În zi de duminică intru în cetatea cuvântului Meu și-Mi așez în cartea Mea cea de azi grăirea în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iar Tatăl este în Mine, că e zi de mărturie această zi și am însoțitori cerești străbunii neamului român și am suitele de îngeri veghind deasupra și scriind, așa cum se scrie și pe pământ cuvântul grăit de gura Mea spre mărturie veșnică, și totul se lucrează tainic, căci lumea e cu ale sale între pământ și cer, iar Dumnezeu cu ale Sale între cer și pământ, o, și n-a fost altfel niciodată, și nu este nici acum altfel, și binecuvintez cu toți sfinții neamului român ziua aceasta și lucrarea ei spre mărturie la vremea cuvenită, când toate vor grăi așa cum au fost lucrate de Dumnezeu și toate vor sta în lumină, așa cum au fost săvârșite în clipe de taină, și de aceea, iată, pace peste cetatea cuvântului Meu pe vatra neamului român, în care Eu Îmi am lucrarea și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Privesc de deasupra din nori și cuprind în taină cerească întâlnirea Mea cu voi și cu oaspeții veniți și primiți cu iubire cerească de Noi și de voi, fiilor care străjuiți pentru Mine în cetatea Mea cu voi. Mângâiere așez peste inimioara celui ce s-a aplecat și s-a pornit și a venit la izvorul Meu de cuvânt ca să-l guste și ca să se însenineze și să iasă din tristețea în care petrece așteptând și nădăjduind să vină seninul, să vină din cer un semn, să vină mângâierea.

Îmi desfac brațele și ridic mâna dreaptă spre binecuvântare, căci sunt Mângâietor și sunt Păstor, iar împărăția Mea nu este din lumea aceasta și n-am nimic în ea, și nici ea în Mine, și așa să știe și să fie și cei care fac parte din planul Meu cel tainic, din lucrul lui Dumnezeu pe pământ ca în toate vremile, căci Eu am mers lucrând tot timpul, iar lumea la fel, numai că aceste două căi nu se întâlnesc, și fiecare își face lucrarea și mersul, până ce toate se vor descoperi așa cum au fost și s-au lucrat, iar dacă bucuriile fac bine, la fel este și cu durerea, căci ea nu face rău, ci întărește tot timpul și zidește în cel îndurerat omul cel nou, după chipul și asemănarea Mea, având puterea să-i facă fii ai lui Dumnezeu pe cei care poartă dureri.

Fiilor, fiilor, cu mulți ani în urmă am lăsat scris cuvânt în cartea Mea cu voi despre o durere care nu s-a putut mărturisi, dar care va fi să iasă la lumină la vremea potrivită, și de aceea în ziua aceasta las mângâiere peste fiul cel îndurerat atunci de către cei dragi ai săi, care l-au părăsit, l-au depărtat și l-au îndurerat, iar îngerii Mei, și cu ei străbunii neamului român au scris în ceruri și a rămas în taină durerea, a rămas în ascuns. Așadar, așez mângâierea Mea de Păstor ceresc peste inimioara fiului îndurerat și-i pun alifie pe rană, și fericiți sunt cei ce se aseamănă Mie, fericiți sunt cei prigoniți pentru dreptate, căci aceia vor avea parte de mângâiere precum este scris, și de aceea în ziua aceasta Eu sunt Mângâietor.

Cuprind de lângă voi acest fiu, îl cuprind întru îmbrățișarea Mea și voi lucra cu tot cerul să aibă el parte de iubire și de mângâiere, căci Eu, Domnul, îl am scris lângă părinții cei mari ai neamului român, și din care el a răsărit ca un bobocel de primăvară, căci ori de câte ori iarnă după iarnă se duce, vine după ea primul mugurel care vestește dezghețul și soarele cel cald al primăverii și binecuvântarea peste pământ.

