În zi de duminică Îmi așez în cartea Mea cea de azi cuvântul Meu de Păstor și grăiesc cu cei de pe pământ în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu și fericiți sunt cei ce aud și cred că vine Domnul pe pământ cuvânt ca să facă din oameni fii ai lui Dumnezeu prin iubirea și credința cu care ei întâmpină venirea Mea de la Tatăl ca să-i călăuzesc spre Tatăl, să-i trag pe ei la Tatăl Meu și al lor.

O, cum să nu vin și să-i spun întunericului să-i facă loc luminii, facerii din nou a lumii? Să fie lumină! Așa a fost întâiul Meu grai și cuvânt, după ce a făcut Dumnezeu sfat pentru facerea cerului și a pământului și a omului și a toate câte pentru om le-a zidit Dumnezeu prin cuvânt. Tot prin cuvânt vin și stau iarăși pe pământ și grăiesc să se facă și să se arate făgăduința împlinită a Scripturii de cer nou și de pământ nou, căci poate, oare, să treacă neîmplinită această făgăduință a cuvântului Meu?

Voi, oameni mari și mici de pe pământ, s-a apropiat vremea să fie iarăși lumina facerii din nou a lumii. Vine Domnul cu înnoirea aceasta. Voi ce faceți față în față cu cuvântul venirii Mele, cu lumina și cu facerea din nou a toate în lumină?

Eu sunt lumina lumii. A venit lumina pe pământ și strigă pe ulițe să fie lumină, să vină Domnul pe pământ cuvânt. Acest cuvânt este lumina lumii, căci scris este că atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt. Am spus cu cuvântul Meu acum două mii de ani și am îndemnat oamenii spre lumină, spre Mine, și le-am spus: «Umblați în lumină, că vine noaptea, că vine întunericul când nimeni nu poate să lucreze din pricina lui». Vă deslușesc adevărul venirii Mele pe pământ cuvânt ca să credeți, ca să vă ajut să credeți în lumină și în lucrarea sa peste pământ.

O, oamenilor, o, fii ai întunericului care a căzut peste pământ după ce a fost pusă sub obroc lumina, o, ascultați ce vă spun: Eu sunt lumina lumii. Eu sunt lumina care a venit de la Tatăl la oameni acum două mii de ani ca să Mă dau lor lumină din cer pe pământ, și M-au băgat la întuneric mai-marii templului din Ierusalim, în care ei slujeau lui Dumnezeu înaintea poporului Israel ales pentru Domnul, alesul în mijlocul căruia Dumnezeu lucra lucrarea Sa între neamurile toate de atunci de pe pământ. M-am ridicat apoi din mormântul întunecat și am luminat pământul cu lumina învierii Mele dintre cei morți cu trupul, după ce am fost treizeci și trei de ani lumina lumii trup și cuvânt.

Am acum, în zilele de apoi, am neamul nou ales între oameni poporul român, neamul lui Dumnezeu după duh și după trup, căci din trupul pământului român am lucrat la facerea lumii trupul omului întâi zidit și am însemnat cu Duhul Sfânt pământul român în vremea aceea a lucrării luminii, cu care lucram și așezam împărăție văzută ca să aibă Domnul părtășie cu omul, și cerul cu pământul.

A venit apoi întunericul lucrat de omul pe care cu iubire fără de margini l-am zidit și am pus în el duh de viață, suflet viu. O, Mi-a făcut atâta durere apoi omul, și s-a depărtat de Mine pentru păcat și a umplut el cu întuneric pământul, cu păcat, de atunci și până azi, o, și e mare despărțirea de Dumnezeu în toți oamenii. De la margini la margini e numai întuneric, e numai păcat.

Vine lumina în lume, vine din cer și adeverește păcatul și roadele lui și scoate la lumină minciuna care stă pe scaunul dreptății în numele lui Dumnezeu, căci s-au ridicat ca și acum două mii de ani arhiereii și preoții împopoțonați cu straie de sfinți și strigă spre Mine să nu Mă apropii și strigă spre oameni să nu creadă că vin să fiu lumină a lumii, că vin să risipesc întunericul și minciuna lui, întunericul care are ca lucrare a sa minciuna ca și acum două mii de ani, când am venit de la Tatăl lumină a lumii și când n-au fost lăsați să creadă cei de atunci că a venit Domnul lumină a lumii.

