O, fiilor hrăniți de iubirea cuvântului Meu, e tot o iubire graiul Meu de peste voi. De dor vin, de grijă pentru voi vin și vă dau cuvântul Meu ca să-l puneți peste voi cu împlinirea lui. Așa cum omului îi place mereu să-și facă rost de hăinuțe noi și să se bucure de ele, tot așa și Eu, ca și pe niște hăinuțe noi, ca veșmânt sufletelor voastre vă dau vouă cuvântul Meu în sărbători și vă îmbrac în cuvânt, fiilor, și nu pot să nu fac asta ori de câte ori găsesc prilej să vin.

O, măi poporul Meu cel ascultător și statornic, vezi ce faci, vezi să stai în credință, fiule, vezi să rămâi de partea credinței, că-ți este pusă la probă credința, dar și credincioșia. Vin în calea mersului tău cu Domnul tău, vin nori negri, vin furtuni și ploaie cu grindină, vezi să știi să te ferești ca să nu-ți spargă capul. Vin zvonuri și nedumeriri ca în vreme de război, iar dacă te mai nimerește și vreun fulger cu trăznetul lui, tu cazi mort dacă Eu nu sunt lângă tine ca să suflu peste tine salvare și credință, ca să nu pierzi soarele cu binefacerile lui, ca să nu rămâi necercetat în vremi de clătinare, ca să nu rămâi în voile tale, care te distrug pic cu pic, după ce te îndulcesc, că Eu nu-i pot vindeca pe cei neascultători și liberi pentru voile lor, care-i scot la drum deschis, drum plin de dușmani gata de pradă pentru cei ce ies, ducându-se singuri în laț.

O, fiilor, stau cu voi în lucru în zi de serbare pentru mama Mea Fecioara. Vin să vă fiu călăuză, vin mereu să vă luminez calea, să vă aprind candela credinței și să vă aduc îndreptare în toate câte sunt de lucrat și de vegheat, o, și să veghem împreună, nu singuri să vă vegheați, căci omul este învățat din firea lui cea veche și rea să-și vadă singur de pașii vieții lui și să dea deoparte pe Dumnezeu de peste el. Că iată, M-au dat de peste ei cei ce și-au luat jucăriile lor și au plecat cu ele în lume ca să fie liberi pentru voile lor și să-și facă unii altora jucării. O, n-au înțeles aceștia cum să se dea lui Dumnezeu, iar dacă n-au înțeles nu s-au dat câtă vreme au stat pe lângă lucrul Meu cel pentru viața unui popor pus deoparte pentru Dumnezeu.

O, când vii la Dumnezeu vino cu supunere, fiule, vino pentru supunere, că altfel faci ce a făcut Adam în rai, că a făcut de capul lui și și-a băgat apoi capul în întuneric cu tot ce a avut el în cap, iar când lumina l-a vădit cu cele ascunse în el, cu cele fără Dumnezeu în lucrul lui, o, a fugit Adam de lumină, a dat să fugă, dar lumina i-a grăit și i-a spus: «Unde ești? Unde fugi acum?».

O, fiilor, dacă Eu cu mâna Mea tare v-am scos din Egipt, din mijlocul lumii păcătoase și pierdute de la fața Mea prin rătăcirile ei, voi apoi trebuie să vă lăsați călăuziți așa cum l-am călăuzit pe Israel prin mâna lui Moise, cu care Eu grăiam poporului, iar el primea și călăuzea din partea Mea. Dar dacă ei cârteau în multe, și dacă se aplecau spre dorințe cădeau din nou în prăpastie, în Babilonul pierzării oamenilor, iar cei ce fac ca ei, și nu ascultă de călăuză pentru viață cârmuită cu cuvântul, o, ei iarăși cad, și cad rușinos, și e rușinos pentru voi să nu cunoașteți aceasta, să nu știți primejdia în care puteți cădea, fiilor.

Nu-i plăcea poporului ales să stea pe lângă Moise dacă l-am scos din Egipt, o, nu-i plăcea, își căuta voile lui. Nu le-a plăcut decât la doi din popor, și aceia au stat tot timpul lângă Moise aproape, și numai aceia au mai rămas în viață, iar ceilalți toți au murit, au murit prin neascultare, prin necredință, prin răzvrătire, prin nemulțumire, prin defăimare asupra lui Moise, precum este scris.

Așadar, nu vă jucați, cu privire la paza și călăuzirea pașilor voștri toți. Eu vin și vă spun cu cuvânt, fiilor, dar dacă voi nu Mă lăsați la veghe nu veți rămâne cu Mine, și veți fi luați de cei prin care diavolul, dornic să vă nimicească de lângă Dumnezeu, vă va încânta spre nepăsare, și apoi spre păcătuire prin neascultare, spre strivirea sub voile voastre a cuvântului Meu cu care-Mi veghez poporul ca să-l am al Meu, ca să nu Mă piardă prin neascultare cel ce a bătut ca să intre cu Mine și să-l înviez pe el de partea veșniciei cu Mine apoi.

Fiilor, fiilor, dragostea din voi pentru Mine și pentru frați și pentru cetatea Mea, să vă fie ea curată și vie. Să nu afle odihnă această dragoste, căci odihna îi dăunează. Dragostea care nu cade niciodată lucrează și nu stă din lucrul ei, o, nu stă, fiilor, lucrează mereu, nu se culcă, nu culcă omul care o are de lucrare, ci e mereu în floare și nu se închide, nu se veștejește ea, nu apune frumusețea ei, o, și ce frumos este un așa frumos om, și nu poate altfel să fie frumos omul!

