Te port în graiul Meu, te port în cuvântul Meu de peste tine între cer și pământ, între pământ și cer, țara Mea cea de azi, România Mea, o, și cât aș vrea să fii a Mea toată, să Mă aibă de viață a lor, de dragoste a lor fiii tăi, fiii români, o, cât aș vrea și de când aștept acest dor împlinit pe vatra ta! Tu ești noul Meu popor, noul Meu Israel, după ce am fost lepădat de poporul născut din lucrarea Mea cu Avraam, Isaac și Iacov, cel cu numele de Israel apoi, o, și te am sub această alegere în mare taină și se desface acum această taină sub care te păstrez de două mii de ani, o, țara Mea cea de atunci și până azi a Mea, iar acum, la sfârșit, iată ce alegere ai avut, și pe care o descopăr lumii acum, că iată-Mă cu șaptezeci de ani de cuvânt din cer venit și scris pe pământul tău prin ucenici tainici, cuvântul gurii Mele peste tine, țara Mea dragă Mie, și cu el te hrănesc cât tu nu știi cum nu știe pruncul mic hrana cu care îl crește mama lui nu numai cu lapte, că apoi îi dă bucate tari ca să crească viguros și fuguța, iar hrana tare o mestecă în gura ei și o dă apoi pruncului cel fără de dinți încă, și iată ce taină este creșterea, ce poveste sfântă are ea și ce rod apoi!

Te port în graiul Meu de șaptezeci de ani și te hrănesc tainic cu hrană gata mestecată în gura Mea, o, te hrănesc și te aștept să crești și să cunoști duhul care te hrănește ca pe cea dintâi, ca pe cea întâi născută între popoarele de pe pământ, și de două mii de ani tu ești a Mea de la Tatăl, iar pământul tău este întâiul pământ ieșit din ape la facerea cerului și a pământului, și pe acest pământ locuiești tu acum, Israele român, și ești întâiul, fiule purtat în tainele lui Dumnezeu pentru vremea biruinței Lui asupra păcatului de pe pământ, asupra morții de peste oameni, căci păcatul este moartea, nu altceva este ea, nu altceva este păcatul cu care satana l-a momit și l-a căzut din rai pe om, pe cel care nu a ascultat de Dumnezeu Făcătorul, și când a fost înființat satana, potrivnicul vieții, dușmanul lui Dumnezeu și al omului, o, dar cine ar fi fost să-i spună omului aceasta dacă nu veneam Eu acum două mii de ani să dau lupta cu moartea și să-l eliberez pe om de sub pedeapsa cea veșnică și să-i iert păcatul răstignindu-l pe cruce prin răstignirea Mea cea pentru om, o, și de atunci lucrez și tot lucrez la facerea din nou a lumii, precum este scris în Scripturi cuvântul gurii Mele atunci când am spus că se lucrează înnoirea lumii și vor fi trași la răspuns cei stricători de Dumnezeu în om, și mulți vor fi curățiți și albiți, precum este scris, iar cei nelegiuiți vor rămâne cum sunt ei din pricina neaplecării, a necredinței și a păcatului, de partea căruia vor rămâne cei care nu vor alege viața de rai cu Dumnezeu pe pământ.

O, neam român, mari cuvinte îți spun, căci tu ești la răscruce și nu înțelegi în întregime să te dai de partea lui Hristos, de partea biruinței pentru tine. Eu sunt Samarineanul Care-ți iese înainte pe cale ca să te scoată de la pierzarea cea veșnică și să-ți panseze ranele și să-ți poarte de grijă părintește. Sunt Hristos, sunt Mirele tău și am în tine mireasa Mea și te-aș vrea întreagă a Mea, țară română, noul Meu Israel. Va fi de rangul întâi românul creștin și se va ști aceasta peste tot pe pământ, o, și ce va face românul care nu va iubi să fie al lui Hristos, creștin trăitor de sfințenie, de slava care vine din cer peste acest neam ales pentru slava Mea pe el între popoare? Vor veni aici cei care vor iubi ca Dumnezeu și vor cere să poarte numele de român ca să scape de urgiile cele pentru lumea păgână cu viața și cu obiceiurile venite din întunericul lui satana în calea oamenilor care fug de Dumnezeu pentru viață cu păcat.

