Eu sunt Cel ce sunt, și cu voi sunt, și cu voi lucrez lucrul Meu cel de azi, și cu voi Mi-am zidit cetate pe pământ și am scris peste ea numele Meu, numele lui Dumnezeu, fiilor.

O, pace vouă, fiilor slujitori la izvorul Meu de cuvânt! V-am sortat dintre fiii bisericii neamului român și v-am făcut biserică Mie, că biserica asta înseamnă: Dumnezeu în om și cu omul, și înseamnă omul cu Dumnezeu și în Dumnezeu, nu în lume, o, și are pământul și omul de pe el, are nevoie de Dumnezeu cât nu se suie la mintea omului această taină și veghe sus, pentru pământ și pentru om, că altfel s-ar scufunda totul și n-ar mai dăinui nimic, dar Eu, Domnul, sunt și lucrez și veghez și dăruiesc și iert, și cârmuiesc cu taină totul, fără să înțeleagă nimeni îndeajuns aceasta, iar aici cu voi e râul Meu de cuvânt peste voi și peste pământ, e venirea Mea la voi cu sfinții, ca să-i bucur pentru că M-au iubit cu viața lor de pe pământ, mărturisind ei înaintea împăraților pe Dumnezeu venit la oameni, și jertfit în locul celor ce nu vor să aibă de Dumnezeu pe Domnul, Făcătorul cerului și al pământului și al omului.

O, iubirea Mea pentru om M-a luat și M-a pus pe cruce, și nu este înțeleasă puterea iubirii Mele, o, fiilor. Voi bate la ușa împăraților pământului, curând, curând voi bate ca să le grăiesc lor iar și iar, ca să le spun din cer ce nu e bine pe pământ, și nu e bine pentru că oamenii nu fac binele și s-au deprins prea mult să calce poruncile lui Dumnezeu, poruncile vieții, iar cine le calcă moare față de Domnul, Care plânge pus pe cruce de om, și plânge ca unul care nu poate face nimic de pe cruce.

O, e sărbătoare pentru sfinți, și vin cu sfinții la voi, vin, că le este dor de lucrul Meu, care mângâie lucrând, fiilor. O, vin cu sfinții, și se uită ei la voi și la lucrul Meu cu voi, că sunteți mititei și puținei, dar faceți lucruri minunate prin harul Meu, și iată câtă nevoie am de voi, și sunteți voi bogăția Mea, aurul Meu, scump la Dumnezeu.

Vor avea mângâiere mare toți cei de pe pământ în vremile ce vin, lipsite de mângâiere, și vor căuta spre taina cuvântului Meu, care mângâie, și duhurile lor vor tânji după apa gurii Mele, și multe mulțimi vor înseta, căci totul se usucă, și chiar și sufletul din om. Ca furtuna cea iute, care aduce valuri, valuri frunzele căzute și le mână spre ținta unde bate ca să le adune laolaltă să fie, așa vor fi aduse valuri, valuri cete de creștini și de păgâni ca să audă de la Domnul, și nu se vor putea opune vântului ascultător de Dumnezeu pentru adunarea tuturor, precum este scris, căci va stârni Duhul Sfânt pe mulți și vor lua mângâiere și vor lua iubirea în ei, dar nu vă pierdeți voi răbdarea pentru această împlinire, și mare să vă fie ascultarea cu Mine, că nu mai am cum să-i fac omului salvare, decât cu focul Duhului Sfânt, Care-L va mărturisi pe Dumnezeu în limbile toate și-i va strânge într-un duh al mângâierii pe cei încercați de pe pământ, și-Mi voi pregăti masa iubirii și vor lua din ea popoare fără de număr, toți și toate de la începutul lumii și până la sfârșit, și toate sunt scrise să vină spre împlinire. Iar cei atât de orbi acum, așa cum dau ei să fie, vor primi vedere ca să vadă ceea ce n-au dat să creadă când am stat înaintea lor cu glasul gurii Mele și am trimis spre ei și le-am tot spus că Eu sunt Cel ce sunt și Cel ce vin spre ei ca să le grăiesc, în vreme ce ei spuneau că nu sunt Eu, și că e omul. O, cine poate avea ceva dacă nu-i este dat de la Domnul? Dar n-am spus Eu aceasta acum două mii de ani? O, am spus, și nu se ia aminte la cuvântul Meu către cei ce au auzit aceste cuvinte scrise ale gurii Mele, căci am spus: «Vor fi toți învățați de Dumnezeu».

Fiilor, fiilor, Mă pregătesc cu voi de sărbătoare. Mai-marii cetelor îngerești își gătesc suitele pentru sărbătoarea sortită lor prin biserica Mea pe pământ și în cer. Toți cei din cer sunt plini de bucurie pentru cetatea Mea cu voi pe pământ, pentru venirea Mea cu ei în sărbători, și pentru tot harul cel lucrător cu mare bogăție de duh, că a venit vremea Scripturii venirii Mele cu sfinții, și am lucrat cu voi acest loc dulce ca să am popas de venire și de împlinire a cuvântului Meu, fiilor. Așadar, voi pregătiți pentru ca să vin, iar Eu vin. Vin, fiilor, vin, și ies cu voi și cu cuvântul Meu înaintea celor ce se vor strânge să vină la întâlnirea Mea cu voi aici, și le spun lor să vină îmbrăcați frumos, și nu lumește, ci acoperindu-și trupul în chip cuvios, ca de sărbătoare cerească, fiindcă cetatea aceasta se numește: Acolo este Domnul, și am aici fii depărtați de fața lumii, de duhul lumii, iar ochii lor să vadă la cei ce se adună statură cuviincioasă când vin la izvor de sărbători, și dacă pot ei, o, să se sfințească tot mai mult, că e munte înalt acest petecuț de pământ în mijlocul neamului român, și spre care ei vin.

Fiilor, fiilor, vă învăț pentru chivernisirea treburilor. Lucrați cu cârmă în tot ce este de lucrat și de pregătit, așa încât în dimineața sărbătorii îngerilor o parte mică din voi să aveți cofițe și cănuțe cu apă din cetate și să le turnați pentru spălarea mâinilor la cei ce vin, iar apoi să-i așezați pe ei. Apa dacă nu curăță e în zadar. Rugăciunea dacă nu curăță e în zadar, și tot așa și apa, iar Eu, Domnul, îi învăț curățirea de tot răul pe cei ce vin și-și spală mâinile ca să intre ei la masă cu Domnul.