S-a ridicat odată spinul să se măsoare cu trandafirul și l-a întrebat: Ce ai tu de trag la tine toți, iar la mine nu? Am și eu ce ai și tu. Ce ai tu mai mult? Iar trandafirul i-a răspuns: Nu am nimic mai mult ca tine la înfățișare, dar ceea ce atrage pe toți la mine e parfumul meu, el împlinește frumusețea mea.

O, fiilor de peste tot ai iubirii pentru cuvântul Meu, prin credință le putem pe toate, nu prin necredință, fiilor. Necredința nu are nici un fel de miros, dar credința este mir de nard pe pământ și în cer. Sunt nevoit să grăiesc celor ce nu știu lupta Mea pentru paza lucrării cuvântului Meu și a mersului Meu cu poporul cel ascultător, că multe se zbat să le iasă în cale celor ce se aleg pentru credință până la sfârșit, și multe dau să le umble la credință și la viață ca să-și strice ei iarăși mersul cu Dumnezeu și pregătirea cea pentru viață.

Mai rău decât cel ce varsă sânge este păcatul celui ce strivește credința din creștin. Tot timpul mersului Meu de azi cu cuvântul au fost pe lângă Mine împrăștietori de taine, care-Mi duceau în lături cu tot cu ei pe cele dinăuntru, și veneau suferințe și căderi și prigoane, și se bucura diavolul de biruința lui, așa cum se bucură și azi de cei smulși de el din rândul fiilor poporului Meu.

Porți vina neascultării când calci peste cuvântul Meu, cu care-ți povățuiesc pașii. O, fiule, îți este dușman cel ce-ți șubrezește credința, iar tu porți vina neascultării, căci omul îl sapă pe om, și numai Eu, Domnul, știu cât de mult, cât de mult este împrăștiată din creștin în creștin această nimicire ca să cadă cel ce stă pe picioarele lui după voia Mea.

Capeți față de hoț după ce calci peste credință și peste ascultarea de Dumnezeu. Te porți urât și împărțit și trădător de Dumnezeu prin tot ceea ce ascunzi sub haină. Iar Eu am spus și spun: O, nu așa, fiilor, nu așa, și spun: Fiți mărturisitori, nu stați pe chip cu față de hoț, nu stați uscați de duhul adevărului, care mărturisește și nu tace!

O, fiilor care Mă aduceți la ei, nici Eu, nici voi, nu avem bizuință și încredere în cei tăcuți și nelucrători cu Duhul Sfânt la mesele Mele de dragoste cu Mine, cu voi și cu ei, o, și ce dulci și vii ar fi să fie zilele de serbare când ei vin să ia de pe masa dragostei!

O, câtă iubire trebuie, câtă viață prin ea pentru Dumnezeu! E mică dragostea și lucrarea ei, e fără de față și de putere pentru mers cu Hristos. Creștinul, iată, nu are dragul nici să trăiască pentru Hristos, dară să mai și moară pentru Domnul său.

O, mama Mea, e zi de iubire și de învățătură cu iubire ziua ta de serbare. Să le dăm lor putere pentru Noi, mamă. Să le deslușim lor slujirea cea pentru Dumnezeu, mama Mea.

— O, Fiule Iisus, iubirea mea, eu pentru Tine am trăit atâta de frumos, atâta de duios, mereu numai pentru Tine, mereu pe voia Ta, din pricina iubirii din care am fost plămădită de Dumnezeu, și am împărțit mereu și peste tot parfumul acestei iubiri la mulți, și făceam din spini trandafiri și Ți-i dăruiam, Fiule scump.

Le vom da în ziua mea de serbare, le vom da acum îndemn la cei ce Ne poartă, și vor lucra ei în ziua aceasta peste cei strânși la serbarea mea, iar apoi cuvântul Ne va fi așezat în fața lor în tot întregul lui cu ziua aceasta de școală sfântă pentru fiii poporului Tău. Tu ești acum în lucru cu cuvântul, și sunt și eu. Iar Tu acum vei întări credința în cei ce rămân cu Noi până la sfârșit, și le vom da lor vlagă mereu, Fiule scump.

— Iată, fiilor, mama Mea vă va învăța în ziua aceasta deslușirea slujirii pentru Dumnezeu, căci cine nu-L cunoaște bine pe Domnul, acela se clatină încă.

O, vino și Mă întreabă pentru nedumerirea ta. Îți voi răspunde punct cu punct, fiule neîmplinit în credință. Te voi curăți de toți scaieții de pe haină, de pe minte, de pe inimă, dar vino și bate ca să iei răspunsul Meu, și să nu iei de pe unde ți se împarte, căci omul nu este Dumnezeu, ba îți este dușman și îți zdrobește credința în venirea Mea cea de azi și-ți face rost de iadul necredinței, căci tu nu veghezi, fiule. O, vino și bate, vino ca să te spăl de vina umblatului singur, căci celui ce umblă singur așa îi trebuie. Îi dă diavolul de lucru și îi dă de lucru diavolului, care are de ce să vină să-l atace pe cel singur, și vine că-l găsește singur, răzleț, chiar dacă are nume de fiu al lui Dumnezeu.

Binecuvintez lucrul zilei de azi peste cei veniți la învățătura Mea, la curățirea inimii, a minții, a credinței, a iubirii, și apoi la însuflețirea în slujire.

Oprim un picuț ca să lucrați, fiilor lucrători din partea Mea, și le vom da apoi tot cuvântul zilei. Facem timp pentru toate, dar mergem înainte cu cuvântul cel pentru pus în carte. Sunt cu voi în toată clipa și vă călăuzesc cu Duhul Meu. Lucrăm cu săpun și spălăm bine, și apoi spălăm și săpunul, ne spălăm și noi, căci și săpunul trebuie spălat după ce el spală cu clăbucul lui tot ce trebuie spălat și curățat. O, vă veți întreba de ce și cu ce se spală săpunul. Cu apă se spală, apa este cea care spală, fiilor, iar Eu sunt apa aceasta și curge ea din Mine peste voi în șuvoi, curge râu, curge și înnoiește viața și credința și iubirea Mea în om.

