Sosește Domnul în slavă și cu slavă, și I Se face primirea la porți, și are cu El suită cerească, priveliște măreață, alai de sărbătoare, care umple aici văzduhul sus și jos, iar așternutul și masa de primire sunt gătite pentru sărbătoare aici, și sunt ele dragoste la locul izvorului de cuvânt al Domnului.

O, pace vouă! Hristos a înviat! Pace vouă, celor ce locuiți în grădinile Mele de aici, de acasă, și-Mi faceți primirea mereu, mereu, ori de câte ori vin aici cu oaspeți din cer, cu sfinții cu care călătoresc și vin, și, iarăși, cu oaspeți de pe pământ, adunați aici, la izvor pentru Domnul!

O, iată-Mă! Hristos a înviat! Acesta este salutul cel de după învierea Mea dintre cei morți, și cu el Mă aplec și întâmpin ceata cea adunată din patru zări ca să Mă întâmpine cu ziua Mea de venire aici în sărbătoare, însoțit de ucenicii și ucenițele învierii Mele ca în fiecare an în această zi, pe care o așternem unii altora, Noi vouă, iar voi Nouă, celor din cer veniți la voi, fiilor, căci unii sunteți primitori de oaspeți aici, iar ceilalți vă adunați și sunteți primiți și așezați la masă de praznic de înviere, și iată sărbătoare cu slavă, cu pace și iubire ca în cer, căci Eu, Domnul Cel înviat, vin pe pământ ca să așez pe el voia lui Dumnezeu ca în cer, și apoi împărăția Tatălui aici, că aici este cetatea Domnului, popasul Său cu sfinții, sărbătorile cerului pe pământ cu cei ce cred venirii Lui cu slavă de cuvânt.

O, fiilor de la izvor, voi sunteți cei ce întâmpinați pe Domnul și pe sfinții Lui aici, ori de câte ori se face veste de sus pentru petrecere sfântă, pentru întâlnire aici. O, iată, taină vă spun vouă, mai ales vouă, celor ce-Mi faceți primirea și-Mi împărțiți apoi cuvântul de dragoste și de hrană de creștere a unui popor credincios ca și voi. O, iată ce vă spun: Între voi și ei, cei ce cred venirii Mele la voi în acest timp, trebuie să știe ei că felul cum se poartă cu Mine și înaintea Mea când ei cred și stau și petrec în taină sau la vederea celor din jur, acest fel de așezare și de purtare iau Eu de la ei între Mine și ei, și acest fel de credincioșie sau de necredincioșie, și le spun lor acum aceasta cu mare taină de înțelepciune, și fericiți vor fi cei ce au avut harul să prindă înțelepciunea aceasta cuprinsă în cuvântul coborârii Mele aici în cuvânt.

O, vă spun vouă, câți vă adunați înaintea Mea în sărbători și vă înfățișați Domnului aici, vă spun, fiilor, taină mare de înțelepciune, că felul cum vă purtați voi cu cei ce Mă poartă spre voi, purtarea dintre voi și Mine este cea pe care voi o dovediți între voi și ei, cei ce Mă dau vouă când Eu Mă dau lor ca să vă dea pe Domnul. O, așa cum vă așezați în fiecare clipă în inimile lor, așa în Mine în fiecare clipă sunteți așezați, așa și nu altfel. Voi ați văzut, și puteți vedea cum cei ce au lovit în ei au lovit în Mine, nu în ei, și n-au mai avut ei de la Mine sprijin dacă n-au mai vrut cu Mine și ca Mine prin ei, prin cei ce Mă poartă, ci au vrut ca ei, și n-au mai vrut ca Mine. O, cum ar mai fi putut ei găsi părtășie cu Mine și sprijin, dacă pentru cei ce Mă au ca să Mă dea lor ei au găsit cu cale să ridice nemulțumiri și vină și purtare rece asupra purtătorilor Mei, stând cu inima încruntată între ei, și cei ce Mă poartă spre ei? Purtarea cea dulce și plină de aplecare pentru primire de la unul la altul, și între voi și ei apoi, aceasta este purtarea pe care o iau Eu între Mine și voi, iar dacă sunteți departe de purtarea cea fiască și stați ca unii pricepuți și deștepți în voi înaintea Mea și a lor, o, atunci voi nu sunteți așa cum am cerut Eu să fiți înaintea Mea, ca pruncii care au cerul Meu de moștenire lor, și iată că greu îl mai ajută pe om firea sa ca să se poarte cu aplecare și cu bună cuviință, ca să poată Domnul sălășlui în om, și între om și om apoi cu slava Sa cea dulce și binefăcătoare apoi între om și Dumnezeu, de o parte și de alta, o, fiilor.

