Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Întâmpinării Domnului



Fiilor, fiilor, pace vouă, măi fiilor! Și pace poporului cuvântului Meu! Intru în carte cuvânt de praznic împărătesc și încep cu mângâierea și cu puterea cuvântului Meu și zic: Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă!

Acum ne așezăm, voi să Mă primiți, iar Eu să vă păstoresc; voi să-Mi împărțiți cuvântul peste popor, iar Eu să privesc peste ei cum îl iau, ce fac cu el, cum îl împlinesc și cum nu-l împlinesc, cât Îl primesc și cât nu-L primesc pe Domnul, pe Păstorul Cel din cer, o, fiilor.

Mai întâi vă spun și scriem despre ascultarea Mea încă de prunc mic de patruzeci de zile. Am ascultat de cele așezate din cer, am ascultat prin cei cărora Tatăl M-a adus din cer și M-a dat lor spre îngrijire și spre creștere sfântă și spre închinarea Mea Domnului, căci M-au adus la templu ca să fiu închinat lui Dumnezeu, după legea întâiului născut care să fie al Domnului, de la om, și până la dobitoc, iar Născătoarea Mea să aducă jertfă de curățire la patruzeci de zile, după legea dată prin Moise poporului Israel.

Era Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, era slujitor în rândul săptămânii sale și a luat pe mama Mea Fecioara și a așezat-o în templu în partea în care stăteau fecioarele, fapt care i-a răzvrătit la culme pe fariseii care au văzut aceasta și care s-au dus apoi să-l vestească pe Irod, care s-a sculat să stârpească venirea Mea pe lume, mai ales că fariseii au auzit și au spus profeția bătrânului Simeon, care, luându-Mă în brațe a spus: «Acest copil este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel, și Care va stârni împotriviri». La fel proorocița Ana, fiind de față M-a recunoscut de Mesia și M-a vestit locuitorilor Ierusalimului spunându-le că a sosit Cel mult așteptat. Acești martori aflați în templu la venirea Mea spre închinare înaintea Domnului, iată, au rămas ei mărturie, de atunci și până azi, și așa se așează pe pământ lucrările Domnului și povestirile lor, spre credință în oameni, dar credința e darul cel care nu se așează peste mulți, că nu este a tuturora credința, Eu așa am spus.

O, ar fi să se întristeze toți oamenii care nu au credință, sau statornicie în credință, căci pierderea lor este mare, fiilor, și nu știu ei ce pierd, și mai ales e mare pierderea acelora cărora le-a fost dat să creadă și au căzut apoi din statornicia credinței și s-au întors la starea lor de dinainte și și-au făcut rău loruși, și lui Dumnezeu. Dreptul Simeon însă, a rămas mulți ani pe pământ, mulți față de ceilalți oameni, și această poveste a vieții lui a întărit adevărul venirii Mele născut între oameni, căci lui Simeon i s-a vestit de la Duhul Sfânt că va rămâne pe pământ să Mă vadă și să creadă el, și mulți apoi să creadă prin el, și să fie el apoi slobozit și împăcat.

O, fiilor, unii au răbdare în credință, iar cei mai mulți nu au, și se întorc întru cele dinainte ale firii lor și-și dau cu nepăsare pasul înapoi și nu simt această greutate de suflet, ci numai sufletul o simte, după ce ei nu mai au grijă de credința lor. Îi întâmpin pe calea lor înapoi spre firea lor cea veche și le dau ca pildă de răbdare un pom roditor. Pomul roditor trece prin multe încercări, se întâmplă peste el lovituri neașteptate, furtuni mari, îngheț în vremea îmbobocirii, grindină în vremea florii cea pentru rod, sau chiar în vremea rodului din plin, și nu-și mai aduce rodul său în anul cel cu încercare pentru el. El însă rămâne în rădăcină, înfrunzește, dă lăstărași, trăiește și se hrănește prin rădăcină și crește cu soare, cu lumină, și așteaptă neclintit la locul său primăveri viitoare, când iarăși lucrează din sine și aduce rod într-o primăvară prielnică pentru ținerea rodului, căci el rămâne pom roditor după felul lui. Dar ce s-ar întâmpla cu el dacă ar fi scos din rădăcină și așezat în alt loc, înrădăcinat adânc chiar? Poate că de uscat nu s-ar usca numaidecât dacă ar fi timpul cu ploaie și cu tot ce este prielnic pentru pomi, dar nu, el tânjește, nu mai rodește, suferă, îl doare, plânge, chiar dacă nu pare să fie așa. El nu e un pom mic care se prinde ușor când este răsădit pentru creștere și pentru întărirea rădăcinii mică încă, și când crește frumos apoi și-și află locul său.