Așadar, cuvântul Meu din ziua aceasta este cuvânt de mărturie și trece în rândul tainelor lucrate de Dumnezeu departe de pasul și ochiul vrăjmaș, iar gândurile Mele sunt taine toate și se arată la vremea lor, și altfel nu poate Dumnezeu lucra în mijlocul lumii străine de cer, și totul se lucrează tainic, și iarăși spun că lumea este cu ale sale între pământ și cer, iar Dumnezeu cu ale Sale între cer și pământ, o, fiilor, și las acum numele Meu cel sfânt peste lucrarea Mea din ziua aceasta:

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin, amin, amin.

În zi de duminică Îmi așez în cartea Mea cea de azi cuvântul Meu de Păstor și grăiesc cu cei de pe pământ în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu și fericiți sunt cei ce aud și cred că vine Domnul pe pământ cuvânt ca să facă din oameni fii ai lui Dumnezeu prin iubirea și credința cu care ei întâmpină venirea Mea de la Tatăl ca să-i călăuzesc spre Tatăl, să-i trag pe ei la Tatăl Meu și al lor.

O, cum să nu vin și să-i spun întunericului să-i facă loc luminii, facerii din nou a lumii? Să fie lumină! Așa a fost întâiul Meu grai și cuvânt, după ce a făcut Dumnezeu sfat pentru facerea cerului și a pământului și a omului și a toate câte pentru om le-a zidit Dumnezeu prin cuvânt. Tot prin cuvânt vin și stau iarăși pe pământ și grăiesc să se facă și să se arate făgăduința împlinită a Scripturii de cer nou și de pământ nou, căci poate, oare, să treacă neîmplinită această făgăduință a cuvântului Meu?

Voi, oameni mari și mici de pe pământ, s-a apropiat vremea să fie iarăși lumina facerii din nou a lumii. Vine Domnul cu înnoirea aceasta. Voi ce faceți față în față cu cuvântul venirii Mele, cu lumina și cu facerea din nou a toate în lumină?

Eu sunt lumina lumii. A venit lumina pe pământ și strigă pe ulițe să fie lumină, să vină Domnul pe pământ cuvânt. Acest cuvânt este lumina lumii, căci scris este că atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt. Am spus cu cuvântul Meu acum două mii de ani și am îndemnat oamenii spre lumină, spre Mine, și le-am spus: «Umblați în lumină, că vine noaptea, că vine întunericul când nimeni nu poate să lucreze din pricina lui». Vă deslușesc adevărul venirii Mele pe pământ cuvânt ca să credeți, ca să vă ajut să credeți în lumină și în lucrarea sa peste pământ.

O, oamenilor, o, fii ai întunericului care a căzut peste pământ după ce a fost pusă sub obroc lumina, o, ascultați ce vă spun: Eu sunt lumina lumii. Eu sunt lumina care a venit de la Tatăl la oameni acum două mii de ani ca să Mă dau lor lumină din cer pe pământ, și M-au băgat la întuneric mai-marii templului din Ierusalim, în care ei slujeau lui Dumnezeu înaintea poporului Israel ales pentru Domnul, alesul în mijlocul căruia Dumnezeu lucra lucrarea Sa între neamurile toate de atunci de pe pământ. M-am ridicat apoi din mormântul întunecat și am luminat pământul cu lumina învierii Mele dintre cei morți cu trupul, după ce am fost treizeci și trei de ani lumina lumii trup și cuvânt.

Am acum, în zilele de apoi, am neamul nou ales între oameni poporul român, neamul lui Dumnezeu după duh și după trup, căci din trupul pământului român am lucrat la facerea lumii trupul omului întâi zidit și am însemnat cu Duhul Sfânt pământul român în vremea aceea a lucrării luminii, cu care lucram și așezam împărăție văzută ca să aibă Domnul părtășie cu omul, și cerul cu pământul.

A venit apoi întunericul lucrat de omul pe care cu iubire fără de margini l-am zidit și am pus în el duh de viață, suflet viu. O, Mi-a făcut atâta durere apoi omul, și s-a depărtat de Mine pentru păcat și a umplut el cu întuneric pământul, cu păcat, de atunci și până azi, o, și e mare despărțirea de Dumnezeu în toți oamenii. De la margini la margini e numai întuneric, e numai păcat.

