Duhul Sfânt este grăirea lui Dumnezeu din zilele acestea. El este trimis pe pământ, El este Cuvântul lui Dumnezeu, iar cei cunoscători acestei taine sfinte, aceia se roagă lui Dumnezeu Duhul Sfânt și Îl cheamă în ei, și în El se roagă ei, iar El Se roagă în ei și știu ei prin El cum să se roage, și iată taina, și apoi adevărul, și apoi puterea rugăciunii, o, popor al cuvântului Meu.

O, pace ție, popor hrănit din cer! Aripi de heruvimi ar fi să prindă cei atâta de hrăniți și de înzestrați de Duhul Sfânt Mângâietorul, de tainele de sus coborâte peste cei hrăniți cu lapte din cer.

O, fiilor, fiilor, cine vrea să fie ceva, să nu caute altceva, decât pe Duhul Sfânt, Care dă și viață și bunătăți și mângâiere și putere și curățire și înțelepciune, și apoi față, măi fiilor, dar nimeni nu e bine să spună că nu vrea nimic, că nu vrea să fie ceva, că măcar curățire îi trebuie fiecăruia, și aceasta prin Duhul Sfânt, fiilor.

Mă însemnez cu voi în cartea Mea de lucru din zilele Mele cu voi, și ne scriem în ea cu zi de praznic sfânt, praznic întreit, praznic de trei zile, o, fiilor, și încununăm aceste zile de prăznuire cu ziua de hram a cetății Mele cu voi și a poporului cuvântului Meu, ziua de serbare între sfinți a trâmbiței Mele, Verginica Mea, cu care Mi-am început coborârea pe pământ cuvânt în anul 1955, când am pus temelie întoarcerii Mele de la Tatăl după două mii de ani de la învierea și înălțarea Mea la Tatăl Meu, fiindcă Dumnezeu Își ține promisiunile, și nu le trece cu vederea, o, fiilor.

După ce am înviat, și M-am dus apoi la dreapta Tatălui să stau și să fiu, au venit soli cerești să Mă poarte până la Tatăl și au vestit ei făgăduința cea pentru întoarcerea Mea. Voi sunteți căzuți la sorți, la voi vin când Mă întorc, și vin și las carte între voi cu tot cuvântul gurii Mele, iar voi îl puneți pe cale ca să meargă el, fiilor. O, ce măreț ar fi, ce mărire ați putea vedea în voi și peste voi, dacă ați vrea într-o clipă să vă dați seama adânc de această măreție, de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care vă însoțește, Care vine la voi și vă învață să rămâneți întru El, să-L sălășluiți în voi și între voi cu toată primirea și ospitalitatea ei pentru El!

O, e sărbătoare mare, cuvânt pentru trei zile de sărbătoare, și însemnăm în carte ziua întâia, doisprezece decembrie, când Eu, Domnul, și Duhul Sfânt Împlinitorul, am așezat cu voi pecetluirea grădiniței cuvântului Meu și semnul Meu în ea, pietricica cea albă, ridicarea și numirea cea mare a acestui petecuț de pământ, care este taina Mea cea de la început, și care îi vine greu s-o creadă cel ce aude de ea, dar Duhul Sfânt descoperă celor ce sunt de la Dumnezeu să înțeleagă și să creadă aceasta.

Scriem apoi ziua a doua sărbătorită, și este ea sărbătoarea cea din cer a sfântului apostol, întâiul chemat al Meu acum două mii de ani, când Mi-am început propovăduirea și vestirea venirii împărăției cerurilor pe pământ, și Mi-am ales doisprezece ucenici, între care Andrei a fost întâiul, și l-am avut lângă Mine și lângă voi, arhiereu venit de pe pământ în cer, o, l-am avut slujitor în slujba de sfințire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, alături de arhiereul martor din zilele acestea, fiul cel fricos, Irineu, căruia i-a fost frică de oameni apoi și s-a lăsat prins și închis între ei, dar am scris în cer numele lui și lucrul lui lângă Mine și lângă voi în ziua aceea de slavă, căci Eu, Domnul, am fost biruitor cu lucrarea cuvântului Meu la jumătatea ei, și Mi-am așezat pe piatra ei cea dintru început biserica Mea, taina de biserică și fața ei și lucrul ei cel curat și adevărat, căci am făgăduit prin cuvântul Meu de acum că nu se va închide ușa bisericii până mai întâi nu voi veni Eu ca să deschid, ca să fac așezarea cea înnoită prin cuvânt, o, și nu Mi-am pierdut vremea, ci am izbutit, și prin credința voastră am fost Eu biruitor, o, fiilor care Mă purtați pe mai departe cu venirea Mea cuvânt pe pământ, primind voi de la trâmbița Mea Verginica cheia și mersul Meu înainte prin voi, și din unul în altul apoi cu Mine, căci Eu nu dorm, ci sunt treaz și viu, și merg biruind, fiilor.

Iar azi este ziua a treia a praznicului, ziua trâmbiței Mele Verginica, și zi de hram peste cetatea cuvântului Meu, cetate însemnată cu trei hramuri peste ea, așa cum este scris în cartea Mea cu voi, și iată, în ziua cea de-a treia de praznic stau cu voi cuvânt de mărturie, stăm la masă, fiilor. O, învățați, învățați să aprindeți lumina ori de câte ori se luptă întunericul împotriva voastră, că nu întunericul trebuie învinuit, și mai bine este să aprinzi lumânarea când cade lumina, dar nu să acuzi întunericul.

Fiilor, fiilor, aprindeți pe Duhul Sfânt! Fără El, fără Mine nu puteți face nimic, Eu așa am spus, și am spus că orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, Eu voi face așa, numai să aprindeți voi lumânarea, numai să cereți, iar Eu voi lua aminte.