Când pomul este gros, o, nu e bine să fie mutat, nu e bine. De aceea răbdarea îl ajută și pe om și pe pom să aștepte viață de la Dumnezeu, milă și iubire, credință și nădejde mereu, fără de sfârșit acestea, și spun aceasta pentru întărirea în rădăcină, fiilor, întărirea în Hristos a celor ce s-au născut și se nasc cu naștere de sus prin cuvântul Meu cel de azi în mijlocul unui popor credincios venirii Mele cuvânt pe pământ în vremea aceasta fără de credință, vestită că va fi pe pământ la a doua Mea venire de la Tatăl după om, după cel pribeag cu viața și cu pasul și cu credința neașezată, sau deloc credință pentru Mine. O, că mulți au stat lângă lucrarea cuvântului Meu, mulți au venit și au stat, dar au stat ca să se ducă, să ducă la vrăjmaș tainele Mele și truda Mea, iar apoi să-i judece pe ei această rea îndeletnicire a lor.

O, fiule creștin, să nu vinzi pe Dumnezeu, să nu vinzi pe fratele Meu, pe fratele tău, să nu faci așa ceva nici asupra dușmanului Meu sau al tău, o, să nu-i dai vânzării. Nu faci nici un rău nimănuia dintre ei, ci numai ție pentru ziua întrebării. Dacă nu poți fi mereu ca pomul care face lăstărași și frunzuțe, crenguțe noi, o, măcar verde să se mențină chiar dacă nu aduce rod, și dacă nu poți așa, o, nu te rupe de Dumnezeu, de Salvatorul Cel din cer nu te rupe prin vânzare de frați, și-ți ies Eu în cale și te învăț să stai în pocăință, să fii cuminte, să nu hulești, să nu clevetești, să nu învinuiești pentru tine, să nu mărturisești strâmb ca să încurci mersul Domnului și al celor ce merg cu El, ci, din contra, să aștepți o primăvară blândă, care să te cuprindă și să-ți răsplătească răbdarea și să-ți aducă bunătate ție, și vestea iertării și a împăcării.

O, și le mai spun celor ce n-au rămas statornici în răbdare și-i îndemn pe ei așa: Fiilor, fiilor, chiar dacă voi M-ați adus să nu mai am încredere în voi, să nu Mă mai sprijin cu voi din pricina nestatorniciei, a neascultării și a nerăbdării voastre cu Mine sub cruce, voi, măi fiilor, voi să nu vă pierdeți încrederea în Mine, voi să credeți în Mine, o, fiilor, chiar dacă nu M-ați ajutat să cred și Eu în voi, căci poate aceasta va rodi ascultare dacă veți crede mereu în Mine, în ceea ce Eu lucrez pe pământ, că iată ce văd, că zi după zi vă aspriți inima și vă scade împlinirea pe care ați învățat-o de la Mine s-o puneți peste viața voastră. Eu vă privesc și văd aceasta și sunt plin de milă, pentru că ați fost ai Mei și n-ați mai voit cu Mine apoi. O, când voi știți că Eu ascult de Tatăl și fac voia Lui și tot ce-Mi dă să lucrez, o, să vă pară rău că voi n-ați ascultat și că ați plecat din bărcuța Mea, căci valurile prin lume sunt adânci și sunt înalte, sunt puternice să lovească, sunt locurile unde se fac păcate ca în iad, și sunt iadul pe pământ. Vă întâmpin pe vârf de valuri, pe deasupra vârfurilor merg și caut, doar de mai pot salva ceva. Toate căile lumii duc la iad. O, cu câți, cu cine va mai rămâne Domnul?

