Sunt aici, și aștept să intru în carte cuvânt cu sărbătoarea împărătească din ziua aceasta.

Ridicați-vă și deschideți Domnului, fiilor veghetori pentru venirea Mea cuvânt pe pământ în vremea Mea cu voi și cu poporul credincios venirii Mele, și pe care mereu, mereu îl îndemn ca să nu uite, și îi dau puteri și tot puteri să împlinească el voia Mea pe pământ pentru ca să vin la el și să-l călăuzesc de aproape și să nu-l las să adoarmă în neveghe pentru Mine, pentru sfinții cu care vin la el, și punem masă cerească, și pe ea har peste har, har peste poporul cuvântului Meu, fiilor.

Îmbrac în pace cerească duhul zilei de praznic pentru mama Mea Fecioara. Cu har de cuvânt Ne lăsăm peste voi, fiilor. Multă îngrijire vă trebuie vouă pentru mersul Meu prin voi de la cer la pământ, și apoi peste pământ. Cu multă purtare de grijă veghează cei din cer peste cetate și peste voi, și voiesc să văd că aveți sfială sfântă tot timpul și aplecare dulce sub purtarea de grijă a cerului peste voi, o, fiilor. Spun aceasta vouă și celor credincioși fii ai poporului cuvântului Meu. Modelul lăsat este mama Mea Fecioara. Purtarea și aplecarea, duhul și iubirea, frumusețea sufletului și a feței, toate străluceau din ea în afară și toate lucrau, și intrau în veșnicie toate clipele vieții ei și avea în cer bogăție de viață strânsă fir cu fir, și toate o așteptau și o doreau în slava cea de sus a ei.

O, așa ai fost tu în zilele tale de pe pământ, mama Mea, și nici o frântură nu s-a pierdut din viața ta de zi cu zi ca să nu fie pe potriva celor de sus din cer, mama Mea, și totul prin aplecarea ta, prin frumusețea purtării tale, căci tot o dăruire, tot o iubire, tot o mângâiere erai pentru cei din cer care-ți așteptau sosirea acasă lângă Fiul tău și lângă Tatăl.

O, ce micuță ai stat, mamă! Aplecarea și supunerea te-au umplut de har de micuță și te-au păstrat în har până peste vecii, după cum și îngerul te-a numit cea plină de har. E ziua ta de intrare sub supunere, sub ascultarea celor ce te-au primit la templu ca să slujești prin toate lui Dumnezeu, mamă. Harul lui Dumnezeu a crescut odată cu tine în sufletul și în purtarea ta și erai o minune a lui Dumnezeu înaintea privirilor puterilor cerești și îngerești, care te slujeau și cărora le slujeai, mama Mea. Ai fost chipul și simbolul omului nou, după asemănarea lui Dumnezeu, așa cum a dorit de la început Dumnezeu să fie omul pe pământ după ce Dumnezeu l-a zidit pe el.

Să binecuvântăm această dulce zi de amintire, o, mamă a Fiului lui Dumnezeu Tatăl. Tu ești din partea Domnului împărăteasă a cerului și a pământului și ești slăvită prin Scripturi cu acest rang sfânt, și hai să te dăruiești la masa cea de azi și să împărțim apoi din ea, mama Mea!

— O, Fiule frumos al Împăratului Dumnezeu Tatăl și al meu, e mare taina lucrărilor cerești și îngerești între cer și pământ, dar a rămas prea pământesc omul zidit de Dumnezeu și toți cei ieșiți din el ca să poată înțelege omul taina lui Dumnezeu atât de mult lucrătoare, atât de mult, Fiule Iisus. O, e multă durere strânsă în cer de la tot omul. E prea pământesc omul, se oprește pentru sine, nu se dă lui Dumnezeu și își pierde viața zi după zi și nu-și strânge în cer ca să aibă viață cu Dumnezeu apoi. Omul este fără minte, și-a pierdut-o prin ieșirea de sub ascultare de Tatăl său Dumnezeu și de atunci face ce voiește el și își alege ce să facă, ce să fie, iar Dumnezeu nu mai are dreptul peste viața lui.

