Pace vouă, pacea Mea, aceasta vă dau, fiilor, și vă găsesc că Mă întâmpinați dacă M-am vestit că punem masă de cuvânt de sărbătoare peste cetatea Mea cu voi, că e zi de duminică și e în ajun de zi de amintire pentru taina zilei de punerea pietrei de temelie a începutului cetății Noului Meu Ierusalim cu voi acum douăzeci și opt de ani, și de pecetluire cu sfințenie a grădiniței tainei cuvântului Meu, că mare este taina acestui petecuț de pământ, și este ea păstrată între Mine și Tatăl, între Noi și voi, fiilor așezați de cuvântul Meu înaintea Mea pentru tainele lui Dumnezeu purtate cu voi, și iată, punem masă de întâlnire, fiilor, și însemnăm în carte semne de aducere aminte, zilele Domnului cu voi.

O, am sfinții cu Mine pentru această amintire sfântă și plină de dor, dar și de lacrimi sfinte, fiilor, că a fost această taină și lucrare a ei, a fost ca la începutul lumii și a facerii ei, când, după ce le-am zidit pe toate, și pe om, s-a născut duhul rău prin nesupunerea omului sub cuvântul Meu cel făcător, iar duhul rău Mi-a lovit lucrătura și bucuria și atunci și acum, și orice început sfânt are apoi de suferit dacă duhul rău se amestecă și încearcă greu mersul Meu cu omul, anevoioasa Mea cale între cer și pământ și lupta Mea cea pentru ridicarea omului căzut din rai, după ce l-am zidit și i-am dat raiul.

Sunt cu trâmbița Mea, cu Verginica Mea sunt, fiilor. Am pus simbolul ei așezat pe piatră, l-am pus piatră de temelie a cetății Mele cu voi, o, și am împlinit apoi șirag de mărgăritare în jurul grădiniței cuvântului și stau cu voi pe colină verde spre răsărit și facem zile de praznic sfânt în grădinile Mele cu voi, iar Eu stau de veghe și de cârmuire a slavei Mele cu voi aici, când se strâng pe lângă voi cei ce Ne iubesc pe Noi și pe voi pentru taina cuvântului Meu peste pământ în zilele Mele cu voi.

O, fiilor, e bine să se știe bine de toți cei care știu lucrarea Mea cu voi această nouă facere a lumii și a omului, și să știe toți că așa cum Dumnezeu este acolo unde doi și trei se strâng în numele Meu, tot așa acolo unde se strâng doi câte doi și câte trei în numele unui om sau a unei dorințe sau petreceri, fie ea și creștină, dar fără duh curat din cer, o, acolo lucrează diavolul cu ei pe ale lui atât cât nu se poate crede sau vedea că este așa, iar asta se poate citi deslușit de bine prin cei pe care i-am pierdut Noi și voi pentru că așa au făcut doi câte doi, câte trei, dar nu pentru mersul lui Dumnezeu, ci pentru dărâmarea de lângă Mine a celor ce au mâncat la această masă de cuvânt și au lucrat ei vorbiri nevegheate, întâlniri nevegheate, interese nevegheate, și care aduc în creștinism căderi de lângă Dumnezeu și câștig diavolului pe urma muncii Mele pentru om numai pentru că așa vrea diavolul, fiilor.

Tu însă, copile care asculți și stai credincios lângă Mine, tu să nu-l judeci cu mintea ta pe cel care calcă peste cuvântul de veghe al lui Dumnezeu, că dacă-l judeci pentru neascultarea lui, faci călcare de cuvântul lui Dumnezeu, și spune-i cu Dumnezeu în tine și cu smerenia inimii tale, spune-i lui de Dumnezeu că-L doare de la el, și apoi caută să faci tu voia lui Dumnezeu pentru cel ce nu o face, dar nu te sminti să faci și tu neascultare pentru că face el aceasta, că dacă și tu faci, pățești aceasta pentru că ai judecat pe cel ce calcă peste Dumnezeu, dar fii înțelept, că mustrarea peste o greșeală nu este judecata aproapelui, ci este îndreptare.

Iată, în ziua aceasta vorbim de statornicie pe calea cu Mine a celui ce vine după Mine cu crucea sa, cu viața sa sub cruce, fiilor, că nu trebuie să-și aleagă ce să facă cel ce vine să meargă cu Mine pe cale, ci trebuie să facă ce au ceilalți de la el nevoie să facă el, și atunci se cheamă frângerea voii și purtarea crucii, iar altfel stai cu voile tale chiar și când ajuți după voia ta pe cineva din jurul tău, că am spus în vremea acestui cuvânt că nu mai ridică găleata cea grea, ci pe cea ușoară o caută cel ce vine pe cale cu frații Mei, și de aceea nu se cheamă purtarea crucii o așa purtare.

O, am spus vouă, nu demult v-am șoptit și v-am spus de cei ce-și răcesc credincioșia și iubirea, că nu mai sunt dintre cei frumoși, că-i prinde duhul cel pândaș, și vin apoi spre Mine val de procurori cu cele ce-l răcesc și-l despart de Mine pe creștin, iar Eu, Domnul, ca Judecător stau în fața procurorilor și aștept să văd ce face cel pârât de ei, și stau neputincios așa cum Mă ține omul să stau, că pe toată vremea așteptării pentru dreptatea lucrurilor e vinovat cel pârât, și se numără cu cei răzvrătiți, și nu mai este dintre cei frumoși, mai ales câtă vreme nu se umilește și nu-și vede vina ca s-o dea de peste el.

