Șoapta Mea cea plină de dorul Duhului Meu Mă poartă spre cea iubită Mie la începutul și la sfârșitul timpului, și-Mi strâng lângă inima Mea țara Mea de venire și neamul de pe ea și duhul ei cel de demult și cel de acum, o, că mult s-a depărtat sfârșitul de început, și mult doresc și caut să nu mai fie această despărțire și caut să adun aproape taina și duhul acestui pământ și neam, și de aceea în zi de duminică Îmi las odihna și lucrul Meu peste tine, România Mea, și-ți dau din cer ca să te cuprind în dragostea Mea și să-ți desfac cărarea cea dintre început și sfârșit, când tu mergeai frumos cu Iisus Hristos pe cale și te purtai frumoasă și mândră după port, după duh și după faptă, și iată, Mi-e dor de tine, țara Mea, Mi-e dor de frumusețea ta cu care sfinții și îngerii își hrăneau odinioară văzul și duhul și auzul și lucrul cel pentru tine prin vreme, o, și avea Dumnezeu petrecere cu îngerii și cu sfinții pe vatra ta, și-Mi crește dorul să te învăț să-ți destupi cărarea pe care mergeai între pământ și cer, și pe care Domnul cobora în mijlocul tău, în petrecerile tale, sau în vremea lucrului pe ogoare și-ți era aproape, așa cum și tu te păstrai Lui, și iată, vremea s-a scurs ca părerea și te-au înăbușit mulți dușmani ai Mei și ai tăi, dar vine la tine Mirele tău să-ți dea din cer și să-ți întoarcă fața și duhul spre părinți, țara Mea cea de ieri și cea de azi a Mea, o, că la tine vin ca să-ți înnoiesc mersul și binecuvântarea, că nu mai am unde să-Mi găsesc intrare pe pământ și să lucrez lucrarea Tatălui Care Mă trimite cu cele ce au mai rămas să le lucrez și să le întăresc iarăși și să le găsesc rostul și așezarea lor la loc, că vin cu împărăția cea promisă de Tatăl să fie pe pământ cu oamenii, și iată, la tine vin și te gătesc pentru ea, și pe ea pentru tine, țara Mea, România Mea, o, și când nu s-ar mai putea nimeni aștepta, iată, am de lucru în zilele acestea și vin să te gătesc de nuntă, să-ți fac veșmânt de slavă și să-ți dau duhul de altădată, că Mi-e dor de tine, Mi-e tare dor de tine, nu pe scenă să-ți arăți frumusețea portului și a cântecului și a veseliei sfinte și curate, ci în vremi de sărbători și praznice sfinte și împărătești și, iarăși, în vreme de lucru pe ogoare și în toată vremea, căci tu trăiai viață frumoasă cu Dumnezeu, cu obiceiuri sfinte, cu mire și mireasă, când numai celor feciorelnici li se cuveneau aceste daruri sfinte pe frunțile lor, o, dar duhul rău a furat taina aceasta și a pus-o deasupra vieții de desfrâu, dar vine Mirele ceresc și-ți împodobește iarăși fața și și viața și duhul și fapta, numai să-I deschizi când glasul Său te îmbie și te păstorește iarăși spre pășune curată și sfântă și spre viață fără de păcat, o, că erai mândră după port, erai a Mea, erai mângâierea Duhului Meu, dar acum te culci și te scoli cu ochii pe păcat, și tot așa până vine coasa și doboară din picioare sădirea ta, care nu mai are viață creștină cum era odată pe vatra ta.

O, erai frumoasă, țara Mea. Erai creștină înaintea Mea, aveai vreme să lucrezi cântând și slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, și aveai vreme să-ți odihnești mâinile și picioarele, mintea și ochii, și vorbeai cu Dumnezeu și-I spuneai „Tată” și erai cuminte și sfioasă și neîntinată la trup și la duh și la portul tău frumos și atâta de frumos, și la bucatele de pe masă și la îndeletnicirile lucrului cu mâna, țara Mea.