O, ce mult te-ai depărtat de Tatăl Făcătorul, omule pribeag! Ai pierdut calea spre acasă. Rătăcești buimac printre toți cei ca și tine lipsiți de Dumnezeu și nu mai știi să-ți privești pașii pribegi și tot mai pribegi spre țara părinților tăi și ești pe calea lumii fără Dumnezeu și umbli gol ca și toți cei lipsiți de veșmânt, dar cine să te facă să crezi că n-ai hăinuță, că nu mai vrei din cer să ai și să porți? Lipsa din inima ta a poruncii iubirii de Dumnezeu ți-a schimbat ființa și te-a înstrăinat de Tatăl tău din cer. Dai să te tot minți că-L iubești pe Dumnezeu, că ești al Său, când tu slujești la tot ce te desparte de părtășia cu Dumnezeu, de statul tău sub ascultarea de El așa cum am stat eu pe pământ încă de pruncuță slujindu-I numai Lui prin lepădarea de sine ca să fie numai Dumnezeu voia mea. Tu însă îți alegi ce să faci, ce să fii, ce să ai, o, și nu știi ce faci și cât de mult Îl disprețuiești pe Dumnezeu Tatăl și pe toți cei din cer, căci ți-ai ales pământul și trufia de a fi propriul stăpân al pașilor vieții tale. Toate acestea ale tale ți le amintesc ca să știi cât de mult L-ai părăsit pe Dumnezeu și cât de departe de dragostea Lui stai.

Omul ar fi să lucreze numai pentru Dumnezeu totul, și nimic pentru sine. El însă are familie, are copii, are griji, și iată, se zbate în ele și n-are vreme să se uite în sus la sărăcia pe care și-a strâns-o în cer, căci el și-a ales pământul și a uitat că-și pierde viața și că nu și-o strânge ca să aibă în cer.

O, Fiule Iisus, așa m-a purtat Duhul să grăiesc acum, căci pierderea omului doare, iar durerea aceasta crește cu fiecare clipă, cu fiecare om care nu-și trăiește pentru Dumnezeu viața lui pe pământ. Lucrarea omului a fost să fie raiul, paza și lucrul cel de rai, și apoi intrarea lui în odihnă, în averea cea de rai.

O, dacă în rai nu a dat omul să asculte, cum să poată asculta el pe pământ de lucrarea raiului? Nu vrea omul să lucreze și să ocrotească raiul, o, nu vrea. Voiesc să-l înduioșez pe om prin grăirea mea de azi și să se întoarcă să lucreze ce i-a dat Dumnezeu să lucreze, și să asculte așa și să ceară cu rugăciune plânsă inimă nouă să-i dăruiască Tatăl, căci omul s-a pierdut de Dumnezeu și nu mai are nici o părtășie cu Tatăl său, o, nu mai are, ca și fiul risipitor plecat de la părinți și mâncând roșcove cu porcii, cu fiii lumii, cu cei ce au părăsit ei pe Tatăl Dumnezeu.

O, voi, cei care rătăciți fără Tatăl, faceți-vă cunoscuți lui Dumnezeu! Părăsiți calea lumii și spuneți cu suspine: Tată, am greșit, primește-mă și mă iartă și apoi să-Ți fiu supus, și lucrător cu Tine ca să capăt înapoi viața risipită. Așa să ne ajuți pe noi, pe toți. Amin.

— O, câtă aplecare spre om, câtă stăruință ai pus în cuvânt ca să învii dorul de Dumnezeu în om, mamă!

O, fiu creștin, ca să-ți pot primi rugăciunea trebuie să fii cunoscut, să te cunosc, să te faci cunoscut lui Dumnezeu, și apoi să semeni cu Mine după ce primești de la Mine, și așa ești tu fiu al lui Dumnezeu. Iată, creștinii care au trecut prin acest popor nu au făcut așa înaintea Mea și au lucrat altfel, au dat să caute să le fac Eu voia, dar Eu nu sunt ca omul, căci sunt Dumnezeu. O, nu se suie la cer miros de bună mireasmă dacă jertfa lucrului duhului și al mâinii nu se face cu o mare iubire. Numai ce este din o mare iubire ajunge o bună mireasmă la cer, altfel nu are nici o plată dăruirea.

Fiilor, fiilor, cereți peste cei de pe pământ lucrarea harului să vină. Harul cel de sus îl poate ajuta pe om, pe creștin, căci trebuie să-L poarte omul pe Dumnezeu, și apoi să vină peste el darul prin care să-L slujească pe Domnul, dar fără să-și facă omul socoteala pentru el însuși, pentru meritele slujirii lui, ci să socotească doar că este păcătos și dator lui Dumnezeu pentru viața sa, că iată, trufia nu-l slăbește ca să-și piardă umilința inimii, ci îl cuprinde de peste tot și-și pierde omul pocăința, pierde acest mare har care-i întărește aplecarea și supunerea, o, și greu mai este să aibă omul minte prin care să poată Domnul, Care a murit pe cruce pentru om!