Umblu plângând după cei luați de valuri, iar în mijlocul poporului cuvântului Meu Îmi întăresc fiii și le dau pacea Mea și plâng cu ei, și plâng și ei cu Mine, și unii altora ne ștergem lacrima, iar din lături sunt dintre cei care râd și fac haz de durerea Mea. Toți cei care Mă iubesc cu credincioșie și cu lumină au fost și sunt numiți fățarnici, prefăcuți, iar cei ce spun așa sunt ca omul care se dă puternic când își încordează inima și glasul, fiind nemulțumit, și când apasă în părți cu asprimea limbii lui, iar aceasta din pricina lipsei duhului de sus, duhul umilit al smereniei de duh, iar Eu spun: vai de cei ce spun și împart rele și vorbe cu răutate semenilor lor, lovind în ei prin acest obicei diavolesc! O, cum să fac să găsesc iertare pentru aceștia, care judecă cu asprime, cu ură, cu minciună, cu ticluiri fel de fel, după ce ei și-au pierdut iubirea?

O, popor al cuvântului Meu, o, fiule, păstrează-te în dragostea de sus și crește-o prin lucrarea ei. Scade dragostea de Dumnezeu, scade, fiilor, mai ales când nu dă creștinul la alții puteri s-o aibă și ei. Nu-ți poți cere să ai dragoste dacă nu ridici pe alții la lucrarea dragostei statornice și lucrătoare, așa cum am lucrat-o Eu, și cei ce M-au iubit împărțindu-Mă și făcând pe mulți să dorească în ei dragostea lui Dumnezeu.

O, fiilor, cei vinovați dragostei pleacă de lângă Mine, pleacă de lângă frați, iar cei cuminți și harici, aceia rămân, și chiar dacă mai și greșesc ca niște oameni spre umilința lor, ei se apleacă și se unesc cu Domnul prin duhul umilit din ei și prin inimă curată întru lumină, și rămân aceștia, nu pleacă cei umiliți, cei clevetiți de cei ce pleacă, și care cad prin păcatul clevetirii și al judecății de frați.

O, fiilor, vorbirile nevegheate, aproape toate sunt vinovate, căci omul se acoperă unul pe altul când e vorba de lucrul veghii peste el, peste sufletul fraților vegheați pentru lumina dintre frați. O, nu căutați, nu căutați spre cei ce vă acoperă când sunteți greșiți și cercetați pentru veghe, ci căutați lumina peste voi, fiilor. Numai rodul Duhului Sfânt vă dovedește fii ai acestui popor, pe lângă împlinirea cerută pentru adevărații creștini de dreaptă credință, adică sfințenia, locul Meu din om, fiilor.

O, fii ai poporului cuvântului Meu, chiar dacă ați greșit mult, nu stați sub greșeală. O, fiule, ai greșit Domnului? Fii cuminte, taci și te scoală și pune început bun și roagă-te cu pocăință în taină și petrece cu Domnul în inima ta plânsă și duioasă după iertare și după împăcare, că Eu nu depărtez pe cel ce se scoală din greșeală, ba îl îndrept spre creștere nouă și sfântă, spre duioșie înspre cei greșiți ca și el, și care văd pe cel ce se scoală din greșeală și-și lucrează iertarea și mântuirea.

O, am grăit cu pară de foc, cu duhul fierbinte, fiilor. Dați acum cuvântul Meu spre a fi lucrător peste inimile celor credincioși Mie și vouă, spre înnoirea lor, și să fie lucrător cuvântul Meu și peste cei ce și-au dat de la ei credincioșia, că Eu privesc îndelung și plâng îndelung și cuvintez îndelung, și sunt biruit de milă, fiilor. Aștept să se așeze în cumințenie, în umilință și în pocăință inimile care s-au dezrădăcinat din lucrarea Mea de cuvânt, de și-au luat în mâinile lor viața, și nu mai au veghe peste ea, dar vreau ca să-i găsesc și pe ei în voile Mele în ziua cercetării.