O, când ești greșit roagă-te Domnului să te ridice, nu sta greșit, dar ai grijă de ceea ce ai tu de făcut apoi, să plângi după Duhul Sfânt să vină să Se sălășluiască în inima ta prin credința ta, nu altceva să faci în clipa când lumina se ia pe neașteptate, iar lumina este Duhul Sfânt, și se ia când vine întunericul, dar această lumină așteaptă să întinzi mâna după ea și s-o strigi aproape.

O, măi fiilor, vă învăț cu mărire pe voi. Tot ceea ce puteți voi înțelege, numai iubind veți putea înțelege. Nimic fără iubire nu veți putea, nu veți înțelege, iar lepădarea de sine vă va umple de cunoștință și de iubire apoi, și toate acestea se văd ca în oglindă, fiilor, când ele lucrează. Grăiesc cu voi despre taina aceasta și grăiesc deslușit, căci fața omului este oglinda care îl arată pe el pe dinăuntru cum este, și iată, singur își alege fiecare oglinda prin care cei din jurul lui îl privesc pe el și îl văd pe dinăuntrul lui cum este. Dacă oglinda te arată în întuneric, și nu mai strălucești cu inima și cu fața, o, măcar nu mai învinui nimic și pe nimeni, nu lovi în întunericul care te cuprinde, și mai degrabă aprinde lumânarea, cheamă pe Duhul Sfânt să Se sălășluiască în tine, să Se facă lumină în tine, că vine dacă Îl chemi, vine și te curăță, de aceea vine, dar ca să te curețe să-L chemi, nu de altceva, iar cu El în tine nu-ți mai vine să mergi la cei apropiați să acuzi întunericul și ceea ce nu-ți convine ție, și te vei lăsa luminat și curățat și înnoit, și numai așa fața ta se va schimba și va împărți iubirea, lumina, fiule, că e păcat să pedepsești pe cei din jur cu cele ce nu sunt lumina înăuntrul tău, o, și așa te vei lăsa câștigat de partea iubirii, și veți semăna cu Mine, fiilor, cu Cel blând și smerit cu inima, așa cum am spus Eu vouă că voi grăi iarăși cu voi despre această taină mare, frumusețea voastră, a inimii și a luminii din ea, iubirea din voi, fiilor.

O, atât de mult a iubit Tatăl lumea, de M-a dat pe Mine să vin om pe pământ și să-l scot pe om de la pedeapsă, și, iarăși, atât de mult i-am iubit Eu pe ai Mei, și pe toți prin ei, de am trimis pe Duhul Sfânt Mângâietorul să-l curețe pe tot omul care caută spre lumina Lui. Așadar, numai prin blândețea și smerenia inimii, numai prin acestea cel ce le are, poate să aprindă lumânarea când întunericul dă să aducă vină, iar fața omului se umple de lumina cea dinăuntrul lui, căci cel ce are iubirea de lumină, acela este blând și smerit cu inima, ca și Mine, fiilor.

Și iată, Verginica Mea, ce mare este învățătura Mea peste ei în zi de praznic sfânt a sosirii tale între sfinții Mei cei mari, iar tu ești acum lângă Mine aici, și privești îndelung, și dăm să Ne ștergem lacrima unul altuia și să Ne alinăm rana cea mare a amintirii celei de atunci, care nu mai este acum întreg sărbătorită, căci cei credincioși atunci Ne-au părăsit. Eu dau să-ți șterg lacrima și durerea, Verginica Mea, și să-i învățăm iubirea pe cei mai mici ai Noștri azi, dar tu ești îndurerată.

— Nu numai eu, o, nu numai eu, căci și Tu, Doamne, porți rană grea, rană nevindecată, dar și cei ce nu mai sunt ai Noștri dintre cei de atunci, o, și ei sunt îndurerați, și ei au rană, și ei, și toți cei care privim înapoi, Doamne.

O, măreață a fost biruința cerească în ziua aceea lungă, trei zile într-una adunând ziua aceea, iar eu eram atunci cea așezată temelie de credință și de zidire și de mers pentru viitorul Tău pe pământ cu venirea Ta, o, și am răzbătut cumva să așezăm cu tărie de duh mersul Nostru înainte, al Tău și al meu, Doamne, și apoi Ne-am sprijinit pe iubirea celor ce Ne-au primit spre purtarea Noastră pe mai departe, și numai iubirea, Doamne, nu cade, nu poate să cadă, iar cei ce cad o pierd, și apoi cad; sau cad, și apoi pierd iubirea, o pierd de tot, căci ea nu se mai bizuie pe ei.

Și de durerea amintirii zilei de atunci eu stau lângă Tine și văd, și-Ți văd truda cea mare, și privesc îndelung peste ei, peste cei de azi, cu care Tu mergi și mergi, și toți în cer, și toți pe pământ lângă Noi, așteptăm cu dor greu să se împlinească, să se coacă, să se arate rodul care Ne va mângâia, și se va opri sângerarea, o, Doamne. Privesc îndelung, îndelung, cu nesaț și binecuvintez cu Tine norodul cel de azi al cuvântului Tău. Amin.

— O, Verginico, și Nouă, o, și Nouă Ne scade puterea cea pentru mângâierea care Ne lipsește atât de mult în durerile ranelor, pe care le avem de pe pământ spre Noi. De aceea va fi să dăm mai mult tâlcul tainei oglinzii, căci toate se văd ca în oglindă, și fiecare om își caută oglindă pe potriva feței și inimii lui, dar nu așa își repară el lipsurile, ci învățând de la Duhul Sfânt aceasta, căci iată, este de lucrat pentru această taină.

Iar acum avem masă de sărbătoare și avem de dat întâietate slavei zilei de hram, și Ne întoarcem apoi. Și le spunem celor de la masa de azi a sărbătorii:

Pace vouă, fii și fiice! O, învățați viața cea nouă, ca să fiți primiți cu ea și prin ea. O, învățați, blânzi și smeriți cu inima să fiți, căci iubirea poate numai în aceștia, iar altfel ea nu se vede, nu lucrează, nu, fiilor, nu, și veți putea aceasta purtându-vă cu cruce, și nu fără cruce mergând după Mine cu pașii voștri. Iar crucea, ce înseamnă ea? O, ce înseamnă crucea purtată, și nu lăsată?