O, creștine, nu uita că am murit pe cruce pentru tine. Păstrează-ți duioșia pentru ranele și disprețul pe care le-am purtat cu crucea în spate și cu răstignirea pe ea a trupului Meu dumnezeiesc, și așa să-ți poți păstra pocăința trează și vie mereu, că iată cât rău îți faci ție și lui Dumnezeu când uiți ce plată rușinoasă a purtat Fiul lui Dumnezeu pentru tine de la maimarii lumii de pe pământ, lumea în mijlocul căreia tu îți petreci viața lipsit de dragostea de Dumnezeu.

O, nu uita, creștine, că Dumnezeu este dragoste, și tot așa sunt și cei ai Lui pe pământ. Iată ce face dragostea! Dragostea M-a pus pe cruce, nu altceva înseamnă dragostea. Întreabă-te dacă ești în dragoste uitându-te ce face dragostea, căci Dumnezeu S-a smerit spre batjocură ca să nu mai fii tu pedepsit pentru multele tale păcate, pentru despărțirea ta de El, pentru înstrăinarea ta de Domnul, iar El te-a iubit și S-a smerit în locul tău și nu-ți cere decât să-L recunoști ca pe Cel ce-ți dă salvarea.

Am grăit despre depărtarea de Dumnezeu a omului și despre iubirea Mea, care-l poate înduioșa spre pocăință, spre dobândirea harului sfânt asupra celor ce sunt de partea Mea pe calea vieții lor.

Mi-e milă de toți oamenii, Mi-e milă mai mult decât acum două mii de ani când M-am smerit pe cruce ca să Mă dau răscumpărare pentru salvarea omului. O, Mi-e milă și mai mult ca atunci, Mi-e milă când văd omul risipindu-și zilele vieții fără să-și agonisească lângă Mine în cer loc sfânt pentru venirea lui la Mine după ce sfârșește mersul pe pământ.

O, omule, vino la Domnul! Dacă nu vii de mic, vino măcar când cazi sub sarcina păcatelor tale multe și te doare sub ele! Vino să-ți fie milă de Mine că am suferit de la tine! Vino să crești pentru palatele cerești, pentru Sfânta Sfintelor Domnului, pentru Ierusalimul pe care voiesc să-l dăruiesc acum, la sfârșit de timp, celor ce ascultă de Dumnezeu și de venirea Mea cea cu slavă de cuvânt pe pământ, căci voiesc să fac raiul pe pământ și să-l așez înaintea celor care au iubit pe Domnul cu toată aplecarea, cu râu de pocăință în inima lor pentru multele lor păcate! Nimeni nu merită ceva de la Dumnezeu, dar cei ce au în inimă pocăință intră sub harul iertării, ca tâlharul care s-a pocăit și l-am luat cu Mine în rai ca pildă de pocăință pentru cei păcătoși care stau de partea lui Dumnezeu pentru greșalele lor.

Și acum, fiilor, lăsăm pana jos și rămânem în duhul pocăinței, în duhul raiului. Aveți grijă să învățați să păziți și să lucrați raiul, adică să păstrați pocăința și lucrarea cea pentru Domnul, iar pentru voi lucrez Eu după cât vă este de mare harul pocăinței, și învățați voi aceasta de la mama Mea, de la ea, fiilor. Ea s-a păstrat mică și aplecată și așa a slujit lui Dumnezeu, numai lui Dumnezeu până ce a ajuns la locul pentru care a slujit pe pământ ca să-l aibă apoi, adică până la Mine, până la Fiul ei, Care a murit în locul fiecărui om care se pocăiește pentru împărăția cerurilor.

Pace vouă acum! Harul cuvântului din ziua aceasta de praznic sfânt să vă îndestuleze de har pe voi! Aceasta vă doresc Eu, aceasta vă și dăruiesc, și spun: Har, har peste voi, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, aceasta las Eu, Domnul, peste voi în ziua aceasta de sărbătoare îngerească, fiilor din cetatea cuvântului Meu, căci voi ați așternut aici popas Mie și îngerilor Mei, după datina lăsată din părinți în această zi, și este în cer, și este peste fiii lui Dumnezeu de pe pământ adunare cu sărbătoare măreață, iar puterile cerești și oștirile îngerești stau cete-cete aici deasupra și privesc găteala și primirea lor la serbarea așezată de voi pentru ele, pentru cetele de sus, o, și se bucură de la voi părinții căci sunteți fii iubitori și împliniți voi așezările lor și le aduceți înaintea cerului, și iată, lucrează Dumnezeu cu voi, și îngerii vă slujesc pe voi, iar voi pe îngeri, o, fiilor.