Eu, Domnul, vă cuprind pe voi în duhul păcii și al milei Mele de voi, fiilor. Împărțiți cuvântul Meu, ca să lucreze el, iar voi fiți o rugăciune mereu, cetate a rugăciunii să fiți, iar rugăciunea are un frate care o sprijină pe ea ca să se împlinească ea. Dar acum așezați-vă la lucrul zilei de praznic și zidiți pe Domnul în voi și în frați. Eu vă umplu de pacea Mea, care vă dă putere.

O, pace vouă, fiilor, pace vouă, și dați din ea, precum Eu vă dau vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

15-02-2018

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfinților trei ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan



Găsesc veghe, găsesc cartea deschisă și-Mi așez în ea cuvântul și fac cu el mângâiere și împart povețe sfinte peste tine, popor al cuvântului Meu din zilele acestea, și dau aceste povețe celor ce iau de la tine glasul Domnului spre mângâierea lor, că multă mângâiere aduce cuvântul Meu peste cei ce se mângâie cu el și mângâie pe Domnul prin căutarea lor după acest cuvânt.

Mă așez în carte cu sfinții Mei, fiilor. Sunt plini de dor sfinții Mei, dar nu tot așa de fierbinte este dorul pe pământ în cei ce caută spre cer, spre sfinți cu nevoile lor, căci nevoile îi mână, nu dorul. O, e numai dor între cei din cer, iar Eu îi mângâi mereu și le dau răbdare dulce și grăbesc ziua slavei Mele, când ei își vor ostoi dorul, când cerul și pământul vor lua înfățișarea cea nouă de la strălucirea slavei Domnului, înnoirea cea mare, locașul sfinților Mei.

Ne așezăm în sfat ceresc, la masa cerului, o, sfinți iubiți ai Mei, frumoșii Mei, căci voi pe pământ ați lucrat la frumusețea Mea în voi și ați zidit tot mai frumoasă, tot mai întreagă împărăția Mea în oameni pe pământ, în cei ce doresc după ea în ei. Duhul descoperirii v-a umbrit pe voi de sus, și ați lucrat voia Domnului pe pământ și ați așezat învățătura cea pentru sfinți pe masa bisericii Mele, fiilor slujitori din partea Mea pentru mântuirea multora dintre oameni. Binecuvintez grăirea voastră cu Mine și cu poporul cuvântului Meu și tot ce veți așeza voi în cartea cea de azi a cuvântului Meu peste pământ în ziua voastră de sobor între sfinți. Amin.

— Și noi, Doamne, și noi Te binecuvântăm tuturor în cer și pe pământ, iar diavolii și argații lui se înfioară la vederea venirii Tale cu sfinții, pe vatra neamului român cuvântând și lucrând pe cele scrise în Scripturi să fie lucrate și așezate, și toate cele scrise se împlinesc așa cum a fost făgăduința Ta, Doamne.

O, suntem veghind și lucrând din partea Ta peste lucrarea și poporul cuvântului Tău în mijlocul pământului român, țara Ta de venire pe pământ cuvântând și pregătindu-Ți ziua slavei, Doamne. O, Ți-ai zidit cetate și tron, și curge din tronul Tău râul Tău de cuvânt, așa cum scrie în Scripturi, Doamne, iar cei ce-Ți poartă venirea și calea, o, trebuie sprijiniți și vegheați și întăriți din cer, că sunt mici și sunt plăpânzi și fără ajutor, și Tu trebuie să poți prin ei, și stau sfinții în ajutor Ție și lor, Doamne. Învățătura cea din cer trebuie pusă mereu pe masă, mereu împrospătată, mereu cu putere în ea, ca să fie ea împlinită de cei ce stau sub raza cuvântului Tău și să ai popor format și așezat întru poruncile Tale, Doamne.