O, popor român, o, Israele nou, nu te lăsa să pierzi pe Hristos așa cum îți vrea satana soarta, căci satana este dușmanul cel tainic care te momește pentru despărțirea ta de Hristos, de Cel răstignit și înviat acum două mii de ani pentru judecata acestui vrăjmaș al lumii.

Vreau să te îmbrac întru slavă alături de slava Mea, popor român. Îți știi sau nu, îți înțelegi sau nu soarta, Eu, Domnul, îți ies cu cuvântul în cale și te vestesc din cer și vin deasupra meleagului tău cuvântând și vestind și împlinind, o, și sunt adevărat în cuvânt ca să-l împlinesc cu tine și pentru tine, numai să nu-Mi închizi când vin să-ți dau din cer și să-ți cunoști soarta și lucrarea ta de popor ales de Dumnezeu pentru venirea Lui cuvânt pe pământ și pentru slava Lui împărțită cu tine în fața popoarelor toate.

Vine o vreme mare, vin împliniri mari și neașteptate de nimeni, dar ele vin, așa cum în toate vremurile a lucrat Dumnezeu între pământ și cer pentru împlinirile scrise să vină, iar voi, cei lacomi și prefăcuți prin cuvinte și prin lucrul vostru atât de rău în mijlocul acestui popor mințit și dus cu vorba atâția ani îndurerați și încununați cu roadele minciunilor voastre, voi, cei care ați supt cu foame și cu sete avutul și vlaga pământului și neamului român, vă vestesc pe voi acum că veți păți ca în povestea din pilda cu cocoșul care purta în cioc punguța cu doi bani găsită pe cale în pribegia lui, după ce l-a alungat stăpânul sărac și fără de hrană și l-a trimis să caute hrană, numai că boierii vremii l-au găsit pe cale și i-au luat punguța cu doi bani în ea și au dat să scape de cocoș și să-l omoare. Cocoșul însă îi biruia mereu, scăpa mereu de sub pedeapsă și striga după boieri să-i dea punguța cu doi bani s-o ducă acasă la stăpânul său și să scape de sărăcie. O, n-a fost chip să scape boierii de cocoșul năzdrăvan, se pare. Ba au fost păgubiți apoi de tot ce au avut ei strâns odată cu punguța căpătată înapoi și s-au ținut după cocoș toate avuțiile boierilor, toată strânsura hoților de țară și au rămas toți aceia lipiți pământului așa cum merită hoții, o, și așa strig Eu la voi, strig cum striga cocoșul, strig până veți rămâne săraci voi și până se va întoarce înapoi pentru țară tot ce voi ați strâns să aveți voi și să nu vă pese de prăpastia în care ați împins țara, de parcă nu sunteți și voi români și fii ai acestui neam, căci v-ați purtat ca niște cotropitori și iată-vă acum cum vi se descoperă tot ce ați lucrat rău și toată lucrarea care s-a țesut ca să fie supt de voi și de ai voștri tot ce s-a putut suge, de parcă ar fi fost să nu se afle niciodată de nelegiuirile lucrate de voi asupra neamului român vreme de mulți ani.

O, rușinați-vă acum și lăsați fruntea în jos, căci sunt prea rușinoase faptele voastre descoperite unele după altele și cărora se adaugă încă pe rând descoperite multe.

O, nu mai căutați să dați din gură voi, nu mai adăugați cuvinte nedrepte, nu mai ridicați pretenții, ci umiliți-vă acum, fiilor. Lăsați dreptatea să se așeze la cârmă și fiți cuminți, căci nu aveți în fire iubirea de dreptate și de adevăr, și aveți dorul de avuții, de petreceri nelegiuite și n-ați avut teamă că va fi să dați răspuns odată pentru toate. Eu sunt Cel Care vă grăiesc mereu și vă îndemn la aplecare, la umilință, la căință pe voi, cei atâta de greșiți acum, că iată vin și acestea și stau la rând să vină acum. Așadar, dați-vă de partea dreptății a toate, și voi avea de voi grijă dacă veți asculta să nu frânați curățenia care a început peste țară prin cei care luptă acum să pună pe făgaș bun mersul pe mai departe al neamului român.

