Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu peste țara română, peste cârmacii țării, peste biserică și peste poporul român, din Duminica a patra a Postului Mare, a Sfântului Cuvios Ioan Scărarul



Cu suită îngerească și cu cete de sfinți Îmi cobor peste pământ Duhul și Cuvântul.

Să mai spun cine sunt? Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl și sunt Cuvântul Lui, sunt Iisus Hristos Domnul și Mă scriu pe pământ pe vatra neamului român de mai bine de șaizeci de ani și lucrez cu multul și tot mai mult, nu cât omul cel potrivnic Mie, și care se tot încurcă în limbă și în lupta lui oarbă și în lucrarea lui, cu care dă să-Mi prade turma ca lupul flămând după oi, și care-și are vizuina în adânc, în întunericul lui.

Lucrez mult în ziua aceasta, lucrez cu Duhul Sfânt și aduc adevărul prin cuvântul Meu și dau fiecăruia după cum este fapta sa, că asta am de lucrat, că a venit această vreme și voiesc să-Mi cercetez turma creștină și să-i leg ranele și să Mi-o vindec de greșeli și să-i dau mângâiere.

Lucrez pentru tine, turmă creștină a neamului român, și-ți vorbesc cu milă și cu Duhul Sfânt, nu cu televizorul așa cum lucrează omul cel potrivnic, antichrist, cel cu lucrare ascunsă și cu știrile vinovate și cu multa lor minciună și de peste tot, căci adevărul sunt Eu, Eu sunt și Calea, Eu și viața, precum este scris. O, nu te încredința ajutorului omenesc, turmă creștină, și nu uita ceea ce-ți spun, căci omul se dă Dumnezeu peste oameni, dar Eu nu te las părăsită și vin și te mângâi și-ți aduc cuvânt din cer, că tu nu găsești milă și grijă pentru tine de pe pământ, dar Eu sunt Cel milos, că Eu Mi-am pus viața pentru turma Mea, pentru biserica Mea, iar Eu nu te voi înșela în iubirea Mea de tine, căci tu ești moștenirea Mea, ești moștenitoarea Mea pe pământ după suirea Mea la Tatăl, după ce te-am răscumpărat prin cruce și prin învierea Mea, iar Eu sunt Stăpân prin tine pe pământ, iubito, și am cârma Mea în tine peste facerea Mea și a ta.

O, țară română, țara Mea de azi, de mai bine de șaizeci de ani îți cânt iubirea Mea de tine pe pământ, și tu nu știi, că n-ai avut cum să știi ce face Dumnezeu pe vatra ta, că a fost vreme de strâmtorare pentru cuvântul Meu de peste tine, dar l-am scris mereu și l-am scos acum deasupra și l-am pus pe apă să meargă, l-am pus pe cale ca să-l găsești, și ca să te găsească și să te hrănești cu mana cuvântului lui Dumnezeu, cu credință și cu înviere și cu mântuire, și să se hrănească toate neamurile pământului din mana aceasta, căci este scris că se vor îndrepta popoarele spre muntele Meu de cuvânt ca să învețe ele calea păcii, a salvării, a mântuirii, legile Domnului, fericirea popoarelor, o, și mulți vor vedea și vor crede și se vor îndrepta pe calea crucii, pe calea Mea cu omul, căci fericiți sunt cei ce Mă au pe Mine izbăvitorul lor prin împlinirea poruncilor vieții, căci împlinirea lor aduce salvarea și iubirea, că Eu sunt binefăcătorul omului, Eu, și legile Mele sfinte pentru om.


Lucrarea lui antichrist este dezvăluită și certată

O, ia aminte, ia aminte, neam român. Îți fac trezirea și-ți dau mângâierea în vreme de încercare peste tine, și iată, tu trebuie să veghezi pentru cuvântul Meu de peste tine, căci te-ai abătut de la Dumnezeu, o, te-ai abătut mult, că lucrarea lui antichrist te-a înșelat din ascuns, dar Scripturile Duhului Sfânt au anunțat la vreme că lucrarea omului potrivnic, antichrist, se va scula să amăgească neamurile și să amenințe casa Mea, și și-a ridicat prooroci mincinoși ca să lovească biserica Mea cea de la început așezată, și care a mers și merge pe cale, și se numește ea biserica ortodoxă, trunchiul copacului, trupul din care s-au tras mulți vreme de o mie de ani, acum, la sfârșit de timp, și aceștia au făcut lucrarea proorocilor mincinoși și au sfârtecat trupul bisericii, au călcat via, au rupt ramuri și le-au aruncat la pământ, căci nesupunerea este lucrarea îngâmfării și este lucrarea lui antichrist, cel care se luptă cu Dumnezeu și căruia Eu, Domnul, îi vestesc și-i spun acum așa:

Știu oamenii, știu mulți, știu Scripturile mai mult decât tine, nu numai tu le știi, și-ți știu oamenii lucrarea și te dai de gol singur, omule antichrist, când tu dai să pui stăpânire peste pământ și peste tot, și umbli neliniștit să-ți așezi semnul peste oameni, ba și peste ai Mei de sub crucea Mea, dar pune-l peste ai tăi dacă te tot muncești atât, că Eu nu te las peste moștenirea Mea, și este scris că voi veni cu sfinții și voi nimici cu suflarea gurii Mele, cu multul Meu cuvânt voi nimici lucrarea ta și pe slujitorii tăi, și ce să-ți fac altceva dacă așa este scris să fac, dacă tu te lupți împotriva Mea? O, amăgește-i pe ai tăi, pe Gog și pe Magog, nu pe cei umbriți de puterea crucii Mele și de semnul ei, căci Eu sunt Dumnezeu, Unul Dumnezeu, iar tu ești potrivnicul Meu, și în lupta ta cu Mine te dai de gol că-Mi ești dușman și că dai să-l păcălești pe tot omul că ești binefăcător, iar tu ești lup, care înșeală, după cum îți este lucrarea ta cea neagră de tot, așa cum îți este și duhul, negru. O, dă-te deoparte din calea lui Dumnezeu și a omului, dă-te în lături și trage-te în cotloanele tale și așteaptă-Mă acolo să-ți aduc plata cuvenită, că Eu, Domnul Iisus Hristos, spun acum răspicat ca să se audă de la margini la margini, și spun:

Eu am făcut cerul și pământul, nu tu, nu tu, antichrist! Eu am făcut omul, nu tu. Rușinează-te când Mă auzi ce-ți spun, și uită-te mai bine în Scripturi, șterge-ți ochii și uită-te bine în Scripturi și vezi pe Hristos cum biruiește fiara care dă să sfâșie tot.

O, nu te mai da binefăcător, și trage-te în vizuinele tale și nu te mai minți că vei conduce lumea, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Dumnezeu, Eu sunt Cel ce am de la Tatăl să cârmuiesc peste pământ, Eu, nu tu, iar tu n-ai rușine, că ai numai îngâmfare în aluatul tău.

Cu toată ceata ta de argați împrăștiați peste tot pământul grăiesc acum și spun, și te vestesc că iau biciul ca să nu te mai lupți cu Mine și cu ai Mei de pe pământ, că pe pământ trebuie să fie ca în cer, nu ca în iadul tău ascuns de fața oamenilor. Iar țara română, ia aminte ca să știi bine că ea e țara Mea cea de azi, și rostesc pentru ea și spun: Să piară toată lucrarea ta din țara Mea de azi, că de tine Mi-e milă că ești om și ai nume de om, dar ai număr ascuns și armată ascunsă sub numărul tău, 666, dar Eu, Domnul, am armată tare, am tot cerul de sfinți și de îngeri, că tu de o mie de ani, ba chiar de două mii de ani îndemni pe oameni să lepede crucea ca să poți tu birui, dar crucea este arma care te va birui și te va nimici, că Eu, Domnul, iată, Îmi trezesc turma și pun armele la lucru împotriva ta și vei fi biruit.

O, ești de plâns. Te arăți că ești bun, dar tu prigonești pe Dumnezeu și dai să pui legea desfrâului peste popoare și să le prigonești așa, spre iadul tău cel negru de păcate, căci tu urăști omul. O, nici un prigonitor n-a făcut vreun bine, nici un antichrist nu știe decât răul să-l facă și să-l împrăștie peste pământ și peste oameni. Te voi orbi ca pe Faraon și ca pe neamul lui când am scos din Egipt pe Israel, și te voi face să orbecăi în întunericul tău, căci pun mâna pe bici ca să Mă cunoști, ca să vezi ce mare este Dumnezeu și ce slăvit, și că biserica Mea este mireasa Mea și n-ai dreptul să calci peste moștenirea Mea. Du-te! Du-te și te ascunde în cotloanele tale și ia-ți de pe pământ lucrarea ta ascunsă, căci Scripturile te dau de gol chiar dacă te-ai încumetat să schimbi în ele scrisul lor cel de la început! O, nu, căci sunt Scripturi neschimbate pe pământ, iar ție îți ajunge vremea cât ai stricat, și acum du-te, căci scris este că Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, te va nimici pe tine cu suflarea gurii Sale, cu cuvântul Său! Amin.