Fiilor, fiilor, vă las să lucrați sub această întrebare, iar Eu să privesc îndelung, și să vin apoi să vă învăț, și să vă deslușesc aceste limbi vouă, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Psalmul iubirii Mele pentru voi, pentru om, aceasta este ceea ce Eu scriu cu voi în cartea Mea cu voi, carte proorocită prin Scripturi ca să fie ea așezată pe pământ și în cer, și să fie ea deschisă pentru venirea Mea în ea cuvânt, iar voi să vă ridicați, porți ale Mele, și să-Mi faceți primirea de fiecare dată, să deschideți cartea și să vă așezați cu Mine în ea, căci Eu, Domnul, cu voi grăiesc, vouă vă arăt grăirea Mea toată și mereu, și nimeni să nu se mire de această lucrare măreață, o, nimeni, că iată, omul pe pământ ascultă mereu ce este pe pământ, ce se întâmplă, se uită și ascultă zi și noapte pe cei ce le grăiesc lor de toate și le arată de toate, iar oamenii nu mai caută în sus, la Dumnezeu, dacă au atâtea de auzit, de văzut, de știut, de făcut, și rămân ei zidiți numai din trup, și doare la Dumnezeu depărtarea de El a omului, și om de la om ia, iar Eu, Domnul, Îmi cânt și Îmi plâng psalmul iubirii și îl așez pe pământ peste om, și de aceea am așezat la voi nu numai carte scrisă s-o așezați pe pământ înaintea oamenilor, dar și glasul ei, o, fiilor așezați de Mine la lucru și la duhul cuvântului Meu sosit la voi, și de la voi pe pământ înaintea oamenilor.

O, fiilor, aveți cămară bogată. Scoateți și mâncați, căci cuvântul Meu este mereu astăzi, fiilor, mereu trebuie să-l mâncați și să fiți ai Mei prin cuvântul Meu, care vă învață cum să fiți ai Mei, iar sfinții iau odată cu voi din cămara Mea de la voi, căci lucrul lor din cer nu este altul până la împărțirea darurilor toate pentru toți, o, nu au ei alt lucru decât să ajute drumului celor ce încă sunt în călătorie prin viață pe pământ, și numai aceasta mai au ei de lucru, și tot pe pământ au de lucru, și de aceea Eu vin cu ei, și de aceea mănâncă ei cu voi din cuvântul Meu când el vine pentru voi și pentru ei, sau când el este așezat pe masă din cămară, iar altfel ei nu umblă, fiindcă e ordine între cei din cer, după cum e lucrul Meu, o, și mult se bucură ei când îi iau în coborârea Mea la voi și când sunt ei serbați, și când îi așez să grăiască lângă Mine vouă și oamenilor de pe pământ.

Vă spun acum o povață, un îndemn spre rodirea voastră și spre bucuria sfinților Mei. O, fiule hrănit din cer, din Hristos ca să fii sfânt și mereu sfânt, iată, trebuie să nu ai timp și nici prilej să fii altfel, și vei fi trecut cu mucenicii care și-au pus viața pentru Dumnezeu și pentru dragostea de oameni, ca și Dumnezeu, Care a zis: «Fiți sfinți, că Eu sunt sfânt!». O, trebuie să veghezi și să fii vegheat, dacă alegi această fericire, că trebuie vegheată o așa cetate, care nu este iubită pe pământ între oameni, fiindcă diavolul are mare suferință de la lumină, căci lui îi place întunericul ca să poată el să-l amețească pe om spre prăpastie, dar omul care-și păstrează viața sfântă, și mintea și inima la fel, acela este lumina lumii, așa cum Eu am spus, iar lumina luminează și biruie întunericul și orbirea lui.

O, nu mai sunt sfinți, nu mai este lumină ca să vadă omul calea. Ce să vadă omul prin întuneric? Omul sfânt este lumina și calea care se vede luminând, și iată, singura cale este sfințenia, fiilor, iar piedici împotriva ei sunt multe și mereu și peste tot. Împărații și domnii se simt mari și puternici, dar sunt orbiți de trufie, și nu iubesc ei umilința, care să-i învețe ea ce este mărirea, și de aceea ei nu caută și nu iubesc lumina, căci faptele lor sunt rele ca și viața lor.

O, fiilor care căutați după învățătura Mea cea pentru sfințenia voastră, o, veniți de Mă luați, și nu Mă mai dați apoi din gândul vostru, nu Mă mai depărtați de voi ca să mai faceți altceva decât iubirea și dorul de Mine. O, nu se merită să mai aveți un alt fel de viață dacă ați găsit și ați gustat iubirea Mea. Un tată cu mulți copii, dacă ai lui copii ar face numai contra dorinței tatălui lor, ca să-l bucure ei pe diavolul vrăjmaș, și nu le-ar păsa de durerea făcută tatălui lor, o, cum ar fi suferința acelui tată și câtă, fiilor?

O, iată învățătură aici, ca să ia din ea cei ce umblă după cuvântul Meu cel plin de lumină! Îi învăț pe toți lumina, dar ca s-o lucreze, ei trebuie să vegheze și să fie vegheați, căci un cuvânt spus pe margine, și neașezat în lumină apoi, e ca o sămânță semănată pe întuneric și crește pe întuneric ca neghina, care face întunericul ei urât în holda de grâu frumos, și crește neghina în grâu și îi înnăbușă creșterea, și, iarăși, un cuvânt aruncat de o inimă nemulțumită, chiar dacă pare ca o doctorie de la unul la altul între frați, o, e tot întuneric, căci doctoria, fie ea și doctorie să fie, dar dacă nu are pe ea pecetea doctorului care-ți cunoaște boala, ea vatămă și trupul și sufletul, și toate se văd ca în oglindă, căci fața omului este oglinda inimii lui, dar fiecare om își alege oglinda care îl arată bine și bun, căci așa este omul, numai că Eu, Domnul, voi vorbi despre această taină și voi da spre folos deslușirea ei toată.