Iar voi, cei care ați pus la lucru salvarea și ieșirea de sub povară a acestui neam, vă dau îndemn să vă uitați atent ca să aveți lângă voi fii curați cu inima și cu fapta în toată truda voastră pentru salvarea și așezarea mersului pe cale al țării, iar Eu, Domnul, cu toate puterile cerești rămân de sprijin vouă și merg cu taina României lui Dumnezeu, merg spre slava acestui neam lângă slava cuvântului Meu cu care stau și lucrez peste pământ împărăție dulce pentru cei ce vor fi dulci pentru ea, o, că mare va fi slava pământului și neamului român, mare, fiilor, și tot mai mare, și toate sub ochiul Meu dumnezeiesc și toate fac loc primăverii fără de sfârșit și va fi un început, precum este scris.

O, pace ție, neam român, pace, Israele nou! Lasă-te lucrat de cuvântul care vine cu Mine la tine, căci tu ești popor blagoslovit în vremea aceasta pentru toate popoarele care vor căuta spre numele tău și spre slava Mea din mijlocul tău, iar făgăduințele nu se iau înapoi, ci rămân și se vestesc împlinindu-se cu slavă, precum este scris.

Și am grăit în zi de duminică peste pământul și neamul român, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Sunt aici, fiilor primitori de Dumnezeu, sunt deasupra cetății cuvântului Meu și am însoțitori din cer, am cerul însoțire, am cu Mine puterile cerești și îngerești, sfinții români și toți sfinții de pe pământ, o, și privim cu uimire de deasupra și Ne întoarcem în timp la ziua sărbătorită azi, când cu toate oștirile cerești Ne-am bucurat și Ne-am mângâiat înfigând crucea ca început al zidirii cetății cuvântului Meu pe plaiul neamului român în anul 1991, o, și ce bucurie între cei din cer putea fi mai mare ca aceea, după ce atâta așteptare a fost să fie ca să vină ziua aceea și puterea cea pentru ea ca să înceapă pe pământ aici împlinirea cuvântului Meu rostit din vreme prin trâmbița Mea Verginica, în care M-am purtat și am cuvântat douăzeci și cinci de ani de proorocie pentru taina și zidirea la arătare pic cu pic a tainei de Nou Ierusalim în lucrare pe pământ, cu Mine și cu un popor ales pentru credință și pentru lucrul lui cu Dumnezeu pe mai departe, popor pregătit, așa cum a fost și cu începutul cel de acum două mii de ani cu ucenici culeși din lume.

Dar taina acestui popor pregătit este acum, după șaptezeci de ani de cuvânt, căci Eu, Domnul, acum Îmi lucrez slava celei de-a doua veniri a Mea de la Tatăl la oameni, slavă văzută, fiilor, slavă scoasă de sub taină, iar calea aceasta a Mea de la cer la pământ este cuvântul gurii Mele și culesul său în cartea sa cea din vremea aceasta, multa Mea trudă, greaua Mea cruce de azi, purtată cu Verginica și cu poporul ei, iar acum cu cei mai mici din poporul celor șaptezeci de ani de cuvânt, de când Eu, Domnul cuvintez și împlinesc și Îmi grăbesc mersul cu cuvântul peste popoare până la margini, ca să vină apoi înnoirea, nașterea din nou a lumii, împliniri proorocite de Mine acum două mii de ani că se vor împlini pe pământ, cer nou și pământ nou și un popor nou, popor pregătit pentru slava Mea de la sfârșit de timp, pentru lupta Mea cu antichrist, despre care este scris că va fi nimicit prin suflarea gurii Mele, adică prin cuvântul ieșit din gura Mea, cu care Mă lupt asupra lui ca să-l biruiesc și să-l spulber din calea venirii Mele și a tot lucrul Meu de pe pământ, acum, când vin vestindu-Mă și împărțind credință și putere de credință peste noroade, precum este scris să se împlinească și să vină spre slava lui Dumnezeu cei răscumpărați de Tatăl pentru slava Mea de la sfârșit de timp.