Cârmuitorii țării sunt strigați la veghe pentru popor

Iar vouă, celor ce cârmuiți de pe scaunele de sus țara română, luați aminte, grăiește Dumnezeu cu voi. Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu, nu-i tulburați sufletul, că lucrarea lui antichrist asta vrea, să bage teama în oameni vrea, și să-i supună lui apoi. O, nu! Aveți grijă mare și părintească, dacă stați la cârma țării Mele de azi, căci de zeci de ani sunt cuvânt peste acest neam, peste țara română. Vedeți să nu vă învinuiască poporul și să spună că era mai bine și era mai apărat pe vremea cea de dinainte. Aveți răspundere pentru popor înaintea lui Dumnezeu, și nu înaintea oamenilor care dau să supună lui antichrist țara Mea română și să așeze semnul lui peste turma Mea. O, nu, nu. Vegheați ceea ce vă spun să vegheați, și nu vă luați după adunătura de oameni și de țări, în care și România a intrat, săraca, dar dacă a intrat, să vegheze și să asculte de Dumnezeu. Iar voi nu ascultați de cei străini împotriva poporului, ci ascultați pe Dumnezeu pentru popor, că neamul român e binecuvântat aparte între popoare și țin mâna Mea peste el de două mii de ani, de șapte mii de ani, că așa a ales Tatăl țară pentru Mine pentru la sfârșit de timp. Iar dacă nu credeți, cred Eu, și țin Eu mâna peste ea, Eu, și mama Mea Fecioara, Eu, și toate cetele de sfinți și de îngeri care stau deasupra și ocrotesc de sus, și ocrotesc și de jos și din părți, iar voi să știți aceasta de la Dumnezeu.

O, e bolnavă de tot amestecătura de țări în care este dusă și România, țară creștină, cu cruce pe frunte, și se cred stăpâni cei ce se strâng stăpâni de țări, dar puterea este în cer, nu pe pământ, căci omul este slab de tot înaintea lui Dumnezeu.

O, cei ce dau să conducă lumea uită că oamenii nu sunt dobitoace, cum văd Eu, Domnul, că se poartă omul antichrist cu soarta oamenilor. Mă scol acum cu putere multă și suflu peste soarta neamului român și întăresc nădejdea, credința și dragostea peste țară și-i dau frumusețea cea dulce, și-i dau mângâiere, că e cuprins de teamă poporul român, bietul de el, că lucrarea lui antichrist dă să stâlcească și aici frumusețea cea de sus a omului făcut de Dumnezeu. O, că văd pe copii cu fereastra lui antichrist în mână, îi văd de mici cum învață ce este rău, nu ce este bine, și uită copiii de mici de Părintele ceresc, de la Care vine tot binele și tot darul.

Voi, cei care dați să fiți de la cârmă cei buni și cei miloși pentru poporul român, o, nu vă duceți, nu vă mai duceți la întâlniri primejdioase, unde oamenii minciunii dau să pună la cale soarta oamenilor. Aceste întâlniri omenești sunt primejdioase pentru oameni și pentru voi față în față cu Dumnezeu, sunt primejdioase pentru popoare, iar voi nu Mă puneți la încercare. Eu pot să fac oprire răului, dar să vreți și voi să puteți, și să ascultați ceea ce vă povățuiesc din cer, că văd gândul cel negru al lui antichrist, și vă învăț să stați curați pentru popor și pentru sufletul poporului.

O, nu vă mai îndatorați la străini, nu vindeți altora puterea și poporul! Învățați poporul, și îl învăț și Eu, Domnul, și spuneți-i că e primejdie să fie dator la străini. Să meargă poporul să-și culeagă hrana cea de la Dumnezeu dată pentru om, căci este scris că Eu sunt Cel ce îmbrac cerul cu nori și aduc ploaie pe pământ ca să rodească pe el iarbă și verdeață spre slujba oamenilor și hrănesc suflarea toată de pe pământ. Și precum toată făptura Îmi cere să-i dau hrană, tot așa și omul să-Mi ceară, căci Eu îi port de grijă, Eu, nu omul păgân și vrăjmaș lui Dumnezeu.

Să meargă poporul să strângă și să mănânce pe cele făcute de Dumnezeu, hrană sănătoasă și de tot felul și soiul, și să-și lucreze și pământul ca odinioară străbunii, care sunt acum locuitorii cerului și rugători pentru poporul rămas pe pământ.

Crește hrană de soi pe pământ, cresc urzici și bureți de tot soiul, verdeață de soi, semințe fel de fel, poame dulci și hrănitoare și sănătoase foarte, și așa să se hrănească cei iubitori de Dumnezeu, nu cu bogăție de hrană, cum fac păgânii cei fără Dumnezeu pe pământ.

Și încă vă mai spun vouă, celor ce stați la cârma neamului român: Dacă un rege, dacă un slujitor de țară stă pe scaunele țării, și dacă el nu grăiește cu Dumnezeu pentru toate ale lui și ale poporului, poate el de capul lui și al altora, al străinilor, poate așa să cârmuiască el poporul? O, David era rege și Îmi vorbea ziua și noaptea și postea și se ruga și se pocăia pentru păcatele lui și pentru ale poporului lui și pentru slava lui Dumnezeu cu el, și așa trebuie să fie cel ce vrea să stea cârmuitor peste un popor.


Domnul grăiește poporului român, învățându-l din cer

O, cel străin e cursă pentru tine, neam român, căci își are lucrarea lui ascunsă în om, că pe turc îl vedeai când îți călca neamul și hotarul țării, dar pe antichrist și cotloanele lui nu le vezi cât crezi că le vezi. O, ai grijă, e lucrarea lui antichrist, care hulește pe Dumnezeu și crucea și calea sfântă, și lucrează hoțește acest dușman și dă să-și pună semnul lui și să-i dea de la el omului și să-l țină rob pe om și să-l învețe păgânia, calea cea spre iad. O, nu! Fiii României sunt plini de har, și pot ei să-și facă singuri ceea ce este nevoie să-și facă și să aibă binele și pacea peste ei, iar cei străini sunt cursă, sunt dușmani, și nu au grijă, așa cum dau să se creadă, fii români.

Tu, popor român, ești singurul popor de două mii de ani creștin, că așa a voit Tatăl cu tine pentru Mine. Dar unde, fiule, unde-ți este cruciulița de la gât? Ea este arma care te apără, fiule român, și care te însemnează că ești al Meu. O, poartă-ți cruce la gât, dar ca a Mea, din lemn, iar tu să fii aurul Meu, averea Mea. O, nu te teme de sărăcie, nu te teme, Eu sunt Cel ce hrănesc. Păstrează-ți prin biserică credința cea de la început și primită de la sfinți, nu de la oricine vorbește despre Dumnezeu, cum fac atâția oameni care se lasă păcăliți de proorocii mincinoși și smulși din biserica străbună, căci apostolii care au dat lumii cartea Evangheliei Mele și a lor, au scris ei că se vor ivi prooroci mincinoși ca să-i tragă la ei pe creștini și să nu mai asculte creștinii de Duhul Sfânt al bisericii Mele, căci proorocii mincinoși slujesc pe antichrist, și o dau în lături pe mama Mea Fecioara, pe cea care a întrecut puterile cerești cu nașterea lui Dumnezeu între oameni, iar aceștia o aseamănă pe ea cu orice om, în vreme ce ea stă de veghe și de ocrotire peste țara română cu brațele deschise deasupra, și este slujită de heruvimi și de serafimi, și va fi să se lase văzută cum slujește ea din văzduh ca și Mine, ca și sfinții, ca și îngerii, și cum îi rușinează pe toți cei ce o pun pe ea cu cei neînsemnați.

Voi, fii români, împliniți poruncile vieții și ale Scripturii! Nu vindeți și nu cumpărați duminica. Mir și agheasmă să vă puneți pe frunte și pe tălpile picioarelor care vă poartă prin locuri pline de păcate, iar crucea să vă fie pecete, semn ceresc peste voi și apărare în fața lui antichrist, pe care crucea îl sperie de tot și îl ucide, și îl va birui de tot, căci el a dat și dă pe toți oamenii să-i facă să uite poruncile lui Dumnezeu, care spun: să nu fii desfrânat, să nu mărturisești strâmb, să nu furi, să nu ucizi, să nu te lăcomești, ci să iubești doar pe Dumnezeu, și casa lui Dumnezeu și pe cei ce slujesc în ea pentru oamenii lui Dumnezeu. Iar dacă un slujitor de biserică, de turmă, nu grăiește lui Dumnezeu pe toate ale sale, și ale bisericii peste care veghează și slujește cu viața sa, poate el de capul lui să ocrotească poporul și Duhul lui Dumnezeu pe masa bisericii slujită de el? O, nu, ci toate cu Dumnezeu, și nimic fără Dumnezeu să nu se facă prin biserica Mea și peste ea.