Mă uit acum la voi și veghez de deasupra lucrul vostru peste cei ce iau din el pentru ei, fiilor. Amin.

E praznic mare și sfânt pe pământ și în cer, și pace vouă, și pace crucii Mele cu voi, și a voastră cu Mine, fiilor din cetatea Mea de cuvânt! E praznicul crucii Mele și vă întăresc pentru mersul cu crucea. O, e greu să pună omul pe făgaș mersul lui cu Mine pe calea vieții, că îi trebuie umilință de duh, fiilor, iar aceasta ce îi trebuie îi este greu să poată el.

O, pace vouă, că vin la voi mereu, și nu pot fără pace în voi și între voi, și nu pot fără iubirea care face ușoară calea voastră cu Mine, calea crucii, fiilor, că am zis că Eu sunt Calea, iar Eu prin cruce M-am arătat cine sunt, și le-am spus apoi celor ce voiesc să vină după Mine, le-am spus să facă și ei ce am făcut Eu, lepădarea de sine să facă peste ei așa cum am făcut Eu, Domnul, peste Mine, iar oamenii trufași Mi-au luat din mijlocul lor viața, o, și așa am arătat Eu omului cum se merge cu Dumnezeu, dacă voiește cineva să umble după Mine.

O, fiilor, Mă doare că nu se uită omul la Mine. Mă mângâi că vă pot spune vouă toate. Mă doare că nu iubește omul să se lepede de sine ca să poată să-și ia crucea și să Mă urmeze cu ea, cu viața lui să Mă urmeze și să slujească cu ea mersului Meu cu crucea. Nu pot merge după Mine cei ce nu mai pot de bine cu binele de pe pământ, că aceia nu caută să placă lui Dumnezeu, ci oamenilor, o, și să nu audă de cruce oamenii.

O, fiilor, grea Mi-a fost calea venirii Mele de azi cuvânt pe pământ, grea și cu durere din partea celor nestatornici și neascultători pe cale! Dacă atunci Mă îmbrânceau mai-marii Ierusalimului, acum M-au tot îmbrâncit creștinii care veneau la auzul venirii Mele la trâmbița Mea Verginica, o, și mergeau o vreme, iar apoi făceau rău lui Dumnezeu și mersului Său, căci cine nu are lepădare de sine când dă să umble după Dumnezeu, acela se dorește pe sine și are viață de sine și ascultă de dorințele lui și-și caută viață după placul lui. Dar iată, s-au apropiat din aceia și Mi-au stricat mult lucru și au călcat peste munca Mea și M-au dat în lături, și s-au dus într-ale lor apoi, o, că nu poate cu crucea omul, nu poate până la sfârșit cel ce se iubește pe sine.

Fiilor, fiilor, e praznicul crucii, crucea pe care am fost Eu întins și pus în cuie și scos afară dintre oameni, măi poporul Meu. O, aș vrea cu dor, aș vrea să am pe mai mulți cărora să le spun laolaltă lor că sunt ei poporul Meu, dar am de suspinat încă, fiindcă cei ce sunt popor al Meu nu sunt mulți, dar mulți se cred că sunt, și nu sunt ei popor al Meu din pricina nelepădării de sine, a necumințeniei, a nestatorniciei, a neiubirii de Dumnezeu și de frați, iar Eu suspin, că multă durere și rușine se strânge pe Duhul și pe fața Mea de la cei ce se pretind că sunt creștini ai acestui cuvânt și popor. Ei însă Mă sapă, Îmi sapă mersul, căci trufia lor este mai mare decât ei, Mă defaimă cu ea, că n-au obiceiul ascultării de Dumnezeu și de mersul cel cu cârmă și cu lumină pe cale, fiilor. Dar nu, ei n-au putut aceasta, și nu-i așa de grea neputința lor de asculta pentru mersul lor, pe cât de grea pentru Dumnezeu este nepocăința lor de greșale, o, și Mi-e milă de sufletele lor, că ei nu știu ce fac, ba Îmi mai și culcă la pământ pe cei ce și-au ales să creadă, să nu defaime, să nu se aplece bârfelilor și duhului de hulă asupra mersului Meu de azi, iar neastâmpărul celor răzvrătiți este mult.

Îi povățuiesc încă pe cei ce se țin statornici și le spun să nu uite de veghe peste mintea și urechea lor, peste credința lor, căci otrava celor ce împart îndoieli și necredință este întinsă cu multul, că nu poate duhul rău să se astâmpere dacă Eu Mă port cu voi spre ziua Mea de slavă și de biruință asupra diavolului, o, fiilor, iar crucea este salvare mare pentru cei ce știu să înțeleagă ce înseamnă cruce purtată și iubită, o, și vă spun Eu vouă ce îndur de la cei ce nu iubesc crucea, ci pe ei înșiși se iubesc, și pe cei ce zic și fac ca ei, dar nu din iubire, ci din interes se unesc ei spre poreclirea voastră și a mersului Meu cu voi.

Vă îndemn, cu lacrimi vă îndemn să vă purtați curați de duhul căderii din Dumnezeu, căci cu durere Mi-a fost tot drumul acestei lucrări de cuvânt, o, fiilor. Pe toată calea crucii Mele de azi n-am avut sprijin de pe pământ, ci numai îmbrânceli, numai vânzare, numai înjosire, numai lepădare de pe cale a celor ce se apropiau ca să fie miluiți pentru suferințele și păcatele lor, care îi apăsau. Mai nimeni n-a știut, n-a învățat de la Mine să se lepede de sine și să poată cu Mine, să poată pentru ei și să-Mi ajute Mie prin greul de azi al mersului Meu până la sfârșit.

