Sunt însoțit de puterile cerești și Mă apropii să intru în cetatea cuvântului Meu cu zi de sărbătoare pentru mama Mea Fecioara și găsim primire și așteptare să sosim.

Eu sunt Cel ce sunt, Cel ce Mă împart cuvânt peste pământ ca să fiu până la sfârșitul timpului cu cei ce Mă au de Dumnezeu al lor, urmând pe calea Mea, pe urmele Mele, și nu oricum cu pașii vieții lor, iar Eu cu ei sunt, și nu pot să-i las pe cei ce cred în Mine și în însoțirea Mea cu ei tot timpul.

Așez cuvântul cel întăritor și mângâietor și spun: Pace vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu! Și pace vouă, fii ai poporului acestui cuvânt! O, întăriți-Mi mersul și puterea Mea cea pentru voi pe pământ ca să fiu cu voi până la sfârșit și până la începutul cel slăvit, pe care Eu, Domnul, îl am pus deoparte pentru cei ce calcă pe urmele Mele pe pământ cu viața lor.

O, fiilor, fiți mângâiați cu mângâierea Mea, cu cuvântul cu care grăiesc și vă pregătesc și vă veghez. Tot ceea ce vă cer e pentru că trebuie în toată clipa să vă fie frumoasă pregătirea pentru ziua slavei Mele cu voi, căci pământul trebuie să fie curățat de tot ce este pe el potrivnic lui Dumnezeu, ca să așez apoi pe el strălucirea care vine cu Mine de sus pentru înnoirea lumii făcută de Dumnezeu, și peste care omul a umblat și a făcut el după mintea lui, după voia lui prin despărțirea lui de Dumnezeu, și iată, lumea doarme prin cei ce dorm, o, că e noapte pe pământ, iar cei ce dorm noaptea dorm, precum este scris, dar cu Noi și cu voi e ziua Mea, fiilor, și e înnoirea cea de la Dumnezeu în lucru, și are lângă Mine lucrare mare mama Mea Fecioara, măi fiilor, iar voi trebuie să priviți spre ea și spre viața ei de pe pământ înaintea lui Dumnezeu, și tot așa și voi să lucrați, și să vă îmbrăcați cu hăinuțe curate și cuvioase, fiilor, cu mare grijă ca nu cumva hăinuțele cu care vă acoperiți să aibă în ele fir de foc, căci voi trebuie să vă feriți, și să vă feresc de foc, ca să nu fiți cunoscuți decât ca fii ai lui Dumnezeu întru toate, măi fiilor, o, că mult cuvânt am așezat peste acest popor în vremea Mea cea de aproape șaptezeci de ani de cuvânt, și trebuia împlinit cuvântul Meu, căci orice cuvânt ieșit din gura Mea e plin de putere și de adevăr, iar Eu voiesc ca voi să puteți tot ceea ce Eu vă dau să lucrați și să împliniți pentru pregătirea ocrotirii voastre, pentru acoperământ peste voi voia Mea cu voi, fiilor.

O, luptați-vă apoi pentru iertarea păcatelor voastre și stați în brațul Meu ca să nu mai greșiți, fiilor. Și vă aduc o deslușire scumpă acum, ca să știți voi de ce v-am spus adesea să lucrați lucrul cel cu mâna cu mare ordine, cu toții în stânga cu toții în dreapta apoi, ca în felul acesta să fiți mereu alături și să vă învățați așa prin împlinirea cuvântului Meu de peste voi, căci lucrul cel cu mâna este clipa când voi aveți părtășie unul cu altul pentru lucrul frăției, iar lucrul cel cu mâna vă va fi ușor și veți avea timp de lucrarea duhului frăției, de graiul dulce dintre frați, și unul din altul să vă hrăniți duhul și să fiți adunați întru Mine tot timpul, fiilor.

O, voi să nu doriți să fiți singuri, să stați singuri, iar lucrul cel cu mâna să vă fie vouă prilej măreț de părtășie duhovnicească, nedespărțiți pentru ea ca în clipa când va fi să vă găsesc așa ca să vă strâng lângă Mine, să vă găsesc pe toți întru unul, întru Hristos, fiilor, și să nu fiți răzleți vreunul din voi, și iată, tot timpul să iubiți aceasta cu mare grijă pentru această ascultare de cuvântul Meu, căci aceasta slăbește de tot puterea lui satana și fuge de voi cu toate câte el pândește să vă tragă în părți pentru el, pentru voia lui și a voastră, când ar fi să nu ascultați de cuvântul cel de lângă voi, care atât de mult vă ocrotește pe voi.

O, fiilor, spălați-vă trupul și sufletul și duhul, spălați-vă cu limba, și veți fi curați cu cămașa sufletului și veți fi feriți de dureri ca niște copii ocrotiți de Dumnezeu. Apa și săpunul spală cămașa cea murdară, dar dacă nu iese curată trebuie pusă la fiert ca să prindă față albă, dar dacă inima este curată e altfel cu spălarea ei, căci spălarea oricum trebuie, că așa a lăsat Dumnezeu, dar cea mai bună spălare este cea cu limba, ca pisica, fiilor, și iată aveți de unde să luați pildă, și hai să pregătim țara Noului Ierusalim și ocrotirea cea cerească a ei, fiilor.

O, să audă neamul român cuvântul lui Dumnezeu și să creadă și să facă voia Mea și să cunoască dragostea Mea! Numai un om pierdut, căzut, zdrobit și vindecat apoi, numai acela știe ce înseamnă Dumnezeu, cine este Dumnezeu și dragostea Lui.

O, fii români, e mama Mea Fecioara cu brațele întinse spre voi și spre Mine pentru voi. O, nu vă mai strângeți pe pământ, nu mai pierdeți vremea voastră pentru cele ce pier și rămân de voi odată cu sfârșitul acestei vremelnicii înșelătoare, ci pregătiți-vă dragostea de Dumnezeu, că numai Dumnezeu va rămâne, El și dragostea Lui și cei asemenea Lui, precum este scris despre cei ce-L vor întâmpina când va veni văzut cu sfinții și cu îngerii Lui ca să-i ridice sus pe aleșii Lui, și ca să fie așezat pe pământ teascul mâniei Lui pentru curățirea și albirea pământului, și apoi să se așeze pe el împărăția lui Dumnezeu, raiul, o, fiilor, și toate bunătățile lui nestricăcioase, nu cum sunt cele pentru care voi munciți ca să le aveți pe masă.