O, mare este ascultarea de părinți! Mare binecuvântare lucrează ea peste fii, și le spun tuturor fiilor care au părinți care le poartă de grijă, le spun așa: Nu disprețuiți părinții, nu-i îndurerați, nu-i întristați, că dacă ei sunt umiliți de voi și întristați de voi, o, nu vă merge bine vouă și vă merge rău din pricina călcării poruncii lui Dumnezeu pentru părinți.

O, ce s-ar fi întâmplat să nu fi ascultat Eu de Tatăl Meu, Care M-a trimis pe pământ să fiu pus pe cruce pentru chin și moarte, iar Eu să-L fi întristat cu nemulțumirea, cu neascultarea, cu răzvrătirea? Iată, Tatăl știe care este binele cel pentru fii, chiar dacă fiii nu pot înțelege deodată ce înseamnă ei pentru părinții lor, și ce înseamnă tatăl pentru fiii săi.

O, fiilor, se bucură și se mângâie de la voi părinții și sfinții toți că ați ales să ascultați și să înțelegeți și să lucrați voia lui Dumnezeu între oameni pe pământ acum, în vremea Mea cu voi, că iată, voi vorbiți pe pământ pentru Mine, voi sunteți vestitorii Mei și luați din gura Mea cuvântul și îl dați de veste peste pământ și Mă vestiți cu voi, și că vin pe pământ cuvânt în vremea Mea cu voi.

O, ferice de cei ce lucrează cu Domnul pe pământ și trăiesc după voia Lui, fiilor! Trăirea fără Dumnezeu îl aduce pe om numai spre greșale, numai spre golire de Dumnezeu, de parcă Dumnezeu nu înseamnă nimic pentru om. Stau cu voi în sfat la sărbătoarea îngerilor și Mă uit cu jale la cei care s-au zdrobit judecând pe Dumnezeu și mersul cel greu al lucrării cuvântului Meu, și pe voi, cei de sub crucea cea grea a venirii Mele cuvânt pe pământ, fiilor, și le spun tuturor celor ce aud și știu de mersul Meu cu voi, le spun lor așa:

Feriți-vă să judecați pe Dumnezeu și mersul Meu cuvânt peste pământ cu cei de sub crucea venirii Mele acum, la sfârșit de timp. Cu lacrimi vă spun aceasta, că Mă doare până în veci de cei care s-au sfărâmat în piatra judecății asupra mersului Meu de azi cu cei ce Mă poartă ca să vin cuvânt pe pământ. N-am mai rămas alături cu cei nemulțumiți și neiubitori până la capăt cu răbdarea sfântă, și și-au făcut rost de judecată căci au judecat.

O, aveți grijă mare cum priviți mersul Meu și crucea Mea de azi și loviturile spre ea, că am avut cu cei ce Mă poartă, am avut lângă ei creștini buni cu credința și cu jertfa lor, dar s-au crezut în stare să socotească ei în locul Meu lucrurile și stările și s-au urcat așa deasupra Mea și au amețit și nu-i mai am sub cruce, o, nu-i mai am dacă s-au clătinat, și așa s-au clătinat mulți și s-au luat unii după alții căzând în slăbiciuni, o, și mai am puțini, și merg din greu.

O, câtă bucurie au sfinții și îngerii pentru lucrarea cuvântului Meu și cât sprijin pun ei ca să împlinesc Scriptura venirii Mele așa cum vin Eu acum pe pământ! Cei de pe pământ, care au mers cu Mine o vreme, iată, nu s-au mai bucurat să meargă, și au ridicat nemulțumiri și M-au lăsat și s-au tras de sub crucea Mea, o, că n-au înțeles ei lucrarea Mea, n-au înțeles pe Dumnezeu, și au voit să-i înțeleagă Dumnezeu pe ei, o, și le-a fost rușine să-și vadă vina și să se ridice de fiecare dată pentru mersul înainte.

Și iată, măi creștine măi, ție îți este rușine să fii tu vinovat, te codești, te încordezi, te nemulțumești de cel care te-ar îndruma cu ceva spre îndreptarea ta, iar Eu, Domnul Dumnezeul tău, a fost să port toată rușinea de care îți este ție pe pământ rușine s-o porți, și am fost socotit stricător de lege, desfrânat, hulitor de cele sfinte, dezbinător și păcătos, bătut apoi și pus la chin pe cruce, și am fost lovit gol și Mi s-au luat hainele ca să fiu de batjocură mulțimii, fiindcă tu îți ascunzi faptele tale urâte și pornite de la neascultarea de Dumnezeu și de părinți, căci ție îți este rușine să fii tu vinovat, defăimat, nevrednic, o, și a fost să port Eu ceea ce tu nu poți.

