Intru în carte cu zi de praznic sfânt, iar cuvântul Meu e tot o sărbătoare pentru cei din cer, și pentru tine, popor al cuvântului Meu. O, fiule, așteaptă mulți zilele cerești de serbare în mijlocul tău, că aceștia știu venirea Mea la tine cuvânt și se uită să vin și să-Mi las cuvântul pe masă la tine, iar tu să-l vestești lor, și mare mângâiere și mare bucurie Îmi fac cei ce Mă așteaptă să vin la tine cuvânt și să-și așeze înaintea Mea urechea și inima, dar bucuria Mea cea mai mare este ascultarea lor de Dumnezeu, de cuvântul cu care dau Eu să înnoiesc lumea și să desăvârșesc această Scriptură, măi poporul Meu.

O, pace vouă! Și intru în cetate cu slava cuvântului Meu, fiilor veghetori înaintea glasului Meu, care vă strigă să vă așezați și să primiți pe Domnul! Iată, iar și iar zi de praznic sfânt pentru mama Mea Fecioara, și avem creștini oaspeți acum la izvor, fiilor. Ne așezăm și prăznuim, și așezăm ziua de praznic în cartea Mea cea de azi.

Îmi fac intrarea, și mai întâi aduc iar în față ziua cea dulce de acum trei săptămâni, când am avut popas cu cerul aici, la voi, și cu mama Mea Fecioara, și când atâta slavă s-a unit de sus și de jos și a mărit cum se cuvine taina împărăției cerurilor pe pământ cu oamenii, petrecerea Mea cu cei pe pământ apropiați Mie în zilele acestea, și ce frumos a fost atunci, ce frumos, fiilor, ce frumos pentru Noi și pentru voi și pentru cei ce Ne-au întâmpinat aici sărbătoarea, venind de departe plini de dor!

Iată frumusețea aceea față în față cu privirea Mea acum! Le-a fost pregătită atâta mângâiere celor ce au venit la praznic atunci! Ca pe niște copii i-ați dat în legănuț pe toți, și s-a deslușit taina legănuțului, așa cum este numit locul de întâlnire aici, și ca în basme sfinte a fost toată priveliștea, mult mai măreață și mai frumoasă văzută de cei de sus, amestecată ea cu slava cea nevăzută a sfinților și a îngerilor, o, fiilor. Toți au fost într-o fericire mare, și așa v-a fost prețuită truda pentru care ați ostenit o lună de zile față în față cu slava cea pentru ziua aceea mare.

O, iată cât duh duios îi trebuie celui ce vine să fie cu Mine pe calea cuvântului Meu de azi cu poporul cu care Mă sprijin în zilele acestea ca să fiu pe pământ cuvânt! Numai inimile duioase Îmi simt taina și adevărul ei și fiorul ei cel sfânt, pe care îl pune în inimi Duhul Meu când cei ce caută după Mine vin și se întâlnesc aici în sărbători.

O, fiilor, fiilor, iată ce povață vă împart: Feriți-vă de inimă rece în voi, de această pedeapsă pentru duhul din voi și pentru cei din cer, și apoi pentru cei din jurul vostru. Mi-e rece într-o inimă rece, și de aceea trebuie să căutați mereu cu iubirea și cu duioșia ei, pentru ca să simțiți taina ei cuprinzându-vă, că altfel ați fi niște oameni și atât, iar voi sunteți fii ai lui Dumnezeu, și altfel de aluat trebuie să aveți și să purtați, că Eu am spus: «Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru». Aceasta ce am spus e mare taină, și cum să fie ea într-o casă, într-o inimă rece, sau măcar când și când rece? O, când se stinge lumina care vă luminează casa și lucrul nu mai vedeți să lucrați, nu vă mai vedeți unii cu alții până nu se întoarce înapoi la locul ei lumina din casă, și apoi reveniți la lucrul pe care îl lucrați. O, tot așa este și cu lucrul inimii când inima stă rece pentru voi și pentru frați și pentru Domnul, fiilor, iar fața și privirea și nelucrarea fac dovada inimii reci în voi când nu aveți grijă să vă feriți de inimă rece în voi, după ce vă pierdeți umilința inimii, fiilor.

O, iată cu ce povață sfântă am început să vă dau petrecerea zilei de praznic pentru mama Mea Fecioară, fiilor! O inimă rece nu poate avea petrecere dulce în ea, și trebuie să fie plină de Dumnezeu, de frați, de dor sfânt pentru cei din cer, de lucrul dragostei, o, fiilor, că altfel ea cade dacă nu are ce s-o țină plină de lucrul care dă viață, iar dacă nu mai știe nici să plângă, nici să tânjească după lucrul vieții și după Domnul vieții, o, de ce mai este ea în stare, măi fiilor?

V-am vorbit vouă de omul vrednic de Hristos, de cel ce nu stă fără Domnul în viața inimii lui, măi fiilor. Eu, Domnul, nu pot în om oricum este el, sau cum vrea el să fie, iar Eu vă învăț acum să fiți ca Mine, ca să putem petrece dulce împreună, că gol de tot este omul cel fără statul lui Dumnezeu în el, fără această mireasmă, care să-i înfrumusețeze și să-i împodobească toate clipele vieții.

Vai de cel ce disprețuiește pe cei din jur, de cel care nu are dragoste, ci dispreț în el pentru tot ce i-ar ține inima caldă și vie! O, cât de lipsită este de viață o inimă care se umple cu cele străine de Domnul, de ascultarea de Domnul, iar Eu, Domnul, vă învăț pe voi să vă feriți de inimă rece în voi și de tot ce vă poate răci de viață, adică de ascultarea de Domnul, fiilor.

O, trebuie numaidecât să deslușesc îndeajuns taina omului vrednic de Hristos, ca nu cumva să nu aibă păcat cel ce nu știe și-și lucrează nevrednicie, fiilor. Mai întîi vă aduc în atenție să vă îngrijiți cu multul să vă asculte Domnul rugăciunea, că fără rugăciune ajunsă la Domnul sunteți ca și singuri pe cale, sunteți părăsiți de ajutor, iar pe cale sunt numai primejdii, și dau să vă strige la poartă cei ce n-au voit să fie vrednici de Domnul, și aceștia dau să vă picure în inimă otravă și slăbire și milă care dăunează de o parte și de alta apoi, căci Eu am spus că dușmanii omului sunt casnicii lui, sunt cei de un neam, de un sânge cu el după obârșia trupului.

O, nu vă nedumeriți. Eu sunt aici și deslușesc, fiilor. O, cum să asculte Domnul rugăciunea celui ce nu ascultă de El și calcă povața cea pentru viața Domnului în el? Dacă el nu ascultă de Mine, Eu cum să-i primesc lui rugăciunea? Când el nu primește și nu pune peste el povața Mea plină de viață, Eu cum să-l primesc pe el când se roagă Mie? O, taina ascultării de cuvântul Meu e atât de mare cât n-au voit creștinii s-o înțeleagă. Și cum să nu cadă de lângă Mine cel ce nu Mă ascultă?

Iată, M-au pierdut mulți din cei ce și-au început cu Mine drum nou. Unii din cei căzuți de lângă Mine au pierdut prin legături nevegheate cu cei deveniți potrivnicii Mei și s-au otrăvit și ei cu neascultarea de povața Mea de a nu sta cel neascultător în sfat cu cei răzvrătiți, iar cei răzvrătiți sunt cei care s-au dus din poporul cuvântului Meu, și unii copii au căzut prin părinții sau prin frații lor neascultători și plecați în lături, iar alții au căzut prin copiii lor, care n-au mai stat cu Dumnezeu și care au dat sau dau să picure otravă peste statornicia celor rămași cu Mine, o, și mult prea puțin au crezut aceasta cei care n-au înțeles vrednicia de Hristos a celui care vine să fie una cu Mine pe calea Mea cu omul.