Și acum așez aici taină scrisă pentru voi, și pentru toți cei ce învață de la voi, fiilor. Grăiesc cu voi, și grăiesc pentru aici, ca să se înțeleagă peste tot cum este bine să se lucreze pentru sfințenie și pentru sfințirea celor ce viețuiesc laolaltă în numele Meu. O, aici la voi ordinea este bună, și trebuie doar ascultare pentru ea, căci cel ce gătește mâncare de pus pe masă trebuie să fie dintre cei ce nu merg prin lume, pe drumurile ei, și mai ales să aibă inimă iubitoare, plină de Domnul și de darurile Lui, ascultătoare pentru cele de sus în om și pricepută prin ascultare și prin dar, și așa să se lucreze gătitul bucatelor, spălatul vaselor, pusul mesei și strânsul mesei, rugăciunea de așezare și de ridicare de la masă, toate acestea nu oricum, ci lucrate ca în cer, fiilor. O, nu oricine trebuie să facă acestea, așa v-am spus, iar cei ce vin sunt învățați și sfătuiți să fie sfioși față de toate cele de aici și să nu-și ia singuri să facă ceva pe aici, decât numai ceea ce li se împarte și ce pot ei să facă față de acest loc.

O, de aceea v-am spus Eu, fiilor din cetate, că voi nu aveți cu cine să vă ajutați în multul Meu lucru cu voi, fiindcă nu s-au ales deoparte pentru Domnul cei ce au dorit cu acest popor, iar lucrările de aici trebuie nu oricum și nu de oricine sprijinite, că sunt pentru Domnul, fiilor, iar Domnul este Domnul, și voiește și biserica Lui să fie tot ca El, precum este scris, ca prin biserică să lucreze Domnul pentru El și pentru ea.

Am avut până nu demult o fiică uceniță, care avea multă sfială pentru intratul și statul în cetatea cuvântului Meu. Ea lucra pe tărâmul dintre lume și Mine și lucra pentru mărturisirea Mea și a cuvântului Meu, iar când venea în cetate se sfia să pună mâna la lucrul bucătăriei sau la altul pentru biserică, și spunea: Eu merg prin lume și mă ating peste tot, și mă curăț de lume când vin ca să intru, și stau în sfială față de tot ce se lucrează aici în chip curat. Ea înțelegea taina și puterea locului și pe Domnul, iar când n-a mai putut așa cum se cere aici, a slăbit și s-a tras în lături. O, și ce frumos ar fi să stea cuminți, cuminți cei ce n-au putut mai mult pe calea lor cu Mine! Măcar cuminți să stea, calzi față de acest loc sfânt, iar Eu nu voi uita dragostea lor de odinioară în ziua când voi măsura pentru fiecare om.

O, atât de mult, atât de mult am grăit pentru formarea unui popor, și atât de mult ar fi trebuit să se lase el în voile cele de sus! N-au putut însă cei ce au crezut lucrarea Mea de aici, n-au putut să se și așeze în dragostea Mea până la sfârșit, în ascultare pentru împlinirea Mea cu ei, și mulți au ales să poată cât vor ei, nu cât aștept Eu de la cel ce se sfințește pentru Mine, dacă voiește el aceasta, iar voi, fiilor, de aceea primiți atât de puțin ajutor pentru mersul Meu cu voi, precum este scris de cei ce vor lucra cu Mine la sfârșit.

Turnarea apei cu cănuța pentru intrarea la masă cu Domnul, este aceasta o așezare care să dăinuie când voi aveți oaspeți la masă, fiilor, iar prin aceasta voi curăți pe cel ce vine la masa Domnului, că nu oricum se intră la această masă aici. Iar în vremea cea dintre sărbători, o, nu prea aveți cu cine să vă ajutați, și de aceea trebuie să chivernisiți cu cârmă toate câte sunt de pregătit, căci toate ca în cer trebuie să fie aici.

Și acum, iată, ca în cer sărbătorim în ziua aceasta, că am în față ceata mucenicilor mărturisitori, iar în mijlocul lor mucenicul Dimitrie are sărbătoarea sa bisericească, ziua venirii lui la cer între sfinți, și se așează aici sărbătoarea cea pentru el. Calendarul sfinților, cel întocmit de sfinți și de părinți în vremile bisericii Mele, acest calendar este și în cer, și precum pe pământ, este și în cer, căci sfinții au avut cerul în ei în vremea lor de pe pământ, și toate se suie la cer cu ei, și iată, cel sărbătorit azi aduce vouă însuflețire și vă dă din cer, iar Eu binecuvintez intrarea lui cu mărturisire în cetatea Mea cu voi, fiilor.

— O, slavă Ție, Doamne, că ai făcut din noi slava Ta pe pământ, și în cer apoi, după cum am venit la Tine fiecare când ne-am sfârșit lucrarea vieții aici, pe pământ, și ne-am mutat cu ea lângă Tine în cer, căci pe Tine Te-am slujit și Te-am urmat noi.

Poporul cuvântului Tău de azi trebuie să fie el slava Ta pe pământ, precum am fost noi cât Te-am slujit aici, iar pentru aceasta are el nevoie de atenție, de ținere de minte, de luare aminte la toată învățătura Ta, și are el de ascultat de Tine, Doamne, căci facerea cea nouă, ea trebuie să fie așezată de Tine peste cel ce vine lepădându-se de sine ca să-Ți poată urma, Doamne, că altfel își urmează tot luiși, tot ca el face și lucrează dacă nu învață nașterea omului nou. Oricât ar fi de deștept, de priceput, de așezat cel ce vine la Tine, o, îi trebuie numaidecât naștere nouă, să se dea deoparte cu ceea ce a fost, și să intre în facere nouă, căci cum ar fi să fie altceva nașterea de sus a omului, dacă nu lepădarea de sine, pentru așezarea cea de la Tine în el după voia Ta, după cum ai Tu lucrul Tău cu fiecare când vine la Tine?

