Fiilor, fiilor, însemnăm în carte zi de mângâiere pentru cei din cer, pentru lucrul Meu cel mult peste pământ prin vase de preț, alese de Dumnezeu pentru slava Sa și pentru marea luptă împotriva stăpânitorului acestei lumi, luptă începută încă din rai, luptă și tot lup­tă mereu, fiilor, căci s-a născut sămânța cea rea prin neascultarea cea din rai a omului, și de atunci Eu stau cu satana în luptă ca să pot să-Mi zidesc împărăția cerurilor pe pământ, iar el nu vrea, Îmi stă împotrivă, căci ca și Adam în rai neascultând de Dumnezeu, tot a­șa și oamenii de pe pământ, Îmi sunt potriv­nici, nu împlinesc poruncile vieții, nu le iu­- besc, iar satana a crescut odată cu timpul, și am luptă cu el, și-Mi fac apostoli și prooroci și-Mi fac mărturisitori, și nu se poate altfel, căci am de biruit pe satana, fiilor, o, și așa Mi-am ridicat la vreme, după cuvântul Scripturii, trâmbiță prin care Eu, Domnul, am su­nat, căci venise Scriptura venirii Mele cu sfin­ții sub numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu și cartea Lui scrisă pe pământ a­cum, odată cu vremea lui Verginica, iar azi ce­tele de sfinți au serbarea amintirii nașterii ei pe pământ, 27 mai, anul 1923, iar dacă ea a crescut cu anii, Eu, Domnul, am pregătit-o pentru Mine, trâmbița Mea să-Mi fie ea și să grăiesc prin ea multul Meu cuvânt peste pământ, iar ea s-a supus sub alegerea Mea, sub puterea Mea, și s-a înființat apoi în anul 1955 începutul cuvântului lui Dumnezeu și trâmbițarea lui, și a fost scrisă această carte pe pământ, iar după patruzeci de ani de cuvânt am scos din carte și am așezat carte de cuvânt spre știre. Și am tot scris în carte pe mai departe și iar am scos din ea încă zece ani, și încă o dată după încă zece ani, o, și Îmi tot scriu cuvântul și-l tot așez spre cunoaș­terea lui între cer și pământ, și așa Mi-am croit Eu cale între cer și pământ prin trâmbița Mea Verginica.

Iar azi, Verginico, iată, stai cu zi de serbare de naștere între sfinți și părinți, și ai bucurie, că nici Eu, Domnul, nu stau din lucrul cel început prin tine, și curge cuvântul Meu, curge din cer, curge din nori și merge și-și face cale să meargă, iar tu te mângâi acum de mângâierea Mea, că Mi-ai pregătit lucru pe mai departe când ai venit între sfinți în cer, și sprijini de sus acum mersul Domnului tău și merge cuvântul Meu, Verginico, și umblu pe nori de taină deasupra cetății cuvântului Meu din acest orășel binecuvântat de Dumnezeu, o, și îți aduc ție mângâiere în ziua ta de amintire a nașterii tale pe pământ, iar azi, iată, stai martor mare între sfinții părinți, sărbătoriți și ei în duminica aceasta, și mare a fost lucrarea lor cea pentru Dumnezeu, cea pentru așezarea pe pământ a bisericii Mele și a orânduielilor sfinte pentru ea, ca să fie în biserica Mea și din cei care nu calcă aceste orânduieli, și ca să nu fiu Eu biruit de satana, cel hotărât să-Mi culce totul la pământ și să aibă numai el domnie și să-Mi supună și biserica Mea, căci scris este că va încerca să-i biruiască și pe cei aleși de partea voii lui Dumnezeu pe pământ, o, dar cu cât el va lupta, cu atât și focul cel pentru el se întețește tot mai mult, că nu-și lucrează altceva prin ceea ce el face și desface ca să Mă biruiască, dar nu el, ci Eu sunt scris să biruiesc, Eu și cei aleși ai Mei.

O, și iată-Mă cu lucrul început prin tine, Verginico, iar azi e sărbătoare în cer pentru nașterea ta pe pământ. Ne scriem în carte cu această sărbătoare, și iarăși mai așezăm proaspătă binecuvântare pentru gătirea praznicului de Rusalii aici, în grădinile cetății Mele, un­de-Mi adun pe cei ce învață de la Dumnezeu trăire creștinească după poruncile lui Dumnezeu, și pe care satana ar vrea să le vadă date în lături de toți oamenii, și chiar și de creștini. Dar vin Eu cu îndemn sfânt și mult și duios și-i țin pe cale pe cei care au ales să Mă urmeze cu ascultare și cu credință în vremea Mea cuvânt peste pământ.

Dar hai, trâmbi­țează și tu, Verginico! Dă-i poporului Meu din lucrul tău între cer și pământ, o, trâmbița Mea cea de apoi.

