În zi de mare sărbătoare creștinească Mă așez cu slava cuvântului Meu în cartea Mea cea de azi, deschisă ea pe vatra și pe masa neamului român, că am deschis-o Eu Însumi, precum este scris de Mielul lui Dumnezeu Care desface pecețile cărții, și se numește cartea aceasta Evanghelia Mielului și se vestește ea de la margini la margini cu venirea Mea și cu ziua cercetării fiecăruia mai înainte de sfârșitul fărădelegii lumii, că vine, vine sfârșitul fărădelegii, care și-a umplut până pe dinafară cupa. Dar mai întâi Evanghelia venirii Mele strigă la pocăință tot omul, ca să nu vină pe neștire plata cea pentru faptele vieții, că Eu, Iisus Hristos, am murit pentru fiecare om care vrea să aibă parte de mila Mea, de multă mila Mea, de împărăția care vine pentru cei ce sunt creștini sfinți pe pământ, pentru cei ce se sfințesc ca să iasă ei întru întâmpinarea Mea.

O, pace ție cu Domnul, pace ție, popor al cuvântului Meu! Și avem la masa cuvântului de azi oaspeți de seamă dintre cei sfinți ai oștirilor de sfinți.

A fost odată un împărat creștin, Constantin, și este el acum între cetele de sfinți și are trecere la Dumnezeu așa cum a avut și pe pământ, că l-am trezit pentru credința în Fiul lui Dumnezeu și i-am arătat semnul crucii ca să-l cunoască el și norodul său și armata împărăției lui, și l-am întărit cu harul biruinței de sus și a doborât el puterea cea păgână a împăraților potrivnici creștinilor Mei, și l-a slăvit pe el apoi neamul creștinesc scăpat de sub împărații păgâni, o, și am făcut lucrare sfântă pe pământ cu acest împărat credincios, că a adunat el pe sfinții părinți ai lumii credinței creștine și s-a așezat carte pe pământ pentru mersul cel drept al bisericii Mele, și apoi Mi-am ridicat sus la vedere crucea răstignirii Mele, și am lucrat aceasta prin el și mama sa, împărăteasa Elena. Și Mi-am arătat în acești împărați biruința Mea asupra împăraților păgâni și asupra dușmanilor bisericii Mele, care se tot ridicau ca să lovească dinăuntru și din afară, o, și s-au așezat anateme asupra hulitorilor de Dumnezeu și a tuturor încercărilor eretice ale minților trufașe, care dădeau să umble să iscodească Ființa Fiului lui Dumnezeu, îndemnați ei de lucrarea antichristă, care umblă până azi la slava și la adevărul dumnezeiesc al Unuia Dumnezeu în trei fețe, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, și de atunci se botează oamenii în legea creștină sub acest nume, așa cum Eu, Domnul Iisus Hristos, am rostit peste ucenicii Mei acum două mii de ani să vestească pe Hristos și faptele Lui și să boteze în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe cei ce vin la pocăință și la credință, și care au ca semn îmbrăcarea în Duhul Sfânt, semnul creștinilor adevărați, iar Eu, Domnul, lucrez în vremea aceasta și împart Eu Însumi cuvântul vieții veșnice și-i chem la Mine pe cei împovărați de păcate, și vreme de har dăruiesc celor ce se dau lui Dumnezeu mai înainte de sfârșitul fărădelegii de pe pământ, ca să se arate apoi împlinirea cuvântului Scripturii pentru cerul cel nou și pământul cel nou și pentru lucrarea Noului Ierusalim între cer și pământ, precum este scrisă săvârșirea tainei lui Dumnezeu.

Voi, fiilor care-Mi primiți în carte cuvântul și-i dați mers peste pământ, așezați-vă acum sub binecuvântarea Mea și pregătiți înaintea Mea și înaintea poporului hrănit de cuvântul Meu de azi, așezați praznicul Duhului Sfânt, că a sosit, s-a apropiat duminica Rusaliilor, când venea poporul la izvor aici pentru praznic sfânt. Acum însă așezați masă de praznic și luați corăbiuța și mergeți voi la cei ce veneau aici sub cort, și împărțiți voi din bucatele praznicului pentru vii și pentru adormiți, iar Eu le voi împărți lor glasul cuvântului Meu în ziua cea de praznic și le voi da ca întotdeauna, din cer le voi da, căci vremea de acum e strâmtorată pentru umblat pe cale, și e binecuvântată pentru statul cel cuminte, departe de duhul lumii și de mersul ei cel depărtat de Dumnezeu.

O, cât de dor Îmi este să vrei să ieși din lume, măi poporul Meu! Voiesc să-Mi săvârșesc lucrarea, dar tu umbli prin lume și-Mi frânezi lucrul pe care-l am de împlinit, când tu nu ții seama cu inima de hotarul dintre tine și lume, că lumea are vinul ei amar, desfrâul și toată fărădelegea, și-și face rost de plată după fapte, iar Eu am strigat mereu: «Ieșiți din lume, fiilor! Ieși, poporul Meu, ca să nu bei din vinul lumii!», că dacă tu nu vrei să stai întru Mine iei din ceea ce face lumea, mergi pe unde merge lumea, stai amestecat pe cale cu ea și cu duhul ei, cu mersul picioarelor tale umblând fără hotar între tine și lume, iar dacă nu pentru Mine mergi când mergi prin lume Eu sunt încurcat de tine să fac curat pe cale de duhul și de păcatul din lume.

