Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir



În zile de sărbători de sfinți e pregătire în cer pentru venirea Mea cu sfinții la voi, fiilor. Voi sunteți purtătorii de grijă ai cetății Mele cu voi și ai lucrului Meu din ea pentru slava Mea, că Mă slăvesc în cetate și stau la masă de cuvânt cu sfinții și cu oaspeții care vin adesea să-Mi întâmpine coborârea cuvântului Meu pe masă aici, și hrănirea cu el a celor ce se strâng din cer și de pe pământ la masa Mea cu voi.

Și iată, vine iute, fiilor, vine și se apropie numaidecât sărbătoarea îngerilor Mei și a căpeteniilor de peste îngeri, iar Eu, Domnul, ies în calea celor ce se pregătesc să vină în grădinile Mele de aici cu voi, ies, fiilor, și le presar pe cale spre Mine și spre voi îngerii cărărilor și sfinți ocrotitori, și aceasta fac Eu mereu pentru credința lor în lucrarea Mea cu voi, în cuvântul pe care îl așez pe pământ prin munca voastră cu Mine pentru slava aceasta a Mea cu voi, fiilor din cetate.

Așadar, binecuvântare rostesc peste calea și pașii și dorul celor ce vor călători spre voi, spre izvor. Și-i vom chema la masa de toamnă pentru ei pe cei adormiți, pentru care voi stăruiți tot timpul la Mine ca să le fie gătită odihna și partea lor cu Mine și iertarea greșelilor lor din viața trupului, măi fiilor, și mare este această pomană pentru ei, și pentru voi odată cu ei, căci voi vă scrieți în cer înaintea Mea cu acest mare bine celor ce atât de mult așteaptă de pe pământ pentru ei.

O, fiilor, dar nu uitați, o, nu uitați și de voi, nu uitați de greșalele voastre ca să le curățiți de pe voi la vreme, și vă rog plângând, vă rog să vă pară rău din toată ființa de greșalele cu care mai mult sau mai puțin M-ați îndurerat, și mai ales să le pară rău unora dintre voi care puțin de tot au înțeles lucrarea cuvântului Meu cu voi, și spun la toți cei care cred, le spun așa:

Fiilor, fiilor, trebuie să vă vedeți greșalele, și apoi ștergerea lor dinaintea Mea, iar asta cere să fiți cu ochiul Meu în voi, nu cu al vostru, căci omul trage să fie de partea sa însăși, iar dacă din fire nu are umilință dătătoare de viață nu poate să-și aibă grijă de inimă, de templul Meu din om, în care ar fi să Mă lase să stau să-l cârmuiesc Eu pe om mereu, mereu, fiilor, pentru ca să înțeleagă omul taina Mea de azi, căci aceste laolaltă grădini aici au taina lor ascunsă în vremi, și pe care le-am descoperit-o la mulți servi de-ai Mei în timp, dar nu pentru ei le-am descoperit-o, ci pentru cei de azi ca să citească și ca să creadă împlinirilor și ca să înțeleagă, și apoi să lucreze și să păzească de lângă Mine și de jur împrejur aceste grădini și taina Mea cu ele, stând ei cu Mine pe pământ, iar Eu cu ei, și totul, totul este acoperit de taină, de taina raiului, taina petrecerii Mele cu sfinții.

O, fiilor, îngerii Mei vă fac poze mereu. Vedeți să fiți frumoși, ca Mine să fiți, ca să vă bucurați de voi când veți privi averea adunată la Mine, că rușinați vor fi cei ce n-au avut grijă de ei clipă de clipă pentru asemănarea lor cu Mine în viața petrecută pe pământ.

O, fiilor, când voi sunteți în valuri primejdioase și bat ispite spre voi, strigați-Mă ca Petru ca să Mă apropii să vă ajut, dar nu vă îndoiți de Mine dacă Mă strigați, ci așteptați-Mă să vin, și nu disprețuiți durerile când vin. Ele sunt adevărate, iar bucuriile nu, fiilor, iar voi căutați dragostea, dar dragostea cea duhovnicească toți, căci ea nu moare niciodată, fiindcă ea lucrează viața, fructele vieții, și pe care le știți din Scripturi, și mai ales duioșia și blândețea, smerenia inimii și iertarea, fiilor. Iar dacă cineva ar fi să cadă, acela pierde mai întâi dragostea, și apoi darurile duhovnicești rând pe rând și nu-i mai trebuie dragostea Mea și-și face el dragoste din cele ce-l cad de la Mine pe el.

Iată, iată, vă fac trezire sfântă: ștergeți-vă dinaintea Mea cuvintele limbii, pe cele care vă învinuiesc și vă pândesc să vă facă durere, și pentru care diavolul așteaptă clipa să le împlinească în dauna vieții sufletelor voastre, căci viața sufletului e fără de sfârșit, și poate fi cu durere veșnică, cu lacrimi veșnice, o, și de aceea aveți grijă să luați dinaintea Mea învinuirea diavolului pentru cele scăpate de limba voastră și prielnice lui apoi.

O, nu grăiți nici în gând, nu grăiți nesocotit! E primejdios, fiilor, căci scris este: «Fiecare pasăre piere pe limba ei». Se cunoaște când e Dumnezeu și când e omul la cârma vieții lui. Inima, templul Duhului Sfânt, când este jefuit acest templu este răsturnat Domnul de pe tronul Său din trupul omului și-și cârmuiește omul singur simțirea, gândirea, vorbirea și faptele acestora. Când stai față în față cu un așa trup de om, ce trebuie să faci dacă ești cu Dumnezeu? Trebuie să stai de vorbă cu Domnul în toată vremea când omul este el față în față cu tine dinăuntrul lui. Stai țintă spre Domnul cu toată ființa ta și întărește înăuntrul tău veghea pentru tine ca nu cumva să te vatămi, să te temi, să slăbești cu duhul și să-ți pierzi răbdarea cea sfântă și sprijinul din cer.

Fiilor, fiilor, vedeți să nu vă pierdeți credința din pricina nedragostei. Vedeți că trufia este dușmanul de moarte al dragostei de Dumnezeu și de frați, căci din pricina acestui păcat urât au căzut de la Mine cei ce s-au jucat cu acest păcat pedepsitor peste neamul creștinesc între frate și frate, între om și Dumnezeu. Omul își face rost de greșeli, și apoi de trufie, de suflet rece și vârtos, de minte tulbure și îngroșată și pierde subțirimea Duhului, prin Care el vede și se vede.

O, fiilor, când nu mai aveți dragoste, e din pricina păcatului trufiei, și atunci să știți că aveți acest păcat în voi. Din cauza nemulțumirii și a cârtirii au fost pedepsiți fiii lui Israel și s-au rătăcit învârtindu-se în loc patruzeci de ani spre țara izbăvirii promisă lor de Mine. O, și tot din cauza nemulțumirii cea de la neascultare au căzut în rătăcire de pe cale toți cei care au făcut ca fiii lui Israel, ca aceia care s-au răzvrătit asupra căpeteniei de la Mine lor și au mers necălăuziți și n-au mai ajuns spre locul unde călătoreau, și au visat spre înapoi în Egipt, și apoi au pierit căzând pe cale în pustiu.

O, Israele, o, Israele de demult, ce mult M-am aplecat ca să te eliberez din robia celor de neam străin! Ce mult M-am aplecat, ce mult! O, și ce mult M-ai aplecat tu apoi! Te-am încântat cu bomboane ca să te ajut să te desprinzi de robie și ca să vrei să te întorci la Domnul Dumnezeul tău și să-I aduci mărire și ascultare apoi, și ca să nu mai pierzi casa și țara și neamul și să cazi iarăși rob la străini. Tu însă n-ai voit să te bucuri, și te-ai întristat și ai cârtit și M-ai judecat că te-am scos din Egipt, și ai lovit cu ocară căpetenia ta și ai voit iarăși cu străinii. Te-ai crezut meritos, și ai ridicat pretenții, o, și ai fost pedepsit pentru aceasta, că te-a înghițit pământul pe cale și n-ai mai ajuns acasă, în pământul părinților tăi, și nici înapoi în Egipt. O, și ce bine îți era să fi fost deștept, dar n-ai fost, și ai murit răzvrătit, a murit tot neamul fiilor lui Israel ieșit din Egipt, și numai doi au rămas din ei și Mi-au dus ei poporul în țara Canaanului, iar îngerul Meu Mihail a stat pe cale înaintea lor cu îmbărbătarea, cu cei născuți pe cale, cu cei mici.

