Am prilej să Mă așez cuvânt în carte, căci sărbătorile sfinților Mei Îmi prilejuiesc aceasta, iar voi sunteți așezați de Mine la intrarea Mea la voi și-Mi stați în așteptare în sărbători, sau când Eu vă vestesc să-Mi deschideți ca să pun masă de cuvânt cu voi și cu sfinții Mei, fiilor din porți. O, pace vouă și poporului cuvântului Meu, fiilor!

Și punem masă de cuvânt, și avem ceata mucenicilor mari la masă și au ei în sărbătoare pe marele mucenic Pantelimon, și iată, Mă slăvesc prin voi, se slăvește numele Meu pe pământ prin voi, și vă voi răsplăti pentru aceasta, pentru numele Meu slăvit prin poporul cuvântului Meu, prin cel ce Mă adăpostește în mijlocul lui și-Mi este casă de venire acum, la întoarcerea Mea de la Tatăl, așa cum a fost făcută prin îngeri și prin sfinții Mei promisiunea din ziua când M-am dus întru cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu și M-am așezat de-a dreapta Tatălui, dacă M-am ridicat din morți după înviere, și am scaun lângă Tatăl, unde din vecii Îmi este statul și locul.

O, fiilor hrăniți din cer, n-am unde să Mă mai odihnesc, decât la voi și cu voi, că peste tot e omul, cel fără de odihnă în lucrarea fărădelegii și a lipsei de prețuire pentru Dumnezeu, Făcătorul lumii. Iar voi nu vă dați somnului, ci odihnei Mele să vă dați, și să-Mi dați stat în mijlocul vostru, căci voi sunteți creștinii Mei, iar cei ce sunt ai Mei sunt cei care-și poartă grijă de suflet, o, și sculați-vă, fiilor, cu grija de suflet atunci când vă doarme trupul, căci trupul cere somn pentru el, dar sufletului îi trebuie trezie pentru dăruirea lui, pentru lucrarea iubirii de Dumnezeu și de frați, pentru jertfă, pentru statul cu Domnul în rugăciune de slavă și de mulțumire și de cereri sfinte, pentru harul iubirii, o, fiilor, iar somnul trupului nu este iubire, ci este nepăsare și iubire de trup, iar trupul nu dă viață, ci duhul vă dă, fiilor, și iată, una este să fii creștin, fiu al lui Dumnezeu, și altceva este să fii om nepăsător de suflet și de Dumnezeu, Făcătorul omului, și să-ți irosești vremea sufletului, bogăția cu care rămâi pe veci, dacă lucrezi pentru ea.

O, fiule, somnul trupului e ca un păianjen care suge viața sufletului, dragostea ta de Domnul și de veșnicie cu El, că somnul nu lucrează pentru curățenia ta, pentru casa ta, căci lenea irosește pe om, precum este scris.

Așadar, datoria voastră este iubirea, harul iubirii, măsura cu care se măsoară de către îngeri iubirea din voi și toată lucrarea ei cea pentru voi, căci iubirea cea plină de har are plată nemăsurată, are strânsură în casa veciei Domnului, fiilor, o, și vă spun aceasta ca să vă deslușesc înțelesul cel pentru harul iubirii, iubirea cea plină de darurile Duhului Sfânt, iar altfel iubirea este omenească și fără de plată, și este trecătoare ca și omul, cel trecător și el.

O, fii ai cuvântului care vă crește și vă mărturisește în cer și pe pământ fii ai lui Dumnezeu, Eu, Domnul, vă învăț și azi măiestriile vieții veșnice cu voi pe pământ, căci harul iubirii dacă îl aveți, vă umple de darurile ei, pe care voi nu le-ați putea ridica spre Mine singuri, căci cei ce au în lucru harul iubirii se fac prunci, se fac ucenici, și au prin supunere harul și lucrarea iubirii, căci nimeni nu poate fi prin sine pentru el înaintea Domnului, fiindcă orânduiala facerii omului a fost croită de Dumnezeu pentru statul sub Dumnezeu, iar când Eu am venit acum două mii de ani să-l așez din nou pe om înaintea Mea am spus răspicat pentru cei ce au urechi de auzit cu ele și am spus: «Cel ce voiește să vină după Mine, acela să se lepede de sine, și așa să-și ia crucea și să urmeze după Mine», o, și numai așa să pot să-l fac pe om apoi să înceapă viața cea cu Dumnezeu, căci omul a călcat peste Dumnezeu în rai, dar a căzut urât de tot din rai, că nimeni nu poate prin sine pentru el înaintea Domnului, ci numai prin Mine, fiilor, iar Eu îi dau omului povață și povățuitor, prin care să scape de sine și să ia din Mine pentru pașii lui, pentru iubirea cea cu har.

O, am sfinții la masă cu voi, iar marele mucenic Pantelimon, auzind cuvântul Meu de peste voi, tresaltă și se umple de cuvânt de dor, iar Eu binecuvintez glasul duhului lui lângă glasul Meu și îl așez în carte lângă Mine și lângă voi, căci Eu cu voi grăiesc prin cuvântul Meu, fiilor.