O, se împiedicau în tot ce voiau cei ce veneau să meargă, dar nimeni nu lua aminte la cuvântul Meu cel de acum două mii de ani ca să vină după Mine cu crucea, cu viața lui, după ce s-ar fi lepădat de sine omul care se alege cu Hristos, căci pe calea cu Mine crucea este calea, și e cu vrăjmași calea, cu vrăjmași care stau la pândă pe la răspântii peste tot, o, și stă vrăjmașul creștinului, stă lângă Mine cu față de creștin, ca să Mă dărâme stă, ca să Mă vândă apoi, și ca să se facă iudă cel ce se lasă cumpărat împotriva Mea.

O, creștine care Mă lovești acum, ți-am ieșit înainte cu bărcuța ca să te scap de apele tulburi, și te-am curățat cu mila Mea de tine de tot mâlul de pe tine și din tine și ți-am dat hrană cerească și ai crescut, o, și apoi te-ai dat mare și ai greșit cu neumilința, iar apoi M-ai dat la spate și ai sărit în apa cea neagră iarăși, o, iarăși M-ai pierdut, și te-ai făcut așa de urât fără de Mine în credința ta, în inima ta și în fapta vieții tale, și te-ai amestecat printre fiii lumii și nu mai ai frumusețea cea de la Mine, o, și ai aruncat în Mine ca să Mă lovești, ca să-Mi pui nume de batjocură, și ai crezut că ești și că vei fi de preț în ochii lumii, iar peste Mine ai lăsat durere și rușine.

O, am o durere mare, o zgârietură mereu pe față de la o inimă trufașă, și care nu-și mai astâmpără trufia, mărturisind durere pentru creștini, dar lovind în mersul Meu cel sfânt cu o mânuță de popor, pe care numai Eu îl știu cum și cât este.

O, măi inimă trufașă și neastâmpărată, îți vine mereu pe limbă să defaimi calea Mea și a purtătorilor Mei, și îți vine să crezi că nu faci aceasta, și că faci bine ce faci căutând în urma celor neascultători. Dar cine te-a pus să faci aceasta? O, întreabă-te de unde-ți vine ție lucrarea cu care clatini de pe picioare pe cei slabi cu statul lor, crezând că le vrei și le faci bine lor? Te dai mare înțelept și purtător de grijă peste creștinii pe care tu îi crezi că sunt cu poporul cuvântului Meu. Ți-am îngăduit să intri dacă ai bătut, dacă așa ai voit, dar n-ai stat după voia Mea, și Mi-ai adus rușine și dureri și rane. O, nu poți, nu știi să stai în voile Mele. Din pricina trufiei nu știi, de-i faci pe cei ce caută spre Mine să te creadă cu Mine și de la Mine pe aici pe aproape. Dar nu, Eu, Domnul, le spun lor acum că Mi-ai făcut mereu în necaz și ai împărțit cleveteli că-ți place să faci asta, și ai împrăștiat bârfeli și clătinare din credință, o, și-ți faci rost de un răspuns greu. O, nu mai încerca, îți spun, nu mai vorbi în numele acestui popor și lucrare de cuvânt. Tu n-ai înțeles voia Mea, n-ai înțeles că nu te-a lăsat trufia să înțelegi pe cele de la Dumnezeu peste poporul Meu, o, și numai Eu, Domnul, numai Eu știu cât și cine este popor al Meu dintre toți cei ce se țin ca și tine pe lângă acest mers al Meu cu un popor sub crucea Mea.

O, nu te mai îngâmfa! Te-ai îngâmfat destulă vreme de când tot stai pe aproape, și am tăcut. Închide gura și taci, nu mai grăi în dreptul acestei lucrări de cuvânt. Ai grijă să asculți aceasta ce-ți spun! Sfârșește cu bâlbâiala ta, că iată, M-ai mâniat ca să-ți spun aceasta ție. Fiii cuvântului Meu îți văd trufia și văd ce faci și cât strici, dar ei stau departe, nu se bagă peste tine, nu-ți caută pașii. Eu însă văd din cer neastâmpărul tău, că n-ai stat la casa ta ca să nu greșești mersului Meu de azi. N-ai fost cuminte, și ai dat să umbli după Mine, dar gura nu-ți mai tace, te dai mare prin ea și-Mi tot aduci rușine și tot ologești credința din inima omului care Mă crede în acest cuvânt și îl faci să nu mai creadă că Eu sunt și că Eu știu ce fac, nu tu. O, ce vei face când va fi să dai răspuns pentru clătinarea credinței pusă în dar de către Dumnezeu în cel pe care tu îl jupuiești de acest dar? O, vai de cel ce ridică sabia sa, limba sa ca să ucidă pe Dumnezeu în om, credința omului pentru timpul mântuirii lui, căci viața sub cruce este timpul mântuirii!

Te povățuiesc să te cumințești și să te lași tămăduit de trufia din tine, și pe care nu ți-o înțelegi, sau nu vrei să ți-o vezi, și cum lucrezi mânat de ea peste cei ce trag spre tine crezându-te de la Mine și al mersului Meu de azi, dar tu Îmi lovești mersul, asta faci.

Îi spun poporului cuvântului Meu că nu-i cu Mine cine e cu tine, și nu-i cu tine cine e cu Mine, că iată, te înfigi unde este al Meu și Mă bagi unde nu este al Meu, o, suflete trufaș și prea îndrăzneț. O, stai liniștit în legea ta! Nu mai călca peste planul Meu cu gura ta, că nu lovești în cei de care nu-ți convine ție de ei, de îi defaimi cum defăima Israel pe David, care plângea înaintea Mea pentru apăsarea sub care îndura disprețul de la poporul neastâmpărat în rele. O, nu omul, nu calul îl lovești. Pe călăreț îl lovești, precum este scris. În Dumnezeu lovești, căci Eu sunt acest cuvânt, iar cei ce au lovit sunt fripți la inimă acum, și tot mai fripți vor fi dacă au pierdut din ei pacea Mea pentru pacea lor, și vai de pacea lor, că n-au pace, o, și de unde să aibă, când toate cele bune sunt de la Dumnezeu?