Iată, fiilor credincioși cu care am mai rămas, am grăit de durere, fiilor, căci ori de câte ori stau cu sfinții la voi în sărbători îi văd lipsă pe cei căzuți de lângă lucrarea venirii Mele și Mă prinde tristețea și Mă apasă ea și dau să știe și ei cum nu M-au ascultat, cum au întristat pe Tatăl și nu le merge bine nici pe pământ, darămite apoi în cer! O, dacă și-ar lucra pocăință și adânci păreri de rău! O, dacă s-ar trezi ei pentru umilință și pentru rugăciune cu putere multă în ea pentru scăparea de sub vina că M-au părăsit! O, dacă și-ar lucra ei sfințenie până la sfârșit și părăsirea duhului lumii în care s-au înecat de tot!

Fiilor, fiilor, bucurie mare este în ziua aceasta la masă cu Noi și cu voi pentru cei pomeniți aici de voi înaintea Mea pentru pasul spre înviere deplină, căci neamul celor adormiți e mare și sunt veniți cete-cete din vreme și sunt câtă frunză și iarbă, fiilor. Le-ați făcut chemarea, le-ați făcut pomenirea de toamnă și sunt tot mai vii, și cântă în cor slavă Mântuitorului lor și se bucură cu toții de lucrul Meu cu voi pentru ei, fiilor. Iată-i la masă cu îngerii aici, căci au rămas la sărbătoare după ce au primit daruri, bucate binecuvântate și plăcute în cer, nu cum face lumea mâncăruri cu carne și cu țuică pentru răposați, o, nu așa, fiilor.

Când l-am zidit pe om, l-am zidit ca să mănânce el, și apoi M-am grăbit să-i fac grădină cu hrană sfântă și l-am așezat la masă și i-am spus ce să mănânce și ce să nu mănânce din bunătățile raiului. El însă a făcut tot ca omul de pe pământ, s-a împotrivit să asculte, și și-a disprețuit Tatăl și n-a ascultat. Putea să asculte, dar n-a ales așa, și a fost să nu mai poată sta în locul în care și-a călcat ascultarea de Tatăl și a ieșit atunci omul de sub voia lui Dumnezeu și a trăit pe pământ după voia lui, muncind cu sudoare pentru hrana sa, de atunci și până azi muncind.

Acum, fiilor, iată ce mare lucrare avem de lucrat, că avem de scos de sub vină neamul omenesc care n-a ascultat, și pentru care Eu am pătimit pe cruce ca să-l scot de la durere și l-am scos, o, și avem încă de lucru, fiilor. Îngerii lucrează cu Mine fără de încetare și știu de la Mine că Eu, Domnul, dau lupta cu satana ca să-i scot de sub robia lui pe oameni. Eu și micuții Mei de sub crucea vernirii Mele dăm lupta cu duhul lumii și cu satana, stăpânitorul de peste oameni, și avem să-l doborâm și să-i eliberăm pe toți de sub întunericul lui, iar îngerii Mei dau lupta cea nevăzută ca să-l biruiresc pe satana prin cuvântul Meu rostit ca să-l împlinesc apoi, precum este scris să biruiesc, și apoi să așezăm sărbătoarea biruinței Mele și a îngerilor biruitori cu Mine, și iată-i mărturisind de lângă Mine lucrul Meu cel de azi cu ei și cu voi, cei de sub crucea Mea, și duhul lumii va fi biruit, căci așa este scris.