O, am lăsat să meargă minciuna peste pământ ca să te deprind pe tine să stai în ograda ta, în gospodăria ta, ca să te înveți să stai neatins cu lumea ca să pot Eu, Domnul, să-Mi fac loc cu vremea curățirii, sau a sfințirii, cum or vrea oamenii lumii să-și aleagă, fiindcă este scris: «Cine este nedrept sau întinat, să stea așa dacă vrea așa, dar cine vrea cu neprihănirea, așa să stea și mai departe, iar cine este sfânt, să se sfințească încă, fiindcă Eu vin curând ca să dau fiecăruia după fapta lui, și ferice va fi de cel ce-și spală veșmântul ca să aibă drept la Pomul Vieții, iar cei ce fac faptele minciunii și ale trăirii ei rămân afară», precum este scris.

Așadar, vin Eu cu solii Mei și aduc binecuvântare la tine acasă, fiule creștin, dar tu să te grăbești să-Mi fii Mie plăcut pentru statul tău lângă Mine, pentru întâlnirea ta cu Mine mereu, o, că am privit mereu peste viața ta, peste împlinirea pe care ți-o cer în vremea aceasta de venire a Mea pe pământ cuvânt, și am văzut șchiopătare în mers la mulți din cei ce veneau la zile de praznic aici.

O, așezați-vă să împliniți voia Mea, fiilor, căci veșmântul trebuie să vă fie întreg și nepătat, și cereți Domnului ajutor ca să puteți sluji cu întregire mersul după Domnul, căci neîmplinirea cuvântului Meu întru totul este neascultare de Dumnezeu, fiilor, iar Eu vin și vă rog: fiți cu frică, stați în ascultare, că neascultarea este cu cei mincinoși față de Dumnezeu, iar Eu voiesc să fiți cu credincioșie pe calea spre Dumnezeu, numai să puneți voi hotărâre întreagă, fiilor.

Iată, acum împăratul creștin Constantin stă lângă Mine la masă de cuvânt și este mărit de cetele de sfinți ca unul care a biruit pentru creștini pe pământ și pentru pecetluirea dreptei credințe pe mai departe a neamului creștinesc până la sfârșitul timpului, iar biserica Mea și viața ei și mersul ei nu vor fi biruite, și vor fi pe vecii.

Și pace ție la masă cu Mine și cu poporul cuvântului Meu, o, apostol iubit al ascultării de Dumnezeu, că M-am descoperit ție și M-ai ascultat întocmai, și te-ai plecat sfinților părinți și ai așezat sub sigiliu împărătesc temelie tare și de neclintit bisericii Mele, o, și ai loc mărit între sfinții cerului, căci creștinii bisericii sunt cei ce moștenesc cerul, iar tu ai pecetluit calea pentru cei ce se fac fii ai lui Dumnezeu pe pământ prin biserică, prin calea care arată spre împărăția lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ!

— O, Stăpânul meu și al neamului meu, eu am fost și sunt împărat al neamului Tău creștinesc, neamul care poartă numele Tău, nume din numele Tău luat și purtat, iar neamul Tău este neamul meu, căci eu sunt al Tău, fiindcă Tu m-ai făcut creștin, și împărat creștin am fost pentru turma Ta, și am ridicat biserici înaintea Ta ca să Te slăvească în ele neamul creștinesc. Iar ca să nu se abată turma creștină de la legile sfinte, am strâns în sobor părinții cei sfinți ai bisericii și au rostit ei adevărul Tău și au dat deoparte eresurile și pe cei ce le născoceau, cu duhul lor trufaș umblând ei de colo-colo ca să clatine adevărul cel despre dumnezeirea Ta, o, Fiule al Tatălui ceresc, Cel una cu Tatăl în veci de veci, iar cine n-a avut credință cu care să Te cunoască și să Te slăvească de Dumnezeu adevărat, aceia și-au luat și-și tot iau plata după fapte, dar Tu vei rămâne Mântuitorul neamului creștinesc și Păstorul Cel cu crucea și hrănitorul sufletelor lor, iar noi toți, slujitorii Tăi din cer, stăm uimiți de măreața lucrare a cuvântului Tău peste pământ în acest timp, Doamne, dar stăm și așteptând înfiorați de dor biruința Ta asupra lucrării lui antichrist, omul care se vrea cu față și haină creștinească, dar el este lupul care caută spre turma Ta, că știe că Tu vei birui minciuna lui și pe satana, tatăl minciunii și tatăl lor, al celor mincinoși, o, și este în mare încordare omul antichrist, ca și duhul trufiei lui și al slujitorilor lui, iar eu ajut din cerul de sfinți lucrarea Ta de azi, și armata cerească e zi și noapte la veghe și la luptă pentru Tine, Doamne, și pentru turma Ta, pentru biserica Ta pe pământ, și prin care Tu să biruiești pentru Tine și pentru ea.

