Trâmbiţarea sfintei Virginia peste creştinii din cetatea Gheboieni

Iată, pacea mea peste voi, şi mâna mea cerească peste capetele voastre! Pace vouă, iubiţilor! Am venit din nou la voi, să vă aduc bucuria mea vouă. Am venit să vă vestesc mulţumire de la cer în schimbul iubirii celei mari cu care v-aţi ridicat în sus.

O, cetate iubită, cetate iubitoare, eu ştiam că eşti iubitoare şi ştiam că ai putere, pentru că tu ai iubire, cetate tare, că te-ai făcut tare pentru Dumnezeu, şi Dumnezeu Se bizuie pe tine şi vine să-ţi ceară ajutorul.

Iubiţii mei, copii iubiţi, a venit mămica Gigi, a venit iar la voi să vă arate starea ei de fericire şi de nădejde şi de mulţumire. Vă mulţumeşte mămica la toţi cei de aici, din Gheboieni, că iată, inima cerului şi privirea Domnului se îndreaptă cu iubire multă înspre voi, iubiţii mei, şi mama Gigi e fericită. Trec mereu din cetate în cetate şi sun din trâmbiţă ca să se audă sunetul trâmbiţei şi să învieze poporul meu cel iubit.

Iată lucrul ce-l avem de lucrat. Ridicaţi-vă şi alăturaţi-vă şi lucraţi cu mine, mămică, pentru învierea poporului nostru. Să înviem bine tot ce poate fi înviat, şi să învăţăm cum să ne rugăm pentru vremea împlinirilor de azi, căci rugăciunile sfinţilor trebuie să se ridice ca o tămâie bineprimită la scaunul lui Dumnezeu, şi cântarea cea nouă trebuie să înceapă să răsune şi să se audă peste pământ. Iubiţii mei, cetate înviată, cetate credincioasă, ai grijă, mămică, să fii credincioasă. Ai grijă mare, copilul meu iubit, căci prin credinţa ta se va lucra de acum, şi se vor împlini toate cele scrise pentru vremea aceasta. Ai grijă, mămică, nu cumva să mai mori, nu cumva să te mai strici. întăreşte-te cu tăria cea bună, că iată, în curând intrăm întru vremea cea de slăvire veşnică şi dulce când cerul şi pământul vor cânta împreună. Ai grijă, mămică, nu cumva să nu fii viu. Nu cumva să-ţi mai murdăreşti haina de creştin. Nu cumva să strălucească prea puţin pecetea pe care ţi-a pus-o Dumnezeu. Nu cumva să nu se vadă ea bine, că iată, de aceea trec şi sun şi îl trezesc pe cel ce vrea să se scoale şi să învieze întru Dumnezeu. De aceea am început culesul, că în urma mea vor veni îngerii lui Dumnezeu ca să cureţe aria şi să dea foc fărădelegii şi să facă pământul curat şi nou, pentru ca să primească pe el pe fiii lui Dumnezeu. Am început culesul, mămică, dar vreau să am ce culege. Eu n-aş vrea să rămână nimeni neînviat şi neridicat, dar dacă creştinul nu vrea să fie ceresc şi nestricăcios, eu nu pot să-l duc cu mine, nu pot să-l iau cu cei curaţi, că nu se poate intra la Dumnezeu decât curat şi viu şi nemuritor.

Am venit din nou în cetatea Gheboienilor, să le aduc din nou învăţătură copiilor mei de aici, să le aduc leacuri cereşti, ca să se vindece bine, să se vindece toată cetatea aceasta. Să se vindece părinţii, şi să se vindece copiii, ca să nu plângă nimeni în urma mea, căci în urma mea vin îngerii cu secerişul. Vorbesc cu tine iar, cetate iubită, ca să-ţi spun să te întorci către Dumnezeu. De la mic la mare, tot trupul acestei cetăţi să se întoarcă la Dumnezeu şi să trăiască aşa cum se cere în vremea aceasta. Hai, mămică, să creşti întru cele ce trebuie să se împlinească. Hai, că nu se mai poate să fii mic, căci cele ce se lucrează acum sunt lucruri măreţe, măi copii. Iată, se împreunează cerul cu pământul ca să lucreze împreună. Iată, se ridică pământul la cer, şi iată, se fac ceruri noi şi pământ nou, în care vor locui pacea şi adevărul cel din cer. Nu se poate să mai fii pământ, poporule al meu, nu se poate să mai fii trup stricăcios, că iată, am venit să te fac ceresc, că aşa a spus Dumnezeu, că vei fi un popor ceresc, cu trupuri cereşti, şi toată lumea va vedea această stare cerească şi se va pleca spre ea.

