Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Tăierii împrejur cea după trup a Domnului și Sărbătoarea Sfântului Ierarh Vasile cel Mare



În zi de praznic sfânt în cer și pe pământ Mă așez între voi ca păstorul între oi și așezăm masă de cuvânt și ne împărțim cu el peste pământ până la margini, precum este scris să meargă vestirea Mea peste tot, fiilor, iar voi să-Mi stați de sprijin și să-L bucurăm pe Tatăl, să ne bucurăm că lucrăm, că iată, se apropie praznicul Bobotezei și avem de împărțit apă sfințită la Bobotează, și să vină soli și să ia să împartă la ceilalți din cetăți și să aibă toți apă ocrotitoare pe cale de duhul cel străin de Dumnezeu, și iată, ne pregătim, fiilor, să așezăm sfințirea apei și trimiterea ei în cetăți, căci vremea cea făcută de om așa este acum, iar voi aveți pe Domnul, Care vă poartă de grijă, măi fiilor.

Pace vouă și zi de praznic sfânt, pace, fiilor! Binecuvântată să fie pregătirea praznicului Bobotezei! Apoi câte un sol din fiecare colț de țară pe unde sunt cei ce iubesc cuvântul Meu și locul Meu cu voi, va fi să ia și să ducă la cei ce așteaptă apă, și le voi trimite lor și hrană de cuvânt, căci sunt Păstorul, fiilor.

Acum aduc în amintire supunerea Mea încă din vremea zilelor prunciei, că M-au luat părinții Mei și M-au dus spre tăierea împrejur, după legea iudeilor, și ca să primesc numele cel pus de îngeri, numele Iisus, căci legea spune: «Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului». Atunci bătrânul Simeon M-a luat în brațe și M-a binecuvântat și a spus că voi fi lumina care luminează neamurile, dar și că sunt rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora din Israel, un semn care va stârni împotriviri.

Eram Fiul Tatălui ceresc, dar eram și Fiul Omului, și aveam să împlinesc ca un om rânduiala cea pentru om, iar supunerea Mea și a celor ce M-au crescut a fost deplină.

Și am, fiilor, cu Mine în sărbătoarea cea de azi pe marele Vasile, ierarh mare cu duhul și cu fapta în vremea lui de pe pământ, o, și nu mai este în vremea aceasta slujitor de altar al credinței unul ca și el, că acesta a vegheat fără răgaz și fără teamă de dușmani lucrarea bisericii lui Hristos și adevărul cel unul din ea, și a rămas acest sfânt cu nume mare peste cei de după el, dar și pildă de urmat pentru cei care păstrează din răsputeri nevătămată învățătura bisericii, căci două mii de ani au fost o vreme de luptă grea pentru păzirea în sfințenie a tainei bisericii Mele și am avut grijă mare prin cei sfinți pe pământ pentru această taină sfântă prin lucrarea bisericii Mele din neam în neam până azi, căci războiul lui satana a fost mare mereu, și a fost fără de astâmpăr ca și azi.

Și avem azi în amintire datinile creștinești, datini sfinte și cu mare taină pentru ele, măi fiilor, căci în ziua aceasta, ziua întâi a lunii întâi din an, după nașterea Mea pe pământ, strămoșii creștini ai acestui neam de azi mergeau cu urări și cu binecuvântări din casă în casă și sărbătoreau unirea plugarilor, munca pentru pâine și pentru pregătirea pâinii. O, și cum aceasta? Iată, se strângeau cete de copii, cete de tineri, de bătrâni, și luau plugușorul și plecau ca la arat pe la case și vesteau urări și se alungau cu ele duhurile rele, iar casa care nu primea pe cei purtători de urări nu era tot atât de păzită de relele de peste an.

Se mergea la miezul nopții când se deschid cerurile și se rosteau urări binefăcătoare și se spunea: Primiți cu plugușorul? A doua zi iarăși, cete-cete dis-de-dimineață și se mergea pe la case cu semănatul cu bob de grâu și se umpleau casele de boabe de semănat, purtate în trăistuțe pe cale.

O, era frumos, era sfânt acest obicei creștinesc, și amintea el de nașterea unui popor, de alegerea unui loc curat de arat și semănat, după cum sunt cuvintele plugușorului, pline de tâlc, căci propovăduirea cea pentru Dumnezeu e ca și plugușorul care lucrează pământul pentru semănat, o, și mergeau creștinii cu fluieraș, cu tobă, cu clopoței, cu tălăngi, cu instrumentul cel care scoate sunete ca mugetul boilor, și totul era minunat, și a rămas până azi din aceste obiceiuri sfinte, iar în biserici se rosteau molitvele sfântului Vasile, și care certau pe duhul rău și ocroteau pe creștini de uneltirile diavolești, o, și erau oamenii cu Dumnezeu pe pământ, și Dumnezeu era cu oamenii mai mult, mai mult, și Își semăna cuvântul peste ei, și erau oamenii mai cuminți, mai buni, mai sfinți, mai cu dor de cer.

După ce treceau sărbătorile și urările începeau creștinii munca pentru pâine și era pe acest meleag țara pâinii, țara tainelor lui Dumnezeu, și iată și acum, la sfârșit de timp, este țara pâinii aici, că este cuvântul Meu în ea spre hrană, căci Eu sunt Pâinea Care Se coboară din cer spre hrana bisericii Mele, precum este scris.

Eram în mijlocul unui norod din cetăți diferite și le-am spus pilda semănătorului și că o parte din sămânță a căzut lângă drum și a fost călcată cu picioarele sau mâncată de păsări, iar alta a căzut pe stâncă și, răsărind, s-a uscat de lipsa umezelii, și alta a căzut în spini și spinii au înăbușit-o, dar o altă parte din ea a căzut pe pământ bun și a crescut rod însutit. O, este vorba de cuvântul lui Dumnezeu această sămânță, dar diavolul stă la pândă lângă cei ce aud și le ia cuvântul ca nu cumva, crezându-l, să fie mântuiți. Sămânța de pe stâncă nu prinde rădăcini, și cei ce o primesc cu bucurie cad apoi în ispite. Sămânța căzută între spini nu prinde rădăcină din pricina grijilor și avuțiilor și a plăcerilor vieții și nu ajunge ea la coacere. Dar sămânța căzută pe pământ bun e cea căzută în omul cu inima curată și rodește în răbdare, și celui ce are i se va da, dar celui ce nu are i se va lua și ce i se pare că are, precum este scris despre pilda semănătorului.

Și iată taină mare, că a fost ales pentru semănat pământul cel de azi al neamului român și a făcut rod, și este scris în istoria acestui neam urarea plugușorului, care arată prin cuvinte că a fost semănată sămânța lui Dumnezeu în pământ bun.