Biserica să se scoale la veghe, la pocăință și la rugăciune pentru popor

Să iasă dintre români păcatele Sodomei și ale Gomorei, și păziți-vă țara de păcat, fii români, că la păcat trage moartea, o, și a greșit dureros țara română că s-a băgat în amestecătura cea fără Dumnezeu. Și a greșit dureros biserica neamului român că s-a lăsat și ea atrasă de amestecătura cea fără Dumnezeu, și cu nume de biserică, dar Eu, Domnul, îi șterg acum vina, căci Eu o iubesc cu mare iubire, ca pe o nădejde a Mea o iubesc, și o rog pentru iubire de Dumnezeu peste ea.

Eu iert greșeala ta, o, biserica Mea cea din români. Îi iert acum și pe slujitorii care au greșit asupra Mea și asupra capului tău, de s-au dus la întâlnirea cea care slujește amestecării lui antichrist, că n-a ascultat când am vestit-o să nu se ducă, și M-a ascultat biserica rusă și a primit ea cu credință cuvântul și a rămas departe de acest păcat al amestecăturii cu față ascunsă sub numele de ortodoxie, dar Eu, Domnul, vin acum și șterg vina și îndemn pe preoți și pe arhierei să se ridice prin harul Meu și să facă mângâiere peste turmă și pocăință împreună cu turma, și să aducă înaintea Mea rugăciunea cea din cartea de slujbă bisericească, rugăciunea pentru chemarea milei lui Dumnezeu la toată litia și neputința, căci în rugăciunea aceasta sfântă este și pocăință, este și chemare, este și îndurarea Mea. Iar legea păcatelor Sodomei și ale Gomorei să fie depărtată din țară prin biserică, căci aceste păcate atrag mânie, atrag lucrarea diavolului și pedeapsă peste toți.

Oamenii creștini știu Scripturile, nu numai antichrist le știe, și să știe el că semnul creștinilor este crucea, iar omul cu inima de fiară va fi nimicit cu suflarea gurii Mele, precum este scris în Scripturi, și iată-Mă asupra sa, și îl voi lovi cu întuneric, cu orbire îl voi lovi pe cel ce nu suportă lucrarea cea de la Dumnezeu, iar biserica Mea se va zidi și se va sfinți, pe frunte cu arma ei, cu crucea, și sfinții vor birui și vor judeca lumea cu milă, precum este scris, și creștinii Mei se roagă la cer și-și fac semnul sfintei cruci peste ei, peste casele lor, peste toate ale lor, peste țara lor ortodoxă.

Și toate țările ortodoxe ridicați-vă acum și țineți crucea sus, sus, căci cu ea veți birui și vă veți întări, și va tot ocroti ea biserica Mea, căci Eu voi fi mereu cuvânt peste ea, și Duhul Sfânt va lua din al Meu și va aduce veste peste ea din cer, și va fi ca în cer pe pământ, și trebuie tot timpul împliniri sfinte prin biserică, măi fii români, căci Dumnezeu e scump de tot, și nici o iubire nu este mai mare ca iubirea Lui în cei ce-L iubesc pe El pe pământ.


Domnul așează povețe pentru poporul român

O, copii ai ortodoxiei, băgați de seamă bine că proorocii mincinoși, oamenii lui antichrist, au schimbat Scripturile și au scris mii de ani și au scris în ele în multe locuri altfel decât cele scrise în Scriptură. Da, și s-au schimbat și Scripturile de pe masa bisericii, dar căutați Scripturile cele neschimbate, că iată cât vă iubesc și cât vă învăț și câte vă descopăr ca să umblați întru adevărul Meu, și care vă aduce fericire fără de sfârșit, fiilor. Iar glasul Meu vă mângâie acum, și tot răul e spre bine, că am spus că sunt cu ai Mei până la sfârșitul veacurilor, și iată, sunt.

Cea mai mare minune pe care a făcut-o Dumnezeu este omul, întâi omul, și apoi Dumnezeu născut din om pe pământ, dar ca în cer, nu ca pe pământ naștere, iar Duhul Sfânt, Care întregește întreita lucrare a Preasfintei Treimi, Treimea cea de o Ființă și nedespărțită, Duhul Sfânt este proorocit să vină și să cârmuiască și să învețe din cer pe fiii bisericii, și din Dumnezeu să aibă fiii lui Dumnezeu, și să fie ei casa lui Dumnezeu pe pământ.

Mai este acum să vă spun: O, nu căutați să aveți bani și să-i țineți strânși și ai voștri, fii români. Puneți totul pe masă în vreme de strâmtorare, și nu luați de la străini, căci străinii vă iau libertatea și cuvântul și cârma de peste voi. O, are țara datorii, căci s-a îndatorat ca să vă dea și să nu fiți lipsiți. Trebuie plătite datoriile. Aplecați-vă cu milă și strângeți la un loc toți cei care aveți pungi și plătiți datoriile țării și scăpați-vă de stăpâni străini.

Veniți acasă la voi, dacă v-ați despărțit în depărtate țări, fii români! Chiar dacă ar fi să mâncați ceapă cu mămăligă, așa cum mâncau străbunii și erau sănătoși și sfinți, dar ei nu părăseau moșia părintească, țara și poporul. Munciți aici ca să aveți hrană și haină. Nu vă băgați slugă la străini, că e păcat, e rușinos să ajungeți robi pentru un ban mai mult, blestemat și acela cu multul, căci banul a stricat tot, iar cei ce-l au cu multul, cu grămada pe nedrept, vor să supună popoarele toate și sufletele din ele și să-L alunge pe Dumnezeu de pe pământ și să fie ei dumnezei mari și tari, bieții de ei. O, și ce de râs vor ajunge acești vrăjmași ai crucii, căci Eu, Domnul, nu voi întârzia să-i răstorn și să le zădărnicesc planurile lor păgâne.

Iar voi, preoți, învățători, doctori, și voi, oameni buni ai neamului român, sculați poporul la iubire de Dumnezeu, la bucuria și veselia sfântă de odinioară, la lucrul pe ogoare cântând, la duhul mulțumirii, căci sărăcia și puținul din toate, acestea aduc hărnicia și aduc frumusețea omului, cumpătarea cea sfântă, cântarea, pacea, și pe Dumnezeu locuitor cu oamenii pe pământ, cea mai frumoasă petrecere, și pe care o cunosc fiii lui Dumnezeu și stau ei întru ea fericiți, copii ai cerului pe pământ.

O, v-am adus mângâiere, am coborât cuvânt ca să vă dau. Eu sunt cuvânt, Cuvântul lui Dumnezeu sunt, și dinaintea Mea fug sau stau cerul și pământul.

Eu vă iau în ocrotirea Mea pe voi, fii români, iar cei ce se împotrivesc și caută la voi cu gânduri păgâne, aceștia Mă vor cunoaște cine sunt.

Vă iau în brațe și vă strâng la piept, căci sunteți tristuți și apăsați, mulți, mulți dintre voi, și v-a cuprins teama, fiilor. O, nu așa, Eu vă țin sub aripile Mele de Păstor milos și vă port de grijă. Fiți biruitori prin Mine și prin cruce! Bucurați-vă că ați avut prilejul să stați cuminți ca în vreme de post, supunându-vă stăpânirii de peste voi, așa cum nu prea ați mai fost învățați să stați și să postiți de cele rele și vinovate la Dumnezeu! Eu sunt Cel ce vă cârmuiesc spre voile Mele sfinte. Nu poate nimeni împotriva Mea. Eu sunt la cârmă în toată vremea rea și întorc totul în bine, iar vrăjmașii se vor rușina.

Pace vouă, fii români, pace, fiilor!

Și pace vouă, popoarelor! Priviți spre Dumnezeu și căutați-L cu inima smerită!

Să se tragă lucrarea lui antichrist în lături și să asculte de Dumnezeu Cuvântul!

Pace și soare sfânt peste pământ, și de șapte ori mai luminos, precum este scris!

Pace ție, biserică a neamului român! O, ai grijă, ai grijă de sărbătorile sfinte, ai grijă de viața ta cu Domnul. Eu sunt Străjerul tău, iar tu ești via Mea și am venit să te plivesc și să-ți dau frumusețea cea de la început.

Să se ridice slujitorii bisericii ortodoxe de peste tot pământul și să se gătească în fiecare zi să fie ei cu Dumnezeu, căci biserica este casa Mea pe pământ, moștenirea Mea este ea!

Cuvântul lui Dumnezeu a grăit acum peste pământ.

Stau deasupra cu armată cerească, cu sfinții și cu îngerii, și cârmuiesc neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul gurii Mele, precum este scris.

Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, și sunt Cuvântul Lui peste pământ, și spun:

Pace, pace peste pământ!

Pace, precum în cer pace pe pământ! Amin, amin, amin.