Iar vouă, celor ce vă smintiți, Eu, Domnul, vă spun, nu v-a fost dat să mergeți până la capăt pentru că ați greșit credinței dată de Mine vouă în dar, și ascultării, de care v-am rugat să țineți seama, și lipsei de căință pentru greșale, și iată, vă clătinați de pe cale în lături după gustul duhului rău, care v-a ademenit pe voi să nu credeți adevărului din cuvântul Meu, ci să credeți iscoadelor și zvonurilor, minciunii și nedragostei celor ce s-au pus pe rele asupra voastră ca să vă despartă și pe voi de Dumnezeul salvării voastre de la judecata faptelor voastre.

O, creștine, cel ce lovește din întuneric acum ca să te despoaie de tot de cămășuța cerească, în care Eu te-am învăluit ca să te am copil al Meu, o, iată, se încearcă prin acesta credința ta, care trebuie pusă la probă prin încercări, prin loviri, prin defăimări, iar dacă n-ai căutat să stai mereu bine între tine și Mine primești acum plata pentru care ai lucrat, primești căderea în care ai stat neascultând, că n-ai stat pe picioare, iar păcatul necredinței tale acum este plata păcatului neascultării, o, fiu neascultător de Tatăl și de Fiul Său iubit, pe Care ți L-a trimis în întâmpinare ca să nu te omoare vremea și satana și necredința împrăștiată peste pământ peste tot de feluri de oameni potrivnici prin alegerile lor, și care țin pe căi greșite pe oameni, și care au ținta diavolească să-L desființeze pe Dumnezeu prin mers pe alături sub același nume și Dumnezeu.

O, poporul Meu, popor al cuvântului Meu, numai Eu știu statul și numărul tău, iar tu caută să stai sub crucea Mea, care te ocrotește dacă ești al Meu, și ca să te ocrotești ca să nu greșești prin cei greșiți.

O, fiilor, când am venit acum două mii de ani am venit prin mamă Fecioară și M-am făcut Om, o, și am venit prin cruce apoi. Am plecat prin cruce și am venit prin cruce și sunt cu crucea, iar crucea Mea este neamul oamenilor care n-au vrut să le fie de folos venirea Mea prin Fecioară și prin cruce și prin învierea Mea cea de după cruce. O, iată, iarăși vin. Cum să nu vin după om, o, cum să nu vin iarăși și iarăși și mereu, dacă omul este facerea Mea cea pentru care am făcut toată facerea cea de până la el, ca să-l așez pe om în mijlocul și în frumusețea lui Dumnezeu toată?

Se plictisește creștinul de prea mult stat cu Dumnezeu și cu cerul, cu Duhul Sfânt, Care umple totul de viață. I se pare greu creștinului să nu mai fie și el în voile lui, în felul lui de a fi, și asta de când l-am zidit pe om și până azi. O, dar trecerea pe aici este scurtă, iar viața de după statul aici nu are sfârșit, și dacă nu ți-o agonisești în timpul acesta scurt, când ți se cere să iubești statul cu cei din cer, o, cum să treci apoi la ei, la odihna cea de după truda timpului pământesc?

O, fiilor, iată cât de ușor pierde omul ceea ce ar putea avea după ce-și sfârșește lucrul cel pentru odihnă apoi! O, n-are omul înțelepciunea să socotească bine ce îi va fi lui după viața cea din trup. Mama Mea Fecioara a trăit numai pentru viața cea de după trup.

E scurtă viața de aici, și nu știe omul ce să facă cu ea. Eu însă Îmi învăț poporul să Mă asculte ca să fiu cu el aici, și apoi tot cu el să fiu, iar el cu Mine, acolo unde sunt Eu să fie și poporul Meu, care este cu Mine după adevăr.

Că iată, încă adaug la familia cea din cer a acestui popor, încă un suflețel merge acum la odihna sa. L-am trecut prin suferință ca să iau din dreptul lui greșalele care le-a avut ca un om, dar Eu mereu i-am spus să fie atent ca să nu greșească lucrării cuvântului Meu, și i-am spus să fie atent să asculte de cei ce veghează din partea Mea, iar dacă n-a putut deplin aceasta, Eu, Domnul, i-am pregătit curățire și mersul în cer, și-i binecuvintez trecerea și mergem să-l conducem, fiilor.

Iar pe ceilalți creștini, care vor să asculte și să nu greșească împlinirii cuvântului Meu, îi îndemn să stea bine și cu frică și cu luare aminte tot timpul ziua și noaptea și să asculte veghind, că așa se stă în acest popor de fii binecuvântați prin ascultarea lor de Dumnezeu.

Și iată, fiilor, praznicul crucii Mele v-a adus vouă cuvântul Meu de veghe, căci veghea trebuie întărită tot mai mult, o, și de ar înțelege cei peste care Eu, Domnul, am sunat clopoțelul ca să ia aminte ei!