Și a fost în vremea zidirii bisericii Mele un împărat ivit de departe, din sămânța acestui neam trăgându-se el, o, și a fost el de Dumnezeu rânduit să vină să aleagă acest meleag ca să vin Eu, Domnul, cu semănatul și cu semănători să semănăm sămânță ca să iasă grâu bun, popor creștin să fie acest neam. Se spune în povestea plugușorului rostit pe la case că acest împărat și-a luat calul și s-a ridicat în scări și s-a uitat peste pământ ca să aleagă loc curat de arat și semănat, o, și acest loc a fost pe acest pământ, al strămoșilor pe atunci, și Dumnezeu a semănat sămânța Sa prin cei ce au venit cu împăratul, și au lăsat aceștia vestea împărăției cerurilor și a împăratului ei Iisus Hristos, o, și s-a născut atunci această țară, odată cu Mine s-a născut, și s-a numit de către Tatăl a Mea, țara Mea, și este ea creștină de două mii de ani, și nu s-a uscat sămânța Mea în ea, căci locul a fost bun de semănat, o, și rosteau străbunii povestea plugușorului acestui neam, și nu erau spuse în zadar aceste taine și toate erau sub grija lui Dumnezeu și se rosteau peste acest pământ și se rostesc până azi.

Am spus mai deunăzi popoarelor pământului și așa le-am spus: Nu vă întrebați de ce aici, căci Eu vă voi grăi despre această taină mare și vă veți mângâia, că e vreme de lumină mare, că vine lumina.

Ieșit-a Semănătorul să-Și semene sămânța Sa și a căzut ea aici, în pământ bun, iar acum depănăm amintirile sfinte, pe care vrăjmașul antichrist tot dă să le șteargă și să fie uitate, dar nu, nu-i dau voie să umble la tainele Mele, căci dacă a lucrat prin oamenii lui să oprească în biserica neamului român citirea molitvelor de certare a diavolului ca să se depărteze de pe acest pământ din casele creștinilor români lucrul satanei, potrivnicul lui Dumnezeu și al sfinților lui Dumnezeu, acum rostesc sfinții din cer certarea asupra diavolului, iar sfântul ierarh Vasile în ceată mare lucrează și depărtează pe satana de peste tot locul acestui meleag sfânt, iar în mijlocul poporului cuvântului Meu se rostește odată cu sfântul Vasile depărtarea diavolului de pe pământul român și de peste tot neamul creștinesc de pe tot pământul, și iată:

Să te certe pe tine, diavole, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dimpreună cu toți sfinții lui Dumnezeu și cu poporul cuvântului! Trage-te în lături cât mai departe de cei botezați creștinește! Iar țara aceasta, să știi cu toți slujitorii tăi diavolești, că ea este țara Domnului Iisus Hristos, născut în ieslea oilor acum două mii de ani, odată cu nașterea acestui popor, de două mii de ani încreștinat după datina cea lăsată peste primii creștini, căci neamul creștinesc este neamul lui Dumnezeu pe pământ, iar alte popoare peste care s-a semănat sămânța Mea n-au păstrat-o, n-au avut pământ bun, prielnic până la sfârșit, dar a rodit aici sămânța, a rodit înmiit, și este țara pâinii acest meleag, este și azi și are pâine din cer, pe Mine cuvânt pe pământ.

Arhiereul Vasile strigă la slujitorii bisericii, îi strigă să se ridice la lucrul cel sfânt dacă s-au dorit slujitori pentru Dumnezeu, și le spune el lor așa:

— Voi, slujitori la altare, puneți mâna pe plug și arați și semănați ca să iasă grâul și să crească bogat în spic! O, nu vă temeți de stăpânii lumii, ci temeți-vă de Dumnezeu și luați înțelepciune de sus, nu de pe pământ, căci temerea de Dumnezeu este începutul înțelepciunii sfinte! Temeți-vă de Dumnezeu și fiți înțelepți de sus, căci știința cea de la oameni luată și împărțită peste tot spre pierzarea multora, nu este ea înțelepciune, ci este iscodirea facerii lui Dumnezeu, o, și nu este voie să ispitească omul pe Dumnezeu, căci diavolul îi aduce omului doar închipuiri, nu adevărul cel sfânt, o, că nu pământul a fost zidit pentru soare, ci soarele a fost zidit pentru pământ în ziua a patra de la facerea cerului și a pământului, iar ce este în afară de aceasta este iscodirea tainelor facerii lui Dumnezeu și este păcat.

Iar voi puneți mâna pe plug și uitați-vă la cer, și așa să lucrați ca să ocrotiți turma Domnului, că eu numai pentru ocrotirea bisericii am trăit și am luptat și am tăiat minciuna și eresurile, că mă durea de turmă și o păzeam de lupii cei înțelegători, și care înțelegeau doar ca ei. Iar voi fiți forța și sarea pământului și dați în lături lucrarea rea, care se apropie de biserică și de tainele ei sfinte, iar Domnul Dumnezeul nostru vă va răsplăti vouă la arătare.

— O, slujitorule vrednic de slujire la altar, mare ți-a fost râvna pentru adevăr, pentru biserică așa cum a fost ea așezată la început prin apostoli și prin sfinții ei! Nu se umblă la lucrarea lui Dumnezeu, nu se umblă omenește, ci doar trebuie urmată ea cu pază mare.

Voi, slujitori de azi peste biserica neamului român, o, ați greșit neamului român, că n-ați voit să Mă ascultați să nu mergeți spre amestecătură de turme, și ați clătinat poporul cel credincios și cunoscător pentru taina și mersul bisericii.

Iată, știința omenească dă să umble la taina lui Dumnezeu, dar nu se poate aceasta, și s-a greșit mult acum o sută de ani că s-a mutat din calendar locul și timpul sărbătorilor sfinților. Vegheați dar, și nu mai îngăduiți stricăciunea să lovească în cele așezate de sfinți. Soarele a fost făcut de Dumnezeu pentru pământ și are legea lui și răsare și apune şi iarăşi răsare, iar arhiereul Vasile are învăţătură desluşită pentru cei de după el, ca nu cumva să rătăcească aceştia prin ştiinţa omenească şi rătăcitoare, şi iată câtă necunoştinţă este în cei ce ispitesc tainele facerii, puse sub stăpânirea lui Dumnezeu, și nu a oamenilor ispititori!

Puneți mâna pe plug și arați și semănați ca și cei de la început, ca nu cumva să dați să clătinați temelia cea dintâi și să cădeți voi de pe ea, iar ascultarea de sfinți și de părinți vă va dovedi pe voi că aveți iubire de Dumnezeu și de oameni, dar altfel nu.

O, nu ispitiți pe Dumnezeu voi, oameni! Lăsați turnul Babel să se dărâme și să se strivească, dar nu vă luați după cei care dau să-l zidească iar, și care-și scriu osânda.