Vă întâmpin la trezire și vă așez la lucrul cuvântului Meu mărturisitor, fiilor care-Mi stați de veghe în cetate. O, pace vouă, celor ce ați rămas statornici, fiilor! Vă pregătesc bucurii ca să vă răsplătesc că ați rămas statornici slujind venirii Mele cuvânt pe pământ, și iată, în ziua aceasta sărbătorim începutul Meu cu voi, începutul zidirii cetății cuvântului Meu de peste voi, fiilor.

O, era o zi dulce ziua aceea de iulie, când Eu și voi, alături de arhiererul martor din biserica neamului român ne-am unit întru iubire și întru bucurie sfântă și am înfipt crucea pe pământul care poartă acum pe el pietricica cea albă, grădinița Sfintei Sfintelor Mele din zilele acestea de sfârșit de timp, fiilor.

Mă uit îndelung la voi, la cei cu care am poposit în grădina cuvântului și am rostit atunci binecuvântarea așezării pietrei de temelie, peste care a fost apoi ridicat trupul chivotului cel tainic prin zidirea lui. Era o zi frumoasă ca în cer, iar credința voastră mângâia pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh și pe toți oaspeții cerului, martori ai acelei zile de taină sfântă, fiilor.

Din veac și până în veac așa au fost lucrate tot timpul tainele Mele între pământ și cer, spre mărturie și spre arătarea lor apoi. V-am avut atunci pe voi dragii Mei, ascultătorii Mei, căci v-ați supus cu credință, chiar dacă nu aveați voi de niciunele ca să împliniți și să așezați pe pământ pe cele venite din cer și să lucrăm și tainic și la vedere în vremea aceea, în vremea aceasta.

O, am rămas apoi cu voi și am mers cu lucrul mai departe, de atunci și până azi, căci după împlinirea aceea începătoare a fost luat de lângă Mine și de lângă voi martorul Meu cel credincios cuvântului Meu, luat de cei ce nu cred pe cele de la Dumnezeu venite pentru așezarea lor pe pământ. El s-a tras de tot apoi și a făgăduit ascultare mai-marilor de peste turma bisericii neamului român, și v-ați tras și voi deoparte pentru această ascultare, căci Eu, Domnul, v-am întărit, v-am dat har și am mers cu voi pas cu pas, cuvânt cu cuvânt prin cuvântul cu care am rămas la cârma poporului, și iată, merg și tot merg cu voi și am ajuns împreună la sărbătoarea celor șaptezeci de ani de cuvânt al Meu peste pământ, și împărțit prin voi până la margini, căci ceea ce nu se poate prin oameni, poate Dumnezeu, așa este scris, fiilor.

Și suntem în ziua aceasta sub amintirea începutului cetății cuvântului Meu și au trecut treizeci și patru de ani de atunci, iar voi ați fost și ați rămas rodul trâmbiței Mele Verginica și sunteți sădirea ei și a Mea și iese Domnul biruitor prin voi cu lucrarea cuvântului Său peste pământ, iar peste puțin timp scriem în carte anul 2025, anul plăcut Domnului, șaptezeci de ani de cuvânt pe meleagul neamului român, și se vor strânge mulți oaspeți în ziua sărbătoririi acestui an de împliniri și vom sta înaintea lor cu bucurie cerească și cu mângâiere, fiilor, și de aceea încă un picuț de jertfă, încă un pas de trudă cu voi, și vom rosti ziua de serbare și întâlnirea de la Maluri a tuturor celor ce atât de mult așteaptă să vină și să vadă proorocie împlinită, căci am spus, nu o dată am spus în vremea acestei proorocii, am spus că locul în care am coborât din cer pe pragul căsuței mici a familiei lui Verginica nu va rămâne un loc nevăzut, neștiut, necunoscut, nepregătit frumos apoi, după ce trupul Meu a stat pe acest pământ și a lucrat trâmbițarea cuvântului Meu, o, și nu se putea să nu intre sub slava sa cerească acest pământ, al cărui trup și formă este o profeție, o asemănare cu trupul unei aripi cerești acest petec de pământ, și mulți se vor bucura sub această priveliște și taină cerească și vor lua din slava Mea de aici și o vor purta peste pământ spre mărturie, o, că mari sunt proorociile rostite peste acest loc sfânt, fiilor.