— O, despre harul iubirii, despre iubirea cea plină de daruri le-aș spune și eu, Doamne, Împărate al veciei și al celor ce dobândesc intrarea lor în corturile drepților. O, ce fericiți sunt pe pământ și în cer apoi cei prin care se slăvește numele Tău pe pământ, Doamne Împărate! Tu ești izvorul, ești harul iubirii în cei ce se leapădă de sine venind cu viața lor lângă Tine pentru iubirea lor cea pentru Tine și pentru toate cele cerești care nu se văd, dacă așa le-ai zidit să fie ele păstrate pentru cei ce le dobândesc prin truda iubirii harice, prin viață jertfitoare înaintea Ta, Doamne.

O, fii ai cuvântului Hristos, vreau să vă spun vouă că eu am avut iubire harică și am biruit prin ea ca să ajung cu Domnul să fiu, dar am avut pe calea mea spre El pe învățătorul cel dat de El mie, și de care am ascultat cu credință și cu supunere până la hotarul dintre noi și Domnul, că n-am putut să trec la Domnul fără de el, și l-am luat și pe el ca să mă înfățișeze el înaintea divanului iubirii.

Am avut înțelepciunea cea pentru calea lui Dumnezeu cu omul, căci am avut povățuitor și sprijinitor pe cale și n-am făcut de la mine nimic, ci numai prin harul binecuvântării, și am putut prin harul iubirii, care m-a înălțat să iubesc deplin, și să nu mă împart, căci cei ce se împart măcar cât de puțin pierd când nu se așteaptă și cad de pe cale, și iată, puțin cred cei ce se pleacă spre calea cu Domnul că nu se poate merge și nici ajunge până la hotar dacă lepădarea de sine nu se împlinește spre cele care rămân, spre bucuria și odihna celor drepți.

Voi, cei care sunteți miluiți de Domnul ca să-I știți și să-I auziți glasul și voia Lui cea pentru voi cu El, o, iubiți harul supunerii sfinte și lucrarea ei, căci clătinarea pe cale stă gata să slăbească pe cei ce merg, dar peste cei ce iubesc povața și supunerea nu poate ispita cea pentru pierderea de pe cale a celui așezat pe ea de mila Domnului, Care iese în calea omului pierdut de Dumnezeu.

O, aveți peste voi străjeri de la Domnul, și așa cum El și noi, cei sfinți ai Domnului, ne folosim de ei, tot așa și voi să lucrați, și veți fi asemenea celor din cer pe pământ și veți da prilej Domnului să aducă la ei pentru voi povața Sa și binecuvântarea cea pentru toată mișcarea și lucrul. Așadar, primiți-i, nu-i respingeți, nu le întoarceți cuvântul, nu-i țineți în genunchi. Voi prin ei sunteți primiți la Domnul, și tot prin ei vă poartă Domnul de grijă vouă și lucrării Lui cu ei și cu voi. Purtați-vă, dar, în lumină și cu credincioșie cu ei mereu, mereu, că iată, i-au respins pe ei cei ce și-au luat viața în mâini și au ieșit de sub acest veșmânt de fii ai venirii Domnului la voi, o, și ce mult a durut, și ce mult doare răceala lor de Domnul și lipsa lor din trupul lui Hristos acum, când ar fi putut ei să fie și să rămână sub crucea Domnului și să poarte și ei mersul cel greu al Lui în acest timp atât de lipsit de credință și de harul iubirii, și de fii, care să poarte acestea și ei pe calea Domnului, Care vine cu înnoirea lumii, precum este scris.

Și, în sfârșit, iubiți viața cu Domnul, fiilor. Iubiți supunerea cea sfântă așa cum am iubit-o eu cu inimioara mea plină de harul iubirii, și prin care am lucrat minuni, de am slăvit cu ele numele Domnului pe pământ cât am stat.

O, Doamne, i-am îndrumat pe ei la lucrarea harului iubirii, la fiasca și prunceasca statură a lor înaintea Ta, că Tu i-ai așezat mari pe ei peste această vreme, și prin ei ții încă lumea, și prin Tine pot ei pentru Tine. O, slavă Ție că ne faci bucurii așa de mărețe! O, slavă Ție și numelui Tău mare pe pământ, căci slava cuvântului Tău curge din cer peste pământ și Te porți cu sfinții, Doamne, și tot și toate sunt slava Ta, o, Doamne, și lumea se înnoiește sub slava Ta, precum este scris! Amin.

— O, popor al cuvântului Meu, o, nu vă uitați îndatoririle, fiilor. Cereți pe Domnul pe pământ. Stați cu Domnul în sfat și în rugăciune de cerere a slavei Sale pe pământ ca să vină ea. Fiți creștini adevărați mereu, mereu, zi și noapte, fiilor. O, ce fel de creștin se poate numi creștin, și care nu s-ar așeza cu rugăciune și veghe înaintea Domnului său ziua și noaptea așa cum M-am așezat și Mă așez Eu înaintea Tatălui Meu, și mult mai mult acum?