O, nu mai ai conducători pe pământ, cu care să-Ți sprijini biserica și mersul ei și biruința ei asupra lui satana. O, nu mai ai, Doamne, oameni credincioși pentru Tine, și cu milă pentru turma creștină, așa cum am avut eu milă de ea și de ranele părinților sfinți, care au suferit de la păgâni bătăi și defăimări și mucenicie, Doamne. Acum sunt puși de oameni fără Dumnezeu toți cei care vin pe scaunele de domnie peste popoare, o, și nu mai ai cu cine să Te sprijini, Doamne, dar iată-ne cu Tine venind și lucrând și cuvântând peste pământ prin cartea Ta, prin venirea Ta cu sfinții, Doamne! O, slavă Ție că împărățești și că neștiut de împărații pământului stai și cârmuiești Tu cu slava cuvântului Tău, Doamne, răsturnând sfaturile căpeteniilor și defăimând gândul lor trufaș împotriva Ta, ca să fie numai ei mari peste pământ, dar Tu îi rușinezi pe ei pe toți.

O, numai Dumnezeu este mare, numai El poate totul, așa vă spun eu vouă, celor ce vă credeți că sunteți împărații pământului, căci eu am fost împărat, dar m-am dat lui Dumnezeu, Care m-a chemat, și am luat de la El să ascult și să lucrez. Voi însă stați fără Domnul, Cel atât de dovedit Dumnezeu adevărat de două mii de ani prin sfinții Lui de după învierea Lui din răstignirea pe care împărații pământului au lucrat-o Lui atunci. El însă S-a sculat prin înviere, ca să înțeleagă apoi mai-marii de pe pământ și să se plece Celui ce împărățește din cer pe pământ, dar dacă duhul trufiei robește sub el duhul împăraților, o, nu mai are mult de lucrat acest duh omenesc, fiindcă Iisus Hristos este Împărat biruitor pe veci de veci și cheamă la căință și la Sine pe cei ce nu se apleacă sub cruce așa cum m-am aplecat eu, așa cum am fost eu chemat de Dumnezeu să-I fiu slujitor supus și credincios, o, și am ascultat și am fost supus, iar El m-a mărit pe pământ, și în cer apoi, o, și așa să faceți și voi, cei ce nu vă aplecați acum sub crucea Lui, o, și uitați-vă ca să vă luați după mine, după lucrul meu cu Hristos, cu Cel ce a înviat și S-a arătat lumii Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat pe veci de veci.

Iar Tu, Împărate Doamne, fă să ajungă la inima împăraților pământului duhul cuvântului meu și puterea lui cerească de împărat creștin, slujitor lui Hristos pe pământ, și slavă Ție pentru lucrul meu de azi lângă Tine, în cetatea cuvântului Tău de pe meleagul neamului român, neamul întoarcerii Tale iarăși de la Tatăl la oameni.

— Slava Mea cu voi este slava voastră cu Mine, o, sfinți ai cerului Meu cu care stau deasupra pământului, că stau cu armată cerească deasupra, și mai ales aici, deasupra neamului român, unde Îmi am coborârea în cetatea cuvântului Meu.

E zi de mare sărbătoare în cer între sfinți pentru neamul creștinesc de pe pământ, și care a umplut cerul de sfinți în toată vremea cea de după învierea Mea și până azi, și până mâine, că neamul purtător de cruce este neamul cel biruitor pentru cer, și în cer apoi neamul lui Hristos, cinstitor al crucii și următor al sfinților părinți, al celor care au așezat pe temelie sfântă și tare viața neamului creștinesc pe vecii.

O, dacă s-ar așeza la loc cele ce au fost clătinate ale vieții bisericești, ar fi biruință mare asupra diavolului și asupra omului antichrist, care s-a strecurat în lucrarea bisericii și a dat poruncă diavolească pentru strămutarea sărbătorilor creștinești. Dar am însă mulți, mulți, am dintre cei ce stau bine și cu frică pe temelia cea dreaptă, și cu aceia Eu, Domnul, voi birui pentru Mine și pentru ei, căci este scris că Eu voi fi biruitorul.

Acum învăț pe poporul cuvântului Meu și-i spun lui așa: Să fii cuminte, popor al Meu după credința ta în venirea Mea cuvânt pe pământ acum. O, și te voiesc și după fapta cea întreagă să fii tu popor al Meu, ori de pe unde ești și lucrezi lui Dumnezeu cu viața ta, cu ascultarea ta de Dumnezeu, că vin cuvânt spre tine ca să te învăț cum să stai înaintea Mea, popor dorit de Dumnezeu. O, caută tu în cartea cuvântului Meu dorința Mea cea pentru viața ta cu Dumnezeu și sfințește-te tot mai mult pentru Domnul Dumnezeul tău, și lucrează-ți ogorul cu mânuțele tale ca să ai hrană și ca să nu te îngrijești de viața ta când Îl asculți pe Dumnezeu. Dar lucrează-ți și ogorul inimii și cere-Mi Mie pentru el, că dacă Duhul Sfânt nu este El lucrarea inimii tale se face urâtă inima ta, căci cei fără Dumnezeu întreg în ei nu sunt frumoși, o, și ți-am spus mereu asta, și v-am spus la toți: „Fiți frumoși, fiilor, fiți ca Dumnezeu!”.

O, popor hrănit din cer, nu te mâhni că nu vei fi cu trupul aici în zi de praznic de Rusalii, ci stai întru Mine cu sufletul și cu slavă pentru Domnul pe buzele tale și ai răbdare și cheamă-Mă cu zilele Mele și cu biruința Mea cea prin ascultarea ta de Dumnezeu, iar acum vor veni la tine solii Mei și-ți vor aduce din binecuvântarea mesei de praznic ca și cum ai fi aici în ziua prăznuirii Duhului Sfânt.