Acum, gătim frumos tot ce mai este de gătit în grădinița aceasta și vom deschide porțile ei și vom împărți mângâiere și împlinire cerească și pace și credință și toate de la Domnul câte va purta grădinița aceasta de rai în ziua ei de naștere nouă, de înnoire a ei și de mărturisire, căci Eu, Domnul, am locuit aici cu Verginica și am pregătit prin proorocie tot ce s-a împlinit și se va mai împlini și se va tot împărți, și mulți vor privi uimiți, și tot uimiți vor purta simțirea cea sfântă în inimile lor la atingerea cu locul începutului cuvântului Meu din anul 1955 la Maluri, pe vatra neamului român, o, și va fi căutată și iubită România din pricina acestei taine cerești, cu care Eu, Domnul, M-am aciuat în acest colț de pământ, până ce a fost prigonită Verginica, o, că val mare de necredință a suferit apoi de la săteni lucrarea cuvântului Meu și Mi-am luat trâmbița și am ales alt loc și am zidit alt acoperământ pentru lucrarea Mea, o, și apoi am zidit începutul cetății văzute pentru taina de Nou Ierusalim în România, pe care am ales-o de țară a Mea, după ce poporul Israel M-a lepădat și M-a dat crucii.

Trimit prin îngeri mângâieri tainice arhiereului martor, cu care Eu, Domnul, M-am sprijinit acum treizeci și patru de ani când am scris pe pământ vremea zidirii pietricelei albe proorocite prin Scripturi să se ivească, iar în ziua aceasta de amintire așez duhul mângâierii peste martorul cu care M-am scris atunci sub temelia peste care s-a zidit apoi pic cu pic cetatea cuvântului Meu și mărgăritarele din jurul ei până azi, lângă care se va scrie acum grădinița de rai de la Maluri și voi lega începutul cuvântului mărturisitor de atunci și până azi, și va sta această piatră de mărgăritar lângă împlinirile toate și vom merge cu slavă tot înainte, fiilor, iar Eu, Domnul, sunt în față și sunt Păstor.

Durerile amintirilor le dăm acum deoparte și scriem zi de bucurie în ziua aceasta, iar peste voi las multă pace, multă putere, multă veghe, căci grija Mea de voi e multă, e mare, fiilor, o, și hai cu puterea Mea în voi, hai să putem și să puteți.

Și pace vouă, fiilor, o, și nu uitați de mângâierea care va fi simțită din plin ca plată pentru voi că ați fost supuși dorurilor Mele și ați purtat mersul Meu pe mai departe peste pământ. Și toată mângâierea cerească din ziua aceea, pe care o pregătim cu multul, va fi s-o dăruim peste toți cei care vor veni de peste tot la Maluri și vor gusta din bucuria cea pentru mărturia începutului lucrării cuvântului Meu, grădinița de rai de la Maluri, truda Mea cu voi pentru mângâierea multora, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Te port în cuvântul Meu, te port în Duhul Meu, în dragostea Mea cea pentru tine, țara Mea cea de azi, popor român. Te țin de mânuță și-ți dau cuvânt de îmbărbătare, și daruri duhovnicești dau să așez peste fiii tăi, neam român.

O, îți trebuie dragoste, iubito! Pace ție de la Dumnezeu, pace și dragoste! Binecuvântată să-ți fie dragostea, iar dragostea înseamnă Dumnezeu!

Eu sunt Cel ce sunt, și sunt veșnic, sunt fără de început și fără de sfârșit. Din pricina dragostei din care sunt zidit, de aceea Eu sunt Cel ce sunt, de aceea sunt. Vai de cei ce nu sunt, de cei ce nu au dragostea de facere a lor, căci aceia nimic nu sunt, aceia nu sunt, precum este scris!