O, fii români, nu mai iubiți, nu vă mai închinați acestei vieți trecătoare și plină de urâțenia ei. E frumoasă viața cea fără de sfârșit, și trebuie începută ea încă de pe pământ.

O, fii români, o, fii creștini, hai, fiilor, să mergeți spre fericirea vieții veșnice, că iată, vi se dăruiește ca să vă pregătiți frumoși pentru ea, pentru frumusețile ei, și pe care voi nu vi le puteți închipui dacă nu începeți să le lucrați, căci acestea sunt păstrate, sunt puse deoparte pentru fiii lui Dumnezeu, pentru bucuria celor ce iubesc mult pe Domnul pe pământ, o, că mare plată are iubirea de Dumnezeu pentru cel ce o are de viață a sa!

O, țara Mea cea de azi, o, neam român, sfărâmă tu vițelul cel de aur al acestei pustii, prin care și tu treci. Tu ești un popor creștin din moși strămoși și trebuie să nu-ți faci idoli din dumnezei mincinoși, ci numai Domnului Dumnezeului tău să-I aduci aplecare și închinare. Iată, scoate diavolul marfa lui drăcească, trupuri goale, care se lasă folosite de gustul păcatului cel amar, cel ieșit din fundul iadului ca să omoare lumea oamenilor, păcatul desfrânării, și așa se apleacă cei mari și cei mici spre lucrarea cea împotriva lui Dumnezeu, Care a făcut lumea și soarele și luna, înaintea cărora omul păcătuiește cu păcatul cel greu și nesuferit de Dumnezeu și de sfinți. Acești străjeri, ai zilei și ai nopții, sunt martorii păcatelor săvârșite pe pământ zi și noapte, iar Eu, Domnul, am spus prin vreme poporului cuvântului Meu din români: «Creștine, tată, vei vedea chinurile iadului pe pământ ieșite, dar tu ascunde-te în Dumnezeu ca să nu le vezi, ca să nu le iei!».

Strâng de pe urma omului toate păcatele și le așez înaintea Mea de șapte mii de ani. O, ajunge!

O, iată de ce am tot strigat peste poporul cuvântului Meu și am zis mereu: «Ieșiți din lume, fiilor!». O, cine a dat să înțeleagă de ce am tot strigat așa? O, a biruit antichrist peste tot prin cei ce nu dau să asculte de chemarea cea de la Dumnezeu, și iată vițelul de aur, la care se închină tot omul!

O, omule, o, omule, o, neam creștin, să Mă ierți, dar Mi-e milă când te văd ce ți-ai ales, și cât de mult nu mai poți să te desparți de acest idol, de acest dumnezeu, cu care te întrebi și te socotești, și care îți răspunde la întrebări când te întrebi cu el.

O, omule durerea Mea, o, cu Dumnezeu Cel adevărat când te-ai putea întreba așa? De câte ori L-ai întrebat ca să-ți răspundă El?

Are omul fir prin văzduh, fir nevăzut, construit de duhul lui satana ca să-i înșele cu acest fir între om și om chiar și pe cei aleși ai lui Dumnezeu.

O, ce durere grea pe Duhul Meu din pricina acestui vițel de aur, a acestui idol cu care omul se joacă și i se închină zi și noapte ca unui dumnezeu! Acest semn este pe creștetul fiecărui om, o, și iată-i și pe creștini, apucați de acest val, de acest idol, fără de care nimeni nu mai poate, nimeni nu-l sfărâmă, nimeni, iar antichrist biruiește și tot biruiește. O, dar și Eu, Domnul, și Eu Mă grăbesc, și voi pune îngeri de pază și voi veghea să păstrez ce este al Meu și îl voi păcăli pe satana, că iată, cei ce n-au ce face, fac ce nu trebuie să facă, bieții de ei.

O, dar pe tine, poporul Meu, te-am povățuit să muncești mereu, să fii mereu prins în lucrul Meu cu tine, să ai ce lucra, fiule, să-L faci pe Domnul peste tine și în tine, măi poporul Meu, și să stai cu putere împotriva lui satana și să poți prin ascultare, ca și cei care prin vreme M-au ascultat și M-au ales și M-au urmat, și sunt ai cerului acum.

O, ferește-te de satana, ferește-te de lume și stai cu Domnul și cu frații, stai și lucrează părtășia cu Dumnezeu, trăirea cu Dumnezeu, casa lui Dumnezeu să fii și să petreci clipe sfinte, ca să ți se întărească aripioarele și rugăciunea lor spre Dumnezeu, fiule creștin, iar mama Mea Fecioara îți este ție cale între Mine și tine, o, și roagă-te lângă ea pentru țara ta, țara Mea cea de azi, pământul român, în care Eu, Domnul, te am pe tine și te cresc al Meu și te țin în cuibar ca să te încălzesc la piept, și iată, mama Mea Fecioara îți urează pace ție, pace, poporul Meu, pace de la ea peste tine!

— O, Fiule Iisus, multă pace să le dăruim mereu, mereu, căci peste ei dau să vină tristeți, o, că nimeni nu știe să-i ocrotească pe ei pentru puterea Ta în ei, dar Noi să-i ținem strânși la piept, că Ne sunt sprijin cei de aici pentru tot poporul Nostru de peste tot, și pe care îl rugăm să se bizuie pe Dumnezeu în toate câte el caută pentru ajutor, iar pe cei din cetatea cuvântului Tău să-i ajute rugându-se pentru pacea lor, pentru puterea lor cea de partea Ta, Doamne, căci Tu, iată câtă nevoie ai ca să poți aici și de aici!

O, fiilor de la izvor, rugăciunea cea sfântă este cea care Îl ține pe Domnul, pe Fiul meu Iisus aici, lângă voi. Grăiți cu El tot ce vă trebuie pentru El cu voi, fiilor. Liniștea toată vine din chemarea Lui spre voi, iar El iubește mult să vă audă chemându-L lângă voi. El este Calea, iar grăirea voastră cu El vă păstrează pe cale mergând, fiilor.

Acum vă acopăr pe voi sub mângâierile mele, pe voi, și pe toți fiii acestui cuvânt, Care este Fiul meu Iisus Hristos. O, fiți și voi mângâierea Noastră, a celor din cer lângă voi, și pace vouă, și pace Ție, Fiule Iisus, cu ei!