Inimii tale îi dau binecuvântare de călătorie aici, fiule, și toate inimile laolaltă să fie întru Hristos în zi de praznic de Rusalii, căci Eu sunt peste tot pe unde am popor credincios venirii Mele de azi cuvânt peste pământ.

Și aceasta am avut acum de spus poporului hrănit cu cuvântul gurii Mele.

O, pace vouă, celor ce pregătiți praznicul și împărțirea lui și binecuvântarea lui pentru cei vii și pentru cei adormiți, care vor fi aici cu duhul în zi de praznic de Rusalii ca să ia mângâiere!

Duhul Sfânt ne ține una mereu pe toți cei care trăim întru Dumnezeu, și vine vremea nedespărțirii pentru cei ce se pregătesc pentru ea și se gătesc să fie asemenea Mie, și care Mă vor vedea, și toți cei ce se sfințesc pentru Mine Mă vor vedea cum sunt, o, Mă vor vedea, fiilor, precum este scris. Amin, amin, amin.

Această lucrare de cuvânt hrănește cerul de sfinți și de îngeri, și hrănește pe pământ pe cei hrăniți de Dumnezeu, și pe care Tatăl Meu Savaot Mi i-a dat și Mi-i dă din lume ca să-i hrănesc pe ei cu cuvântul lui Dumnezeu, care se coboară din cer pentru viața lumii, precum este scris.

Cuvântul lui Dumnezeu este mana care se coboară din cer pe pământ, și este pentru cei din cer și pentru cei de pe pământ hrană, căci Eu vin cu sfinții și cu îngerii, vin cu cerul, nu vin singur.

Vin cu casa Mea și cu casnicii Mei, o, și așa l-am învățat pe poporul care vine după hrana Mea la izvor, și i-am spus să nu umble pe pământ fără casă, să ia casa cu el când umblă i-am spus, că pământul este stăpânit de fiii oamenilor, de cei ce nu caută și nu iubesc pe Dumnezeu, și vai celui ce umblă descoperit, și fără adăpost ceresc când umblă el pe pământ printre fiii oamenilor!

O, e zi de sărbătoare de pomenire a sfinților Mei purtători de Dumnezeu, și care, prin harul lui Dumnezeu de peste ei și prin viața lor sfântă și prin dragostea lor mare pentru adevărul cel din cer pe pământ, au pus temelie de neclintit casei lui Dumnezeu, bisericii sfinților, călăuziți ei de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care cârmuiește lucrând prin sfinții lui Dumnezeu, prin biserica lui Dumnezeu, căci sfinții înseamnă biserica lui Dumnezeu, și iată cuvânt adevărat, că nu biserica a dat pe sfinți, ci sfinții au însemnat biserica în toată vremea de sub cer, iar altfel să nu se laude cei cu nume de biserică peste ei dacă nu sunt ei sfinți, dacă nu sunt ei biserică a Duhului Sfânt, prin Care să lucreze și să cârmuiască Dumnezeu peste pământ și peste oameni pentru împărăția cerurilor cu oamenii, așa cum au lucrat părinții cei sfinți la început ca să așeze ei pe temelie tare împărăția lui Dumnezeu între oameni pe pământ, și care în toată vremea și-a aflat vrăjmași mari dintre fiii oamenilor, care nu vor peste ei împărăția lui Dumnezeu.

Am la masă de cuvânt pe sfinții cei de la începutul bisericii Mele, pe părinții care s-au adunat în sobor în vreme de mare furtună asupra bisericii Mele, vânt dușman dinăuntru și din afara trupului ei, căci cine nu stă sfânt și frumos în trupul bisericii Mele, acela stârnește furtună și dureri și ispite și diavoli, dușmani din afară, dar sfinții bisericii au lucrare de veghe mereu peste ea și-și păzesc casa și strigă la Dumnezeu să vină El să biruiască mereu furtuna și să aducă pacea în casă.

O, așa am făcut și Eu, Domnul, când am văzut furtuna gata întețită peste ucenicii Mei, dați Mie din lume de Tatăl ca să-i păzesc de furtuni, de dușmani, dar când furtuna a lovit greu ca să Mă ia pe Mine de lângă ei, Eu am îngenuncheat, și prin lacrimi i-am încredințat Tatălui pe ai Mei și M-am rugat Lui pentru ei, pentru paza lor de cel rău ca să nu piară ei, și să rămână mărturisitori ai Mei pe mai departe în lume și să ducă ei lumina Mea până la margini, așa cum au făcut și sfinții părinți când s-au adunat în număr mare în sobor și au anatemizat toate eresurile primejdioase, care băteau peste biserică, și au întărit ei mersul cel adevărat și sfânt al creștinilor de atunci și de după ei prin vreme, și s-a pecetluit adevărul dumnezeiesc prin biserică și mersul cel curat al turmei, iar aceste legi sfinte au avut puterea să țină pe făgaș lucrarea lui Dumnezeu peste pământ prin biserică, o, și nu trebuie, nu este voie, nu trebuie scos nimic, nimic de la temelia pusă să stea pe ea biserica de pe pământ, căci casă pe patru stâlpi tari este zidirea bisericii, iar altfel nu poate sta ca să nu cadă ea.