O, e zi de luni, e zi cu post această zi, dar e și zi de dragoste. Tot poporul cuvântului Tău știe și trebuie să știe că atunci când are oaspeți frați sau oaspeți din cer, el trebuie să așeze masă pentru dragoste, fie cu post, fie cu dezlegare, după cum este dreptarul cel pentru toate zilele scris pentru poporul cuvântului Tău, iar fără dragoste nu are putere nici o împlinire a așezărilor sfinte, și n-au putere nici cei ce trebuie să urmeze legea așezărilor cele pentru sfinți, Doamne.

Suntem la masa dragostei cu voi, fii ai lui Dumnezeu Cuvântul, Domnul Care vine la voi ca să împlinească Scripturile venirii Lui cu sfinții și ca să vă ajute clipă de clipă în toate. O, ajutați pe Domnul să vă aibă în paza Sa mereu, și ajutați și pe diavolul să plece, să n-aibă putere și voie peste voi și peste cetate.

Aveți grijă, o, aveți grijă să nu umblați singuri, fiilor. Nu este bucurie mai mare pentru satana ca și aceea să vă vadă că umblați singuri prin cetate. Cei ce au fost doborâți de lângă voi, de aceea au căzut și au fost trași afară. Satana îi împingea la ascunderi, la umblat singuri și în voile lor, și apoi i-a tras din staul. Noi, cei din cer, nu umblăm singuri, ci numai în obște. Domnul, la fel, nu umblă singur, ci numai cu îngerii slavei Lui și cu sfinții Lui, precum este scris.

O, fiilor, doborâți-l prin ascultare pe satana, că altfel el poate încă. Fiți ascultători deplin și nu umblați câte unul singur de colo-colo prin cetate, oricâte motivații ați avea. A avut diavolul de câștigat între voi ori de câte ori s-a călcat peste această orânduială. Căutați să stați și să fiți sub veghe, și frate pe frate să se vegheze, iar această datorie să împlinească lipsurile cele pentru veghe, și așa își va cere fiecare să asculte să fie vegheat.

Acum așezați-vă frățește și puneți pe masă această povață și despicați lucrarea ei și socotiți-vă pentru cele bune, și pentru cele rele care ies din lucrarea veghii și din cea a neveghii frățești. Peste tot în poporul cuvântului Domnului să fie pusă în cercetare această lecție și să fie apoi ascultare, căci diavolul trebuie slăbit, trebuie biruit, fiilor. Noi câtă vreme am lucrat și am vegheat pe pământ peste oameni, am luptat să-l depărtăm pe satana și lucrarea lui și să-l biruim pentru fiecare din cei robiți de el, căci oamenii sunt prinși de satana când își fac voia lor, și sunt prinși când n-au povățuitor și veghetor, și atunci poate satana, și atunci îl biruie pe om.

Toate cele grăite pentru această lecție a veghii frățești trebuie să însemne o ascultare atentă din partea celor ce sunt sau se vor a fi fii ai poporului cuvântului lui Dumnezeu de peste voi. Suntem treime de arhierei, veghem de lângă Domnul peste lucrarea Lui cu voi, certăm pe satana să nu se atingă de ce este al Domnului, și trebuie hotărâre din partea fiecărui fiu pentru ascutare de povețele de sus, și fără de tocmeală ascultare, căci toți cei care s-au clătinat din ascultarea aceasta au fost biruiți de însăși neascultarea lor.

Se vede din cer, Doamne, se vede când este și când nu este ascultare, se vede cine ascultă și cine nu ascultă, iar cei neascultători cad în robie, Doamne. Să-i învățăm mereu să-și calce peste voie dacă se vor ai Tăi, și să-i învățăm lumina s-o iubească, și toate la lumină să fie, și toate cu știre frățească, Doamne, că Tu ai nevoie de ajutor mult, și numai cei ce ascultă Îți pot fi de ajutor, și nimeni să nu creadă că pot altfel ajuta pe Domnul și mersul Său cel greu de azi.