E vremea să-și vină în fire toți, toți, că vine lumina și va fi lumină, și nimeni nu va mai avea unde să se pitească de ea, căci ea învederează totul și alungă întunericul cu puterea ei.

E o altă vreme acum. S-a scris până acum despre cuvântul lui Dumnezeu, de două mii de ani s-a tot scris, iar acum Eu Însumi grăiesc, și se scrie, căci pe pământ nu mai este nimeni lăsat să spună că Eu sunt acest cuvânt, că Eu grăiesc, că vin și lucrez Eu Însumi, o, și toți sunt sfătuiți să dea din gură în dreapta și în stânga împotriva adevărului din acest cuvânt.

Omul trebuie să creadă în înviere, o, și are mult de lucrat pentru aceasta cu Mine, cu Cel înviat dintre morți. Cei care au înviat înaintea Mea au avut pe cineva care a lucrat întru Mine pentru învierea lor. Cu Mine însă n-a fost tot așa. Eu Însumi M-am sculat din mormântul în care am fost pus cu pecete peste el, ca să-i dau omului credința în înviere, iar când va fi învierea cea de obște a celor adormiți, să aibă omul parte de înviere, să aibă prin credința pe care a avut-o pe pământ, așteptând cu nădejde, precum este scris.

O, și să se audă cuvântul Meu până la margini și să creadă toți în el! Amin.

În sfârșit, iar și iar pun binecuvântare pentru gătirea praznicului Bobotezei și dau să-i rog pe cei ce vor lua apă sfințită, să-i rog să ia în vase vrednice de ținut aghiasmă în ele, o, măcar aghiasmă, dacă altfel nu se vrea mai mult. Fiecare creștin să-și facă rost de vas plăcut lui Dumnezeu și să-l aibă pregătit să i se toarne în el aghiasmă, și dacă poate, să depărteze pe cât poate vasele necurate prin aluatul din care sunt făcute. O, că Mă doare când văd atâta necinste peste cele făcute de om, și care intră în om, dar se bucură satana când pe Mine Mă doare lucrătura lui cea rea.

Aduc și Eu, Domnul, aduc urare de început de an, căci anul se numără și după nașterea Mea pe pământ, și e acum ziua întâi a lunii întâi după nașterea Mea, și de atunci este vremea Mea pe pământ, numărul anilor de la Hristos numărați.

Aduc urare sfântă și spun: Pace și sănătate, iertare și iubire, credință și putere sfântă să ai, popor al cuvântului Meu!

Pace dulce și sfântă! Țara pâinii să fii, popor român, iar țarina ta să poarte pe Domnul pe ea cu împărăția Sa!

O, pace vouă! Pacea Mea peste acest meleag și peste neamul de pe el, și neam creștin să rămână acest neam pe vecii!

Sfârșesc acum cuvântul Meu cel de azi și îl semnez cu numele Meu:

Iisus Hristos.

Amin, amin, amin.

14-01-2021

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan



Se poartă pe deasupra încă duhul și cântarea îngerilor, duhul praznicului Nașterii Mele pe pământ, o, că mare a fost pentru cei din cer mângâierea în ziua aceea, când Eu, Fiul Tatălui Dumnezeu, M-am născut ca un om ca să cresc și să Mă arăt cine sunt, și M-am arătat. Eram iubirea care a venit după omul pierdut din Dumnezeu. Eram mila care căuta să șteargă păcatele pentru care omul se desparte de Dumnezeu. Eram Salvatorul, Trimisul Tatălui eram, și așa M-am arătat, și smerit am venit să Mă arăt.

Rând pe rând s-au întrebat mulți, cum de am ales să Mă nasc în mijlocul staulului oilor, în iesle pe paie, între oițe și mieluți, în coliba păstorească, așa cum cuvântă colindele pentru nașterea Mea?

O, fiilor care Mă primiți și-Mi așezați în carte venirea și cuvântul pe pământ, am venit între oițe ca să fiu Păstor, să-Mi pasc turma am venit. De aceea am tras în locașul oilor și al păstorilor de oi. N-am venit să fiu vreun cezar, vreun rege, sau cine știe ce rang pământesc să port. Nu, fiilor, nu sunt decât Păstorul Cel de sus, Cel blând, Cel smerit, iar acum cobor pe pământ cu glasul Meu de Păstor ca să împlinesc Scriptura care proorocește că va fi numai un Păstor, și Acela va păstori turma, și așa va fi o turmă, o singură turmă, și nu altfel se va împlini această profeție. Dacă numai un păstor este păstorul, mai se poate spune că sunt mai multe turme, și apoi mai mulți păstori? Se va mai putea să fie mai multe feluri de păstori când va fi să fie o singură turmă?

O, pace vouă, fiilor! Nu știu cei ce-și zic păstori de turme, nu știu despre voi mai nimic, și de aceea zic ei cu mintea lor, din necunoștință zic că voi sunteți altceva decât turma pe care Eu o păstoresc, Eu Însumi, fiilor, așa cum scrie în Scripturi și în prooroci despre Mine că voi veni și voi fi Păstorul oilor Mele și că le voi aduna de peste tot cu fluierașul, cu cuvântul Meu le voi aduna și le voi fi Păstor.

O, dar ale cui sunt oile pe care Eu nu le păstoresc acum ca și pe voi? Fiilor, fiilor, sunt ale altor păstori, sunt ale celor ce nu le păstoresc, ci doar le iau lâna și darul lor, darul cu care ele plătesc lui Dumnezeu, Care le hrănește din bunătățile milei Lui pentru făpturi. Iar oile Mele, o, fiilor, sunt cele ce aud glasul Meu și merg după Mine, că e dulce glasul Meu, și după glas Mă cunosc oile Mele, iar după alt păstor ele nu merg.

Și iată, să înțeleagă acum de la Mine păstorii de turme de ce nu vin după Mine oile lor, și de ce voi sunteți oile Mele și de ce vă hrănesc Eu, și nu ei. O, câte ar fi să mai înțeleagă ei dacă i-ar ajuta mintea și pe ei, dacă ar iubi și ei pe Dumnezeu, nu numai lâna și laptele oilor și supuse sub frica de ei, de cei cruzi cu ele!

Este scris în Scripturi de ce rătăcesc oile Mele prin toți munții și de ce suferă în tot felul fără de vindecare. Este iarăși scris prin prooroci de ce vin Eu spre ele, spre oi ca să le păstoresc Eu Însumi. O, cum să nu vin? Nu trebuie să vin să le caut și să le port de grijă și să le vindec și să le leg ranele și să am grijă multă de cele mai sănătoase, mai grase, și care nu mai trebuie să fie doar jupuite pentru ca să îmbogățească pe păstori?