Viața creștină nu este ca viața cea lumească pe pământ, și este ca în cer viața celor ce sunt fii ai lui Dumnezeu prin biserică întărită prin sfinți. Viața celor ce sunt ai lui Dumnezeu pe pământ este ca și a Mea, cu post și cu rugăciune, cu îngenuncheri mereu, cu umilință trăită și cu smerenie lucrată tot timpul.

Este scris în Scripturi că înaintea tronului Domnului stau în cer în cupe de mare preț rugăciunile sfinților, care țin lumea și pământul ca să nu se clatine, și iată, am la masa de azi pe sfinții părinți, pe cei ce au întărit pe temelie cerească biserica Mea și au lăsat peste ea cârmă tare și scrisă, sabie cu două tăișuri ținând ei în mâini, și așa este slava cuvioșilor Mei, precum este scris.

O, nu oricum este de vegheat peste biserică, iar sfinții părinți au vegheat cu Duhul Sfânt și cu lucrarea Lui peste ea și cu sfinte rugăciuni spre cer în vremi de ispite și de eresuri. Azi însă nu mai are cine să vegheze pentru sfințenia bisericii și a fiilor ei, că iată, de aproape șaptezeci de ani nu mai are patru stâlpi tari biserica Mea, căci unul din ei a fost mișcat din loc chiar de cei ce stăpâneau atunci biserica, o, și așa se întâmplă când se ivesc stăpâni, care nu vor să fie slujitori, ci stăpâni vor să fie peste biserica lui Dumnezeu, iar de atunci postul sfinților apostoli abia se mai ivește în filele din calendarul creștin, căci s-a umblat fără teamă la rădăcina pomului, că așa a voit lucrarea lui antichrist, și care a găsit păstori fără de veghe și i-a făcut să schimbe așezarea sărbătorilor sfinte, căci știe omul antichrist cum să facă atunci când vrea să lovească în casa lui Dumnezeu, că îl leagă pe cel tare, pe cel din frunte, și face apoi risipire și clătinare și prigoană, face ca lupul care pătrunde peste oi, așa cum a fost și atunci, de au căzut sub chinuri preoți plini de har și creștini, dați pe mâna prigonitorilor, și jalea a cuprins toată țarina creștină atunci, și cea mai lovită a fost atunci țara română, țara Mea de azi, în care Mi-am așezat masă de cuvânt și râul vieții curgând din tronul Meu peste pământ, ca să afle popoarele susurul cel blând și milos al apei vii, al cuvântului care iese din gura Mea ca să păstoresc cu el în vreme de mare lipsă de păstorire.

Eu Însumi vin și păstoresc, precum este scris să lucrez, și am înaintea Mea rugăciunile sfinților care stau la temelia bisericii Mele, și de aceea fiecare creștin care aduce la cer rugăciunea lui trebuie să se roage la sfinții cei mijlocitori în cer pentru ei și să spună apoi: „Doamne, pentru rugăciunile sfinților Tăi miluiește-ne pe noi!”. Iar poporul cel de azi, urmaș al celor de la început ucenici ai Mei și sfinți ai bisericii lui Hristos, trebuie să spună ei lui Dumnezeu Tatăl: „O, Tată, pentru rugăciunile Fiului Tău Iisus Hristos Mielul, miluiește-ne pe noi și păzește-ne de lume și de cel rău din lume, ca să fim ai Tăi până la sfârșit, și să ne ții sub ocrotirea Ta de Tată, căci vremea este aspră și este cu dușmani”.

Celor de azi, care stau peste biserică, le spun lor și-i rog cu aplecare, îi rog să caute cumva să se adune într-un gând sfânt să-Mi repare cămășuța ruptă, o, că e ruptă bucăți cămășuța Mea, și nu mai este cine s-o repare, decât bunăvoința lor, dacă vor.

O, n-am de unde să mai iau un împărat de pe tronul lui și să Mă descopăr lui ca atunci, și ca să adune el soborul bisericii și să repare pe cele sfâșiate ale vieții creștine din biserică. Era atunci cu sfinții părinți în sobor împăratul, era Constantin împăratul, căruia M-am descoperit ca să-i întăresc biruința peste păgâni, și a biruit el pentru slava bisericii Mele, a biruit prin sfinții bisericii, și care stau acum pe scaune înaintea tronului Domnului, precum este scris, și care se roagă neîncetat pentru viața creștinilor de pe pământ, pentru cei din necazul cel mare, căci viața fără Dumnezeu a lumii e cel mai mare necaz care poate bate peste pământ, și care trebuie să scoale la veghe sfântă biserica Mea, casa Mea, și pe cei ce sunt pe pământ fii ai lui Dumnezeu, iar rugăciunile sfinților Mei vor birui toate eresurile, toate fărădelegile, și vor ajunge și de pe pământ rugăciuni sfinte înaintea Mea și vor lucra ele pentru cei ce sunt ai Mei pe pământ.

Iar tu, popor al cuvântului Meu, împarte-Mi cuvântul și cheamă-Mă să stau lângă tine ca să poți pentru Mine și ca să pot pentru tine și să grăbesc slava Mea și lumina ei peste pământ, căci rugăciunile sfinților Mei Mă îndeamnă și Mă întreabă mereu: «Doamne, până când? Doamne, scoală-Te să împărățești și ca să-Ți cântăm slava biruinței, o, Doamne!».