29-03-2020

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare, a Sfintei Cruci Sărbătoarea Sfinților Patruzeci de Mucenici din Sevasta



O ceată de îngeri vestitori sună din trâmbițe și spune:

Coboară Domnul cuvântul Său peste pământ pe vatra neamului român, spre care-Și are cărare cu cuvântul de mai bine de șaizeci de ani! Coboară Domnul, și se scrie pe pământ grăirea Sa și se cheamă ea Cuvântul lui Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul peste pământ, El, și pacea Sa. Amin.

Pacea Mea o aduc acum și o las și o dau celor fără de pace, ca să aibă ei pace apoi! Nu precum știe duhul lumii pacea, nu așa dau Eu pacea Mea, ci așa cum știe Dumnezeu lucrarea păcii, adică pace între om și Dumnezeu, între Dumnezeu și om, frica de Dumnezeu, cea care îl înțelepțește pe om, și apoi iubirea, ca să iubească omul ca și Dumnezeu și să fie pe pământ ca și în cer voia lui Dumnezeu, că toți creștinii spun: «Tată, facă-se voia Ta pe pământ ca și în cer, și dă-ne pâine și dă-ne iertarea greșelilor așa cum și noi le facem semenilor noștri, și dă-ne izbăvirea de ispite și de cel rău, Tată». Iar ca să fie împlinire de la Dumnezeu prin rugăciunea aceasta spre Tatăl, trebuie ea rostită cu tot adevărul inimii omului creștin, căci împărăția lui Dumnezeu cu omul este așa cum o țară are peste ea o carte la care nu se poate oricum umbla, decât împlinind cerințele ei (Constituția, n.r.), și tot așa și cu împărăția lui Dumnezeu este, și este orânduire prin Duhul Sfânt și pecetluită de sfinți și de părinți prin biserică la începutul ei, iar dacă se adaugă ceva prin sfinții bisericii trebuie să fie aceasta în acord cu Duhul Sfânt, cu Dumnezeu, cu legile sfinte, nu cum dă omul să răstoarne pe cele așezate prin sfinți, și care trebuiesc întărite mereu, și nicidecum schimbate, căci cine schimbă pe cele așezate de Dumnezeu umblă la temelia casei lui Dumnezeu, și este scris despre cel ce face un așa păcat, căci cine strică templul lui Dumnezeu îl strică Dumnezeu pe unul ca acesta.

Acum Mă apropii cu pacea Mea cea de sus și spun: Pace ție, popor român! Întărește-te în Dumnezeu și nu te clătina, și spun aceasta și mai-marilor de peste tine, iar slujitorii de biserică știu din cărțile bisericești ce trebuie să se facă acum între rugăciunile către Dumnezeu, și apoi untdelemnul sfințit, sfântul maslu, și apoi să lucreze peste turmă puterea sfintei cruci, așa cum este ea întărită prin sfinți să se facă cu cele trei degete alăturate, și să se așeze peste toate trupurile acest semn, atingându-și fiecare fruntea, apoi pieptul, umărul drept și cel stâng, și prin acest semn se face ocrotire mare odată cu rugăciunea inimii și a buzelor spre Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar dacă este ascultare bisericească trebuie să se împlinească vremile de post odată cu rugăciunea cea stăruitoare. O, că dor Mi-a fost și-Mi tot este dor de turma creștină s-o văd ascultând și împlinind voia lui Dumnezeu peste ea, căci grija și teama cea de acum au început mai cu putere odată cu sosirea vremii postului mare, când creștinii nu trebuie să se atingă de mâncare unsă, de bucate oprite pentru vremea de post, iar această orânduială sfântă este trecută în calendarul creștin al sfinților Mei, și frică ar fi să-i fie oricui calcă orânduielile sfinte, o, și n-ar mai veni peste pământ nici un rău, și iată, aceasta este pacea Mea pe care o dau turmei creștine, ea este împăcarea omului cu Dumnezeu prin voia Tatălui ceresc pe pământ ca și în cer, o, și nu mai este această rânduială peste creștini, iar această neorânduială atrage plata neascultării. Dar este la îndemână arma pocăinței și darul lui Dumnezeu apoi, iertarea celor ce se căiesc de greșeli și de călcarea rânduielilor sfinte, căci oastea creștinătății de pe tot pământul pe unde este ea, are acum peste ea rânduiala postului mare și-I este dor lui Dumnezeu să-Și vadă turma ascultătoare prin iubire, căci iubire mare trebuie între om și Dumnezeu, și vine apoi iubirea și mila Domnului peste cei ce iubesc și împlinesc iubirea și numele lor de creștini, și vine ocrotirea de cel rău.

Și amintesc acum de minunea cea mare din vremea când a scos Dumnezeu prin Moise pe poporul robit în Egipt și când pentru umilirea lui Faraon și alor lui a venit pedeapsa ca să poată Dumnezeu să dezlege calea celor ce aveau să iasă din robie, o, și nu se lipea pedeapsa pe nici unul din neamul lui Israel, ci numai de cei încăpățânați ai Egiptului, care se împotriveau voinței lui Dumnezeu, și a scos Domnul nevătămat pe poporul dezrobit atunci, și care a înțeles să împlinească întocmai voia lui Dumnezeu.

O, așa și acum, las cuvânt și îndemn peste turma creștină să împlinească ea voia lui Dumnezeu, cu post și cu rugăciune chemătoare, ca să vin cu îngerii și cu sfinții, precum este scris să vin când vin pe pământ cuvânt, și să ocrotesc acum cu mână tare pe cei ce ascultă și se bizuie pe iubirea și mila Mea. Tot răul care vine când vine nu este să vină fără voia lui Dumnezeu, și-și cere satana voie, după ce vede că fac oamenii voia celui rău și vrăjmaș Domnului și omului.

Dar Eu, Domnul, aștept omul să Mă strige ca să vin. Chiar dacă sunt din cei ce nu cred în Dumnezeu, dacă aceștia Mă strigă în vreme de necaz cu credință și cu toată inima, Eu vin și-Mi arăt slava, vin și fac izbăvire, vin, că este scris să vin la strigarea inimii omului.

O, popor român, o, țara Mea ortodoxă, iată ce spun: Eu, Domnul, de aceea mai țin pământul, pentru țările care au ortodoxia ca biserică a lor, căci biserica ortodoxă și cei ascultători din ea sunt mireasa Mea, căci Eu sunt Mire și am mireasă, și toți sfinții ortodoxiei de două mii de ani au fost și sunt mireasa Mea, turma Mea, odihna Mea pe pământ, casa Mea și toată rânduiala ei cea sfântă, numai să fie ea ținută cu sfințenie, căci viața sfântă este de la Dumnezeu, iar păcatul este de la diavol, dar este pocăință pentru păcat, și iată, strig pe fiii bisericii ortodoxe și spun lor mai întâi: Pocăiți-vă, că împărăția cerurilor este cu voi și știți cum este ea, și trebuie s-o împliniți cu viața voastră sfântă pe pământ între oameni!

Și strig acum și la toți ceilalți: Pocăiți-vă și cereți Domnului vreme de pocăință și cereți înțelepciune de sus peste voi, ca să vi se descopere vouă cărarea cea dreaptă, cărarea împărăției Mele cu omul, și de la care s-au tot abătut mulți, mulți în ultima mie de ani de la învierea Mea dintre cei morți.

O, fiilor creștini de peste tot ai bisericii ortodoxe, stați în arborele cel sfânt al bisericii Mele așezate prin apostoli și prin sfinți, și udat la rădăcină mereu prin mărturisitorii sfinți și hrăniți cu legi sfinte și ținuți pe stâlpii tari ai harului de sus. Și apoi unitatea aceasta s-a clătinat, că mulți slujitori și-au luat obiceiurile lor și s-au tras cu ele spre margini și și-au făcut propriile grupuri, și apoi grupuri din grupuri cum a voit fiecare, și n-au mai ținut dreptarul cel de la început rămas de la sfinții cei plini de har, și care au căzut jertfă pentru credința cea din părinți. Dar iată, Eu, Domnul, vin și strig să se facă aducere-aminte de cele dintru început și să se repare ascultarea bisericii ortodoxe de peste tot pe unde ea viețuiește pe pământ, iar începutul a tot binele este iertarea cea de la Dumnezeu, pentru care trebuie căință și îndreptare și ascultare apoi, și semnul sfintei cruci, care depărtează orice putere vrăjmașă, orice primejdie rea.

O, fii români, fii creștini, fii ortodocși, faceți-vă cruce, fiilor! Zidiți-vă în voi o inimă blândă prin smerenie, fiilor, căci smerenia este în cei buni la inimă, duh iubitor de oameni sălășluind în ei cu lucrarea lui cea mângâietoare și iertătoare, căci Eu, Domnul, vă învăț iubirea Mea pe voi și spun: O, fii români, o, fii creștini, de Mă iubiți păziți poruncile Mele, că nu altfel puteți să Mă iubiți, nu altfel sunteți voi cei ortodocși ai Mei.