O, poporul Meu cel de azi, o, fiule, omul are atâtea păcate prin care poate să-L piardă pe Domnul de peste el, și pe el de Domnul, iar nepăsarea lui crește cu fiecare păcat, că asta face păcatul, îl îngroașă pe om să nu mai simtă, să nu se mai simtă pe sine ca să se ridice când cade și să se scuture de păcat. O, nu mai ești cu Mine, ești cu lumea, cu drumurile lumii în casa ta, în ochii tăi, și umbli ca lumea, umbli pe unde umblă lumea, umbli stând în casă, o, și nu mai ești cu Dumnezeu, ești cu lumea, că diavolul a știut cu ce să te atace și să te facă vinovat, iar pe Mine nu M-ai ascultat când te-am rugat să ieși din lume și să nu aduci lumea în casa ta, în viața ta și să nu-i privești fața și lucrarea ei, că dacă nu asculți te îmbolnăvești, iar boala ta se numește lume, duhul lumii se numește.

Fiilor, fiilor, cel ce are acțiunile sale pe lângă ale Mele cu el și pentru el, acela vrea și merge pe două cărări, și unul ca acela merge cu doi pepeni într-o mână, cu trei, patru câteodată, că așa e omul deprins, să facă el, să poată el, să vrea el, și nu-i place să aibă peste el o mână vindecătoare din partea lui Dumnezeu, și așa se alege omul cu cele ce lucrează el, căci își ia singur. Eu, Domnul, am avut de suferit mereu de la tot omul nesupus lui Dumnezeu. Știu și văd că omul nu poate să Mă lase pe Mine să pot Eu pentru el cum voiesc Eu, dar iată, așa se pierde omul, și așa a voit și în rai, a voit să poată el, să fie liber de Dumnezeu a voit, ba chiar și de îngerii lui Dumnezeu, și iată, nu poate omul să-L lase pe Dumnezeu să-i cârmuiască pașii și faptele, iar Eu, Domnul, nu Mă pot da pe mâna lui, fiindcă Eu sunt Dumnezeu de șapte mii de ani, de două mii de ani, și omul n-a izbutit nimic pentru viața sa de unul singur, decât spre irosirea vieții lui.

O, puțini vin de dragul lui Dumnezeu cu inima din ei, și aceia pot cu Domnul pe tot drumul vieții lor. Altfel de venire după Domnul nu te ține până la capătul vieții cu Dumnezeu, că te trag înapoi plăcerile care te ispitesc ca să le iubești, ca să le dorești, și care umblă la inima ta ca să te slăbească spre ele.

O, aveți grijă, fiilor, să nu vă căinați unii la alții cu nemulțumiri pe calea voastră cu Domnul așa cum au făcut fiii lui Israel, că, fiți atenți, cuvântul odată rostit cu gura este luat de diavol ca păcat al nemulțumirii și vă pândește apoi să vă pice prin înseși cuvintele voastre împărțite în părți. Eu însă vă învăț în zi de sărbătoare de sfinți să ștergeți dinaintea Mea tot ce vă învinuiește la Dumnezeu, și fiți unii altora apoi izvor de credință, măi fiilor. Că iată, mucenicul Meu Dimitrie a întărit credința celor credincioși din vremea aceea și n-a slăbit-o în ei. Și chiar dacă el primise rang mare înaintea împăratului vremii, dar fiind creștin în taină, o, n-a putut să facă nimicire peste cei ce erau creștini, ci s-a mărturisit pe el însuși creștin și a întărit pe cei credincioși în faptele credinței, și a mers apoi între sfinții Mei prin moarte pentru Hristos și este viu și lucrează dintre cei vii, și vin sfinții cu Mine când vin Eu în cetate cu râul Meu de cuvânt.

Îi este dor de voi ucenicului Meu, fiilor, iar Eu îi dau lui intrare la masa Mea cu voi. Pace ție, mărturisitorul Meu! Iată cetatea Mea, iată poporul Meu cel credincios!

— Mă închin aici înaintea Ta și înaintea lor, Doamne, în ziua mea de serbare, și sunt cu sfinții în venirea Ta. Le spun lor, din cetatea Ta cu ei le spun lor să aibă grijă de credință și să-și dovedească ei credința ori de câte ori au de ales între Tine și ei, că eu am ales în clipa de cumpănă, căci făgăduința mea a fost dragostea mea pentru Tine și Te purtam în taină ca dragoste a vieții mele, iar când a venit ziua să-mi mărturisesc iubirea ce-Ți purtam i-am ajutat pe mulți în credință, căci am rămas cu Tine și l-am respins pe împăratul cel vremelnic și atât de lipsit de vedere și de minte, Doamne. Acum eu lucrez cu Tine, în slujba Ta lucrez, pentru lucrarea Ta de azi lucrez și eu, și-Ți mulțumesc că m-ai ales să-Ți fiu de sprijin și azi, și să le fiu de ajutor aici celor ce-Ți poartă cuvântul și mersul, o, și fericiți sunt și vor fi cei care știu să asculte de ei, să ia de la ei, să creadă ca ei, că așa lucrând, nu se vor clătina, și vor fi ei bucuria Ta. Amin.

— O, fiilor, se mângâie sfinții când vin la voi cu ei. Mă mângâi și Eu, și voiesc să vă am de mângâiere pe voi. Voi sunteți ce sunteți prin lucrarea cuvântului Meu, și e mare cinste să aibă omul ce aveți voi. V-am dat vouă această cinste, ca prin ea să aveți trecere unul spre altul cu tot lucrul Meu, numai să nu le luați din mână cârma celor ce vă au în grijă spre Mine, că pe ei i-am așezat pentru mersul Meu cu poporul și pentru popor. O, aveți grijă să nu le-o luați înainte în dreptul celor ce sunt de lucrat între Mine și voi, între voi și voi, măi fiilor. Ei suferă mult și suspină mult în plânsul inimii neștiut, și cu care ei se ascund sub zâmbetul cel de pe față, ca să poată poporul Meu pe calea vieții.

Fiilor, am la masa Mea de azi cu voi un suflețel adus de îngeri la Mine acum patruzeci de zile, și-i dau lui mângâierea să stea în ziua aceasta la masă cu Mine și cu voi, că suferința lui s-a suit la Mine în numele multor greșeli ale celor de pe lângă el în vremea lui din mijlocul poporului Meu cel mai apropiat, iar acum îi pregătesc mângâiere lui, iar voi să știți de el și să vă mângâiați pentru el, pentru locul lui între cei slujitori veniți la Mine dintre cei ce au lucrat înaintea Mea credința și iubirea lor, dar și ale poporului cuvântului Meu în vremea lor de pe pământ.

O, binecuvântată să fie gătirea sărbătorii îngerilor și strângerea laolaltă aici a celor ce doresc după Mine și după voi și după grădinile Mele cu voi, fiilor care vă am de sprijin! Binecuvântată să le fie calea și călătoria lor pe cale spre izvor!

Binecuvântați să fiți voi, și tot ce veți lucra și toată sărbătoarea îngerilor, și totul va fi minunat, și multă mângâiere vor lua cei din cer și cei de pe pământ adunați la serbare, și mult va fi frumosul sărbătorii îngerilor Mei!

O, pace vouă! Pace în voi și între voi! Pace între voi și Mine, că aceasta vă este lucrarea, aceasta, o, fiilor! Amin, amin, amin.

08-11-2019

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Cuvioasei Parascheva



Sunt îmbrăcat în cuvânt și stau înaintea voastră ca să Mă primiți și să Mă dați celor ce Mă caută și Mă găsesc la voi și cu voi, și celor ce nu Mă caută, ca să le fiu lor Dumnezeu, fiilor. Mă slujesc de voi ca să pot face Eu voia Tatălui Meu, ca să pot veni pe pământ cuvânt și ca să mai pot scăpa ceva din gura cea deschisă a diavolului dușman pe Dumnezeu și pe om, și care stă gata să înghită tot, tot, să fie ale lui toate, să rămână Domnul Făcătorul învins și cu munca pierdută, dar iată, Eu, Cel ce am biruit prin suferință, prin umilință, și apoi prin înviere, după o moarte rușinoasă pe cruce, Eu sunt Cel ce sunt trimis de Tatăl cuvânt pe pământ acum ca să-Mi pregătesc biruință mare, odată cu lupta cea urâtă și pe ascuns a lui satana, care lucrează prin cei câștigați de partea lui, și care-și lucrează înfrângerea lor prin întunericul faptelor lor, dar Dumnezeu este lumină mare și de aceea satana se teme și se ascunde cu lucrarea sa, care iese la lumină topindu-se ca ceara lângă foc, și va birui Dumnezeu, căci Dumnezeu a făcut cerul și pământul prin puterea Sa, prin cuvânt.