Am spus răspicat acum două mii de ani de cel ce voiește să vină după Mine, că dacă nu lasă pentru Mine tot ce a avut, ba chiar și obârșia lui cea după sânge ca să fie al Meu și cu Mine apoi, unul ca acela nu este vrednic de Mine, așa am spus. O, mulți n-au crezut că e chiar așa, mulți și din cei ce au mers cu Mine pe calea acestui cuvânt, și au suferit apoi și s-au pierdut în lături și ei. Eu când dau să-Mi curăț aria știu ce fac și ce împlinesc, și de aceea cei neascultători cad de pe cale, ca să nu fie încurcat mersul celor ce merg, iar Scriptura învață pe toți dacă citesc în ea cum să fie drumul omului cu Mine, iar dacă omul calcă povața Mea și face neascultare de cuvântul Meu, nu numai că nu este vrednic de Mine, dar își atrage și suferință, iar Eu vin și deslușesc mărunt taina Mea cu omul vrednic de Hristos, și de aceea în ziua aceasta împart în două grăirea cuvântului Meu de peste voi, cei adunați la praznic aici pentru mama Mea Fecioara, cea azi sărbătorită cu ziua ei de naștere între oameni pe pământ, fiilor.

Iată, sufletul omului are nevoie de hrană, are mai mult decât are trupul nevoie de hrana cea pentru el, o, și de ar căuta creștinii Mei după cele pentru suflet măcar cât caută după cele pentru viața trupului!

Iar mama Mea Fecioara așează pe masă acum glasul ei scump peste voi, fiilor adunați la praznicul ei. Hai, mamă, deschide gura ta și împarte-le lor din cer, o, mama Mea. Amin.

— Din cer, Fiule scump, o, dar și de pe pământ să ia cei ce vor să rămână întru Tine, și Tu în ei, căci cămașa e mai aproape de ei decât haina de peste cămașă, că Tu ai așezare cerească aici, și ai cămară hrănită de Duhul Cel de sus, din care pot lua cei care au ales să-și aibă grijă de hrana cea pentru suflet, o, Fiule Hristos.

De lângă Fiul meu vă grăiesc vouă, celor adunați în jurul meu cu praznic de iubire, de naștere, fiilor. În ziua aceasta facem în două grăirea cea de sus, ca să se și poată lucra în timpul care este pe masă după lungimea zilei, și apoi așezăm înaintea voastră și cealaltă jumătate de lucru al acestei zile de naștere, că naștere de sus are de pus în voi și în mulți Fiul meu Iisus Hristos.

Așez acum cu dor și drag binecuvântarea mea de mamă a lui Hristos peste voi. Vă povățuiesc să ascultați de Fiul Tatălui Savaot și al meu, de Hristos, fiilor, de El să ascultați, că dacă nu-I dați ascultare, El cum să vă asculte pe voi? Omul Îl cheamă, Îl atrage pe Domnul spre el prin rugăciune, și aceasta este cărarea Domnului spre om, și de aceea vegheați, vegheați să nu vă fie păcat rugăciunea, să nu-L înjosiți pe Domnul prin neascultarea de El, și să vă rugați apoi să vă asculte rugăciunea, și să greșiți cerându-I Lui, când voi nu-I dați Lui ce vă cere. Cel vrednic de Hristos nu mai are al lui decât pe Domnul, așa cum eu n-am avut altceva în afară de El pe pământ între oameni, și Domnul a ascultat și ascultă mereu rugăciunea mea. De aceea fiți vrednici să vă apropiați de Dumnezeu, că pe pământul român sunt cetăți în care locuitorii din cetate nu au liber mersul la biserică dacă părăsesc pe Dumnezeu pentru păcatul din ei când ei își aleg să fie și să stea păcătoși spre știrea celor din cetate, și le merge vorba că nu le este ascultată rugăciunea din pricina neascultării lor de Dumnezeu. De aceea încălziți-vă locașul inimii ca să intre în el căldura și învățătura Domnului și să-I priască Lui, și să vă priască ea vouă apoi.

O, fiilor care sunteți cărare Domnului spre popor și spre pământ, iată, împărțim de aici în două ceea ce așezăm în carte în ziua aceasta, ca să avem vreme de stat înaintea celor veniți la praznicul meu aici. Toată povața cea de sus să împuternicească inimile celor ce iau de la Domnul, că mare este taina lui Dumnezeu cu omul și trebuie s-o deslușim spre știința celor ce încă nu calcă bine pe cale cu Domnul și nu știu să primească de la Domnul și cum să primească.

Iar Tu, Fiule Hristos, dă-le azi cele ce ei nu știu, și apoi ei să știe. Cuvântul de azi îl facem arătat în parte acum, ca să dăm curs zilei de lucru sfânt, ca să stăm și cu poporul la masă și să-l pregătim pentru înțelepciunea tainelor Tale, iar ziua mea de praznic le-o vom trimite toată cu tot cuvântul ei.

Vă voi da și vă voi arăta dragostea mea cea pentru voi, pentru țara de azi a Domnului și a mea, vatra neamului român, și ne vom întoarce în cuvânt și vă voi da mângâierea mea vouă, și celor ce iau pe Domnul de aici, de la izvor, de la voi, o, fiilor care primiți pe Fiul meu cuvânt pe pământ. Amin.

— O, mama Mea, tu ești gospodina acestei zile de praznic și facem după cuvântul tău, mamă.

Vom pune pe masă așa cum mama Mea ne spune, fiilor, și apoi arătăm întreg cuvântul din ziua ei de serbare. O, e de deslușit acum taina lui Dumnezeu cu omul și grija cea pentru ascultarea rugăciunii trimisă la Domnul din partea omului, fiilor. Vă dau acum binecuvântarea Mea cea pentru lucrul zilei cu poporul adunat la izvor. Cei ce vin la sărbători, iată, să învețe să crească, să grăiască și să lucreze la creșterea lor prin duhul învățăturii, al umilinței, al sfielii sfinte și al ascultării de Domnul. Acestea sunt de mare preț pentru cei ce dau să fie vrednici de Hristos.

Binecuvântată să fie și masa cea cu bucate, și ne așezăm acum toți, Noi și voi, iar lucrul zilei merge și se așează în carte acum, și se va da poporului credincios și va merge acolo unde își are lucrul său și împlinirea sa. Amin.

O, e de lucru pentru creșterea și pentru veșnicia apoi a poporului cuvântului Meu, mamă. Dacă cei ce vin după Mine se învață cu Mine și cu creșterea prin cuvânt, pe care le-o dau mereu, ei nu mai pot păstra în ei bucuria cea dintâi, care le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, și iată, trebuie îndemnați să vegheze între lumină și întuneric, mamă, între viață și moarte, mama Mea, și mergem mai departe cu lucrul zilei și îl așezăm în carte și veghem cu el, că acest cuvânt, mereu așezat pe masa poporului Nostru, e veghea Noastră peste el, mamă, numai să nu i se aplece de el ca să nu-l mai aibă de hrană, căci sufletului îi trebuie hrană, îi trebuie putere ca să biruiască trupul, care cere prea multe, bietul de el.

O, fiilor, aș vrea ca voi să nu aveți parte de cele ce vin peste lume, că dacă voi vă temeți de o mustrare binefăcătoare și veghetoare peste voi, o, cum ați răbda cele scrise în Scripturi să vină să curețe și să înnoiască lumea? Aș vrea să vă ocrotesc ca pe ucenicul cel din Scripturi pentru care s-a rugat dascălul lui să nu-l las să vadă căderea Ierusalimului, că prea era plăpând de tot, iar Eu, Domnul, am făcut cu el după ruga celui ce Mi-a cerut pentru el și l-am acoperit și l-am ocrotit cu somn odihnitor până ce au trecut anii mâniei. O, așa cer și Eu Tatălui pentru voi, cei statornici și ascultători, dacă sunteți așa.

Dar iată, fiilor, trebuie și trebuie să vă întreb, iar voi să-Mi răspundeți, că au plecat de lângă Mine, de lângă voi fii hrăniți de Mine la masă cu voi și Mi-au rănit Duhul, măi fiilor, și M-au rușinat înaintea lui satana, care i-a smuls de lângă Mine pe ei. O, și dacă așa s-a întâmplat în vremea anilor Mei cu acest popor hrănit de sus, venind și plecând cei ce veneau, iată, Eu, Domnul, vă întreb acum pe voi: voi nu plecați? O, răspundeți-Mi, fiilor, răspundeți Domnului! Nu tăgăduiți să dați răspuns, sau să-l dați în glumă, sau cu dus-întors, că trebuie să vă făgăduiți Domnului și să fiți statornici în făgăduință apoi, că altfel satana încearcă pe cât nu vă gândiți și nu vă așteptați să vă stingă dragostea și veghea și răbdarea și statornicia cu Mine și credința apoi, fiilor, și vai celor ce pierd darul credinței în venirea Mea de azi după om, în Scripturile acestei vremi, scrisă în ele ca să se împlinească ele!