O, cum să mănânce creștinul carne și bucate unse în vremea postului mare în țară ortodoxă cu numele credinței ei? O, nu pot fi ortodocși oricum ortodocșii, decât dacă păzesc poruncile Mele și rânduielile bisericești, iar Eu, Domnul, țin încă pământul pentru aceste țări care au ortodoxia de credință a lor.

O, fii români, faceți cruce, faceți semnul sfintei cruci peste bani, ca să fiți păziți cu semnul sfintei cruci, căci banul este idolul vremurilor, cel la care toți se închină, iar acest idol este vătămător sufletelor și credinței sfinte și sănătății inimii și a credinței și a trupului, fiilor. O, nu vă încântați cu banul, fugiți de această cursă vătămătoare și mulțumiți-vă cu sărăcia și cu puținul din toate ca să puteți fi creștini, o, fiilor români, căci viața voastră e mai de preț decât orice bogății și bucurii.

Toți creștinii bisericii ortodoxe să înceapă cu sârguință mare să fie vrednici de sfânta împărtășanie dacă o iau, și de toate cele sfinte ale bisericii. Toți să iubească petrecerea cu Dumnezeu, rugăciunea și cântarea inimilor sfinte, smerenia și blândețea inimii, iertarea, și toate prin iubire și pentru iubire.

Iată ce vă spun: Sunt în România creștini care țin la locul lor din calendar serbările sfinților așa cum se țin ele în celelalte țări ortodoxe, în Rusia, în Moldova, în Muntele Atos, în Ierusalim. Și nu de altceva spun aceasta, cât dau să spun că atunci când vin de drept zilele de sărbătoare de sfinți, toți creștinii care s-au dat pe nou după clătinarea serbărilor sfinților bisericii fac lucrări care nu se fac în zile de sfinți sărbătoriți prin biserică, și creștinii spală, prășesc, își cos haine, cosesc, zidesc, iar aceste lucrări nu se fac în zile de ținere cu sărbătoare. Și de aceea Mă aplec Eu, Domnul, și plâng cu cei din cer și învăț de sus biserica Mea și aștept ascultare de la creștini, și-i rog pe fiecare în parte să facă în așa fel să socotească bine ca bunicii lor zilele de sfinți și să-i cheme cu rugăciune și cu cinstire pentru ei, căci vai celor ce nu au sfinții în ajutor și în veghe pentru ei pe pământ!

O, nu se coase, nu se spală rufe, nu se sapă, nu se taie lemne, nu se zidesc case, nu se fac lucrări pământești în zile de priveghere ale sfinților cei ocrotitori, ale sfinților bisericii, fiilor, o, și mai ales în zi de duminică, ziua învierii Domnului.

O, luați aminte la aceste sfinte îndemnuri lăsate peste voi din gura lui Dumnezeu, și nu vă căinați unii altora și lui Dumnezeu că nu aveți ce mânca dacă nu munciți în astfel de zile. Vă spun Eu, Domnul, că nu aveți dreptate, fiindcă voi nu mâncați cât munciți, căci omului nu-i trebuie atâta mâncare. O, nu căutați să vă căinați ca niște neîndreptățiți, căci când legile sfinte au fost așezate să se țină a știut Dumnezeu că este bine așa, iar ele vă păzesc pe voi de toate relele din viață prin împlinirea lor, și altceva nu vă poate păzi de rele și de dureri fel de fel, că iată, din pricina păcatelor multe de tot, duhul rău vă aduce plata cea cuvenită, zicându-I lui Dumnezeu că omul creștin face voia lui, și nu a lui Dumnezeu,.

O, nu vă căinați de mâncare. Mâncați ceapă, fii creștini. Această legumă vă ține sănătoși, vă vindecă, vă apără de boli, vă învață să postiți și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și mai ales în vremi de încercare.

Am în România un popor mititel, o mânuță mică de inimi care Mă ascultă și umblă în legile sfinte, lăsate de sfinții și părinții bisericii de la început, și umblă aceștia în duhul Sfintelor Scripturi cu viața lor și aduc Mie rugăciuni pentru ei, pentru poporul român și pentru toate neamurile de pe pământ, ca să facă Domnul înțelepciune cerească peste mari și peste mici, și să fie iubire de Dumnezeu pe pământ în oameni, și apoi credință, și apoi izbăvire, și apoi mântuire și pace, împărăția lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ precum în cer.

O, nu voiesc să suferi tu primejdii, țară română, țară ortodoxă, dar fii ortodoxă și fii de partea lui Dumnezeu și a sfinților Lui, căci părinții tăi au fost sfinți pe pământ și sunt acum sfinții cerului și ocrotitorii tăi și rugători pentru tine de sus, și toate țările ortodoxe au deasupra lor cerul lor de sfinți ocrotitori ai lor, dar tu ești de la început, de două mii de ani ești în dreapta credință, și părinții tăi cei sfinți sunt cei care vreme de o mie de ani de la nașterea ta ca popor născut din cuvântul Meu, odată cu Mine născut pe pământ, au muncit părinții tăi creștini ca să ai tu apoi calea crucii, calea lui Hristos, pe Păstorul Cel cu crucea, calea cea dreaptă a bisericii Mele. Iar după o mie de ani s-a întâmplat ruptura cea usturătoare a trupului bisericii una sobornicească și apostolească, lăsată prin Hristos și cei doisprezece apostoli ai Săi, și apoi prin sfinții părinți ai Duhului Sfânt, o și a fost mare atunci sfârtecarea turmei.

A mai trecut apoi altă mie de ani și iată-Mă pe Mine, Domnul, cuvânt peste pământ și strig peste turma cea ortodoxă ca să Mă înțeleg cu ea și spun: Faceți cruce, fii creștini, faceți cruce peste toate și peste voi, și prin acest semn aveți pecetea sfântă și ocrotirea ei, și fericiți sunt cei ce Mă au pe Mine Izbăvitorul lor prin împlinirea voii Mele în ei, căci voia Mea în om este mântuirea lui, și este salvarea lui.

Iar vouă, celor ce păstoriți în numele Meu turma ortodoxiei, vă dau povață și vă învăț cu iubire și cu milă, nu vă uniți cu cei ce strică așezămintele bisericii sfinților, căci cei de mai înaintea voastră nu țineau la rang și la scaun, ci țineau la turma și la orânduiala cea din părinții lucrători cu Duhul Sfânt peste turmă, căci ei urmau viața cea sfântă. O, iubiți pe Dumnezeu și biserica Sa! Rugați-vă cu lacrimi pentru viața turmei, și în duhul căinței cereți Domnului iertare vouă și turmei întregi, și fiți treji și sfinți în vreme de ispite și fiți biruitori prin cruce și prin păzirea poruncilor. De Mă iubiți, păziți poruncile Mele ca să vină Duhul Sfânt și să facă mângâiere peste tot și peste toate, căci L-am promis să vină și să învețe de la Dumnezeu și să cârmuiască El.

O, popor român, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, iar tu să fii poporul Meu creștin. Fii cuminte, supune-te stăpânirilor, căci așa este scris, și fii cuminte până ce mânia va trece și fii cu Dumnezeu și cu poruncile Lui peste tine.

O, Românie, tu ești țara venirii Mele de la Tatăl acum, după două mii de ani de la învierea Mea, ca să strig peste pământ cu glasul Meu cel izbăvitor și să vestesc vremea Domnului cu tine, aleasa Mea pentru venirea Mea cea de acum. O, deschide Scripturile și-ți întărește din ele viața cu Dumnezeu prin rânduială bisericească, și sălășluiește-ți inima sub acoperământul ajutorului Meu și învață-te să-Mi spui: Mântuiește, Doamne, poporul Tău creștin și binecuvintează moștenirea Ta! Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește și ocrotește pe poporul Tău!

O, neam român, sfințește-te pentru Mine și depărtează-te de păcat, căci păcatul este diavol. Stai sub ocrotirea Mea, iar Eu cu spatele te voi umbri, și ca o armă te va înconjura adevărul Meu. Nu te teme de lucrul întunericului, de molimi și de săgeata lor. Pune-Mă nădejde a ta și scăpare a ta și voi porunci îngerilor Mei pentru tine ca să te țină pe mâini îngerești și să calci peste rău, căci Eu sunt cu tine și ascult ruga ta și sunt Cel ce dau mângâiere. Strigă-Mă să depărtez tot răul din preajma ta, și chem prin acest cuvânt pe toți cei drepți cu credința și le spun lor: Sălășluiți-vă sub acoperământul lui Dumnezeu, nădăjduiți în Domnul, în Cel ce izbăvește, o, fiilor creștini, o, fii români, căci ocrotirea Mea este mare și este mereu. Amin.