M-au căutat mai-marii lui Israel prin mulțimea pruncilor născuți odată cu Mine ca să Mă piardă de mic, dar Tatăl M-a acoperit în brațele mamei Mele Fecioara, iar Eu am crescut și M-am arătat în templu după doisprezece ani și am lucrat mai presus de fire în mijlocul celor ce aveau sub ei poporul, o, și mai înainte cu trei ani și jumătate de vremea biruinței întunericului asupra Mea, Eu Mi-am ales doisprezece martori și le-am lăsat moștenirea cuvântului Meu cel din mijlocul lor și i-am lăsat în urma Mea împărțitori ai acestei lumini aduse cu Mine din cer de la Tatăl pe pământ, iar ei au dus până la margini vestea venirii Mele și tot adevărul ei, o, și sunt două mii de ani de atunci, și iată și acum lupta Mea cu întunericul care stăpânește mintea și ochii celor de pe pământ împotriva arătării Mele între oameni, căci cei care știu din Scripturi că fi-va să vină vremea să Mă arăt, iată-i, nu vor să vină lumina, să vină Domnul, să vin să descopăr viața lor mincinoasă sub numele de slujitori ai lui Dumnezeu, o, și nu Mă primesc aceștia întru ale lor și nu vor să fie iertați pentru păcatul minciunii, pentru viața lor atât de mincinoasă sub un așa măreț nume, de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni.

O, ce să vă fac vouă, ce să fac cu voi dacă a venit vremea să Mă întorc pe pământ lumină a lumii? Poate, oare, să treacă această Scriptură a venirii Mele cu facerea înnoirii lumii și să nu se împlinească ea? Aceasta vin să vă întreb pe voi, cei care slujiți la altarele știute sfinte. Se închină lumea vouă ca unor sfinți între oameni, iar voi nu sunteți sfinți, în vreme ce sfințiți biserici și catedrale ca niște sfinți ai lui Dumnezeu. Oare, catedrala are nevoie de sfințire, iar voi nu? Oare, aveți voi căderea să sfințiți catedrale pentru Dumnezeu, pe pereții cărora sunt pictate portretele sfinților mărturisitori cu viața și cu minunile lui Dumnezeu prin ei înaintea celor de pe pământ pentru înmulțirea credinței sfinte peste oameni?

O, fii vicleni, cât de bine ați învățat pe dinafară lecția recitată la altar a slujbelor sfinte, lăsate de sfinți pentru mărturisirea lui Dumnezeu între oameni, și doar atât, căci viața voastră e departe de Dumnezeu, că v-ați vândut lui antichrist cu toată zestrea cea pentru credința în Dumnezeu în mijlocul pământului, iar Eu vin la voi cuvânt din cer, și vin că este scris să vin sub acest nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu, dar voi nu, nici vorbă să vă deschideți inimile și să primiți lumina cea potrivnică întunericului din voi și dintre voi, și potrivnică minciunii sub ale cărei falduri stați ca sub adevărul cel unul între pământ și cer.

Iată, vin pe pământ cuvânt, vine Fiul lui Dumnezeu, vine Hristos spre voi și vă întreabă: Cine sunteți voi și cui slujiți sub acest nume sfânt vă întreb? O, nu sunteți cu Mine și de partea Mea cu slujirea sub care vă acoperiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi sunteți în slujba lui antichrist, de care ascultați fără păreri de rău, de vreme ce nu vă despărțiți de el pentru slava Mea peste pământ.

Vin și vă vestesc că slava sub care v-ați așezat să stați și să tot câștigați slavă, se va lua de la voi în chip vădit și se va vedea lucrarea minciunii sub care stați pitiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi nu M-ați primit cu cuvântul luminii, o, și de atâtea ori am dat vouă cuvântul Meu spre voi ca să vă fac împăcarea cu Tatăl și să vă câștig Lui apoi! N-ați găsit cu cale să Mă recunoașteți, și de aceea se ia de la voi via precum este scris, și va fi ca și acum două mii de ani când Mi-am luat zestrea cerească și am dat-o unor pescari neluați în seamă și am făcut din ei sare și lumină peste pământ, de atunci și până azi, o, și tot așa ați pățit și voi în vremea aceasta când am venit, și nu M-ați voit să vin la voi de la Tatăl cu împăcarea.