Păi voi, voi, păstori care n-aveți grijă de oile Mele, voi vă mai și supărați pe oi, vă mai și mâniați pe ele, pe cele care ascultă de glasul Meu de păstor de oi, vă mai și mâniați pe ele? O, cum de le numiți taman pe ele oi rătăcite? Dar ale voastre cum sunt? Sunt nerătăcite?

O, fiilor care vă ziceți păstori de oi, sunt rătăcite oile voastre, sunt dintre cele rătăcite, de vreme ce nu aud, nu ascultă glasul Meu când vin din cer și păstoresc.

Am coborât din cer acum două mii de ani, am coborât Copil, Prunc mic ca să cresc pic cu pic și să nu-Mi uit obârșia de Păstor. Am coborât din cer între păstori, în staulul oilor, ca să se înțeleagă peste timp că n-am venit pentru cine știe ce rang pe pământ, nu să fiu rege sau Cezar, sau Faraon, o, nu de asta am venit, ci doar Păstorul oilor Mele să fiu, de aceea am venit, iar când să-Mi fac lucrarea pentru care am venit de la Tatăl ca să pasc turma Tatălui Meu, s-au temut regii și M-au scos afară din turmă ca pe un străin. O, dar ei știau cine sunt, știau din Scripturi și știau bine, așa cum și preoții de azi știu cine sunt Eu, Cel ce vin să-Mi păstoresc oile, că păstorii de azi Mă cunosc după cuvânt, dar ca și cei de atunci au scaune de domnie sub ei, au ranguri, au grade mari, o, și de aceea nu pot ei sluji pe Dumnezeu, căci Dumnezeu nu este ca ei, și este blând și smerit, și este cu cei săraci și mici, și nu poate Domnul în palate și în jilțuri de odihnă, o, nu, că Domnul este doar Păstor, doar pe pajiște Își are lucrul Său, doar între oi ca să le păzească de lupi, de cei îmbrăcați pe deasupra în haină de păstori, de regi, de cezari, de mai-mari ai pământului.

O, cine să aibă pe pământ grijă de oile Mele? Mi-e milă, Mi-e tare milă de ele și am venit de la Tatăl după ele, am venit să le fiu Păstor, să le port de grijă, căci păstorii de oi trăiesc pe picior mare, huzuresc pe tronuri moi, se dau mari, cruzi, bagă teamă în oițe, le iau laptele și lâna și atât, cer mereu să li se tot dea, cer să-și facă palate și tronuri și stau pe spinarea oițelor trudite pentru ei, o, și se mai miră, de pe tronurile lor se miră de oile sfâșiate și rătăcite prin spini de colo-colo în căutarea unui păstor pentru ele, dar nu-și găsesc, decât fățărnicie, îngâmfare găsesc, iar milă nu, și nu știu ele că nu găsesc pe nicăieri pentru ele oricât ar căuta cu nădejde vreo milă.

O, vin Eu cu mila, vin Eu, că e vremea să vin să le miluiesc, să-Mi adun oile și să-Mi las glasul peste ele şi să Mă cunoască după glas şi să fie vindecate de mila Mea de Păstor al lor, o, şi tot mai mult voi avea grijă să fiu în mijlocul lor şi să se audă glasul Meu peste pământ, iar când ele sunt prinse printre spini şi ciulini să vină la Mine să le curăţ, să le pansez ranele, să le port pe braţe, să le iau în spate şi să le duc la izvorul Meu cel dulce şi plin de viaţă pentru oi.

Fiilor, fiilor, au pus lacăte pe bisericuţe şi plâng oile Mele. O, cum să nu vin la ele? Cum să stau cu cei din cer când oile plâng şi-şi caută păstori care să le poarte de grijă?

Fiilor, fiilor, n-au primit păstorii care-și au turmele lor, n-au primit preoții cuvântul Meu de peste voi și de peste ei, că mult le-am grăit și lor, și v-am spus să le trimiteți și lor ca să știe că le grăiesc și lor.

Iată cum va fi cu ei, cu păstorii de turme: Vor părăsi locurile lor de domnie și de odihnă, și asta pentru că au lovit în voi, în Mine și în voi, iar Eu eram Păstorul, și am dorit să le dau și lor iertarea și cărarea, și să nu rămână scriși în istorie și în cer potrivnici ca și cei de acum două mii de ani, dar duhul îngâmfării nu-i lasă pe cei cu grade peste ei, nu-i lasă să se aplece așa cum M-am aplecat Eu pe pământ, și iată, numai Dumnezeu Se apleacă, iar omul nu poate ca Dumnezeu.

Voi însă, fiilor, sunteți niște copii și v-ați aplecat Celui ce Se apleacă fiindcă v-a ajutat mintea, fiindcă ați cunoscut glasul Meu și fiindcă Eu cunosc oile Mele și vin la ele, și ele Mă cunosc și Mă primesc, iar Eu le păstoresc și le port de grijă cu mila Mea cerească, fiilor.

Suntem încă în duhul praznicului Nașterii Mele, iar în ziua aceasta are serbare între sfinți apostolul Duhului Sfânt, Ștefan cel tinerel, cel plin de râvna mărturisirii lui Hristos peste cei tari la cerbice ca și cei de azi mai-mari stătători peste oile Mele, căci oile nu-s ale lor, dar mai știu ei aceasta?

Au fost mustrați cei de pe tronuri, au fost mustrați cei necredincioși de duhul mărturisirii coborât în Ștefan cel tinerel, dar plin de Duhul, iar ei s-au mâniat, și nu s-au umilit nicidecum, căci se simțeau mari de tot, și, mâniindu-se, l-au ucis cu pietre pe mărturisitorul Meu. Atât s-au priceput ei să facă, iar altceva n-au putut cei neputincioși, dar Ștefan a fost slăvit de îngerii trimiși de Dumnezeu să-l conducă înaintea tronului slavei de sus, o, și au rămas cu judecată aspră cei ce au lucrat uciderea lui, căci singuri și-au lucrat judecata cea grea, iar Ștefan a fost slăvit de cei din cer și i-am dat lui îmbrățișarea Mea și l-am așezat în fața Tatălui Meu ca rod al credinței tari, ca bobocel al neamului creștinesc, care avea să se arate peste pământ și peste veacuri, popor al lui Hristos.

O, copil tinerel și tare cu credința, ți-am ieșit înainte, ți-am ieșit în cale spre cerul sfinților Mei și L-ai mărturisit pe Tatăl, Care Mă avea de-a dreapta Sa. Mare ți-a fost dorul de mărturisirea lui Hristos, iar urmașii Mei te-au numit întâiul rod, întâiul bobocel. Acum ești slujitor mare între slujitorii cei din cer. Duhul Meu Se odihnește peste tine între sfinți în ziua ta de sobor în mijlocul ucenicilor mărturisitori pentru Mine pe pământ în fața celor mari și necredincioși, necredincioși mari. Pace ție în cuvântul tău cel de azi!

