumea şi să vă stropiţi cu apă sfinţită trupurile şi căile, că nu vă pot păzi prin nimic dacă voi nu vă păziţi, dacă voi nu vă depărtaţi de lume. Lumea râde şi glumeşte, lumea e vrăjmaşa Mea, dar să nu spuneţi că a voastră nu este. E vrăjmaşă lumea pe voi, iar Eu vreau să vă adăpostesc deoparte de vinul ei, de rătăcirea ei. Fiţi pildă în lume, ca să se închine ea la Dumnezeu prin voi şi nu vouă, fiilor. Amin.

O, căutaţi să lucraţi tot lucrul Meu şi al vostru în toată pacea cea cerească, şi faceţi multă pace între voi înaintea Mea, şi cu umilinţă iertaţi unul altuia tot ce este de iertat, aşa cum şi voi îi spuneţi Tatălui Meu să vă ierte vouă ce greşiţi.

O, cel ce se mândreşte în el însuşi faţă de altul, acela greşeşte apoi, iar cel ce greşeşte, se umileşte, nu se mândreşte. Mai bine vă este să greşiţi decât să vă mândriţi, dar fiţi iertători şi fiţi iertaţi, fiilor. Amin.

Şi acum, nu uitaţi să căutaţi să pot Eu între voi şi să nu stau Eu neputincios între frate şi frate. Şi nu aşteptaţi la celălalt, căci Eu vă spun: daţi-vă pildă de milă şi de dragoste după măsura pe care trebuie s-o aveţi înaintea Mea, ca nu Eu mereu, mereu, ci şi voi să vă aplecaţi pentru binele Meu de la voi şi între voi, fiilor. Amin, amin, amin.

22-03-2005