Iată, vă bateți joc de norodul cel legat la ochi ca să vadă doar veșmintele de pe voi și să vi se plece ca unor vrednici de slavă de la ei. O, cum puteți să purtați această slavă, de care nu sunteți vrednici? O, și cum puteți uita cât de păcătos este omul în fața unei așa de mari vrednicii, de care voi așa de mult vă îmbătați, și nu vă rușinați înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, care vă tot privesc și vi se tot apleacă cu închinăciuni și cu sărutări de mâini, când știți că Eu, Hristosul Tatălui, am stat pe cruce în cuie și sub lovituri și scuipări și sub hule fel de fel și sub nume de ocară în mijlocul mulțimii răstignitoare de Dumnezeu, târându-Mă sub crucea grea, pe care apoi Mi-am dat Duhul plângând de mila celor păcătoși, depărtați de Tatăl pentru păcat?

Scriu și tot scriu epistole spre voi, și rămân scrise în istorie aceste scrisori ale lui Hristos spre voi în vremea aceasta a venirii Mele cuvânt pe pământ, când și vouă vă grăiesc, și mai ales vouă, din pricina cărora Eu lucrez din greu lucrarea dată de Tatăl s-o așez pe pământ acum, la sfârșit de timp.

O, oare, nu vă veți deștepta la glasul Meu? Oare, veți rămâne ca fecioarele care au pierdut venirea Mirelui din pricina somnului și a plăcerilor vieții de pe pământ? Erau fecioare, și tot au pierdut și au rămas afară de sala nunții, iar voi sunteți chiar primii potrivnici venirii Mirelui sfânt la mireasa Sa gătită pentru Mirele ei, precum este scris, o, și ce va fi vouă vă întreb?

Cu durere vă grăiesc, cu durere rămân, cu durere las cuvânt scris spre voi în zi de duminică, și binecuvintez acum de lângă Tatăl pământul și neamul român, la care vin ca să-i gătesc salvare și ocrotire și slavă lângă slava Mea, căci neamul român este neamul nou ales, este popor al Domnului la sfârșit de timp, și se adeverește aceasta prin venirea Mea cuvânt pe acest meleag, de care atât de dor le este sfinților Mei și slavei gata să se arate între cer și pământ cu ziua Domnului, atât de așteptată să se ivească ea și să așeze pe pământ veacul cel nou, cerul cel nou și pământul cel nou în lucrare de Nou Ierusalim, promis prin Scripturi să se arate, în toată slava sa coborând și luminând, și iată, Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, și de aici încolo Eu sunt, precum este scris.

Eu sunt, și rămân cu venirea Mea pe pământul român și înnoiesc iar și iar cuvântul Meu și spun, iar și iar spun că tot omul care se va înveșmânta cu cămășuța de creștin se va numi român. Amin.

Și acum, pace cerească peste cetatea cuvântului Meu de pe meleagul pământului român, în care cartea Mea stă deschisă și se așează în ea tot cuvântul gurii Mele ca mărturie peste pământ, o, și așa Se vestește Dumnezeu de la margini la margini cu slava Sa, cu cuvântul Său pe plaiul românesc, țara Mea cea de la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu de Păstor mângâietor e plin de putere sfântă pentru voi, fiilor veghetori și lucrători cu Mine în cetatea Mea cu voi, iar în ziua aceasta de pomenire a mucenicului Dimitrie, cel dăruitor de mir mult mirositor în viața lui de pe pământ pentru mărturia Mea, Eu, Domnul, Mă așez lângă voi ca să Mă simțiți aproape, fiilor, și să luați din Duhul Meu peste voi, din puterea Mea cea pentru voi cu Mine pe cale, căci lucrul Meu cu voi e mult, iar voi sunteți plăpânzi, și de aceea vă dau din cer, o, fiilor.