— Izvorul mărturisirii sfinților Tăi Tu ești, Doamne. De la Tine au cei ce mărturisesc că ești Hristosul Tatălui, și rușinați sunt toți mai-marii, toți îngâmfații, toți trufașii sunt doborâți prin curajul mărturisirii celor ce Te vestesc pe Tine Dumnezeul Cel Unul peste tot, Adevăratul nostru Dumnezeu.

Mare mângâiere ne cuprinde când suntem întru venirea Ta la poporul Tău, care-Ți poartă peste pământ venirea Ta în cuvânt în vremea Ta cu ei, Doamne! Toți sfinții care-Ți însoțesc venirea și cuvântul venirii Tale la ei, toți ne aplecăm cu mare duioșie înaintea lor, a celor ce Te poartă din cer spre pământ, și peste pământ apoi, Doamne.

O, ce măreț, ce frumos lucrezi cu ei în vremea aceasta a Ta cu ei, ce frumos, Doamne! Privirea celor de sus ai Tăi e tot o mângâiere pentru ei, că noi vedem starea și lucrarea Ta toată cu ei și toată slava ei și a Ta.

Vor curge lacrimi mari și multe și vor fi dureri asupra celor ce n-au putut cu mintea lor să-Ți cunoască glasul de Păstor, cu care tot vii și tot pregătești calea și ziua slavei celei mari, când vei fi văzut de toți, chiar și de cei ce Te-au străpuns atunci pe cruce, pe calea crucii cu cuvinte de hulă și de dispreț mult spre Tine, Dumnezeule Doamne.

O, dă-le vreme de pocăință la toți cei necredincioși, dar dă-le darul umilinței, Doamne, căci fără umilință nu vine căința, nu vine, Doamne. O, dă-le celor ce nu au, dă-le și lor ca să aibă și ei din cer, căci din cer vin bogățiile, nu de pe pământ vin.

O, slavă Ție, slavă Ție, Doamne! Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina! Amin.

— Pace în cer și pe pământ, laolaltă pace peste voi, peste cei ce sunt ai Mei! Soarele răsare peste pământ și apune și iarăși răsare, dar cuvântul Meu nu mai are stat, căci stă de veghe peste pământ, stă luminând ca să fie lumină, tot timpul lumină, și ca să se depărteze întunericul de peste tot, iar cei de pe pământ să vadă deslușit calea și cuvântul Meu pe cale spre pământ, și toți vor avea cunoștință de Dumnezeu și se vor apropia să ia această hrană și se vor îndemna unii pe alții, spunând: Veniți spre Domnul, veniți spre Cuvântul lui Dumnezeu, veniți să învățăm de la Domnul și să aflăm calea și să mergem pe ea!

O, fiilor, așa este scris să se împlinească, și se va vesti peste tot pământul și peste tot se va găsi cuvântul gurii Mele și va suna el de la o margine la alta până la toate marginile, și apoi va veni slava Mea, precum este scris, și nu va mai fi necredință, o, nu va mai fi.

Fiilor, fiilor, fiți mieluțeii Mei, fiți blânzi și smeriți cu inima, căci Eu vă sunt Păstor blând, sunt blândul Păstor, o, fiilor. Amin, amin, amin.

09-01-2021

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Nașterii Domnului



În ziua aceasta de praznic sfânt pentru Mine, fiilor, și pentru voi, cei ce credeți ceea ce vă dau Eu să credeți, Mă așez cuvânt de naștere în ieslea Mea de la voi, în ieslea Mea cu voi în mijlocul lumii de pe pământ, și vin pe lume așa cum am venit acum două mii de ani, când mama Mea Fecioara M-a sprijinit să vin, după ce îngerul a venit la ea și i-a spus că vin născut pe pământ din Tatăl și din trupul ei fecioresc, și ea s-a supus crezând. Iar acum Mă sprijin pe voi, după ce am pus în voi credință că vin cuvânt în lume, că Mă nasc Cuvânt în ieslea Mea cu voi și Mă ajut cu voi ca să pot să vin în lume, și lumea, fiilor, nu are nimic în Mine, iar Eu n-am nimic în lumea aceasta, dar vă am pe voi, o, fiilor, și îi am în ea pe toți cei care cred ca și voi că vine Domnul pe pământ cuvânt, iar dacă vă am, iată, vă aduc din cer și vă fac împărțitori de Dumnezeu și vă fac vestitori înaintea Mea ca să-Mi vestiți cărarea și ziua slavei Mele depline și a împărăției lui Dumnezeu peste toți cei de pe pământ, așa cum și acum sunt Împărat peste toți, căci sunt Fiul Tatălui Împărat al împărăției cerurilor, fiilor, și îi am ai Tatălui și ai Mei pe toți cei cu putere și cu iubire de credință ca a mamei Mele Fecioara, căreia lesne i-a fost să creadă și să primească pe Dumnezeu întru venirea Sa pe lume acum două mii de ani, o, și tainic am stat pe lume treizeci de ani, și apoi M-am vestit Fiu al Tatălui, iar cei ce au auzit și au înțeles cine sunt s-au temut și au împlinit ei Scriptura răstignirii Mele, iar Eu am împlinit atunci Scriptura învierii Mele și biruința cea mare asupra lui satana, stăpânitorul acestui veac, și am biruit moartea cu biruința Mea cea mare. Și iată-Mă după două mii de ani cu amintirea zilei nașterii Mele din mamă Fecioară, căci Tatăl Meu așa a binevoit pentru Mine și pentru ea, iar în ziua aceasta petrec cu voi praznicul nașterii Mele, a Pruncului Iisus Hristos, și stăm la masă de praznic sfânt și scriem carte din cer cu voi pe pământ, fiilor, și zic în marea Mea iubire: Pace pe pământ, și slavă multă lui Dumnezeu întru cei de sus, Mântuitorului Iisus slavă!

Sunt Mântuitorul, sunt Mesia Tatălui ca și acum două mii de ani. Sunt Crăciunul creștinilor Mei, fiilor, și sunt al celor ce împlinesc taina credinței și voia Mea cu ei și peste ei pe pământ. O, nu e o poveste și atât venirea lui Moș Crăciun, cum numesc oamenii sărbătoarea nașterii Mele. E adevărată această amintire sfântă și a rămas ea de atunci și până azi, căci în ziua nașterii Mele am primit daruri la iesle de la cei trei magi sosiți din depărtare pentru ca să-Mi afle și să-Mi vadă și să-Mi vestească nașterea, iar ei erau stârniți de Tatăl Meu pentru drumeția lor spre ieslea nașterii Mele, căci Tatăl a voit să primesc daruri, așa cum primesc pruncii cei mici de la părinții lor, și de atunci a început taina Moșului Crăciun, iar taina se înființează la vedere și primesc cei mici daruri în numele lui Moș Crăciun, în numele Meu, căci Crăciunul este numele Meu, al Celui ce a creat cerul și pământul și omul, văzutele și nevăzutele facerii lui Dumnezeu, și vai și iar vai celor ce mint sub nume de oameni de știință ca să-L biruiască ei pe Cel ce a fost și este Făcătorul a toate! Vai lor, celor ce se încumetă să mintă mereu și să spună că ei știu, că ei au descoperiri, că ei sunt deștepți, că ei cunosc pe cele ce sunt sub stăpânirea Domnului Dumnezeu!