O, voi nu plecați să părăsiți cuvintele vieții, cu care vă țin de mânuță ca să nu vă ia valul care trece mereu ca să mai ia cu el dacă se poate și din cei ce s-au ales pentru Domnul? Dați Domnului răspuns, fiilor, ca să pun îngerii să scrie, și să fie ca o ancoră de salvare făgăduința voastră. Amin.

Fiilor, fiilor, când oala care fierbe cu foc sub ea nu mai este vegheată ca să nu se piardă și ea prin foc, ea este în primejdie să se topească și ea. O, așa este cu dulceața plăcerilor care sting viața din om dacă viața lui nu este vegheată și povățuită și îndreptată mereu spre tronul lui Dumnezeu, unde Eu voi fi pe veci cu ai Mei, cu cei ce M-au crezut și M-au urmat până la sfârșit, precum este scris de locul pregătit de Mine pentru ei, ca să fie ei cu Mine pe vecii, așa cum Eu le-am făgăduit.

O, fiilor, vă scriu povață nouă, e vremea să v-o spun. Înmulțiți rugăciunea, n-o faceți tot mai puțină, tot mai mică, o, nu, fiilor, Eu vă voi aduce mereu spre știre aceasta, ca să nu vă adoarmă veghea și rugăciunea, pe care v-am cerut-o și v-am învățat cum s-o lucrați, căci omul care iubește rugăciunea se cunoaște, ca și cel ce n-o iubește sau n-o mai iubește pe ea și nu-i mai este drag să stea cu Domnul și cu sfinții și cu harul cel prin rugăciune, că să știți, cei care au căzut au micșorat rugăciunea lor și harul ei și au amestecat în ei plăceri pierzătoare de cale și s-a stins în ei puterea cea pentru rugăciune și pentru viață cu Domnul prin rugăciune.

O, Tatăl așteaptă de la voi mult, fiilor. De aceea vă îndemn cu veghe: Fugiți de inimă rece în voi și feriți-vă de ură și de dispreț între voi, că de acolo vine și inima rece de Domnul și de frați, măi fiilor. O, sunt pe pământ mulți din cei ce duc o viață mântuitoare și departe de duhul ispitelor vieții și sunt aspri potrivnici păcatelor și deșertăciunilor vieții, dar n-au mântuitor, bieții de ei. Creștinii au însă Mântuitor, au pe Hristos de două mii de ani Mântuitor și Dumnezeu dovedit prin har și prin putere, prin cuvânt și prin înviere din morți, și nu sunt cu inimă rece acei care Îl iubesc pe El, și de aceea trebuie ocrotită viața cu Domnul, trebuie prin post și rugăciune multă, fiilor, căci satana cel neadormit în rele asta vrea, să piardă dintre cei aleși mântuirii prin Hristos.

O, cum să poată cu Domnul cel ce are atâtea ale lui, măi fiilor? Eu de aceea am spus: «Cel ce nu lasă totul, ba și pe el însuși pentru Mine, nu poate acela să-Mi fie ucenic. Cel ce nu vinde tot ce are și să împartă la săraci, unul ca acela nu poate veni pe urma Mea». Acela se oprește pentru sine chiar când Mă află și-Mi înțelege adevărul și lucrarea lui cea pentru om. O, dacă omul mai are ale lui diavolul îl împinge spre ceea ce i-a rămas și poate fi scos de pe cale, cum că are unde să se întoarcă dacă părăsește mersul cu Dumnezeu, și iată, dușmanii omului sunt casnicii lui când el pleacă spre Domnul, dar și când pleacă de la Domnul sprijinit de casnicii lui, care devin pe neașteptate dușmanii lui, și care îl ajută când el pleacă de lângă Dumnezeu, căci găsește sprijin pe acei de un sânge cu el.

Eu mereu Mi-am învățat poporul, fiilor. În toată vremea cea de după anul 1955, când M-am coborât cuvânt pe pământ prin trâmbița Mea Verginica, o, n-am stat să nu-i povățuiesc pe cei ce Mă aflau și veneau și se alăturau pe cale cu Mine, dar dacă nu lăsau totul pentru Mine, o, cum să se fi făcut ei ucenici ai Mei ca să rămână în lucru cu Mine ei? O, abia acum, în vremea cea de a treia a venirii Mele cuvânt pe pământ, abia acum am răzbătut să pot avea ucenici de un lucru cu Mine, dar iată, și din aceia vine diavolul să-i tragă la el, și mai ales cu ce și cum. Nu Eu, ci el le pune apoi nume de trădători la cei trași afară din staul, după ce îi pătează cu vopselele lui și le dă să guste din duhul pierzării, și de aceea cei ce vor să fie cu Mine până la sfârșit și să nu cadă în capcana întinsă de satana, aceia să se făgăduiască Domnului și cuvintelor vieții, că nu se teme satana mai tare ca și de cei ce se făgăduiesc Domnului și-și țin apoi făgăduința lor, iar harul Meu îi înnoiește mereu pe ei și se cunosc prin har.

O, mama Mea, iată, bucate tari punem pe masă pentru viața lor cu Mine, mamă, numai să asculte ei și să mănânce numai ce le spun Eu, iar când și greșesc ceva, să se umilească pentru greșeală, mamă, ca să rămână ei ai Mei până la sfârșit, până la biruința Mea pentru ei și prin ei, o, mama Mea.

— O, Fiule Mântuitor al lor, adu-Ți aminte de fapta cea din rai, când omul a fost ispitit de femeie, că iată ce spun: Ai mers spre om când ai văzut ce a pățit, săracul, și l-ai întrebat «Unde ești?». De ce l-ai întrebat? Era căzut sub femeie, o, Fiule scump, căci greșise prin ea. Nu l-ai certat, o, nu, ci l-ai întrebat unde este, iar el Ți-a răspuns că s-a ascuns cu goliciunea lui, pe care după neascultare și-o simțea, și-o recunoștea, și de aceea fugea să se ascundă, iar Tu l-ai întrebat, luându-l cu ușorul: «Cine ți-a spus că ești gol? Nu cumva ai mâncat din ce ți-am spus să nu mănânci?». I-ai vorbit îndurerat, iar el Ți-a spus de femeia pe care i-ai dat-o, că ea a luat, și i-a dat și lui și a mâncat și el. Femeii însă nu i-ai vorbit tot așa. Pe ea ai certat-o, ai mustrat-o, Doamne. Ea a fost cea care l-a slăbit pe bărbat, și așa este de la începutul lumii și până azi, iar Dumnezeu le-a dat lor dureri și muncă cu sudoare, altfel decât aveau ei viața în rai, unde aveau mâncare dulce la gust și la vedere. O, și de ar mai veni odată starea aceea, care este numai pentru cei sfinți, Doamne, Fiul meu!

Am spus acestea ca să se știe din ce parte vine ispita și slăbirea cea mare pentru cei ce nu mai pot pentru ei nimic și se desprind de Dumnezeu, și de aceea să-i îndemnăm pe fii să stea cu grijă, departe de ispita și de prilejul de ispită, că iată cât de repede se pierde omul, ca și Adam, Fiule Doamne.

O, fii ai Fiului meu Hristos, nu uitați să fiți și să rămâneți copii credincioși, măi fiilor, credincioși Fiului meu și numai Lui, căci mântuirea numai El v-o poate da. Simțiți-vă legați de El pe veci, ca să nu poată șarpele de satana să vă pună în gând că nu e păcat să nu ascultați, așa cum a lucrat el în rai peste mintea femeii, care ar fi putut dacă ar fi voit, ar fi putut să nu creadă de la satana, să nu ia de la el, să nu gândească cu gândul ei spre rodul pomului oprit, să nu-și atragă sieși și bărbatului ei plata neascultării.

O, fiilor, dacă Domnul, Fiul meu, n-ar fi cu voi cuvânt mereu, mereu, v-ar smulge vântul afară, v-ar birui dorul de neascultare, ați uita și de plata celor ce nu ascultă de duhul vieții, de Fiul meu Cuvântul.