Soborul celor patruzeci de mucenici încununați pentru cetele cerești în iezerul Sevastei și sărbătoriți bisericește în ziua aceasta, vin aceștia în rugăciune înaintea Mea și se apleacă cerând să aduc pacea și liniștea peste turma creștină și să întăresc mângâierea peste toți, iar Eu ascult pe sfinții Mei și alin și aduc izbăvirea, odată cu rugăciunea celor ce Mă strigă de pe pământ să vin lângă ei, și iată, vin, și sunt cu pacea și sunt cu izbăvirea, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, Eu sunt izbăvirea celor ce nădăjduiesc întru ajutorul Meu.

Pace vouă, pace, fiilor români! Pace poporului drept credincios de peste tot pe pământ!

Pace vouă, popoarelor, dacă veți căuta pe Dumnezeu, căci Domnul așteaptă să fie credință peste tot, peste tot pe pământ pentru El! Amin, amin, amin.

22-03-2020

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica întâi a Postului Mare, a Dreptei credințe



Eu sunt Cel ce sunt. Așa Mă vestesc Eu, Domnul Iisus Hristos, celor cărora în ziua aceasta trimit cuvântul Meu, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să grăiască Dumnezeu cu ei pe limba Sa. Dacă oamenii grăiesc pe limba lor despre Dumnezeu, Domnul grăiește pe limba Sa pentru toți cei care grăiesc cum vor ei despre Dumnezeu și despre calea Sa cu omul.

Calea Mea cu omul, am spus cu limba Mea acum două mii de ani, am spus că Eu sunt Calea, Eu, așa cum sunt Eu, nu cum este omul care-și alege după mintea și după dorirea sa calea spre Dumnezeu. Iar în ziua aceasta grăiește Însăși Calea cu căile pe care oamenii și le aleg spre Dumnezeu ca să-i aibă Dumnezeu pe ei ai Săi, zic ei.

O, nu așa. Nu oricine poate grăi despre calea cu Dumnezeu, și iată, e în floarea ei vremea despre care am spus în cuvântul Meu acum două mii de ani că se vor ivi tot felul de prooroci mincinoși ca să strâmbe calea spre Dumnezeu a oamenilor, iar apoi am spus răspicat ucenicilor Mei despre această vreme primejdioasă pentru cei credincioși de la sfârșit, și erau ucenicii Mei îmbrăcați în Duhul Sfânt, așa cum le-am făgăduit când M-am întors la Tatăl acasă după învierea Mea.

O, și voi grăi acum despre calea către Dumnezeu și voi merge cu graiul Meu în lungul și-n latul pământului, iar grăirea Mea va rămâne scrisă pe pământ și în cer, căci Eu sunt Cel milos și întind mâna după om, numai să creadă el cu putere în cuvântul lui Dumnezeu din vremea aceasta și în puterea lui, căci vin pe pământ cuvânt, precum este scris să vin, și credință doresc să găsesc pe pământ dacă vin spre om.

Întâi las cuvântul împăcării și al mângâierii peste toți și peste tot pe unde va pătrunde cuvântul Meu, și spun:

Pace vouă, celor cu care Eu, Domnul Iisus Hristos, grăiesc în ziua aceasta, întâia duminică a postului mare, a dreptei credințe, duminica ortodoxiei, calea cea dreaptă cu Dumnezeu a omului care voiește să meargă cu Domnul pe cale!

Este scris în lege și în prooroci despre Mine că voi fi Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ la sfârșit de timp și că voi fi însoțit de oștiri de sfinți, iar cei care nu folosesc cu inima și cu credința lor vicleșugul, aceștia Mă pot recunoaște în acest cuvânt și pot spune cu credință sfântă: „Doamne, grăiește-ne nouă, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”, iar Eu să spun inimilor luminate cu cuvântul Meu: „Veți vedea cerul deschis, și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se, ducând și aducând, și iarăși aducând și ducând pe Dumnezeu Cuvântul peste pământ”, căci Eu lucrez pe pământ între oameni cuvânt în ziua aceasta și se duce la Tatăl cuvântul Meu, ca și acum două mii de ani când grăiam pe pământ cu Tatăl și Îi ceream, iar El Mă asculta și împlinea ceea ce Îi ceream, căci am spus Tatălui în văzul și în auzul ucenicilor Mei: «Tată, Eu știu că Tu Mă asculți, dar Mă rog pentru ei ca să vadă ei că Tu M-ai trimis!», o, și apoi am strigat la Lazăr cel mort de patru zile să se trezească și să iasă la vedere viu, iar legătura Mea cu Tatăl a lucrat la vedere, căci am spus: «Ca să creadă ei, Tată, ca să vadă ei că Mă auzi, că Mă asculți și că Eu nu fac nimic decât de la Tine, căci sunt Fiul Tău».

O, așa fac și acum în ziua aceasta și spun: Tată, ceea ce-Mi dai Tu, aceea grăiesc în ziua aceasta, și nu fac de la Mine nimic, pentru că nu fac voia Mea, ci voia Ta o fac, Tată ceresc.

— Iar Eu, Tatăl, grăiesc și spun celor cu care Tu grăiești acum, Fiule scump al Meu Iisus, și le spun tuturor așa:

Amin, amin zic vouă, tuturor: fiecare părinte se bucură de copilul lui și-i face numai bucurii și numai mângâieri. Eu însă am plâns și plâng de șapte mii de ani, plâng cu Fiul Meu Iisus Cel iubit și plângem cu dorul foc, că am făcut la început om după chipul și asemănarea Noastră ca să Ne bucurăm cu el și de la el, dar dacă el n-a fost copil, o, n-a dat să înțeleagă ca un copil, și L-a îndurerat adânc pe Dumnezeu, căci n-a ascultat, și s-a pierdut de Dumnezeu, iar Dumnezeu a plâns și plânge, o, și plânge mereu, plânge că a trimis pe Fiul Său, cu Care El plânge, și a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu și S-a făcut mic de tot și S-a cuibărit ca un pui în pântecele curat al Fecioarei proorocite ca să-L poarte pe Dumnezeu, o, și S-a născut El Prunc mic, și a fost Dumnezeu Copil ascultător, și a stat sub creștere și sub ascultare a stat, o, și pe cruce a fost ridicat să stea ca să moară ca omul, să moară prin cruce pentru om, și ca să-l atragă pe om spre Tatăl, spre Cel ce a zidit omul. Iar Eu plâng cu Fiul Meu Iisus Hristos și așteptăm cu Duhul Sfânt Mângâietorul ca să-l cuprindem pe om sub taina nașterii din nou, de sus.

Iar în ziua aceasta mare, Fiule Iisus, Eu, Tatăl, grăiesc peste neamul omenesc și spun pentru cuvântul Tău de azi peste ei: Precum apa pregătită de preot pentru ziua de Bobotează primește peste ea cuvântul sfințirii și se face aghiasmă sfântă și ocrotitoare de rele și sfințitoare peste om, și rămâne ea limpede și proaspătă mereu, și cu puterea lui Dumnezeu peste ea oricâți ani ar sta ea păstrată de om, minune a Duhului Sfânt de peste ea, tot așa să se aplece prin acest cuvânt toți cei credincioși și să primească ei sfințirea minții și a înțelepciunii minții, și apoi a inimii, și apoi prin credință să cunoască mintea omului calea cea una, pe care se merge cu Dumnezeu.

Iar Eu, Tatăl, pecetluiesc acum pentru mintea omului ceea ce am grăit și am hărăzit să poată omul, să poată să creadă de la Dumnezeu și ca Dumnezeu, căci iată, credința nu este a tuturora, ci numai a acelora ce se sfințesc cu viața, și apoi cu purtarea lui Dumnezeu de către ei prin Duhul Sfânt Mângâietorul, având Acesta orânduiala Sa prin biserică, căci biserica cea care are calea, adevărul și viața este cea lăsată de Tine prin ucenicii Tăi, Fiule Iisus, iar ei au pus-o în lucru din ucenici în ucenici, și se cheamă ea calea cea dreaptă, calea lui Hristos cu omul, calea ortodoxiei, de pe care mulți, mulți, o, prea mulți au plecat și s-au dus în lături după mintea lor, iar biserica Ta a rămas pentru cei sfinți, pentru cei care s-au sfințit pentru Tine și pentru ea, ca să nu fie ea biruită, și să rămână rădăcina ei și să dea muguri spre cer prin duhul umilinței și al ascultării, lucrări pe care le-au părăsit cei ce s-au tras de sub binecuvântarea cea prin sfinţi lăsată. Dar sfinţii au rămas şi sunt, şi este armată de sfinţi purtători de Dumnezeu şi e plin cerul de lucrarea lor pentru cei de pe pământ, care cred prin credinţa sfinţilor Domnului, o, şi avem rod în cer, Fiule scump, şi lucrăm de sus, şi iată, şi jos lucrăm să îndreptăm căile şi să netezim peste tot, ca să se vadă calea, că Tu eşti Calea, Fiule Iisus, o, dar cine Te mai cunoaşte, oare, așa cum Tu ești, cine, Tată? Cine mai vrea să se tragă de partea Ta, după chipul și asemănarea Ta?