Am grăit la masa dragostei, Doamne. O, slavă Ție că ne-ai făcut parte de mângâierea aceasta, și ne aplecăm și-Ți mulțumim cu umilință, căci dorul arde în sfinții Tăi!

Ne este dor de mângâierea Ta, căci Tu ești Cel nemângâiat, că ești mult îndurerat, Doamne. Noi Îți aducem alin și lucrăm cu Tine mângâiere, și așa Te mângâiem, și așa ne mângâiem, împărțind, împărțind mângâierea, o, Doamne. Amin.

— O, sfinți iubiți, dacă Duhul Sfânt Mângâietorul este lucrarea pe care o lucrăm împărțind-o, iată, așa avem mângâiere, avem mângâind. Ascultarea celor ce iubesc prin ea, e cea mai mare mângâiere pentru Mine și pentru sfinții Mei.

O, popor al cuvântului Meu, fă Domnului mângâiere cu ascultarea ta. Frate de la frate să luați sprijin pentru ascultare de tot ce vă aduc să ascultați și să împliniți, fiilor. Vă învăț și vă tot învăț, iubiți neagoniseala. Dați sarcinile jos de pe voi și dinaintea voastră, căci lepădarea de sine este ceea ce vă ajută să urmați pe Domnul pe calea Lui cu omul iubitor de ascultare, fiilor. Frica de Dumnezeu e de mare ajutor pentru cei ce sunt statornici pe cale, măi fiilor. În biserica din lume nu este frică de Dumnezeu nici la arhierei, nici la preoți, nici peste turmă, fapt pentru care nici înțelepciune pentru ascultare nu este, iar Eu, Domnul, sunt văduvit de drepturi prin cei ce slujesc la altar fără să asculte de poruncile vieții și de cele ale orânduielilor sfinte, așezate dintru începutul ei peste biserică. Cei ce Mă iubesc și Mă urmează sunt cei ce se aseamănă cu Mine, și în care Eu Mă văd cum sunt, Mă văd prin ascultarea lor cu iubire, numai că fericirea aceasta nu Mi-o dăruiește biserica din lume, o, nu, și se pune întrebare din cer: al cui chip îl poartă ea, a cui este ea, pentru cine slujește și cui servește ea? O, și-a uitat misiunea biserica cea care poartă numele Meu pe pământ ca să fie a Mea. Ea însă s-a depărtat de Domnul, și am strigat spre ea și nu Mi-a deschis, o, nu Mi-a mai deschis și M-a lăsat afară.

O, fiilor, Mi-am zidit prin voi biserica Mea cea de la sfârșit de timp ca să am biserică nebiruită, ca să găsesc în ea credință pentru venirea Mea și ca să pot veni, fiilor.

Toate povețele Mele voi să le împliniți cu toată ascultarea, măi fiilor. Voi sunteți mângâierea Mea numai prin ascultare, iar când voi Mă ascultați, o, cum să nu vă ascult și Eu pe voi?

Unii pe alții să ne mângâiem, să ne dăm mângâiere, și aceasta prin ascultare, prin ea, mereu prin ea, o, fiilor. Și acum vă binecuvintez cu pacea Mea. Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.

12-02-2018

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Înfricoșatei Judecăți



Mă scriu cu voi în cartea cuvântului Meu din vremea aceasta, cartea Mea cu voi, fiilor care Mă primiți ca să vă grăiesc. Vă întăresc inimioarele cu duhul păcii și al nădejdii sfinte, căci tainica Mea lucrare cu voi lucrează peste pământ, iar Eu Îl rog pe Tatăl pentru voi să aibă grijă de Mine cu voi, să aibă grijă de împlinirea Scripturilor pentru care El Mă trimite pe pământ cuvânt, că după carte lucrează Tatăl, dar oamenilor le trebuie înțelepciune de sus ca să priceapă cartea, să știe să citească în ea, iar Eu aduc cuvânt în cartea Mea de azi ca să-l presărăm peste oameni și să-l afle și să se înțelepțească pentru Dumnezeu, că sunt împliniri mari așteptând, și trebuie credință din cer peste oameni și trebuie nădejde, fiilor.