O, fiilor care Mă purtați când vin, vă dau povață mare vouă pentru statura voastră și pentru cea dintre voi și ei, cei păstoriți de Mine și de voi. Voi de voi să nu vorbiți cu nimeni, dar nici cu voi să nu vorbească cineva de el și pentru el însuși, că voi nu mai sunteți de capul vostru, ci sunteți vasele Mele, și Eu Mă folosesc de ele, și nimeni nu mai are dreptul peste voi. Iar celor păstoriți le spun și lor așa: O, fiilor păstoriți și vegheați cu veghe de sus și de jos, nu vă puneți unii pe alții greutățile sufletului, nu e drept să faceți aceasta dacă vă faceți rost de greutăți prin neumilință, prin nemulțumire, ci e drept și bine să lucrați pentru dreptatea Mea, nu pentru a voastră, și vă spun așa ca să nu mai vină căderi în poporul Meu, fiilor, că iată, Mă doare, Mă dor amintirile, Mă dor pierderile, Mă doare bucuria diavolului, care-Mi culcă jos pe cel atras spre neveghe peste el, peste pașii lui. Voi însă nu judecați și nu disprețuiți pe nimeni, chiar dacă ar fi cineva vrednic de dispreț, însă nu ești tu vrednic să disprețuiești, că dacă faci asta ești trufaș, îți iei drepturi și poziții, te simți în stare că ai putere, că ești mai bun, mai în față, o, dar Eu, Domnul, n-am făcut așa, și numai Eu să vă fiu pildă vouă, măi fiilor, numai Eu mereu.

O, Verginica Mea, o, trâmbița Mea, Îmi păstoresc poporul în zi de amintire sfântă, că iată, Ne doare neascultarea celor povățuiți, și care au călcat povața. Te am la masă de amintire lângă Mine și lângă ei, și doare amintirea. Acum douăzeci și opt de ani am avut zi de taină sfântă și am pecetluit cu slujbă și cu cuvânt grădinița cuvântului Meu și începutul cel nou și mersul Meu înainte cu taina venirii Mele cuvânt pe pământ. Durerea Mea e și a ta, dar mângâierea o găsim la cei cu care am rămas, și pe care îi îndemnăm la aplecarea pe care cei nestatornici nu au avut-o de lucrare a lor, iar diavolul a biruit statul lor lângă Mine și le-a dat el de lucru neascultare de cuvântul Meu, și apoi ei au ieșit afară de la Mine și au lovit înapoi și au tot lovit, și s-au crezut deștepți și cu drept să facă aceasta, dar vai de așa înțelepciune a omului care nu-și cunoaște și nu-și duce vina, ci o aruncă înapoi, și n-au luat pildă de la Mine că am purtat vină, numai ca să nu fie omul vinovat, și iată, doar Noi suferim, căci iubirea suferă tăcut, o, și suferim, Verginica Mea.

— O, Doamne scump, aproape toți cred că între cei din cer e fericire, dar e tot o suferință purtată pentru cei de pe pământ, și e tot o veghe și o neliniște la noi ca să-i păzim de diavolul pe toți, și mai ales pe cei ce au habar de Dumnezeu, o, și mai ales, iată pe noi suferință, ca să-i păzim pe cei ce ne poartă sarcinile, Doamne, că Tu vii cu sfinții Tăi, iar venirea Ta stă povară de dus pentru cei ce ne poartă să venim.

Îți amintesc de o șoaptă a Ta peste ei cu puțin timp în urmă, Doamne, că ai spus de mila Ta, cu care i-ai primit pe cei care au bătut să intre, și au venit și au intrat fără raza care să-i arate pe ei pe dinăuntru, dar Tu ai fost Cel Care Te-ai oprit lângă ei, și n-ai făcut ca levitul și ca preotul din pilda cu cel căzut pe cale, și ai fost cu milă, Doamne, o, și frumoasă este pilda aceea, că iată hanul pentru cei ce ar fi să fie îngrijiți pe bani, Doamne, și apoi cu dobânda pe care Tu ar fi s-o mai plătești pentru cei ridicați de jos și duși spre îngrijire. Aici, însă, iată, altfel de han, loc plin de dăruire și de daruri, iar cei primiți și miluiți nu stau nici de-a gata cât primesc, o, și se scoală și cu nemulțumiri apoi.

Și-Ți mai amintesc, Doamne, că ai șoptit aici peste ei despre gospodina care atunci când o pasăre din curte se arată că dă semn să scoată pui, gospodina casei aprinde o lumânare în loc mai puțin luminat și ia fiecare ou de pus sub cloșcă și se uită în el la lumina lumânării făcându-și mâna căuş deasupra oului ca să vadă dacă are la un capăt bănuț prins pentru naștere de puișori, iar oul sec este dat deoparte, și numai ouăle cu sămânță sunt puse pentru rod de puișori, și ies apoi puișori și cresc. Tu însă n-ai căutat cu lumânarea pe cele din creștin, ci ai dat să-l vindeci cu milă și să-i dai primire și creștere și viață din cer, dar dacă bănuțul nu e bine ales și întărit, credința adică, Doamne, o, nu ies, nu ies pui de soi, ci ies bicisnici și pier mâncați de uliu sau de dihor, o, și e slabă strânsura noastră după munca cea pentru om, Doamne. Noi însă plângând răbdăm, plângând iubim, plângând așteptăm și mergem iubind, și nu se poate merge fără de iubire, iar cine nu mai iubește nu mai merge, ci se întoarce înapoi, se duce afară, Doamne.