— Puterile cerești și oștirile îngerești Te laudă neîncetat și Te mărturisesc, Doamne, cu apropierea cea deplină a biruinței Tale asupra lui satana, care Te-a despărțit de om înșelându-l ca să-l poată cădea din rai și să rămână de partea lui omul. Tu însă ai trezit la veghe îngerii și lucrează ei cu Tine de atunci să biruim furul, dar omul ne stă împotrivă, căci omul nu Te vede, iar satana și duhul lumii își arată mereu marfa la vedere și îl încântă pe om cu cele văzute și e de luptat pentru biruință, iar Tu îl aduci pe om la neputință ca să-l tragi spre pocăință, îi dai doctorie amară umilința, Doamne, și e de ajunsă această doctorie ca să-l faci pe om să Te caute și să Te ia înăuntrul lui la greu, numai să înțeleagă el că a fost tot timpul încăpățânat atâta vreme cât a putut el ceva, și apoi el Te vrea, Doamne, o, și cu câtă milă lucrezi să-l aduci iarăși pe om la Tine, și suntem tot timpul cu Tine în lucru în cer și pe pământ, iar biserica Ta cea micuță este lucrătoare pe pământ pentru partea rugăciunilor trimise la Tine pentru împlinirea Scripturilor, căci trebuie cerută această împlinire așa cum ai lucrat Tu cu ai Tăi în toate vremile, și numai Tu ești Cel ce biruiești, chiar dacă omul Îți stă împotrivă Ție și stă de partea lui satana cu voia sa, cu viața sa, dar scris este că Hristos este biruitorul.

Te slăvim de deasupra, Te purtăm pe nori de aripi îngerești și petrecem îngerește aici acum, în cetatea cuvântului Tău, plină de duhuri acum în ziua noastră de serbare.

Mulțimea cetelor îngerești laolaltă cu mulțimea chemaților la masa lor de pomenire pentru învierea cea deplină a lor, slavă și mulțumire ridicăm spre Tine pentru slava Ta cea mare, pentru venirea Ta cuvânt pe pământ, pentru apropiata Ta biruință, și apoi sărbătoarea veșniciei cu toți fiii credinței sfinte, care și-au păstrat iubirea cea pentru Tine în inimile lor, așteptându-Te să-i izbăvești pe ei.

Să stăm bine, să stăm cu frică și cu luare aminte la Tine, Doamne, iar poporul cuvântului Tău, poporul cel adevărat pentru credință și pentru ascultare, să-Ți spună: Înconjoară-ne pe noi cu sfinții Tăi îngeri, Doamne, și ne fii salvare, și mântuire să ne fii nouă. Amin.

— Binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, aceasta las Eu, Domnul, peste masa de serbare a îngerilor la începutul și la sfârșitul sărbătorii în așternutul de aici!

Sunt dintre cei care așteaptă să spun cuvinte mari să despic munții cu ele, că așa știu ei să gândească și să aștepte de la Dumnezeu. Eu însă petrec cu voi ca tata cu fiii lui aici, și Ne gospodărim lucrarea și viața cu rânduieli după legile cerești, și ce cuvinte mai mari mai pot fi așteptate de la Dumnezeu ca să fie auzite? O, nimeni dintre aceștia să nu uite că Eu sunt Cel ce trebuie să aștept, și că aștept și tot aștept cu răbdare de Tată după cei ce puțin iubesc să împlinească lucrul de fiu înaintea Mea.

Și dacă un cuvânt mare se așteaptă din gura Mea, iată-l: Iubiți să fiți sfinți, iubiți sfințenia! Ea se mărturisește pe sine prin tot ceea ce este și face omul, și se face pildă de sfințenie pentru mulți. Veți putea aceasta dacă sunteți umiliți și smeriți, iar altfel nu veți putea. Păcatul nu trage la cei iubitori de umilință și smerenie, iar dacă trage e din pricina amestecului trufiei chiar prin acestea, căci omul nu poate să se creadă nevrednic de Dumnezeu, de mântuirea sa așa cum sfinții plâng și se tânguiesc pentru nevrednicia lor înaintea lui Dumnezeu.

Și acum iar și iar, din mijlocul puterilor cerești și a cetelor îngerești spun acum ca un Părinte purtător de grijă și spun:

Pace peste popoare și între popoare și mai ales pace între cele fără de pace! Duhul păcii de sus să se așeze peste conducătorii popoarelor fără de pace, căci din pricina conducătorilor lor nu au pace popoarele.

Din cer și de pe pământ strig: Pace între popoare, pace vouă, popoarelor!

O, pace și ție, cetate a cuvântului Meu! Pace vouă, fiilor din cetate, și strigați la Mine pentru pacea popoarelor fără de pace!

Vă cuprind pe voi și pe cei de la masa Mea cu voi acum, o, fiilor. Puțini au mai rămas credincioși Mie și vouă, dar tot așa a fost și acum două mii de ani lucrarea Mea cu ucenicii Mei de atunci. Sunt mulți cei din cer cu voi, și aceasta este biruința: cerul, fiilor, cerul și cei din cer cu voi și pentru voi, și de aceea pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Pace și putere sfântă peste cetatea cuvântului Meu ca să intru cu sfinții, că este în cer între sfinții mucenici sărbătoare, iar Eu, Domnul, le dau mângâiere, le dau venirea Mea pe pământ cu ei, și glas le dau lângă grăirea Mea prin care Mă mărturisesc în vremea aceasta peste pământ, o, că mereu tot spun că aceasta este vremea întoarcerii Mele ca să gătesc un popor pentru rai și să împlinesc Scripturile de veac nou și ceresc, căci trec cele vechi, și totul se face nou, precum este scris.