O, iată de ce am venit la tine cuvânt din cerul sfânt! Am venit că Mi-e dor, Mi-e tot dor de frumusețea ta cea din străbuni, când erai mândră după port și după viața de toate zilele, când nu căutai spre păcat, căci te fereai și aveai sfială sfântă, și lucrai holda din care îți dădea Dumnezeu miere și lapte pentru hrană, o, și-ți slujeau vaca și oaia, calul și boul cu care îți arai glia, cocoșul care te vestea vremile zilei și ale nopții și vremea rugăciunii de slavă și de mulțumire Tatălui din cer, și vremea cântărilor sfinte și acatistelor pentru sfinți, o, și ce frumoasă erai, ce frumoasă, ce mândră după port și după faptă, țara Mea, și iată-Mă cuvânt de deasupra, căci stau pe nori în văzduhul tău și te pregătesc pentru slava Mea și a ta în mijlocul neamurilor de pe pământ, și care au aflat și vor tot afla despre apa cea vie a cuvântului Meu de înnoire, de naștere din nou a lumii, și pe toate le lucrez în mijlocul tău, țara Mea.

Iată, te-am întâmpinat și azi, în zi de duminică, în zi de odihnă, așa cum preotul își păstorește în biserică turma spre pășunea cea de sus, dacă mai păstrează el acest obicei sfânt în zile sfinte, dar Eu, Domnul Iisus Hristos, vin la tine și te păstoresc Eu, că este scris să vin, o, și la tine vin, și de pe vatra ta Mă împart și te vestesc între oameni țara venirii Mele de la Tatăl după două mii de ani de la întâia Mea venire, căci Tatăl Mă trimite să vin, după lucrul pe care îl mai are de așezat peste pământ acum, țara Mea.

O, te-am cuprins în slava cuvântului Meu și în duminica aceasta, și te vestesc că te aștept la sărbătoare aici, în cetatea Mea așezată pe plaiul tău, căci curând, curând, Mă scriu cu șaptezeci de ani de cuvânt pe vatra ta și Mă așez aici cu această mare sărbătoare ca să-ți dau din ea și te aștept să-ți dau și să iei de la Dumnezeu învățătură de viață, o, și te aștept cu port creștinesc și strămoșesc să te înveșmântezi, și așa să vii, nu cu mode străine, și care ți-au schimbat fața și viața și duhul și iubirea, o, dar tu ești a Mea, și iarăși te gătesc frumoasă și iarăși te iubesc cu iubire nouă și te învăț să iei din ea și să împarți din ea, că vine Domnul pe pământ cuvânt, vine să te gătească mireasă dulce pentru Mire dulce, iar tu ia cuvântul Meu și fă din el fapta ta, veșmântul tău de nuntă, și așa să-Mi stai întru întâmpinare, o, și așa vom întâmpina neamurile și limbile și popoarele care vor veni să te vadă și să-și împartă între ele taina Mea din mijlocul tău și să ia din ea mângâiere, multă mângâiere, căci pe pământ nu mai este mângâiere, dar vine Domnul mângâind și cuvântând, vine Hristos, vine cu sfinții și cu îngerii și va însămânța pe pământ credință multă pentru venirea Sa, că a venit această vreme și de aceea Eu vin, iar țara română și plaiul ei se așează înaintea Mea și-Mi poartă venirea și poartă în duhul ei taina cea ascunsă și scrisă în Scripturi că vine Domnul pe cal alb, vine, și iată taina: calul alb și călărețul lui, iar tu ești purtătoare de Dumnezeu, ești țara venirii lui Hristos, ești calea Lui peste pământ, o, și ne vom aduna de sărbătoare sfântă la Maluri, curând, curând ne vom aduna, o, țara Mea, iar acum las pana jos și-ți spun cu dor: Pace ție, pace ție, o, pace ție, țara Mea de venire, România Mea, țara Mea cea de la sfârșit de timp a Mea! Amin, amin, amin.

Venirea Mea cu slavă de cuvânt Mă poartă pe nor deasupra pământului și neamului român, ca să Mă știe și să Mă audă și să Mă vadă duhul rău că sunt Păstorul tău, țara Mea de azi, și că te am sub mâna Mea ocrotitoare de la începutul și până la sfârșitul timpului, o, și de aceea astăzi, în ziua întâi a săptămânii, iar și iar te cuprind în cuvântul Meu de dragoste pentru tine și te pecetluiesc cu ceea ce te ocrotește de la Dumnezeu, și iată, pace ție, o, pace ție, grădina Mea frumoasă! Îți dau frumusețe și mai mare când te cuprind în cuvântul Meu de Păstor duios și blând, o, și întăresc pază cerească peste tine când te învăluiesc în cuvântul gurii Mele de deasupra ta.