Vă cuprind în pacea Mea, în puterea crucii Mele, fiilor. Aș fi voit să grăiesc și pentru cei fără de cruce pe pământ și fără de credință în cruce, dar acum atât am stat cu voi, și pace vouă, tot mai multă pace peste voi, fiilor, căci aveți de gătit acum calea celui ce se alătură celor din cer ai poporului Meu cel de azi, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Ridicați-vă din așternut, voi, cei ce vegheați venirea Mea la voi și pregătirea sărbătorilor sfinte în grădinile Mele cu voi aici, și hai să fim gata, fiilor, și să deschidem oaspeților din cer, și apoi să așezăm la masă de praznic sfânt pe cei ce vin cu voi la masă când Eu vin cu sfinții la voi, că iată-Mă pe cale cu sărbătoare pentru mama Mea Fecioara pentru amintirea zilei când ea s-a născut pe pământ între oameni ca să facă Dumnezeu prin ea lucrarea venirii Sale întrupat pe pământ, căci Dumnezeu trebuia să Se facă văzut și cunoscut ca să atragă întru cele nevăzute pe cei ce se învrednicesc de slava cerească în drumul lor spre cer cu viața lor de pe pământ, o, și frumoasă este povestea toată a lui Dumnezeu cu oamenii, iar în zile de sărbătoare vine povestea pe masă și face bucurie și face cale cerului pe pământ, și pământului spre cer, că de ce s-ar strânge oamenii în zile de serbări cerești laolaltă mulți, că pentru Dumnezeu se strâng? O, și cât aș vrea să știe tot omul ce înseamnă Dumnezeu cu oamenii, să știe aceasta cei ce se strâng pentru Dumnezeu, o, fiilor! Iată Eu, Domnul, vin la voi și petrec cu voi și grăim, căci cei din cer grăiesc cu voi , ba și cu cei ce nu știu taina Mea cu voi, o, și cât aș vrea să se întindă masa bucuriei Mele cu omul, masa nunții Fiului lui Dumnezeu cu mireasa Sa, mireasa Mielului, fiilor, precum este scris despre ea în Scripturi, măi fiilor!

Așadar, e sărbătoare în cer și pe pământ pentru tine, mama Mea Fecioară, și venim cu alai de sfinți și de îngeri, venim purtați de heruvimi și de serafimi în grădinile pregătite pentru venirea Domnului cu sfinții pe pământ român, că a venit vremea scrisă în Scripturi ca să vin cu sfinții, mamă, o, și de aceea am pregătit aici cetatea aceasta de piatră rară, căci Eu sunt piatra ei, și sunt și piatra cea din pisc, Eu sunt și frumusețea acestui munte sfânt, mamă, căci Eu sunt Cel minunat, din sânul Tatălui ivit între oameni acum două mii de ani, o, și din brațul tău de mamă Fecioară așezat între oameni după ce M-ai născut, căci Duhul Sfânt te-a atins, ca să Mă naști apoi om de la Dumnezeu venit pe pământ, o, și frumoasă este povestea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și povestea ta cu Mine apoi, mamă, și dulce ai fost tu între toate ființele de pe pământ, mama Mea, iar Eu te-am iubit nemărginit mereu, mereu, din cer și până în cer, din veci și până în veci, mamă.

O, Mi-e dor, Mi-e dor mereu, mereu, Mi-e dor de suflet frumos în om, mama Mea! Dorul Meu nestins este să am fii sfinți, și cu sufletul frumos în ei. Și să le spunem la cei ce Ne iau din cuvântul Meu de azi, să le spunem lor ce este sufletul frumos, mamă.

O, fiilor, scrieți cuvântul Meu și trimiteți pe pământ glasul lui, că Eu, Domnul, spun tuturor ce este sufletul frumos. Sufletul frumos este locașul lui Dumnezeu între oameni, este palatul frumuseților din cer și calea spre palatele cerești, palatele sufletelor frumoase care se strâng în cer apoi, după ce se fac ele cale a Domnului cu ele pe pământ.

O, ce face pe calea Mea cel cu sufletul frumos? El se face cale spre Dumnezeu a celor străini de această cale, și se face dor de Dumnezeu în cei ce nu știu de dorul acesta sfânt, iar apoi tânjește omul spre frumusețile dorului sfânt, spre care caută acest dor. Sufletul frumos nu se mâhnește niciodată de nimic și pe nimeni pe pământ, oricâte încercări ar năpădi asupra lui, o, și nu mâhnește el pe cineva cu dinadinsul. El are grijă să fie tot timpul frumos, și să nu greșească vreunei inimi din jur și să nu apese și să nu disprețuiască. El poartă pe Dumnezeu în om și împarte pe Dumnezeu dinăuntrul trupului lui și este tot o armonie pentru toți și pentru toate de pe pământ, și se bucură văzduhul de el și întru el.

O, fiilor, bucurați-vă de flori, de pomi, de fluturi, de păsărelele care cântă lui Dumnezeu și la cei de pe pământ, o, și bucurați-vă de îngeri lângă voi, de frați și surori, căci cine are frați are îngeri, și vai celui singur, și pe care nu are cine să-l dojenească în vreme de greșeală, de neînțelepciune, de depărtare de Dumnezeu pe calea vieții, căci viața de pe pământ e plină de primejdii când nu ai de cine să asculți ca de Dumnezeu pe pământ. O, dar cine nu ascultă de Dumnezeu nu ascultă nici de cineva de pe pământ, iar cine nu ascultă de cineva de pe pământ nu ascultă nici de Dumnezeu, nu are cum să asculte de Dumnezeu un așa om.