În cartea Mea cea de acum două mii de ani cu ucenicii Mei cei de atunci am lăsat spre știre că Eu voi veni cu toți sfinții îngeri și voi ședea între ei pe scaunul de domnie al slavei Mele și toate neamurile vor sta adunate înaintea Mea, iar Eu voi despărți pe unii de alții ca păstorul care desparte oile de capre, și voi trece oile la dreapta, iar caprele la stânga Mea, și voi binecuvânta pe cei din dreapta Mea ca pe unii care M-au cercetat și M-au sprijinit în lipsă de pâine, de apă și de haine, de stat lângă Mine în neputințe, de mângâiere în vremi de ispite, și au făcut ei acestea toate ori de câte ori au fost ei sprijin celor mai neînsemnați frați ai Mei, celor care suferă pentru Mine și cu Mine, purtându-Mi lucrarea cu sarcinile ei, dar cei ce n-au făcut aceasta vor sta în stânga și vor lua răsplata nelucrării, a neajutorării, pe când cei ce Mi-au fost aproape și de ajutor vor merge în viața cea veșnică, precum este scris.

Le pregăteam nădejdea răsplății la ucenicii Mei, căci se apropiase vremea să fiu dat în mâna celor ce n-au făcut milă cu Mine când M-au văzut în dureri și în lipsuri, și iată, sunt împărțiți în trei cei care sunt pomeniți în Evanghelia cea de azi. Întâi sunt cei ce par neînsemnați în ochii oamenilor din pricina numelui Meu și a lucrului Meu cu ei și a crucii purtate. Sunt apoi cei ce îi sprijină pe ei cu milă și cu credință, și sunt, iarăși, cei care nu-i bagă în seamă pe cei prea mici ai Mei față de ei, cei mari, cei ce se fălesc că sunt și că pot totul în numele Meu.

O, fiilor, nu înțeleg pe Domnul cei ce se cred înțelepți și că știu Scripturile să le priceapă. O, de unde să înțeleagă cei ce nu seamănă cu Domnul în iubire și în umilință? Evanghelia duminicii de azi, citită și pomenită azi în biserici, ea este așezată de sfinți cu mare tâlc în apropierea începutului postului mare, dar ea trece pe lângă mintea și urechile celor adunați, că n-au aceștia minte din cer, cu care să tălmăcească grăirea Mea, cuvântul care a judecat atunci pe cei ce nu M-au cunoscut și nu M-au sprijinit, ba au și apăsat apoi pe ucenicii Mei, pe cei neînsemnați în ochii lor, ai celor tari cu statul lor peste oameni.

O, cum să înțeleagă oamenii cine sunt cei prea mici ai Mei, cei neînsemnați în ochii celor mari? Cei prea mici ai Mei sunt frații Mei, sunt cei ce Mă iubesc cu lepădare de sine și-Mi slujesc după voia Mea, iar Eu am grijă de ei prin cei miloși, prin cei cu suflet bun, care le poartă de grijă celor de sub crucea Mea și-Mi sprijină pașii când lucrez pe pământ prin cei ce Mă primesc și Mă ascultă și stau sub greul crucii cu răbdare și cu nădejde, iar Eu, Domnul, le pregătesc răsplată de-a dreapta Mea celor ce sprijină mersul și lucrul Meu pe pământ.

Ca să-L sprijine pe Domnul și să-și adune la El răsplată, trebuie să știe oamenii cum pot să facă aceasta. Ei însă altfel au învățat și altfel fac, și toată nepriceperea vine peste ei de la lipsa cercetării Scripturilor, pe care cu mare atenție și cu rugăciune ar fi să se așeze să le cerceteze spre știință. O, dacă nu-I ceri Domnului să-ți deschidă mintea când vrei să pui mâna și să deschizi Scripturile, iată de ce nu înțelegi tu ceea ce Domnul are scris în ele pentru înțelepciunea ta, omule care nu știi de la Dumnezeu!