Voi, cei ce ați venit spre nașterea de sus, o, învățați supunerea, cu ea să începeți. Și până nu puteți aceasta, să știți că nu poate fi începută nașterea voastră din nou, din Dumnezeu, și cetățenia voastră cerească apoi. Așadar, supunere, sfială, aplecare, iubire mare, toate acestea sfinte trebuie să vă fie, și vine apoi și înțelepciunea cea de sus, dar numai apoi vine ea, nu ca aceea pe care o aveți din fire, și de care trebuie să uitați, ca să vă poată Domnul înnoi pe voi. O, aveți grijă de acești pași bine cârmuiți peste voi, ca nu cumva să vă vătămați unii de la alții prin neîmplinirea cerută celor ce vin spre facerea omului nou, zidit din Hristos și prin Hristos. Iar ceea ce luați de la Domnul nu vindeți, nu duceți în lume cele pentru Domnul, că voi trebuie să fiți pe pământ ca și în cer, cerul Domnului pe pământ să fiți, căci Domnul locuiește cu poporul Său, precum este scris.

O, Doamne, e zi de învățătură, și dă-le lor din gura Ta, iar noi, sfinții Tăi, suntem aici, la masă cu ei și cu Tine, și nu ne mai încape bucuria în cer și pe pământ, că ea este mare, e mare, mare, o, Doamne. Amin.

— O, cât de mare e bucuria sfinților Mei pentru lucrul Meu de pe pământ cu voi și cu ei, fiilor! Iar voi fiți conștiincioși, fiți recunoscători și conștiincioși, ca să nu vă strângeți greșeli dacă slava Mea este cu voi, ci fiți supuși și sfioși și aplecați și atenți pentru toate acestea, că Eu când văd că așa lucrați, vin și vă iert pe toți într-o îmbrățișare și vă acopăr toate câte mai greșiți ca niște oameni, numai să-Mi cereți voi iertare ca unui Dumnezeu bun și blând, dar și voi, buni și blânzi să căutați să fiți unii cu alții, măi fiilor. Iubire cu recunoștință să aveți mereu înaintea Mea, și căutați să-Mi aduceți rod, suflete vii, iar dacă nu puteți rodi pentru Domnul, o, alegeți supunerea, fiilor, și lucrați cu ea și prin ea, că multă nevoie este de aceasta la lucrul bisericii, căci ca să te apuci să faci ceea ce nu-ți este dat să faci, ceva cu care zici tu că ești înzestrat de sus, o, aceasta este felul tău de a fi, și nu se cheamă că ai înțeles lucrul bisericii și duhul ei, una fiind toți în toate.

O, ce ar fi ca într-o împărăție să fie împărați toți, sau toți sfetnici ai împăratului? Iată, sunt mulți din cei ce au lucrul supunerii, căci altfel n-ar mai avea lucrul ei împărăția. Eu am îngeri în supunere, iar ei iau de la Mine prin duhul și ascultă și sunt ei slava Mea ca slava unei împărății. Iar voi găsiți acest adevăr ce vi-l spun, găsiți-l la Solomon, la întâlnirea lui cu regina din Saba, care s-a minunat de slava regelui lui Israel, de supușii lui, care atât de frumos s-au înfățișat înaintea oaspeților lor. Iată, au nevoie de supunere cei ce vin la Mine ca să fie ei slava Mea.

O, fiilor hrăniți de sus prin cuvântul Meu de la izvor, fiilor, fiilor, râvniți la darurile duhovnicești, și să vă fie ele împărțite vouă cu rânduială, că așa este scris pentru fiii lui Dumnezeu. Dar mai ales, râvniți să proorociți, să-L lucrați pe Domnul, să cuvântați de Domnul, căci Eu tot cu cuvântul am lucrat și lucrez, iar cuvântul rostit se împlinește, fiilor. O, nu râvniți mai mult la alte daruri dacă n-aveți darul proorociei, căci cine nu are darul proorociei este un om mic, și nu are cum să aibă alte felurite daruri fără să aibă acest dar al cuvântului cel dătător de viață și doveditor de Dumnezeu peste inima omului care dă să se scoale din moarte și din greșeală. O, de când, și de câte ori am spus Eu acestui popor să învețe duhul vieții, lucrul Duhului Sfânt!

Iată povețe sfinte pentru cei ce se nasc din Dumnezeu, ca să știe ei ce înseamnă Dumnezeu cu omul pe pământ! Aceasta am lucrat astăzi peste voi, și de la voi peste cei ce vor să fie plăcuții lui Dumnezeu, fiilor.

Iar acum binecuvintez cărăruțele și pașii celor ce se vor strânge la izvorul Meu aici. Cu sărbătoarea îngerilor vin, și Mă așez cu ea în cetate și deschid celor ce vin, și pregătesc masă de sus la voi pentru ei, pentru cei din cer, dar și celor ce așteaptă trâmbița zilei Mele pentru toți cei care au fost și sunt.

Iar vouă, celor ce-Mi faceți așternut și întâmpinare, vă dau din destul darul iubirii și roadele ei, cu care să lucrați numai iubire, numai armonie, numai putere sfântă, supunere sfântă pentru toată slava Mea cu voi, pentru toată măreția zilelor Mele cu voi, și pace vouă, fiilor, pentru gătirea așternutului venirii Mele cu cetele îngerilor aici, la voi, aici, unde omul învață iubirea, iubirea de Dumnezeu, o, fiilor! Amin, amin, amin.

O, grea e așteptarea, grea, fiilor, grea! Pace vouă, măi fiilor! De la o coborâre a Mea la alta aștept să vină coborârea Mea la voi, și așteaptă sfinții să vin la voi, că la voi și cu voi se vede împlinită Scriptura cea de la început, când a fost scrisă această proorocie că vine Domnul cu sfinții în zeci de mii, și iată, așa vin, cu sfinții vin.

O, n-ar mai căuta omul nici un fel de bucurie cu vedere dacă ar avea sorțul să vadă slava cea nevăzută a Mea și a sfinților cu care petrec și Mă port spre voi când vin la voi, aplecând cerurile ca să Mă port spre cetatea Mea cu voi, spre lucrarea cuvântului Meu, că n-am avut astâmpăr până ce n-am văzut acest loc minunat, așezat pe pământ ca așternut pentru voi, și pentru venirea Mea la voi, casa Mea cu voi, fiilor. Cu mare prețuire acoperim de deasupra acest meleag, în care Dumnezeu Își are tron și împărăție și slavă mare de sfinți, că sfinții sunt slava Mea, ca și îngerii, fiilor.

O, ce jos poate să coboare omul care știe și crede coborârea Mea aici, și să nu prețuiască el mai mult decât viața sa pe Dumnezeu venind și împărțindu-Se cu dor și cu așteptare după om!