— O, cine, Doamne, m-ar fi pu­tut mângâia pe pământ atât cât simt acum mângâiere, când văd cu ce mare împlinire mergi înainte și mergi cu­vântând? Pe vremea trupului meu aveai de curățat vrăjmași mulți din cale și să-Ți așezi trâmbițarea cuvântului, iar eu eram tot într-o suferință de la vrăjmașul diavol și de la creș­tinii vopsiți pe deasupra. Dar azi Tu mergi biruitor și Te vestești deschis cu tot cu­vântul gurii Tale și ai de sprijin fii tari și ai popor ucenic, dar Tu ești Cel tare, Tu, Doamne, Tu, iar ei sunt cei ocrotiți, și lucrează ei după cu­vântul Tău lucrul lor cu Tine.

Îmi este prea mare bucuria, și tot așa și mângâierea între cei din cer, căci și ei se bucură și se mângâie când văd pe Domnul biruitor cu calea Sa peste pământ.

O, e lucru mult în cetate și e zor mult acum pentru așezarea praznicului de Rusa­lii, și-ți dau și eu, poporule iubit, îți dau sprijin sfânt, și toate împlinirile Domnului să le lucrezi, și toate amintirile lucrării lui cu mi­ne să te hrănească, să te zidească în grădini de rai, lucrate de Dumnezeu prin lucrul tău cu El pe pământ acum.

O, ce mare soartă stă scrisă peste pământul și neamul român, iar tu ești unealta de lucru a Dom­nului, și ține Dom­nul sus acest neam și pune mereu pa­ză sus și jos pentru tine și pentru tot neamul și pă­mântul român, iar tu, popor iubit, ai acum zor să așezi praznic sfânt și să ieși înaintea oaspeților și să-i așezi la masă cerească pe cei de pe pământ veniți la praznic, și pe cei din cer în cete-cete sosiți, și, iarăși, pe cei ce așteaptă ziua Domnului și răscumpărarea trupurilor lor, a sângelui lor, precum este scris în Scripturi să vină ziua aceea, iar ei să mai rabde un ceas, și vine Domnul.

Vă dau mângâiere, vă dau alin, și vă îndemn să ascultați, să fiți ascultători, fiilor, că aveți veghetori din partea Domnului peste voi, și este așezare peste voi pregătită încă din vremea când eram pe pământ, iar voi să fiți buni și cuminți, și să aveți fiecare grijă de Domnul Cel frumos în voi, fiilor.

Binecuvântată să fie gătirea așter­nutului pentru praznic sfânt, și bunăvoința voastră la lucru, fiilor! Fiți plini de pace, și învățați cuvântul, nu cuvinte, adică să nu dați loc între voi la multe cuvinte, la contraziceri, la duh greu, la neatenție, ci să știți armonia s-o lucrați, cu mare trezire și cu mare iubire, fiilor, căci voi sunteți fii ai lui Dumnezeu pe pământ, o, fiilor.

I-am îmbrățișat în cuvânt, Doamne. Vine peste două duminici ziua când iarăși voi sta în cuvânt între sfinți peste cei din ce­tatea cuvântului Tău, iar acum îi ajutăm din cer pentru ceea ce va fi așezat și lucrat aici pentru zi de praznic sfânt. O, Doamne, să ceară ei de la Tine vreme dulce, și care să-i mângâie pe ei și pe Noi.

Să fie vre­me bună pentru călătorie, că vin creștini la izvor, o, Doamne. Să fim pentru ei, iar ei să fie pentru Noi, o, Doam­ne, că trebuie să avem rod sfânt la venirea Ta, că Tu cu sfinții vei veni. Vei ve­ni așa cum vii, o, Doamne.

— Cu dulce duh i-ai îm­brățișat, Verginico, iar sfinții părinți se uită peste orânduiala cea de aici bucurându-se, căci prin biserici abia se mai zărește ea, că slujitorii de altare și turma cea lăsată fără păstorire nu mai urmează po­runcile vieții, iar Eu, Domnul, Mi-am strâns aici lucrarea Mea și voia Mea și biserica Mea, și am sămânță nouă, și nu este biruită biserica Mea. Eu stau în mijlocul ei și sunt Păstorul ei, Verginico, și trâmbița Mea sună, și Domnul Își lucrează lucrarea Sa, lucrează Domnul prin poporul cuvântului Său.

Amin, amin, amin.