O, vin în ziua aceasta, vin cu slavă, vin cu cei de atunci care M-au însoțit în zilele venirii Mele de atunci de la Tatăl pe pământ. Îi iau ca martori ai petrecerii Mele cu ei atunci, și ai petrecerii lor cu Mine și luăm unii de la alții și legăm timpul, și înfățișăm unii în fața celorlalți cele două vremi, vremea Mea cu ucenicii pe pământ atunci, și vremea Mea de acum, și așezăm înaintea Tatălui sărbătoare cu dor și cu iubire lucrate în inimi, părtășie unii cu alții, cei de sus cu cei de jos, iar Eu în mijlocul lor în vremi, între cele două vremi, atunci și acum, fiilor.

O, ce frumoasă priveliște acum, aici! Noi, cei de atunci, și voi, cei de acum, Eu, Domnul, cu ucenicii atunci, și cu ucenicii acum, și apoi întâlnirea celor două vremi. Voi, cei de acum ucenici și purtătorii Mei, ne-ați primit cu masă și cu așternut dulce, iar Noi, cei de atunci, vă primim cu cele de atunci, că iată părtășie dulce între ei și voi! Sunt cu ei la voi, cu ucenicii și cu ucenițele Mele, iar între ei mama Mea Fecioara, fiilor. Toți laolaltă, toți odată ne aplecăm pentru dulcea primire aici și vă salutăm cu vestea care s-a împărțit atunci de mângâiere și de bucurie în durerea cea mare de atunci, și vă împărțim vouă din slava aceea de nedescris și vă spunem laolaltă toți: Hristos a înviat!

— O, și acum, Doamne înviat și preamărit prin învierea Ta, noi le facem lor parte de masa noastră cu ei și le punem în față grăirea noastră, duhul, care ne plutește deasupra lor, căci duhul din noi este în Tine și toți trăim în Tine, precum este scris, căci Tu în noi ești, în toți, Doamne, și facem carte scrisă a petrecerii noastre aici în ziua aceasta sfântă între noi și ei, Fiule Doamne.

O, Fiule înviat, mai întâi eu, mama Ta Fecioară, dau lor trăirea mea de atunci, durerea mea cuminte, și mângâierea ei apoi pentru scularea Ta de pe cruce, Fiul meu Cel răstignit fără de milă de cei la care ai venit ca să-i împaci cu Tatăl, dar ei n-au voit să Te cunoască de la Tatăl venit, și am suferit atunci noi, cei ce Te-am primit și Te-am însoțit, și Te-am petrecut apoi spre moarte pe cruce, dar și spre învierea Ta dintre cei morți apoi, Fiul meu scump.

O, am petrecut cu ai Tăi, și nu i-am mai părăsit, și nu m-au mai părăsit, și am trecut alături prin toate, până ce am venit pe rând lângă Tine, doritul nostru, și am rămas martorii Tăi, de pe pământ și până în cer, iar acum din cer și până pe pământ, Fiul meu Cel înviat, iar ucenicii și ucenițele Tale împart și ei trăirea lor de atunci și punem pe masă aici spre părtășie sfântă, iar Tu ești Cel ce iei aminte, Doamne. Amin.

— O, mă apropii cu voi, eu, Petru apostolul, eu, cel fricos, dar și cel ce I-am fost de mare sprijin Domnului meu, că am lăsat toate ca să-I pot urma și să-L sprijin în lucrul Lui cel de la Tatăl, în mersul Lui printre mulțimi, căci Lui Îi trebuia ocrotire, Îi trebuia iubire de ucenici, iar eu am răspuns chemării Lui, că m-a chemat și mi-a zis: «lasă morții să-și îngroape morții lor, iar tu vino cu Mine, vino după Mine!».