— O, mama Mea, Noi suntem pacea lor, iar ei a Noastră, mamă. O, ferice de cei ce stau cu Dumnezeu pe pământ, mamă! Fericiți și iar fericiți sunt și vor fi cei care până la sfârșit vor primi pe Dumnezeu peste ei prin acest cuvânt și îl vor împlini pe el, mamă!

O, fiilor, rămân cu voi la pieptul Meu strânși. Vă țin aproape, fiilor, iar voi să vreți așa și să stați așa. Cereți să vă fac tari pentru Mine și pentru voi. Grijile să le purtați cu Mine pe toate și va fi ușor. Este o rugăciune din părinți: „Grija vieții m-a scos din rai”. Așa se îngrijeau ei să-I spună lui Dumnezeu, și apoi ziceau: „Doamne, miluiește-ne pe noi!”.

O, pace vouă, fiilor! Păstrați ceea ce Eu vă dau vouă și puneți la înmulțit darurile ce vi le dau. Cereți Mie ceea ce voi aveți de la Mine și veți avea ceea ce cereți, o, fiilor, căci Eu vă dau vouă, Eu vă voi da vouă. Amin, amin, amin.

Iar și iar dragostea Mea se face cuvânt peste cetatea cuvântului Meu și peste pământ. Sunt Păstorul Cel cu crucea, Iisus Hristos. E glasul Meu acest cuvânt. Grăiesc de deasupra, iar urechea și mâna celor ce-Mi slujesc aici sub slava cuvântului Meu peste pământ Mă așează în cartea Mea cea de azi pe vatra neamului român, unde Eu, Domnul, Mi-am gătit sălaș și popas.

Pe aripi de heruvimi Mă port în văzduhul dintre pământ și cer, iar îngerii cei nevăzuți ai slavei venirii Mele Îmi acopăr trupul și mersul și statul de vorbă cu cei de pe pământ, și e mare strălucirea venirii Mele din vremea aceasta grea a fărădelegii care se tot înmulțește, tot crește, tot dă să acopere mintea și vederea omului cu întunericul ei cel străin de tot de Dumnezeu pentru om.

Mă aplec până la puterea cea mică a omului, după cum poate el să Mă țină, căci slava Mea și strălucirea ei sunt mari de tot, și iată, Îmi las auzit mersul și foșnetul și glasul. Pe vânt subțirel se poartă glasul Meu până ajung cu cuvântul în carte, și ca să fiu așezat apoi pe cale ca să-i hrănesc din gura Mea pe cei ce Mi-au aflat venirea și cuvântul și dragostea Mea, cu care-l conduc pe om la Tatăl Meu, la dragostea de Dumnezeu, o, și am un popor cu care stau la masă de cuvânt ca să-l cresc pe el cu cele din cer, o, și am o cetate ridicată spre cer la cuvântul Meu cel pentru ființa ei văzută, și tot zidesc la ea pic cu pic, după puterea omenească a vremii de azi, căci vremea este grea, o, și am fii credincioși și statornici în cetate și îi strâng mereu la sânul Meu și-Mi așez glasul și cuvântul în carte, și pe cale apoi, și trebuie să meargă cuvântul Meu de la margini la margini, precum este scris în Scripturi despre înaintea-venirii Mele, ca apoi să vin și să dau în părți lepădarea de credință, care a sosit să-Mi stea împotrivă, precum este scris, să-Mi arăt adevărul că Eu sunt Fiul Tatălui Dumnezeu și sunt Fiul Omului și sunt trimisul Cel din cer după om, și apoi să-și ia pedeapsa potrivnicul lui Dumnezeu, omul antichrist și toată țesătura lui satanică și să-și sfârșească lucrarea sub strălucirea care vine cu Mine, și în fața căreia nu poate întunericul, nu mai poate minciuna și lucrarea ei, fărădelegea și slujitorii ei, duhurile rele ale văzduhului și ale adâncului, iar Eu, Domnul, să-l pot învăța pe om că este Dumnezeu, Care iubește, Care iartă, Care este, și apoi să-i cer inima, iar el să Mi-o dea.

O, pace vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu, și vouă, fii ai poporului Meu cel hrănit cu acest dulce cuvânt de dragoste din cer! O, pace vouă în zi de praznic sfânt, praznicul sfintei cruci, crucea pe care am primit-o ca locaș al Meu, al trupului Meu respins acum două mii de ani de mai-marii vremii din Ierusalim, care s-au înspăimântat de tot, văzând slava Mea, cu care lucram din loc în loc peste pământ ca să Mă dovedesc Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, dar ei n-au voit să Mă primească, o, și M-au bătut în cuie pe cruce, pe altarul cel mai sfânt, și pe care l-am pus temelie a bisericii Mele, putere de nebiruit pentru fiii lui Dumnezeu.

Când trupul omului se înființează pic cu pic în pântecele care îl va naște, mai întâi Eu, Domnul, înființez inima și locașul cel din ea, crucea, altarul pe care Eu îl așez în om ca să stau înăuntrul lui. Și spun aceasta ca să știe tot omul că este fur și pune stăpânire pe ceea ce el nu face, nu poate, nu a făcut, căci a făcut Dumnezeu pentru fiecare om, ca să nu aibă cineva a spune că nu știe de acum încolo că e locul Meu din om inima omului, iar omul se așează el, o, și așeză în el pe cine mai vrea el, iar Eu rămân fără casă în om și sunt dat afară.

O, fiilor, voiesc să stau înăuntrul inimii omului, dar nu Mă ia omul în casă, că zice că e casa lui, iar Eu sunt disprețuit de om, și nu pricepe el această durere pe care Mi-o face. Omul s-a pierdut, iar Eu l-am pierdut pe om, și lăcrimează Dumnezeu de șapte mii de ani după odihna Sa pierdută, căci omul avea să fie ziua Mea de odihnă.