Stau de vorbă cu voi ca să Mă dau, fiilor, celor ce Mă iau de la voi. Nu știe omul ce înseamnă Dumnezeu. Nu știu nici cei ce au fost călăuziți spre voi de mila Mea de Păstor, iată, nu știu nici ei toți, iar ca să le dau prilej să știe Eu vin cuvânt și grăiesc, ca să așez înțelepciunea cea pentru calea cu Dumnezeu a omului care Mă caută. Dacă M-ar căuta singur, omul nu M-ar găsi, din pricină că nu are inima curată în el, căci scris este: «Cei ce Îl au și Îl văd pe Dumnezeu sunt cei cu inima curată și sunt cei fericiți». De mila omului însă fac Eu pogorământ și Mă arăt în calea lui, ca să caute el apoi pe Dumnezeu pentru el, și să nu stea fără stăpân pe pământ, căci vai celui ce este al nimănui după ce se naște și primește sufletul în dar de la Dumnezeu!

O, fiilor, omul își ajustează viața după alegerea sa și trece de copilărie și crește și-și face familie, soție și copii, și nu știe decât atât, săracul, nu știe să se dea apoi pentru câștig de viață pentru el și pentru ai lui, o, nu știe că viața trebuie câștigată lui Dumnezeu, de unde are omul viață, și este dator cu ea Celui ce i-a dat viață, o, și de aceea îi ies în cale și-i dau prilej să se aleagă Mie ca să-i cârmuiesc Eu viața pas cu pas, dor cu dor, dar nu pentru binele cel de pe pământ, cel trecător, și pentru care omul numai pământ își alege, ci pentru cerul Meu din creștin voiesc să-i fac lui cârmuire, că una e să lupte el să meargă spre cer, și mai mare ca aceasta este să aduc Eu cerul la tine, o, fiule puțin călăuzit, că mai mult tu nu voiești să te călăuzesc.

Sunt oameni și oameni. Unii vor cu Dumnezeu din starea în care sunt și stau ei, și caută să le dea Domnul, nu ei să se dea Lui. Alții pot ca Dumnezeu, adică așa cum Eu am spus, prin lepădare de sine să se dea, nu altfel, dar cel ce nu poate asta, o, cum ar putea unul ca acela să împlinească porunca vieții veșnice, iubirea de Dumnezeu mai mult decât de sine, de părinți și de frați, de soț sau soție, de copii, de rude și prieteni, de cele ce-și agonisește, care doar îl încurcă pe cale cu Domnul, ba îl și despart de Domnul și de calea cea cu Dumnezeu?

Iată, vrea omul cu Domnul, dar nu vrea cu lepădarea de sine ca să-l pot avea la lucrul Meu cel cu lumină lucrat în familia Mea de fii ca fiecare gospodar cu fii și cu lucrul gospodăriei lui.

Fiilor, fiilor, în sărbători de sfinți vin la voi și-Mi las cuvântul cu care-Mi hrănesc poporul, și pe cel ascultător, și pe cel ce nu poate aceasta, o, că puțină dragoste a mai rămas în om, măi fiilor, iar cei ce se apropie așa de calea Mea de azi a cuvântului Meu, aceștia Îmi pun în primejdie mereu mersul și împlinirile așteptate de toți sfinții Mei, ca răsplată a slujirii și iubirii lor de Dumnezeu vreme după vreme până la sfârșit.

Îmbrac în cuvânt tot ce se lucrează, dar lucrare nu la vedere, și aceasta este primejdie pentru mersul de azi al cuvântului Meu. O, că greu mai merg și tot mai greu Îmi este mersul, căci voi sunteți loviți, fiilor, sunteți disprețuiți, împinși sub vină de cei fățarnici, de cei cu două fețe, de cei ce dau să vă folosească pentru voile lor, pentru altceva decât calea lor cu Dumnezeu, iar când unii ca aceștia aud din gura Mea lucrul cel urât lucrat de ei și cu primejdie pentru ei și pentru mersul Meu, o, nu se îndreaptă, nu se apleacă, nu se căiesc, ci doar se tem ca nu cumva să iasă deasupra cele lucrate de ei în ascuns după voia lor, că unii au ales să plece, chiar dacă au avut unde, chiar dacă nu, dar să se depărteze, zic ei, de ochiul Meu, și apoi să-și ia liber să-și facă voia departe de Dumnezeu, ca și Adam după ce s-a despărțit de Dumnezeu prin păcat.

Când îl văd amețit pe creștin, Eu vin și îmbrac în cuvânt lucrarea lui ascunsă și dăunătoare lui și păgubitoare prin ascundere, și ca să audă el că Eu, Domnul, sunt prin cuvânt, sunt ochi și urechi tot timpul pentru mersul și veghea poporului Meu cel credincios, și că Mă doare și Mă îngrijorează, și ca să întăresc paza mădularelor bisericii Mele, casa Mea, care-și are temelia pusă acum două mii de ani, dar căzând ea sub lovituri de la dușmanii din ea și de lângă ea, am ridicat-o Eu pe temelia ei cea dintâi, acum, la sfârșit de timp, și i-am pus întărituri ca să stea și ca să biruiesc Eu cu sfârșitul tainei Mele chiar cu începutul cel de atunci prin biserica Mea cea dintâi, stânca cea neclătinată cu taina ei sub nici un fel de furtuni.

Erau însuflețiți pentru Mine cei dintâi creștini fii ai bisericii Mele, pentru care am venit de la Tatăl ca s-o așez, și am așezat-o și o țin sub taină cu toată taina ei, de atunci și până azi, o, și de aceea voi nu sunteți cunoscuți nici măcar de cei de mai aproape, fiilor.

Trăiau și mureau pentru Mine fiii cei iubitori de Dumnezeu și cei iubiți la fel. Le grăiesc celor ce s-au apropiat de acest foc sfânt și le spun așa: Voi, cei mai mulți dintre voi, care v-ați apropiat și ați bătut și v-am deschis cu milă, voi ați mers odată cu amândouă, cu însuflețirea și cu voile voastre pe mai departe. V-ați aprins de drag și dor aflându-Mi iubirea și venirea ei pe pământ. Apoi v-ați întors la voile voastre cu viața și cu fapta, iar Eu, ca un Păstor milos venit după oi ca să le fac lor bine, M-am uitat mereu după voi ca să găsesc în voi cumva milă de Mine, iubire și primire, fiilor, că aș fi vrut să vă fiu călăuză pe cale în toate și în toți pașii voștri văzuți și nevăzuți, și am așteptat să vă am după cuvântul Meu umblând și lucrând, ca nu cumva apoi să greșiți cu răceală de suflet și să vă răciți de Mine și să vă întoarceți la felul de a fi al omului de rând, care-și lucrează voia sa și crezându-se așa în turma Mea cea călăuzită cu lumina Mea.

Strâng sub mila cuvântului Meu acum pe cei ce s-au alăturat venirii Mele și le grăiesc lor în zi de sărbătoare de sfinți și-i păstoresc pe ei cu toiagul dreptății peste tot pe unde sunt ei. Strig să Mă audă cei de aproape și cei de departe și să Mă ia înăuntru, să nu Mă țină afară dacă dau să intru și să-i păstoresc și să le spun lor că i-am consultat amănunțit ca să-i vindec cumva dacă Mă vor primi, dacă-Mi vor da voie, dacă-Mi vor fi credincioși la greu ca și la ușor, căci greul Meu sunt cei ce nu iubesc și nu ascultă ei pentru iubire cu lumină pe cale. O, că vine diavolul și-Mi spune să nu-i mai țin de credincioși Mie pe cei cărora nu le place să pună peste ei cuvântul Meu, și-Mi spune să-i scriu potrivnici. O, ce să fac, o, ce să fac? Cum să-i dau răspuns? Ar fi să-i dea răspuns fiecare în dreptul lui. Eu nu Mă mai pun pentru creștin, pentru cel ce n-a voit să-l am în grijă cu sufletul din el și cu lucrarea vieții lui, după ce atâta de mult i-am vorbit și l-am povățuit atâta vreme, și iată, diavolul Îmi cere partea, ba o vrea pe toată.

O, dacă nu ești curat cu inima și cu fapta ei, nu-L poți înțelege și urma pe Domnul, fiule nechibzuit. Iar Eu, Domnul, Care ți-aș fi putut fi de folos, le spun celor puși de Mine povață și veghe peste tine, și fiindcă n-ai voit să-ți fie ei de folos spre Domnul, le spun lor așa:

Fiilor care-Mi vegheați venirea și mersul, o, nu vă aplecați, nu vă mai aplecați să înțelegeți omul după cum e placul și interesul lui, că omul este ascuns, și se ascunde unul după altul, și altfel nu poate, și nici vorbă de umilință, de aplecare, de iubire de Dumnezeu între frate și frate. O, lăsăm așa până la secerișul cel pentru fiecare, căci secerișul lucrează și sortează clipă de clipă peste toate clipele, iar voi sunteți tot timpul judecați de cei care nu-și ating voia prin lucrarea lor ascunsă și mult primejdioasă pentru ei prin ascunderea ei.