Vin la tine cuvânt de facere a ta, popor român. O, scoală-te și ieși înaintea Mea, că voiesc să te împodobesc cu daruri minunate și cu dragostea lor, căci dacă dragoste nu ai nimic nu ești, nimic nu-ți folosește, așa este scris. Dragostea te învață să fii, să rămâi și să nu pieri ca necredincioșii. Ea te alege dintre păcătoșii pământului și dintre toate neamurile și te împodobește cu darurile ei și cu slava lor, care strălucește și luminează pământul și tot ce e pe el neamuri și popoare și limbi.

O, așa îți este ție scrisă soarta cea de la Dumnezeu și așa va fi cu tine și de aceea vin și tot vin spre tine cu glasul Meu purtat în nori și coborât în cartea sa, care merge spre tine din partea Mea ca să-ți croiască soarta împărțită ție acum, la sfârșit de timp, și să te cunoască neamurile de pe pământ a Mea, aleasa Mea, iubirea Mea, locul venirii Mele iarăși de la Tatăl la oameni, căci a venit această vreme, iar Eu, Domnul, o așez peste tine și te lucrez frumoasă pentru Mine și pentru tine și-ți mângâi numele și alegerea și trupul și duhul și munții și câmpiile și apele și codrii și Mă vestesc cu acestea peste pământ, căci acestea toate Îmi știu graiul, Mă recunosc, Îmi fac primirea și-Mi grăiesc prin dragostea lor de Dumnezeu și prin statornicia cu care rabdă ca și Mine omul cel despărțit de Dumnezeu, care-și irosește viața în deșertăciunile ei toate, iar Eu chem omul spre adevărul cel din cer ca să-i dau darul înțelepciunii vieții, să-i dau putere și purtare sfântă, căci tu ești făcut de Dumnezeu, omule, o, omule român, și de aceea tot caut să-ți grăiesc și să-Mi cunoști graiul și să-Mi deschizi și să stai la masă cu Domnul pe vatra ta.

O, nu uita de Dumnezeu, nu-ți uita Stăpânul, nu-ți disprețui Făcătorul și iubește-L pe Cel ce-ți dă viață și dragoste și răbdare cu tine când Îl uiți pe El. O, fă-te frumoasă, țara Mea, floarea Mea frumoasă! Învață-te să Mă primești și poartă-te înaintea Mea ca și cei din cer pe pământ, ca să fie ca în cer pe pământul tău, căci tu ești locul venirii Mele între oameni, acum, când a venit vremea să vin, iarăși să vin.

O, nu uita de dragoste, ajustează-ți purtarea după dragoste, nu altfel, iubita Mea, nu altfel, aleasa Mea. Dragostea este cea care te învață răbdarea îndelungă și bunătatea în toată vremea, ea alungă primejdia pizmei, te ferește de laudă de sine și nu se îngrașă de mânia cea pierzătoare, ci, din contra, își păstrează cuviincioșia și nu-și caută folos pentru ea. Ea nu are în lucrarea ei semeția sau cugetarea spre rău sau spre nedreptate, căci ea iubește adevărul pentru toate și crede totul nădăjduind și suferind pentru toate și de aceea dragostea nu cade, nu piere niciodată, și are în lucrarea ei credința și nădejdea, iar peste acestea mai mare este dragostea, precum este scris.

O, neam român, o, fii doriți de Dumnezeu, o, cât de urât este totul pe pământ unde nu este dragostea și bunurile ei lucrătoare între oameni! Uitați-vă și vedeți cu ochii mari peste tot și înțelegeți cât pustiu se întinde din lipsa dragostei și binelui ei.

Nimic nu ești, omule, nimic dacă nu ai dragostea de lucrare a ta. Ea este ființa lui Dumnezeu în om, o, și voiesc să acopăr pământul tot cu acest dar duhovnicesc și să-l deprind pe om să nu-și mai irosească anii vieții fără să-i răscumpere în viața cea veșnică, iar veșnicia înseamnă Dumnezeu și cu Dumnezeu, și înseamnă satana biruit de Dumnezeu și de om, căci satana încântă omul începând din rai cu momelile lui trecătoare, dar cel ce are dragostea în ființa sa biruiește iadul și iubește cele ce rămân și le urmează de aici și până în veșnicia Ierusalimului nou, făgăduit de Dumnezeu pentru cei statornici în iubire, și care se pregătesc să fie veșnici, și tot timpul se pregătesc.