Am stat cu mâinile întinse de îmbrățișare acum două mii de ani. Am stat pe cruce întins, și așa am rămas până la Tatăl, și am mulțumit Tatălui Meu că M-a ajutat ca să-L ascult pentru lucrarea salvării omului pierdut, și crucea este de atunci și până azi semnul îmbrățișării Mele, mâinile Mele întinse, cu care să-i îmbrățișez pe toți, și mai ales pe cei necăjiți și lipsiți de pâine, de hăinuțe, și să-i iau pe ei sub crucea Mea, căci cei ce se împodobesc cu haine moi sunt în casele bogate, când locul Meu este pe cruce, că acolo M-au pus să stau cei cu ranguri și cu haine moi. O, Eu am stat în sărăcie pe pământ, căci eram Dumnezeu și trebuia să stau smerit de tot, că nu altfel este Dumnezeu. O, și uită-te și tu la tine, omule de pe pământ, că tu stai mai mare ca Mine înaintea Mea și a toată facerea Mea și-ți faci case și ți le umpli cu multe și de toate, o, și nu sunt acestea decât cele sortite pieirii, iar pe Mine nu Mă poți strânge cu tine în casa ta, că Eu nu pot să stau în luxul tău, în câte-ți faci tu de la tine dorire, și iată, faci numai păcate, din capul tău faci, iar pe cele de la Mine nu poți să le faci dacă dragoste nu ai.

O, omule, ce mai înseamnă viața ta prin toate îndeletnicirile tale, când tu din mâna Mea, din Duhul Meu nu iei să faci și să ai lucrare mântuitoare ca să lucreze Domnul cu tine și să nu fie despărțire între om și Dumnezeu?

Iată, plâng să Mă auzi, căci tu Mă ții departe, omule, departe de tine, căci nu Mă iubești cu inima și cu fapta ta. Izvor de plâns este cuvântul Meu, o, și cât aș vrea să se aprindă după Mine cel ce aude suspinul lacrimilor Mele, că merg plângând în urma omului, că înainte nu Mă lasă ca să-l călăuzesc.

O, omule, ți-ai strâns comori, iar ele te scot de la Dumnezeu, fiindcă ai inima la ele, la cele cu care tu nu rămâi, că ai strâns fără Mine, că Mie nu-Mi trebuie să-Mi strâng pe pământ, că Eu n-am nimic în lumea aceasta, dar tu ai, și ești din lume, o, și așa te pierzi de la Dumnezeu.

O, fii ai cuvântului Meu cel de azi, v-am luat pe voi sub învățătura Mea și v-am învățat să nu vă împodobiți casele și trupul și voințele voastre, căci v-am voit ai Mei, asemenea Mie să fiți voi ca să puteți fi ai Mei. O, câte v-am învățat pe voi în vremea acestor grei ani de când Mă cobor pe pământ cuvânt! Satana și lucrarea lui vă așează în față toate cele ce nu sunt de la Dumnezeu pentru voi, iar Eu rămân așteptând de la unii din voi să vreți ca Dumnezeu și să iubiți pe cele ce nu pier, să fiți blânzi și smeriți ca Mine și să fiți mulțumiți mereu, și părtași ai slavei Mele să rămâneți cu taina și cu fapta și cu dorințele, ca nu cumva să vă despărțiți de Dumnezeu pentru altfel de purtare și de îndeletnicire pentru viața cea vremelnică și să uitați că trebuie să vă împodobiți viața voastră cu Domnul, viața cea veșnică, fiilor, și iată, M-au părăsit rând pe rând dintre cei ce au auzit glasul Meu în toți acești ani de cuvânt.

O, copil hrănit din cer, te-am povățuit atâți de mulți ani și ți-am vorbit atât de mult și de cald! Și iată iar spun: Nu le mai lucra pe cele care te despart de Dumnezeu, și cu care tu te ascunzi apoi căci sunt de la diavol, și tot el te învață să te ascunzi cu ele spre paguba ta, o, și așa ai căzut, așa ți-a făcut diavolul vânt să cazi de la Dumnezeu spre el, și să plâng Eu acum de mila ta când te văd străin de viață sfântă și cu dor de cele pe care le-ai pierdut.

O, lucrați, fiilor hrăniți din gura Mea ca niște copii mici, în creștere. Lucrați-le pe cele care se pot arăta, ca să nu trebuiască să mințiți pentru cele ce le acoperiți, căci cele de la Dumnezeu sunt ele însele lumină, ies ele ca să stea în lumină și să se vadă, și iată, sfântă povață vă dau ca s-o lucrați pe calea voastră cu Dumnezeu, o, și cine te-ar mai învăța atâta de sfânt, popor hrănit din cer?

O, fiule creștin, am coborât și am spus să ți se dea de veste din partea Mea și ca să te întrebi de când n-ai mai stat tu de vorbă cu Dumnezeu? O, stai de vorbă cu Domnul, stai mai mult. Învață-te să vorbești mai mult cu Domnul despre tine, despre cele ale tale, de cele grele ție. Vorbește-I Domnului ca unui prieten bun și cald și milos, ca unui Părinte, ca unui Păstor blând. Spune-I Lui mereu despre tine, despre ale tale stări și întâmplări, despre durerile sufletești și trupești. Să știi că vei fi auzit. S-au rugat mulți în Israel în vremi de strâmtorare: David, Daniel, Isaia, și au fost ascultați și ajutați și au primit răspuns.

O, vorbiți și voi cu Domnul pentru vremea cea de azi, pentru voi, pentru frați, pentru biruința Mea, fiilor. Așezați-vă să-Mi vorbiți și să vă ascult. Așezați-vă să grăiți cu Domnul. Faceți rugăciunile începătoare și spuneți-vă apoi Domnului inima, nevoile, vremea și starea ei, cele prin care treceți, întâmplările grele, temerile voastre, tulburările care vă lovesc, greșelile pe care le faceți, fiilor, căci poate din pricina lor vin și vă apasă încercări, nedumeriri. Luați seama apoi, că dacă vă așezați în brațele Domnului cu toate ale voastre bune și rele, veți vedea numaidecât ușurare, senin pe suflețele, schimbare, pace, liniște, bunătate a inimii, nădejde, fiilor. O, rugați-vă Domnului pentru cei buni și pentru cei răi, iar Domnul va lucra și va milui de o parte și de alta, dacă vede că vă gândiți și la starea celorlalți, pentru care strigați pe Domnul, fie apropiați, fie vrăjmași, iar Domnul va împrospăta, va înțelepți, va lumina peste tot cu Duhul Său, o, fiilor.

Iată, spuneți așa: Tată, Doamne, vino lângă mine, ia-mă lângă Tine mereu, căci sunt slab. Dă-mi de la Tine înțelepciune, dă-mi răbdarea Ta cea de pe cruce, dă-mi iubirea Ta s-o port și s-o lucrez, dă-mi să semăn cu Tine și să n-am din lumea aceasta, ci numai din Tine să-mi dai, ca nu cumva să mă pierd, să Te pierd, o, și ajută-mi credința care mă ține lângă Tine prin faptele ei, și ajută-mi iubirea mea cea pentru Tine ca să fac prin ea voia Ta și nu a mea. Amin.