Dar iată azi amintire tot cu durere, numai că duhul mângâierii alină, Doamne, ranele pierderilor mari, că s-a pierdut în amestecătura cea din afară și fiul cel uns dintre cei din biserica din lume și s-a dus și el neputincios, după ce a stat cu Tine și a crezut și a lucrat și a așezat aici apoi piatra de temelie cu binecuvântarea cea de sus și cea de jos, o, și s-a dus apoi spre cei care l-au tras înapoi, l-au tras la ei, dar a rămas pecetluit lucrul lui cu noi, și a mers înainte așezarea de aici și merge, Doamne, și porțile iadului nu pot birui așezarea Ta, de care diavolul se înfricoșează și e plin de frică tot mai mult.

Așadar, vine mângâierea, căci Tu lucrezi cu sfinții și împlinești tot ce este scris să împlinești, și va fi dăruită bucurie mare când Îți vei împlini lucrarea Ta acum, la sfârșit de timp, Doamne scump, iar eu sunt ca și pe pământ trâmbița Ta și lucrez tainic, și privesc cu nesaț la lucrul Tău peste acest popor slujitor acum, și peste cetatea Ta cea dulce nouă, dulce și celor ce vin la izvor în sărbători, dulce și tot mai dulce ea, Doamne, că dulce va fi tot ce va rămâne, tot ce va rodi din lucrarea venirii Tale la ei pe pământ, aici, unde cei din cer vin cu Tine, vin la masă de cuvânt, o, Doamne.

— O, Verginica Mea, lucrăm mângâiere. Duhul mângâierii este lucrarea Noastră, și cu el zidim și lucrăm și înnoim, precum este scris.

O, fiilor, purtați pe Domnul, căci jugul Meu este ușor, așa am spus! Cine crede aceasta ce am spus? Voi știți ce greu și ce urât e jugul cel pus de duhul lumii peste oameni și cum cad sub el cei de sub el. Jugul Meu însă este ușor, este sfânt, și vă voi spune vouă ce putere are sfințenia acestui popor pentru cei vii și pentru cei adormiți, care așteaptă de la cei de pe pământ. Vin și vă spun, fiilor, dar acum vă las sub taina sărbătorii pusă azi pe masă la voi de cuvântul Meu și vă dau să lucrați lucrul zilei, că și azi avem frățiori și surioare la masa Mea cu voi și la bucuria ei cea pentru Mine și pentru voi.

O, pace vouă! Vă strâng la piept. Verginica la fel, și ea vă cuprinde. Avem grijă de voi, fiilor. O, tot așa să aveți și voi de Noi. Pace vouă, o, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.

E slava cerească în toi aici ori de câte ori pun masă de cuvânt cu voi, în cetatea Mea cu voi, fiilor de la izvor. Aici țâșnește din gura Mea izvorul cuvântului Meu, iar voi îl faceți să curgă peste pământ ca să am Eu mărturie scrisă că am lucrat și că lucrez peste lume și că-i fac strigarea ca să Mă audă, dar dacă lumea are de făcut ale ei, o, nu-Mi deschide, nu caută după lumină, căci s-a învățat prea mult cu întunericul cel mai din afară și stă în el zi și noapte, o, și de aceea Mă lupt de atâția ani prin cuvânt să am o lumânare aprinsă în mijlocul lumii, iar cei ce o doresc să se poată apropia de lumina ei și să înțeleagă că Eu sunt, și că sunt lumina lumii prin cuvântul Meu, căci ce altceva a însemnat când am zis că Eu sunt lumina lumii, o, ce altceva, decât cuvântul Meu cu care pot să grăiesc peste pământ și peste lume atât cât sunt în lume?

O, pace vouă, fiilor de la izvor! Pace vouă alături cu frățiori și cu surioare care vin la voi pentru Mine, pentru lumina Mea și vin să ia lumină, să ia peste ei cuvântul Meu de la izvor! E dulce Duhul Meu între voi în sărbători aici. Vă îndulcesc ca să fiți dulci, fiilor. Vă lucrez ca să fiți lumină din lumină, măi fiilor. O, luați în lucru între voi cuvântul Meu de peste voi și grăiți-l peste voi ca și Mine, nu ca omul, căci Eu vă spun mereu să fiți lumină din lumină, cuvânt din cuvânt, și iată, trebuie să grăiți dacă Eu grăiesc cu voi, o, și nu uitați pentru grăire, că Eu am spus pentru cei ce grăiesc: «Cel ce grăiește, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu».

O, fiilor, iată ce mult greșesc cei ce nu grăiesc ca Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu! Tot timpul trebuie să grăiți cuvântul Meu, tot timpul să vă măsurați cu el în orice aveți de grăit și de lucrat și de umblat, măi fiilor. Cuvântul Meu de peste voi este lumină vouă atât cât Eu sunt cu voi, iar altfel este noapte, altfel nu mai luminează cuvântul Meu, iar unde el nu este acolo este noapte, măi fiilor, acolo este omul care face ca el, și nu ca Dumnezeu. O, de peste șaizeci de ani lucrez peste pământ cu lumina cuvântului Meu ca să-Mi pot aprinde o lumânare și s-o pun în sfeșnic și să am grijă mare de ea să nu se stingă lumina ei.

Fiilor, fiilor, lumânare de la lumânare aprind între voi ca să vă țin în lumină, ca să vă fiu lumină, fiilor, o, și mulți în acest timp de peste șaizeci de ani de cuvânt au tras spre întunericul cel mai din afară, spre lume au tras, și n-au mai umblat în lumină, și au umblat cu lumea, afară de Dumnezeu, o, fiilor, iar afară sunt câinii, vrăjitorii, desfrânații și ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și traiul ei, așa este scris. O, dar la voi și cu voi nu este noapte, nu este, din pricina luminii cuvântului Meu, și n-aveți trebuință de lampă sau de soare, pentru că Eu vă luminez și împărățesc cu voi, precum este scris, măi fiilor.