O, câtă înșelare pe lume, o, câtă, fiilor! Dumnezeu a făcut văzutele și nevăzutele și a făcut hotar între ele ca să se știe ce este pentru vederea ochilor oamenilor și ce nu este să vadă ei din cele ce sunt sub stăpânirea lui Dumnezeu. Și atunci cine ești tu, cel ce-ți pui nume de om de știință? Ești cel hoț, cel care ai furat din cele de sub stăpânirea lui Dumnezeu și minți lumea că știi tu. O, nu știi, decât cât ți-a lăsat Dumnezeu să știi, iar mai mult de atât nu poți să fii, oricâte aparate ți-ai zidi ca să-ți ajuți să vezi cu ele, și cu care treci peste Dumnezeu din pricina îngâmfării și a dorinței tale de a fi mai mult ca Dumnezeu, dar nu, tu ești iscoditorul, și toți cei ca tine sunt urmașii celui ce a furat din pomul cunoașterii, dar n-a putut cunoaște decât că e gol de tot înaintea lui Dumnezeu, gol și rușinat și ascuns în sine, dar descoperit fur, furul care întinde mâna unde nu-i pentru el.

Omul care-și dă nume de om de știință nu crede că este Moș Crăciun, că vine Moș Crăciun cu daruri, căci aceasta cred numai copiii, numai cei ce au putere să creadă și să fie ei ai împărăției cerurilor, în care ei cred, iar oamenii mari cred în ei înșiși și în cei ca și ei păcătoși prin iscodirile minții, dar Eu surp, ca un Făcător ce sunt, surp pe cei ce împart minunile minții lor nevăzătoare decât pentru năluciri născocite din duhul iscodirii, duhul lui satana, care lucrează desființarea lui Dumnezeu din mintea omului și de pe pământ, că-i supărat satana pe Dumnezeu, e supărat de moarte, că moartea e partea lui și numai moarte se pricepe să facă și să împartă, dar lupta lui oarbă e slabă ca și el, ca și minciuna născută din el, o, și se va găta această luptă, că vine lumina, vine venirea Mea, iat-o cum vine și cât vine! Și vine cu Mine odată plânsul și scrâșnirea dinților celor ce s-au dat dumnezei de tot felul, de toată mâna, și care înșeală oamenii de pe pământ ca să se împotrivească lui Dumnezeu Făcătorul. O, nu, că iată, vine Moș Crăciun, vine cu daruri de sus, vine cu îngerii și cu sfinții în zeci de mii, precum este scris să vină, și măreață este venirea Mea și plină de daruri și de bucurii de sus pentru cei ce plâng pe pământ de dor după adevăr, iar adevărul Eu sunt, o, și măreață este taina adevărului, și toate tainele lui se vor descoperi în lumină și va fi tânguire pentru cei dintru întuneric la vederea luminii, și fericiți sunt și vor fi cei ce se vor arăta cu credință și cu căință de partea luminii și a nașterii din nou a lumii, iar Eu sunt tot o fericire că pot să grăiesc și să așez pe pământ cuvântul adevărului, pe Duhul Sfânt, Care zidește iarăși lumea.

O, ce măreață a fost și a rămas ziua nașterii Mele pe pământ acum două mii de ani! O, și ce măreață este și va fi ziua venirii Mele cu zecile de mii de sfinți, cu cei în care M-am slăvit pe pământ prin vreme cu viața lor, cu dragostea lor, cu credința lor în Mine! O, și Mă tot întreabă ei rând pe rând vreme de două mii de ani: «Doamne, până când? Te-am iubit și Te-am urmat cu credință și cu dor. Până când, ca să vedem prețul acestei iubiri și așteptarea lui?».

O, până acum, iubiților, că iată, cu voi sunt, și Mă port întru iubirea Mea cuvânt pe pământ cu voi în zeci de mii, precum este scris că vine Domnul, și iată-Mă, și nu Mă împiedic să vin dacă nu este credință în lume ca să vin, căci scris este: «Cine este sfânt să se sfințească încă, iar cine stă în fărădelegile acestui veac să facă așa și mai departe, că ziua Mea vine când nimeni nu se așteaptă să vin și să dau fiecăruia după cum este fapta sa».

O, fiilor de la ieslea Mea de cuvânt, Mă fac cunoscut lumii de pe pământ că Mă nasc cuvânt și că vin de la Tatăl și că nu vorbesc de la Mine Însumi și că Tatăl Îmi dă ce să lucrez, Îmi dă, ca și acum două mii de ani Îmi dă. O, câți M-au cunoscut atunci? Puțini de tot, iar ceilalți mulți de tot erau cu capul în norii lor, ca și cei mulți, mulți din vremea aceasta.

Voi, fiilor, voi, și toți cei ce cred în Mine și în cuvântul Meu ca și voi, o, căutați să știți bine pe Iisus Hristos, ca nu cumva să vă fure mintea și înțelegerea cea bună filozofiile acestui veac trecător. Dacă junca scapă în lucernă se umflă și poate să și moară. Așa sunt cei ce iau de la cei ce-și zic oameni de știință și filozofi și cum vor să mai fie ei numiți, o, așa sunt cei ce pun pe piatră momeala lor pentru cei botezați și nebotezați bisericește, după datinile sfinte coborâte de la început pentru cei ce dau să urmeze pe Hristos pe pământ, căci este orânduială să Se așeze Duhul Sfânt peste cei botezați, dar cel botezat nu lucrează apoi pe Duhul Sfânt al botezului, al încreștinării când a devenit creștin prin botez, și se apleacă spre izvoare străine de cele din cer venite pe pământ pentru ca să fie creștin omul prin ele.