O, fiilor, aveți grijă mare, zi și noapte aveți grijă pentru ceea ce vă spun. Feriți-vă să aveți ceva al vostru pe pământ. Feriți-vă să mai aveți părinți și frați, soți sau copii, case sau țarini, o, feriți-vă de această dorire și gândire, care nu este pentru ucenicii lui Hristos, că acestea păgânii lumii le caută, precum este scris. O, iată cum îi umplu de vină la Domnul pe cei de un sânge cu ei cei ce se smulg și pleacă de lângă Domnul spre plăceri și spre o viață fără de preț, fără lucrul cel pentru Domnul în ea! Așadar, vegheați, păstrați-vă ai Domnului să fiți. Închideți calea care caută spre voi să vă dezmoștenească de casa mântuirii, și deschideți larg iubirii voastre spre Domnul, că fără să-L iubiți cu putere și cu dor nu puteți birui pe satana, care caută după inimile reci ca să le facă curte și să sufle în lumina lor și să le ducă pe întuneric apoi în partea lui de moștenire, unde este plânsul și scrâșnirea dinților.

O, umiliți-vă pe pământ, fiilor, ca să vă păstrați veșmântul pe voi bine strâns, că iată, Adam și-l pierduse și umbla gol în rai și se rușina de Domnul, până ce a căzut pe pământ și spre truda cea cu sudoare pentru pâinea lui.

O, nu i se pare omului prea dureros după ce pierde pe Domnul și își ia viața în înseși mâinile lui, dar acest timp trece, și vine apoi plata pentru necredincioșie, pentru părăsirea Domnului său, Căruia nu I-a rămas credincios.

O, Fiule Doamne, Copil Mântuitor pentru copii, învață-i să fie copii ca să asculte, Doamne. Învață-i să stea mici, ca să aibă nevoie de sprijin, Fiule copil și Doamne adevărat. O, să poți Tu peste ei și pentru ei, dar și pentru țara română, țara Noastră de azi, meleagul cel de la început, pe care ai stat și ai zidit trupul omului și limba cea de la început, cu care ai grăit cu el, și el cu Tine, limba din care neamurile pământului au învățat, au luat, Doamne. O, în curând Te vei slăvi cu slavă plină de lumină de sus peste acest meleag, Împărate Doamne, că Tu iubești acest neam, și vei pune numele de român peste cei ce vor fi ai Tăi de peste tot în ziua slavei Tale, când vei străluci de pe acest munte de har, ca să-Ți vadă neamurile pământului mărirea și să Te iubească, Doamne, că ești obosit, obosit de dor, obosit, Fiule scump al meu. Amin.

— Da, mama Mea, dar dorul Mă umple și pot prin el. El este puterea Mea. Dorul este taina tainelor Mele cu omul. Pe el vreau să-l aprind și în om, așa cum am făgăduit acum două mii de ani, ca să ardă omul de dor de Dumnezeu așa cum ard Eu după om, mamă. Dorul este focul pe care voiesc să îl arunc pe pământ, și care Mă face cuvânt peste om, mamă. El Mă mână și Mă aprinde, și dau să-l aprind peste tot, mama Mea. O, să nu mai văd inimă rece, ci numai de dor plină în toți iubiții Mei și în toți oamenii, mamă. Plâng de dor, și dorul plânge în Mine. O, ce dulce este plânsul de dor, ce viu, ce foc, mamă!

O, fiilor, și voi, fii ai oamenilor, o, iubiți pe Domnul, alta nu este iubire! Cine a iubit odată nu mai poate iubi a doua oară, iar acest cuvânt, dacă voi fi întrebat va fi să-l deslușesc spre bucuria multora, și, iarăși, spre durerea altora, și tainele Domnului vin pe pământ, vin și iau locul deșertăciunii și fărădelegii, că vine vremea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, vine Duhul Sfânt Împărat peste pământ, și cuvântul Meu va cârmui cu toiag de fier peste tot pământul și neamul, precum este scris, căci fărădelegea va merge la cântar, și apoi la locul ei. Amin.

O, fiilor din porți, deschideți Domnului tot mai mult, dați curs râului vieții! E tronul Domnului aici, și din el curge râul cuvântului Meu peste pământ și peste voi. Cu Mine sunt puterile cerești, iar cu oamenii, ba și cu căpeteniile lor sunt numai slăbiciunile, care țin lumea departe de tot adevărul, căci adevărul pe care omul nu-l vrea este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, Domnul, Care este cu voi aici, pe pământ, ca să-Și lucreze lucrarea Sa și mântuirea cea de la El peste cei care vor primi dorul de Dumnezeu și vor lua foc de la el, și va veni iubirea pe pământ și va sta cu oamenii, că Eu, Domnul, aceasta aduc și aceasta lucrez, și sunt pe vatra neamului român, și de aici voi da fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris.

O, pace vouă, fiilor! M-ați ținut cu râu de cuvânt tare, căci cu tărie de cuvânt am lucrat în ziua aceasta. Pace vouă și dor, fiilor! Dor și pace prin el, și prindeți aripi de dor, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Glasul cuvântului Meu sună peste cetate ca să se ridice porțile și să intru cuvânt în cetate. Ridicați-vă și deschideți Domnului, și deschideți cartea cuvântului Meu ca să Mă așezați în ea cu zi de praznic sfânt, fiilor din porți, căci prin porți se intră în cetate, precum este scris. Dacă Tatăl Meu lucrează lucrez și Eu, și lucrați și voi când Dumnezeu lucrează ca să-Și așeze pe pământ cuvântul, iar îngerii slujesc venirea Mea cuvânt pe pământ.

O, nu Mă încurcă necredința celor ce știu lucrarea Mea cu voi, dar nu e necredință, fiilor, ci e lipsă de iubire de Dumnezeu, ca și acum două mii de ani când s-au făcut că nu Mă cunosc cei la care am venit și am bătut să Mă vestesc Fiu al Tatălui Savaot, născut în Betleem din mamă Fecioară, precum era scris în prooroci să vin, iar acum tot așa ca atunci, își văd de ale lor cei ce știu de glasul Meu de peste voi, că lucrez aici de șaizeci de ani, și toți unii după alții se fac că nu aud. O, nu e de mirare aceasta, de vreme ce omul are nevoie de mărire, de poziție, de întâietate, dacă el și-a ales să fie cel dintâi, și nu Dumnezeu, Care l-a zidit pe om.

O, fiilor, am spus aici la voi că puțini ajung să vrea să înțeleagă pentru ei înșiși ce înseamnă să fie omul vrednic de Hristos. Îi este greu omului să nu-și aibă voia sa, chiar dacă el, creștin fiind, spune rugăciunea Tatăl nostru și spune Tatălui prin ea: Tată, facă-se voia Ta pe pământ ca și în cer! O, nu pot nici cei ce vin și se dau Domnului cu viața lor, cu iubirea lor, nu pot nici aceia toți, nu pot toți să nu-și aibă voia lor multă vreme, ci numai o vreme, și se ridică și ei și lovesc și se nemulțumesc și trădează apoi pe Domnul și se duc spre voia lor, și iată, îi este greu omului să nu-și aibă voia sa, să nu-și fie sieși Dumnezeu și să fie Domnul dat în lături de om.

O, e zi mare această zi de praznic sfânt, fiilor. Mare este și învățătura pe care o pun pe masă la voi în ziua aceasta mare în cer între sfinți, când cel mai mare între proorocii lui Dumnezeu, Ioan Botezătorul, este azi serbat pentru intrarea lui în cetele de sfinți în cer, după ce femeia nelegitimă a regelui Irod a dat poruncă să i se taie capul lui Ioan, fiindcă Ioan dojenise pe Irod pentru păcatul dintre el și femeia fratelui său.

O, fiilor, nu este iubită de oameni taina pocăinței, părerea de rău pentru păcatele omenești. Sunt păcătoși toți oamenii, și nimeni nu-i învață că le trebuie pocăință pentru păcate ca să fie iertați prin ea. O, dacă omul ar avea tot timpul duhul pocăinței n-ar mai veni peste el ispășiri pentru păcat, n-ar mai veni încercări, suferințe, tristeți și boli umilitoare de trup și de duh, și nici căderi din Dumnezeu n-ar veni să-l smulgă pe el din rădăcină, din Hristos, fiilor. Omul însă are duh de semeție, de nemulțumire, de răzvrătire apoi, de nesupunere, de neiubire și de cârtire, de îndreptățire de sine și de neîndreptățire asupra semenilor săi. O, iată ce face omul în loc de pocăință, spre durerea Mea!