— O Tatăl Meu, binecuvintează-Mi cuvântul, ca să Mă fac prin el cunoscut așa cum sunt Eu tuturor celor ce au strâmbat căile oamenilor, de nu mai știu oamenii calea spre Dumnezeu, și calea lui Dumnezeu spre ei!

Vin din partea Ta după om, Tată iubit, și lucrez lucrarea Ta, Tu în Mine, și Eu în Tine și în cei ce cred în venirea Mea cuvânt pe pământ, ca să creadă și alții mulți că Tu M-ai trimis și Mă trimiți, că Tu lucrezi, și că Eu sunt Fiul Tău ascultător, și de la Tine iau, căci scris este: «Noi le facem pe toate!».

Acum, ascultați voi, toți cei de pe pământ, care vă credeți pe calea cea cu Dumnezeu, ba și voi, cei care nu credeți nimic sau în nimic din cele ce sunt de la Dumnezeu și cu Dumnezeu între cer și pământ:

Amin, amin zic vouă tuturor: Eu sunt Cel ce sunt! Eu sunt Păstorul Cel bun, Care Și-a pus viața pentru oile Sale și Care are și în alte staule oi care să le aducă la El, la calea care este cale a Sa, calea cu Dumnezeu pe ea.

O, nu poate omul să-și aleagă calea lui cu Dumnezeu, nu poate, decât dacă o ia pe cea care am așezat-o și am pecetluit-o Eu prin sfinții bisericii Mele, căci biserica Mea este biserica sfinților Mei, a celor ce se sfințesc pentru Mine ca să-Mi fie ei locaș, și apoi împreună turmă a Mea.

O, luați aminte la cuvântul gurii Mele în ziua aceasta a Mea cu voi în grăire, că ne întoarcem la începutul bisericii Mele și a cărării credincioșilor Mei; iar cine nu voiește să audă și să citească istoria cea de atunci a bisericii lui Hristos, a celor dintâi ucenici ai Mei și a celor lăsați de ei din unii în alții ca și cei de la început, o, cine nu voiește să audă, să nu audă, să nu cunoască ei aceasta, că nu sunt împinși să creadă, dar sunt rugați să ia aminte că biserica lui Hristos nu este așa cum își alege omul să fie ea, ci așa cum a fost așezată ea și întărită pe stâlpi tari odată pentru totdeauna și lăsată sfinților Domnului.

O, dar cine sunt cei care au fost și sunt cei sfinți ai Domnului? Sunt cei ce se sfințesc pentru El, sunt cei ce cred și lucrează ca și cei de la început, de unde a început credința și calea omului cu Dumnezeu. A venit apoi vremea când prin Duhul Sfânt s-au ridicat cu putere de sus cei trei mari arhierei ai turmei ortodoxe, Vasile, Grigorie și Ioan, peste care s-a coborât marea lucrare a Duhului Sfânt și multa ei putere, și au așezat ei rânduială tare pentru cei ce se vor învrednici pe calea ortodoxiei cu viața lor spre Dumnezeu, iar Duhul Sfânt a pecetluit înțelepciunea aceasta coborâtă și lucrătoare cu multul peste ei și a lăsat pe cele din ale Mele luate și vestite să fie așezate peste cele sfinte și peste cei sfinți ai Domnului. La acești trei mari și sfinți arhierei ai bisericii Mele sunt adăugați pentru întărirea bisericii sfinților arhiereul Nicolae, arhiereul Spiridon, arhiereul Haralambie, câțiva din ei numiți acum în grăirea Mea despre începutul cel sfânt al lucrării bisericii Mele, întărită prin sfinții plini de umilință și de smerenie a inimii și de nevoință prin lepădarea de sine, așa cum cer Eu, Domnul, celor ce merg cu Mine pe cale, și au mers ei și mulți ca ei cu lupte grele între cei sfinți ai Mei și vrăjmașii credinței drepte. Iar după o mie de ani de la punerea temeliei bisericii Mele prin ucenicii Mei, o, a fost să vină vremea rupturii și dacă a venit această vreme, Eu, Domnul, am rămas cu puțină turmă, că mare parte din ea și-a ales drumul ei, a dat cu bobii ca să-și aleagă rânduială pe plac, dar, ieșind de sub ascultarea cea de la începutul bisericii, s-a împestrițat orânduiala ei în fel și chip, ca apoi să vină peste turma despărțită rupturi din vreme în vreme, până ce au ieșit mai multe cărări și nume de cărări, multe alegeri de cale fiecare după plac, iar Eu, Domnul, am rămas credincios și întreg cu cei ce au stăruit să meargă după dreptarul cel prin sfinți pecetluit pentru duhul și trupul și mersul bisericii Mele.

Și iată, au trecut două mii de ani, iar Eu sunt întreg ca la început, și nedespărțit sunt, și lucrez cu Tatăl prin orânduiala rămasă și păstrată prin biserica ortodoxă, mireasa cea statornică pentru Mirele ei, și care cere la Tatăl iertarea greșalelor ei, așa cum și ea iartă celor ce greșesc asupra ei. Iar prin vreme, de la o vreme la alta sunt și au fost mulți, și vor fi încă mulți care se apleacă să cunoască amănunțit adevărata istorie și mersul cel credincios al sfinților bisericii Mele și trag ei cu credință pe calea cea una adevărată și păstrată la rădăcina vieții plăcută Mie pentru biserica Mea.

O, nimeni, nimeni nu Mă poate batjocori pentru mersul bisericii Mele prin vreme, chiar dacă au fost și încă sunt dintre cei ce nu merg frumos cu viața după orânduiala sfinților bisericii, căci oamenii cad în păcate, dar au la îndemână pocăința și ridicarea, și spun aceasta pentru că văd îndrăzneala proorocilor mincinoși și tot spun ei de colo-colo că au plecat din rânduiala cea din părinți a bisericii pentru că slujitorii ortodoxiei sunt nevrednici, sunt necinstitori de Dumnezeu, nepăsători de turmă. Dar și Eu îi întreb pe acești batjocoritori: ei erau sau sunt vrednici, de s-au tras să asculte de chemări străine de glasul Domnului? Sau sunt proști cei care stăruiesc cu statornicie pe calea credinței părinților sfinți, iar cei ce pleacă aiurea sunt cei deștepți cumva, și de deștepți ce sunt pleacă? O, ba nu așa, ci sunt aceștia cei ce s-au lăsat păcăliți și smulși din rădăcină și sunt îndărătnici și trufași, și sunt îmbătați de o dragoste străină de duhul umilinței întru Hristos, chiar dacă ei simt, vezi Doamne, că iubesc pe Dumnezeu și că prin această dragoste a lor atrag și salvează și pe alții spre Dumnezeu. O, cine-i trimite pe aceștia să facă ce fac ei? O, nu Eu îi trimit. Ei sunt proorociți că se vor ivi, că vor ieși din turmă și vor înșela pe cei neiubitori de Dumnezeu și vor spune că e la ei Hristos, chiar dacă nu pot arăta pe Dumnezeu cu ei.

O, și cine sunt cei înșelați de ei? Sunt cei ce nu cunosc istoria și statornicia și nevoința sfinților și întemeietorilor bisericii Mele prin Duhul Sfânt lăsat de Dumnezeu peste ei. Cei înșelați sunt cei care nu s-au ocupat cu mintea și cu inima să-L cunoască și să-L urmeze pe Domnul, iar când li se arată momeala li se pare că a ieșit Domnul în calea lor.

Eu însă am certificat de naștere ca și omul, și tot așa are și biserica Mea, dar cine să le spună aceasta la cei înșelați, și care nu știu că Dumnezeu este mărturisit prin sfinți, prin ucenici, prin nevoitori, prin învățători încercați și înțelepți cu multul, neluați din drum, nu oricum formați, ci prin lepădare de sine lăsându-se ei luminați și înzestrați de Dumnezeu pentru oameni?

O, și Mă uit cum cei care stau la răspântii vânători de suflete caută după cei cu vază, după unii cunoscuți cu mare nume printre oameni și-i trag pe ei ca să fie crezuți aceștia apoi, și ca să-i tragă ei și pe alții necunoscători pe calea cea sfântă, zic ei, o, și rămân aceștia tot în voile lor, nu în voile Mele, și nu au ei pecete cunoscută de Dumnezeu, și se lasă păcăliți de orice cursă le iese în cale. Dar Eu le spun răspicat la toți cei pescuiți și păcăliți, și le spun așa și la pescari și la prada lor, le spun: «Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi». Așa este scris, și nu este altfel, și nu este cum vrea omul, căci omul primește ceea ce merită și găsește ceea ce caută, iar el crede că găsește pe Dumnezeu. Dar cine voiește să-L găsească pe Dumnezeu pentru viața lui, Eu, Domnul, le spun la toți cei care caută, că prin biserica Sa Se lasă El cunoscut și găsit și dăruit în dar celor ce se sfințesc pentru El, căci biserica Mea este a sfinților Mei, a celor ce pășesc treaptă cu treaptă spre cunoașterea de Dumnezeu și spre ascultarea de El.