O, popor păstorit de Dumnezeu, numai Eu, Domnul, numai Eu știu numărul tău cât este de mare sau de mic laolaltă, și ți-am mai spus asta, că tu ai liber să alegi ce vrei, dar și Eu am, și aleg. Cine nu știe ce înseamnă biserica lui Iisus Hristos, unul ca acela nu poate să fie al lui Hristos. O, cum așa? Eu, Domnul, aduc aminte de cei dintâi ai bisericii Mele acum două mii de ani și veți vedea ce greșiți și cât ați greșit că n-ați voit să fiți călăuziți ca să puteți fi cei adevărați și curați cu inima și cu fapta, și numai apoi cu credința, ca să vă fie ea pecetluită.

Cei ce s-au dat Mie biserică a Mea atunci, ei au ieșit din lume pentru Mine, pentru că alegeau pe Domnul de Stăpân al lor, și fugeau de anticrist, care lucra peste tot odată cu Mine, și-și dădeau aceștia cârma vieții în mâinile Mele, și era cârmuire pentru îngrijirea celor ce se aduceau biserică Mie. Începuseră apoi greutăți și dureri din pricina celor ce nu se aduceau cu totul Mie și nu știau și nu învățau cum să se dea lui Dumnezeu, o, și sufereau cu lacrimi ucenicii Mei, care-Mi îngrijeau de viața oștirii creștine. Nu știau unii din cei ce veneau, nu știau că este și veșnicie, nu numai vremelnicie, și că Eu și cerul cu care Mă purtam lucram veșnicia să le-o dăm lor, și că nu trebuie să apară gâlcevi pentru cele pământești sau cele ale firii omenești în casa Mea cu fii.

Nu-și dădeau creștinii cei dintâi unii altora fiecare după voie și după plac, căci era cârmuire și se strângeau laolaltă cele de dăruit pentru lipsuri și se făcea împărțire cu binecuvântare, cu lumină și fără de păcat, fără vină, adică nu pe ochi, nu mită să însemne fapta cea dăruită Domnului pentru suflet, și pe care ar face-o careva de la sine vedere și voire, o, și de aceea trebuie taină mare ca să nu știi cui dai, și ca să știe Domnul prin cei care împart pe cele ce se adună și se dau pentru viața fiilor lui Dumnezeu.

Păi dacă tu pitești și te ascunzi de ceilalți cu un măr, cu un ban, mâine te vei ascunde cu un om în întuneric ca să nu fii văzut de cei din jur ai trupului lui Hristos mădulare, o, și așa se rupe pic cu pic om pe om din trupul lui Hristos și al oștirii Sale, și așa ajunge cel ascuns să-l bucure pe diavol, care-și tot strânge la el pe cele pe placul lui lucrate de om.

O, nu e bine să-I dai tu lui Dumnezeu, că dacă mâine te lepezi să nu mai vrei cu El, prin greșeli și prin pierderea firii bune, calci peste faptele tale și Îl pui pe Domnul în gura lumii spre defăimare și imputare din partea ta, și Eu știu de ce spun aceasta, și mai bine este să ai tu de la Mine, că Eu nu-ți pomenesc ce ți-am dat. O, mai bine este așa cum spun Eu, ca nu cumva să fiu pedepsit de tine că ți-am făcut pagubă și să spui că ai pierdut în zadar timpul vieții cu Mine.

O, iată ce-Mi poate face cel care vine și nu știe ce înseamnă Dumnezeu și biserica Sa, și apoi nu-i place că a venit și că a stat! De aceea să Mă lase să-i dau Eu celui ce vine, ca nu cumva să-și facă socoteală că Mă are la mână și să-Mi ceară să-i dau dreptate pentru nedreptățile lucrate de el asupra Mea.

O, nu așa e ajutorarea când e vorba de biserica Mea, de cei sfinți, cărora Eu le port de grijă pe pământ, și e altfel această lucrare, și e cu autorizație din partea Mea. Când cineva trimite pentru cei adormiți pachet cu hrană și haine, cu daruri, o, trebuie un slujitor autorizat să facă foaie de călătorie a darului ca să ajungă darul în țara aceea, și e ca pe pământ, nu altfel este aceasta. Aşadar, voi, fii adevăraţi ai bisericii Mele azi, voi nu trebuie să vă daţi unii altora după voia voastră, ci trebuie aşa cum a fost aşezarea pentru biserica Mea. Voi trebuie să ştiţi pe dinafară aceasta, iar cei ce ştiu şi lucrează aşa, aceia sunt ai bisericii Mele, iar altfel sunt altfel cei ce fac altfel. Şi iată cum este lăsat de Domnul:

Să se strângă la un loc darurile pentru nevoile bisericii, şi nimeni din cei ce apoi primesc, să nu ştie de unde îi vine darul, şi să ştie că Domnul este Cel ce poartă de grijă prin biserica Sa, şi că Lui se cuvine toată mulţumirea şi lauda, căci vai celor cu lauda de sine faţă în faţă cu semenii lor!

Iată, altfel lucrat ies duhuri urâte între fraţi şi-şi dau unii altora, dar nu cu nevinovăţie, ci pe interes sau pe ochi dulci, sau cu vină, o, şi nu oricine trebuie să fie aşezat la împărţit după nevoile bisericii, ci numai cei cu lepădare de sine în tot şi în toate ca şi Hristos, numai cei ce aleg să-şi trăiască viaţa şi fapta ei pentru ceilalţi, nu pentru ei înşişi. O, şi am în poporul Meu fii pecetluiţi pentru aceasta, am în biserica Mea de azi din cei pe care Eu Mă sprijin pentru grija de ea.

Biserica Mea aşa are orânduiala ei, şi nu altfel, iar dacă se lucrează altfel, se ivesc duhuri rele și lucrează ele și vine diavolul și-și ia partea, și iată ce greu este să fie creștinul fiu și mădular al bisericii Mele. Eu așa am început această temelie, dar iată, altceva au înțeles cei ce au dat să se clatine după ce au greșit, iar Eu spun, ca să se știe unde și cum s-a greșit și se greșește, și se duc în întuneric cele ce nu se vor a fi lucrate cu umilință și cu lumina Mea.

O, așa își pierde creștinul dragostea dintâi și sfiala și bucuria cea de la acestea, sfântă ea între frați, și apoi se despart ușor frații, ba se și lovesc între ei, iar sărăcia și puținul din toate, o, nu se mai găsește această iubire creștinească, și ca să Mă bucur Eu de creștin și să stau cu el și să semene cu Mine el. Iar Eu plâng de jale, și satana se bucură cu toate slugile lui de lipsa de dragoste de Dumnezeu din creștin, dintre creștin și creștin.

O, nu vă puteți rezema pe nimeni, fiilor din fața oștirii Mele de azi, micuță ea, dar care poate să aibă pe Domnul de Păstor și să-i spun Eu ei: «Nu te teme, turmă mică! Tatăl îți dă ție împărăția».

O, să nu credeți în cei ce se ascund de voi, fiilor. Ei cred că de voi se ascund, dar proba inimii curate n-au cum s-o dovedească ei Mie altfel, decât cu adevărul tot, dintre ei și cei de lângă ei din partea Mea, că fără mijlocitor nu e cu putință să fii cu Dumnezeu, fiindcă așa a așezat Dumnezeu biserica Sa, iar când omul nu are inima curată, el încetează pic cu pic să-L iubească pe Domnul și se depărtează pic cu pic, și aceasta îl descoperă că n-a avut inima curată și că a pierdut pe Domnul, căci nemulțumirea sub care se așează cel ce se răcește vine de la neiubire de Dumnezeu și de aproapele, sau de la răcirea iubirii de Dumnezeu. Iar Eu vă aduc de știre tot ce trebuie să țineți aproape de voi, dar numai de la Mine să luați, fiilor, căci omul este fățarnic din cale-afară, iar cel ascuns de voi nu este curat nici pentru el însuși.

O, nu vă puteți rezema pe nimeni, fiilor. Cei ce se învață unii pe alții să ascundă și să se ascundă, aceia își lucrează loruși și unii altora pierzarea cea de la inima care nu este curată. Cei ascunși își asupresc înseși sufletele lor, iar lipsa luminii îi duce de la Dumnezeu. Iar cei ce învață ascunderea pe cei din jur sunt ca lupul care omoară oaia și îi suge sângele și o lasă jos și fuge, și iată, omul are mai mulți dușmani decât prieteni, iar dușmanii se fac dușmani dintre prieteni, nu altfel se fac.