O, M-am sculat și Mă scol și sunt cu slavă de cuvânt peste pământ și pregătesc slavă și odihnă sfinților Mei.

Să fie credință în cuvântul lui Dumnezeu! Eu sunt Mielul Care biruiește, iar cei ce cred venirii Mele cuvânt pe pământ acum, vor cânta, vor cânta cu sfinții cântarea biruinței Mielului lui Dumnezeu, vor cânta și se vor odihni de așteptare, o, și va fi frumoasă, va fi frumoasă biruința Mea, dar și ei, o, și ei. Amin, amin, amin.

Eu sunt Păstor, şi lucrul Meu este să păstoresc. Eu sunt Cel ce sunt, şi de aceea lucrul Meu este atât de mult, atât de mult. Eu sunt Mielul Tatălui Savaot, iar lucrarea Mea este ascultarea şi ascult de Tatăl şi M-am lăsat ca mielul spre junghiere şi de aceea am numele de Mielul lui Dumnezeu și sunt Mielul, dar sunt și Păstorul, căci tot Tatăl Îmi dă lucrul Păstorului, o, că nu are cine să aibă grijă pe pământ de cei ce iubesc pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, nu are cine să-și pună viața pentru oile lui Dumnezeu așa cum Eu Mi-am pus-o ca un Miel la junghiere, și sunt de două mii de ani pe masa bisericii Mele hrană de sus pentru ea, Mielul Cel junghiat pentru viața lumii, iar diavolul dușmănește de atunci și până azi soarta bisericii Mele și masa ei cu hrană pe ea și caută s-o ruineze dacă el uită mereu ce hrană are ea pe masă, pe Cine are ea de viață și de putere de biruință asupra diavolului vrăjmaș bisericii Mele, iar Eu sunt Păstor până la sfârșitul timpului pentru ea, așa cum le-am promis ucenicilor Mei acum două mii de ani, și taină mare a însemnat ceea ce Eu le-am spus, căci Eu am intrat în cele ce nu se văd după învierea Mea și după statul Meu de patruzeci de zile încă, dar nedespărțit am rămas de ei așa cum le-am făgăduit, și au rămas în ziua aceea în urma Mea în fața lor cei doi din cele nevăzute, Moise și Ilie, și le-au spus lor când Eu Mă ridicam în sus pe norul care M-a acoperit, le-au spus: «Așa cum L-ați văzut pe Iisus înălțându-Se acum din mijlocul vostru la cer, tot așa Se va întoarce, precum L-ați văzut mergând la cer, la Tatăl, în cele nevăzute ale lui Dumnezeu».

Pace vouă, fiilor care-Mi primiți venirea Mea pe nori! Cu norii vin, precum este scris: «El vine cu norii». O, pace vouă aici, pe meleagul neamului român pentru lucrul Meu cel mult al venirii Mele cuvânt pe pământ în vremea aceasta, că am de păstorit Eu Însumi pe cei ce stau de partea Mea pe pământ, așteptându-Mi venirea și biruința pe care o am prin cruce, prin cea de acum două mii de ani biruință, și care a rămas biruință pe veci de veci, și de atunci sunt Cel ce a judecat lumea cea de până atunci și cea de după biruința Mea prin cruce și prin înviere, și apoi M-a așezat biruința Mea în partea celor ce nu se văd ale facerii lui Dumnezeu, dar am rămas doar nevăzut, nu și despărțit de cei ce sunt ai Mei, iar Eu al lor pe pământ până la sfârșitul timpului, așa cum am făgăduit Eu atunci că voi fi cu ai Mei până la sfârșit, până la cei de la sfârșit, care-Mi vor primi venirea.

O, ce frumoasă este taina lui Dumnezeu, ce frumoasă, fiilor! Grăiesc cu voi ca să-Mi pot pune grăirea pe pământ și să fiu cu cei ce sunt cu Mine din lume, și care nu sunt din lume dacă sunt în lume, dacă sunt cu trupul pe pământ. O, ce fericiți sunt cei care au harul să Mă primească acum, la venirea Mea cuvânt pe pământ! Ei nu-și dau seama de această fericire, dar diavolul știe această măreție a lor, și este plin de pizmă, de neastâmpăr, când vede că chiar dacă am fost doborât acum două mii de ani prin moarte pe cruce, am înviat și sunt viu în vecii vecilor și lucrez lucrarea Tatălui Meu, iar când acest vrăjmaș Mă vede și Mă aude lucrând atât de minunat și de biruitor, se zbate ostenit de tot, se zbate până ce va primi rușinea toată și răsplata toată, el și ai lui de pe pământ, care-l slujesc, din lipsa harului Meu, de care ei n-au avut parte dacă au stat departe de Dumnezeu cu viața lor și cu credința cea dulce, căci credință au și ei, că nu e cum să nu aibă, dar n-au dragoste, n-au dulceața dragostei sfinte, și din această pricină au rămas ei și rămân în întuneric, ca și faptele lor lucrate la întunericul prin care bâjbâie de două mii de ani, după ce au pierdut lupta cu Hristos, și nu mai cunosc ei de atunci ce este fericirea, că altă fericire nu mai este decât cea cu Hristos, și fericiți sunt cei cu Hristos, fericiți în viață și în moarte în toată vremea, de atunci și până azi!