Voi, fiilor de azi, care-I sunteți și Îi stați aproape și sprijin Domnului, o, și voi tot așa ați făcut și ați urmat și Îi urmați Lui. Ați lăsat morții să-și îngroape morții lor și ați răspuns chemării Lui și-I sunteți sprijin acum, iar cei ce au venit și au plecat apoi, o, n-au mai rămas în iubirea Lui cu credincioșie până la sfârșit, și s-au întors la morți, la morții lor fiecare, iar Domnul și cu voi sunteți nesprijiniți, și iată vorba Domnului, că v-a spus de curând în coborârea Lui la voi să vă ajutați voi pentru El cu ce și cu cine mai puteți, și să vă bizuiți pe cei de sus, cu care El vine la voi, fiilor, că iată, greu de tot îi este omului credincios acestui cuvânt să-și păstreze statornicia și lepădarea de sine dacă vine pentru ea la Domnul și după Domnul, iar apoi și-o leapădă, fiilor. O, și milă-mi este de voi, căci sunteți neprețuiți, nesprijiniți ca și Domnul atunci când ne-a luat pe noi cu El și lângă El ca să-I fim de sprijin și martori apoi.

O, fiilor care veniți spre Domnul pentru credincioșie, deschideți cartea Lui cu noi și citiți-o bine cu poporul și luați din duhul credincioșiei mele între voi și Domnul, între voi apoi, și cei puși de El pentru voi, pentru legătura dintre voi și Domnul, fiilor, căci eu, apostolul cel credincios Lui, aceasta vă îndemn, aceasta vă dau să lucrați și voi, și veți fi asemenea mie pentru Domnul până la sfârșit, o, fiilor. Amin.

— Dau și eu, Doamne înviat, dau și eu îndemn sfânt celor cu care Tu Te sprijini în vremea aceasta a Ta cuvânt pe pământ, și le spun lor, eu, cel dornic de Tine mereu, le spun că eu n-am fost necredincios, ci credincios am fost și Ți-am fost, și mereu am dorit să Te adeveresc lor, și celor de după ei credincioși ai Tăi.

Eu, ucenicul Toma, le spun lor să nu se întoarcă de la credință la necredință, că le este prea mare căderea celor ce cad atât de greu, și e prea mare pasul. O, cum să cazi dintr-o parte în alta atât de crunt, cu o așa de mare cădere? La ce-ți mai ajută apoi amintirea de pe când erai credincios, decât la judecata necredinței tale? Este scris în psalmii cei de la Duhul Sfânt, este scris despre cel ce cade din credință și din faptele credinței și căruia Domnul îi spune: «De ce mai povestești tu și tot înșiri cu limba ta legile Mele și legământul Meu, când tu urăști mustrarea și lepezi în spatele tău cuvântul Meu și te unești cu hoțul și cu cel desfrânat și hulitor în fel și chip și-ți dai graiul spre vicleșug și urzești vorbe împotriva fratelui tău, gândind că Eu, Domnul voi tăcea? O, dar nu va fi așa, căci te voi mustra și voi pune sub ochii tăi tot ce ai făcut rău, ca unul care ai uitat pe Domnul».

O, aduceți-vă aminte de întrebarea Domnului pentru cei ce-și făceau rău unul altuia prin despărțire de Dumnezeu și prin păcătuire apoi, căci Domnul i-a întrebat prin acest cuvânt pe cei nestatornici și a spus: «Ce să-ți plătesc, creștine, ce muncă pentru Mine să-ți plătesc? Trădarea, vânzarea, lepădarea de Dumnezeu?».

O, nu fiți necredincioși, ci credincioși, dar până la capăt, fiilor, căci numai cei ce vor răbda și vor rămâne în răbdare până la sfârșit, așa cum a zis Domnul, o, numai aceia vor fi miluiți și răsplătiți, iar ceilalți vor fi mustrați prin înseși cele care și-au agonisit, căci plecarea de lângă Domnul este trădare, este lepădare, este batjocură adusă Domnului și dispreț din partea ta, și a celui ce te vede ce faci tu, cel ce ai crezut și ai stat cândva lângă Domnul cu viața ta, cu jertfa ta pentru El, pentru greul crucii Lui.