Fiilor, fiilor, mare durere Mi-au făcut și Îmi fac creștinii care s-au strâns și se strâng când Eu, Domnul, sun și adun să vină la păstorit, să vină cei ce vin, și să le fiu lor Păstor, iar Eu Îmi fac datoria pentru care am venit și vin, și de aceea vin și păstoresc. Dar iată, ei se adună și-și fac căi de comunicare ca pe pământ între ei, o, și n-a fost un rău mai mare ca acesta asupra lor de la unul la altul, căci diavolul i-a scris că n-au venit și că nu vin pentru păstorit, ci vin să-și facă relații, așa cum se spune pe pământ. O, fiilor, așa frăție nu înseamnă dragoste și dor de Dumnezeu, ci interesul sau ușurătatea sau păcatul cel în întuneric apoi, oameni fără cârmă peste ei, după ce zic și cred că vin după Hristos, și ca și între cei din lume sunt legăturile dintre ei, și folosesc ca gaj lucrarea și locul cuvântului Meu, în timp ce ei sunt pentru partea pământească, iar dacă Eu nu spun adevărul, să dovedească ei că nu este așa.

O, e o cârpeală ce faci tu cu viața ta pe urma Mea, măi creștine amețit de propria ta vedere și voire. Când te văd că nu poți fără să-ți faci voia, tu și cei din jur cum vrei tu, când văd și că te ascunzi, când văd că-ți trebuie să fii tu, să vrei tu, să-ți urmezi dorințele și să nu te încurc Eu, o, te văd cum te desparți de Mine dând voia Mea pe voia ta, după ce-ți faci mult rău cu voile tale, cu lucrările tale neștiute de cei din jur, cu căutările inimii tale. O, și dacă ai fi în mijlocul lumii să faci asta, lumea n-ar fi așa de răbdătoare cu voile tale, și ai suferi și ai vedea unde te duc voile tale, că iată, asta i-a scos din bărcuța Mea pe cei ce și-au dorit să fie liberi de Dumnezeul acestui râu de cuvânt, ca să nu le mai ceară Domnul să asculte de binele și paza peste viața lor pe pământ. Iată, nici Eu nu vă sunt pe plac, nici voi Mie, că ne aplecăm din două părți și iese cârpeală, iar Eu aleg să fiu cu răbdarea, ca un Dumnezeu ce sunt.

N-am avut și n-am cum să stau de veghe pentru cel ascuns de Dumnezeu și de cei din fața mersului Meu cu poporul Meu de azi. Nu-l pot veghea, nu-l pot ocroti de răul ce și-l face cel ascuns cu lucrările sale, căci se supără, se asprește, se închide în el, se caină în părți, își face întărituri, zice el, se teme, iar teama îl mână la luptă ca să nu fie știute lucrările sale. O, Eu nici pe Adam n-am izbutit să-l ajut ca să-l ridic din pedeapsa greșelii lui. I-am arătat greșeala făcându-l să recunoască singur și să se căiască, dar el a dat vina sa mai departe, și unul pe altul s-au învinuit în rai, de frică au făcut așa, căci păcatul aduce frica cu el, iar apoi Adam s-a supărat pe Dumnezeu, s-a supărat de tot, că n-avea cum să iasă altfel, iar fără iubire pentru Dumnezeu în el n-a mai putut cu raiul și s-au pierdut spre păcat, el și femeia lui, și s-au supărat pe ei îngerii care și-au pierdut locul de lângă Dumnezeu și le-au devenit potrivnici.

O, fiule neînțelept pentru tine și pentru cei din jur, nu e bună minciuna, și nici bârfa de colo-colo. Și orice ascunzi tu de Mine și de frați și ori cu cine te ascunzi, toate acestea te ascund pe tine de fața lui Dumnezeu și pățești ca Adam, care s-a ascuns când l-am căutat să-i grăiesc și să-l iau cu binișorul, după ce a făcut răul să nu-L asculte pe Dumnezeu și să se ascundă apoi cu răul făcut. Orice ascunzi tu, orice dai să faci pe ascuns, se numește întuneric și moarte, dar iată, nu ai înțelepciunea să crezi, dacă ai înțelepciunea să ascunzi, iar neascultarea este moarte, și Eu vin și îmbrac în cuvânt faptele ascunse ca să pricepi că ochiul Meu nu doarme nici o clipă și vede ce faci și ce greșești, și vede că nu Mă primești ca să te ajut în vreme de greșeală.

O, fiilor care vreți să vă luați crucea și să Mă urmați cu ea, o, nu mai faceți ca voi dacă dați să alegeți să vă păstoresc Eu și să iubiți voia Mea. Vă pierd voile voastre, fiilor. Iată, priviți la cei ce n-au voit ca Dumnezeu. Cine vrea să nu piară de lângă Mine și de lângă acest izvor viu, iată ce să facă: să se dezbare de cele ce-l trag afară din împărăția Mea. Iar dacă nu va vrea și nu va putea altfel, nu este ce să-i mai ajute viața celui ce-și alege să cadă din voile Mele pentru voia lui. Voia lui Dumnezeu nu se bate cu voia omului ca s-o răstoarne, dar voia omului se bate cu voia lui Dumnezeu ca s-o răstoarne și s-o biruiască așa, zice el, și așa rămâne voia omului cu omul, iar Eu Mă trag din viața omului și rămâne omul cu dumnezeul lui, cu voia sa.

Vă faceți cel mai mare rău unii altora când vă faceți voia unii altora, măi fiilor nechibzuiți, că nu asta trebuie să lucreze creștinii, ci voia Mea. Greșiți toți prin mila cea dăunătoare, și greșiți dreptății lui Dumnezeu prin ea, și așa vă îndeletniciți apoi cu neînțelegeri, cu lipsă de purtare cuviincioasă în fapte și în cuvinte. O, ar fi să încetați să mai aveți voi legături ca niște frați pământești ai Mei și atât, pentru nevoile voastre trupești și atât, că acestea vă amestecă, vă strică purtarea, se ridică pretenții, invidii, neumilințe, nemulțumiri apoi, și nu vă mai purtați frumos.

O, iată ce fel de legături și-au făcut între ei creștinii care știu venirea Mea în cuvânt, că și-au făcut legături pământești și atât. Iar telefonul, arma cea ucigătoare, și care împlinește păcatul vorbirii doi câte doi, bârfa cea plină de zvonuri de la o margine la alta prin arma cu care se împușcă singur cel ce o mânuie, s-a făcut aceasta ascunziș pentru creștin, se ascunde creștinul în telefon și zice că nu-l știe nimeni, și zice că te ajută să te pitești de Dumnezeu și de frați, și să dai pentru tine vina pe Dumnezeu și pe frați apoi, așa cum a pățit și a lucrat Adam în rai după ce s-a ascuns de Dumnezeu și de îngerii lui Dumnezeu și i-a tras și pe ei din cer jos, așa cum trag de lângă Mine și pe alții cei ce cad spre ascunderi de Dumnezeu și de frați și pleacă de nebuni în lumea cea neagră de păcat și mor de tot cu sufletul din ei, pus de Dumnezeu în om, și de care omul nu mai are grijă.

Fiilor care-Mi purtați greul Meu de azi, voi pe cei zdrobiți cu inima din ei, frântă și durută, mângâiați-i, fiilor, că nici pe voi n-are cine să vă mângâie, o, și nu e durere mai mare ca zdrobirea aceasta, care vine de la cei ce nu sunt cu inima curată și care lucrează la două capete față de voi și față de Mine și unii față de alții, după cum le este interesul cel prostesc de tot. Cine face așa cu voi, cu Mine, nu cu voi face așa, dar și voi sunteți loviți oricât aș sta Eu între voi, și cei ce lovesc în voi pentru interesul lor lucrat pe ascuns. Dar Eu am nevoie de putere în voi, și le spun lor aceasta.

Am îmbrăcat în cuvânt tot ceea ce dă să dăuneze celor ce lucrează rău și tot ce se lucrează, căci ochiul Meu este treaz ca să-Mi ocrotesc lucrarea și mersul. E zi de sfânta Parascheva, iar ea a stat în slava Mea în ziua aceasta cu ceata ei de venire la masa ei de pomenire și-Mi spune ea:

— O, ce mare cuvânt, ce mare, Doamne! Ce mare veghe în cuvântul Tău din ziua mea de pomenire între sfinții Tăi, Doamne Dumnezeul părinților noștri și al fiilor lor din neam în neam, din unii în alții până azi!