O, fiilor care luați pe Domnul de aici, de la izvor, iată ce vă spun: Aici se ține totul sub control, sub veghe, dar pe tine, fiule care crești de unul singur când iei cu inima ta atâtea din lume, o, știi tu ce fac ele cu tine? Știi tu ce să faci cu ele, sau ele știu ce să facă cu tine? O, e bine să fiți și să vă simțiți lejeri, dar pentru Hristos, pentru creștere, pentru știința care deosebește binele din rău, pentru înțelepciune ca să crești pentru ea, pentru îndumnezeirea duhului și a dragostei curate apoi. Cei care au fost sub brațul Meu de Păstor și au ieșit de sub ocrotirea Mea, o, au greșit ei aici, dară când au ieșit de sub ocrotirea Mea! O, de aceea pleacă cel greșit, de aceea se duce de la Mine, ca să facă greșeli se duce, începând el cu greșeala cea care se așează în fruntea greșelilor lui, greșeala de a-L părăsi pe Domnul pentru voia de sine împotriva voii lui Dumnezeu, a împărăției Lui în inima omului, o, și nici unul din cei ce s-au smuls din brațul veghii Mele peste ei, nici unul n-a avut umilința de a spune cu gura lui pricina pentru care cade el de la Dumnezeu, și a spus fiecare după judecata lui, căci judecând pe cei rămași lângă Domnul, așa a căzut în judecată cel ce a judecat, și nu altă greșeală l-a slăbit pe el.

O, iată, până și creștinul îl ascultă pe satana cu plăcere, ca orbul care nu vede nimic, dar la capătul a toate nimic nu-ți dă satana, decât disprețul pe care ți-l pregătește cu orice pas făcut spre el, omule care nu poți spre Mine cu pasul tău, căci satana nu se bucură de câștigarea omului, ci doar din răutate face să cadă omul spre el, căci el are dispreț pentru om, și iată, Domnul îți dă preț, iar satana îți dă dispreț, omule nevegheat între tine și satana, și iată de ce cazi tu!

O, fiilor care stați aproape de cuvântul Meu cu inima din voi, dar și voi, cei care dați de la voi iubirea Mea, o, nu-Mi pedepsiți iubirea ce v-o port. M-a durut, și Mă doare amar de la cei ce Mi-au pedepsit iubirea rupându-se de la pieptul Meu. O, Mi-e dor de voi. Vă am scriși cu Mine în carte și Mi-e dor uitându-Mă înapoi, la zilele voastre cu Mine. S-ar fi căzut să biruiți ispitele, dar nu să vă biruiască ele. Fără ispite omul nu are cu ce câștiga nici o luptă, nici o mântuire, nu-l poate doborî pe diavolul vrăjmaș, o, nu. O, cum să biruiești, când n-ai de ce să lupți ca să biruiești?

O, iată, nu poate nici creștinul să înțeleagă iubirea. Mulți vor să vină să fie cu Domnul, și nu-și fac bine socoteala pentru viață când vin, dar nu vin să Mă iubească, nu vin pentru iubire. Cei ce vin pentru iubire Îl cresc în ei pe Cel iubit, nu pe ei înșiși se mai cresc apoi în ei. O, și numai așa se învață iubirea care te schimbă la duh și la înfățișare, dar cine nu lucrează la chipul și asemănarea lui după chipul lui Hristos, Care l-a făcut pe om, acela nu devine Hristos, nu devine un creștin bun, și cade din lucrarea facerii lui cea de la Dumnezeu și rămâne el făcut de om și de diavolul vrăjmaș pe mai departe, și Domnul plânge, plânge după om.

Voi, cei ce sunteți mai aproape, sau mai departe de veghea Mea prin porți pentru voi, o, nu le mai găsiți vină, așa cum au făcut toți cei care s-au voit a fi crezuți drepți și buni și fără de vină ei. Voi însă, gândiți-vă bine și de multe ori, fiindcă Eu, Domnul, am făcut din ei coborârea Mea pe pământ acum, la sfârșit de timp, și le-am dat lor de la Mine urechi de auzit cu ele și ochi de văzut cu ei, în vreme ce toți fac ce vor ei pe pământ cu urechile și cu ochii lor între pământ și cer, și atunci când veți vedea taina Mea cu ei vi se vor opri mintea și simțirea ca să le mai găsiți greșuri și să vă răciți de ei în voi și înaintea lor. O, dacă ei vă greșesc vouă, iertați-i, fiilor, că și ei vă iartă vouă când greșiți lui Dumnezeu, iar Eu primesc mijlocirea lor pentru iertarea voastră, că pe pământ e pe pământ, și e greu pe pământ, și e mult de putut și de purtat și de luptat pentru această putință. O, ei vă iubesc, fiilor, voi știți aceasta, căci s-au dat Mie cu totul, și pentru voi îi folosesc, dar îi văd adesea spunând, așa cum ar trebui să spuneți și voi: Oare noi Te iubim, Doamne? Oare ne simți? Simți iubirea de la noi?

O, Mi-e dor de ce Mi-a fost mereu dor. Voi faceți parte din cele ce se văd, și sunteți nevăzători de cele ce nu se văd, dar dorul vă este cale spre Mine, fiilor, iar Mie Îmi este dor de ce Mi-a fost mereu dor, și de aceea credința omului Îmi alină acest dor, numai să fie ea până la sfârșit, ca și frumusețea ei, ca și puterea ei, fiilor.