O, creștine care iei în urechi și în minte și în inimă cuvântul lui Dumnezeu, o, întreabă-te cum și cât este apropierea ta cu Dumnezeu, și dacă este ea, și dacă ajungi la Dumnezeu prin ea. O, întreabă-te numaidecât și mereu aceasta și fă-ți bine socoteala, că e primejdios să nu ți-o faci și să tot amâi zi după zi, că Domnul așteaptă de la tine să vadă cât lucrezi aceasta.

O, fiilor din porți, am povățuit poporul spre Mine și spre voi, Eu și sfinții Mei, iar voi să nu osteniți să lucrați la timp și la netimp peste toți statură frumoasă și sfântă prin lucrul vostru mereu peste ei, căci omul crește mereu ori în bune, ori în rele, iar voi aveți datoria să le stați aproape cu veghea peste ei și cu povața, iar ei să nu vă respingă, ci cu multă păsare să învețe din pas în pas și mereu lepădarea de sine, frângerea voii lor pentru voia Mea, vederea Mea peste vederea lor întru toate, căci așa pot face ei întoarcerea la harul prunciei, la harul iubirii cerești, pentru care trebuie mult să lucrați cu ei și peste ei, și mereu aceasta, fiilor, mereu lucrarea cea de sus peste poporul cuvântului Meu, că Eu, Domnul, am de mers, fiilor, iar mersul Meu trebuie să se răsfrângă în mersul pașilor lor, și firea Mea cea dulce și sfântă să se reverse peste ființa lor, cu care mereu, mereu să stea la înnoire, la șlefuire, la albire, la lucrarea luminii a toate, numai să stea ei în lumină, și tot așa să și umble, ca nu cumva să vină noaptea peste vreunul din ei, o, ca nu cumva să piardă ei lumina, supunerea cea sfântă, prin care ei să lumineze ca sfinții Mei, ca îngerii Mei, ca și cei din cer, o, fiilor. Amin, amin, amin.

E sărbătoare între cetele de sfinți și de îngeri și e de pus în carte cuvânt de sărbătoare și vă găsesc la veghe ca să-Mi faceți intrarea în carte, fiilor din porți, o, și vă prețuiesc pentru grija ce-Mi purtați, și jugul Meu este ușor, este sfânt, și așa să purtați voi venirea Mea pe pământ și așezarea cuvântului Meu în carte și împărțirea lui apoi, iar Eu, Domnul, sunt sarcina voastră, dar sunt și sub sarcină cu voi, fiilor, că vă trebuie mult ajutor și n-aveți de unde să-l luați, și lucrarea Mea cu voi nu dă nimeni s-o pătrundă cu inima și cu fapta, o, și numai Eu, Domnul, vă sprijin și vă întăresc, căci jugul Meu este greu de purtat pentru cei ce poartă de pe pământ și nu din cer.

O, fiilor, e sărbătoare azi în cer și la voi, iar cerul de sfinți caută cu voi în sărbători și vin cu Mine la voi cu serbările lor și vin cu dor, iar Eu caut la dorul lor, căci sfinții au promisă de Mine răsplata iubirii lor, a credinței lor, a sfințeniei lor pe pămnânt, iar Eu le-o dau.

Ilie proorocul și ceata cea mare a proorocilor sunt serbați între cetele de sfinți în ziua aceasta, fiilor. O, pace vouă la masă cu ei, pace vouă și lor, în duhul iubirii cerești și frățești, măi fiilor! Și acum punem masă și luăm de pe ea și împărțim poporului cuvântului Meu și celor ce Mă iau de la voi pentru hrana sufletelor lor, că am promis la cea din urmă masă de cuvânt cu voi că vă voi spune vouă câtă putere are sfințenia acestui popor pentru cei de pe pământ și pentru cei adormiți, care așteaptă și tot așteaptă de la cei de pe pământ, ca unii care stau în așteptare spre înviere și primesc de acasă ajutor și mângâieri și stăruință la Dumnezeu pentru ei, pentru clipa învierii lor, iar Eu v-am spus vouă să spuneți Domnului în cererile cele pentru ei spre cer și să pomeniți pe toți cei care n-au pe lume pe nimeni să-i pomenească și pe ei, căci bucuria lor între cei care așteaptă este cea mai mare, fiilor, și tot așa și răsplata voastră apoi.

Am zis vouă să purtați cu drag pe Domnul, căci jugul Meu este ușor dacă Eu îl așez pe umerii celor ce Mă poartă, iar pentru aceasta am povățuit spre sfințenie poporul cel hrănit din cer cu cuvântul cel sfânt. O, au datoria să fie sfinți cei cărora Eu, Domnul, Mă dau și Mă împart prin ei la mulți apoi. Lucrarea sfințeniei are putere mare pentru cei sfinți prin ea, și pentru mulți apoi, fiilor. Este scris în Scripturi despre femeia credincioasă Domnului și prin care se poate mântui bărbatul ei cel necredincios, și tot așa și bărbatul cel credincios lui Dumnezeu, pentru femeia lui cea necredincioasă. V-am dat un semn nu demult pentru un suflet plecat de pe pământ și v-am făcut știre de el ca să-l puneți la mesele de pomenire aici, la voi, și aceasta pentru femeia credincioasă Mie cu viața și cu fapta, iar Eu, Domnul, am miluit acest suflețel necăjit și l-am adus de știre la voi pentru vindecarea și ușurarea lui prin taina femeii credincioase, căci cea care i-a fost tovarășă pe pământ a ales iubirea de Dumnezeu ca să trăiască sfânt, fiilor, și luptă ea să fie în voile Mele cu credința și cu fapta, și iată ce mult face viața cu sfințenie înaintea Mea!