Se apropie sărbătoarea îngerilor, pe care trebuie s-o pregătim în cetate, și las cuvânt de binecuvântare pentru pregătirea sărbătorii care vine, iar în ziua aceasta de acum se aduna odinioară popor la izvor și venea de sus duhul mângâietor și-și lăsa darurile și se îndulcea peste cei adunați lângă Mine și lângă voi pentru clipe sfinte, fiilor, dar iată, duhul lumii i-a slăbit pe mulți din timp în timp, i-a încântat, i-a răcit de Mine pic cu pic, și n-a mai rămas cu ei paznicul mântuirii sufletelor lor, frica de Dumnezeu, îngerul cel înțelept pentru paza pașilor vieții de creștin al acestui cuvânt izvorât din tronul lui Dumnezeu cu atâta iubire, cu atâta duh de veghe și de credincioșie între Mine și cei care Mă iubesc și Mă urmează pe pământ, o, și am rămas doar cu voi în lucrul Meu cel greu din zilele acestea și pun la lucru cu voi cetele cerești, pe cei din cer, o, că avem de mers, fiilor, și avem de împlinit cer nou și pământ nou și Ierusalim nou, și ce puțini au dat să înțeleagă și să creadă și să rămână lângă Mine și lângă voi pentru aceste împliniri, și care trebuiesc lucrate ca să se vadă, o, și iată cât s-a pierdut din munca Mea, din vremea Mea în zadar peste un popor atât de păstorit, și care n-a iubit, și care n-a rămas, fiilor!

E durere în cer de fiecare dată când amintirile dor, că multe amintiri au rămas, iar pe cei care au rămas în amintire nu-i mai am. Duhul lumii Mi-a biruit mereu bucuriile și pe cei păstoriți ani de-a rândul lângă voi, iar acest vrăjmaș i-a dezbrăcat de sfințenie, de statornicie cu Mine pe cei care au iubit apoi lumea și ale ei ispitiri, cu care vânează spre ea pe cei care ar fi dat să scape de minciună și de pribegie între pământ și cer, o, și dor acum amintirile ori de câte ori ele se stârnesc în zile de neuitat de odinioară când Eu, Domnul, eram bogat de popor și păstoream cu nădejde că iubirea de Dumnezeu va învinge și-Mi voi prinde rod ca să-l dau Tatălui și ca să-i mângâi pe cei din cer, ajunși pe calea iubirii dintre ei și Mine, și iată, am cui să-i spun suspinul Meu, și îl împart cu voi, fiilor cu care am mai rămas în lucrul venirii Mele cuvânt pe pământ.

E zi de pomenire sfântă în cetatea cuvântului Meu ca în toți anii în această zi. E zi de amintire a frumuseții de altă dată, când mergeam pe cale cu mult popor, o, și vin la voi cu alin și cu duhul înțelepciunii de sus peste voi, căci Tatăl ne dă de lucru, fiilor. Stați de veghe pentru toate câte Tatăl le aduce să le purtăm și să le lucrăm, o, și nu cumva să uitați toate câte Eu, Domnul, am așezat peste voi pentru lucrul care vine să-l lucrăm, pentru așezarea mărturiei cea pentru Mine, pentru lucrarea cuvântului Meu peste pământ, o, că numai lucrarea Mea cu voi a mai rămas adevăr între pământ și cer, în vreme ce în lume este împărăteasă minciuna de dimineață până seara și de seara până dimineața în fiecare zi care trece fără de rod ceresc, căci lumea se dărâmă odată cu lucrarea minciunii ei, fiindcă minciuna risipește tot ce ar da fiii lumii să câștige prin ea pentru ei.

Iar mâine ne ridicăm din așternut, fiilor, și scriem carte de mărturie, iar și iar scriem, fiilor, căci acest cuvânt scris între Mine și lume, între Duhul Meu și duhul lumii, între puterea Mea și slăbiciunile celor mari și mici de pe pământ cu viața lor depărtată de Dumnezeu, acest cuvânt rămâne scris și stă el față în față cu duhul minciunii, cu duhul lumii, cu fața cea vopsită a deșertăciunii acestui duh, duhul care biruiește popoare și limbi, care au ca împărat minciuna.

O, fiilor, omul nu se mai teme să lucreze tot timpul minciuna. Om pe om se privește și se vede unul pe altul cum își folosește limba pentru minciună și prinde curaj unul de la altul, și nu mai poate să lucreze altceva care să însemne adevărul. Iată lumea și duhul ei peste tot pe pământ cu lucrarea fățărniciei și a trufiei de tot felul, iar Eu stau cu voi și vă aduc din cer ca să nu luați din otrava lumii, din aluatul lumii, o, fiilor!