Vine lumina în lume, vine din cer și adeverește păcatul și roadele lui și scoate la lumină minciuna care stă pe scaunul dreptății în numele lui Dumnezeu, căci s-au ridicat ca și acum două mii de ani arhiereii și preoții împopoțonați cu straie de sfinți și strigă spre Mine să nu Mă apropii și strigă spre oameni să nu creadă că vin să fiu lumină a lumii, că vin să risipesc întunericul și minciuna lui, întunericul care are ca lucrare a sa minciuna ca și acum două mii de ani, când am venit de la Tatăl lumină a lumii și când n-au fost lăsați să creadă cei de atunci că a venit Domnul lumină a lumii.

M-au căutat mai-marii lui Israel prin mulțimea pruncilor născuți odată cu Mine ca să Mă piardă de mic, dar Tatăl M-a acoperit în brațele mamei Mele Fecioara, iar Eu am crescut și M-am arătat în templu după doisprezece ani și am lucrat mai presus de fire în mijlocul celor ce aveau sub ei poporul, o, și mai înainte cu trei ani și jumătate de vremea biruinței întunericului asupra Mea, Eu Mi-am ales doisprezece martori și le-am lăsat moștenirea cuvântului Meu cel din mijlocul lor și i-am lăsat în urma Mea împărțitori ai acestei lumini aduse cu Mine din cer de la Tatăl pe pământ, iar ei au dus până la margini vestea venirii Mele și tot adevărul ei, o, și sunt două mii de ani de atunci, și iată și acum lupta Mea cu întunericul care stăpânește mintea și ochii celor de pe pământ împotriva arătării Mele între oameni, căci cei care știu din Scripturi că fi-va să vină vremea să Mă arăt, iată-i, nu vor să vină lumina, să vină Domnul, să vin să descopăr viața lor mincinoasă sub numele de slujitori ai lui Dumnezeu, o, și nu Mă primesc aceștia întru ale lor și nu vor să fie iertați pentru păcatul minciunii, pentru viața lor atât de mincinoasă sub un așa măreț nume, de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni.

O, ce să vă fac vouă, ce să fac cu voi dacă a venit vremea să Mă întorc pe pământ lumină a lumii? Poate, oare, să treacă această Scriptură a venirii Mele cu facerea înnoirii lumii și să nu se împlinească ea? Aceasta vin să vă întreb pe voi, cei care slujiți la altarele știute sfinte. Se închină lumea vouă ca unor sfinți între oameni, iar voi nu sunteți sfinți, în vreme ce sfințiți biserici și catedrale ca niște sfinți ai lui Dumnezeu. Oare, catedrala are nevoie de sfințire, iar voi nu? Oare, aveți voi căderea să sfințiți catedrale pentru Dumnezeu, pe pereții cărora sunt pictate portretele sfinților mărturisitori cu viața și cu minunile lui Dumnezeu prin ei înaintea celor de pe pământ pentru înmulțirea credinței sfinte peste oameni?

O, fii vicleni, cât de bine ați învățat pe dinafară lecția recitată la altar a slujbelor sfinte, lăsate de sfinți pentru mărturisirea lui Dumnezeu între oameni, și doar atât, căci viața voastră e departe de Dumnezeu, că v-ați vândut lui antichrist cu toată zestrea cea pentru credința în Dumnezeu în mijlocul pământului, iar Eu vin la voi cuvânt din cer, și vin că este scris să vin sub acest nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu, dar voi nu, nici vorbă să vă deschideți inimile și să primiți lumina cea potrivnică întunericului din voi și dintre voi, și potrivnică minciunii sub ale cărei falduri stați ca sub adevărul cel unul între pământ și cer.