Fiilor, fiilor, aveți mare și multă grijă pentru voi, aveți grijă de cămașa botezului, nu cumva să vă fie sfârtecată și să nu vă mai cunoască Dumnezeu că sunteți ai Săi, căci când dați să credeți ceva care nu vine din Dumnezeu, și dați să credeți și să amețiți de pe piatra statorniciei întru Hristos, pierdeți harul, fiilor, și vă tot duceți cu capul în jos, de nu mai știți de voi și de Dumnezeu, căci cu Domnul dacă voiți să fiți trebuie să fiți cuminți ca niște prunci ocrotiți de El de toți dușmanii, și trebuie să rămâneți și să mărturisiți și să vă păstrați în El, fiilor. Că Mă uit tot timpul peste cei ce iau cuvântul Meu de cârmă a lor, și Mă uit cum iau ei și de la omul îngâmfării acestui veac întunecat din pricina lipsei de lumină a lui Dumnezeu în mijlocul lumii, o, și dau să am grijă, numai să fie ascultători cei care se lasă sub ocrotirea Mea, că e primejdie să-și dea inimii orice fel de hrană de rumegat, că voi știți cum a murit Adam la șoapta cea străină și dușmană pe statul omului în Dumnezeu.

Omul ar fi să plângă pe pământ, ca să fie fericit apoi pe vecii, căci am spus: «Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia», și pe vecii vor avea mângâiere pentru lacrimile de pe pământ, nu lacrimi ude, căci sunt și lacrimi mai tari, sunt cele ale durerilor mari, ale dorului care așteaptă cu nădejde, și acestea nu se storc, ci stau și dor înăuntru în taină, fiilor.

Am spus atunci: «Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăția cerurilor pe pământ, și în cer apoi». Aceia nu-și murdăresc mintea cu știința cea de la oamenii care nu știu de Dumnezeu, căci Eu celor ce-și petrec viața în păcate nu pot să le dau să poarte de la Mine, căci sunt îngâmfați toți, toți, o, și ar fi măcar să se umilească pentru nevrednicia lor. Fiii lui Dumnezeu leagă totul de Dumnezeu, nu de oameni, că nu este știință în oamenii care iscodesc pe cele puse sub taina lor, căci oamenii născocesc ei și-și împart între ei ca la cârciumă pahare și amețesc de tot și duc pe oameni în amețeală și cad unii peste alții ca și cei beți de vin, dar cei săraci cu duhul nu iau de la oameni, că ei au pe Dumnezeu, Care le împarte după voia Sa ce și cât să știe ei, și a acelora este împărăția lui Dumnezeu, nu cea de pe pământ împărăție a lui satana, stăpânitorul acestui veac, și care amăgește pe tot omul cu năluciri, cu descoperiri, spune el. El însă nu poate zidi nimic, că nu el este Ziditorul, și nu poate el să facă ce face Dumnezeu, iar Eu vin curând, curând, și se vor despărți toate la dreapta și la stânga, și cine este sfânt se va sfinți încă, iar cel întinat se va întina și mai mult, căci așa spune Domnul: să-și ia fiecare plata sa.

O, n-au frică de Dumnezeu oamenii, și nici creștinii n-au. Dacă ar avea măcar creștinii această frică de Dumnezeu le-aș da daruri să poarte și să lucreze de la Mine cu ele planul Meu peste pământ și să-i găsesc așa îmbrăcați, și nu goi să-i găsesc, nu nelucrători și nu talantul dosit, că asta înseamnă să fii găsit îmbrăcat, să ai daruri de la Mine date și să le porți ca să ai plată și să am cu ce să-ți plătesc în ziua cercetării.

Te rog, creștine care iei de la Mine cuvânt de învățat, te rog, popor cu care am grăit din cer atâția ani, o, învață cum se cheamă că ești cu Dumnezeu pe cale, că El nu ți-a cerut picioarele pe cale cu El, ci inima și iubirea din ea și ascultarea cea din credință și după fapta credinței, nu mersul cu trupul și cu piciorul trupului iar cu duhul să tot stai în lume, adică cu mintea și cu ochiul ei, căci din lume dacă iei nu mai ești pe cale cu Mine, ci cu lumea ești, și lume ești și tu.

O, fiilor, luați de la Duhul Sfânt și nașteți-vă mereu din El ca să fiți ai Mei și ai Tatălui Meu. Duhul Sfânt a fost sămânța din care M-am născut Prunc ca și omul, și am venit prin pântece de Fecioară trecând ca să Mă arăt născut pe pământ. Duhul Sfânt M-a și vestit prin prooroci că voi veni născut din Fecioară și că voi fi Fiul Tatălui ceresc, căci Duhul Sfânt purcede din Tatăl, iar Tatăl grăiește prin Duhul Sfânt ca și Fiul, și grăiește Duhul Sfânt prin prooroci, după cum voiește Tatăl să împlinească și să arate voia Sa, și tot așa și tu să te hrănești, fiule creștin, și să nu cauți să știi de la omul de știință, că tu auzi împrăștiindu-se spuse de la omul de știință, dar tu nu-l vezi, ci doar crezi, și zici apoi că știi. O, fă așa și cu cele de la Dumnezeu împărțite și auzite și vei vedea ce este bine și ce este rău să iei și să știi.

Și acum mărturisesc lucrarea cuvântului Meu din vremea aceasta și spun: Așa cum s-au tras din Israel cei de acum două mii de ani apostoli ai Mei ca să vină după Mine să-i păstoresc Eu Însumi, născut din cer pe pământ prin trup de Fecioară, o, tot așa îi păstoresc și pe aceștia cu care merg acum cuvânt peste pământ pentru nașterea din nou a lumii. Și așa cum s-au împotrivit preoții de atunci învățăturii Mele peste ucenicii Mei, la fel și voi, preoți de azi, vă împotriviți să credeți, ba îi învățați și pe creștini să Ne privească departe de voi și de ascultarea de voi, pe Mine și pe ei. O, dar ei ascultă de Mine ca și ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, și cu care am mers mai departe cu istoria lui Dumnezeu pe pământ, și tot așa este și cu aceștia de azi, căci voi nu Mă primiți în casă la voi cu binele Meu pentru voi, și faceți și voi ca și cei de atunci, și nu dați să credeți cuvântului Meu din mijlocul acestor ucenici de azi ai Mei, și care sunt dintre voi, și nu sunt dintre străinii de datină bisericească, așa cum mulți s-au dus în lături.

O, Mă doare de voi pentru mâine, nu pentru azi, și de aceea grăiesc când și când și cu voi și vă rog să nu-Mi fiți dușmani ca și preoții de atunci, să nu-Mi fiți potrivnici venirii Mele la cei mici dintre voi, că de bucurat nu vă bucurați, ba vă luați unul după altul pentru necredință aproape toți, că așa ați găsit de cuviință să lucrați cu Mine, cu cuvântul Meu de acum. Eu însă vă îndemn cu duhul cald: nu fiți necredincioși până în sfârșit, ci fiți credincioși, fiilor! O, de ați sta și voi sub duhul ascultării Mele așa cum stau ei!