Iar acum spun: Cei ce voiți să fiți cu Dumnezeu după adevăr, Eu sunt Calea cea pentru voi, și nu vă pot călăuzi decât spre biserica cea așezată de Mine prin sfinți și prin părinți și prin mucenici mărturisitori credinței sfinte, iar calea se numește după limba oamenilor biserica ortodoxă și toată rânduiala ei pentru cei care se fac fii ai lui Dumnezeu prin biserică, căci altfel de fii nu cunoaște Dumnezeu a fi ai Săi, decât dacă vin spre adevărul cel prin biserica Sa, spre încreștinare și spre viață pentru credință apoi.

Așadar, aceasta este calea despre care Eu, Domnul, spun că Eu sunt Calea. O, atât de frumoasă este istoria bisericii Mele, atât de frumoasă! Dacă ar vrea omul să intre pe făgașul ei s-ar umple de înțelepciunea sfinților Mei și ar fi îmbrăcați în lumina cea de sus, iar Eu, Domnul, spun în ziua aceasta însemnată cu numele de duminica ortodoxiei, și spun la toți cei care vor să încerce iubirea lui Dumnezeu prin biserică, buni sau răi, ortodocși sau despărțiți pe alte căi, și spun așa: O, faceți cruce cu cele trei degete mari împreunate ale mâinii drepte și însemnați-vă trupul pe frunte, pe piept, pe umărul drept și pe cel stâng apoi și spuneți: „Doamne, miluiește-ne pe noi!”, și veți vedea minuni și răsturnări de demoni, și pe satana urlând în urma voastră, și veți vedea împliniri mântuitoare vouă în vremi de război cu diavolul, o, că lipsește de la oameni arma biruinței, crucea și obișnuința cu ea a celor botezați, lipsește crucea de la ei așa cum îi lipsește soldatului arma sa în vreme de război.

O, nu voiesc să suferi primejdii, țară română, țara Mea, țară ortodoxă, dar fă cruce îți spun, și așează cruci peste tot meleagul tău, și faceți cruce, fii români, că a venit Hristos pe pământ și a îmbrățișat crucea pentru voi, pentru cei ce cred venirii Lui atunci, iar voi păstrați-vă în credința bisericii cea de la început, o, și chemați-Mă lângă voi, căci fericiți sunt cei ce Mă aleg de izbăvitor al lor la vreme de necaz!

O, iată ce povețe sfinte vă dau încă: Nu vindeți și nu cumpărați duminica, fiilor, căci este ziua Domnului, e ziua învierii, fii români! Faceți-vă cărare pe cale cu stropitoarea cu aghiasmă! Faceți cruce peste toate și peste voi, peste apă, peste hrană, peste tot lucrul vostru, peste calea pe care umblați! O, faceți rugăciune spre Dumnezeu în culcare și în sculare, când stați la masă, când mergeți la lucru, căci David, unsul Meu, era împărat cu atâtea griji purtate în toate zilele domniei lui peste țara lui, dar totdeauna avea timp destul să-I vorbească lui Dumnezeu la bine și la greu, să aducă înaintea Mea pe toate ale lui dureri și bucurii, să se culce și să se scoale cu Dumnezeu, să-L slăvească pe Domnul cu inima și cu glasul în toată vremea, o, și iată dragostea și trăirea cu Dumnezeu în toate și tot timpul. O, cum să-l părăsească Dumnezeu pe un așa om iubitor, și cum ar putea să stea fără Dumnezeu un așa suflet îndumnezeit?

O, nu părăsiți țara asta binecuvântată mult, fii români! Nu căutați cald să vă fie și atât, căci pentru credință trebuie stăruință și răbdare și statornicie, și toate prin iubire. O, nu fiți păsări călătoare, care se duc departe de teama frigului, că multe din păsărele sunt pildă de statornicie și rămân acasă și îndură frigul și gerul, iar dintre ele cad mucenițe prin răbdare, dar rămân acasă și caută pe la creștini, care le pun hrană prin copăcei și apă călduță când e prea ger, și iată pildă pentru cei care iubesc și rabdă statornici pentru Dumnezeu și lângă Dumnezeu, nu prin străini departe, căci păsările călătoare nu se mai întorc, ci se întorc puii lor primăvara, așa cum a fost și cu poporul Israel când s-a întors din țară străină, căci s-au întors puii lor, iar ei s-au îndărătnicit și nu s-au mai întors.

Voi, cei care ați plecat din biserica sfinților părinți și vă despărțiți și plecați smintindu-vă, o, nu uitați că și voi sunteți păcătoși, iar Eu am spus să nu cadă omul și am spus: «Nu judecați, ca să nu cădeți în judecată!», să nu cădeți în același păcat prin care voi judecați omul, și apoi să pierdeți pe Dumnezeu și să cădeți spre rătăcire ca plată a celor ce judecă în locul lui Dumnezeu pe om.

Eu sunt Calea, o, Eu sunt, iar voi dați la spate iubirea pentru mama Mea Fecioara și dați pe sfinți la o parte. O, și cu ce și cu cine rămâneți? Aveți nevoie de mijlocitori spre Dumnezeu, căci așa am lăsat Eu orânduiala prin biserică. Credeți voi că rămâneți cu Dumnezeu după ce faceți aceste păcate? O, iată ce greșeli grele aveți, și pentru care sunteți aruncați de pe cale, iar voi trăiți cu gândul că ați găsit calea, după ce vă duceți de pe cale. Dar pe cei ce vă atrag, voi nu știți că sunt cei înșelători, care împlinesc Scriptura despre cetele de prooroci mincinoși, care se ivesc să încerce să fărâmițeze turma Mea, precum este scris ca să se știe când se va ivi aceasta.

Vin astăzi prin cuvânt și vă spun vouă: Nu sunteți pe cale cu Dumnezeu. Sunteți pe o cale aleasă de voi, și de cei ce vă înșeală pe voi pentru slava lor, căci Eu sunt Calea, și această cale este prin biserica ortodoxă.

Iar azi este scris în istoria bisericească la începutul ei, când se tot iveau erezii fel de fel și vreme grea de tot, și când se izbea în biserica Mea din toate părțile, și atunci sfinții bisericii au pus rânduială peste tot locul împotriva celor ce loveau rânduiala cea sfântă a bisericii, și au scris ei carte de anatemizare asupra ereziilor vremilor, și iată, se citește astăzi în biserici anatemele peste toți cei care au călcat și calcă peste cele odată așezate pentru totdeauna prin sfinți peste biserica Mea, cea de două mii de ani a Mea și credincioasă Mie, iar dacă nu este iubire de Dumnezeu, este scris de ucenicii Mei pentru cei neiubitori: «Cel ce nu iubește pe Dumnezeu să fie anatema!».

Și acum, îndemnul cel plin de milă îl las peste toți cei care caută calea, și spun: Eu sunt Calea, și am lăsat-o pe ea moștenire sfinților părinți, care au întărit pe temelia ei biserica Mea, biserica creștin-ortodoxă, iar cea care este numită biserică în afara ei, Îmi este potrivnică, s-a tras în lături și și-a făcut calea ei, din care-și au cărări fel de fel cei ce s-au fărâmițat în multe bucăți timp de o mie de ani, după cutremurul cel mare din viața bisericească a creștinilor care au păstrat întâia mie de ani calea cea dreaptă a mersului cu Dumnezeu pentru om, și a împărățit Dumnezeu o mie de ani cu dreapta Lui cărare. Iar cei ce au slujit cu credincioșie în acest timp, sunt sfinții care împărățesc în cer cu Mine, și care au grijă de cei credincioși ai lor în fiecare țară creștin-ortodoxă, și fiecare țară are armata ei de sfinți, și mulți sfinți au românii, și mulți sfinți au rușii, și mulți sfinți au țările de demult tari în credință, și care s-au păstrat cu credința tare în prima jumătate de vreme a bisericii pe calea cu Dumnezeu prin sfinți păstrată între pământ și cer, și a venit apoi despărțire mare, și durere tot la fel.

Și acum, pace vouă, celor ce auziți această epistolă sfântă, cu mare milă lăsată peste voi în zi de duminica întâi a postului mare, duminica ortodoxiei!

O, pace vouă, dacă voiți! Eu sunt Calea, dacă voiți să credeți că Eu sunt Cel ce grăiesc acum cu voi, că Eu sunt Cel ce sunt, dacă voiți să credeți.

Și acum pun pana jos, după ce-Mi pun numele peste scrisoarea Mea spre voi, cei ce credeți, și cei ce nu credeți acest cuvânt ieșit din gura Mea.

Iar Eu sunt Iisus Hristos, trimisul Tatălui pe pământ spre voi.

Și pun acum încheiere cuvântului așa cum l-am și început, și spun: Eu sunt Cel ce sunt! Amin, amin, amin.

08-03-2020