O, mă aplec în fața mesei de cuvânt, atât de bogată în iubirea Ta pentru ei, Doamne, că greu e pentru om să Te iubească, greu mai e, greu din pricina nelepădării de sine a sa, Domnul meu atât de umilit față de om, față în față cu omul. O, slavă Ție, și-Ți mulțumesc, și-Ți dau ziua mea să o așezi Tu cu lucrul Tău în ea față în față cu cei învățați de Dumnezeu pe pământ acum! Slavă Ție, slavă Ție, slavă Ție! Amin.

— O, am îmbrăcat în cuvânt durerea Mea ca s-o pot arăta și s-o port cu cei ce poartă cu Mine grijă de mersul venirii Mele de azi, că nu cu toți pot să împart tainele și durerile cele pentru purtarea lor. Așadar, să fiu primit și mângâiat apoi de cei ce Mă rănesc adânc. O, și aș vrea să-i spăl de vină și să-i rog să învețe să fie copii, să fie nevinovați, că iată ce rău e să se creadă mari și tari. O, vai, vai, că din atâta bine lucrat iese atât de mult rău!

Iar pe voi, fiilor care Mă țineți ca să vin, vă rog, răbdați până la sfârșit, răbdați cu Mine, răbdați ca Mine ca să ajungem la ziua mângâierii, și va fi ea ziua biruinței, fiilor!

O, e zi de mare învățătură această zi. Cei ce sunt aici la sărbătoare, să ia să învețe că mersul Meu este greu, din pricina celor ce nu știu să se dea lui Dumnezeu când vin să se apropie, iar Eu vin și păstoresc pe cei de aproape și pe cei de departe și-i rog să se aplece și să ia din gura Mea și să-Mi lucreze mângâiere peste durerile care Ne dor de la ei.

Și pace vouă! Pace peste durerile care sunt, și pe care necrâcnind le purtați voi, o, fiilor! Amin, amin, amin.

27-10-2019

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Acoperământul Maicii Domnului



O, fiilor hrăniți de iubirea cuvântului Meu, e tot o iubire graiul Meu de peste voi. De dor vin, de grijă pentru voi vin și vă dau cuvântul Meu ca să-l puneți peste voi cu împlinirea lui. Așa cum omului îi place mereu să-și facă rost de hăinuțe noi și să se bucure de ele, tot așa și Eu, ca și pe niște hăinuțe noi, ca veșmânt sufletelor voastre vă dau vouă cuvântul Meu în sărbători și vă îmbrac în cuvânt, fiilor, și nu pot să nu fac asta ori de câte ori găsesc prilej să vin.

O, măi poporul Meu cel ascultător și statornic, vezi ce faci, vezi să stai în credință, fiule, vezi să rămâi de partea credinței, că-ți este pusă la probă credința, dar și credincioșia. Vin în calea mersului tău cu Domnul tău, vin nori negri, vin furtuni și ploaie cu grindină, vezi să știi să te ferești ca să nu-ți spargă capul. Vin zvonuri și nedumeriri ca în vreme de război, iar dacă te mai nimerește și vreun fulger cu trăznetul lui, tu cazi mort dacă Eu nu sunt lângă tine ca să suflu peste tine salvare și credință, ca să nu pierzi soarele cu binefacerile lui, ca să nu rămâi necercetat în vremi de clătinare, ca să nu rămâi în voile tale, care te distrug pic cu pic, după ce te îndulcesc, că Eu nu-i pot vindeca pe cei neascultători și liberi pentru voile lor, care-i scot la drum deschis, drum plin de dușmani gata de pradă pentru cei ce ies, ducându-se singuri în laț.

O, fiilor, stau cu voi în lucru în zi de serbare pentru mama Mea Fecioara. Vin să vă fiu călăuză, vin mereu să vă luminez calea, să vă aprind candela credinței și să vă aduc îndreptare în toate câte sunt de lucrat și de vegheat, o, și să veghem împreună, nu singuri să vă vegheați, căci omul este învățat din firea lui cea veche și rea să-și vadă singur de pașii vieții lui și să dea deoparte pe Dumnezeu de peste el. Că iată, M-au dat de peste ei cei ce și-au luat jucăriile lor și au plecat cu ele în lume ca să fie liberi pentru voile lor și să-și facă unii altora jucării. O, n-au înțeles aceștia cum să se dea lui Dumnezeu, iar dacă n-au înțeles nu s-au dat câtă vreme au stat pe lângă lucrul Meu cel pentru viața unui popor pus deoparte pentru Dumnezeu.

O, când vii la Dumnezeu vino cu supunere, fiule, vino pentru supunere, că altfel faci ce a făcut Adam în rai, că a făcut de capul lui și și-a băgat apoi capul în întuneric cu tot ce a avut el în cap, iar când lumina l-a vădit cu cele ascunse în el, cu cele fără Dumnezeu în lucrul lui, o, a fugit Adam de lumină, a dat să fugă, dar lumina i-a grăit și i-a spus: «Unde ești? Unde fugi acum?».

O, fiilor, dacă Eu cu mâna Mea tare v-am scos din Egipt, din mijlocul lumii păcătoase și pierdute de la fața Mea prin rătăcirile ei, voi apoi trebuie să vă lăsați călăuziți așa cum l-am călăuzit pe Israel prin mâna lui Moise, cu care Eu grăiam poporului, iar el primea și călăuzea din partea Mea. Dar dacă ei cârteau în multe, și dacă se aplecau spre dorințe cădeau din nou în prăpastie, în Babilonul pierzării oamenilor, iar cei ce fac ca ei, și nu ascultă de călăuză pentru viață cârmuită cu cuvântul, o, ei iarăși cad, și cad rușinos, și e rușinos pentru voi să nu cunoașteți aceasta, să nu știți primejdia în care puteți cădea, fiilor.

Nu-i plăcea poporului ales să stea pe lângă Moise dacă l-am scos din Egipt, o, nu-i plăcea, își căuta voile lui. Nu le-a plăcut decât la doi din popor, și aceia au stat tot timpul lângă Moise aproape, și numai aceia au mai rămas în viață, iar ceilalți toți au murit, au murit prin neascultare, prin necredință, prin răzvrătire, prin nemulțumire, prin defăimare asupra lui Moise, precum este scris.

Așadar, nu vă jucați, cu privire la paza și călăuzirea pașilor voștri toți. Eu vin și vă spun cu cuvânt, fiilor, dar dacă voi nu Mă lăsați la veghe nu veți rămâne cu Mine, și veți fi luați de cei prin care diavolul, dornic să vă nimicească de lângă Dumnezeu, vă va încânta spre nepăsare, și apoi spre păcătuire prin neascultare, spre strivirea sub voile voastre a cuvântului Meu cu care-Mi veghez poporul ca să-l am al Meu, ca să nu Mă piardă prin neascultare cel ce a bătut ca să intre cu Mine și să-l înviez pe el de partea veșniciei cu Mine apoi.

Fiilor, fiilor, dragostea din voi pentru Mine și pentru frați și pentru cetatea Mea, să vă fie ea curată și vie. Să nu afle odihnă această dragoste, căci odihna îi dăunează. Dragostea care nu cade niciodată lucrează și nu stă din lucrul ei, o, nu stă, fiilor, lucrează mereu, nu se culcă, nu culcă omul care o are de lucrare, ci e mereu în floare și nu se închide, nu se veștejește ea, nu apune frumusețea ei, o, și ce frumos este un așa frumos om, și nu poate altfel să fie frumos omul!

S-a ridicat odată spinul să se măsoare cu trandafirul și l-a întrebat: Ce ai tu de trag la tine toți, iar la mine nu? Am și eu ce ai și tu. Ce ai tu mai mult? Iar trandafirul i-a răspuns: Nu am nimic mai mult ca tine la înfățișare, dar ceea ce atrage pe toți la mine e parfumul meu, el împlinește frumusețea mea.

O, fiilor de peste tot ai iubirii pentru cuvântul Meu, prin credință le putem pe toate, nu prin necredință, fiilor. Necredința nu are nici un fel de miros, dar credința este mir de nard pe pământ și în cer. Sunt nevoit să grăiesc celor ce nu știu lupta Mea pentru paza lucrării cuvântului Meu și a mersului Meu cu poporul cel ascultător, că multe se zbat să le iasă în cale celor ce se aleg pentru credință până la sfârșit, și multe dau să le umble la credință și la viață ca să-și strice ei iarăși mersul cu Dumnezeu și pregătirea cea pentru viață.

Mai rău decât cel ce varsă sânge este păcatul celui ce strivește credința din creștin. Tot timpul mersului Meu de azi cu cuvântul au fost pe lângă Mine împrăștietori de taine, care-Mi duceau în lături cu tot cu ei pe cele dinăuntru, și veneau suferințe și căderi și prigoane, și se bucura diavolul de biruința lui, așa cum se bucură și azi de cei smulși de el din rândul fiilor poporului Meu.