O, fiilor, fiți duioși, fiți sfioși față de Dumnezeu și unii față de alții, ca să fiți frumoși cu iubirea și cu purtarea, căci cerul cel plin de voia Mea vă măsoară, fiilor. Vă vor ajuta păcatele pe care le-ați săvârșit, veți sta mai rușinați pentru purtare și gândire și grăire și veți scăpa de lucrarea trufiei, fiilor, și veți stărui apoi pentru zidire sfântă unul înaintea celuilalt și veți fi sfioși, vă veți rușina înaintea Domnului și vă veți îndrepta cu umilință, și va vedea aceasta Domnul și veți scăpa de pedeapsa păcatelor făcute și de a celor pe care le-aţi tot putea lucra dacă n-aţi avea inimă aplecată şi minte trează şi durută din pricina nevredniciei voastre, o, şi iată cum vine să împliniţi cuvântul Meu pentru cei ce voiesc să vină după Mine luându-şi crucea şi purtând-o pe ea pe urma Mea! O, Eu, Domnul, am suferit scuipări şi ruşine, batjocuri şi răstignire apoi pentru salvarea voastră, iar dacă v-aş vedea tot distraţi, tot râzând, M-aş umple de dispreţul cel de la voi pentru suferința Mea de sub cruce și de pe cruce, pentru durerea Mea de atunci și de acum de la tot omul care uită de Dumnezeu, slujind diavolului.

O, fiilor, ce frumos vă păstoresc! Voiesc să semănați cu Mine în iubirea cea cu suferință pentru ea, căci pe pământ dacă nu porți cruce pierzi slava vieții veșnice. Pierd cerul cei ce nu poartă cruce pe pământ, iar crucea înseamnă iubirea și suferința ei, înseamnă răbdare, smerenie, înseamnă disprețul și ura cea din jur a lui satana, a celor fără de cruce pe cale, căci lumea îi iubește și îi laudă numai pe cei care nu au cruce și viață cu Domnul și ca Domnul și cu multă smerenie trăită pe pământ, cu sarcina cea care îl strânge pe om lângă Dumnezeu, că iată, cine are câte ceva pe pământ nu Mă mai iubește, nu Mă mai are pe Mine fiindcă are ce face, are altceva, iar grija să nu se despartă de Mine și de slava Mea n-o mai poate purta, o, și fără dragostea cea pentru Mine își pierde omul mintea cea din cer, își pierde locul în care Eu voiesc să stau cu el și să-i fiu Dumnezeu și Stăpân, căci locașurile cele zidite pentru rugăciune și împodobite lumește, o, nu sunt pentru Mine, nu sunt pentru creștinii Mei cei vii, căci creștinii nu așa au început lucrarea bisericii lui Hristos, o, că erau smeriți de tot, erau tainici, trăgeau cu lepădarea de slavă, se adunau în părtășie cu Dumnezeu și uitau de trup, de cele pentru trup, căci iubeau mult și iubeau ca Maria, sora lui Marta, și stăteau cu cele smerite și tot așa și stăruiau, o, că nici Mie nu Mi-a plăcut să poposesc în temple și să intru în palate și în bogății pământești, și Mi-a plăcut în mijlocul facerii lui Dumnezeu, casa omului, casa Mea, o, și iată ce face omul și unde dă el să-L caute pe Dumnezeu, în vreme ce Eu, Domnul, îl caut și îl aștept să Mă găsească acolo unde Eu pot să locuiesc, căci M-a întrebat un ucenic: «Doamne, unde locuiești?», și i-am răspuns: «Vino și vezi!», așa i-am spus, «căci vulpile au vizuine, păsările au cuiburi, câinii au ungherul lor, dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul», așa am spus.

Fiilor, fiilor, pentru purtarea crucii trebuie să vorbiți mult cu Dumnezeu, mult și mereu, căci altfel omul nu este în Dumnezeu cu locașul său, și nu este Domnul în om cu statul Său la cârma vieții lui. Cine vorbește mult cu Dumnezeu, acela știe să vorbească frumos și cu cei din jur, știe cum să se poarte, că are de la Dumnezeu purtarea cea frumoasă, are, fiilor, căci cum te porți cu Dumnezeu așa te porți și cu omul, și cum te porți cu omul așa te porți și cu Dumnezeu, aceasta îți este purtarea, o, și nu știe aceasta, nu știe să lucreze așa ca să fie adevărat omul.

O, fiilor, învățați să stați în Dumnezeu și faceți-I Domnului iesle în voi, căci Lui Îi place întru cele smerite, Îi place umilința, Îi place cu cei umiliți ca și El.

Cu purtare îngerească vă învăț să vă purtați, ca să aveți parte de îngeri, fiilor, și apoi să întărim hotarele cu numele îngerilor lui Dumnezeu și cu puterea crucii.

Acum Îmi desfac brațele ca pe cruce și vă cuprind întru dragostea Mea, întru mila Mea de voi, căci sunteți pe pământ, fiilor. O, iubiți să ascultați de cuvântul Meu ca să fiți poporul Meu!

Mă bucur cu voi aici în sărbători, fiilor. Am casă la voi și cu voi, am unde să vin, am de unde să Mă duc și unde să Mă întorc și să lucrez prin cuvânt.

Pe toți vă cuprind și vă strâng cu dor la pieptul Meu. Tot ce faceți voi aici e mângâierea voastră pentru cei din cer, și sunteți și veți fi mângâiați, fiilor.