O, așezați-vă să vorbim, fiilor, că pe cât de dulce Îmi este așteptarea și fiorul ca să vin la voi, pe atât Mă doare, că Mă dor dureri multe, măi fiilor. De la începutul lumii văzute, de la facerea omului și până azi, și până mâine Mă doare, și nu se poate altfel, până ce omul nu va fi ca Dumnezeu, ca să cadă perdeaua care Mă doare, o, fiilor. Îmi spun durerea. Și omul își spune durerea lui, i-o spune altui om, chiar dacă omul nu poate să ajute, căci omul nu este Dumnezeu. Când omul își spune durerea caută să-l atragă pe cel căruia i se destăinuie, și așa cad unii prin alții, unii spre alții cei ce nu-și pot cu adevărat ajuta viața. Eu însă sunt însăși viața omului, iar când omul înțelege aceasta prin mila Duhului Sfânt, se scoală și merge cu Mine, dar neînțelegând pe Dumnezeu și mersul cu El merge până la jumătate, și calea lui rămâne neterminată, frântă la jumătate. O, ce păcat greu! Mai poate avea încredere în el un așa om? N-a terminat de construit podul dintre el și Mine și a lăsat la jumătate lucrul său și n-a mai ajuns unde a pornit, și nicăieri nu mai ajunge dacă acest pod l-a lăsat neterminat, căci vai de cel care cade în întoarcerea înapoi apoi!

Am spus, și iarăși spun că starea de continuă înnoire a omului are ținta în față, nu în spate, iar pentru acest mers îi trebuie omului vorbirea cu Dumnezeu, așa cum Eu, Domnul, Îmi știu mersul și lucrul și merg mereu cu voi și spre voi, și nu înapoi, fiilor. Este pe pământ un pod început de pe un mal spre celălalt mal, și s-a lucrat la el mult, mult timp, dar s-a frânt apoi lucrarea sa la jumătate, și se minunează cei ce văd această lucrare neterminată, și a rămas ea pildă înfricoșată pentru cei ce o văd nedusă la capăt, rămasă la mijlocul apei dintre două maluri, cu drum lung de ape între ele.

O, fiilor, fiilor, statornicia este cea care încununează viața celui ce se leapădă de sine pentru Mine, pentru ascultarea de Domnul, Care dă omului în dar viață. Am venit la voi cu ceata ucenițelor cuvioase, care au mers pe pământ cu Domnul până la capătul mersului lor. Cuvioasa Parascheva a mers, a mers și s-a întâlnit cu Mine față în față în slavă, și a ales ea apoi cu Mine pe vatra neamului român să stea, că de sus a văzut ea slava cea viitoare a Mea așezată pe acest tărâm, mare la Dumnezeu. Stă ea cu Mine în sfat în ziua ei de sobor între sfinți și-și mângâie arșița duhului, că ard de dor sfinții Mei, și de aceea îi iau cu Mine, și-Mi fac cu ei alin pe pământ, și pământul se bucură și Ne stă așternut și masă de petrecere pentru sfinți.

O, binecuvântată să-ți fie vorbirea, ca și iubirea ta de Dumnezeu, fiică a cerului sfânt! Amin.

— Te binecuvintează iubirea mea cea pentru Tine, Doamne, și Ți se apleacă ea la picioare în ziua mea de serbare între sfinți, că iată, Te slăvești cu noi, din patria cerească venind cu noi aici, pe pământ, unde-Ți ai lucrarea, Doamne.

O, nu grăiesc de mine în ziua aceasta, ci de Tine, Doamne. Stau față în față cu mărturia vieții mele de pe pământ ca și toți sfinții Tăi, și cu tot dorul Îți slujim venirii Tale cu sfinții, ca și pe pământ cât am slujit iubirii noastre de Tine. Mai mare virtute ca și statornicia pe calea Ta, nu poate omul să aibă, iar această mare iubire o poate el avea numai prin vorbirea lui cu Tine mereu, mereu. Vorbirea cu Dumnezeu este rugăciune de umilință, de căință, de iubire, de trăiri dulci cu Duhul Sfânt, Care hrănește de la Dumnezeu pe om. Iar vorbirea cu tine însuți, omule, este lucrarea prin care diavolul își așează în tine puterea de a te dărâma tu singur de partea lui, și apoi să fii vinovat pentru tine și să te recunoști al său, fără să-ți mai pese de Domnul, de suflet, de mâine.

O, Doamne durut mereu, vrea diavolul mereu să-Ți ia viața ca și acum două mii de ani, și iată-l, Îți distruge viața din creștinul care se dă Ție cu mersul său, și dă să facă diavol din omul credincios, că asta poate lumea să facă asupra omului.

Eu îi îndemn pe cei ce s-au ales Ție cu mersul lor și le spun lor să fie veghetori tot timpul, ca să nu facă ei ceva de care Dumnezeu Se scârbește și Se umple de durere de la ei, iar când le vine proba, să nu uite ei să nu-L depărteze pe Domnul de ei, alegându-se pe ei înșiși în schimbul Lui. Pasărea neagră, pasărea de pradă, satana, care a biruit pe Adam în rai, și care a smuls din cuibul Tău, Doamne, fii câștigați Ție din lume, o, iată-l, a făcut distanță între ei și cuib și le-a închis calea și mersul, că este la mijloc vina prin care omul părăsește pe Dumnezeu ca și Adam în rai, care apoi a căzut din cuib, fiindcă Adam a vorbit cu el însuși, și n-a mai vorbit cu Dumnezeu, și a respins grăirea Domnului cu el, și din cauza păcatului deșteptat în el, de aceea a fugit Adam din fața lui Dumnezeu și s-a ascuns. Toți cei care au părăsit pe Domnul după ce L-au cunoscut au fugit pe întuneric din pricina neiubirii, că numai neiubirea duce la păcat, iar neiubirea este hrănită de păcat, ca să nu mai aibă omul iubirea, ci păcatul să-l aibă de lucrare a sa.