O, iată de ce vă învăț pe voi cum să vă fie grăirea cu Mine și cea dintre voi, și cea pe care o grăiți cu oaspeții când vin ei după lumina cuvântului Meu aici la izvor! O, fiilor, ca ale lui Dumnezeu să fie cuvintele voastre. De aceea grăiți cuvântul Meu între voi și împliniți-l pe el, o, și vă voi numi pe voi în toată vremea cuvântul Meu cel împlinit.

Fiilor, fiilor, iar și iar vă spun, aveți grijă, măi fiilor, nu vă hrăniți cu voi înșivă, așa v-am învățat. Hrăniți-vă cu cuvântul Meu, fiilor, căci fiii lumii se hrănesc cu lumea și cu duhurile ei pierzătoare, iar Eu trimit prin voi în mijlocul ei cuvântul Meu, lumina Mea, dar lumea este prea bolnavă de duh străin de Dumnezeu și fuge departe de lumină, fuge de Mine lumea și fuge întru ale ei. Am stat pe pământ din loc în loc prin lume acum două mii de ani și am grăit în mijlocul ei cuvântul Meu ca să fiu lumină lumii, dar lumea nu era învățată cu lumina, o, și n-am strâns rod mult pentru Tatăl, dar am lăsat ogor de semănat și Mi-am ridicat secerători și i-am învățat să lucreze ei cu cuvântul Meu pe mai departe și le-am spus: «Cel ce vă primește pe voi pe Mine Mă primește, iar cel ce vă alungă pe Mine Mă alungă», așa cum și cu Mine au făcut cei ce n-au voit cu lumina Mea atunci.

Îi am acum pe ei, pe ucenicii Mei cei de atunci, îi am la masa Mea cu voi și cu ziua lor de serbare între sfinții Mei, o, și au ei duhul aprins ca și Mine când vin la voi cuvânt, și le dau lor bucuria și mângâierea să grăiască acum la masa Mea de cuvânt, căci răsplata că Mi-au lucrat, o, asta este, venirea Mea cu ei, cu sfinții Mei, așa cum este scris să vin, și iată, Eu singur nu vin, singur nu umblu, ci umblu cu sfinții Mei.

— O, slavă venirii Tale cu sfinții, Învățătorule Iisus, că ne-ai fost Păstor și Învățător, Doamne, și ne-ai răbdat pe noi, stângaci cum eram, și ne-ai purtat cu răbdare după Tine și cu Tine ca să-Ți semeni sămânța și să-Ți îngrijim apoi sădirea până la rodirea ei, o, că am fost stângaci, Doamne, și am fost nedumeriți, așa cum Tu ai spus despre credința noastră în Tine, dar Te-ai dus de la noi la Tatăl și ne-ai făgăduit că ne vei îmbrăca în lumină, în cuvântul Duhului Sfânt, care ne vestea apoi de la Tine, şi am fost noi apoi lumină din lumină, lumina lumii am fost, cuvântul Tău peste pământ am fost, Doamne.

O, fii ai Cuvântului Hristos, voi sunteţi lumina lumii, voi împărţiţi lumina cuvântului care curge din gura lui Hristos, Domnul slavei, căci slava Lui este cuvântul Lui. De aceea voi feriţi-vă de deşertăciunea vorbirii, căci orice fel de vorbire în afară de cuvântul vieţii veşnice este vorbirea deşertăciunii vieţii. O, fiţi fericiţi prin cuvântul luminii de peste voi şi umblaţi în lumina lui, în cuvântul lui Hristos, şi aşa să vă purtaţi paşii, căci sunteţi cei din urmă şi sunteţi mult prea aşteptaţi de toţi sfinţii din cer şi toți strigă la El: «O, până când, Doamne?».

O, fiilor de la sfârșit, aveți grijă mare de misiunea în care sunteți așezați s-o duceți la bun sfârșit, că până la voi a fost să fie răbdarea sfinților, iar acum venim cu Domnul, venim la voi cu El și lucrăm cu voi din cele nevăzute ale Domnului și avem bucuria venirii Domnului la voi, și tot atât să vă bucurați și voi de aceasta, că bucurie dă Domnul să facă prin venirea Lui. O, bucurați-vă! Învățați această bucurie lucrătoare să fie între voi, că nu-i mai dulce viață pentru un ucenic ca și aceea de a avea prilejul și împărțirea cea fericită de a arăta lumii pe Domnul și glasul Său peste pământ, că are încă Domnul de strâns rod de credință și de fapte de credință, iar voi aveți de trâmbițat, aceasta vă este lucrarea, dar nu cu pasul, ci cu Duhul Care merge de la margini la margini acum ca fulgerul, precum este scris despre venirea Domnului, iar voi doar puneți pe cale mersul Său. O, cine în cer ar mai fi să nu se aplece să vă aducă mulțumiri pentru purtarea peste pământ a cuvântului Domnului? O, cine ar rămâne între cei din cer să nu ceară la Domnul paza voastră, izbânda Lui prin voi, iar Domnul să vă dea?

O, fii ai venirii Domnului cu sfinții Săi, rugăciunile sfinților stau ca tămâia înaintea tronului slavei Lui pentru voi, pentru mersul Lui peste pământ cu voi. Așadar, cuvintele voastre să fie ca ale lui Dumnezeu și fiți cuvântul lui Dumnezeu și măsurați-vă cu El tot timpul, ca să fiți pe potriva acestei vremi mărețe, vremea Domnului cu voi, o, fii trudiți în slujba Lui.

Iar Tu, Doamne, acoperă-i pe ei, și Duhul Sfânt să țină departe de ei toate cele străine de Tine. Numai Tu să le fii aproape, și să le ajungă lor această bogăție, statul Tău cu ei și grija Ta de ei.