Mângâiere vă dau, pe Duhul Sfânt Mângâietorul lucrând la voi și cu voi, iar voi sunteți fiii mângâierii, locașul mângâierii sunteți voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Cuvânt de îmbrățișare și de mângâiere în zi de praznic împărătesc în cer, și pe pământ la voi, aceasta așez pe masa Mea de cuvânt cu voi, fiilor din cetatea cuvântului Meu, că ziua aceasta de praznic sfânt e zi de mângâiere, fiilor. S-au mângâiat cerul și pământul în ziua când s-a născut între oameni mama Mea Fecioara, cea care avea să Mă nască pe Mine Fiu al ei, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, și Fiul ei apoi, că a voit Tatăl să aducă nădejde și mângâiere pe pământ, căci Tatăl e cu mila Sa părintească și voiește să-i dea omului întoarcerea și mângâierea cea din cer, să-i dea iertarea depărtării lui de Dumnezeu și izbăvirea apoi, fiilor, o, și a trecut atâta timp, atâtea mii de ani, și încă Tatăl așteaptă să poată aduce omul la dragoste, și apoi la credință, că nu se poate credință, fiilor, nu se poate fără dragoste în lucrarea ei, n-are putere de izbăvirea asupra omului căzut în neascultare din pricina nedragostei de Dumnezeu și de sfințenie, căci omul trebuie să fie sfânt ca Dumnezeu, o, și nu poate, nu poate fără dragoste, fără această suferință dulce și sfântă, fără înălțarea inimii spre Cel ce este dragostea, căci din dragostea Lui mare M-a dat Tatăl pe Mine crucii și suferinței, ca să aibă omul calea în față, suferința după Dumnezeu, mila și dragostea apoi, dragostea cea de dinainte de cădere a omului din Dumnezeu și din rai apoi, și iată, trebuie să se pocăiască de păcatul trufiei, trebuie să facă asta omul care s-a despărțit de duhul mângâierii pentru păcatul acesta atât de străin de cer, de locașul lui Dumnezeu și al celor nevăzute ale Lui.

O, fiilor, pace vouă! Eu, și mama Mea Fecioara vă mângâiem cu acest cuvânt. Ne pregătim cu așezarea îngerilor la hotare și încă lucrăm pe inimi mai întâi, și îi învățăm pe fiii acestui cuvânt și popor să se așeze în ocrotirea Domnului, și loc de închinare să fie fiecare buchețel de creștini, locaș de slavă pentru Domnul să fie, iar Domnul ocrotește și acoperă sub mantia Sa pe cei ce s-au lăsat ai Lui, și iată, dulce îmbrățișare, dulci povețe las pe masă și acum, iar aceste povețe să fie ca niște îngeri ocrotitori pentru cei ce le iau din gura Mea ca să le pună peste ei, între Mine și ei ca semn al dragostei lor pentru Mine, și a Mea pentru ei, ca niște peceți doveditoare că ei sunt fiii lui Dumnezeu pe pământ între oameni, popor pus deoparte pentru Dumnezeu, o rămășiță binecuvântată a acestor vremi, când cupa fărădelegilor se tot umple gata să se verse, iar Eu, Domnul, Îmi pregătesc ocrotirea pentru voi și vă învăț cu îngeri peste voi și în preajma voastră, fiilor care vă hrăniți cu cuvântul gurii Mele, căci cu Mine este bine, dar dincolo de voi e satana și lucrarea fărădelegii peste tot, o, și trebuie hotar la mijloc, fiilor.

Iată, pildă așez să fie scrisă în carte: Când îți faci gard de zid de jur-împrejur nu mai vezi pe drum și nu te mai vede cel de pe drum, nici tu afară nu vezi, nici el înăuntru nu vede, și ești ocrotit de musafiri nepoftiți, de duhurile rele ale lui satana. Când însă ai gard prin care vezi și prin care se vede, tu nu ți-ai făcut hotar hotărât. Ți-ai făcut hotar ca toată lumea, nu ca după Dumnezeu, căci lumea face gard ca lumea, gard prin care se vede de afară și dinăuntru. Așadar, ai de luptat dacă așa ai gardul, și trebuie să lupți, că ești la câmp deschis, unde vezi, și unde ești văzut. Ai de luptat cu gândurile, fiule, cu patimile, care se uită la tine, și la care te uiți și le vezi, căci sunt aproape, îți sunt în ochi. Când nu-ți alegi bărbătește felul gardului, felul petrecerii vieții tale, e ca și cum nu-și alege omul soția când se căsătorește, și îi mai place și în vecini, și așa este și cu nealegerea vieții pe care vrei s-o ai și s-o urmezi apoi zi cu zi.

O, fiilor, taina hotarului dintre bine și rău e mare, căci omul are două rânduri de mădulare. Pe cele ce nu se văd omul le vede cu mădularul care vede pe cele ce nu se văd, cu ochiul care vede în vis ca și aievea, dar nu vede cu el pe cele de la Dumnezeu, decât pe cele de la duhul rău, care umblă pentru om prin vise, și nu umblă ca Dumnezeu, că Dumnezeu îi dă celui ce vede, îi dă să vadă pe cele ale Sale și pe cele ale oamenilor, nevăzute de el și de cei de lângă el.

O, fiilor, vă îmbrățișez în tainic cuvânt. Această lucrare de cuvânt și poporul ei cel ascultător e cu mult mai mult decât taina și lucrarea unei mănăstiri. Prin ordinea ei cea cerească e mai mult, fiindcă la cârma acestui popor este cuvântul Meu, este descoperirea Mea și veghea Mea și treptele de urcare spre desăvârșire a vieții de rai, legea raiului, a vieții veșnice, o, și de aceea am spus și am îndemnat ca încă o dată să facă alegerea fiii acestui popor.

Când dai de calea cu Hristos și nu dai bine să-ți faci socoteala pentru viață încă de la început, iată, trebuie să faci aceasta acum, când spun că încă o dată trebuie să alegi, o, și să alegi bine și trainic, ca nu cumva să te dai Domnului și să fii scris că te dai, și apoi să te saturi de mersul cel sfânt și s-o iei îndărăt, căci diavolul care te-a scăpat din mână la venirea ta cu Domnul se ridică cu șapte puteri mai mare asupra ta ca să te îmbrace în deșertăciune și în nepăsare de suflet, să nu mai ai mintea cu care să pricepi aceasta.

O, fiu creștin, uită-te la cei ce au pățit așa, că dacă au tot stat greșiți lângă Domnul și au căzut din această pricină, o, își merită soarta în care cad ca pedeapsă a nestatorniciei, a neiubirii cu care au stat cât au stat pe calea cea cu Dumnezeu pe ea.

Fiilor, fiilor, când omul doarme, el și cei de lângă el, vine vrăjmașul și seamănă neghină în grâu și fuge apoi. Când începe să se vadă neghina prin grâu, se vede că a fost pe ascuns un vrăjmaș cu lucrarea lui, cu semănătura lui, dar nu se poate smulge neghina, o, nu, că se primejduiește soarta grâului, și trebuie lăsat până la seceriș, până la sortare.