La facerea cerului și a pământului am pus soarele pe cer ca să lumineze pământul și să-l încălzească, iar pe pământ am pus omul ca să luminez prin el lumea și cerul și să Mă încălzesc de la el, iar omul se smulge din mâna Mea și se duce de lângă Mine, se duce în lături și nu mai am de la el mângâiere. Iubirea Mea este omul, de aceea l-am zidit pe om, dar Eu, Domnul, nu sunt iubirea omului, că om pe om se iubește, și n-am iubirea omului, n-are Făcătorul omului iubire de la om. Omul ar fi să fie soarele Meu, de la care să Mă încălzesc, de la care să primesc mângâiere și căldură în cer, precum primește el de la Dumnezeu din cer cele dăruite lui. O, dacă nimeni nu-l învață și nu-l îndeamnă aceasta pe om, de unde să ia ca să știe omul duhul pocăinței și să-l așeze în el apoi împotriva păcatelor care îl slăbesc mereu, sugând din el viața?

A venit Ioan Botezătorul, a venit înaintea Mea în fața oamenilor și a strigat la ei și le-a spus: «Pocăiți-vă, că vine împărăția cerurilor!». Veneau mulți când îi auzeau strigarea și anunțarea împărăției cerurilor, veneau și se botezau și-și arătau păcatele ca la un vindecător, și mulți din ei rămâneau ucenici ai săi, ai învățăturii sale, iar cei care veneau ca iscoade din partea celor mari de peste ei ca să-l ispitească, erau aceștia prinși de Ioan cu viclenia lor și-i numea pe ei pui de viperă, șerpi care fug de mânia care avea să vină peste cei necurățați de păcate, și le zicea: «Orice om, ca orice pom care nu aduce roade, orice om care nu aduce rod de pocăință se taie și se aruncă în foc, ca pomul cel fără de rod».

O, a venit Ioan cu vestea pocăinței și striga peste oameni să se pregătească pentru Domnul că vine Domnul, dar mărturia lui nu le intra în gând la cei mulți, ci la cei puțini, puțini de tot, ca și azi, când cuvântul Meu răsună din cer și până pe pământ, iar cei mulți îl dau la spate și-și văd de dorințele și de plăcerile lor pe mai departe, că așa le este drag.

O, fiilor, fiilor, cei ce nu Mă iubesc și nu Mă primesc pe Mine pentru ei prin cuvântul Meu de azi, aceia se îndreaptă spre voi cu duh de judecată pentru venirea Mea la voi cuvânt și se spală pe mâini de răspuns, zic ei. O, n-au înțeles pe deplin venirea Mea de azi cuvânt pe pământ, n-au înțeles-o toți, ci numai puțini așa cum se cere, și n-au înțeles-o toți nici dintre cei care au bătut ca să intre și ei cu poporul cuvântului Meu, că au venit și au stat și au văzut și au auzit și au putut cu Dumnezeu, până când nu le-a mai venit bine să lucreze ascultarea, și s-au apucat de duh de nemulțumire, de judecată, de răzvrătire apoi și de învinuire spre cei de la care au luat lucrarea ascultării de Dumnezeu, și apoi disprețul, ba chiar ura, care i-au ajutat să lase calea cea cu Dumnezeu.

O, fiilor care ați venit, ați intrat, ați stat, ați crezut, ați iubit, ați lucrat lângă Mine, și apoi v-ați făcut rost de dorințe străine de voia Mea cea de aici. O, măi fiilor, iată vorbiți de rău, faceți haz, purtați din gură în gură vorbiri de rău pentru nemulțumirile voastre și puneți vină pentru ele pe cei ce au rămas cu Mine sub crucea vremii de azi. O, Eu nu v-am vorbit de rău pentru faptele voastre, cu care M-ați răstignit în voi ca să nu mai pot în voi și pentru voi, dar voi M-ați vorbit de rău prin nemulțumirile voastre înșirate de colo-colo, din unul în altul asupra celor cu care Îmi port povara zilelor de apoi, când iată, vin prin ei pe pământ cuvânt de înnoire a lumii, a omului, precum este scris, fiilor pribegi acum, că Mă uit și văd privirea Tatălui după voi și spunând de voi: O, pribegii tatii, și vă plânge Tatăl pribegia, că voi sunteți iarăși în lume, și lumea este Babilonul, este locul robiei celor ce nu ascultă de Dumnezeu, și greșesc față de El și cad robi, ca pedeapsă a neiubirii și a neascultării de Dumnezeu.

Duh batjocoritor împărțiți între voi asupra celor de sub povara Mea, iar Eu, o, ce să fac? Să vă pun mâna la gură ca să nu mai faceți haz pe seama purtătorilor Mei, crezând că lor le faceți aceasta? Să vă pedepsesc pentru trădare, sau pentru că nu M-ați iubit? O, pedeapsa vă este căderea din brațul Meu, și încă nu-i simțiți usturimea, că acum o simt Eu, Domnul, dar roata se învârte, fiilor, iar Eu sunt milos și vă dau sfat să vă cumințiți gura și cuvintele și să plângeți pentru voi că n-ați răbdat pentru Mine până la sfârșit, că, să știți, numai cei cu inima creștină pot totul în cele mai grele clipe și suferințe, pot, pentru că atunci este proba care te dovedește dacă ești creștin dăruit lui Hristos, căci suferința este cea care te poate învăța puterea și taina vieții, că iată, cei care cu trudă și cu răbdare Îmi poartă de mânuță un popor spre Dumnezeu, ei numai prin dureri s-au format ai Mei, numai prin lipsa dragostei din jur pentru ei, și a trebuit să poată ei pentru Mine numai așa, numai disprețuiți de cei atât de puțin creștini cu inima din ei, și adesea aud în suspinele lor tăcute spunându-Mi duruți ca David, „Izbăvește-ne, Doamne, de răzvrătirea poporului!”.

O, fiilor cu suspin în voi, iată, cei care v-au sprijinit cândva dau acum în voi cu vină pentru ei înșiși, bat cu jocul lor în porți ca să dea gol, ca la sport, unde cel mai bătut pământ este în porți, că fiecare caută să doboare portarul și să trimită mingea în porți ca să câștige bătălia. Caută unii spre alții cei ce M-au părăsit, dar nu pe voi, ci pe Mine M-au aruncat din calea lor ca să aibă voia lor fiecare și ca să se sprijine frățește, zic ei, pe calea cea pribeagă, fără Dumnezeu pe ea, că asta înseamnă să fie omul pribeag, fără căpătâi, fără veghe. O, Mă părăsesc ei pe Mine, darămite pe voi! Mai întâi de Mine se răcesc, și apoi de voi, de cei ce-Mi rămâneți aproape, iar ei își croiesc viață pământească ajutându-se între ei, după ce fug pe furiș de fața Mea și a voastră, și Mă uit la ei cu jale când își risipesc viața fără de folos veșnic, fără preț, fiilor. A fi ei de partea voastră pe mai departe, ar fi să nu vorbească de rău nici între ei, nici în lături, ca să se cheme că nu sunt împotriva voastră. Dar nu, o, bieții de ei, că Mă spun la lume că fac ce zice omul, că Eu fac ca omul aici unde-Mi am lucrul și poporul. O, cine nu vrea să înțeleagă taina lui Dumnezeu cu omul, acela zice ce vrea el să zică, iar când zice se atinge de Duhul Sfânt, nu de om. Iar dacă ei Îmi umilesc fața și lucrul, Eu ce să le fac? Să nu-i las să fie duși spre umilire?

O, cum să nu zic ca omul? Eu, Domnul, de șapte mii de ani zic ca omul, și te întreb pe tine, cel ce zici că Eu, Domnul, zic ce zice omul aici, în cetatea Mea de cuvânt, te întreb, ce să fac cu tine când tu Îmi ceri să-ți împlinesc o rugă? Să nu zic ca tine? Să nu ți-o împlinesc? Eu sunt Cel care a spus: «Cereți, și vi se va da, bateți, și vi se va deschide, și orice veți cere Tatălui în numele Meu, Eu voi face».