O, Doamne, eu mult le-aș vorbi lor, și măreț le-aș vorbi despre Tine, despre taina Ființei Tale, Doamne înviat, și le trebuie mereu trezire și ridicare, și le trebuie învățare de minte până mai are preț aceasta, iar duhul meu se mângâie acum, căci am mărturisit și că am făcut aceasta pentru cei ce vor pipăi cu ochii și cu duhul taina care se va desfășura la vedere, lucrarea Ta cea de azi, pe care o porți, și o împarți cu cei ce Te poartă acum ca să vii și să Te slăvești și să-Ți gătești, Doamne, ziua cea mare a slavei Tale, ziua Ta, o, Doamne, și pe care toți sfinții o doresc și o așteaptă cu dor. Amin.

— Noi, ucenițele, și mironosițele Tale apoi, Te mărturisim înviat, Iisuse Doamne, Cel ce ești dragostea noastră și cea dintre noi, căci noi Te-am iubit pe Tine între noi, și în lucrul iubirii de Tine am rămas dacă Te-am cunoscut, și pe drumul slavei crucii Tale am stat, și nu Te-am părăsit, și toată durerea Duhului Tău am purtat-o și am împărțit-o între noi cu credincioșie până la sfârșit, Doamne înviat, că ne-ai încredințat nouă adeverirea învierii Tale, că Te-ai arătat măreț prin înviere și ai împodobit așa dragostea și credința din noi, și Te-am dat lumii apoi, vestind peste tot că ai înviat și ai stat cu noi după înviere, până ce pe nori de slavă Te-ai ridicat lângă Tatăl, la locul Tău de slavă și de lucru peste pământ. O, ce mare ne-a fost durerea cea pentru Tine, și prin ea ce mare credința, Doamne, și ce mare iubirea cea plină de credință!

O, la ce folos iubire fără de credință? La ce folos credință fără de iubire? Aceasta întrebăm noi pe cei mulți care n-au rămas statornici întru acestea până la sfârșit pentru plata lor apoi.

O, dulce ne este petrecerea cu Tine întru cele cerești acum, Doamne înviat! Dulce să vă fie și vouă pe pământ și în cer apoi petrecerea voastră cu Domnul, pe Care trebuie să-L cunoașteți deplin, dacă voiți să nu vă smulgă satana din rădăcină, de lângă Domnul, fiilor iubiți ai vremii de azi a Domnului cu voi.

Și fă-le, Doamne, lor parte de mântuirea Ta, dar dă-le lor credință cu fapta, că mult așteptăm noi, cei din cer, să Te odihnești după acest timp al Tău cu ei, și toți să ne odihnim de dorul pe care-l ducem după slava Ta din ziua aceea a odihnei depline, Doamne, o, Doamne înviat! Amin.

— Fiilor, fiilor, Eu, Domnul, sunt dezlănțuit prin cuvânt în ziua aceasta, dar și toți cei ce Mă însoțesc, țin toți să se așeze în carte cu ziua lor de pomenire cu Mine în duhul învierii Mele atunci.

Voi, cei adunați sub această slavă, luați aminte la cei din cer și lăsați-vă măsurați pentru credință și pentru statornicie, căci furtuna e mare și bate cu putere de peste tot spre voi ca să vă smulgă hăinuța și puterea prin furtuni, și vin la voi cu sfinții și vă dăm vouă sprijin, fiilor.

E mare această zi, și e slăvită cu multul, fiilor. Cerul cel de deasupra al suitei cerești este frumusețe de nedescris, iar voi stați sub această boltă, care vă acoperă acum cu taina ei.

Bine ați venit la izvor în zi de slavă și de petrecere sfântă, o, fiilor călători! O, deschideți urechile și purtați spre inimile voastre învățătura de la masa aceasta, ca să vă fie cu folos venirea la izvorul cuvântului Meu, care trebuie să rodească și să fiți voi rodul lui apoi. O, trebuie împlinire, trebuie ascultare, trebuie credință pentru acestea, fiilor, căci cei ce nu au împlinire și ascultare, nu li se socotește că au credință, o, nu, fiilor, nu.