Mă las spre voi cu dulce cuvânt în zi de praznic împărătesc în cer și pe pământ, căci sunt Cel minunat, o, fiilor, așa cum am fost în ziua aceea când, grăind ucenicilor Mei lucrul Meu pentru ei și peste ei, M-am tras apoi din ochii lor în chip minunat, cerește, fiilor, și de atunci sunt de-a dreapta Tatălui, locul Meu cel din vecii, căci înălțându-Mă M-am înălțat pe nor, făgăduind ucenicilor Mei că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului, și mai ales până la venirea fiecăruia din ei lângă Mine și lângă Tatăl, așa cum le-am promis ca acolo unde sunt Eu acolo să fie și ei, cei ce M-au crezut și M-au urmat și M-au iubit, lucrând ei la slava împărăției Mele pe pământ între oameni și vestind-o pe ea din unul în altul, ca să se știe peste veacuri de biruința celor biruitori, căci așa am spus: «Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții», că nu s-au lăsat biruiți, ci au biruit ei. Cel ce nu va birui însă, va fi un biruit printr-o viață vremelnică, în timpul căreia n-a stat cu putere în lupta cea pentru biruință a împlinirii voii lui Dumnezeu, o, și așa dobândește sau nu dobândește omul locul cel pregătit de Mine pentru Mine și pentru cei ce vor birui ca și Mine, precum este scris.

Așez iarăși în carte voia Mea cea de azi, căci voia Mea este să lucrez să am un popor care să poată să se lase pregătit pentru biruința Mea cea de la sfârșit de timp, popor pentru Mine, pentru ziua Mea cea mare, o, fiilor, un popor frumos, iar ca să fie frumosul Meu acest popor, ca să fii frumosul lui Dumnezeu, fiule, înseamnă să ai un suflet frumos, să nu ți-l încrunți, să nu-l duci spre supărare, spre încordare, spre răutate, spre neiertare, înseamnă să nu spui nu, ci să-l ții mereu lângă Domnul tău, așa cum au lucrat după înălțarea Mea ucenicii Mei prin Duhul Sfânt Mângâietorul, Duhul Care îl înalță pe cel frumos cu sufletul și îl face locaș ceresc pe pământ, iar dacă Eu M-am înălțat lângă Tatăl, acolo tânjesc cei ce rămân cu Mine, și Eu cu ei, iar ei se înalță și nu scad și nu rămân pe pământ cu trăirea lor, ci și-o înalță spre Mine mereu, iar Eu sunt cu ei până la sfârșitul timpului, sunt în dragostea și dorul lor, și așa se împlinesc cuvintele rostite de Mine acum două mii de ani, o, fiilor.

Voi, măi fiilor, aveți împărțită lucrare minunată să lucrați. Vouă trebuie să vă crească simțirea cea sfântă și umilința ei, fiindcă Dumnezeu este atât de mare, fiilor, iar omul este atât de neînsemnat, și slavă iubirii Domnului și inimii Lui de Părinte veșnic, iar oamenii să se teamă să se încreadă în ei înșiși și să se creadă de preț, căci numai Domnul găsește de cuviință să-i dea omului prețuire și folosință după voia Lui. Când însă omul își ia singur înaintea unui așa de mare Dumnezeu și Stăpân, o, ce este omul acela? Mai are el pe Dumnezeu și temerea aceea a făpturii care-și dă seama cât de mare este Dumnezeu?

O, fiilor, ce bine-i este omului care-și dă seama de greșelile lui și învață din ele duhul cel iubitor de oameni, duhul care iubește și iartă! Unul ca acela are înțelepciunea iubirii lui Dumnezeu și stă de veghe să nu i se stingă lumina, o, că e mare primejdie să te culci și să adormi nemulțumit, supărat pe cineva, neîmpăcat cu Domnul prin acestea care ți-ar cuprinde inima în așternutul tău. O, dacă și-ar da sufletul într-o așa noapte, ce, oare, i-ar fi lui, unui așa om?

Fiilor, fiilor, vă trebuie tot timpul voie bună în inimă, pe față și în purtare. Voia bună din inimă Mă ajută pe Mine să stau cu tine, lângă tine, fiule, ea alină văzduhul și apar raze de lumină în starea cea de întuneric, pe care o zidește diavolul între pământ și cer, căci diavolul și slugile lui n-au lumină, n-au bucurie, ci au duh apăsător, și au doar fățărnicia stării bune, au gheața care se așează peste tot. Mângâierea Duhului Sfânt însă este o lucrare și o lumină cu putere sfântă de viață și de bucurie, de armonie, și alungă întunericul, alungă urâtul, fiilor, și ține pe Domnul aproape, o, și așa popor și așa fii lucrez Eu să am acum, iar cine nu poate să asculte și să fie așa, nu poate și gata, n-ai ce să-i faci.

O, fiule, ai grijă mare de cuvântul ce-l ai în inimă, și mai ales de cel rostit, căci cuvântul trebuie să rămână cuvânt, și mai ales pe care-l dai față de Dumnezeu, cuvântul prin care te-ai dat să fii copil al Domnului și dragoste pentru Domnul, și nedespărțire de El apoi.