O, nu uitați, prin porți se intră în cetatea Mea, și aceste porți s-au ridicat când voi ați venit, sau când veniți în dreptul porților ca să intrați ca fii ai cetății Mele, sau ca fii ai hranei din cetate, iar ei n-au spus: Nu intrați! Nu, n-au spus așa când ați cerut aceasta, căci este scris ce am spus Eu, că «pe cel ce vine la Mine nu-l scot afară». Dar acum, iată, iată, nu mai este recunoștință, nu mai aveți nevoie, nu mai vedeți pe unde ați intrat când ați venit, sau pe unde intrați în cetate, și aceasta pentru că nu-L cunoașteți bine pe Domnul, și nu de altceva, fiilor. O, Eu stau pe tron de slavă în cetate și sunt Împăratul, fiilor, iar unii din voi stați cu spatele la Mine, Eu vă spun asta. O, sunteți reci, nu știți ce vreți. Vă întreb, voi vreți cu Dumnezeu și pe Dumnezeu? Iată, această întrebare sosește la voi.

O, ce frumos, măi fiilor, ce frumos este să fii puișor și să rămâi puișor, căci cocoș din puișor, nu-i greu să crești așa, dar puișorul e mic, e drăgălaș, e mângâios, pe când cocoșul se face mare și-ți sare în cap, se înfoaie în pene, e trufaș nevoie mare, că așa e cocoșul. Iată, e bine să fiți mieluți puișori, blânzi și smeriți, plăcuți să fiți e bine, dar să vă faceți plăcuți, fiilor.

Și acum, spre mângâierea voastră, a celor ce stați sub povara Mea pentru zidirea unui popor, porți ale Mele, dau să vă mângâi. Cu cuvântul Meu vă ridic mângâietor vouă, că greu îi este să rămână puișor cel ce vine la Mine și la voi. Dar am un puișor lângă voi, peste care Eu am turnat la strigarea voastră, și pe care, iată, Eu Mă sprijin mult acum, dar și voi, cu sarcinile cele pentru cetate și pentru mersul lucrurilor, pentru grija de multe câte sunt cu greu de purtat, și cu răspundere lucrate. Îi împart lui acum dulce rugăminte, dar și o mare de duh, și de umilință de duh, pline de o caldă și statornică iubire pentru Mine și pentru voi, căci Eu am mai avut și alți fii lângă voi de sprijin Mie și vouă, dar s-au semețit ei peste voi, iar înălțarea cugetului îl afundă pe om de nu mai vede, de nu se mai vede pe sine, fiilor. Așadar, îl înzestrez pe el prin cuvântul Meu cu duhul curățeniei de duh lângă voi, lângă tot ce am pus Eu în voi, că voi sunteți calea Mea din cer pe pământ, și sub povara ei stați, chiar dacă Eu sunt calea, dar sunt prin voi cale a omului spre viață și spre casa vieții, că Eu așa loc pregătesc prin lucrul Meu cu voi, prin Duhul Cel Sfânt al credinței care poate, fiilor.

O, Îmi trebuie milă și ajutor de la om, de la voi, fiilor. Așadar, îl doresc puișor al Meu și al vostru mereu pe cel de lângă voi aproape, și îl umplu pe el de acest dor între el și Mine. Mânuțele inimioarei lui să se milostivească spre voi în vremi de nedumeriri, de tristeți din tristețile Mele împărțite cu voi, și de câte sunt de lucrat de voi, și toți cei din cer gata sunt în orice clipă să lucreze cu voi, că de pe pământ începe orice lucrare pentru cer.

Fiilor, fiilor, din cei ce M-au ales să le fiu Păstor și Făcător, și au venit spre Mine și spre voi și v-au găsit porți de intrare la Mine, o, au fost și sunt între ei puțini care să semene cu voi, cu firea voastră, cu dragostea voastră, cu gândirea și simțirea din voi, și de aceea greu ne-a fost, și Mie și vouă pe calea asta grea și dulce prin măreția ei, iar cei asemenea vouă la fire și la gândire și la simțăminte au simțit aproape de voi, iar voi aproape de ei, iar acest puișor de copil v-a miluit cu căldura și cu grija de voi și a venit să stea cu voi să nu fiți voi singurei, căci frații stau mănunchiuțe și-și poartă de grijă unii altora și-și dovedesc iubirea cea de sus, cu care Eu am iubit omul, și nu oricum iubirea, nu așa cum știe omul, sărmanul de el.

Îl umplu prin cuvântul Meu pe el acum de duhul și limpezimea înțelepciunii de sus, de gândul cel drept în toate, după voia Mea între frați, și peste toate câte sunt de lucrat, și îl rog cu aplecare să facă și el ca Domnul său, să-Mi dea voie, să-Mi dăruiască el gândurile lui, ca să le alegem împreună ca pe semințele cele de ales, și nu singur să facă aceasta, o, și să se pună la adăpost de sămânța neascultării din om, care-și arată rodul ei în cei ce nu ascultă frumos de Duhul Meu, de dragostea Mea, de umilința care îl înalță pe cel ce o poartă pe ea, că iată, se ivesc nedumeriri din părți peste el, iar inimioara lui curată i se îngreuiază uneori în fața necunoscutului, și mai ales în fața vicleniei cu care duhul rău încearcă pe cel de pe calea slavei Mele cu omul, și de aceea gândul lui, dar și cele trimise spre el, o, să nu le privească singurel, ci cu Domnul său să facă această veghe, căci Eu așa doresc să fie el. Și încă voi avea cuvânt pentru lucrul lui cu Mine alături cu voi, și veți simți sprijin sub povară, iar ceilalți frățiori să vă fie vouă pază tare împotriva supărărilor și să lucreze pacea în cetate, căci duhul cel potrivnic vă umple mereu inimioarele de tristeți, de temeri, de îngrijorare, și trebuie strajă, fiilor.

Și acum, mucenicii sărbătoriți între voi din cer, Ecaterina și Mercurie, numiți de Mine între cei de veghe și de lucru odată cu voi pentru venirea Mea acum cuvânt pe pământ, iată-i, se umplu de duh de bucurie mare sub mângâierea cuvântului Meu în ziua lor între cei din cer, și vă spun ei vouă așa:

— O, tot ca Tine, Doamne, tot așa și noi, psalmul iubirii Tale pentru ei, așa îi spunem și noi cuvântului Tău coborât la ei. El este psalmul cel de pe urmă, a șaptea trâmbiță, și e pentru cei ce cred, Doamne.