O, slavă Ție că am stat cu Tine și cu ei la masă de cuvânt, Doamne! Slavă venirii Tale cu noi, cu sfinții Tăi, o, Doamne, Învățătorule al nostru și al lor!

— O, ucenici iubiți, laolaltă petrecând acum la masă de cuvânt cu Mine aici, o, fiilor, se pleacă cerul pe pământ aici până la voi, și se înalță pământul spre cer până la Noi când Eu, Domnul, pun masă de cuvânt în grădinile Mele de aici.

O, atât de multe am de grăit cu voi, fiilor de la izvor, și atât de mult vă mângâi când vă grăiesc! Sunt mulți care nu ascultă dintre cei ce vin și iau cuvântul și lumina lui de aici, dar voi nu aveți cum să-i lămuriți pe ei să fie și ei în lumină prin cuvântul Meu, și stau ascunși cu ale lor neîmpliniri, iar Eu nu sunt dator să-i fac omului hatârul, ci omul trebuie să Mă milostivească, iar dacă voiesc să-l miluiesc, aceasta este partea Mea, nu Mă poate îndatora omul, iar asta nu vrea omul să știe, dar așa este, nu sunt dator omului, chiar dacă Mi-ar sluji în coate și în genunchi zece vieți dacă le-ar avea. Voi însă fiți numai la Mine privind, fiilor care Mă purtați ca să vin. Eu sunt Cel ce judec toate, iar voi sunteți uneltele Mele, dar ca să te pui garant pentru cineva rău platnic, pentru unul care nu-și îndeplinește datoriile ascultării de Dumnezeu, vei fi rușinat din pricina unui așa om, pentru care tu stai între el și Dumnezeu, iar vorbele lui nu ajută, nici promisiunile pentru fapte care repară, căci omul nu se schimbă de pe o zi pe alta dacă pe calea cu Domnul nu s-a schimbat chiar dacă a fost așa de sprijinit din cer. Și iată, fiilor, ferice de cel ce înțelege lucrarea lepădării de sine, prin care poate să-și slujească mersului cu Domnul, iar cel ce nu înțe­lege acest cuvânt, iată, se vede bine aceasta.

O, fiilor, luați în lucru cuvântul Meu de peste voi ori de câte ori voi vă întâlniți cu el când el vine și se dă vouă, iar lucrarea lui să se vadă între voi, și așa să vă fie la voi grăirea cuvântului lui Dumnezeu, nu altfel de grăire, căci acest popor trebuia să grăiască așa cum grăiește Dumnezeu.

Iar până iarăși voi pune masă de cuvânt cu voi, o, pace vouă, fiilor!

Ucenicii Mei cei sărbătoriți în ziua aceasta lasă peste voi odată cu Mine: pace vouă, pace vouă, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.

Coboară Domnul și Se aude venind și coborând din dreapta Tatălui și I se deschide intrarea când coboară.

Cobor în cetate și în carte și îmbrățișez ziua de serbare a coborârii Mele cu sfinții, și, iarăși, îmbrățișez tot darul sărbătorii, tot lucrul, și pe toți vă îmbrățișez, fii ai sărbătorilor cerului pe pământ.

O, vă prind în brațe, fiilor, că sunt îngreuiat de dor să petrec cu voi, să petreceți cu Mine în sărbători, și aștept să vină sărbători ca să pot fi cu voi, ca să pot să vă grăiesc și să vă cresc și să vă țin sub veghea Mea, că fără cuvântul Meu între voi vă veștejiți ca florile fără de apă și vă răciți ca pământul fără de soare pe cer senin, iar Eu am dor să cobor, și dau să vă bucur cu cuvântul Meu, dar mai cu seamă să vă țin veghetori pentru voia Mea în voi și între voi, că altfel nu poate fi nimeni al Meu pe pământ, că pe pământ sunt plăcerile, sunt momelile, sunt iscodirile minții, bomboanele care-i fac pe toți să-și uite menirea cea de la Dumnezeu pentru om și să se lase duhurilor deșertăciunii, încântărilor mincinoase și risipitoare de puteri sfinte, de iubirea cea sfântă și schimbată cu simțămintele care aduc căldură străină de Dumnezeu în inimi, o, și așa aruncă omul povestea Domnului, căci Domnul este sfânt, și îl vrea cu gelozie pe om numai pentru Sine, dar omul se lasă păcălit, și crede că are pe Domnul cu el când inima i se aprinde cu cele străine, iar Eu privesc din dreapta Tatălui peste pământ și peste oameni și lucrez cu sfinții și Mă port cu ei și cercetez tot timpul, și mai ales pe tine te cercetez, popor al cuvântului Meu, ca să văd, fiule, cum Mă iubești, cum dormi, cum te culci și cum te scoli, cum lucrezi, cum călătorești, cum umbli, cum grăiești, cum simți, cum mănânci și cum bei, o, și câte aș mai scrie aici în carte lucrarea veghii Mele peste tine, că Eu, Domnul, dau să te ajut să fie la tine și cu tine ca în cer, așa cum și te rogi să fie voia Tatălui cu tine, precum în cer să fie ea cu tine.

O, fiule, iată câtă veghe și câtă aducere-aminte pentru ea este să așez Eu mereu pe masa ta de învățat! Iar tu, când este nevoie să ieși, o, tu să ieși cu Mine și niciodată singur, ci numai însoțit, căci cel singur este pescuit cât nu se așteaptă el, fiindcă diavolului îi priește de minune așa pradă, așa neorânduială, prin care el poate lucra asupra ta.