O, fiilor care Mă purtați ca să fiu cu poporul Meu cel de azi, o, fiilor, iert mult acestui popor, iert mereu și mult, dar despărțirea de voi nu pot să o iert celui ce se leapădă de voi, căci voi Mă purtați cu venirea Mea între Mine și ei, voi sunteți ușa dintre Mine și ei, dintre ei și Mine.

O, cât de căutați veți fi, fiilor, dar, ca și la potop, ușa se va închide pe dinafară pentru cei ce au disprețuit povața Mea și a voastră la vreme pentru binele lor.

O, fii ai poporului cuvântului Meu, voi, ca să scăpați de cele ce au să vină peste lume, precum este scris, voi trebuie să vă suiți tot mai sus, iar Eu să văd asta la voi și să vă pot ocroti, fiilor, și de aceea vă cer să alegeți pregătirea tot mai întreagă, tot mai mult împlinirea cea pentru salvare, căci scris este: «Nu vor veni către tine rele, iar urgia nu se va apropia de locașul tău».

O, că iată, fiilor, trece Domnul, trece, și se cunoaște că trece din loc în loc. Trece Domnul ca pe vremea proorocului Ilie, cu vânt și cu furtună, cu cutremur și spaimă. Trece Domnul și tremură munții, și înaintea Lui se clatină albiile apelor și se revarsă jgheaburile cerului, și pământul se zbate sub pașii Lui ca la facere. Dar cuvântul Lui de peste voi adie ușor aici, ca o mângâiere sfântă, iar Domnul trece pe lângă voi dintr-o parte în alta. Trece Domnul ca atunci când a trecut prin moarte pe cruce și s-a făcut cutremur și întuneric în loc de soare, și s-au ridicat morții din morminte înaintea Lui, iar cei vii nu, și L-a salutat iadul, iar cei vii nu, o, și omul nu știe ce mare este Dumnezeu și cât Îl doare că n-are omul temere de Domnul și recunoștință înaintea Făcătorului a toate.

Și iată, trece Domnul și peste pământul român dintr-o parte în alta și cercetează viața și adunătura cea fără Dumnezeu a oamenilor, și plânge Domnul, și plânge și românul, dar iată, iată, întoarcerea la Domnul e grea pentru om.

O, fiilor, voi aveți de lucru acum pentru slava Mea și sunteți în zor cu gătirea praznicului de Rusalii, iar cei vestiți de Mine pentru strângerea la izvor se gătesc și ei de călătorie și așteaptă cu răbdare pasul de plecare spre cetatea Mea cu voi. Le presar în cale mângâieri, binecuvântări, pacea duhului, iubire și frăție sfântă sub mâna Mea de Păstor, căci vai oilor fără păstor, și care sunt de capul lor!

Dau poruncă îngerilor cărărilor să păzească, să însenineze și să lumineze calea celor ce vin la praznicul Duhului Sfânt. Eu îi aștept în prag cu dor și cu alin de dor pentru dorul din ei.

Voi fi cu cei din cer aici, dar și cu cei ce așteaptă chemarea lor la masă de pomenire pentru cei ce dorm încă cu trupurile, iar duhul lor așteaptă chemarea Mea și a voastră, fiilor care pomeniți pe cei ce se adună de dincolo să-și ia ușurare, mângâiere și răbdare încă, o, și mai e un ceas și vin Eu cu ziua mângâierii pentru toți.

O, fiilor, vine Duhul Sfânt Mângâietorul cu praznicul Său împărătesc, vine și împărățește la voi, și Se împarte ca un Împărat peste facerea toată. Mângâiere să lucrați și voi pentru El, și unii pentru alții, fiilor.

O, îndeletniciți-vă cu lucrarea mângâierii de la unii la alții, și aceasta pentru statul Domnului în voi, o, fiilor, iar duhul mângâierii să nu-l stingeți între voi, ci să-l aprindeți mereu, ca să poată el.

Mereu, mereu bucurie să lucrați între voi, fiilor, și din ea să ia cei din cer, și din ea să salte toată facerea, și din ea să se vadă că voi sunteți casa bucuriilor sfinte, casa de oaspeți ai lui Dumnezeu.

Iar Eu, Domnul, v-am lucrat vouă în zi de praznic sfânt înălțare vouă spre Domnul, suflete pline de frumos, căci sărbătorile Mele cu voi aici sunt cele mai mângâioase clipe pentru cei din cer, o, și așa vin Eu cu sfinții, și așa se împlinește Scriptura aceasta care zice: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi!».

O, pace vouă, fiilor! Privesc peste voi. Stați sub privirea Mea, și așa să gătiți așternutul sărbătorii de Rusalii, o, și așa să petreceți mereu, gătind mereu calea Mea spre voi și spre pământ, cuvântul lui Dumnezeu între cer și pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.