Ne așezăm pildă de iubire și de jertfă de iubire înaintea lor, și aceasta este ceea ce noi îi învățăm pe ei ca sfinți ai Tăi în cer, și în lucru cu Tine pe pământ acum. O, tot așa și ei, nu prin cuvinte multe, ci prin iubire și prin împlinire mare a Ta în ei, așa să fie ei povață pentru cei ce vin să Te ia de la ei cuvânt și faptă. Noi am luptat cu împărații necredincioși ca să facem norodul de sub ei să-Ți vadă rodul cel din noi, și semnele mari, pe care ai promis că le vor vedea rătăciții de pe cale și necredincioșii cei îngâmfați, ca să creadă ei apoi că noi avem un Dumnezeu mare și un cer de frați sfinți cu iubirea, ca și noi, cei ce atâta Te-am iubit, de ne-am grăbit spre Tine robiți de dorul Tău, plini de credință că vom fi cu Tine apoi, cu Cel atâta de iubit, de dorit de sufletul din noi, că pe pământ se desparte de Tine omul, iar noi nu mai puteam printre cei trufași și străini de Tine, o, și străini ne simțeam printre ei, dar am venit acasă și suntem cu cerul cel frumos și suntem cu Tine. O, și dacă Tu ești cu ei în cetatea Ta aici, pe pământ, unde să fie cei ce sunt cu Tine, cu cerul Tău, unde, decât unde ești Tu cu ei, Doamne iubit? O, și le dăm lor din fericirea noastră, dar dându-le lor, ea ne rămâne întreagă, mereu întreagă, mereu, că n-avem fericire alta, ci Tu ești, și nu ne mai lipsești, o, Doamne. Amin.

— O, mielușeii Mei, ai turmei de sus, Eu sunt Cel blând și smerit cu inima, și de aceea Eu sunt iubirea.

O, fiilor care-Mi faceți primirea când vin pe pământ cu mielușeii Mei de sus, Eu sunt iubirea, fiindcă sunt blând și smerit cu inima. Mi-e dor de om după chipul și asemănarea Mea, blând și smerit cu inima, fiilor. Nu Mă pot mângâia sau desfăta mai mult ca și cu cei blânzi și smeriți cu inima. Umilința inimii, aceasta să vă împodobească pașii și calea Mea cu voi, și să fim asemenea de o parte și de alta.

Și iarăși voi lua această taină și iarăși vom grăi despre ea, și ne vom înveșmânta cu ea tot mai sfânt, tot mai cu dor, tot mai aproape de ea, iar ea tot mai aproape de voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

O, ce frumos, ce frumos este în nevăzutele facerii lui Dumnezeu, ce frumos în sărbătorile mari, fiilor, ce frumos!

E sărbătoare între sfinți și între îngeri. Între sfinți și îngeri se contopește bucuria de o parte și de alta, dintr-o parte în alta în ziua aceasta mare de praznic sfânt.

E mama Mea Fecioara purtată în slava nevăzutelor lui Dumnezeu și scriem în cartea Mea cea de azi această frumusețe de praznic sfânt. La fel să fie de frumos și în cetatea cuvântului Meu pe vatra neamului român, la fel de dulce la voi și între voi, fiilor din cetate, și apoi între voi, și cei ce vin la praznic în această zi mare.

O, ce mare, ce întreagă trebuie să aveți credința, și apoi cunoștința de Dumnezeu, fiilor! V-am șoptit în vreme de învățătură între voi și v-am spus despre taina cunoașterii lui Dumnezeu. Aceasta încape în om odată cu buna cunoaștere de sine în tot amănuntul ei, și vine numai apoi cunoașterea lui Dumnezeu, iar altfel nu vine aceasta, și dacă nu vine, Eu, Domnul, rămân plin de dor, de suspin, și de străin de casa Mea, căci casa Mea e omul, e inima lui și cugetul lui și sufletul lui și dragostea din el, dragostea Mea, o, fiilor. O, ce frumusețe ar mai fi asemenea cu așa odihnă și slavă a Mea, cu care să stau în om, în casa cea făcută de Dumnezeu pentru Dumnezeu la facerea lumii! Dar cum acestea toate în om până ce el nu se cunoaște pe sine îndeajuns pentru această măreție apoi în el? O, toate acestea fac parte din nevăzutele lui Dumnezeu, dar pot fi trăite din plin și câștigate din plin prin dragoste și printr-o credință mare, o, fiilor.

Și acum, iată dezlegarea pentru acestea, căci așa cum un om care se naște fără de vedere nu vede pe cele văzute ale facerii lui Dumnezeu, tot așa este și cu omul care nu vede pe cele nevăzute ale facerii, și este el nevăzător pentru acestea, chiar dacă vede cu ochiul trupului pe cele ce se văd ale facerii lui Dumnezeu, pe cele lăsate să se vadă la facerea lumii, fiilor. Cel cu ochii orbi aude și atinge pe cele văzute de cei ce văd cu ochii lor, dar cel ce vede cu ochii lui, acela nu le atinge, nu le aude pe cele nevăzute ale facerii, și iată de ce trebuie credință, o, fiilor, că Eu stau mereu cu voi și mereu vă grăiesc, dar stau acoperit de cele ce se văd, că ele Mă acoperă fiindcă așa trebuie să fie, măi fiilor, ca să aibă credința plată și vedere de sus, chiar dacă puțin ajutor primește ea de sus, și atunci ea poate mult și tot mai mult, căci numai credința le poate pe toate cele de la Dumnezeu în om și pentru om.