Binecuvintez proaspăt acum lucrarea Mea cu voi peste pământ, și numai din cer să luați și să aveți lucrare și numai adevărul să-l împărțim peste lumea cea dată în judecată de păcatul despărțirii de Dumnezeu pentru lucrarea minciunii, iar Eu și cu voi să mărturisim venirea Mea pe pământ cuvânt adevărat, față în față cu fățărnicia împărțită între om și om, între fiii duhului lumii, duhul cel mincinos și gol, și a cărui împărăție nu rămâne cu piatră pe piatră, precum este scris.

Vă cuprind la sânul Meu mângâietor, și așa vă ocrotesc de duhul lumii și vă fac biruitori peste lume prin cuvântul adevărului cu care stau între voi ca să-l rușinez tot timpul și să risipesc de peste tot fața și lucrarea minciunii și pe cei care zidesc fără de minte ceea ce dau ei să lucreze având ca zidire minciuna, care surpă prin sine toată lucrarea ei.

V-am dat vouă lucru de la Mine să lucrați, fiilor, și iată, n-au putut toți până la sfârșit să rămână, căci celui ce nu-i place să lucreze și să-Mi rămână aproape, aceluia nu-i place nici rugăciunea, nici privegherea, nici ascultarea, nici aplecarea, nici umilința, care îl înalță sus pe om, căci toate, toate se nasc din iubirea de Dumnezeu și toate sunt iubire, căci sunt din Dumnezeu și de la Dumnezeu peste fiii iubirii. De aceea căutați-vă plăcerea în cuvântul Meu și în împlinirea lui, așa cum Eu lucrez înaintea Tatălui Meu și al vostru, Tatăl, Care Mă trimite la voi ca să lucrez cu voi iubirea Tatălui peste pământ, fiilor.

Și vă spun acum, pace vouă, mereu pace vouă, fiilor! E mare lucrare între cer și pământ pacea dintre Mine și om, nedespărțirea, fiilor, și de aceea pace vouă, așa cum Eu, Domnul, vă dau să aveți și să lucrați între voi, între Mine și voi în toată vremea, nedespărțiți de pacea Mea, pe care o dau vouă, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Deasupra pământului român este veghe cerească tot timpul, sunt cetele îngerești care veghează venirea Mea cuvânt peste pământ și mersul cuvântului de la margini la margini, și chiar dacă nu se apleacă spre el cei de pe pământ, el lucrează, el împlinește și cârmuiește, căci Eu sunt acest cuvânt, Eu, Iisus Hristos, Fiul Tatălui Dumnezeu, Eu și toiagul de fier pentru cârmuirea neamurilor toate, precum este scris, o, și nu se petrece nimic întâmplător între cer și pământ, ci toate se lucrează și se așează la glasul Domnului, după cum sunt neamurile și popoarele, căci mulți și prea mulți se cred că ei sunt, că ei fac, că ei pot, și de aceea trebuie veghe cerească, trebuie cârmuire de sus peste atâta omenire slujitoare păcatului și fără temere de Dumnezeu de atâta vreme pe pământ.

Și acum, iar și iar, pace peste tine, pace ție, țara Mea de venire de la Tatăl cuvânt pe pământ! Grăiesc mereu cu tine și-ți doresc bine ție și de aceea las cuvânt peste tine ca să te fac cunoscută de țară a Domnului la acest sfârșit de timp, care pregătește cerește ziua Mea de slavă, nunta și masa nunții, cerul cel nou și pământul cel nou, și pic cu pic cuvântul Meu lucrează, o, și n-am ajutor și de pe pământ, și nici din mijlocul tău nu-Mi vine bucurie și răspuns iubirii Mele, neam român, dar te port Eu în cuvântul Meu și-ți gătesc haină de serbare veșnică și-ți apăr glia și duhul și poporul și te înnoiesc pic cu pic, că am de la Tatăl să Mă împlinesc în tine, o, țara Mea cea de azi.

O, ca să-Mi slujești tu Mie la venirea Mea la tine acum, ar fi ca poporul cel de pe glia ta să-și crească și să nu-și tot piardă frica de Dumnezeu, țara Mea, căci odată cu această pierdere își pierde și iubirea cea pentru Domnul, atât cât mai este ea.