E sărbătorit între mucenicii din cer tinerelul mărturisitor Dimitrie, cel ce nu s-a ascuns înaintea împăraților păgâni din vremea lui și M-a vestit de Dumnezeu al său când mai-marii vremii păgâne dădeau la sfâșiere pe toți cei care erau aflați cu iubirea Mea întru ei și între ei.

În toate vremile am avut din cei ce Mă iubeau și Mă mărturiseau, și se întâmpla aceasta pentru că înțelegeau pe Dumnezeu cei ce se încurajau asupra necredincioșilor, o, dar nu mai vezi acum așa putere de credință și de iubire de Dumnezeu, dar iată, au fost de trebuință și așa vremi, căci credința în Mine trebuia întărită ca să rămână ea și să-Mi păstreze popor creștin prin vreme și să am la sfârșitul luptei cu necredința, să am biserică slujitoare și mărturisitoare prin sfinții ei mărturisitori pentru Mine și prin semne mai presus de fire când Eu, Domnul, lucram prin ei ca să rușinez necredința celor îngâmfați care se voiau dumnezei tari, dar David cel tânăr a ucis cu o pietricică mică pe vrăjmașul lui Dumnezeu, o, și așa au fost rușinați împărații păgâni prin cei ce iubeau pe Dumnezeu pe pământ, iar turma creștină are acum mari mijlocitori în cer, și trebuie hrănite și stârnite credința și darurile ei, și aceasta face amintirea mărturisitorilor lui Hristos, și sunt ei mijlocitori și rugători în cer pentru urmași, și iată, o singură biserică este, numai una, nu sunt mai multe, iar dacă sunt, sunt altceva, sunt rătăcitorii de turmă și scrie de ei în Scripturi că se vor ivi ca să înșele pe mulți, dar Eu, Domnul, vin și lucrez cu cuvântul și stau în luptă cu duhul rătăcitor de turmă, o, că e ușor de tot să-l dărâmi pe creștinul care nu stă cu Dumnezeu în rugăciune și în petrecere sfântă, și iată ce spun la tot creștinul, la tot poporul creștin:

Nu fii popor fără rugăciune, poporule creștin! Toate casele de creștini să aibă spre Dumnezeu rugăciuni ca să pot ocroti din cer pe cei legați prin rugăciune cu Dumnezeu, căci numai păgânii nu stau în rugăciune în vremea vieții lor.

O, fericiți sunt și vor fi creștinii care au rugăciune spre Dumnezeu prin duhul sfinților părinți, căci duhul acestor rugăciuni îi păstrează pe ei în rădăcină, îi păstrează biserica Mea cea adevărată și una după nume și după viață și după orânduiala lăsată prin sfinți.

O, fii creștini, primiți bucuroși îndemnul Meu, că iată ce vă spun: puteți să nu aveți ce mânca sau cu ce vă îmbrăca sau sub ce să vă adăpostiți, dar rugăciunea spre Dumnezeu să nu vă stea din minte și de pe buze, ci stați cu Domnul mai mult decât cu voi înșivă și unii cu alții, o, fiilor.

S-a tot fărâmițat turma bisericii Mele prin smulgerea de lângă ea a celor ce au căzut în ispită la glasul unora care și-au dorit să aibă turma lor, dar iarăși spun, o singură biserică este, și ea are părinți și mărturisitori în cer. Amin.

Omul își alege singur viață de creștin sau viață de păgân, iar cale de mijloc nu este. De aceea cel ce voiește să fie al lui Hristos, acela să învețe și să înțeleagă și să aleagă viața de creștin, viață de rugăciune, de petrecere cu Hristos și cu sfinții Săi mărturisitori prin apă, duh și sânge, iar rădăcina creștinului este cea de la început și care mărturisește ca la început pentru viață de creștin.