Vă învăț taine înalte în zi de praznic sfânt, căci între om și Dumnezeu sunt multe de învățat din cer, iar firea omului îi este lui dușman care-l rupe de la sânul învățăturii, și ține la ea omul împotriva sa însuși, o, și de aceea îi trebuie lui mereu păstor, trebuie să-și dea firea pe mâna unui păstor, dacă vede că nu-i place să i se umble la fire, că nu-i place mustrarea, care îl ajută să se cunoască pe sine pentru facerea cea nouă apoi, de vreme ce el nu știe cum se zidește în el nașterea cea de sus, lepădarea de sine fiind temelia pe care omul este zidit din nou de Dumnezeu prin făcător dăruit de Domnul pentru facerea cea de sus a omului, pentru nașterea cea nouă așa, și fiecare naștere trece prin dureri, iar altfel nu se poate, altfel nu se face nașterea, o, fiilor.

O, popor al cuvântului Meu de azi, o, câte te-a învățat pe tine Dumnezeu, și câte, oare, s-au prins de tine? Te învăț cunoașterea de sine când te întreb așa. Întreabă-te și tu dacă te cunoști pe tine însuți și fă-ți socoteala vieții și a purtării tale, și vino la izvor în cetate, vino și învață, nu sta întru ale tale, ale firii tale, că nu mai înveți dacă n-ai păstor pe mâna căruia să te dai pentru facerea ta, pentru vindecarea firii, căci firea îți este dușman, și Îmi este Mie în tine dușman, ca să nu poți fi al Meu cu viața ta, cu statura ta, cu locul cel din tine pentru Dumnezeu, cu Care trebuie să fii asemenea, dacă dai să crezi că-L iubești pe El.

Fiilor, fiilor care stați sub învățătura Mea cea de sus, o, de câte ori ați luat voi în mână vreo carte și să luați din ea oglinda vieții și a purtării ființei din care Eu M-am născut prunc mic? Iată sărbătoare în cer, și în cetatea Mea de cuvânt pe pământ pentru mama Mea, și vremea ei din pruncie! După trei ani de la nașterea ei a fost dată de părinți la păstorire ca să învețe să-L cunoască pe Dumnezeu, pentru Care ea a venit pe lume, și apoi toată vremea vieții și-a închinat-o lucrărilor lui Dumnezeu, și n-a fost ea ca oamenii care își aleg singuri ce să facă cu viața lor, când ei nu știu bine cine sunt și ce este cu ei, căci cum să știe până nu au un păstor care să-i vadă mereu și să le numere pașii, și să le pipăie gândurile care ar da să-i poarte prin cine știe ce cărări neștiute și primejdioase, și să lucreze păstorul la firea lor, ca să nu le crească greșită și urâtă și seacă de Dumnezeu, Care este viața omului, și nu este alta, cum dă omul să-și fie sieși făcător.

O, mama Mea, ce mare învățătură le dau în ziua ta de slavă, și ce dor am să se prindă de ei, de toți cei care Mă iau de pe calea Mea spre ei, mama Mea, iubita Mea, că mult M-ai iubit și te-am iubit, căci tu te-ai născut din Mine, de sus, iar Eu M-am născut din tine, de jos, ca să fiu cu oamenii, ca să vin după ei și să-i învăț calea și adevărul și viața, o, mama Mea, căci prin Mine omul se întoarce acasă, mamă, și cum poate el ști altfel drumul spre acasă, o, mama Mea?

— O, Fiul meu drag și scump, erai lângă Tatăl, de-a dreapta Lui stăteai, și de pe tronul slavei Domnului coborai și mă învățai cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, și m-ai născut pentru viața mea cu Dumnezeu pe pământ, ca apoi să Te naști Tu din mine copil mic, și să crești cu Dumnezeu și cu mine de mânuță și să-Ți ocrotesc pașii neputincioși de copilaș, căci și Tu ai fost copilaș neputincios ca fiecare copilaș mic, și ai stat de mânuță cu mama până ce pașii și trupul Ți s-au întărit și ai mers pe picioarele Tale, și ai mers de jos și până sus, așa cum ai mers de sus și până jos ca să vii să ne naști pe noi din Dumnezeu, Fiule scump și ascultător și învățător peste noi prin ascultarea Ta de Tatăl nostru mereu, mereu, ca și acum când vii din cer prin ascultare de El și ne dai cuvântul Tău aici, pe pământ, de unde se împarte el și la cei din cer.

O, mă aplec și Îți mulțumesc pentru firea mea, plămădită de Tine pic cu pic de sus cu fiecare zi, cu fiecare clipă, până ce Ți-am plăcut atât de mult de ai putut să Te sălășluiești în mine cu nașterea Ta, cu venirea Ta pe pământ la noi atunci, căci eu am crescut până ce Te-am născut, și am scăzut mereu pentru ca să cresc, fiindcă nu poți să crești dacă nu ești copil mereu, o, și câți știu pe pământ aceasta, Fiule scump al meu? Că iată, Domnul meu și Fiul meu, că până și printre cei de pe calea cuvântului Tău sunt între ei dintre cei ce se simt mari și cu drepturi prin firea lor nemulțumită, neiubitoare prin supunere, prin umilință, și care tot crește în ei și le este stăpân și stau sub ea, bieții de ei, și nu înțeleg ei calea lor cu Tine, lepădarea de sine pentru cei ce voiesc să vină și să meargă pe urmele Tale. Iar noi ne dăm lor pildă, și dă-le lor putere să vadă și să învețe de la cei ce se leapădă de ei înșiși pentru Dumnezeu cu ei pe pământ, că dacă Tu nu le dai, și dacă ei nu iau din mâna Ta, din gura Ta, din Duhul Tău, o, cum să aibă ei cu bogăție aceste daruri mari?

O, ce mult ai de luptat pentru credința în ei, Fiule Iisus! Numai cei ce au credință cu folos pentru ea în ei, numai aceia pot și spun: Pot totul în Hristos.