O, atâta nevoie au cei trecuți de pe pământ, atâta nevoie de ajutor au de la cei rămași vii, măi fiilor, iar lucrarea Mea cu voi este zbaterea Mea pentru ei, căci mila Mă biruie, Mă îndoaie, și tot așa să vă fie și vouă milă de ei, că asta e lucrarea Mea cu voi. O, fiilor, Ilie proorocul a stat cu viața și cu pașii și cu fapta numai în sfințenie, numai la Mine cu privirea și cu mila și cu lucrul lui cel pentru Dumnezeu. O, cum să nu-l fi luat Eu pe el lângă Mine cu trupul său cel sfânt pentru Domnul lui? Avea ceată de prooroci sfinți lângă el în munți, iar el era numit de ei ca stăpân al lor, și erau cuprinși în duhul lui și toți căutau spre el, precum este scris. Inima și viața lui sfântă au adus rod pe pământ pentru cer, iar Eu nu puteam și nu-i pot întoarce cererile lui, de vreme ce Mi-a fost atât de credincios pe pământ. Sfințenia lui a făcut minuni mari, căci sfințenia, ea face minuni, fiilor, și cu ea a lucrat el cu focul pentru cei potrivnici Mie și pentru jertfa cea cu credință a sa în fața celor păgâni cu viața. Sfințenia din om este cea care închide gura fiarelor, care încălzește gheața cea care-i strânge pe martiri, și este ea oprirea urii împăraților păgâni, și iată ce putere are sfințenia, fiilor, și iată de ce am cerut-o Eu poporului cuvântului Meu, celui care voiește să-Mi fie Mie popor prin sfințenie, fiilor. Iar cei care încă mai șovăie, iată, le spun lor: râvniți la acest mare mărgăritar și dar sfânt, râvniți cât mai mulți care luați de hrană vouă cuvântul Meu, că iată, am spus ce înseamnă, ce mare este darul sfințeniei, inimă și duh și trup neîntinate de păcat, de diavol, de lume, de trufie, de necredință, și înseamnă acest dar împlinirea poruncilor vieții, o, și dor Mi-a fost să spun aceasta și să rămână în cartea Mea cu voi, fiilor.

O, dacă cineva din spița unui neam trăiește cu râvnă pentru sfințenie, soț sau soție, părinte sau copil, frate sau soră, are Domnul milă până la al miilea neam dacă cel iubitor de sfințenie Îi spune Domnului să-i pomenească pe ai lui plecați de pe pământ. Să trăiești pentru Domnul pe pământ, aceasta înseamnă să trăiești sfânt, să n-ai gânduri și doriri păcătoase, ci numai pe Domnul să-L iubești, căci Domnul este sfânt, și nu uită de cei sfinți și nici de neamul lor, o, că așa de mare putere are sfințenia omului iubitor de Dumnezeu în trupul său. De aceea îl povățuiesc mereu pe poporul cuvântului Meu să iasă din lume și să stea deoparte de prilejul de ispită și să iubească cu râvnă sfințenia lui, că asta cere Domnul acestui popor, cu care dă să învieze toți morții și să repare la loc toate cele stricate în vreme, după ce Domnul le-a făcut bune foarte la facerea lumii, dar și pe om, numai că omul n-a ascultat pe Domnul, pe Făcătorul și Stăpânul său.

O, fii ai poporului sfânt, așa să înceapă rugăciunea voastră: „Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, mântuiește-ne pe noi și pe cei adormiți din neamul nostru, dar și pe cei ce n-au pe nimeni pe pământ să-i pomenească și pe ei”, o, și se va auzi și va intra la Domnul rugăciunile celor sfinți.

Și încă o povață mare dau fiilor poporului cuvântului Meu: Fiilor, fiilor, să nu vă culcați când vine seara și să adormiți triști, supărați pe cineva de pe pământ, ci iubire să aveți, și rugăciune unul pentru altul să purtați spre cer între frați, că pe pământ e secetă mare, fiilor, secetă de cele din cer care hrănesc sufletul omului, o, și s-a învățat tot omul să ia din altceva pentru setea vieții lui, iar păcatele toate și mereu, o, au pârjolit pământul peste tot, și nu mai e loc neatins de păcatul din om și dintre om și om, și de la începutul lumii și până azi dă peste margini marea păcatelor și plânge pământul sub această greutate murdară, și plânge pământul după om sfânt pe el, care să ia și să facă curat cu rugăciunea, cu strigarea la Dumnezeu ca să vină Domnul cu primenirea.