O, ce dulce, ce duios, ce frumos, ce cald te învăț viața și dragostea ei, fiu român! Te dăruiesc cu daruri cerești, și de aceea vin la tine cuvânt, o, și nu mai am astâmpăr și vin mereu, căci Eu, Domnul, văd că vremea cere și cer îngerii cei luptători pentru viața ta cu Dumnezeu, și cer sfinții cu rugile lor să nu te las de sub cuvântul Meu, țara Mea, neam român.

O, iată vorba cea mare din bătrâni care spune: „Cin’ nu știe dragostea Dumnezeu să nu i-o dea”. O, atâtea suflete lipsite de dragoste și de bunurile ei, atâția oameni rătăcesc fără această lumină, care nu li se dă celor care nu au iubire și nu au ei de la Dumnezeu acest dar, căci dragostea înseamnă Dumnezeu. Cei fără de cuviincioșie nu au parte de darurile dragostei, la fel toți cei trufași, toți cei lăudăroși, toți cei care mint la secundă, adică tot timpul în viață mincinoasă, toți cei lacomi, toți cei mânioși, toți cei mulți și lipsiți de daruri duhovnicești. O, nu au parte de aceste daruri cei fără de răbdare, cei pizmași, cei nelegiuiți, cei ce umblă rău.

Iată-i pe cei lipsiți de dragostea cea din cer, pe cei lipsiți de Dumnezeu și care au înșelat pe mulți și s-au suit la cârma țării fără să merite, o, și își caută aceștia ale lor! O, cine te pune să faci această nelegiuire și să te vrei peste cetăți la cârmă, când tu nu ești cinstit, când ești lacom și minți tot timpul și stai în nelegiuiri, pe care le alegi ca viață a ta? O, deșertăciune a deșertăciunilor, care umpli pământul de vicleșug, o, ce mare îți va fi căderea și rușinea și judecata!

Depărtați-vă de locuri înalte peste oameni, depărtați-vă, voi, cei care lucrați nelegiuiri și nedreptate tot timpul! Nu sunt pentru voi aceste înălțimi, ci sunt pentru cei drepți și adevărați pentru ei și pentru semenii lor. Vă voi destrăma Eu, Domnul, căci vine dreptatea a toate, iar dacă vine, o, unde vă veți putea ascunde voi, cei lacomi și necuviincioși în toate și pizmuitori cu lucrarea și purtarea?

Vine Domnul! Aceasta este vremea cea de acum, iar lumea cea nelegiuită nu Mă primește, nu-Mi deschide, nu crede, căci nu are cum să creadă cel căruia nu-i este împărțit din cer darul credinței.

Te voi păstori tot timpul în zilele de odihnă, popor român, iar cuvântul Meu de peste tine va lucra pentru tine în taină, și apoi se va trage perdeaua și vei afla lucrarea și împlinirea lui și vei sta în uimire și te vei întreba: „Când s-au lucrat acestea toate?”

Te cuprind iar și iar în urarea Mea mângâietoare pentru ai Mei: Pace ție, țara Mea, România Mea! Tu ești albia prin care cuvântul Meu curge și se scrie pe pământ spre mărturia Mea, iar Eu sunt Păstorul tău tot timpul. Pace ție! Ești darul Meu de la Tatăl pentru vremea aceasta a Mea cu tine. Te cuprind în dragostea Mea și-ți sărut glia și sufletul ei și Mă mângâi cuprinzându-te în cuvântul Meu. O, rămâi în dragostea Mea, rămâi a Mea, rămâi sub binecuvântarea Mea, tu, cea binecuvântată între popoare cu numele de România, numele cel tainic al alegerii Mele de acum, al pământului ales la început și la sfârșit pentru slava Mea și a poporului Meu cel ales ca să-l pregătesc pentru Mine, pentru Dumnezeu, pentru venirea Mea cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp, precum este scris.

Mă port cu tine peste pământ cu numele cel nou al Meu și al tău, țara Mea, Cuvântul lui Dumnezeu și poporul Său, poporul român cel păstorit acum cu acest cuvânt.

Amin, amin, amin.