Am de lăsat în carte cuvânt de luat aminte, fiilor, și am pentru cei ce au milă de Mine, și de care și Eu, Domnul, am milă, căci Eu milă voiesc, și milă întorc pentru milă, fiilor. Cine-Mi dă răceală de suflet pentru Mine în el, tot așa fac și Eu pentru el, că Eu nu-i cer omului cel rece, nu-i cer dacă-i rece, că pe Mine Mă umple de durere disprețul cel de la om, că Eu sunt cald și viu, fiilor, iar omul este posac, e gol de har, și este urât când nu are harul cel de sus de podoabă peste el.

Am la masă cu voi sfinții cu care Mă port, iar în mijlocul lor e sărbătoare de naștere, e Ioan Botezătorul Meu cu sărbătoarea nașterii lui pe pământ. Stau cu voi la masă cerească, fiilor, și sunt prins de bucurie, că iată, am la masă cu voi frați și surori în sărbătorile Mele cu voi, și pace vouă laolaltă cu ei și cu Noi în același duh al bucuriilor sfinte, fiilor! O, aveți grijă să vreți tot mai mult să puteți oricât este de mult să puteți, câte sunt de lucrat și de purtat, că mulți Mă iau de la voi, și aproape toți sunt mulțumiți atât cât împlinesc ei din cuvântul Meu, dar Eu nu pot prin ei ceea ce trebuie să împlinesc, că nu oricum sau în orice fel împlinire a omului este putere pentru cele atât de mari ale Domnului, mari pentru că sunt veșnice, mari pentru că sunt din cer, fiilor.

O, ascultarea de Dumnezeu este cea mai scumpă viață de trăit, dar omul nu știe acest mare preț al vieții lui, și iată, cei ce nu ascultă au și vor avea de suferit, și n-a fost altfel niciodată pe pământ cu omul, iar suferința e bună numai când o suferi pentru Domnul, ca sfinții Mei toți, dar nu pentru neascultare, omule care suferi pentru aceasta.

O, fiilor, nu vreau să suferiți. Spun aceasta pentru toți cei care vor să fie iubiți de Dumnezeu. Iată ce învățătură pun pe masă în această zi, și spun așa: Fiilor, fiilor, nu vă hrăniți cu voi înșivă! Nu faceți această uriciune de suflet și de duh înaintea Mea și a sfinților Mei, căci omul nu are merite, de vreme ce este păcătos, săracul, iar voi hrăniți-vă tot timpul cu duhul umilinței, cu pocăința din inima toată pentru păcate, și purtați-vă crucea fără de zgomot, fără de zbucium, ca Mine, fiilor, căci omul nu este mai meritos, mai mare ca Dumnezeu ca să-și aleagă el nemulțumire pe pământ, ci este mai mic ca Dumnezeu, numai să facă el această dovadă în chip smerit, cu fruntea aplecată în fața Domnului și a omului, căci omul zidit de mâna Mea s-a văzut mai mare, și n-a voit altfel, iar lipsa lui de aplecare l-a vătămat de moarte, iar pe Mine M-a rănit, M-a lovit, că nu poate, fiilor, să treacă omul deasupra Domnului, ci trebuie să stea mic.

O, fiilor, am spus cuvânt în șoaptă aici, iar acum îl pun în carte și spun: Mulți mai întâi vorbesc, și numai apoi gândesc, iar Eu, Domnul, întâi socotesc și plănuiesc, și numai apoi grăiesc și lucrez. Duhul Meu l-a învățat pe om și a spus: «Omule, jertfește lui Dumnezeu jertfă de laudă și de mulțumire și împlinește-ți făgăduințele făcute Celui Preaînalt și cheamă-Mă în ziua necazului, că Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei preaslăvi». O, dar am mai spus prin Duhul și pentru cel păcătos, și am spus: «De ce vorbești tu și povestești dreptățile Mele și tot înșiri legile Mele și iei în gură legământul Meu, când tu urăști mustrarea și arunci înapoia ta cuvintele Mele și te unești cu hoțul și cu cel desfrânat și dai drumul limbii spre vicleșuguri și clevetiri asupra fiului maicii tale și cugeți apoi și îți închipui că Eu sunt ca tine? Dar Eu te voi mustra și-ți voi pune totul sub ochi, și de aceea să ia toți seama să nu uite pe Dumnezeu, ca nu cumva să se sfârșească și să nu fie nimeni să-i scape pe ei».

O, fiule care nu ești cuminte, o, ia aminte și fii cuminte! N-ai să mai ai timp să-ți îndrepți viața, că vin durerile neascultării de cuvântul lui Dumnezeu, iar diavolul nu te va slăbi ca să poți scăpa de încântările lui, o, și timpul e tot mai scurt, tot mai puțin, tot mai greu de îndurat dureri. Cine-și face rost de rostuiri de-ale lui, acela nu s-a dat lui Dumnezeu, acela își conduce singur viața și lucrările ei, o, și nu e nimic mai mare ca acest duh al trufiei care-l scoate pe om de sub mâna lui Dumnezeu ca să-și chivernisească apoi singur viața sa.

Iar Eu Mă bucur iarăși în ziua aceasta că sunt Învățătorul fiilor poporului cuvântului Meu și le spun lor așa: Fiilor, fiilor, bucurați-vă că v-ați ales să nu aveți libertate pentru cele din lume și cu lumea, căci dacă ați avea n-ați mai fi ai lui Dumnezeu, ci ai voilor voastre libere. Omului îi place să nu fie vegheat, și-i place așa ca să-și poată face voia, iar aceasta este voia diavolului, care-l îndeamnă așa pe om și îl învață fără veghe peste el și peste bătăile inimii lui.

Fiilor, fiilor, lepădarea de sine, lucrarea care-l poate pune și ține pe om pe cale cu Mine, aceasta înseamnă lepădarea voilor sale și statul sub veghe apoi cu viața, ca să fie voia Domnului viața omului pe pământ, dar cu cine am grăit acestea toate nu s-a luat aminte, căci s-a învățat cu Mine cel ce aude cuvântul Meu.