O, nu mai știe omul pe pământ de grija de cei ce pleacă dintre cei vii. Mai sunt dintre cei ce se căznesc să se țină curați până într-un an de la pierderea perechii de viață, dar desfrâul trupului se dezleagă după un an, de parcă numai un an este veșnicia celui plecat din trup, și nici viața de pe pământ nu e numai de un an, o, și așa socotește omul dornic de zburdarea trupului, iar cei adormiți așteaptă în zadar salvarea. Este scris în Scripturi pilda vieții proorocului Ilie și are omul de învățat puterea sfințeniei și roadele ei și curățenia de necredința de pe pământ, iar Eu voiesc ca un Dumnezeu să ia aminte oamenii pământului și să se uite în sus, în văzduhul care l-a purtat pe proorocul cel sfânt în car și cai de foc pe deasupra.

O, oameni de pe pământ, Eu, Domnul, vă spun vouă, aveți de pomenit frați și surori, soți, soții, părinți și rudenii duse de aici, și nu vă spune nimeni câtă așteptare este la cei plecați din trup pentru salvarea lor de sub satana și de focul lui pentru cei ce au plecat necurățați și nepregătiți, iar voi pe pământ vă dați poftei trupului și desfrâului de tot felul mereu, și uitați de usturimea celor plecați prin veacuri și mai aproape acum, iar Eu, Domnul, vă anunț că e plâns mare după îndurarea voastră de ei și vă îndemn să mai trăiți și pentru ei pe pământ, nu numai pentru păcatul din voi, o, că veți pleca și voi odată și veți plânge și voi cu usturime ca și ei, și nu veți găsi răcoare, o, că nu mai este viață sfântă și slujire cu sfințenie înaintea Mea pe pământ ca să-i trag din foc pe cei plecați ai celor rămași pe pământ, și care atât așteaptă, bieții de ei. O, fiți salvatori, fiți samarineni, nu fiți nepăsători de chinul lor, ci fiți miloși, că iată, nu mai este sfințenie nici la leviți, nici la preoți, nici la mireni, nici la călugări, o, și nici la bătrâni, și nici la copii, căci copiii își strică de mici fecioria și-și hrănesc de mici păcatul în ei, o, și nu mai am copii ca pruncii cei curați, nu mai am, și toți se dau somnului nepăsării de suflet și de pedeapsă, și nu mai are cine să-l învețe pe om sfințenia și ce înseamnă ea în om. Că Mă uit la slujitorii de altare, care ca și soldatul care-și dă jos haina de soldat și arma și se îmbracă civil ca să calce măcar o clipă peste viața și portul de soldat și se duce în afară căutând prilejul cel cu păcat, și apoi se echipează în soldat și merge înapoi la cazarmă pentru plinirea vremii soldăției, o, și tot așa se petrece și cu cei îmbrăcați în haină de sfânt, și pe care nu și-o păstrează loruși nicidecum, o, și cine să mai strige la Dumnezeu pentru cei din chinuri, care-și așteaptă salvarea?

O, fiilor de la izvorul Meu de cuvânt, iată ce putere are viața cea sfântă mereu, mereu în om, și care pe Ilie proorocul l-a suit în văzduh, unde Eu locuiesc cu sfinții Mei.

O, fiilor, nimic nu-l scapă pe om de moarte decât sfințenia cea întreagă și mereu peste viața lui, iar voi să nu uitați că așteaptă sfinții după voi, nu numai cei din chinuri așteptând salvarea lor.

Ilie proorocul aduce cuvânt pe pământ și spune așa:

— O, mântuiește, Doamne, mântuiește poporul cuvântului Tău și binecuvintează moștenirea Ta, atât cât mai ai pe pământ moștenire binecuvântată. Iar pe cei de peste tot de pe pământ iartă-i de multele lor păcate și schimbă-le voirea și simțirea și cunoașterea, ca să Te cunoască pe Tine desăvârșit, că iată, nu poate omul singur să se facă sfânt, iar eu am milă din mila Ta în cer între sfinți și dau cu Tine să lucrez întoarcerea fiilor către părinți, către sfinți, și ca să se poată oamenii ruga Ție pentru ei și pentru cei plecați de pe pământ, și care așteaptă așteptând. O, și Te rog cu foc, ridic-o pe România spre voia Ta și fă aceasta cu Duhul Tău Cel Sfânt, fă Rusalii proaspete peste pământul român ca să se pocăiască toți oamenii de pe această vatră la auzul glasului Tău, că lumea nu Te cunoaște, Doamne, lumea nu-L mai înțelege pe Dumnezeu.

Suntem întru venirea Ta, Doamne, căci Tu cu noi vii, dar fă-i pe oameni să știe și ei lucrul Tău cel pentru ei și felul Tău de ajutorare peste ei, și adu-ne și nouă, sfinților Tăi, bucuria ridicării din păcat a oamenilor de pe pământ, Doamne, și hrănește-i apoi cu hrana Ta de sus pe ei. Amin.