O, fiilor, acum e numai neghină peste tot, iar această lucrare de cuvânt și poporul ei este hambarul în care Eu, Domnul, Îmi strâng de pe acum grâul cât se mai găsește prin neghină și Mi-l ocrotesc, căci lanul e numai neghină, iar grâu ici-colo câte un firicel plăpând și înăbușit, o, și e scump de tot grâul, că e sămânța lui Dumnezeu, iar vrăjmașul care a semănat pe ascuns sămânța lui în grâu, iată-l cu semănătura lui peste tot, o, și nu se mai astâmpără nici zi nici noapte și seamănă mereu neghină de tot soiul, și vai grâului nepus deoparte din neghina cea neagră, vai celor ce trebuie să mai sufle prin această ceață groasă, și care nu se mai ridică! Dar Eu, Domnul, suflu Eu peste semănătură ca să-Mi țin grâul în viață până vin să iau pentru Mine partea Mea, iar neghinei să-i dau soarta scrisă pentru ea ca dușman al grâului, al seminței lui Dumnezeu.

O, popor hrănit din cer, să nu fii sămânță de om rău, răzvrătitor, răutăcios, ambițios, dușmănos, invidios, și să nu simți că așa ești când cei din jur simt că ești așa, ci să crezi durerea cea din partea ta ieșită și să faci pocăință, fiule, cu mari păreri de rău, urându-ți faptele, o, și Tatăl te iartă, dar numai dacă nu te întorci iarăși la rele ca să-i dai iarăşi vad lui satana cu înşeptite puteri asupra ta.

O, ce frumoasă e răbdarea cea sfântă, fiilor! Aduc vouă aminte de pilda fetiţei orfane, căzută sub mamă vitregă şi slujind cu răbdare sub multa răutate a celor trei suflete acrite asupra ei în toată vremea slujirii ei, a supunerii ei depline, și aceasta o făcea să poată și să slujească tot ce era de slujit, chiar dacă nici o bucurie, nici o mulțumire nu venea asupra ei din partea celor ce o asupreau pe ea așa de greu. Apoi a venit vestea să sune trâmbița de nuntă și nunta craiului locului cu mireasă din popor. Avea ea ca prieteni de lucru și de suflet doar uneltele cu care lucra când țesea. Fusul, vârtelnița, acestea erau cu mila de ea și au început să-i vorbească, să-i mângâie tristețea și să-i țeasă rochiță scumpă, să-i lucreze conduri și s-o gătească de mers la salonul de nuntă și pe ea, dar tainic, iar ea a ascultat de Duhul lui Dumnezeu și a fost aleasă de mireasă de craiul nunții, de mirele nunții.

O, ce frumos, ce dar mare are răbdarea și supunerea și sfiala cea sfântă, fiilor! Ce mare taină îmbracă această pildă, pilda nunții Mele cu mireasa Mea din popor, și pe care Eu o gătesc și-i grăiesc și o țin în Duhul Meu și-i fac podoabe de nuntă și-i șoptesc tainic: Așteaptă pe Domnul și păzește calea Lui și te va înălța pe tine ca să moștenești pământul și vei vedea cum păcătoșii vor pieri, iar tu vei fi a Mea.

Îndrept acum cuvântul, îndrept sabia Mea cea pentru vrăjmași ca să-i spun omului antichrist să-și vadă de calea lui cu cei ce îl ascultă pe el, și-i spun așa:

Tu, cel ce te împotrivești lui Hristos fără de astâmpăr, iată, ești îndărătnic încă și-ți spun: Teme-te de Dumnezeu! Auzi ce-ți spun? Nu-ți iau din mână ce este al tău, pe cei ce-ți slujesc doar ție, dar îți dau peste mână ca să te doară și să te tragi în părți de peste ce este al Meu, de peste cei ce Mă așteaptă pe Mine să vin, nu pe tine, căci tu vii pentru ai tăi, iar Eu pentru ai Mei. O, dar și pentru tine vin, ca să-ți dau plata cu cei ce au făcut înaintea ta ce faci tu acum, antichristul zilelor de acum, și plin de zbucium mare pentru cât ai îndurerat tu pe Dumnezeu șapte mii de ani, căci Adam a stat cinci mii de ani în dureri și lacrimi pentru ce Mi-a făcut în rai, dar tu nu mai ai izbăvitor, căci Eu am înviat pe veci de veci, și nu mai mor și pentru tine, căci tu ai cunoscut pe Domnul mai mult ca Adam, și M-ai disprețuit, și M-ai blestemat, iar acum tot ce ai aruncat asupra Mea se întoarce asupra ta, antichristule de peste tot, o, că nu tu Îmi scrii Mie afurisanie ca să Mă dai afară de pe pământ și din om, ci Eu rostesc asupra ta și zic: Ieși și te depărtează de peste tot pe unde este al Meu, căci Eu sunt Dumnezeu, iar tu ești satana și căpetenie a minciunii și a mincinoșilor tăi, și mai ai un picuț și-ți umpli cupa singur, și ea se va vărsa peste tine pentru veci de veci cu tot răul pe care l-ai împrăștiat peste tot prin slujitorii tăi vicleni sub masca lor, dar acum du-te, du-te, și nu te apropia de țara venirii Mele cuvânt peste pământ, căci Eu sunt Iisus Hristos, de Care tu te temi, și-ți știu planurile ascunse și toate mașinăriile tale și totul se va întoarce asupra ta curând.

Acum grăiesc pentru paza turmei nepăstorite de cei ce s-au așezat sub lucrul păstoririi, dar iată turma prădată, și cine, oare, are grijă de ea acum?

Voi, cei ce v-ați așezat unul pe altul slujitori la altare pentru rugăciune spre Dumnezeu și pentru turmă, o, uitați-vă la lipsa de veghe, că mare stricăciune a făcut nevegherea cea de atâta amar de ani! O, nu mai înclinați potirul spre gura lupului ca să se folosească el de cele ce nu i se cuvin! Vegheați după cum este orânduiala cea sfântă, o, și nu mai călcați peste ea, căci acum puteți vedea păcatul că au stat la sfânta liturghie cei ce erau doar chemați, iar gardul e culcat la pământ, și nu mai puteți acum spune nimănui să nu rămână nepregătiți pentru masa tainei de pe altar a celor credincioși, și iată ce aduce neascultarea de părinții cei de la începutul bisericii Mele, când toate au fost așezate în rânduială sfântă prin Duhul Sfânt, purtat de cei sfinți pentru cei de după ei, ca să aibă rânduială sfântă biserica lui Hristos, și nu să intre la masa tainelor sfinte puii și șerpii lui antichrist, ucigașii lui Hristos și ai fiilor lui Dumnezeu.