O, fiilor, vă povățuiesc spre umilință multă și vă dau pildă pe Ioan, Botezătorul Meu. Luați din duhul lui, din darurile lui, căci voi sunteți cei mai mici ai împărăției Mele, dar și cei mai mari pentru cele împlinite de Mine peste voi și prin voi acum, la sfârșit de timp. O, învățați-vă cu multă umilință să fugiți spre ei, spre sfinții Mei ori de câte ori duhul rău vă încearcă să pierdeți umilința.

Fiilor, fiilor, nu vă bucurați pentru voi înșivă când se poartă cineva frumos cu voi, căci primejdia rătăcirii de sub duhul umilinței stă ca o capcană gata să vă taie calea cu Mine. Cei care au sprijin din părți, aceia cad negreșit, și uitați-vă înapoi spre cei care așa au căzut, că au căzut prin ascunderile dintre ei față de ceilalți frați, iar diavolul își ia tainul, și îi ia și pe ei apoi și-i scoate de la Dumnezeu, și așa se întâmplă cu cei care nu știu ce înseamnă Dumnezeu și duhul frăției sfinte în mijlocul acestui popor, căci când îți iei dreptul să faci ce vrei în acest loc și popor dumnezeiesc, tu dai pe Domnul deoparte de peste tine și disprețuiești așezarea Domnului și-i cazi spre tine pe cei pentru care a murit Hristos. Dar Eu te învăț ce este bine și ce nu este bine și nu te las fără sprijin, numai tu să Mă iei de Păstor al tău și să te păstrezi al Meu apoi, o, fiule atât de sprijinit din cer și de pe pământ pentru viața ta de aici, și din veșnicie apoi.

Fiilor, fiilor, bag mâna mereu după voi prin spini și prin ciulini ori de câte ori diavolul vă bagă mereu între ițe încurcate, și apoi nedescurcate, că Eu v-am sfătuit mereu să nu muriți unii prin alții, ci să Mă lăsați să vă sprijinesc Eu în vreme de neascultare, dar nu voi unii pe alții dacă Mă aveți pe Mine peste voi. O, că v-am spus mereu, mereu, nu stați în sfat cu femeie, fiilor, căci voi sunteți fiii ascultării de Dumnezeu, iar dacă n-ați asculta, ce ați mai fi, măi fiilor? O, voi ați văzut de ce am spus aceasta mereu, mereu, și am spus ca să vadă apoi toți că Eu sunt Cel ce văd și Cel ce grăiesc și vestesc primejdia ca să vă feriți de ea, iar cei ce nu primesc vestirea, aceia mor unii prin alții și sunt răpiți, ca unii care nu au ascultat când trâmbița a sunat pentru ascultare.

O, fiilor, o, nu umblați în lume și cu lumea! Ieșiți din lume, poporul Meu! Strig aceasta de mii de ani, nu numai acum. O, cum să spun aceasta ca să-Mi și ascultați cuvântul? Iată, îi prind apa și focul pe cei ce sunt în lume, iar Eu vă învăț pe voi să aveți milă de viața voastră de aici, și de cea de dincolo de aceasta, căci cine caută spre lume ca să-și câștige, zice el, sufletul său sieși, acela îl va pierde, căci lumea este tot o pierzanie a ei zi după zi, așa este scris.

Aici, în cetatea cuvântului Meu, scriu astăzi carte pentru toți cei care aud și iau venirea Mea în cuvânt, iar Eu trimit spre ei povețele Mele, că vreau să știe toți cum să-Mi urmeze mai frumos, mai întreg, mai viu, mai adevărat cu viața de creștin, din zi în zi mai mult viață bine măsurată în toată vremea, în toată lucrarea ei. Și iată încă o povață spre întregirea vieții de creștin al acestui cuvânt: Fiilor, fiilor, nu uitați că sunteți creștini aparte, dacă vreți să fiți de mare preț pe pământ și în cer pentru toate lucrările pe care Eu am să le împlinesc în zilele acestea cu voi, cu cei ascultători. Voi să nu uitați de cum vă sculați, o, să nu uitați cum să vorbiți, cum să lucrați după povața cuvântului Meu și cum să mâncați, fiilor. O, nu mâncați între mese, nu mâncați pe ascuns de ceilalți, nu mâncați singuri, nu mâncați fără binecuvântare, fiilor. O, nu vă bizuiți că-I ziceți Domnului în fiecare zi, în fiecare seară: Doamne, am mâncat pe ascuns, sau cu nesaț, sau a doua oară, iartă-mă! O, aceasta nu este iertare când te rogi de iertare, că nu numai pentru o zi ceri iertare, ci pentru păcat ceri să te iert. O, nu așa, măi fiilor, că nu e de joacă vorbirea cu Dumnezeu, nici rugăciunea cea de iertare. Voi, fiilor, să fiți iubitori de zile de post și de hrană cu măsură, atât cât îi face bine trupului, cu care-Mi slujiți Mie, dar ascultați de iubirea de Dumnezeu, nu de trup, o, fiilor. O, dați iubirii viață în voi, iar hrana pentru trup este cea care vă face vouă bine, este cea în lumină folosită, este cea binecuvântată de slujitor uns de Mine pentru această lucrare dintre voi și Mine, pentru o viață dulce Mie de la voi, fiilor.