Iată, vin pe pământ cuvânt, vine Fiul lui Dumnezeu, vine Hristos spre voi și vă întreabă: Cine sunteți voi și cui slujiți sub acest nume sfânt vă întreb? O, nu sunteți cu Mine și de partea Mea cu slujirea sub care vă acoperiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi sunteți în slujba lui antichrist, de care ascultați fără păreri de rău, de vreme ce nu vă despărțiți de el pentru slava Mea peste pământ.

Vin și vă vestesc că slava sub care v-ați așezat să stați și să tot câștigați slavă, se va lua de la voi în chip vădit și se va vedea lucrarea minciunii sub care stați pitiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi nu M-ați primit cu cuvântul luminii, o, și de atâtea ori am dat vouă cuvântul Meu spre voi ca să vă fac împăcarea cu Tatăl și să vă câștig Lui apoi! N-ați găsit cu cale să Mă recunoașteți, și de aceea se ia de la voi via precum este scris, și va fi ca și acum două mii de ani când Mi-am luat zestrea cerească și am dat-o unor pescari neluați în seamă și am făcut din ei sare și lumină peste pământ, de atunci și până azi, o, și tot așa ați pățit și voi în vremea aceasta când am venit, și nu M-ați voit să vin la voi de la Tatăl cu împăcarea.

Iată, vă bateți joc de norodul cel legat la ochi ca să vadă doar veșmintele de pe voi și să vi se plece ca unor vrednici de slavă de la ei. O, cum puteți să purtați această slavă, de care nu sunteți vrednici? O, și cum puteți uita cât de păcătos este omul în fața unei așa de mari vrednicii, de care voi așa de mult vă îmbătați, și nu vă rușinați înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, care vă tot privesc și vi se tot apleacă cu închinăciuni și cu sărutări de mâini, când știți că Eu, Hristosul Tatălui, am stat pe cruce în cuie și sub lovituri și scuipări și sub hule fel de fel și sub nume de ocară în mijlocul mulțimii răstignitoare de Dumnezeu, târându-Mă sub crucea grea, pe care apoi Mi-am dat Duhul plângând de mila celor păcătoși, depărtați de Tatăl pentru păcat?

Scriu și tot scriu epistole spre voi, și rămân scrise în istorie aceste scrisori ale lui Hristos spre voi în vremea aceasta a venirii Mele cuvânt pe pământ, când și vouă vă grăiesc, și mai ales vouă, din pricina cărora Eu lucrez din greu lucrarea dată de Tatăl s-o așez pe pământ acum, la sfârșit de timp.

O, oare, nu vă veți deștepta la glasul Meu? Oare, veți rămâne ca fecioarele care au pierdut venirea Mirelui din pricina somnului și a plăcerilor vieții de pe pământ? Erau fecioare, și tot au pierdut și au rămas afară de sala nunții, iar voi sunteți chiar primii potrivnici venirii Mirelui sfânt la mireasa Sa gătită pentru Mirele ei, precum este scris, o, și ce va fi vouă vă întreb?

Cu durere vă grăiesc, cu durere rămân, cu durere las cuvânt scris spre voi în zi de duminică, și binecuvintez acum de lângă Tatăl pământul și neamul român, la care vin ca să-i gătesc salvare și ocrotire și slavă lângă slava Mea, căci neamul român este neamul nou ales, este popor al Domnului la sfârșit de timp, și se adeverește aceasta prin venirea Mea cuvânt pe acest meleag, de care atât de dor le este sfinților Mei și slavei gata să se arate între cer și pământ cu ziua Domnului, atât de așteptată să se ivească ea și să așeze pe pământ veacul cel nou, cerul cel nou și pământul cel nou în lucrare de Nou Ierusalim, promis prin Scripturi să se arate, în toată slava sa coborând și luminând, și iată, Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, și de aici încolo Eu sunt, precum este scris.

Eu sunt, și rămân cu venirea Mea pe pământul român și înnoiesc iar și iar cuvântul Meu și spun, iar și iar spun că tot omul care se va înveșmânta cu cămășuța de creștin se va numi român. Amin.