Iată, nu vegheați! Zadarnic stați la postul de veghe, și Eu zadarnic strig la voi ca să vă fac trezirea, iar lanul e numai neghină, numai necredință, numai vrăjmași ai grâului. O, sună trâmbița peste voi. Îndemnați-vă la veghe și la sfat ceresc, căci vremea așteaptă la voi să fiți de partea lui Dumnezeu!

Fiilor, fiilor, am grăit în ziua aceasta cuvânt de veghe. Vă învăț cu pază de îngeri, fiilor. Voiesc apoi să însemnez cu pecete de pază hotarele dintre lume și voi, ca să vadă satana aceste peceți și numele îngerilor așezați de veghe cu crucea biruinței Mele asupra lui satana, iar voi sunteți lucrători cu Mine. Pe aripi de îngeri voiesc să vă țin, așa cum și Eu stau. Nu uitați de apa sfințită cu putere de cuvânt. Stropiți potecile pe care călcați, că toți oamenii umblă cu rele din unii în alții și toarnă pe cărări de toate câte fac și aud, că așa știe omul să facă, chiar dacă vorbește frumos cu tine, dar pizma diavolului lucrează ea, și e mare și multă și e prin oameni, iar Eu, Domnul, voiesc să fiți în pază, fiilor.

Omul încurcă mereu lucrurile, se încurcă pe cale cu multe care nu duc pe calea vieții veșnice, ci spre vremelnicie și atât, și apoi spre lacrimi târzii, căci cine nu iubește pe Dumnezeu își face rost de lacrimi, fiilor. Voi însă întăriți-vă iubirea, întăriți-Mă în voi ca să biruiți cu Mine, cu Cel ce este în voi împotriva celui ce este în lume, satana și îngerii lui, neghina lui semănată peste tot.

Dar acum, mama Mea Fecioara vă dă îmbrățișarea și mângâierea, fiilor. Așezați-vă înaintea ei. Ea este din cer ocrotitoare, ea vă are în brațele ei, o, fiilor.

— Vă cuprind cu duioșie, copii ai lui Hristos. Aduceți-vă aminte de cei ce L-au disprețuit pe Domnul în toată vremea asta pământească. Aduceți-vă aminte și de cei ce L-au disprețuit în vremea acestui cuvânt care vă crește acum pe voi pentru cer, pentru rai, iar voi luați învățătura cea sănătoasă, ca să urmați pilda celor ce au păstrat credincioșia, o, fiilor.

E prea pedepsit omul care iubește pe Domnul și se desparte apoi de El și de calea cu El. Umblă diavolul după voi din pricina geloziei, că el vede slava sub care stați, și pe Domnul că vă ține de mânuță mereu și că îl ceartă să se ducă. Mana și sănătatea cea de la ea trebuie să le aibă copilul cel ascultător, și cine mai are un părinte mai dulce așa cum aveți voi, și care învață omul așa cum vă învață Domnul pe voi, ca să vă dea raiul și binecuvântarea Lui cu voi, fiilor?

Pilda pe care Fiul meu Iisus Hristos a pus-o azi în cartea Sa cu voi este pilda vieții mele, fiilor. Am fost orfană, am slujit supusă, fără de cârtire. N-am fost mângâiată, dar am avut peste mine veghe sfântă de la cei ce știau taina vieții mele, iar Mirele a venit și m-a pețit prin îngeri și m-a luat apoi în lucrarea Sa și am slujit amândoi, iar apoi am mers în salonul nunții, am mers la Tatăl și suntem pildă pentru cei ce ajung lângă Noi prin purtarea lor dintre pământ și cer.

O, fiilor, nu vă plângeți, nu cârtiți sub greu, nu fiți neputincioși în răbdare, în iubire, în iertare, în supunere, în umilință și căință, și fiți mari pentru aceste daruri cerești. Fiți mulțumiți și cuminți, dar fiți fii ascultători, și toată firea vă va asculta și vă va sluji cu partea ei de ajutorare ca să vă țeasă viitor neașteptat de frumos, numai să fiți voi hărnicuți, să lucrați și să slujiți, să răbdați și să iubiți, că asta-i calea spre sala nunții, spre Mire, și calea Lui spre voi apoi, dar stați în duhul iubirii și al jertfei pregătitoare de fericirea cea de veci, cea de după așteptare, și de care mulți copii ai acestei lucrări s-au lepădat și au fugit în lume, în împărăția lui satana. Voi însă bucurați-vă că Domnul vă întărește cu cele din cer ca pe David, ca pe Ioan Botezătorul, ca pe cei neînvățați de oameni, și le-a fost lor de ajuns școala cea mai de sus, cea din cer, așa cum voi aveți acum de deasupra învățătura cea mai de sus, fiilor.

Acum pilda vieții mele o las peste voi ca povață de urmat, și aceasta vă dăruiesc eu în ziua de amintire a nașterii mele pentru Domnul pe pământ, și iarăși vă cuprind cu duioșie, copii ai Fiului meu Iisus Hristos.

— O, așa și Eu, mama Mea, cu duioșie îi cuprind, și duhul mângâierii îl lăsăm peste ei în zi de praznic mare și sfânt.

Așa, fiilor, să fiți și voi cu Noi, că este nevoie de mângâiere pentru putere sfântă, și împărțiți acum poporului cuvântul Meu, și îl doresc pe el împlinitor cuvântului pus pe masă de hrană pentru cei ce trăiesc în ascultare și în iubire pentru ascultare.

Pe voi, și pe cei de lângă voi acum, aici, la masă de praznic, vă cuprind întru iubirea Mea. Și, iarăși, peste câteva zile vom pune masă de cuvânt, iar cuvântul Meu de peste voi este îngerul cel mai tare, cel mai bun, cel mai veghetor peste voi, și pace vouă, fiilor!

O, stați sub pacea Mea, sub dragostea Mea! Dragostea Mea să vă fie lucrarea, dragostea și pacea, și pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.