O, fiilor, sufletul cel frumos are ca lucrare a sa legea dragostei, pe care v-am învățat s-o șoptiți voi inimii voastre în fiecare zi și petrecere a ei, petrecerea voastră cu Mine și cu frații, și în care să se oglindească tot timpul chipul Meu, sufletul frumos, prin care locuiește Dumnezeu în om. O, și nu mai stau să vă deslușesc lucrarea sufletului frumos dacă v-am amintit legea lui, dar vă spun, ca să Mă mângâi vă spun că dorul Meu nestins este să am fii cu sufletul frumos, și iată ce vă învăț:

Fiilor, fiilor, lucrările dintre voi pentru cele pământești de folos Mie și vouă cu Mine, acelea dau să vă pricinuiască apăsări pe inimioare, neînțelesuri, neînțelegeri, lipsă de jertfire, de armonie, de curaj, de sănătate, fiilor, dar ce e mai rău e că vă dezvață de cele duhovnicești din voi și dintre frați, căci cele duhovnicești trebuie să-și găsească timpul și rostul cel sfânt, o, și e primejdios să fie altfel, fiilor, căci lucrările dintre voi pentru cele duhovnicești vă mișcă prin dor sufletul, vă bucură, vă umplu de har, de mărturisire din unul în altul, vă lipesc aripioare sfinte, vă pun în inimioare dragostea și toată legea ei și toată împlinirea ei și toată vremea ei, căci vremea dragostei este chiar cea din timpul lucrului vostru pe care îl lucrați cu trupul, o, fiilor.

Vă aduc acum aminte de dorul de Dumnezeu și de frați al păstorilor din vremea acestei lucrări de cuvânt, vremea Mea cu trâmbița Mea Verginica și vremea Mea cu voi apoi, o, fiilor. Am venit cu câțiva ani în urmă și am luat cu cei din cer ai familiei Mele din lucrarea Mea de cuvânt, am luat pe păstorul Daniel și l-am așezat de mijlocire pentru mersul Meu de azi cu voi, că încă am de mers, fiilor. Acum, iată, ați rămas și fără celălalt păstor, că l-am luat la cer și pe păstorul Cristea, o, și l-a întâmpinat pe el trâmbița Mea cu același cuvânt de salut duios ca și pe pământ cum îl aveau între ei. Iar vouă vă amintesc acum de dorul lor de Dumnezeu și de frați, căci și păstorii Mei lucrau ale casei lor, ale familiei lor, dar ardeau tot timpul de dor după Mine, după frați, și tânjeau de la o întâlnire la alta a Mea cu ei și cu poporul cel strâmtorat prin vremea cea roșie cu mersul Meu lângă ei, o, și aveau duhul mărturisirii și aveau dorul de lucrare și venea Duhul peste ei pe calea dorului și se hrănea poporul la întâlniri sfinte. Iar acum iată-l și pe păstorul Cristea în familia cea din cer a cuvântului Meu de azi, și din care se naște un popor pentru Dumnezeu, fiilor, căci voi sunteți și trebuie să fiți cei roditori în urma celor ce au trudit pe calea venirii Mele cuvânt pe pământ în toată vremea Mea cu trâmbița Mea Verginica și cu cei doi păstori lângă ea și lângă popor, de am putut ajunge până la voi, cei de azi purtători și primitori de Dumnezeu, fiilor. Iar mama Mea Fecioara o are azi lângă ea pe Verginica Mea și a ei, și Verginica este cu poporul ei cel din cer la masă de pomenire de patruzeci de zile pentru păstorul Cristea și încă pomenirea mămicii lui Veronica Noastră de azi, cea așezată de Mine pentru îngrijirea poporului rămas și pentru veghea sufletelor lor și a mersului lor cu Domnul. Și chiar dacă a ei inimă mare și supusă nu este atât de prețuită pentru mersul cel cu Domnul al celor ce merg, sau zic că merg, o, Veronica Noastră lucrează cu trezvie atât cât mai are prilej și lărgime în inimi, și este ea urmașa celor ce au lucrat pentru veghea peste poporul care se ține pe cale cu Mine, și care are nevoie de sprijin, de sfat, de ascultare.

O, și iată, avem praznic sfânt pentru mama Mea Fecioara, iar ea are marea bucurie să aibă la masa ei de serbare pe Verginica Mea, pe păstorii care au păstorit acest popor și pe toată familia poporului cuvântului Meu, pe câți s-au alăturat unul câte unul lângă mijlocitorii cei din cer ai mersului Meu și al poporului Meu de azi, până la ziua biruinței depline, o, fiilor.

Acum, mama Mea, tu ești muza acestei sărbători sfinte, mamă, o, și dă-le și celor din cer, și celor de pe pământ, dă-le tu din duhul iubirii tale, dă-le duh de iubire, mamă.

— Duhul este Cel ce dă viață, o, Fiule scump și Mire cu mireasă pe munte de slavă, munte înalt, din care curge de pe buzele Tale atâta munte de învățătură și de mângâiere prin ea, Fiul meu scump, că toate zilele vieții mele sunt ale Tale, sunt numai cu Tine, Fiule copil, o, și toți trebuie să fie ca Tine, copii să fie, că numai așa vor fi ei moștenitori ai acestei minunate împărății, împărăția copiilor, copii așa cum am fost și Noi cu inimioarele din Noi și cu purtarea și cu iubirea, Fiule iubit.

O, ce duh frumos în această zi de pomenire, Fiule Iisus! Duhul acestei zile este însoțit de cei sosiți cu trâmbița Ta Verginica la pomenire de patruzeci de zile de la suirea între cei din cer a păstorului Cristea, și cu el a mămicii lui Veronica, urmașa cea pentru veghea poporului călător cu Noi. Privirea celor din cer, și a celor abia sosiți între cei din cer, o, numai dor arată să aibă, numai bucurie și odihnă cerească, numai pace și mângâiere în ziua aceasta, care adună în ea frați din cer și de pe pământ aici, la masă sfântă. O, sunt și păreri de rău pentru greșelile din viață, dar suferința a încununat viața cea de după ea și împarte acum odihnă.