O, cum să nu zic ca omul? Numai să zică omul spre Dumnezeu, și Eu sunt gata să-l aud, să-l ascult, să-l ajut, să-l iert dacă-Mi cere. Iar tu, cel ce Mă împungi ca să Mă doară, iată, am zis ca tine când M-ai părăsit sub cruce, și nu te-am oprit să Mă părăsești, ci am tăcut sub durere și a ieșit ca tine, nu ca Mine, Cel ce plâng după fiii smulși de la sânul Meu. O, nu te doare de durerea Mea cea de la tine și de aceea Mă lovești cu vorbă de vină, iar Eu îmbrac în armură de îngeri de jur-împrejur pe cei ce Mi-au rămas sub cruce aproape ca să lucrez cu ei ce mai am de lucrat în zilele acestea, că tainic lucrez, dar lucrez.

Iar cine dă în voi, cei rămași ai Mei aici, o, aceia dau în Mine, nu în voi, iar Eu sunt plin de rane de la ei, de la cei ce aruncă în voi de departe, că Eu am nevoie de voi și Mă așez în fața celor ce vă lovesc pentru ei înșiși ca să vă slăbească în porți, că toți vor să dea gol în porți și se zbat cu învinuiri, că ziua și noaptea ei fac haz pe seama voastră și vă disprețuiesc și se răcoresc așa, iar fața Mea este cea care primește toată joaca lor spre țintă, tot neastâmpărul lor, pe care de aici l-au început și l-au jucat de la unul la altul, și iată-i, nu se astâmpără ca să nu lovească înapoi pentru răceala lor de Dumnezeu și de voi, tot mai proaspăt lucrată.

O, fiilor, stau între voi și cei ce dau în voi cu vină pentru ei înșiși, o, și de ar ști aceștia că în Mine dau când dau în voi! Am îmbrăcat în cuvânt în toată vremea toate neascultările lor ascunse, sau pe față lucrate, și am făcut aceasta să-i ajut să știe că Eu, Domnul, sunt odată cu ei aproape de faptele lor ascunse și rabd îndurerat, așteptând trezirea celui greșit, iar ei gândeau să plece odată cu descoperirea faptelor lor. O, și aici și afară au purtat din gură în gură vină asupra voastră în apărarea faptelor lor ascunse, bieții de ei, și iată-i, ispitesc pe Dumnezeu de la unul la altul prin duhul iscodirii și nu-și mai cunosc îndatoririle, căci un creștin cu inimă adevărată în el nu face așa ceva, nu ispitește, nu iscodește, nu învinuiește, nu judecă Duhul Domnului lucrător pe pământ, și iată, nu știu ce fac cei ce nu mai au astâmpăr, și-și fac rost de răspuns greu, bieții de ei. O, Dumnezeu nu dă cu bobii ca un ghicitor care vrea să știe și să afle dând cu bobii, căci Domnul este Cel ce vede și Cel ce știe mai înainte de cuvinte și de fapte, numai că omul mic la suflet și la iubire Mă crede ca pe el și râde de Mine dacă altceva nu poate mai bun, iar Eu, Domnul, zic ca omul, îl las așa cum își alege el să fie și să facă, dar își alege și plata, tot el și-o alege, și fiecare faptă va primi răsplata sa bună sau rea, că Eu dacă vin, vin și dau fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris despre venirea Mea cea pentru fiecare om.

O, cum să nu zic ca omul care zice ca Mine și căruia Eu îi dau să zică și ce să zică, de vreme ce s-a dat Mie locaș și Duhului Sfânt, Care din ale Mele ia și pune în om și Se împarte apoi prin om? Când Eu zic ca omul, pun mai întâi în om voia Mea, cuvântul Meu, și fac aceasta ca să nu trec peste om, ca să nu lucrez fără om, ca să nu zic fără om, ci să fie și omul, că l-am făcut pe om să Mă sprijin cu el, să Mă mângâi cu el, nu de altceva l-am zidit pe om, ci l-am zidit ca să pun în el voia Mea și să facă el ce zice Dumnezeu, iar Dumnezeu să facă ce zice omul în care Domnul Se așează și lucrează voia Sa.

Voi, cei care ați părăsit mersul cu Mine și cu cărarea cuvântului Meu, o, fiți cuminți, fiilor, nu mai aruncați înapoi cu vină, că în duminica Floriilor M-ați lăudat, iar acum aruncați în Mine cu pietre și cu vină, fiilor. O, nu-i frumos. Dacă nu vă puteți însuși vina și pocăința cea pentru ea, măcar nu vă faceți judecători Mie, căci este scris că judecătorii vor fi cei judecați, iar cei ce se smeresc vor fi înălțați. Așadar vă rog cu duh duios, rămâneți de partea Mea și a celor cu care Îmi duc povara pe mai departe, căci ei sunt duioși după voi, Eu, Domnul, vă spun aceasta, iar voi alegeți să credeți sau nu ceea ce Eu vă spun. O, dacă n-ar mai cădea și alții prin căderea voastră, care servește ca pildă pentru cei slabi, Eu, Domnul, M-aș apleca după voi în grămada de spini în care v-ați încâlcit atât de mult și v-aș scutura de tot veninul rugilor înspinați și v-aș ridica spre pocăință, dar mersul Meu cel de azi este altfel decât orice mers de până acum cu omul, că sunt la capăt de timp vremea și omul, și se cere ziua biruinței să se arate, nu lungirea vremii de luptă, căci omul nu mai are voința cea spre Dumnezeu, ci numai spre înapoi trage, săracul.

Iată, trebuie să se știe: cine merge înapoi nu mai merge înainte, iar alta a treia cale nu mai este, o, și de aceea trebuie pocăință și iar pocăință, calea cea de a treia, care oprește omul pe loc și așteaptă pe Domnul cu iertarea și cu învierea, căci pocăința este calea învierii, nu este altceva ea. Ioan Botezătorul a sunat pocăința în lung și în lat acum două mii de ani, și de atunci și până azi peste pământ și peste om, iar ea are ca început în om lepădarea de sine, nașterea din nou, o nouă făptură și roade vrednice de pocăință, așa cum prin Ioan a lăsat Dumnezeu. Amin.

— Eu, Doamne Mieluț și Dumnezeule Stăpân, pentru aceasta m-am născut pe pământ: să croiesc oamenilor calea cea de a treia: pocăința și roadele ei apoi în om. Cel ce nu merge înainte, acela merge înapoi, și altă cale de mers nu mai este pentru el. Așadar, eu am venit în calea Ta și am strigat înaintea Ta peste oameni să se oprească pe loc și să se cerceteze fiecare pe sine pentru pocăință și pentru Duhul Sfânt, Care naște din nou omul și face din el făptura cea nouă.

O, ce măreț ai cuvântat pentru sărbătoarea mea între sfinți în ziua aceasta, Blândul meu Păstor! Aveai încă de așezat în carte, și vei așeza în zilele ce vin dezlegare de înțelesuri, Doamne, că azi ai grăit de durerea Ta de la lipsa pocăinței omului despărțit de Tine pentru voia lui, de depărtarea lui de Tine, o, Doamne. O, ai fost blând în cuvânt față de durerea Ta mereu proaspătă, mereu deschisă rana Ta, că Tu iubești mult acest popor mititel și stai cu mâinile întinse deasupra lui, că se ivesc trădări și dureri și întărești peste cetate strajă cerească, ochi și urechi de sus de jur-împrejur, căci diavolul dușman e supărat, e răvășit, iar Tu îl cumințești cu răbdarea Ta, cu suspinul Tău duios, care îl arde, îl arde duioșia Ta, și țipă sub această măreție toată ceata sa.

O, ai, Doamne, încă de deslușit despre duhul celor ce se neliniștesc pe pământ din pricina slavei Tale cu poporul Tău cel mic, dar nimeni nu pierde nimic din ce are dacă lucrarea Ta de cuvânt stă și lucrează tainic pe această vatră, spre paza cea de sus a pământului și a neamului român, că aici numai cei ce se leapădă de sine se pot cumva apropia, iar pentru ceilalți se lucrează tainic în cer și pe pământ, ca să fie salvare, Doamne. O, de s-ar cuminți deplin cei ce au încă de aruncat cu răutate în cetatea cuvântului Tău!