Porți vina neascultării când calci peste cuvântul Meu, cu care-ți povățuiesc pașii. O, fiule, îți este dușman cel ce-ți șubrezește credința, iar tu porți vina neascultării, căci omul îl sapă pe om, și numai Eu, Domnul, știu cât de mult, cât de mult este împrăștiată din creștin în creștin această nimicire ca să cadă cel ce stă pe picioarele lui după voia Mea.

Capeți față de hoț după ce calci peste credință și peste ascultarea de Dumnezeu. Te porți urât și împărțit și trădător de Dumnezeu prin tot ceea ce ascunzi sub haină. Iar Eu am spus și spun: O, nu așa, fiilor, nu așa, și spun: Fiți mărturisitori, nu stați pe chip cu față de hoț, nu stați uscați de duhul adevărului, care mărturisește și nu tace!

O, fiilor care Mă aduceți la ei, nici Eu, nici voi, nu avem bizuință și încredere în cei tăcuți și nelucrători cu Duhul Sfânt la mesele Mele de dragoste cu Mine, cu voi și cu ei, o, și ce dulci și vii ar fi să fie zilele de serbare când ei vin să ia de pe masa dragostei!

O, câtă iubire trebuie, câtă viață prin ea pentru Dumnezeu! E mică dragostea și lucrarea ei, e fără de față și de putere pentru mers cu Hristos. Creștinul, iată, nu are dragul nici să trăiască pentru Hristos, dară să mai și moară pentru Domnul său.

O, mama Mea, e zi de iubire și de învățătură cu iubire ziua ta de serbare. Să le dăm lor putere pentru Noi, mamă. Să le deslușim lor slujirea cea pentru Dumnezeu, mama Mea.

— O, Fiule Iisus, iubirea mea, eu pentru Tine am trăit atâta de frumos, atâta de duios, mereu numai pentru Tine, mereu pe voia Ta, din pricina iubirii din care am fost plămădită de Dumnezeu, și am împărțit mereu și peste tot parfumul acestei iubiri la mulți, și făceam din spini trandafiri și Ți-i dăruiam, Fiule scump.

Le vom da în ziua mea de serbare, le vom da acum îndemn la cei ce Ne poartă, și vor lucra ei în ziua aceasta peste cei strânși la serbarea mea, iar apoi cuvântul Ne va fi așezat în fața lor în tot întregul lui cu ziua aceasta de școală sfântă pentru fiii poporului Tău. Tu ești acum în lucru cu cuvântul, și sunt și eu. Iar Tu acum vei întări credința în cei ce rămân cu Noi până la sfârșit, și le vom da lor vlagă mereu, Fiule scump.

— Iată, fiilor, mama Mea vă va învăța în ziua aceasta deslușirea slujirii pentru Dumnezeu, căci cine nu-L cunoaște bine pe Domnul, acela se clatină încă.

O, vino și Mă întreabă pentru nedumerirea ta. Îți voi răspunde punct cu punct, fiule neîmplinit în credință. Te voi curăți de toți scaieții de pe haină, de pe minte, de pe inimă, dar vino și bate ca să iei răspunsul Meu, și să nu iei de pe unde ți se împarte, căci omul nu este Dumnezeu, ba îți este dușman și îți zdrobește credința în venirea Mea cea de azi și-ți face rost de iadul necredinței, căci tu nu veghezi, fiule. O, vino și bate, vino ca să te spăl de vina umblatului singur, căci celui ce umblă singur așa îi trebuie. Îi dă diavolul de lucru și îi dă de lucru diavolului, care are de ce să vină să-l atace pe cel singur, și vine că-l găsește singur, răzleț, chiar dacă are nume de fiu al lui Dumnezeu.

Binecuvintez lucrul zilei de azi peste cei veniți la învățătura Mea, la curățirea inimii, a minții, a credinței, a iubirii, și apoi la însuflețirea în slujire.

Oprim un picuț ca să lucrați, fiilor lucrători din partea Mea, și le vom da apoi tot cuvântul zilei. Facem timp pentru toate, dar mergem înainte cu cuvântul cel pentru pus în carte. Sunt cu voi în toată clipa și vă călăuzesc cu Duhul Meu. Lucrăm cu săpun și spălăm bine, și apoi spălăm și săpunul, ne spălăm și noi, căci și săpunul trebuie spălat după ce el spală cu clăbucul lui tot ce trebuie spălat și curățat. O, vă veți întreba de ce și cu ce se spală săpunul. Cu apă se spală, apa este cea care spală, fiilor, iar Eu sunt apa aceasta și curge ea din Mine peste voi în șuvoi, curge râu, curge și înnoiește viața și credința și iubirea Mea în om.

Mă uit acum la voi și veghez de deasupra lucrul vostru peste cei ce iau din el pentru ei, fiilor. Amin.



***

Mergem înainte cu lucrul cuvântului Meu din ziua aceasta, că deslușirea slujirii pentru Dumnezeu se face minune de om nou când omul o are pe ea de lucrare, iar dacă nu are se vede bine că nu o are, se cunoaște deslușit dacă Eu sunt cu omul pe calea vieții lui și dacă el este cu Mine prin pașii lui, prin purtarea lui, și mai ales prin cuvintele lui, și este o vorbă care spune că fiecare pasăre piere pe limba ei, și iată, despre cuvintele gurii voiesc să deslușim acum, fiilor, căci iubirea sau neiubirea de Dumnezeu și de frați, statornicia sau nestatornicia, umilința sau neumi­lința inimii, curățenia inimii sau lipsa ei, se cunosc acestea toate prin cuvintele gurii, prin rostirea lor pe dinafară, că printr-un picuț de încordare, adică de neiubire, dau pe dinafară cele ale inimii și îl dovedesc pe om deslușit cum este înăuntrul său, și nimeni nu se poate ascunde în sine oricât s-ar piti el, și de aceea punem azi pe masă lecția slujirii cea pentru Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, cuvintele gurii sunt de ajuns să întărească sau să dezamăgească, și aici grăim de rodul credinței și al credincioșiei față de Dumnezeu și de frați. Cuvintele gurii sunt mai mereu neîngerești, necreștinești pe buzele multora care se pretind a fi iubitori de Dumnezeu, și aceasta pentru că ei nu înțeleg ce face în om și în afara lui slujirea cea pentru Dumnezeu. O, dacă tu, crești­ne, slujești cu viața ta lui Dumnezeu, aceasta se cunoaște din purtarea ta și a cuvintelor tale între tine și frații cei întru Hristos pe calea vieții tale.

O, măi fiilor, de s-ar trage în lături de pe calea mersului Meu de azi cei ce dezbină pe cei ce merg, cei ce se umplu de pretenții, de nemul­țumiri din pricina duhului trufiei din om, trufie nepricepută de cel ce se dă de gol cu ea prin purtarea lui, prin cuvintele lui.

Aș învăța pe cei ce vin la învățat, i-aș în­văța slujirea cea pentru Dumnezeu, și apoi plata pentru ea i-aș învăța pe cei ce se apropie de apa aceasta a spălării vieții, dar cei ce vin, iată, nu toți vin la spălare, ci vin să tulbure mersul Meu cel cu anevoie purtat din cer și de pe pământ.

O, nu sunt statornici pentru Dumnezeu cei ce nu înțeleg ce înseamnă Dumnezeu cu omul și slujirea omului cu viața sa în voile lui Dumnezeu, iar omul Mă umilește mult, Mă pedepsește mult pentru voile sale, pentru dorurile sale. Școala de la care se învață felul de viață a statorniciei cu Dumnezeu, e smerenia inimii această școală, dar e scump acest dar peste viața omului, și nu se mai găsește ca să-l pot Eu pune pe rana Mea cea de șapte mii de ani, cea primită în rai de la om, căci omul a pierdut raiul, supunerea și smerenia inimii, le-a pierdut numaidecât, și a căzut apoi ca pasărea care piere pe limba ei, căci inima omului e ca o pasăre care zboară în jurul trupului care o poartă și așa piere ea, prin cuvintele ei piere, și Îl pierde pe Dumnezeu, pe Cel blând și smerit cu inima, căci cum aș putea Eu să stau în inima care se semețește și nu are statornicie cu Mine și cre­dincioșie și lucrare dulce ca a Mea?

Vă îndemn pe voi, pe cei care dați să în­țe­legeți mersul și statul cu Domnul, o, veniți și în­trebați-Mă de darul slujirii cea pentru Dumnezeu, că dacă nu luați de la Mine lucru peste viața voastră ca să lucrați după voia Mea, voi rămâneți în voile voastre, iar Eu văd aceasta, și văd și cei pe care-i am de călăuzire între Mine și poporul cel ascultător, căci rodul necunoașterii lui Dumnezeu se vede numaidecât prin cuvintele și prin purtarea celor ce dau să se apropie de minunea cea plină de milă a cuvântului Meu cel învățător peste cei silitori spre veșnicie dulce cu Mine și cu sfinții, cu cei ce au iubit și au răbdat până la sfârșit.