Și acum, pace cerească peste cetatea cuvântului Meu de pe meleagul pământului român, în care cartea Mea stă deschisă și se așează în ea tot cuvântul gurii Mele ca mărturie peste pământ, o, și așa Se vestește Dumnezeu de la margini la margini cu slava Sa, cu cuvântul Său pe plaiul românesc, țara Mea cea de la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu de Păstor mângâietor e plin de putere sfântă pentru voi, fiilor veghetori și lucrători cu Mine în cetatea Mea cu voi, iar în ziua aceasta de pomenire a mucenicului Dimitrie, cel dăruitor de mir mult mirositor în viața lui de pe pământ pentru mărturia Mea, Eu, Domnul, Mă așez lângă voi ca să Mă simțiți aproape, fiilor, și să luați din Duhul Meu peste voi, din puterea Mea cea pentru voi cu Mine pe cale, căci lucrul Meu cu voi e mult, iar voi sunteți plăpânzi, și de aceea vă dau din cer, o, fiilor.

Se apropie sărbătoarea îngerilor, pe care trebuie s-o pregătim în cetate, și las cuvânt de binecuvântare pentru pregătirea sărbătorii care vine, iar în ziua aceasta de acum se aduna odinioară popor la izvor și venea de sus duhul mângâietor și-și lăsa darurile și se îndulcea peste cei adunați lângă Mine și lângă voi pentru clipe sfinte, fiilor, dar iată, duhul lumii i-a slăbit pe mulți din timp în timp, i-a încântat, i-a răcit de Mine pic cu pic, și n-a mai rămas cu ei paznicul mântuirii sufletelor lor, frica de Dumnezeu, îngerul cel înțelept pentru paza pașilor vieții de creștin al acestui cuvânt izvorât din tronul lui Dumnezeu cu atâta iubire, cu atâta duh de veghe și de credincioșie între Mine și cei care Mă iubesc și Mă urmează pe pământ, o, și am rămas doar cu voi în lucrul Meu cel greu din zilele acestea și pun la lucru cu voi cetele cerești, pe cei din cer, o, că avem de mers, fiilor, și avem de împlinit cer nou și pământ nou și Ierusalim nou, și ce puțini au dat să înțeleagă și să creadă și să rămână lângă Mine și lângă voi pentru aceste împliniri, și care trebuiesc lucrate ca să se vadă, o, și iată cât s-a pierdut din munca Mea, din vremea Mea în zadar peste un popor atât de păstorit, și care n-a iubit, și care n-a rămas, fiilor!

E durere în cer de fiecare dată când amintirile dor, că multe amintiri au rămas, iar pe cei care au rămas în amintire nu-i mai am. Duhul lumii Mi-a biruit mereu bucuriile și pe cei păstoriți ani de-a rândul lângă voi, iar acest vrăjmaș i-a dezbrăcat de sfințenie, de statornicie cu Mine pe cei care au iubit apoi lumea și ale ei ispitiri, cu care vânează spre ea pe cei care ar fi dat să scape de minciună și de pribegie între pământ și cer, o, și dor acum amintirile ori de câte ori ele se stârnesc în zile de neuitat de odinioară când Eu, Domnul, eram bogat de popor și păstoream cu nădejde că iubirea de Dumnezeu va învinge și-Mi voi prinde rod ca să-l dau Tatălui și ca să-i mângâi pe cei din cer, ajunși pe calea iubirii dintre ei și Mine, și iată, am cui să-i spun suspinul Meu, și îl împart cu voi, fiilor cu care am mai rămas în lucrul venirii Mele cuvânt pe pământ.