O, nu fugi, omule greșit. Ai nevoie de Mântuitor, de Făcător ai nevoie mereu, așa ți-a spus ție Domnul, și ți-a spus din vreme aceasta. Când îți rupi o mână, un picior, când îți spargi capul te duci la vindecător ca să te panseze, să te repare, nu te duci tot după alte primejdii și rane. O, strigă-L pe Domnul când ți se îmbolnăvește sufletul, strigă-L ca să te vindece El, să te apropii cu El strigă-L să vină. Apleacă-te la pământ cu fruntea, și să faci și tu pe pământ ca Dumnezeu, că El a căzut cu fruntea la pământ pe drum spre cruce, cădea și Se ridica, toate pentru tine, omule greșit, toate pentru că tu cazi mereu, dar scoală-te când cazi, și ori de câte ori cazi, că Domnul cădea sub bice îmbrâncit, și Se scula și mergea, și așa a mers până sus, până la cruce, și pentru tine a mers așa. O, apleacă-te la pământ cu fruntea și scoală-te, și iar apleacă-te, numite mătănii aceste căderi și ridicări pentru cel care cade și se scoală. Să-ți pese de căderile tale și să ceri pe Domnul de sprijin și să nu stai căzut când cazi. Din pricina greșalelor tale ajungi lipsit de umilință, de căință, acru la purtare, și te iei apoi după mintea ta în toate ale tale lucrări și Îl dai pe Domnul de peste tine. O, bucură-L pe Domnul cu statornicia ta lângă El și ridică-te ori de câte ori greșești, că aceasta este lucrarea sfinților Lui, a celor care nu se lasă răpiți de satana pe pământ, ba îl biruiesc și zădărnicesc lucrarea lui, și toate pentru Domnul.

O, Doamne al puterilor, cu ei să biruiești, și pentru ei să lucrezi, pentru cei ce rămân statornici, Doamne, și dă-ne nouă binecuvântare mereu, mereu, să fim mereu ajutorul lor, numai să cheme ei în ajutor puterile Tale și pe sfinții Tăi. O, ai milă, că noi pe ei îi așteptăm să biruiască în ultima luptă, și apoi vom primi noi de la Tine și de la ei răsplata darurilor pentru sfinți, căci cei mai mici vor fi împărțitori de cununi și vor încununa cerul tot, și cununi peste cununi vor purta cei ce vor birui la sfârșit. Această taină o spunem astăzi lor. Amin.

— Eu, Domnul, Mă slăvesc în mijlocul cetelor de sfinți și de îngeri când vin la voi cuvânt, fiilor la sfârșit lucrători cu Mine pentru venirea Mea cu sfinții. Voiesc de la voi fericirea Mea, măi fiilor. Eu sunt Mire, voi mireasa Mea. Eu sunt sus, voi jos, luptând și pregătind biruința cea de la sfârșit, iar fericirea Mea este statornicia voastră, fiilor.

Am să vă spun o taină sfântă ca să înțelegeți voi fericirea Mea, sau durerea Mea de la cei ce sunt pe pământ poporul Meu, biserica Mea, mireasa Mea, pe care o aștept a Mea. Fiilor, fiilor, când se întâmplă pe pământ ca unul din cei doi, legați prin căsnicie soț și soție, când pleacă unul din ei la cer, unul din cei ce au fost una, iar jumătatea rămasă pe pământ calcă legământul și-și îngăduie slăbiciuni ale vieții, părăsind credincioșia, pune în primejdie și în arsură grea jumătatea din lumea cea de sus a celor ce au fost una pe pământ, căci vede de acolo pe cel rămas abătându-se spre rele, spre slăbiciuni și necredincioșie, până la sfârșitul amândorura, iar fericirea celui de sus este pusă sub durere grea. O, tot așa și Eu, Domnul, ard și sunt sub chin când un suflet care se făgăduiește Mie se desparte apoi și se duce spre slăbiciuni și spre străinii de Dumnezeu, sau când suferă cel ce se încredințează Mie, și nu știe de ce suferă dacă Mă părăsește apoi, și suferă pentru că Mă aduce pe Mine în durere de la el, și sufăr Eu, și suferă și el, că așa a făcut Domnul pe om când l-a făcut întreg pe el, dintr-un trup două trupuri, una în Domnul fiind, așa cum Eu una sunt cu cel ce se unește cu Mine, și Mă părăsește apoi și-Mi face durere grea.

O, aveți grijă de fericirea Mea cea de la voi, aveți grijă mare, voi, cei care v-ați dăruit Mie cu inima din voi, fiilor. O, nu luați din Mine inima voastră, nu, nu, fiilor, ca să nu suferiți, ca să nu sufăr Eu de la voi! Fiți înțelepți și tot mai înțelepți lângă Mine, că iată, aproape tot omul, și chiar și cel ce M-a cunoscut aici, în venirea Mea după om, vrea și el ca și Adam, vrea să fie liber de Dumnezeu, să facă ce vrea el ca și Adam, să-și aleagă ce vrea să facă sau să fie. O, iată, și cei ce au avut darul cel de sus primit să Mă cunoască în acest cuvânt, cu care Eu păstoresc omul, o, și din aceia au voit să fie liberi de Dumnezeu pe pământ, și M-au lăsat în durere.

O, încingeți-vă mijloacele, fiilor! Fiți fericiți cu Mine orice ar fi să întâmpinăm, și să trecem înainte spre țintă. Rugăciunea de iertare pentru greșale, umilința inimii, aplecarea frunții la pământ și ridicarea, mersul Meu de pe Golgota iubiți-l mereu, și feriți-vă de lupi, că este scris că se vor ivi lupi răpitori, care nu vor cruța turma Mea, și se vor scula din mijlocul vostru aceștia ca să tragă de partea lor pe cei credincioși Mie. Dar Eu vă iubesc ca pe mireasa Mea, și vă înconjoară din părți sfinții pentru că sunteți ai Mei, o, și dacă Eu vă îndemn spre veghe, vegheați, fiilor, vegheați-vă pe voi, vegheați unii pentru alții, vegheați și iar vegheați, și numai așa veți rămâne ai Mei.

Dar încă o lucrare aveți de lucrat. O, întăriți-i pe cei ce vin la serbările cerului aici, la voi. Dați-le lor puteri din cer, o, dați-le lor, fiilor, și veți avea puteri din cer, și veți avea și veți împărți. O, vine sărbătoarea cea cu strângere și se tot apropie și vine, iar voi pregătiți-vă, înfrumusețați-vă cu cele de sus și ieșiți întru întâmpinarea celor ce se strâng și turnați-le cu cănuța apă din izvoarele de aici ca să-și spele mâinile, și așa să-i așezați la masă cu Mine și cu sfinții, iar truda voastră nu-și va pierde plata, și voi fi fericit pentru credincioșia voastră cea plină de răbdarea iubirii mereu, mereu, fiilor.