O, iată ce menire ai de la Dumnezeu, poporule al meu, că face Domnul cu tine începătură de stare cerească şi îngerească şi îşi aşează la tine începutul împărăţiei Sale. Trebuie să creşti repede, mămică, şi să te sfinţeşti întru totul, că dacă ai fi vrut să te pregăteşti mai din vreme, ai fi avut acum viaţă multă şi vie şi ai fi putut da din ea la cei ce n-au viaţă. De aceea îţi spun că trebuie să te sârguieşti acum mai mult, şi să te pregăteşti repede şi bine, ca să poţi să te faci locaş al Duhului Sfânt şi să împarţi Duh Sfânt, că minunile care se vor lucra astăzi, vor fi mai mari ca la început. Ia cartea lui Dumnezeu şi mănânc-o, fiindcă va trebui să curgă din gura ta râuri de apă vie, iar cel ce va fi să bea, gata, să învieze, că trebuie să bea şi morţii din aceste izvoare şi să învieze.

Poporul meu, vreau să se scrie iubire între mine şi tine. Vreau să nu mai fie o iubire mai mare ca iubirea dintre mine şi poporul meu iubit. Şi zic aşa, şi aşa să fie, fiindcă iubirea de care te vei bucura tu, nu s-a mai auzit vreodată. Niciodată nu a avut Dumnezeu vreun popor mai iubit decât tine, poporule al meu. Tu eşti ca fiul cel mai mic, şi de aceea eşti iubit, căci Domnul aşa a spus: «Cel mai mic va fi cel mai mare întru împărăţia lui Dumnezeu». Caută, creştine, şi te învredniceşte de această iubire şi pregăteşte-te din zi în zi mai mult, că voi veni la tine în curând, şi am să-ţi vestesc lucruri noi, de care va trebui să te învredniceşti. Va trebui să faci lucruri mari şi minunate, dar va trebui să fii bine pregătit şi bine aşezat, şi va trebui să fii bun şi curat şi sfânt. Orânduieşte-ţi bine casa ta şi adu cerul lui Dumnezeu în ea şi veghează tot timpul, că tot timpul trebuie să lupţi şi să veghezi, şi peste tine, dar şi în jurul tău, până când vom birui. Vine biruinţa, mămică, şi vine pacea şi odihna peste poporul meu.

De aceea am venit iar la tine, cetate iubită, ca să te întăresc din zi în zi mai mult şi să-ţi spun să veghezi. îndreaptă-ţi urechea numai către mine, mămică, şi fii înţelept, şi fii smerit şi credincios, ca să ştii să te fereşti de duhul rău, care plânge după tine acum, că el nu mai are decât un pic de putere, un pic de timp, dar trebuie să fim mari şi să-l biruim şi să-l scoatem afară din împărăţia poporului creştin; trebuie să ne ferim de supărare, că iată, acum el foloseşte peste tot această armă cu care încă mai poate ceva. Să nu ne mai lăsăm, mămică, ispitiţi şi biruiţi. Să nu mai primim şoaptele duhului rău, că aţi văzut cât rău poate aduce lucrarea lui cea rea. Eu sunt mereu cu voi ca să vă ocrotesc de lovituri şi de furtuni şi să vă dau puteri cereşti. Eu sunt din loc în loc cu voi, ca să vă întăresc paşii şi credinţa şi iubirea, numai să nu mai muriţi, mămică, fiindcă atunci n-ar mai avea ce să vă mai facă mămica. Dumnezeu m-a trimis la voi pentru înviere din moarte, şi fericiţi veţi fi cei ce vă ridicaţi acum ca să fiţi fiii învierii.

Copiii mei iubiţi, eu de aceea m-am ridicat acum, ca să vă fac vii, şi e greu, mămică, de poporul acesta, e greu, că nu are înţelepciune, şi nu ştie cum să se înţelepţească, nu ştie să se lase spre înviere, şi cine nu leapădă acum păcatul şi stricăciunea, pentru acela nu mai are cine veni, că dacă este la numărătoarea aceasta, acela trebuie să se ridice acum, fiindcă acum este ridicarea celor din această numărătoare, că ne vom întoarce apoi către cei fără de cunoştinţă, ca să lucrăm credinţă şi cunoştinţă de la Dumnezeu şi minuni de care să se minuneze cei fără pricepere şi să se umple de pricepere ca să prindă viaţă şi să intre la numărătoarea lui Dumnezeu. Aceia vor fi morţii cei care vor învia la glasul Duhului Sfânt cu Care vei fi tu îmbrăcat, poporul meu, şi se vor scula în picioare şi vor mărturisi pe Dumnezeu, şi iată câtă putere şi câtă viaţă se va vărsa peste trupurile amorţite de necunoştinţă.