Norul slavei Mele din vremea aceasta stă mereu în văzduhul tău și-Mi poartă pe vânt cuvântul ca să-l pun pe masa ta de bunătăți din cer peste pământul și duhul tău, neam român. Duhul cel potrivnic se smerește fără să vrea când glasul Meu de Păstor îți dă din cer binecuvântare și pază sfântă, până ce taina care te păstrează Mie între pământ și cer se va deschide ca floarea petală cu petală și-ți va vesti frumusețea și parfumul și va deschide cale largă spre șoapta cuvântului Meu neamurilor de pe pământ ca să caute spre bogăția ta cerească, spre frumusețea ta cea de la Dumnezeu pusă peste tine la facerea cerului și a pământului și tăinuită până acum, când Eu vin pe pământ cuvânt de Păstor deasupra ta și cârmuiesc prin cuvânt și Mă împart peste tot, că am în pază mersul timpului și a toate câte sunt și se petrec sub soare, iar tu ești păpușa Mea și ai ființă de la Dumnezeu, Care te tot gătește cu multe frumuseți ca să Se arate cu tine în slava Sa de la sfârșit de timp, și mult pregătită să fie și să se vadă, o, și multă nerăbdare poartă cei din cer și Mă întreabă mereu: „Doamne, până când?”

Grăiește Dumnezeu cu duhul tău, țara Mea de la sfârșit de timp, neam român. Tot omul este mincinos în fel și chip, așa este scris, dar adevărul cuvântului Meu nu trece fără să se împlinească, o, și de aceea soarta ta stă în cuvântul Meu de peste tine, neam român, și iată, trebuia să vin deasupra ta cu cerul slavei Mele să te pregătesc de venirea Mea de la sfârșit de timp și să-Mi aleg din tine un popor pregătit pentru întâmpinare și să-l așez în voile Mele și să-Mi poarte venirea și cuvântul peste pământ, ca să se arate și să se deschidă calea îngerilor care vor suna din trâmbițe și vor anunța că vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, o, și de aceea scoală-te, neam român, și auzi tu glasul Mirelui și deschide-I ca să intre la tine și să te pregătească de sărbătoare de nuntă veșnică, precum îți este soarta de la Dumnezeu, o, și vei crede și vei fi, căci Eu, Domnul, sunt Adevărul și împlinesc cuvântul Meu. Amin.

Întăresc cu puterile cerești paza și mersul celor de la cârma neamului român, dar și înțelepciunea cu care să lucreze ei calea și luminarea acestui neam, că fără sprijin de sus e greu, din pricina celor potrivnici care nu se cumințesc cu una cu două, după ce atâția ani au supt vlaga și avutul și puterea și cinstea neamului român, ales de Domnul la sfârșit de timp ca popor binecuvântat prin vreme până azi, când are Păstor din cer și-i călăuzește pașii și ocrotirea sub pază de îngeri, căci vremea este grea, și de aceea vine Domnul pe pământ cuvânt, vine pe nor deasupra pământului român.

O, țara Mea, rămânem îmbrățișați. Amin.

Temeți-vă de Dumnezeu, voi, duhuri rele și oameni răi și vrăjmași în tot felul și chipul! Temeți-vă, și nu mai uneltiți, căci timpul este de partea Domnului, Care vine pe pământ cuvânt! Temeți-vă și umiliți-vă dacă puteți, că sunt cu mila în brațe pentru cei ce se smeresc părăsind trufia și dorul după putere, o, că nu-i putere în afară de Domnul Dumnezeu, Care iarăși face lumea, precum este scris!

O pregătesc de sărbătoare sfântă pe România. Așez sărbătoarea începutului cuvântului Meu din anul 1955 pe vatra acestui neam și-Mi voi arăta povestea Mea frumoasă pusă în film, șaptezeci de ani de cuvânt al lui Hristos pe pământul român, și pace ție, neam român, în ajun de sărbătoare cerească pe plaiul tău!