Iată, nu le folosește oamenilor să aibă în casă Scriptura dacă nu citesc în ea cu rugăciune sfântă și umilită spre Domnul pentru ca să înțeleagă ei tainele ascunse în Scripturi. Vin Eu, vine Domnul în grăire cu omul, iată! Dacă omul nu citește cu înțelepciune de sus Scripturile, să nu vin să-l ajut și să-l învăț?

Pilda Evangheliei de azi îl învață pe om ce să facă în vremea lui de pe pământ până la venirea Mea cu scaunul de domnie al slavei Mele, ca atunci să nu spună că n-a știut. Sunt mulți cei care se încred că știu și că nu se abat de la Scriptură, dar cine le-a spus lor că știu? O, duhul trufiei are multe fețe, mai ales peste cei ce-și aleg singuri cum să creadă, ce să creadă când e vorba de calea spre Domnul a omului. Dar acum două mii de ani Eu am lăsat dreptar întărit pentru cei ce vor să vină după Mine și să-Mi urmeze cu viața lor, iar ucenicii Mei au întărit și ei pe cele descoperite lor din cer rând pe rând, și au luat apoi ucenici de la ucenici dreptarul și l-au tot întărit prin descoperiri de sus pentru viață sfântă peste cei ce se pornesc să afle calea și să stea pe ea apoi, fie cu slujire prin chemare, fie prin ajutorare și sprijin pentru cei ce slujesc Mie pentru mântuirea oamenilor.

O, popor al cuvântului Meu, tu să înțelegi ca Dumnezeu tot cuvântul, toată Scriptura și tot ce-ți dă azi să înțelegi pentru împlinirea Scripturilor, că tu ești un popor învățat de Dumnezu și trebuie să iubești și să ceri Domnului înnoirea și luminarea minții celor ce nu știu ca și tine de la Domnul împlinirile și nelăsarea deoparte a datoriilor creștinești, că iată, fiilor, va mai trece o săptămână și mulți și din lume vor petrece lăsatul secului pentru începutul postului mare, chiar dacă aceștia nu vor ține post. Pe tine însă te întăresc Eu cu binecuvântarea Mea ca să-Mi slujești cu post după datina creștinească și cu rugăciune sfântă și aprinsă în tine pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele, care are înaintemergătoare vestirea și strigarea Mea pe ulițele lumii prin acest cuvânt, ca să nu se poată nimeni dezvinovăți că n-a știut că vine Domnul cu scaunul slavei Sale și cu ziua Sa, însoțit de toți sfinții îngeri, căci și satana are însoțire de îngeri, dar ai lui nu sunt sfinți, ci sunt răzvrătiți și sunt întunecați.

O, învață bine taina și lucrarea Scripturilor, poporul Meu, iar puterea ta vine de la Mine, nu uita. Tu ești cel mic, cel neînsemnat în ochii celor îmbrăcați în odăjdiile pentru sfinți, iar ei nu numai că nu te iubesc pentru că ești al Meu, ba te și defaimă, ba te și clevetesc, dar lumina ta luminează pe chipul tău, în mijlocul tău, căci Eu sunt cu tine în lume și sunt lumina ta și vreau să te fac lumină lumii și să-Mi slujești așa, și să pot spune în ziua Mea de slavă: Să fie lumină!, iar tu să-ți desfaci floarea și să arăți creșterea ta de la Dumnezeu, statura ta creștină, biserică împărțitoare de lumină, spre care Eu să chem noroadele și să le spun: Veniți, veniți de luați lumină!

Acum pace vouă! Și ne așezăm în carte cu cei ce stau la rând să intre cu Mine de ziua lor de sobor între sfinți: arhiereii cu care Eu slujesc lucrarea Mea de azi, Vasile, Grigorie și Ioan.

O, rămâneți cu cartea deschisă, fiilor, și primiți pe Domnul, că vine Domnul la voi, vine cu sfinții Săi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

11-02-2018