Așez binecuvântare peste voi, și vă așez pe voi în binecuvântarea Mea, și așa să pregătiți Domnului masă de venire, că vin cu cetele îngerești în față, iar îngerii aduc la masă pe cei ce vă așteaptă pe voi cu ziua învierii lor, că voi sunteți cei așteptați de toți cei din cer, o, fiilor.

Voiesc să văd la voi inimi și fețe pline de însuflețire, iar dacă și mai și greșiți uneori, grăiți cu Mine prin rugăciune dulce, că Eu sunt Cel bun pentru voi, și mereu vă întăresc și vă țin calea sub picioare, că vreau să fiți mângâierea Mea, fericirea Mea, mireasa care iubește așteptând, priveghind și așteptând credincioasă Mie, iar șoapta celui viclean s-o cunoașteți, fiilor, și să nu luați, decât de la Mine, iar cel viclean să-și înțeleagă soarta, că a venit vremea.

O, pace vouă, măi fiilor! O, nu fiți plăpânzi! Fiți senini, senini, și așa să vă fiți unul altuia doctorie, ori de câte ori este nevoie de alin și de putere sfântă în voi, căci sunteți înzestrați de Dumnezeu cu duh dătător de viață, fiilor.

Sunt în lucru cu voi și sunteți în lucru cu Mine. O, rămâneți în viță, ca să aveți viață. Rămâneți întru iubirea Mea, atâta vă cer Eu, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Cobor pe așternutul picioarelor Mele, cobor cu suita cu care Mă port între cer și pământ, cu slava Domnului cobor, fiilor, și măreață la vedere este această slavă și se satură cu ea slujitorii ei, cu care Mă port, cu care cobor pe așternutul Meu de la voi, că Mi-am făcut cu voi așternut pentru Mine cu voi, pentru voi cu Mine, și am aici odihnă și am mângâiere și ocrotesc acest ținut. Pentru Mine și pentru voi fac aceasta, căci când am zidit raiul ca să-l dau omului de casă și de mângâiere, l-am ocrotit cu îngerii, și am avut grijă de el chiar și după ce omului i s-a urât cu el și în el, cu raiul, fiilor, căci omul a ieșit din casa raiului prin neascultare, iar Eu, Domnul, am pus îngeri de pază și am pus raiul deoparte pentru cei sfinți cu ascultarea câți vor fi, iar aceasta trebuie să aibă grijă omul cel așezat în rai, căci așa am spus omului: să-Mi păzească și să-Mi lucreze raiul în rai, nu altceva să facă el în grădina cea minunată la vedere și la mângâierea din care a fost făcută ea pentru om, și pentru Dumnezeu cu omul în rai.

O, fiilor, am nevoie de mângâiere. Eu sunt Mângâietor, și Mă hrănesc cu mângâierea pe care Mi-o dă omul care tânjește după Mine pe pământ, și de aceea Mi-am făcut prin vremi grădini de rai din loc în loc pe pământ și așezam în ele dintre cei ce tânjeau după Mine între oameni și le dădeam lor darul sfințeniei ca să-i am ai Mei pe ei, ca să le ocrotesc viața și frumusețea duhului lor, să-i țin curați de păcat pe cât omenește se poate, păstrați pentru cei din cer, parte a Domnului să fie ei pe pământ, căci Eu vin cu cei din cer și petrec în așa grădini lângă cei ce se osebesc pentru viață cerească și dulce pe pământ înaintea Domnului, despărțiți de cei ce rămân pentru păcat pe tărâmul fiilor oamenilor, numai că, iată, în toate vremurile a scăzut puterea credinței, din lipsa dragostei de Dumnezeu a scăzut, căci dragostea se răcește, la fel și credința apoi, și iată, și acolo unde Și-a pregătit Domnul odihnă a Sa, căci diavolul dă târcoale cu sculele lui peste tot prin ușile închise, cu momeli peste momeli, cu șubrezirea odihnei Mele în om, chiar și în cel ce s-a dat lui Dumnezeu cu iubirea și cu trăirea, și toți știu că nu e bine cu diavolul și cu păcatul, dar nu se pot ei ridica din păcat pentru o viață dulce cu cerul Meu de sfinți pe pământ cu ei.

Fiilor, fiilor, iată, trebuie tânjire după Dumnezeu în inima omului, că asta este facerea lui de la Dumnezeu. Trupul i l-am făcut ușor, căci i-am dat facere din pământ și M-a ascultat pământul și s-a lăsat lucrat și plămădit ca să întocmesc din el trupul omului, dar când să-l zidesc pe om și din cer, când să pun și cerul în aluatul alcătuirii lui, iată, Mă face neputincios în trupul său omul, și rămâne el făcut de om și de diavol, și omul face faptele diavolului chiar dacă diavolul este vrăjmașul Meu și al omului, pe care de șapte mii de ani îl doboară de partea lui, față în față cu Dumnezeu făcând diavolul aceasta.

O, fiilor așezați lângă Mine aici, unde Eu vin cu slava Mea cea atâta de măreață la vedere pentru cei din cer, o, iată ce vă povățuiesc Eu în această zi de prăznuire pentru mama Mea Fecioara: Fiilor, fiilor, toată purtarea voastră înaintea Mea și a tot ce vă privește pe voi pentru că sunteți ai Mei, să vă fie această purtare ca o mulțumire recunoscătoare și ca o recunoștință mulțumitoare, ca o iubire dumnezeiască prin ființa Mea din voi, căci Eu sunt Dumnezeul vostru, iar voi fiii Mei, puii Mei, puii lui Dumnezeu, ținuți sub aripile Lui.

Când faci o lucrare măreață o faci cu osteneală, dar vine apoi din urmă bucuria, iar ea te odihnește, te umple de iubire, că nimic altceva nu este odihna, ci iubirea din inima ta este ea. Orice lucrare cu Mine și pentru Mine cu voi, s-o lucrați cu dragoste mare, fiilor. Ea va deveni ființa voastră, măi fiilor. O, unde ați mai găsi voi, că nicăieri n-ați mai găsi o așa dulce și mare învățătură? Trăirea întru Mine și cu Mine să vă fie dulce vouă, fiilor, că iată lumea, și dulcele lumii este amarul cel ascuns în firea omului, și cum, oare, să-l facem pe om să se trezească din această minciună, care-l încântă și îl amețește spre ea mereu?