— O, amin, amin zic ție, proorocule mare și sfânt, Eu, Domnul, cu milă voiesc să lucrăm, dar oamenilor le este dor de păcat, iar Noi așteptăm de la ei sfințenia lor. Este scris să torn din Duhul Meu peste pământ, o, și așa fac, și așa voi face, dar trebuie cumva să se oprească dorințele urâte ale oamenilor, ca să putem să Ne facem loc cu cele vii din cer între ei, și iată, avem lucru mult să lucrăm, și cu grijă să fim să nu strivim nimic din ce este plăcut și sfânt Domnului.

O, fiilor din cetatea Mea de cuvânt, am grăit cu deslușire de înțeles peste voi și peste cei de pe pământ, unde voi Mă împărțiți. O, trebuie să avem grijă și de ei, dar mai ales de voi, fiilor. Așadar cereți să putem lucra, și cu rod să ne fie lucrarea. Pomeniți-i pe toți cei plecați, o, și pomeniți-i lângă ei pe cei ce vă fac bine vouă în lucrul vostru cu Mine, că Eu am grijă mare de lucrul Meu cu voi, și sunteți atât de puțin sprijiniți de pe pământ, fiilor. Eu însă sunt cu voi, și dacă sunt, aveți tot, dar și Eu să vă am pe voi cu totul, cu sfințenia din voi, fiilor, și unii pe alții ne sprijinim și mergem lucrând și mergem, căci noi avem de mers, și nu avem vreme de stat, ci numai de mers, și mers cu mersul sfânt, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Pace vouă, pacea Mea, aceasta vă dau, fiilor, și vă găsesc că Mă întâmpinați dacă M-am vestit că punem masă de cuvânt de sărbătoare peste cetatea Mea cu voi, că e zi de duminică și e în ajun de zi de amintire pentru taina zilei de punerea pietrei de temelie a începutului cetății Noului Meu Ierusalim cu voi acum douăzeci și opt de ani, și de pecetluire cu sfințenie a grădiniței tainei cuvântului Meu, că mare este taina acestui petecuț de pământ, și este ea păstrată între Mine și Tatăl, între Noi și voi, fiilor așezați de cuvântul Meu înaintea Mea pentru tainele lui Dumnezeu purtate cu voi, și iată, punem masă de întâlnire, fiilor, și însemnăm în carte semne de aducere aminte, zilele Domnului cu voi.

O, am sfinții cu Mine pentru această amintire sfântă și plină de dor, dar și de lacrimi sfinte, fiilor, că a fost această taină și lucrare a ei, a fost ca la începutul lumii și a facerii ei, când, după ce le-am zidit pe toate, și pe om, s-a născut duhul rău prin nesupunerea omului sub cuvântul Meu cel făcător, iar duhul rău Mi-a lovit lucrătura și bucuria și atunci și acum, și orice început sfânt are apoi de suferit dacă duhul rău se amestecă și încearcă greu mersul Meu cu omul, anevoioasa Mea cale între cer și pământ și lupta Mea cea pentru ridicarea omului căzut din rai, după ce l-am zidit și i-am dat raiul.

Sunt cu trâmbița Mea, cu Verginica Mea sunt, fiilor. Am pus simbolul ei așezat pe piatră, l-am pus piatră de temelie a cetății Mele cu voi, o, și am împlinit apoi șirag de mărgăritare în jurul grădiniței cuvântului și stau cu voi pe colină verde spre răsărit și facem zile de praznic sfânt în grădinile Mele cu voi, iar Eu stau de veghe și de cârmuire a slavei Mele cu voi aici, când se strâng pe lângă voi cei ce Ne iubesc pe Noi și pe voi pentru taina cuvântului Meu peste pământ în zilele Mele cu voi.

O, fiilor, e bine să se știe bine de toți cei care știu lucrarea Mea cu voi această nouă facere a lumii și a omului, și să știe toți că așa cum Dumnezeu este acolo unde doi și trei se strâng în numele Meu, tot așa acolo unde se strâng doi câte doi și câte trei în numele unui om sau a unei dorințe sau petreceri, fie ea și creștină, dar fără duh curat din cer, o, acolo lucrează diavolul cu ei pe ale lui atât cât nu se poate crede sau vedea că este așa, iar asta se poate citi deslușit de bine prin cei pe care i-am pierdut Noi și voi pentru că așa au făcut doi câte doi, câte trei, dar nu pentru mersul lui Dumnezeu, ci pentru dărâmarea de lângă Mine a celor ce au mâncat la această masă de cuvânt și au lucrat ei vorbiri nevegheate, întâlniri nevegheate, interese nevegheate, și care aduc în creștinism căderi de lângă Dumnezeu și câștig diavolului pe urma muncii Mele pentru om numai pentru că așa vrea diavolul, fiilor.