Roade vrednice de pocăință vor face oameni cât mai mulți pentru cele ce vin pe pământ ca să încerce pe locuitorii lui, și mulți se vor înțelepți spre curățirea păcatelor lor, ca să nu vii, Doamne, și să găsești blestem peste pământ. Eu m-am mângâiat sub cuvântul Tău, plin de taine în el și azi, căci cuvântul Tău rostit de gura Ta, chiar dacă nu ajunge multora la urechi, el lucrează, el are putere, Doamne, el așează împliniri tainice, căci Tu și sfinții Tăi așa a fost să lucreze și să împlinească voia Ta pe pământ și în cer.

Mă aplec cu recunoștință pentru măreția Ta din cuvântul Tău în ziua mea de pomenire între sfinți. Tu ești Păstorul și ai grijă de toate și mângâiere împarți și nădejde, Doamne, iar credința va crește, se va mări, și prin ea toate, toate vei împlini, o, Doamne, căci așa este scris. Amin.

— O, am încă de așezat în carte despre omul cel vrednic de Hristos deslușire, și despre cel ce poate cu Mine atât cât am Eu să pot prin om, Botezătorule al Meu. Am stat în ziua aceasta cu mare grijă pentru cuvântul pus în carte, că-s plin de dureri proaspete, o, ucenicul Meu iubit. Mă mângâi când Îmi împărtășesc durerea. Omul se răcorește când își împarte durerea care îl sufocă, dar Eu, Domnul, Mă mângâi în durere ca s-o port împărțită cu omul pe care-l doare de Mine, nu numai cu voi s-o port, o, sfinți ai Mei.

O, fiilor care-Mi așezați cuvântul în carte când îl rostesc vouă de deasupra ca pe munte sus deasupra lui Moise în vremea aceea. O, fiilor, Mă așez tot timpul între voi și loviturile care vin spre voi, și spun aceasta ca să știe cei ce trimit spre voi loviri că Eu sunt Cel ce le primesc, și că toate cuvintele lor sunt adunate și nu se pierd, iar Eu le iau și grăiesc despre ele cu cei ce lovesc cu ele în voi, dar între voi și ei sunt Eu, și mare ocrotire fac pentru voi, că mare Îmi este și lucrarea pe care o port cu voi, pe cât este și de tainică, fiilor.

Și acum, până iarăși vă voi striga să vă așez întru întâmpinarea cuvântului Meu, las pace multă vouă. Pace vouă, pace vouă, fiilor! Veghea Mea cea pentru voi e mare, și nu se stinge lampa ei, iar voi să știți: am grijă, am grijă de voi mereu, mereu, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Coboară alai ceresc pe pământ aici. Mare pregătire a fost pentru cei din cer pentru această zi de praznic sfânt, mare a fost și aici pregătirea ca să fim întâmpinați! Cete-cete Ne așezăm din zori, Noi, cei din cer. E plin de slavă văzduhul și e fără de margini slava deasupra, aici.

O, e tare, tare frumos aici, acum, iubiții Mei din cer, o, ce frumos, scumpii Mei! Așezați-vă cete-cete, că mare mângâiere vom primi și mare răcoare de duh, că duhul Ne arde de dor și de drag.

O, pace vouă, pace, fiilor primitori de oaspeți! Mă apropii și vă strâng lângă trupul Meu cel ceresc și vă dau brațele Mele deschise ca să vă cuprind la piept cu mare aplecare, cu mare sfială, o, fiilor trudiți pentru Dumnezeu ziua și noaptea, o, copii credincioși venirii Mele la voi ca să lucrez cu voi nașterea din nou a lumii și toată înnoirea, precum este scris să lucrez la sfârșit de timp, fiilor.

O, pace vouă! Iar și iar vă cuprind și vă alătur întru îmbrățișarea Mea cu voi. Așa vă mulțumesc pentru duhul ascultării depline, că v-am dat de veste acum o lună să începeți truda pentru pregătirea sărbătorii mamei Mele Fecioara ca să ne strângem alături în zi de serbare și să ne dăm iubire, fiilor, și să dăm la cei ce vin la izvor mânați de dor de Noi și de voi ca să petrecem aici cerește și duhovnicește, ca acum două mii de ani când dulci întâlniri petreceam cu ucenicii Mei și cu toți cei care Ne țineau urma pe cale văzând pe Domnul, aprinși de suferință cum erau, iar Eu le luam suferințele de pe ei și Mă dovedeam Dumnezeu mare și grăbeam împlinirile proorociilor cele despre Mine, despre venirea Mea pe pământ, și despre suferința pe care am îmbrățișat-o când poporul Israel M-a așezat sub cruce, și pe ea apoi, dar dragostea Mea cea mare pentru salvarea omului pierdut din rai și din Dumnezeu, o, a fost mare dragostea Mea și M-a sprijinit ea, cea care poate totul.

Petreceam întâlniri de mângâiere pentru Mine și pentru cei ce-Mi țineau urma, și Mi-era drag să le ridic toate suferințele și să-i învăț viața cea de sus și toate tainele și lucrările ei, o, și tot așa Mi-e drag și azi cu voi și la voi, când vin la izvor mânați de dor cei iubitori de Noi și de voi, și avem mereu sărbători cerești aici, în grădinile Mele cu voi, o, fiilor.

O, câtă odihnă pe Noi acum aici, o, mamă dulce, mama Mea dulce! Hai să grăim de dor! O, stai uimită privind frumosul de aici, așternut pentru Noi, pentru tine, mamă, că e ziua ta de slavă în cer și pe pământ, mama Mea, ziua când am ieșit întru întâmpinarea ta ca să vii la Mine în cer și să fim amândoi lângă Tatăl, să fim iarăși împreună ca pe pământ, și avem cetate slăvită aici, pe pământ, aici, la ei, la cei ce Ne poartă și Ne așteaptă să venim cuvânt pe pământ, și îl scriem sus și jos și se așează în cartea sa cuvântul prin sprijinul lor, mamă. O, ce mari Scripturi desăvârșesc cu ei, mama Mea. Nu-i nimeni, nimeni pe pământ să înțeleagă deplin taina Mea cu ei, cuvântul lui Dumnezeu și răspândirea lui în cele patru vânturi, și iată, atât de dragi, atât de dulci sărbători, atât de sfinte, de la una la alta tot mai frumoase, tot mai slăvite lucrările lor cu Noi și pentru Noi, mamă.

O, câtă dulceață, cât dulce Ne împart și împart, câte daruri, mamă! Te-au făcut floare, ți-au zidit din flori icoană, iar din douăsprezece coșuri rămase iată câtă frumusețe, câte aripi așezate în văzduh, aripi din flori fără de număr, mama Mea. O, se scutură peste ei Duhul lui Dumnezeu, și de la El au și lucrează, și numai frumusețe și simboluri, mamă, numai minuni pentru cei din cer și pentru cei de jos. Suntem întâmpinați mereu cu minuni și mereu suntem încântați de ei, o, și le dorim lor duh din cer, blânzi și smeriți cu inima prin El, căci Duhul lui Dumnezeu e numai cu cei smeriți, cu cei blânzi, mamă.

O, aici, la legănuț, căci așa am pus Noi nume peste locul de aici, aici Ne întâlnim cu ei, și ei cu Noi când venim din cer, aici și creștinii care vin spre ei. Iată taina legănuțului, căci ca în leagăn Ne simțim aici când venim, mamă. Un cuib de copilași aplecați lui Dumnezeu și voilor Sale, unde și cine a mai văzut așa ceva între om și Dumnezeu? Că Mi-am făcut cetate de scaun la ei și cu ei pe pământ, iar tronul Meu este aici, și din el izvorăște cuvântul Meu peste pământ, mamă, și tot cuvântul sfinților Mei, o, mama Mea. Amin.

— În mare uimire sunt și stau, Fiule Hristos. O, mi-au făcut daruri, m-au zidit floare, Fiule scump. Tot timpul i-am cercetat în vremea acestei zidiri și am pus tot sprijinul pentru ridicarea spre cer a jertfei lor, a iubirii lor de Noi, Fiule scump. Le grăiesc lor cu aplecare și le împart iubire și le împart recunoștință și le spun acum:

Binecuvântate să vă fie duhul, sufletul și trupul și mâinile care împodobesc cerește locul acesta scump lui Dumnezeu, și unde se adună sfinții cerului, și, iarăși, credincioșii de peste tot ai Fiului meu Hristos.