Cel ce nu vrea lângă Dumnezeu și cu Dumnezeu e pentru că vrea păcatul. În lume nu poate nimeni fără păcat, că lumea nu te lasă, te pune în brațele păcatului și-ți pune păcatul în brațe și te face una cu noroiul ei, căruia ea îi zice aur, și apoi toate te părăsesc și rămâi să dai seama în fața lui Dumnezeu, Făcătorul a toate.

Omul vrea cu păcatul, pentru care el se desparte de Dumnezeu ca și Adam. Cel care după botez iarăși se desparte de Mine, acela face ca și Adam în rai după ce Dumnezeu l-a zidit pe el. O, mai bine caută iertarea ta de la Dumnezeu, decât despărțirea ta de El, omule greșit, și iată, îți trebuie minte, nu minciună, iar Eu îți dau minte, numai să te aud că ceri să-ți dau. Drumul spre Mine e cel mai scurt drum. Într-o clipită poți ajunge înaintea Mea, glasul inimii tale căutând spre Mine, rugăciunea ta care Mă strigă să-ți deschid, și în clipa aceea ai sosit înaintea Mea, și iată calea ta spre Mine, și a Mea spre tine, dar fără de tânjire după Dumnezeu n-ai cum să cauți și să mergi spre Mine, spre locașul slavei Mele.

Fiilor, fiilor, ridicarea mâinilor spre Mine vă aduce vouă de la Mine. Cele două mânuțe ridicate sunt dragostea de Dumnezeu și frica de Dumnezeu, și una fără alta nu au putere, nu au lucrare bună, și cade de amândouă în nepăsare cel care nu le îmbină pe ele pentru mersul lui cu Mine. Acestea două se sprijină una pe alta pentru statul pe cale cu Domnul al creștinului sfânt. Frica de Domnul este străjerul pentru ca dragostea să nu fie strivită, iar cel ce nu caută să-și îndrepte greșeala cade în altă greșeală, și iarăși alta și alta apoi vine, și pică apoi sub greutate multă cel ce nu se scoală din greșeală.

O, fiilor, fiilor, cea mai dulce rugăciune de la voi spre Mine e una mică și plină de dragoste de Dumnezeu și vă învață ea să spuneți voi: Doamne, facă-se voia Ta. O, aceasta este odihna Mea în voi, venirea Mea la voi prin rugăciunea aceasta ca să lucrez cu voi după voia Mea, fiilor. O, numai cel fără de minte poate să-și aleagă un alt fel de viață, dar Eu sunt calea, adevărul și viața, Eu, fiilor, iar voi faceți-vă viața frumoasă ca Mine în voi, că stă în puterea voastră această facere, iar prin ea Mă țineți pe Mine cu voi pe pământ, ca în rai cu omul la începutul facerii, fiilor.

O, fiilor, e mare slavă și mare scumpătate să purtați voi cu vrednicie numele Meu pe pământ, numele de creștin. E de mare preț la Mine ființa creștinului sfânt cu viața, nu numai cu numele, fiilor. Chiar și când este strivit de încercări, creștinul sfânt are mare preț. O hârtie numită ban dacă o iei și o mototolești ea nu-și pierde valoarea scrisă pe ea, și are același preț. La fel și creștinul, cu cât e mai încercat, cu atât e mai scump, mai prețuit de Domnul, iar rugăciunea lui e aur, e cale a lui spre cer, și a Mea spre el pe pământ.

Fiilor, fiilor, nu obosiți în răbdare, căci răbdarea îl înțelepțește pe om, numai să nu și-o piardă omul până la sfârșit, până își va lua ea răsplata cuvenită. A fost odată o fată sfântă și a căutat spre ea un mire iubitor și și-au legat ei viața împreună, dar a venit veste de război și s-a dus el în luptă cu oastea sa. Mireasa lui l-a așteptat după ce lupta s-a sfârșit, și tot vedea ea întorcându-se mulți de la luptă și tot aștepta să-l vadă venind și pe mirele ei. Au trecut ani după ani, iar ea aștepta. Au trecut ani cât viața ei de până atunci, și ea tot aștepta, și ea tot frumoasă era, tot iubind după el aștepta și răbda. Cei din cetate o forțau să-și caute mire, după ani și ani de așteptare și veneau mulți și tot veneau s-o ceară. Ea însă nu dorea să-l părăsească pe mirele ei, și a prins înțelepciune și a spus: cel care va putea să tragă la țintă cu arcul mirelui meu, acela va fi partea mea. O, dar n-a tras nici unul la țintă, decât un biet pribeag zdrențuros, flămând și ostenit de greaua lui călătorie din loc în loc spre casă, și acela era chiar cel așteptat de ea, rodul îndelungii ei răbdări, al credincioșiei ei în iubire și în răbdare.

O, așa este creștinul, fiilor. El rabdă până la sfârșit, cu nădejde așteptându-Mă, căci ținta lui e în față, nu e în spate cu mersul, și așa iubește el, răbdând iubește și își păstrează credincioșia. O, ce ar fi să n-am Eu mireasă care să Mă aștepte să vin, să apar venind, iar ea să aibă răbdare pentru Mine după atâta cale și așteptare a Mea și a ei? O, ce durere M-ar încerca, ce lacrimi izvor, ce răni proaspete Mi s-ar deschide să n-am mireasă care să Mă aștepte să vin!

O, fiilor, mireasa are datoria să Mă aștepte să vin pentru ea, dar dacă n-aș găsi-o în casa Mea și a ei și aș zări-o prin lume dusă cu altă viață, cu altă față, cu altă haină, inimă vândută străinilor de Dumnezeu, dacă așa ar fi, o, cine ar mai fi să-Mi stâmpere jalea, să-Mi usuce rana sângerândă, să-Mi zvânte lacrima așteptării zadarnice?

O, iată câta statornicie îți trebuie ție, poporule mireasă. Eu haina de mireasă ți-am păstrat și ți-am dăruit, iar tu păstreaz-o și cheamă-Mă să vin și uită-te în zare și așa să Mă aștepți.