Tu însă, copile care asculți și stai credincios lângă Mine, tu să nu-l judeci cu mintea ta pe cel care calcă peste cuvântul de veghe al lui Dumnezeu, că dacă-l judeci pentru neascultarea lui, faci călcare de cuvântul lui Dumnezeu, și spune-i cu Dumnezeu în tine și cu smerenia inimii tale, spune-i lui de Dumnezeu că-L doare de la el, și apoi caută să faci tu voia lui Dumnezeu pentru cel ce nu o face, dar nu te sminti să faci și tu neascultare pentru că face el aceasta, că dacă și tu faci, pățești aceasta pentru că ai judecat pe cel ce calcă peste Dumnezeu, dar fii înțelept, că mustrarea peste o greșeală nu este judecata aproapelui, ci este îndreptare.

Iată, în ziua aceasta vorbim de statornicie pe calea cu Mine a celui ce vine după Mine cu crucea sa, cu viața sa sub cruce, fiilor, că nu trebuie să-și aleagă ce să facă cel ce vine să meargă cu Mine pe cale, ci trebuie să facă ce au ceilalți de la el nevoie să facă el, și atunci se cheamă frângerea voii și purtarea crucii, iar altfel stai cu voile tale chiar și când ajuți după voia ta pe cineva din jurul tău, că am spus în vremea acestui cuvânt că nu mai ridică găleata cea grea, ci pe cea ușoară o caută cel ce vine pe cale cu frații Mei, și de aceea nu se cheamă purtarea crucii o așa purtare.

O, am spus vouă, nu demult v-am șoptit și v-am spus de cei ce-și răcesc credincioșia și iubirea, că nu mai sunt dintre cei frumoși, că-i prinde duhul cel pândaș, și vin apoi spre Mine val de procurori cu cele ce-l răcesc și-l despart de Mine pe creștin, iar Eu, Domnul, ca Judecător stau în fața procurorilor și aștept să văd ce face cel pârât de ei, și stau neputincios așa cum Mă ține omul să stau, că pe toată vremea așteptării pentru dreptatea lucrurilor e vinovat cel pârât, și se numără cu cei răzvrătiți, și nu mai este dintre cei frumoși, mai ales câtă vreme nu se umilește și nu-și vede vina ca s-o dea de peste el.

O, fiilor care Mă purtați când vin, vă dau povață mare vouă pentru statura voastră și pentru cea dintre voi și ei, cei păstoriți de Mine și de voi. Voi de voi să nu vorbiți cu nimeni, dar nici cu voi să nu vorbească cineva de el și pentru el însuși, că voi nu mai sunteți de capul vostru, ci sunteți vasele Mele, și Eu Mă folosesc de ele, și nimeni nu mai are dreptul peste voi. Iar celor păstoriți le spun și lor așa: O, fiilor păstoriți și vegheați cu veghe de sus și de jos, nu vă puneți unii pe alții greutățile sufletului, nu e drept să faceți aceasta dacă vă faceți rost de greutăți prin neumilință, prin nemulțumire, ci e drept și bine să lucrați pentru dreptatea Mea, nu pentru a voastră, și vă spun așa ca să nu mai vină căderi în poporul Meu, fiilor, că iată, Mă doare, Mă dor amintirile, Mă dor pierderile, Mă doare bucuria diavolului, care-Mi culcă jos pe cel atras spre neveghe peste el, peste pașii lui. Voi însă nu judecați și nu disprețuiți pe nimeni, chiar dacă ar fi cineva vrednic de dispreț, însă nu ești tu vrednic să disprețuiești, că dacă faci asta ești trufaș, îți iei drepturi și poziții, te simți în stare că ai putere, că ești mai bun, mai în față, o, dar Eu, Domnul, n-am făcut așa, și numai Eu să vă fiu pildă vouă, măi fiilor, numai Eu mereu.

O, Verginica Mea, o, trâmbița Mea, Îmi păstoresc poporul în zi de amintire sfântă, că iată, Ne doare neascultarea celor povățuiți, și care au călcat povața. Te am la masă de amintire lângă Mine și lângă ei, și doare amintirea. Acum douăzeci și opt de ani am avut zi de taină sfântă și am pecetluit cu slujbă și cu cuvânt grădinița cuvântului Meu și începutul cel nou și mersul Meu înainte cu taina venirii Mele cuvânt pe pământ. Durerea Mea e și a ta, dar mângâierea o găsim la cei cu care am rămas, și pe care îi îndemnăm la aplecarea pe care cei nestatornici nu au avut-o de lucrare a lor, iar diavolul a biruit statul lor lângă Mine și le-a dat el de lucru neascultare de cuvântul Meu, și apoi ei au ieșit afară de la Mine și au lovit înapoi și au tot lovit, și s-au crezut deștepți și cu drept să facă aceasta, dar vai de așa înțelepciune a omului care nu-și cunoaște și nu-și duce vina, ci o aruncă înapoi, și n-au luat pildă de la Mine că am purtat vină, numai ca să nu fie omul vinovat, și iată, doar Noi suferim, căci iubirea suferă tăcut, o, și suferim, Verginica Mea.