I-am învățat pe ai Mei de atunci, i-am învățat mai înainte de crucea răstignirii Mele și le-am spus toate, iar după învierea Mea am mai stat patruzeci de zile și M-am arătat lor și le-am vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, și le-am spus apoi că-Mi vor fi martori în toată lumea, dar mai întâi să aștepte la Ierusalim pe Duhul Sfânt, pe Care L-am promis că va rămâne cu ei, și nu vor rămâne orfani de cele de la Dumnezeu peste ei. O, am plecat Eu lângă Tatăl, dar a venit în locul Meu lângă ei Duhul Sfânt Mângâietorul ca să fie cu ei, ca să-i hrănească cu puterea Lui, și ca să-i vestească cele de la Dumnezeu și să-i umple de duhul mărturisirii, cu care să dea stăpânitorului acestui veac plata pentru toată fărădelegea lucrată de el și de ai lui slujitori ai minciunii, cu care au înșelat și înșeală pe toți oamenii, căci împărăția cerurilor s-a voit și se voiește alungată de pe pământ, și s-au ales oameni dornici de ei înşişi şi de mărirea lor deasupra oamenilor şi au viclenit împotriva adevărului şi au fost apoi urmaţi, sau au apăsat prin forţă peste oameni, şi s-au ridicat să dea în mersul bisericii lui Hristos, cea care a rămas pe piatra adevărului ei prin începutul ei lucrat de Duhul Sfânt şi de cei aleşi pentru aşezarea bisericii lui Hristos, şi iată şi azi au ca ţintă biserica cea una sobornicească și apostolească, dar plata lor vine și se ține după ei, după cei vrăjmași, și fiecare își va lua plata după fapte.

Am cordon de îngeri și de sfinți în jurul tainei bisericii Mele, și tainic lucrez pentru ocrotirea ei, iar lupul va fi prins, căci când vine lupul la staulul turmei, el nu vine decât să sfâșie, și-și păstrează acest nărav, chiar dacă își ia pe deasupra haină de păstor, și iată, a tras pe mulți în stânga atunci când a rupt în două turma acum o mie de ani, căci au căzut îngerii din cer la glas străin, la neascultarea de Dumnezeu a omului, darămite fiii bisericii care s-au luat după cei străini de cuvântul care a făcut lumea și biserica și calea ei. Că a venit omul vrăjmaș lui Hristos, omul antichrist, îmbrăcat pe deasupra în păstor, dar el a fost lupul care a sfârtecat turma, a culcat la pământ stelele cerului, precum este scris, i-a doborât pe mulți creștini ai bisericii și i-a luat cu el afară din turma cea de la începutul lui Hristos păstrată sub har, și de atunci și până azi el are bogăție de turmă și se dă păstor cu mare nume și cu mare slavă și se vrea singur pe scaun știut sfânt, o, și lumea se încântă, dar își iau plata acum toți cei care n-au vegheat ca să nu-și piardă lumina și înțelepciunea credinței, crezând ei minciunii cu față de adevăr, căci cei ce iubesc păcatul s-au dat mereu și se tot dau de partea minciunii rătăcitoare cu față de biserică, dar Eu, Domnul, fac aplecare și strig peste toți cei care-și pregătesc rușinea lor, și le spun lor:

Temeți-vă de Dumnezeu, voi, lucrători ai minciunii păcătoase, de tot felul păcătoase, și voi, cei înșelați de cei de sub haină de păstori de oameni, căci păcatul îl îngenunchează pe om și îl cade apoi în duhul trufiei vieții, după ce pofta trupului și pofta ochilor îi hrănesc mintea și dorirea, și acestea îi biruie apoi pe cei înșelați de înseși slăbiciunile lor, care îi fac slabi de tot pe ei.

O, ai fost și tu înșelată, biserică a neamului român, chiar de mai-marii de peste tine, ca în vremea Mea când M-au răstignit Anna și Caiafa, iar pe tine te-au răstignit păstorii de peste tine în anii cei de mare restriște peste tine. O, că s-au lăsat cumpărați ca să te clatine de pe temelie, și de atunci tu stai în greșeală și ți-ai schimbat sărbătorile sfinților și nu le mai ții la vremea lor și nu-ți mai merge bine ție, și numai vrăjmașii tăi se fălesc că le merge bine, o, că nu le pasă de turmă celor ce s-au găsit să se așeze sub nume și sub haine de păstori, iar pe păstorii cei plini de har i-au băgat la închisoare, i-au trimis la munci, i-au dat pe mâna ucigașilor, iar ei domnesc și azi în loc sfânt, o, și rabdă Dumnezeu, rabdă cu milă încă, dar vine fără de veste plata pentru fapte, așa cum se întâmplă sub soare de la facerea cerului și a pământului și până în zilele acestea. O, și rabdă Domnul încă, și cerul tot se uită la mișcarea și lucrarea cea ascunsă a omului potrivnic lui Hristos și la toate jucăriile cu care se plimbă pe sus și pe jos ca să fie pus el împărat peste tot pământul, dar vine un trăznet mai mare decât mintea lor, decât faima jucăriilor lor, și gata cu păcăleala cu care singuri se păcălesc, încercând marea cu sarea, ca să ia ei împărăția peste pământ și să-L biruie, zic ei, pe Hristos, Care vine. Dar nu, n-au noroc, căci minciuna și întunericul ei au locul lor hărăzit prin Scripturi cu tot cu slujitorii lor. O, și ce bine le-ar fi lor să se întoarcă la Dumnezeu ca să nu-și facă singuri nimicire rușinoasă!