Să fie ca în cer sărbătoarea, nu ca pe pământ, că pe pământ tot omul s-a lăsat spre urâțenie și cu duhul și cu trupul și cu portul și cu mersul. Să fie ca în cer pe pământul român în ziua acestei sărbători, că am cetate de cuvânt pe acest pământ și chem la sărbătoare pe cei credincioși cuvântului Meu, și care se schimbă la față și la fire și se pregătesc de sărbătoare sfântă, căci Eu, Domnul, așez masă de nuntă cerească pe plaiul românesc și vom sta la masă de cuvânt în grădinița de rai de la Maluri, iar cerul va fi oaspetele cel dintâi la masa Mea cu cei ce se vor aduna, cu cei ce cred și cu cei ce vor crede venirea Mea pe nori cu slavă de cuvânt deasupra pământului român. Amin, amin, amin.

Venirea Mea cuvânt pe pământ este darul Tatălui Dumnezeu, și este dorul sfinților Mei, cu care vin în sărbători și-Mi las cuvântul în cartea Mea cea de azi și Mă împart cu el, doar, doar va prinde această sămânță pământ bun pentru ea, pentru Mine, căci sunt Semănătorul Care seamănă, și cade această sămânță pe loc pietros, buruienos, spinos, o, și aștept cu nădejde după inimi curate care să se bucure de glasul cuvântului Meu și să se deschidă și să-Mi țină urma, că au trecut mai bine de șapte mii de ani de așteptare ca să repar facerea toată și raiul și omul, și nu-i durere mai mare ca a Mea, dar nu-i nici bucurie mai dulce și mai mare ca a Mea când o inimă de om Îmi simte Ființa și-Mi crede venirea și cuvântul și se lasă spre dragoste, spre apropierea de Mine și ajutându-Mi purtarea crucii Mele, grea și lungă, de șapte mii de ani purtată peste timp, ca s-o las apoi de pe umeri și să-Mi culeg un rod al răbdării, un popor primitor și credincios, despre care scrie în Scripturi să se ivească mai înainte de ziua slavei Mele văzute de toți și de toate, căci Eu, Domnul, fi-va să Mă scriu cu biruința Mea, cu împărăția Mea între pământ și cer, și să vadă vrăjmașul ivit în rai asupra omului și asupra Mea, să vadă el biruința Mea asupra lui, o, și iată-Mă lucrând cu sfinții cer nou și pământ nou, căci sfinții sunt cei ce M-au cunoscut și M-au iubit și M-au urmat, și acum sunt la Mine și așteaptă biruința Mea și a lor, și așteaptă lucrând cu Mine, o, și voiesc și de pe pământ să am ajutor, și de aceea vin cuvânt spre oameni, iar cei ce-Mi simt Ființa și cuvântul, să vină la Mine, să vină în ajutorul Meu, să vină cei blânzi și smeriți, să vină la masa Mea cu sfinții.

Și iată-Mă în ziua aceasta cu ceata mucenicilor din cer, și au ei sărbătorit pe mucenicul Pantelimon și e sărbătoare de sfinți în cetatea cuvântului Meu, după calendarul creștinesc.

Și pace vouă, fiilor din cetate, și să am în voi inimi blânde și smerite ca inima Mea, și pe care le-o dăruiesc celor ce vor să locuiască în ea, în inima Mea blândă și smerită, și ca să poată ei ca Dumnezeu și cu Dumnezeu, o, fiilor!

O, pace vouă, pace, fiilor! Așa vă îmbrățișez în zi de sărbătoare în cetate, și Eu, și sfinții Mei, fiilor. Un picuț stau cu voi în sfat, după ce am așezat masă de cuvânt, și iată, dau să vă îmbărbătez încă, dau să vă sprijin cu cei din cer, care nu mai au nimic de lucrat, decât pentru Mine și pentru slava Mea și a celor ce se aleg de partea Mea pentru biruința care e în prag gata să se arate, iar voi fiți bravi, și țineți cerul lângă voi la lucrul cel pentru sfârșitul pregătirii grădiniței de la Maluri, căci ziua de serbare a deschiderii porții de acolo se tot apropie, se tot grăbește, fiilor.