O, dacă n-aș fi Eu, Domnul, acest cuvânt sfânt, ar fi pierit de mult acest izvor viu, și prin care de aproape șaptezeci de ani grăiesc cu istorie scrisă pe acest meleag, dar Eu vin din cer, vin pe nori pentru nașterea din nou a lumii, o, fiilor tari la cerbice. O, de ce așa, oare, cu voi?

Am spus acum două mii de ani: voi mai găsi pe pământ credință când voi veni ca să vin? Iată, am pus credință în aceștia, care-Mi deschid când bat, și am călăuzit un popor și i-am dat din cer povață și hrană de cuvânt și l-am păstorit Eu Însumi. O, de atâta vreme stau la ușă și bat și la voi ca să vă aplecați și să Mă cercetați în cuvânt și să Mă credeți prin el și să Mă luați în casă și să-Mi spuneți: bun venit! Să fi făcut și voi ca preotul care-l creștea pe Samuel, că acela l-a învățat pe Samuel să Mă primească, să-Mi răspundă la chemare, să Mă asculte l-a învățat, și a crescut Samuel și a fost prooroc mare peste Israel și știa el de la Mine pentru popor, o, și s-a scris în Scripturi istoria lui Dumnezeu cu Samuel, așa cum și azi se scrie istoria Mea cu acești ucenici credincioși Mie și tocmiți pentru Mine, și care sunt dintre voi. Să fi ascultat mai-marii bisericii și ai țării, să fi ascultat de Mine prin ei așa cum regii pământului ascultau de la Daniel, proorocul Meu. Iată, se scrie această istorie pe pământ în vremea voastră și sunteți scriși în ea necredincioși, ca și preoții cei de acum două mii de ani, ca și regii cei de atunci, căci este scris în Scripturi că vin să-Mi păstoresc oile Mele Eu Însumi.

O, nu fiți supărați pe Mine și pe ei, pe cei ce slujesc cuvântului Meu de peste ei, căci vin cu norii deasupra și grăiesc de deasupra cuvântul Meu ca să fie așezat în cartea sa când vine.

Acești fii nu sunt despărțiți de voi. O, nu fiți supărați pe ei că se supun Mie, că iată-Mă în mijlocul lor cuvânt și pază, iar Eu sunt mai mare decât voi, fiilor slujitori. Cei de acum două mii de ani s-au îngrijorat să nu-și piardă scaunul de domnie și M-au socotit pentru aceasta dușmanul lor, dar s-au păcălit de tot, și au văzut aceasta apoi și i-a durut durere mare. O, nu fiți ca ei, și fiți credincioși, că nimic, nimic nu vă iau, ci vă dau, vă iubesc, chiar dacă voi sunteți așa de reci, de Mă țineți afară.

O, ce rău v-am făcut? Ce v-am luat din ale voastre de M-ați pus la pedeapsă ca să nu-Mi deschideți? Cei de atunci M-au trimis pe cruce. M-au primit însă păgânii și au crezut că sunt de la Tatăl venit pe pământ, și tot așa este și azi, căci credința, iată, nu este a tuturora, și este ea a celor ce se umilesc pentru Dumnezeu.

Am scris carte cerească în zi de praznic de naștere a Mea pe pământ și am dat să înduioșez pe cei tari, pe cei învârtoșați.

Voi, fiilor care-Mi credeți cuvântul, luptați-vă împotriva duhului pierzător și cunoașteți-i fața și lucrarea înșelătoare asupra celor ce cred de la Dumnezeu. Dacă iese cineva dintre voi socotiți-l vrăjmașul Meu și aveți grijă să rămâneți în rădăcină, fiilor, că vântul cel de două mii de ani potrivnic mersului Meu cu omul e tot atât de aprig ca în toate vremile asupra celor ce se alipesc cu Dumnezeu, cu mântuirea lor cea de la Dumnezeu.

Căutați să vă fie bine primită rugăciunea și suflet frumos să aveți pentru statura voastră înaintea Mea, fiilor. Cei mult păcătoși au știut cum să se roage și le-a fost ascultată rugăciunea și au iertat și le-a fost și lor iertat. Iar dacă Israel a prigonit pe fratele său, a căzut în robie grea apoi, și în vreme de durere s-au căit fiii lui Israel și M-au strigat să-i iert, și au fost ascultați și au fost iertați și dezrobiți apoi, iar altfel e slabă rugăciunea, e fără putere strigarea la cer.

Ziua naşterii Mele a fost taină mare, căci am venit să Mă fac cunoscut și să-i dau ajutor celui care Mă va cunoaște. Așa lucrez mereu, că milă Îmi este mereu, și am de sprijin pe mama Mea Fecioara și Ne mângâiem în dureri.

O, mama Mea, mamă Fecioară, e praznicul Nostru, mamă. Suntem aici în cetate cu sfinții, suntem cu cerul aici, mama Mea.

— Suntem acasă aici, ca și în cer acasă, că Tu ai casă aici, avem casă aici, Fiule Iisus. E dulce, și e și durerea dulce, e dulce amintirea bucuriei și a durerii mele de acum două mii de ani, când Tatăl Te-a așezat Prunc mic pe pământ, iar eu Te-am primit și Te-am ocrotit și Te-am hrănit ca mama pe fiu.

E dulce tot ce este cu Dumnezeu pe pământ! E dulce amintirea nașterii Tale, Fiule scump! Frumoasă a fost toată biruința cea pentru Tine în vremi de prigoană a Noastră, ca și cea de după răstignirea și învierea Ta, când duhul meu și-a căpătat pacea, căci Tu ai fost biruitor.

Slavă întru cei de sus Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt, și pace pe pământ pentru ziua de praznic a nașterii Tale de acum două mii de ani, Fiule Iisus! O, ai grijă de ei, de cei care Ne țin ca să fim pe pământ pentru împlinirea cea mare a înnoirii, Doamne! Ai fost Dumnezeu întreg, și ai fost și copilaș, ca să știm noi, oamenii, să fim copii și să avem parte de împărăția cerurilor, Fiule și Dumnezeule copil.

Iubirii Tale se cuvine slavă și închinăciune, iar așteptarea aceasta încă Ne mai doare, încă, Fiule iubit al meu.

— O, mamă, e dulce și așteptarea. Cu Dumnezeu totul se poartă mai ușor, mai cu mângâiere, mamă.

O, Tată, facă-se voia Ta pe pământ ca și în cer, Tată! Să ocrotim cu tot cerul acest pământ și ce avem Noi pe el, Tată, căci biruința vine ca răsplată pentru cei ce au răbdare pururi, Tatăl Meu.

O, fiilor, pace vouă! Sunt cu Tatăl, sunt cu mama Mea Fecioara, sunt cu cei din cer aici cu voi. Pace vouă, fiilor! Să fie pe pământ ca și în cer! Așa Ne este așteptarea mereu, mereu.

Pace vouă, pace vouă, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.

07-01-2021