O, fiilor, aveți grijă în voi de duhul umilinței bine așezat, bine luminând el viața voastră, căci se pierd cei ce pierd această frumusețe în ei și se fac urâți apoi. Veniți spre Mine mereu, măi fiilor. Calea spre Mine este rugăciunea cea plină de voi spre Mine, plină de credința voastră, de iubirea voastră, de dor plină, de mila voastră de Domnul, de Cel rănit după voi. O, să aibă îngerașul vostru prilej să vadă fața Mea, să vină la Mine cu rugăciunile voastre pline de dor, cu cele bune ale inimii voastre, cu dăruirile pe care le lucrați, cu binefacerile cele pentru Mine și pentru frați, cu toate cele care vă întâlnesc cu Mine pe voi între pământ și cer. Rugăciunea voastră spre Mine să vă facă una cu Mine, să Mă ajute ea să stau în gândurile voastre atât de mult, încât atunci când Mă ascultați, Eu să vă împlinesc propriile voastre gânduri, în care Eu să fiu cu voile Mele, și așa să vă fac întâmpinarea, iar voi Mie să Mi-o faceți, prin gândurile voastre, în care Eu să fiu cu voile Mele, și așa vă faceți voi vase ale Mele, în care Eu pun să se lucreze voia Mea.

O, mama Mea, tu ești lângă Mine cu toată iubirea ta pentru cuvântul Meu, cu care Îmi hrănesc puii. Iată, avem grădiniță cu pui în ea și hrană pentru ei. În toate vremile Noi așa am căutat și am binecuvântat locuri și grădini pentru Noi aparte, și pentru cei care Ne-au iubit pe Noi pe pământ, dar vrăjmașul diavol a căutat mereu să pătrundă, și numai prin mintea neveghetoare mereu a omului a putut el să slăbească cetăți sfinte. Aici, mamă, avem mereu din cer hrană pe masă, și mereu împrospătăm și curățim și binecuvântăm, și stăm deasupra cu cerul, mama Mea, iar truda Ne este mereu, și Ne este mare, mamă.

— O, iubit Iisus, Fiul meu îndurerat și nemângâiat, Păstorule milos, Tu i-ai învățat pe ei să-Ți fie mângâiere. O, tot așa îi învăț și eu, căci orice ucenic desăvârșit este ca învățătorul său, iar ei să învețe de la Noi. Noi știm să răbdăm, să așteptăm, și cu multă răbdare îngrijim de acest popor, care voiește pe pământ cu Noi, cu cerul, Fiul meu Iisus. Aici este cerul acoperământ, fiindcă aici se suie la cer legătură neîntreruptă, iar pentru aceasta lucrarea îngerească este mereu și duce de aici și aduce aici, că aici trebuie să fie voia Ta în lucrare, iar voia Ta să fie fericirea lor, paza lor, frumusețea lor, calea lor spre Tine și calea Ta spre ei, Fiule scump.

O, fiilor puișori, sunteți hrăniți tot timpul ca puii care cresc, iar Fiul meu Iisus Hristos vă ține sub mantia Lui caldă, sub haina Lui de Păstor. El vă așteaptă tot timpul să vă audă zicându-I: „Doamne, facă-se voia Ta!”, iar El poate atunci să aducă cu voi pe pământ împărăția Sa, raiul cel pentru voi, împlinirea Scripturilor fiind această taină de rai, căci tainic lucrează Domnul cu voi, ca să poată zidi și împlini toate, pentru ziua descoperirilor toate, și a toată slava Lui.

Iată zi de prăznuire, Noi și cu voi în grădină aici, și sunt venite inimioare la izvor și la sărbătoarea mea cu voi și cu cerul slavei Fiului meu, și multă mângâiere este pentru cei din cer când caută creștinii cu pașii spre izvor aici. Așadar, dați-le din cer celor ce știu cerul coborât la voi cu hrană de sus, iar Noi, cei de sus, lucrăm mângâiere, fiilor. O, despicați bine și deslușit de bine grăirea cea de azi cu voi a Fiului meu Iisus Hristos și aprindeți tot mai puternic făclia din voi din focul Duhului Lui, care arde la voi, și dați-L pe Domnul celor ce vor să-L poarte cu ascultare și cu învățătură, că fără povață și fără îndemn, mereu proaspete, o, nu se poate altfel ține căldura vieții cu Domnul.

Iar Tu, Iisus al meu, Fiul meu iubit, vezi cum veghez eu așezământul Tău cu ei, din care va rodi voia Ta peste pământ și cuvântul Tău cel sfânt, calea omului, căci Tu ești calea omului, și vor înțelege tot mai mulți această minune de taină, căci Tu, Tu lucrezi să fie așa, o, Fiul meu scump. Amin.

— O, mama Mea, folosim răbdarea, mamă, dar o dată cu ea pregătim împlinirile toate în taină, și le vom descoperi apoi gata lucrate, și minunat va fi atunci, numai să aibă mireasa Mea răbdare cu Mine și să-și țină credincioșia, mamă, ca să-Mi găsesc mireasă pe pământ când Mă voi lăsa văzut venind, mamă.

O, aș vrea să mai așez la voi lucrări de lucrat, dar voiesc să vă văd că le puteți lucra, fiilor, și să mai ajutăm mersul cel greu pentru voi în lucrul cel mereu mult pentru cetate, pentru voi, pentru Mine cu voi, pentru pași înainte, căci mersul ne este tot înainte, fiilor. Am de așezat binecuvântări pentru lucrul Meu cu voi, pentru sprijin mai mult, mai cu putere, și aștept să vă găsesc mai eliberați de unele griji care sunt mai aproape de lucrat și de ținut în lucru, și facem sfat apoi, că Eu așa lucrez cu voi.

Acum aduceți bucurie pe masă, fiilor. Noi suntem aici deasupra și binecuvântăm așternutul cel pentru Noi aici, raiul Meu cu voi, spre care Eu Mă aplec cu cele din cer mereu, mereu.

Vă învăluiesc acum în duhul păcii Mele, pe Mine și pe voi laolaltă în Duhul Meu. Iubiți să aveți putere pentru Mine în voi, fiilor. Eu asta vreau să văd la voi și în voi mereu, mereu.

O, stați cu mânuțele ridicate spre Mine pentru Mine și pentru voi cu Mine. Frica de Dumnezeu și dragostea de Domnul, acestea sunt mânuțele voastre ridicate spre Mine, și una pentru alta lucrează ele înaintea Mea, căci una fără alta nu vă ajută mersul cu Mine. Iată, fiilor, o, iată, așa este voia Mea cea prin voi și pentru voi, iar voi spuneți-Mi, spuneți-Mi, fiilor, spuneți-Mi mereu, mereu: Doamne, facă-se voia Ta! Amin, amin, amin.