Vom da acum loc cântării de slăvire a celor din cer aici, la voi, și vom rupe acum la mijloc cuvântul cel de azi pus pe masă, ca să avem vreme pentru toate câte azi se vor așeza și vor fi cuprinse aici, și vom trimite apoi spre voi partea de cuvânt cu care mergem mai departe, că iată, este de așezat în carte cele ce sunt acum aduse și puse spre împlinire.

Acum binecuvântată să fie sărbătoarea toată și toate ale ei în ziua aceasta a mângâierii de la unii la alții cu amintirea ei cea de acum două mii de ani, fiilor! Toți cei din cer stăm în văzduhul cel de aici cu brațele desfăcute în semn de îmbrățișare și toți stăm cu privirea pe voi și înăuntrul inimilor voastre și al staturii voastre.

O, fiilor purtători de taine cerești, și care-Mi așterneți în carte cuvântul, am spus în ziua aceasta că purtarea dintre ei și voi, aceasta este ceea ce o pun ei înaintea Mea pentru purtarea lor cu Dumnezeu. Avem de deslușit în chip întreg acum această taină a credinței lor cea pentru Dumnezeu, și niciodată n-a fost altfel să socotească Domnul iubirea celor ce iubesc pe Dumnezeu, căci Eu am spus acum două mii de ani: «Au primit cuvântul Meu, o, și pe al vostru îl vor primi», și am mai spus: «Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește», dar am spus și altfel, și am spus: «M-au prigonit pe Mine, o, și pe voi vă vor prigoni», și iată, cine vă disprețuiește pe voi Mie Îmi face aceasta, căci Eu pe voi vă am între Mine și ei, pe voi, fiilor, o, și uitați-vă la cei ce vin și stau, și, iarăși, uitați-vă la cei ce vin și stau și pleacă apoi, și uitați-vă la puterea lor și răspundeți-vă, și să-și răspundă și ei, și unii altora și să-și înțeleagă statul sau plecatul, și vor vedea că tot ceea ce spun Eu acum s-a adeverit și se adeverește întocmai.

E zi cu multă învățătură, fiilor. Acum însă, pace vouă, și masă cu binecuvântare să aveți între voi, și să rodească ea creștere sfântă vouă!

Suntem aici cu voi la masă, și mulți, mulți oaspeți sunt, căci au fost chemați cei ce așteaptă învierea cea mare și se uită ei uimiți la zilele Mele cu voi și iau din ele mângâiere lor.

O, Tată, Tatăl Meu, iată câtă mângâiere și câtă slavă de la ea aici, Tată!

— Da, Fiule, cuvântul Meu se așează acum pe masă aici și vom împărți de pe masa aceasta mângâierea și împlinirea cea de două mii de ani, Fiule jertfit pe cruce și înviat dintre cei morți apoi. O, Tu ai arătat învierea că este și că va fi, că mai înainte de învierea Ta ai înviat pe cei morți, și apoi pe Lazăr, ca să creadă cei de după vremea aceea că Tu ești Dumnezeu înviat și că dai omului învierea, Fiule scump. O, slava Ta cea de la Mine e toată cu Tine mereu, și e cuprinsă în taina ei, dar acum Eu stau lângă Tine și pun la masă aici Duhul Meu, Duhul Tatălui, Fiule scump, și le spun celor ce iau pe Domnul de aici, le spun și Eu lor: Hristos a înviat! El este Fiul Meu iubit, Întru Care am binevoit și binevoiesc.

O, ferice vouă dacă veți vrea și Îl veți asculta pe El, pe Fiul Meu, fiilor, dar până la sfârșit, o, până la sfârșit cu El și pentru El, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Îmi așez în carte cuvântul după opt zile de la praznicul învierii Mele și vă dau vouă sarcină binecuvântată, fiilor, căci pentru următoarea zi de duminică, peste o săptămână, aveți acum de așternut în grădinile Mele cu voi scumpă întâlnire a fraților care cred că Eu vin aici cuvânt și îl pun pe masă, spre hrana sufletelor care-Mi întâmpină a doua Mea venire de la Tatăl, și ca să împlinesc promisiunea cea făcută acum două mii de ani, când am spus despre ea cu jale grea, cu tristețe a inimii întrebând și întrebându-Mă: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?».