O, fiilor care-Mi stați înainte ca să Mă așezați în carte, iată, prea înțelept se crede omul, și de aceea nu ia de la Dumnezeu, și cu atât mai mult de la voi, care sunteți cuvântul Meu peste poporul cu care astăzi mergem. Iată ce vă spun: nici noi să nu facem altfel, nici noi să nu luăm de la ei, că e primejdie mare să ne aplecăm atât cât vrea omul lipsit de iubire și de înțelepciunea cea pentru slujirea pentru Dumnezeu. Nu vă puneți gaj pentru cel ce asta caută, că unul ca acela se întoarce de la calea Mea și vă dă în cap cu cuvintele inimii lui, și așa își curmă mersul cu Mine și cu voi, și iată povestea celor ce dispar așa de pe cale, că fiecare pasăre piere pe limba ei, precum este scris.

Dacă însă voiește cineva să vină după Mi­ne, acela să aibă cruce ca Mine, că altfel se apropie în zadar, căci poporul cu care Eu merg azi e sub crucea Mea, iar mersul cu crucea, pe cât e de slăvit și de frumos, pe atât este de greu, și nu poate cel ce se iubește pe sine să vină și să rămână sub crucea venirii Mele de azi, că nelepădarea de sine nu-l lasă să poată pentru Dumnezeu și ca Dum­nezeu, iar libertatea să facă ce voiește e mare, și nu are ce să ajute pe om pentru umilința inimii și a dragostei sfinte pentru Domnul și pentru semeni.

Aduc aminte de inima lui Iosif cel vândut de frații săi la egipteni prin minciuna răbdată multă vreme de el și de Dumnezeu, el prin sufe­rință, Eu prin răbdare, căci cine l-a dorit pe el spre păcat, o, a dat vina pe el, l-a schimbat pe cel vinovat cu cel nevinovat, căci cei ce cad sub păcat nu-l pot face în voie decât dacă-l fac și pe altul purtător de vină, și numai apoi își iau dreptul să facă ei păcatul cel de bună voie. Iată, această inimioară blândă a suferit înjosire și defăimare, dar Dumnezeu era cu el, și se vedea asta, până când slava Domnului l-a ridicat din obezi și i-a dat lui plata răbdării sfinților, o, și iată ce face slujirea cea pentru Dumnezeu în om și în afara lui, și cât de sus l-au așezat pe Iosif iubirea și răbdarea și lucrarea cea dulce a inimii lui!

O, omule, omule neiubitor de Dumnezeu, tu asculți atât de mult de tine însuți, de dorințele tale, de ceea ce-ți trece prin minte, și asculți de alt om asemenea ție. O, de ce, oare, de ce nu găsești cu cale să asculți de Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului? O, de ce disprețu­iești pe Cel ce-ți dă viață la nașterea ta când ajungi pe pământ? Îți dau suflet, omule, când te naști, iar tu ce-Mi dai pentru acest dar? Iată, Îmi dai dispreț și necredință, după ce-Ți dau viață ca să ai și ca să fii. O, nu e drept, te ridici deasupra Mea ca la început, dar te ridici ca să mori, nu ca să trăiești.

Mama Mea Fecioara pune învățătură pe masă, fiilor, că mila ei de Mine și de suferința Mea cea de la om este multă și mare.

O, mama Mea, e grea durerea cea de la om, că el nu știe să-Mi facă bucurii şi alin pe rană. Mă mângâi cu tine, şi tu cu Mine, şi Ne aşezăm în car­te cu dulce grăire, că n-avem alt dulce, decât durerea cea de la om, de la cel ce nu-l doare de Noi, mamă.

— O, Fiule Doamne, Te mângâie mama cu duhul ei, Stăpâne atât de neiubit de cei cărora le dai viaţă şi soare şi apă şi pâine şi vindecare, Doamne. O, pe mine nimeni nu m-a mângâiat pe pământ. Nu pe pă­mânt este mângâierea, ci numai când ajungi aca­să. Mângâierea cea mai dulce pe pământ pentru om este povaţa cea sfântă. Mângâierea este sfinţenia vieţii, căci cine o are şi o păstrează îi ajunge ea de mângâiere, că ea miluieşte mult pe om, ea mângâie pe Domnul și Îl ține înăuntrul omului sfânt, iar cel sfânt se roagă ca împăratul David și spune: «Să nu vină, Doamne, peste mine picior de mândrie, iar mâna păcătosului să nu mă clatine».

O, să nu vă trebuiască mângâieri, fiilor care dați să cunoașteți pe Domnul. Să vă simțiți vrednici de suferință și de dispreț, că așa gân­dește cel ce se teme de Domnul, și iată, Duhul Sfânt vine cu Fiul meu Iisus Hristos și vă învață pe voi. Fiul meu merită mângâiere de la voi, ca să vă miluiască El apoi în vreme de neputințe și de încercări. O, și nu uitați că diavolul, dacă-i slujit prin nedragoste de Dumnezeu, poate să vă clatine și puteți deveni cei mai mari dușmani ai lui Dumnezeu, căci știți pe cele ale Domnului. Așadar, slujirea cea pentru Dumnezeu este sfin­țenia, iar fără ea nu-I puteți fi de mângâiere și de slujire Celui ce S-a coborât din cer la voi ca să vă învețe întoarcerea acasă și calea spre acasă. Eu Îi sunt mamă, că m-am făcut cale a Sa ca să vină la voi, și pot să vă fiu și vouă cale ca să fiți cu El, dar trebuie să învățați de la mine, de la viața mea de pe pământ să învățați ce înseamnă să faceți voia Lui și nu pe a voastră. O, dacă nu știți aceasta, învățați de la mine, din povestea vieții mele. Învățați de la mama lui Hristos, ca să știți apoi cum să-I slujiți lui Dumnezeu cu viața, o, fiilor. Amin.

— Le-ai spus lor, mama Mea, de darul și de harul sfințeniei, cu care-Mi pot sluji cei ce dau să vină și să fie sub crucea venirii Mele de azi, mamă. Dar dacă ei nu slujesc sfințeniei din ei cu toate roadele ei, cu cuvântul gurii și al inimii lor, cu iubirea, cu umilința cea fără de sfârșit, cu răbdarea cea dusă până sfârșesc mersul, până sus, o, nu le poate ajuta lor sfințenia prielnică Mie ca să stau în om cu voia Mea.

Așadar, luați aminte și iar luați aminte la cuvinte, la curățenia și adevărul lor luați aminte voi, cei ce doriți să puteți, și să nu cădeți de pe cale cu Mine, că iată ce greu îi este celui ce vine, și ca să rămână apoi de partea credinței în cuvântul Meu și ca să nu-l lovească și ca să nu-l numească mincinos.

O, ce ușor poți pierde mersul cu Mine, fiule necopt la minte pe calea aceasta de slavă a Mea cu omul pe pământ!

Mă aplec rugându-vă mult, nu treceți cu vederea, nu uitați lecția de azi, și puneți-o peste voi și învățați-i pe dinafară tâlcul ei și punerea în lucru peste pașii voștri, dacă ați venit să fiți și voi pe calea venirii Mele de azi. Căutați să fiți trandafiri dulce-mirositori, nu spini să fiți și să rămâ­neți, că iată, sunt numai răni, nu pot să Mă ating de voi fără să Mă înțepați, fără să-Mi înțepați mersul. Așadar, învățați, ca să țineți minte, fiilor.

Iar voi, cei de sub sarcina Mea purtată cu voi, o, fiilor, voi aveți nevoie de întărire mereu, dar pe pământ e greu să găsiți sprijin, măi fiilor. Eu vă strâng lăcrimioarele și vi le păstrez în cer și fac vindecare cu ele pentru cei ce iubesc umilința prin încercări, iar vouă vă fac buchețel de flori pentru lacrimi, și vă fac așa cum voi ști Eu să fac și să vă dau. O, așa e cu Domnul, toate durerile sunt mângâieri, căci vai celor ce caută bucurii care-i învinuiesc apoi, căci ele trec, și trec și ei spre plata care și-au pregătit-o.

Iar vouă, pace vouă! Când Eu vă spun aceasta, mângâiați-vă, fiilor, și mângâiați, mângâiați pe poporul Meu cel credincios, pe cel ascultător prin sfințenie, dar și prin roadele ei, o, fiilor. Amin, amin, amin.

14-10-2019