E zi de pomenire sfântă în cetatea cuvântului Meu ca în toți anii în această zi. E zi de amintire a frumuseții de altă dată, când mergeam pe cale cu mult popor, o, și vin la voi cu alin și cu duhul înțelepciunii de sus peste voi, căci Tatăl ne dă de lucru, fiilor. Stați de veghe pentru toate câte Tatăl le aduce să le purtăm și să le lucrăm, o, și nu cumva să uitați toate câte Eu, Domnul, am așezat peste voi pentru lucrul care vine să-l lucrăm, pentru așezarea mărturiei cea pentru Mine, pentru lucrarea cuvântului Meu peste pământ, o, că numai lucrarea Mea cu voi a mai rămas adevăr între pământ și cer, în vreme ce în lume este împărăteasă minciuna de dimineață până seara și de seara până dimineața în fiecare zi care trece fără de rod ceresc, căci lumea se dărâmă odată cu lucrarea minciunii ei, fiindcă minciuna risipește tot ce ar da fiii lumii să câștige prin ea pentru ei.

Iar mâine ne ridicăm din așternut, fiilor, și scriem carte de mărturie, iar și iar scriem, fiilor, căci acest cuvânt scris între Mine și lume, între Duhul Meu și duhul lumii, între puterea Mea și slăbiciunile celor mari și mici de pe pământ cu viața lor depărtată de Dumnezeu, acest cuvânt rămâne scris și stă el față în față cu duhul minciunii, cu duhul lumii, cu fața cea vopsită a deșertăciunii acestui duh, duhul care biruiește popoare și limbi, care au ca împărat minciuna.

O, fiilor, omul nu se mai teme să lucreze tot timpul minciuna. Om pe om se privește și se vede unul pe altul cum își folosește limba pentru minciună și prinde curaj unul de la altul, și nu mai poate să lucreze altceva care să însemne adevărul. Iată lumea și duhul ei peste tot pe pământ cu lucrarea fățărniciei și a trufiei de tot felul, iar Eu stau cu voi și vă aduc din cer ca să nu luați din otrava lumii, din aluatul lumii, o, fiilor!

Binecuvintez proaspăt acum lucrarea Mea cu voi peste pământ, și numai din cer să luați și să aveți lucrare și numai adevărul să-l împărțim peste lumea cea dată în judecată de păcatul despărțirii de Dumnezeu pentru lucrarea minciunii, iar Eu și cu voi să mărturisim venirea Mea pe pământ cuvânt adevărat, față în față cu fățărnicia împărțită între om și om, între fiii duhului lumii, duhul cel mincinos și gol, și a cărui împărăție nu rămâne cu piatră pe piatră, precum este scris.

Vă cuprind la sânul Meu mângâietor, și așa vă ocrotesc de duhul lumii și vă fac biruitori peste lume prin cuvântul adevărului cu care stau între voi ca să-l rușinez tot timpul și să risipesc de peste tot fața și lucrarea minciunii și pe cei care zidesc fără de minte ceea ce dau ei să lucreze având ca zidire minciuna, care surpă prin sine toată lucrarea ei.

V-am dat vouă lucru de la Mine să lucrați, fiilor, și iată, n-au putut toți până la sfârșit să rămână, căci celui ce nu-i place să lucreze și să-Mi rămână aproape, aceluia nu-i place nici rugăciunea, nici privegherea, nici ascultarea, nici aplecarea, nici umilința, care îl înalță sus pe om, căci toate, toate se nasc din iubirea de Dumnezeu și toate sunt iubire, căci sunt din Dumnezeu și de la Dumnezeu peste fiii iubirii. De aceea căutați-vă plăcerea în cuvântul Meu și în împlinirea lui, așa cum Eu lucrez înaintea Tatălui Meu și al vostru, Tatăl, Care Mă trimite la voi ca să lucrez cu voi iubirea Tatălui peste pământ, fiilor.

Și vă spun acum, pace vouă, mereu pace vouă, fiilor! E mare lucrare între cer și pământ pacea dintre Mine și om, nedespărțirea, fiilor, și de aceea pace vouă, așa cum Eu, Domnul, vă dau să aveți și să lucrați între voi, între Mine și voi în toată vremea, nedespărțiți de pacea Mea, pe care o dau vouă, o, fiilor. Amin, amin, amin.