— O, Doamne scump, aproape toți cred că între cei din cer e fericire, dar e tot o suferință purtată pentru cei de pe pământ, și e tot o veghe și o neliniște la noi ca să-i păzim de diavolul pe toți, și mai ales pe cei ce au habar de Dumnezeu, o, și mai ales, iată pe noi suferință, ca să-i păzim pe cei ce ne poartă sarcinile, Doamne, că Tu vii cu sfinții Tăi, iar venirea Ta stă povară de dus pentru cei ce ne poartă să venim.

Îți amintesc de o șoaptă a Ta peste ei cu puțin timp în urmă, Doamne, că ai spus de mila Ta, cu care i-ai primit pe cei care au bătut să intre, și au venit și au intrat fără raza care să-i arate pe ei pe dinăuntru, dar Tu ai fost Cel Care Te-ai oprit lângă ei, și n-ai făcut ca levitul și ca preotul din pilda cu cel căzut pe cale, și ai fost cu milă, Doamne, o, și frumoasă este pilda aceea, că iată hanul pentru cei ce ar fi să fie îngrijiți pe bani, Doamne, și apoi cu dobânda pe care Tu ar fi s-o mai plătești pentru cei ridicați de jos și duși spre îngrijire. Aici, însă, iată, altfel de han, loc plin de dăruire și de daruri, iar cei primiți și miluiți nu stau nici de-a gata cât primesc, o, și se scoală și cu nemulțumiri apoi.

Și-Ți mai amintesc, Doamne, că ai șoptit aici peste ei despre gospodina care atunci când o pasăre din curte se arată că dă semn să scoată pui, gospodina casei aprinde o lumânare în loc mai puțin luminat și ia fiecare ou de pus sub cloșcă și se uită în el la lumina lumânării făcându-și mâna căuş deasupra oului ca să vadă dacă are la un capăt bănuț prins pentru naștere de puișori, iar oul sec este dat deoparte, și numai ouăle cu sămânță sunt puse pentru rod de puișori, și ies apoi puișori și cresc. Tu însă n-ai căutat cu lumânarea pe cele din creștin, ci ai dat să-l vindeci cu milă și să-i dai primire și creștere și viață din cer, dar dacă bănuțul nu e bine ales și întărit, credința adică, Doamne, o, nu ies, nu ies pui de soi, ci ies bicisnici și pier mâncați de uliu sau de dihor, o, și e slabă strânsura noastră după munca cea pentru om, Doamne. Noi însă plângând răbdăm, plângând iubim, plângând așteptăm și mergem iubind, și nu se poate merge fără de iubire, iar cine nu mai iubește nu mai merge, ci se întoarce înapoi, se duce afară, Doamne.

Dar iată azi amintire tot cu durere, numai că duhul mângâierii alină, Doamne, ranele pierderilor mari, că s-a pierdut în amestecătura cea din afară și fiul cel uns dintre cei din biserica din lume și s-a dus și el neputincios, după ce a stat cu Tine și a crezut și a lucrat și a așezat aici apoi piatra de temelie cu binecuvântarea cea de sus și cea de jos, o, și s-a dus apoi spre cei care l-au tras înapoi, l-au tras la ei, dar a rămas pecetluit lucrul lui cu noi, și a mers înainte așezarea de aici și merge, Doamne, și porțile iadului nu pot birui așezarea Ta, de care diavolul se înfricoșează și e plin de frică tot mai mult.

Așadar, vine mângâierea, căci Tu lucrezi cu sfinții și împlinești tot ce este scris să împlinești, și va fi dăruită bucurie mare când Îți vei împlini lucrarea Ta acum, la sfârșit de timp, Doamne scump, iar eu sunt ca și pe pământ trâmbița Ta și lucrez tainic, și privesc cu nesaț la lucrul Tău peste acest popor slujitor acum, și peste cetatea Ta cea dulce nouă, dulce și celor ce vin la izvor în sărbători, dulce și tot mai dulce ea, Doamne, că dulce va fi tot ce va rămâne, tot ce va rodi din lucrarea venirii Tale la ei pe pământ, aici, unde cei din cer vin cu Tine, vin la masă de cuvânt, o, Doamne.

— O, Verginica Mea, lucrăm mângâiere. Duhul mângâierii este lucrarea Noastră, și cu el zidim și lucrăm și înnoim, precum este scris.

O, fiilor, purtați pe Domnul, căci jugul Meu este ușor, așa am spus! Cine crede aceasta ce am spus? Voi știți ce greu și ce urât e jugul cel pus de duhul lumii peste oameni și cum cad sub el cei de sub el. Jugul Meu însă este ușor, este sfânt, și vă voi spune vouă ce putere are sfințenia acestui popor pentru cei vii și pentru cei adormiți, care așteaptă de la cei de pe pământ. Vin și vă spun, fiilor, dar acum vă las sub taina sărbătorii pusă azi pe masă la voi de cuvântul Meu și vă dau să lucrați lucrul zilei, că și azi avem frățiori și surioare la masa Mea cu voi și la bucuria ei cea pentru Mine și pentru voi.

O, pace vouă! Vă strâng la piept. Verginica la fel, și ea vă cuprinde. Avem grijă de voi, fiilor. O, tot așa să aveți și voi de Noi. Pace vouă, o, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.