Mă aplec cu recunoștință și cu mulțumiri pentru daruri aduse mie de ziua mea de înălțare la Fiul meu Iisus Hristos în cer. Mă așez cu sfială aici lângă voi și privesc cu toți cei din cer veniți la sărbătoare tot ceea ce Ne puneți înainte în ziua aceasta mare. Stăm la masă cu voi și vă privim și Ne hrănim de la voi. O, fiți frumoși, fiți tot mai frumoși, fiilor, fii ai lui Hristos! Purtarea cea frumoasă dintre frați le face dragostea frumoasă, iar eu vă dau în dar ce am eu: dragostea de Dumnezeu vă dau. Primii creștini au avut-o pe ea, și pentru ea nu se temeau de nimic și de nimeni, căci dragostea putea aceasta.

Voi, cei ce iubiți lucrarea și cuvântul Fiului meu în vremea aceasta și veniți la izvor după Domnul și sunteți întâmpinați de cei de aici atâta de frumos și de cald, o, iubiți-i, și nu vă despărțiți de ei, căci cei ce se despart de ei pierd iubirea și se despart apoi, dar voi țineți cu toată puterea la dragostea dintre voi și ei, căci ei sunt ai Domnului, și Se sprijină Fiul meu cu ei ca să vină pe pământ cuvânt, căci ei au lăsat totul pentru El, pentru dragostea Lui de ei, și apoi a lor de El, și Domnul le-o întărește mereu.

O, iată, puțini, prea puțini ajung să înțeleagă desăvârșit pentru ei înșiși ce înseamnă să fii vrednic de Hristos, iar Domnul a spus: «Cine nu lasă pentru Mine părinți și frați, copii și rude, prieteni și ranguri, țarini și averi, nu este vrednic de Mine!». O, fiți cu credincioșie pentru calea lor cu Domnul, că pentru mulți care se vor mântui îi folosește Domnul pe ei, numai să știe omul să înțeleagă mersul cu Domnul pe pământ spre cer.

O, mă mângâi, Fiule Iisus, mă mângâi prin tot ceea ce văd și aud aici, căci am fost și Noi oameni pe pământ și știm ce este omul și cum se bucură și cum se îmbrățișează și cum se mângâie când vine mângâierea și vremea cea pentru ea.

Spre toți cei de aici mă închin din cer și până pe pământ, și se va vesti această zi-minune și toată frumusețea ei, ca în povești frumusețe, și mulți se vor mângâia ca și Noi când vor auzi, când vor vedea ce minunată a fost această zi și toată petrecerea ei cu cerul aici. Amin.

— Mare taină, mama Mea, ai spus, căci sunt puțini cei ce ajung să înțeleagă ce înseamnă să fie omul vrednic de Hristos, adică să nu Mă părăsească după ce merge cu Mine multă vreme.

O, îi este greu omului să nu-și aibă voia sa, și de aceea Îl părăsește pe Domnul pentru voia sa însăși și părăsește drumul și mersul cel sfânt. Eu nu în zadar am spus că nu este vrednic de Mine cel ce nu se leapădă de sine, și mai bine nu ar veni decât să se facă apoi de rușine îngerilor și oamenilor. De aceea să le spunem celor ce Ne țin urma, ca să înțeleagă ei cum poate să nu-L părăsească creștinul pe Domnul pentru voia sa însăși.

I-am spus tânărului care M-a întrebat de viața cea veșnică pentru el, i-am spus să scape de tot ce are și de toate câte îl țin departe de Hristos, chiar dacă el lucra poruncile vieții pentru purtare plăcută lui Dumnezeu, dar i-am spus: «Vinde tot ce ai și dă la săraci, și numai apoi vino să-Mi urmezi!». O, și de ce n-ar putea să-Mi urmeze cel ce nu se leapădă de sine? Pentru că dacă mai are el ceva rămas lui, îl împinge diavolul spre ce are al lui și poate să-l scoată de pe cale și să-l ducă în lături. De aceea cei ce sunt ai Mei nu mai au nimic al lor și pe nimeni al lor, și nu sunt trași de lângă Mine prin cele ce ar mai avea ale lor, unde ar putea trage când diavolul ar da să-i trântească jos de lângă Dumnezeu și să-i aibă ai lui.

Cel ce este vrednic de Hristos, de acela e și Domnul vrednic și poate Domnul prin el, numai să nu mai aibă acela ceva al său, prin care diavolul l-ar putea câștiga, că iată, când are unde să se ducă se duce de lângă Mine după ce Mă alege și merge cu Mine o vreme, până ce se dovedește nevrednic de Domnul. Iar tu, mama Mea, n-ai avut nimic al tău pe pământ, decât pe Mine, Care ți-am fost toate câte puteai să ai. O, așa aștept Eu să am ucenici, așa cum ai fost tu, să n-ai nimic al tău decât pe Dumnezeu, mamă.

O, e slava Mea cu voi aici, și e totul o pace sfântă aici, fiilor adunați de praznic sfânt. O, ce frumos este să lucreze omul la slava lui Dumnezeu! Toți oamenii sunt salariați la cei ce le dau bani pentru îngrijirea zilelor lor pe pământ, dar cei ce lucrează slava Mea nu se îngrijesc pentru ziua de mâine, căci și-au ales partea cea bună, care nu se va lua de la ei.

Sunt cu brațele deschise și așa rămân, căci osteneala v-a fost mare, fiilor primitori de oaspeți, o, dar n-ați fost singuri, nu am stat între cei din cer, ci cu voi am stat aici în toată vremea pregătirii acestei zile minune. O, când voi știți că e Domnul cu voi mereu, fiți ca El, fiilor, fiți pe plăcerea Mea mereu, că e ușoară calea când sunteți ca niște copii de care are grijă Domnul. Eu vă știu greul, vă știu povara că e grea, dar cu Mine sub ea e frumos, fiilor. Nu v-ar fi dat nimeni atâta prețuire câtă Eu vă dau, și iată, și voi câtă Îmi dați, și cum să nu Mă mângâi de la voi?

Mare să vă fie umilința inimii, măi fiilor purtați de Domnul. Fără această umilință e urât omul. O, fiți frumoși! Aceasta este dorința Mea, aceasta să fie și a voastră, că frumos este cel ce are gândul lui Hristos, și vă voi spune vouă lucrarea acestei taine: să aibă omul gândul lui Hristos, fiilor.

Vă dă îmbrățișare acum mama Mea Fecioară.

— Da, Fiule Iisus, le dau, și le aduc mulțumiri și putere pentru tot frumosul pe care ei Ni-l aștern când venim la ei.

— O, mamă dulce, e numai duh de mângâiere aici. Vai de cei ce se smintesc și nu înțeleg simbolurile de aici, spre care suntem purtați și Noi, cei din cer!

Să-i îndemnăm îndemnul cel prin care pot moșteni împărăția Mea, și le spun lor îndemnându-i: O, fiilor, fiilor, fiți ca pruncii, nu vă fie greu! Împrunciți-vă, fiilor, zi de zi mai mult, și veți moșteni cu Mine, căci împărăția Mea este pentru cei ce sunt copii, cu duh de copil, ca și Mine.

Iar după sfârșitul sărbătorii pe aripi de îngeri vor fi purtați înapoi spre casă oaspeții veniți, ca pe nori tainici trimiși de Mine pe calea lor vor călători.

Bucuria trăită acum a fost toată învățătura Mea cea de azi peste voi, căci învățătura a lăsat loc bucuriei, dar fiți ca pruncii, nu uitați, și veți fi cei legănați de Dumnezeu, o, fiilor.

Sărbătoarea de azi curge lin cu toată taina și frumusețea ei cea de sus și cea de jos. În duhul mângâierii vă cuprind. O, fiilor, ridicați, ridicați această țară spre Domnul, spre cele din cer pe pământ, copii binecuvântați pentru acest timp.

O, pace vouă, și celor ce Ne iubesc pe Noi și pe voi! În duhul mângâierii vă țin și vă cuprind. Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.