Am avut în tine între fiii cuvântului Meu de azi fii iubitori de cer și de cale spre cer, dar pierzând ei pic cu pic frica de Dumnezeu au slăbit în veghe și le-a slăbit iubirea și și-au împărțit-o între lume și Dumnezeu și n-au mai avut grijă de pașii lor pe cale cu Mine. O, și spun aceasta ca să se înțeleagă în mijlocul poporului român cât de grea îi pare omului dragostea de Dumnezeu, și cât de ușoară îi este petrecerea cu duhul lumii, lumea care piere și tot piere din pricina acestui duh potrivnic lui Dumnezeu și omului, și care îl amețește pe om cât nici el nu se așteaptă, bietul de el, că iată, neamul român, atât de frumos odinioară înaintea lui Dumnezeu, s-a lăsat momit de duhul lumii dacă tot l-a primit în hotarele lui, o, și greu mai poate Dumnezeu să-l așeze iarăși pe calea cea frumoasă, cea cu slavă cerească pe ea, și iată de ce vin la tine cuvânt, țara Mea cea de la început și cea de azi a Mea!

O, îți mângâi duhul și glia, neam român. Îți urmăresc pacea și îngrijorarea, îți măsor dorul și căutările și dragostea și caut să te cuprind întru cele de sus ca să fii tot mai mult a Mea cu fapta, cu împlinirea Mea de peste tine, România Mea. O, îți văd temerea când te cuprinde, și dau să te vestesc și să te rog să înveți să nu-ți pui nădejdea în oameni, în căpetenii, în ajutor de pe pământ. O, nu te teme! Te vestesc că ai cete îngerești de veghe deasupra ta și te îndemn să-ți faci parte cu îngerii la lucrul cel pentru veghea ta, căci nu sunt arme mai tari ca postul și rugăciunea, și care țin departe tot ce nu este de la Dumnezeu pentru mersul tău. O, ce frumoasă ai fi tu, ce frumoasă dacă ai avea viață creștină după adevăr, după orânduiala cerească și bisericească în mijlocul tău!

Un creștin adevărat după acest nume sfânt e minune mare înaintea cerului, o, că frumoasă este viața de creștin adevărat, și care se uită la Mine pentru toată lucrarea lui.

O, fii români, o, fii creștini, să nu căutați să aveți dreptate, fiilor! Numai dreptatea Domnului să rămână în toate, căci omul este păcătos, și nu este drept nici pentru el însuși, și tot timpul caută pentru sine, bietul de el. Un creștin adevărat după acest nume, nu se dezvinovățește niciodată, nu-și caută îndreptățire, ci, din contra, stă sub vină plin de credință și de umilință și de aplecare, ferindu-se cu mare grijă de înălțarea minții, iar încercările îl ajută să-și înțeleagă nevrednicia omenească, și care atrage mustrare, învinuire, dispreț, nimic din acestea pe nedrept, o, și așa se ferește el de cădere, de rătăcire, de risipire, și este el cu adevărat creștin înveșmântat în Hristos, în haina umilinței de duh prin duhul iubirii, duhul cel de sus, cel plin de bucuria vieții de creștin slăvitor de Dumnezeu pe pământ între oameni, și care are orânduială peste viața lui cu trei zile de post pe săptămână și cu rugăciune de mulțumire și de slavă zi de zi, ca David împăratul, care se ridica cu iubirea de Dumnezeu deasupra păcatelor lui și slăvea pe Domnul de șapte ori pe zi, și așa își avea el viața și duhul în Domnul, în părtășie cu Dumnezeu, și ținându-și sub picioare vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Cu dor ceresc am grăit pentru viața ta cu Dumnezeu, neam român, ca să te deprinzi tu s-o cauți și s-o găsești în viața străbunilor tăi sfinți și s-o ai de viață a ta și să crești în iubirea de Dumnezeu, care te va veghea, te va întări, te va ridica deasupra tuturor noroadelor de pe pământ în vremea aceasta atât de lipsită de lumină și de adevăr, și iată, iar și iar am grăit cu tine în zi de duminică despre viața de creștin adevărat, de fiu al lui Dumnezeu după adevăr, și care nu-și îngăduie să fie altfel decât Dumnezeul său, decât Învățătorul și Mântuitorul său Iisus Hristos, numai să cauți tu să înveți cu întregul să te uiți la Mine și la tine, până ce vei ajunge asemenea Mie, fiu român, copil așteptat de Tatăl să fii după chipul și asemănarea Mea, și să începi tu această lucrare cu frica de Dumnezeu, care nu te lasă să te desparți de Domnul Dumnezeul tău pentru alt Dumnezeu.