Fiţi cu inimă mare şi nu lăsaţi moartea să vă fure copiii, căci păcatul morţii stă la pândă să-i atragă. Nu-i lăsaţi pe drumuri străine de Dumnezeu, nu-i lăsaţi spre lume, că lumea este stricată, şi în lume este moarte. Aveţi iubire şi aveţi milă de ei, dar aşa cum am eu, mămică. învăţaţi-i să cunoască vremea aceasta şi să ştie că vor fi cei mai fericiţi copii, că sunt copiii Domnului, şi sunt copiii vieţii. Iar pe cei înghiţiţi de păcatul morţii, aveţi grijă asupra voastră şi staţi în picioare şi pentru ei, dar nu vă uniţi cu stricăciunea, ca să nu slăbească picioarele voastre. Dacă vreun mădular de al tău te sminteşte, scoate-l de la tine, ca să fii bun şi să-ţi ridici trupul seminţiei tale şi să nu piară neamul tău. Luaţi învăţătură de la Domnul Iisus Hristos, căci El a spus: cei ce fac voia lui Dumnezeu, aceia să fie ai tăi şi cu tine. Nu vă mai uniţi cu neascultarea, că acum sunt zilele cele din urmă când Domnul alege neghina din grâu. Nu vă mai uniţi cu lumea, şi chiar de este în casa ta lume, nu fi cu inima întru inima aceluia, că duhul lumii pândeşte paşii tăi să ţi-i facă părtaşi cu fărădelegea. Ai grijă să fii grâu curat, şi fii dârz, căci cel din casa ta care nu vrea cu Dumnezeu, te poate face părtaş cu el ca să-ţi omoare sfinţenia şi partea ta cu Dumnezeu. învăţaţi-vă bine cum să vă feriţi de rău, căci aceasta este acum înţelepciunea care te va salva pe tine şi pe toată seminţia ta. Fii dârz, mămică! E vremea să fii dârz şi să te rogi cu credinţă şi să lupţi, creştine, că biruinţa este aproape, şi viaţa se arată.

Copilul meu, eu ştiu că tu te bucuri că am venit la tine, dar vreau şi eu să mă bucur, mămică. Vreau să mă uit la tine şi să văd că eşti viu şi că stai întru învăţătura mea. Vreau să-ţi văd copilaşii pe cale cu tine, să pot lua din copiii tăi şi să-i pun de mijlocire între tine şi Dumnezeu. De aceea vă rog, fiilor, să fiţi cereşti, căci poporul meu va cere, şi când va cere de la Dumnezeu, va primi, şi se vor împlini toate, prin credinţa ta, creştine. De aceea îţi spun să ieşi cu totul din ale lumii şi să nu-ţi pară rău. Leapădă cu dragoste duhul lumii, că femeia lui Lot n-a vrut să se lepede, şi s-a uitat înapoi şi a pierit, iar Lot şi cu fiicele lui au crezut pe Dumnezeu şi L-au urmat. Nu te uita cu durere înapoi, şi să nu-ţi pară rău după moarte. Lasă moartea în urma ta şi nu mai întoarce capul. Mergi spre înviere, că vreau să mă uit la tine şi să mă bucur, că niciodată nu mi-ai făcut atâta bucurie ca acum când te-am chemat să te ridici şi să vii cu mine, şi ai venit, mămică. Dar fii dârz cu mine, fii, cu toată casa ta, şi ajută-mă pe cât poţi, să vedem acest popor, înviat şi ridicat. Pune umărul cu mine, că trebuie cât mai curând să trezim poporul. Roagă-te cu mine şi lucrează tot ce poţi, că iată, toate împlinirile cele de acum vor fi lucrate cu grabă.

O, dacă aş găsi iubire şi primire în tot poporul meu cum am găsit aici la tine, cetate iubită, duhul meu ar fi cel mai fericit printre cei din cer, că toţi cei din cer se uită la mine şi aşteaptă să vin cu misiunea gata. Rugaţi-vă pentru tot poporul, rugaţi-vă cu mine, mămică, să vină duhul înţelepciunii peste poporul creştin şi să fie cu noi tot creştinul care este trecut la Dumnezeu, ca să nu fie nimeni scos, mămică, şi să nu fie pentru moarte nimeni din cei care au gustat din învăţătura acestei lucrări dumnezeieşti.

Hai, poporul meu, să ne bucurăm de zilele învierii, căci cei de la început au dorit să vadă una din aceste zile şi n-au văzut. Hai să fim numai pentru bucuria lui Dumnezeu, că nu s-au lucrat pe pământ niciodată lucruri mai măreţe. Mergem înainte, mergem, că iată, se zoreşte de ziuă, şi fericit va fi cel care va putea şi va ajunge până la gloria biruinţei. Amin.

Pace ţie, Israele! Amin, amin, amin.

07-11-1990