O, fiilor, fiilor, fără dragoste nimic nu este, dar dacă ea mai sălășluiește în inimile cu dor în ele pentru Domnul, este și credință, căci poate dragostea, poate ea. Cei ce nu mai pot cu Domnul, cu voi, fiilor, aceia nu au, nu mai au dragoste, ci au pizmuire, semeție, necuviincioșie, neadevăr al lucrurilor, necredință au, precum este scris de cele ce doboară dragostea din suflete și dintre frați, iar dragostea dintre frați trebuie să nu fie altfel decât dragostea de Dumnezeu și în Dumnezeu, că dacă este altfel, ea cade, cade spre dragostea dintre frate și frate, și îi vezi despărțindu-se de frați pe cei ce-și fac dragoste unul altuia, și cad din dragoste cei ce se iubesc pe ei înșiși prin dragostea dintre ei.

O, fiilor, aveți grijă toți, toți, ca să învățați din pilda celor ce au căzut din dragostea Mea pentru dragostea de ei înșiși, și unii pentru alții apoi pentru căderea din iubirea cea sfântă. Fiți toți așa cum frații sfinți trebuie să aibă iubirea, căci cei ce cad de la pieptul Meu cel duios după fii, aceia se dovedesc rupți de dragostea cea de sus dintre frați, și se duc în lături împărțind în doi dragostea, o dragoste care cade, fiilor, și cade omul prin ea și se desparte de cei ce rămân pe calea iubirii crucii cu dragostea lor de Domnul, Care Și-a pus viața pentru ei, pentru dragostea de ei.

Fiilor, fiilor, pregătiți masă de dragoste, pregătiți cu grabă, că se strâng frații care iubesc cu iubire care nu cade. Binecuvântată să fie dragostea voastră pentru așternutul pe care trebuie să-l pregătiți frumos întru întâmpinarea fraților care vin la Domnul iar și iar! O, pregătiți masa Domnului cu ei. Vin oaspeți de sus și de jos, și vor fi la masă aici cei ce așteaptă învierea cea mare, fiilor, iar voi sculați-vă de dimineață în ziua aceea și puneți înaintea Mea pomenirea lor, că vin ei aici și-și văd rudeniile de pe pământ adunate la aceeași masă, masa Domnului cu sfinții și cu voi, și cu ei, cei pomeniți spre învierea cea mare, fiilor. Mâncarea din ziua aceea, ca și în toate zilele în care frații se adună în Hristos la masă, o, să nu însemne mâncare ceea ce puneți pe masă, ci adunare pentru dragoste sfântă, la care se adaugă dragoste, mâncare cu dragoste, fiilor.

O, măi fiilor, e frumoasă misiunea cea sfântă pentru Domnul. Apostolii Mei de atunci aveau să ia o misiune grea și să se bucure cu ea, iar bucuria lor era Domnul lor, și din dragostea lor de Domnul s-au ridicat creștinii cei dintâi, care se îndeletniceau cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru semeni. Ei nu puteau avea grijă de cele trupești și atât, sau de ciondăneli între ei. Ei își înțelegeau misiunea, își simțeau țelul, iar prin dragostea din ei biruiau vremelnicia și mergeau nerăbdători după Domnul, casa lor cea de sus, după ceea ce iubeau și tânjeau. Ei nu căutau unul după altul cum caută creștinii neformați pentru dragostea de Domnul. Ei căutau să se ajute să nu piardă locașurile cerești, care se iau cu disprețuirea a toate de pe pământ câte i-ar face să zăbovească în lupta spre cele veșnice cu Domnul. Zi de zi pașii lor căutau cu dor spre taina îmbrăcării în Hristos, o, și ce frumoasă este această neliniște, care-ți poate hrăni zilele și nopțile, faptele și rodul lor spre cer, bucuria jertfirii cu folos veșnic pentru ea, ca Ilie proorocul, care nu voia să moară, ci să se ducă întru cele cerești, de care el era încredințat pentru el, o, și s-a dus, s-a dus în văzul ucenicilor lui, și slava Domnului i-a ieșit întru întâmpinare și l-a dus și l-a așezat în slavă, după multa lui tânjire, pentru care suferea cu dor.