Voi, cei ce ascultați și luați de la izvor cuvântul lui Iisus Hristos, Fiul meu Cel mic, Dumnezeul meu Cel atât de mare, o, fiilor, voi numai prin El puteți totul, dacă vreți să puteți și voi, dar când dați să puteți voi în voi, vă vedeți apoi neputința, și din ea puteți să învățați că numai în Hristos poate cel ce poate. Dar ați învățat voi cum aceasta, și cum să lucrați așa?

O, învățați, fiilor, ca să fiți între cei învățați, căci dacă nu învățați, sunteți dintre cei trufași, sunteți ca și cei din vremea aceea, că mulți din vremea aceea a Fiului meu pe pământ, se credeau și voiau să se creadă cât El, cât Fiul meu, chiar dacă vedeau bine că El face și poate ceea ce oamenii nu fac și nu pot face. Aceștia sunt și azi, în cei de azi sunt, și chiar dacă simt ei iubire pentru Dumnezeu în ei, o, n-au aceștia puterea umilinței, ca prin această putere să-și înțeleagă puterea trufiei, lucrătoare ea odată cu dragostea lor de Dumnezeu, și pe care și-o dovedesc prin simțăminte și prin cuvinte, prin cântec, din ambiție că ei știu. O, dar nu știu ei ce înseamnă să fii fiu de rege și să semeni cu tatăl tău, când ei, săracii de ei, numesc tată al lor pe Dumnezeu, Care stă pe tron de slavă, nu ca împărații pământului, care cad de pe tronul care nu este al lor, de vreme ce nu știu ei să calce peste șerpi și peste scorpii, așa cum știu și pot cei ce sunt ai lui Hristos, și oblăduiți de El pe pământ.

O, tu, cel ce te clatini și nu mai poți cu Domnul pe calea ta, iată ce-ți spun: Când nu vrei să calci peste șerpi și peste scorpii ca să nu te muște, o, iată, calcă ele peste tine și te vatămă fără de veste și fără de milă, și te înveți cu veninul și-i zici veninului miere, căci frica te-a părăsit, ca și înțelepciunea, care trebuia să fie peste tine de la Dumnezeu și să te păzească de rău, de cădere, fiule neveghetor peste viața ta, când altul ar trebui să te vegheze, căci omul își face parte sieși mereu, iar firea îi este dușman și îl învață necurățenia inimii, căci când vorbirea doi câte doi nu cade de pe calea cu Domnul între frați, ei nu-și mai păstrează inima curată, și se trezesc mereu vorbind cu păcat, că nu pentru altceva fac ei aceasta, decât pentru păcat, pentru duhul judecății de frate, căci cele bune ale frăției sunt în Hristos și în biserică și în lumină și în binecuvântare, iar cele atrase în lături sunt nemulțumiri, cârtiri, boicoteală, și trufia omului prin acestea.

O, Fiule Iisus, e greu, și din greu lucrăm să străbatem omul. Nu-i place omului să-i fie întrebată viața. El tace, ca și cel care a intrat la masă tăcut pentru lipsa veșmântului și n-a dat să vorbească nimic despre el și pentru el înaintea Stăpânului mesei.

O, nu-i place omului să-i fie viața întrebată, da, dar el nu știe că viața îl va întreba pe el de ea, negreșit îl va întreba să spună ce a făcut cu ea și pentru ea, căci omul, iată, numai împotriva vieții s-a ales să lucreze, de vreme ce și-o ia în propriile sale mâini și și-o face el cum vrea, ca și Adam, omul de la facerea lumii, care așa a făcut atunci înaintea lui Dumnezeu, a Celui Care este viața pe care omul ar fi s-o aibă, s-o poarte, s-o ducă acasă, de unde ea purcede, și tânjind ea în om după obârșia ei, după Dumnezeu, Care a pus în om viață.

Dorul meu în ziua mea de slavă este să le fie de folos tot ce le-am dat pentru cunoașterea de sine cât mai adânc, și apoi să Te poată cunoaște, Fiul meu Iisus, dorul și odorul meu, că plină sunt de Tine, și cu dor sunt.

Eu țin sub oblăduirea mea meleagul Tău drag, patria română, așternutul Tău de azi, și așteptăm cu dor slava ei, și asta ne este așteptarea, Fiule scump, Iisus.

— O, mama Mea iubită, ești plină de Mine, de Fiul tău ești plină. Ca și atunci pe pământ, rămâi veșnic Fecioară, că Eu sunt în tine și ies prin glasul povețelor tale și Mă dai lor, celor ce știu să Mă învețe și să Mă cunoască, dar rămân și în tine întreg, și ești fecioara cea însărcinată cu Fiul lui Dumnezeu ca și pe pământ, că M-ai așezat pe pământ fără să-ți fie vătămată fecioria, și asta e taina ta, taina mamei Mele Fecioare, cea care a crescut și a rămas copil, ca să poată avea în ea împărăția lui Dumnezeu, împărăția celor mici, și pe Cel ce șade pe tron cârmuind destinul lumii, de la facerea lumii, și până la sfârșitul timpului. Amin.

Fiilor, fiilor, voi nu știți câte am să vă aduc pentru cunoașterea de sine. Ca și mama Mea am multe să vă aduc pentru lucrul omului cel nou. E mare și mult Dumnezeu, e mult cuvântul lui Dumnezeu, și e cât Mine de mult, căci Eu sunt fără de început și fără de sfârșit, și vreau să vă pregătesc pe voi ca slavă a Mea, și de aceea e mult cuvîntul Meu, numai voi să aveți voință să-Mi dați dreptul și locul în voi pentru slava Mea în voi.

O, și mai trec trei, patru zile și iarăși Mă așez cu voi în carte și în sfat, ca să vă dau daruri și ca să fiți plini de daruri, fiilor.

Iar acum, pace vouă, bucurie vouă în zi de praznic sfânt! Iar Eu Mă voi desfăta alături de bucuria dintre voi, privind la voi ca un Tată Care-Și iubește copiii. Și, pace vouă, o, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.