O, e vreme cu pagubă multă pentru bogăția vieții de creștin, căci omul de știință s-a luat la întrecere cu Dumnezeu și se numește antichrist, chiar dacă el se mărturisește ateu, dar nu spune adevărat când el spune așa, și este mascat că să-i facă pe mulți să amețească și să cadă în mreaja lui, o, și e primejdie pe cale pentru om prin întunericul de azi, pe cât altfel de oameni se mărturisesc ai lui Dumnezeu și se iau la întrecere popoare între popoare care pot să facă cele mai mari și mai înalte temple și catedrale și să se arate cu ele, dar acelea sunt ale lor, și nu ale Mele, nu ale lui Dumnezeu, o, că nu stă Domnul în ele, cum nici acum două mii de ani Eu n-am stat la masă cu cei mari ai templului din Ierusalim și Mi-am găsit mângâierea cu cei umili și am stat cu ei pe maluri de ape, prin grădini, pe munte și pe oriunde este duhul umilinței în lucrare, o, dar mai este cineva să socotească unde este Dumnezeu, unde locuiește El cu oamenii?

Iată ce vreme grea și fără de cărare știută bine pentru mers pe ea! Cămașa lui Hristos e sfâșiată în multe bucăți chiar în mijlocul ortodoxiei, atât de căutată și curtată de lucrarea lui antichrist, și care i-a amețit pe toți, pe mai-marii și pe mai-micii bisericii cu numele Meu pe fruntea ei, iar acești slujitori își fac rost de osândă pe scaun de învățători, precum este scris despre învățătorii cei mulți, și care nu se tem de osânda pentru cei ce nu învață și nu păstoresc de pe scaune de învățători, pentru că sunt fățarnici față de Dumnezeu și față de oameni și nu-L dau pe Domnul oamenilor, care-și pun bănuțul în cutia milei la biserică, iar drepturi ei nu au ca fii ai lui Dumnezeu în biserica lui Hristos.

Am stat de vorbă cu tine, țara Mea cea de azi. Mi-am spus dorul Meu de tine, ca să te am a Mea după adevăr, după nume de creștin adevărat cu viața, după asemănarea ta cu Mine, că Mi-e dor și Mi-e tot dor să te am a Mea după adevăr, după chipul și asemănarea Mea, după trăire creștină, țara Mea. Stau cu cetele îngerești de veghe pentru tine și te doresc lângă Mine la veghe, la lucru sfânt peste pământ, căci trebuie sfințit pământul și omul și toate câte așteaptă înnoirea, și de aceea îți spun cât lucru am de așezat din mijlocul tău peste pământ până ce toate Scripturile se vor împlini, căci toate cuvintele Mele nu pot rămâne fără împlinirea lor.

Te învăț iubirea și stăruința cea pentru ea, căci lucrarea iubirii este din cer, și de aceea vin din cer de lângă Tatăl și-Mi fac loc cu tine pe pământ ca să semăn sămânța cuvântului Meu peste tot și să-l pot împlini apoi, o, neam român, și toate să-și afle înnoirea, precum este scris, și te cuprind iar și iar în dragostea Mea, în cuvântul Meu cu care vin la tine ca să înveți și tu să cuvintezi ca Domnul Dumnezeul tău, și tot așa să și iubești, cu umilință multă, cu dulce dor de cer pe pământul tău și să-l împărțim apoi, și ca să afle toți cei de pe pământ venirea Mea la tine și dragostea dintre Mine și tine și să-i tragem la Tatăl pe cei mulți care vor afla ce este și cine este viața lor și să Mă îmbrățișeze pentru ei, iar Eu să-i scriu fii ai lui Dumnezeu pe ei înaintea Tatălui Meu, Care veghează cu îngerii lucrarea cuvântului Meu între cer și pământ pe vatra ta, acum, la sfârșit de timp, o, țara Mea cea de azi a Mea. Amin, amin, amin.