Sunteți osteniți și puținei, o, și n-a fost chip să găsim ajutor de la cei care ar mai fi putut să sprijine lucrul Meu cu voi la Maluri, că iată, au ale lor, au pentru ei de lucru, iar Eu nu sunt mai mult pentru ei, o, și Mi-e milă de ei că fac acest păcat, că nu-Mi dau sprijin când le cer, că-și fac loruși mai întâi.

Așadar, fiți plini de nădejde și apropiați-i pe cei din cer și pe îngerii cei slujitori cu voi, dar nu uitați povața Mea, fiilor, că mereu am spus să lucrați cu toții în stânga, cu toții în dreapta și veți vedea adevărul acestui cuvânt, veți vedea spor mult și zile câștigate, numai să nu fie între voi dintre cei care strivesc sporul, dar fiți însuflețiți cu toții la fel, fiilor.

O, nu căutați să vă numărați orele puține de somn. Nu căutați nici zilele să le numărați. Căutați să fiți după plăcerea Mea înăuntrul și în afara voastră fiecare și veți vedea minunea, fiilor. Când Eu văd că vă prinde îngrijorarea și apăsarea zilelor care mai sunt până la sărbătoare, scad și Eu cu puterea cea pentru voi, și de aceea păstrați-vă mici sub mâna Mea, sub puterea Mea, dar folosiți orice fărâmă de timp pentru tot lucrul care mai este de așezat, căci binecuvântarea Domnului este pe urmele voastre în toate și mereu, și voi vedeți aceasta din partea Mea. Voi numai să Mă țineți aproape ca să vedeți că sunt.

Ar mai fi fost câteva inimioare care v-ar mai fi putut sprijini pentru Mine acum la gătirea grădinii de la Maluri, dar au întâietate cele pentru ei, iar pentru Mine apoi, chiar dacă Eu i-am chemat și i-am rugat să-Mi stea de sprijin la lucrul tot, și apoi pentru întâmpinarea sărbătorii de șaptezeci de ani ai cuvântului Meu din vremea Mea cu voi, fiilor.

Vă îndeamnă și sfinții Mei de azi, aici, cu voi, și vă spun și ei că în fața lor stătea mucenicia și se grăbeau spre ea, iar voi grăbiți-vă spre biruința pentru sărbătoare cu slavă pentru Domnul și pentru voi, căci așa este vremea acum, și toate sunt după vreme, fiilor.

Nu poposesc mult cu cuvântul cel de azi, căci voi aveți de lucru mult, fiilor. V-am dat lucrul cel pentru tipărirea cărții a treia, și v-am dat lucrul pentru punerea în film a lucrării cuvântului Meu prin trâmbița Mea de la Maluri, prin Verginica Mea, o, și v-am dat lucrul pentru ivirea grădiniței de rai la locul unde am coborât de Mi-am început cuvântul scris în anul 1955, și iată șaptezeci de ani de cuvânt și sărbătoarea lor acum, și grădina înnoită, o, și se gătesc îngerii de sărbătoare cu trâmbițele lor și vor umple văzduhul sătuțului Maluri și vor împărți atâta mângâiere, atâta binecuvântare toți cei așezați cu slavă deasupra grădinii de la Maluri, o, fiilor.

Iată, n-am stat mult la masă de cuvânt. Lucrăm și azi cele ce se pot lucra în zi de sărbătoare, lucrăm pentru întocmirea cărții a treia a cuvântului Meu peste pământ, și lucrăm încă la tot ce mai este de armonizat pentru filmul povestei Mele cu poporul care M-a însoțit în toți acești ani cu bunele și relele lor, o, și îi rog pe cei tocmiți din părți pe lângă voi, îi rog să fie mai dăruitori pentru lucrul Meu cerut de la ei, și mai puțin pentru ei acum, și ca să le fie lor bine apoi, căci slava zilei sărbătorii de la Maluri așteaptă să fie întregită, și trebuie întâietate să aibă în toate lucrările pe care le mai au cei tocmiți.

Așadar, în brațe vă țin, fiilor. Cu brațele deschise stau și rămân, și vă dau puteri pentru Mine cu voi și vă dau din cer, iar voi fiți una, căci numai așa veți birui și veți putea tot ce are Domnul de lucrat și de împlinit prin voi, și așa să vă fie credința și să vă ajute ea, căci toate, toate sunt cu putință numai prin credință, precum este scris, o, fiilor. Amin, amin, amin.