Iar Eu, Domnul, cu milă îi strig și-i chem cu glas milos și le spun la toți cei desprinși de biserica cea de la început, și le spun:

O, veniți acasă, veniți înapoi, veniți în biserica una sobornicească și apostolească, veniți către părinții cei plini de har și de Duhul Sfânt, care au așezat pe piatra ei biserica Mea la începutul ei! O, că ați plecat de la părinți și ați părăsit calea ca niște fii risipitori, chiar dacă ziceți mulți din voi că sunteți cu Hristos, câți dați să mai spuneți încă așa. O, nu puteți spune așa, căci voi sunteți potrivnici acum, și nu mai aveți ce mânca din cer, și tot nu vă întoarceți la părinți, la cei ce au așezat casa Mea pe patru stâlpi pentru zidirea împărăției cerurilor pe pământ precum în cer, nu cum faceți voi acum, de v-ați desprins și v-ați făcut alți stăpâni îmbrăcați în păstori, dar care au dezbinat turma și au rupt-o bucăți, bucăți, așa cum este ea până azi, căci voi n-ați vrut să fie pe pământ precum este în cer, împărăția lui Dumnezeu, și de aceea v-ați dorit libertatea, și i se spune acestei stricăciuni „libertate de credință”, fiecare cum și ce își alege să creadă.

O, și iată de ce vin Eu pe pământ cuvânt, și vin să-Mi adun în staul oile care s-au pierdut aproape de tot prin toți spinii și prin toți ciulinii, prin toate prăpăstiile căzute, o, și cum să nu vin și să le întind mâna ca un Păstor!

Eu sunt Iisus Hristos Cel înviat și sunt viu în vecii vecilor și vin pe pământ cuvânt, căci Tatăl Mă trimite să vă grăiesc și să vă întreb: O, de ce v-ați lepădat de biserica cea dintâi și de așezarea ei cea dintâi? O, de ce ați trecut peste părinți și v-ați făcut singuri cârmă și viață? O, iată ce ați făcut! V-ați făcut rost de un alt fel de mers cu Dumnezeu. Era bine așezat mersul cu Domnul al omului creștin. O, ce să fac cu voi și pentru voi acum? Vin să vă grăiesc și să vă înalț mintea spre cer, spre Mine, Cel înălțat la Tatăl după ce am înviat, și am stat patruzeci de zile încă după învierea Mea.

Iată, mulțime de obiceiuri v-ați ales, fiecare cum ați voit, și nu mai seamănă urmașii cu părinții cei dintâi ai bisericii Mele, cu cei care au plătit și au pecetluit cu sângele lor mersul omului cu Dumnezeu, calea creștinilor de după ei.

O, de o mie de ani încoace s-a tot vopsit turma, care-și zice creștină încă, și s-au tot despărțit în dreapta și în stânga cei cu nume de creștini, căci unii au rămas statornici, iar alții mulți au ieșit mânați de diavolul vrăjmaș, care dezbină mereu, o, și n-au mai ascultat de Dumnezeu, Care să le spună când fac rele, când își fac idoli la care să se închine, căci de aceea s-au desprins, ca să facă rele s-au desprins, și iată, fac rele, că au pățit ca Lucifer, care a căzut dintre îngerii luminii, o, și nu este creștină Europa, așa cum se pretinde ea că este, și am doar câteva țări rămase în dreapta credință, dar se duce luptă împotriva lor ca să le fie murdărită și lor fața și slava.

O, și iată de ce vin cuvânt pe pământ! Vin și stau de veghe la hotarul dintre lumină și întuneric și stau cu cetele cerești, cu sfinții și cu îngerii stau de veghe, cu armata cerului stau pentru ocrotirea averii Mele, pentru ce este al Meu, și grăiesc cuvânt cu putere, și cu el împlinesc veghea, și cu el rostesc ca să împlinesc ceea ce rostesc.

Așa cum M-am suit la Tatăl, în cerurile nevăzute ridicându-Mă pe nori, tot așa vin. Vin precum am fost văzut de ucenici ridicându-Mă sus, lângă Tatăl, după ce le-am făgăduit lor pe Duhul Sfânt ca să rămână cu ei și să le dea lor de la Dumnezeu, iar Eu să stau tainic lângă ei și lângă urmași până la sfârșitul timpului, așa cum le-am promis că voi fi și că iarăși voi veni, așa cum cei doi martori de sus veniți în clipa înălțării Mele la Tatăl le-au spus lor că iarăși voi veni.

O, e zi de praznic de înălțare a Mea în locașurile cerești lângă Tatăl, de unde iarăși vin acum și cuvintez peste pământ, iar cuvântul Meu cel grăit are putere de împlinire, chiar dacă este disprețuit și neluat în seamă, dar puterile cerești îl iau și îl pun în lucru și lucrează ele tot cuvântul care iese din gura Mea.

Eu sunt Dumnezeu Cuvântul. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu și am cuvântat peste pământ în zi de praznic sfânt. Și pun pecetea numelui Meu cel nou peste cuvântul pe care îl grăiesc, căci numele Meu cel nou acesta este: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.