Trupul trebuie educat, măi fiilor. Nu trupul trebuie să fie educator, ci Domnul Dumnezeul vostru, ai Cărui fii voi sunteți. Și iată, vă dau pildă de viață vie pe Botezătorul Meu, pe cel care a fost găsit vrednic să Mă arate lumii Fiu al Tatălui ceresc în ziua Mea de botez la Iordan. Dar și voi sunteți cei ce Mă arătați lumii, fiilor, și de aceea aveți grijă de voi, aceasta vă povățuiesc. Ioan a fost sfântul lui Dumnezeu, ca și viața lui sfântă, și toată numai har. Viața lui prigonită ca și a Mea a purtat ființa lui departe de lumea cea plină de păcat a omenirii de pe pământ. Abia Ne născusem pe pământ, și prigoana a și venit să Ne alunge, căci Tatăl a pus ocrotirea Sa peste Noi ca să ajungem până în ziua când a fost fiecare să suferim cu trupul ca să folosim celor de pe pământ apoi de sus, din cer, ca și azi, iată, căci din cer lucrăm și păstorim.

O, ucenicule sfânt cu viața și cu jertfa ta, păcatul omului ți-a doborât trupul, spre rușinea celor păcătoși de pe pământ, așa cum și în ziua jertfei Mele Eu am spus că stăpânitorul acestei lumi a fost atunci judecat, dar slava Tatălui ceresc a fost pentru Noi și suntem vii în vecii vecilor și nimeni nu piere, dar nu toți câștigă ce am câștigat Noi, căci învierea am câștigat Noi, și partea Tatălui Dumnezeu am moștenit pe vecii.

— O, Doamne, sărbătoarea cea de azi pentru mine a fost cuvântul Tău și a fost el mângâierea mea, ca și atunci în pustie cât am stat până ce am ieșit ca să Te vestesc lumii, Doamne.

O, slavă Ție și cuvântului Tău peste pământ, Dumnezeule Mieluț! Bucuria mea că-Ți păstorești poporul care Te poartă azi în lume, o, e fără de cuvinte bucuria mea, că e mare, mare, Doamne. Cuvântul Tău de peste ei este nădejdea sfinților Tăi, dar și mângâierea lor, Doamne. Ca și celor din cer, așa să le fie bucuria aceasta și lor, ca și nouă și lor, celor ce-Ți sunt popor pe pământ acum, Doamne, căci cuvântul Tău este făcătorul, și vine cu înnoirea, cu facerea cea nouă, o, și trebuie umilință mare, mare înaintea Ta, Doamne, de la poporul Tău de azi.

Dar acum, iată rugămintea mea Ție, Doamne: O, spune-le tuturor celor de pe pământ veșnicia lucrării Tale de azi și biruința ei și puterea ei, că nu știu cei de pe pământ ce este biserica venirii Tale de acum, slava cu care ai coborât peste ea pe pământ, așa cum este scris despre ea în Scripturi, și pe care lumea n-o înțelege, și nici cei ce-și zic slujitori de altare, o, nici atât aceștia, nici atât nu înțeleg, căci trufia lor este mare ca și orbirea lor, ca și neînțelepțirea lor, o, că nu s-au dus ei pentru Tine dacă s-au dus spre această slujire, ci s-au dus să sugă vlaga celor mărunți, așa cum tot ca ei au făcut atâția ca de-alde ei prin veacuri. Iar acum Tu ești Cel ce le grăiești lor puterea tainei Tale, cu care vii pe pământ acum, și cu sfinții Tăi vii, o, Doamne.

— Din mijlocul sfinților Mei, Eu, Domnul, spun celor care nu cred, și care tăgăduiesc venirea Mea cea de azi în cuvânt și biserica Mea de Nou Ierusalim pe vatra neamului român, și cărora nu le place că am împărăție așezată aici, pe pământ, cu începutul ei cel nou, și le spun lor: Cum nu pot ei trage soarele jos de pe bolta cerului, și luna, o, tot așa nu pot ei să-Mi culce jos venirea și lucrarea cuvântului Meu, și biserica Mea cea înnoită prin cuvânt și prin lucrare, și în care Eu locuiesc, soarele din care Domnul iese ca din iatac și merge de la margini la margini, precum este scris să vin și să lucrez, că poporul cuvântului Meu este soarele și luna în vremea aceasta a venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl, și strălucesc acestea de șapte ori mai mult, căci așa este scris, și vine din cer harul Meu, nu de pe pământ, că Eu sunt în cer și sunt din cer, și fac pământul cer acolo unde-Mi fac lucrarea, și sunt Cel ce biruiește necredința acolo unde nu este credință, și nimeni nu poate împiedica lucrarea nașterii din nou a lumii, iar Mie nu-Mi este milă de viața trupurilor oamenilor, ci Mi-e milă de viața sufletelor lor, căci sufletele sunt veșnice, și au ca dar de la Mine răscumpărarea trupurilor lor, precum este scris pentru cei ce fac voile lui Dumnezeu pe pământ.

O, fiilor, rumegați cuvântul Meu și tainele lui. Mereu, mereu privesc peste voi și vă veghez ca să vă văd cum Mă iubiți, cum dormiți, cum vă culcați și cum vă sculați, cum lucrați, cum călătoriți și cum umblați în călătorii, cum mâncați și cum beți, cum grăiți și cum simțiți, o, și să am ce vedea la voi spre bucuria Mea, și iată, scriu în carte lucrarea veghii Mele peste voi.

O, iată cu câtă veghe stau peste voi, măi fiilor! Tot așa și voi să aveți pentru Mine veghe ca să Mă țineți cu voi mereu, căci prin viața voastră tot timpul după voia Mea voi Mă țineți cu voi și lângă voi, și prin ea voi sunteți fiii lui Dumnezeu, fiii Mei pe pământ tot timpul, măi fiilor, o, tot timpul, tot timpul, fiilor. Amin, amin, amin.