Am spus și iarăși spun: nici un război între popoare nu se stârnește decât pentru apărarea bisericii lui Hristos și pentru credință și se luptă păgân cu creștin, antichrist cu Hristos. Iar Eu, Domnul, privesc acum vremea de război din țările vecine, unde vrăjmașul antichrist dă să se arate prieten și să se apropie cu duhul rătăcitor de turmă al neamului creștinesc, iar până să se lămurească cei ce se războiesc pe seama ambiției celor ce ațâță de departe sub nume de prieteni, iată, curg dureri și lacrimi și sânge.

O, așa este peste tot pământul, e până la capăt lupta între Hristos și satana cu numele de antichrist, și de două mii de ani a fost proorocită această luptă, dar în fața luptei sunt Eu, Iisus Hristos. Se luptă Mielul cu Fiara și biruiește Domnul, căci scris este: «Domnul risipește sfaturile neamurilor și leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfaturile căpeteniilor, iar sfatul Domnului rămâne în veac, din neam în neam gândurile Lui, o, și fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, ales de El de moștenire Luiși». Iar creștinii Mei să mărturisească și să cânte spunând: «Să Te laude, Doamne, pe Tine, toți împărații pământului când vor auzi toate graiurile gurii Tale și să cânte ei în căile Tale, că mare este, Doamne, slava Ta!».

Iată, trebuie rugăciune pentru întărirea păcii acolo unde se dă război, dar pacea înseamnă biruința cea de partea lui Hristos și a bisericii Sale și de aceea Eu, Domnul, spun:

Pace vouă, popoarelor, și vouă, stăpânitorilor de peste ele, căci biruința este pentru Hristos! Cei ce se luptă împotriva Mea, aceia să lase armele jos și să caute pacea poporului său, pacea întru Hristos, și toate prin biserică și pentru biserică, toate pentru turmă, pentru popor. Amin.

Acum mucenicul Dimitrie așează lângă cuvântul Meu mărturisirea lui așa:

— O, nu vă ridicați mai sus decât puteți fi, voi, stăpânitori trufași, căci adevărata victorie nu este pământul pentru care luptați, ci este cerul, dar voi luptați fără dragoste de Dumnezeu asupra celor ce au această dragoste.

Iar voi, cei ce vă puneți poporul în primejdie, o, nu vă mai sprijiniți pe prieteni, că prieteni nu sunt, ci numai furi, numai tâlhari sunt, căci dragostea nu caută ale sale, o, nu. De aceea iată ce spune Domnul vouă:

— Eu, Domnul, vă dau sfat părintesc: Pace vouă, celor ce nu aveți pace, că iată, e durere în țară la voi, iar dușmanul străin vă minte și se dă prieten! O, fiți liniștiți întru ale voastre și fie-vă milă de poporul care suferă și piere. Războiul de la voi vine din afară, nu de la mijloc, nu din vecini. E dușmanul antichrist sub mască de prieten, dar el e dușmanul care se luptă să aducă păgânia lui peste tot, și iată, și la voi aici, aici, lângă popoare creștin ortodoxe, aici, unde sunt creștini de jur-împrejur, creștini ai lui Hristos, biserica Mielului.

Voi, țări creștine, ridicați duhul rugăciunii sus la cer și cereți binele lui Dumnezeu peste meleagurile voastre, nu altfel de bine, căci binele lui antichrist dă să vă ia din binele lui Dumnezeu. O, pace vouă! Eu, Domnul, vă dăruiesc acest cuvânt și acest dar: Pace vouă!

Acum, fiilor din cetatea cuvântului Meu, să ne pregătim și să așezăm duh de rugăciune pentru biruința Mea între cei ce au tulburări și atac de la vrăjmașul antichrist. Războiul acestor vremi e hrănit de potrivnicul Meu antichrist, care se dă prieten și binefăcător și apărător.

Să rămână sfatul cel din cer, iar sfaturile căpeteniilor vrăjmașe să cadă și să se facă pace, și cu ea să se lucreze între popoare!

E cerul sfinților în veghe mare și doare la cer tot ce doare pe pământ. Să alinăm chemând prin duhul rugăciunilor puterile cerești să cârmuiască din partea Mea, iar Tatăl să vegheze. Amin.

Acum voi, fiilor din cetate, veți găti pomenirea de toamnă pentru cei adormiți, o, că mult vă așteaptă, mult, fiilor, și binecuvântare las peste voi pentru această pregătire odată cu sărbătoarea îngerilor, și-i vom mângâia pe cei ce așteaptă de la Noi și de la voi.

Cereți prin Mine la Tatăl, cereți, fiilor, iar Tatăl vă va da vouă, după făgăduința Mea.

Vă așez în duhul păcii și al nădejdii sfinte și toate pentru dragostea Mea de voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.