O, Fiule scump, Iisuse scump, ce face sufletul cel frumos în om? El își asumă orice vină a sa, sau a celor din jurul lui, iar această probă e încă greu de trecut de către oricine, dar e mare pentru cer proba aceasta. O, Tu așa ai mers la cer, prin dureri pentru toți așa ai mers spre cer, asumându-Ți vina pentru fiecare om care vrea să-și câștige prin Tine viață în cer. Omul însă nu vrea, nu poate căpăta oricum această înțelepciune a vieții, a drumului spre cer. Omul se scutură de vină, o așează pe altul, face ca Adam, se dezvinovățește, se povestește în părți, se simte lovit pe nedrept, uită să facă pași spre cer prin umilința dragostei de frați, uită să poarte cu drag sarcini și vină, uită să poarte el vină, și nu alții. Ori de câte ori îi ies în cale sarcini de purtat ca să-i fie spre cer calea, omul aruncă sarcina, aruncă pe altul vina, se dezvinovățește dacă nu cunoaște dragostea și bunurile ei, calea spre cer, Fiule scump. O, în fața cui face el aceasta, Fiule umilit?

O, fii ai înțelepciunii cuvântului Fiului meu Iisus Hristos, o, fiilor de peste tot pe unde sunteți și de pe unde veniți spre râul cuvântului aici, o, fugiți, fiilor, fugiți de duhul trufiei în care a căzut Adam. Nu vă semețiți în voi înșivă ca Adam. Fiți cu mare veghe peste voi pe calea spre cer, ca nu cumva să vă vină în gând că meritați mai mult decât alții ca voi pentru iscusință, pentru deșteptăciunea care vi se pare că o aveți. O, fiilor, putea în locul vostru să fie altul ceea ce ziceți voi că sunteți sub crucea de azi a Fiului meu, sub sarcinile purtate pentru mersul Domnului. O, au căzut de lângă Domnul cei nemulțumiți pentru ei înșiși. Nemulțumirea e lucrarea trufiei, nu e lucrarea blândeții și a smereniei inimii, ci e firea cea plină de ifoase a duhului care l-a căzut pe om de lângă Dumnezeu.

O, cât de multe v-a iertat Domnul, și cât de multe are să vă tot ierte mereu, dacă-L veți asculta să stați de partea Sa ca să Se laude cu voi înaintea a tot neamul oamenilor de la facerea lumii și până azi, o, până azi, când ca întotdeauna pe pământ nimeni nu caută cu Dumnezeu decât cu picățica, și aceasta nu se pune la Dumnezeu, că Dumnezeu este iubire, e tot o iubire Dumnezeu.

O, fiilor, vegheați pentru statul vostru cu Domnul după plăcerea Sa, că multe dau să-i încânte pe cei de pe pământ, așa cum banul îl încântă pe om ca să urmeze calea lui, calea banului, și merge omul de la margini la margini după bani. Banul nu este de la Dumnezeu. Banul are pe el capul cezarului și al celor mari de pe pământ între oameni. Banul este o fereastră prin care diavolul îi face omului cu ochiul ca să-l atragă prin această fereastră spre lume, spre cheltuiala vieții, căci cu banul nu poți cumpăra nimic, ci doar irosirea vieții și pierzi mereu ori de câte ori îl folosești. Banul are pe el chip de om, și are ochi omul de pe bani și cu ochii aceia îi face omului cu ochiul, îl farmecă pe om spre cheltuielile timpului vieții și-și vinde omul sufletul pentru bani, și vinde omul pe Dumnezeu pentru bani și se desparte de Dumnezeu omul și alege banul, iar banii se duc mai departe și n-are omul nimic la capătul drumului vieții.

Dar voi, fiilor, vegheați cu ochii spre Domnul și stați cu Domnul și câștigați-L pentru voi pe El, că numai El va rămâne, El și cei ce merg cu El pe calea Sa. Iar eu v-am ridicat spre trezie, spre paza vieții voastre cu Domnul, cu Fiul meu Iisus Hristos, și așa veți avea și vă veți păstra un suflet frumos, blând și smerit pentru frumusețea lui, cald și duios și dulce pentru Dumnezeu și pentru frați, sfânt și minunat pentru strălucirea lui Dumnezeu în om, și cărare a multora spre Domnul. O, și mare îmi este bucuria și multă îmi este pacea că am putut să mă las vouă cu povață tare, cu hrană tare, și luați-o de mângâiere, fiilor, că Fiul meu Hristos voiește să locuiască în voi, și să se vadă până departe această slavă a Sa în voi.

Eu, Fiule Doamne, am ajutat iubirea lor spre Tine și am fost în duhul poporului Tău din cer și al celui de pe pământ laolaltă aici, acum, în ziua mea de amintire, când iată, stăm la masă bogată cu însemnătatea ei.

Eu Te cuprind în bucuria zilei și toată să fie a Ta, toată bucuria ei, iar noi toți întru ea, întru Tine, Fiule scump al meu. Amin.

— O, e multă mărirea din ziua aceasta sus și jos, mamă, iar tu ai fost un învățător mare acum, mama Mea.

O, fiilor, rămâneți în cuvântul Meu, al sărbătorilor cerești când vi se dă învățătură vouă! Îmbrăcați-vă în împlinirea cuvântului Meu, fiilor! Fiți mereu, mereu rodul cel împlinit al învățăturii cea din cer peste voi, ca să se vadă împlinirea ei pe pământ. O, cum ați putea să vă numiți voi altfel fii ai credinței sfinte cu fapta ei?

O, pace vouă, fiilor! Nu mai am decât la voi și cu voi odihna Mea. Faceți prielnic Domnului locul de la voi, purtarea voastră, și tot duhul care plutește aici întru întâmpinarea Mea, căci Eu vin, vin la voi, mereu vin la voi, și nu mai am unde, decât la voi să vin, o, fiilor. Amin, amin, amin.