O, fiule, dacă n-ai suferință, dacă n-ai încercări și ispite de trecut, jertfă caldă mereu și viață aprinsă, trăită tot timpul pentru semeni, timp fără răgaz pentru a fi de folos cu lucrarea ta, o, cazi dacă nu ai de lucrat așa, și îți lucrezi căderea ta din har, curse neașteptate îți lucrezi, căderi din binecuvântarea cea pentru lucrul înțelepciunii vieții, căci omul este slab și se lasă doborât de vorbe cusute și descusute, de gânduri trimise, de greșeli apoi prin cei ce dezbină, și inima i se răcește, se ascunde, după ce face ascundere, nu mai dă să se aplece, să se trezească, să vadă răul care bate spre el, căci inima rece nu se răcește fără vină, ci se răcește fiind lovită și trasă în părți și dusă spre îndoială apoi și spre nepăsare de suflet, și vai sufletului rece, care plânge neînțeles, tainic și fără ajutor de la cel care-l poartă!

O, fiilor care iubiți pe Domnul și veniți după El aici, o, fiți ca sfinții, nu ca oamenii. Sfinții stăteau cu Domnul, cu îngerii, își spuneau gândurile, faptele rele, știau să-l depărteze la timp pe satana, nu-l cocoloșeau, nu-i dădeau stat în ei sau înaintea lor, o, și numai așa biruiau și-și lucrau nemurirea, iar sufletul lor primea odihna ori de câte ori biruiau pentru el pe satana.

Fiilor, fiilor, le-am spus ucenicilor Mei cei zbuciumați de jale și de teamă pentru răstignirea Mea, și apoi pentru învierea Mea, de care au aflat numaidecât, și le-am spus: «Pace vouă!», și le-am spus: «Luați Duh Sfânt, ca să iertați păcatele multora sau să le țineți!». În marea Mea iconomie de taină am lucrat minunat lipsa lui Toma dintre ei în ziua arătării Mele lor după înviere, iar apoi, după încă opt zile a venit Toma la ei și iarăși am venit și Eu la locul lor de taină cu ușă încuiată și le-am spus iarăși: «Pace vouă!», și apoi M-am adeverit că Eu sunt cu trupul înviat, că i-am spus lui Toma să-și pună degetul și ochii pe mâinile Mele împunse de cuie și pe coasta Mea înțepată și să creadă că Eu sunt, chiar dacă i-am spus numai lui: «Nu fi necredincios, ci credincios, și pentru că M-ai văzut ai crezut, dar ferice de cei ce n-au văzut și au crezut că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aibă ei viață în numele Lui».

O, fiilor de la izvor, pace vouă, așa vă spun și vouă! O, ce bine ar fi să știe să creadă frumos și trainic toți cei care vin aici, la Mine și la voi, și ca să nu le fie zdrobită sau îndoielnică în ei credința! O, ce să le arăt ca să-i ajut? Pe voi, fiilor, pe voi, cei îndurerați pentru Mine și plini de jertfire ziua și noaptea, că voi nu mai aveți viața voastră, grija de voi, ci tot ce aveți de lucrat aici, faceți totul pentru mersul Meu prin voi, pentru cuvântul Meu, care vine și merge și hrănește, și nu stă din lucrul său.

Sunteți și cei loviți, chiar dacă sunteți slujitorii Mei, și se petrece cu voi ca și cu apostolii Mei cei de atunci, care erau huliți, loviți de ocară, găsiți vinovați, disprețuiți, așa cum găsiți scris în Scripturi de pașii lor cei prigoniți. Dar voi sunteți cu răbdare mare și cu dragoste fără de margini, fiilor, și știți cum este calea celor ce lucrează cu Mine pe pământ.

O, ridicați-vă acum, cu ce și cu cine mai puteți să vă sprijiniți și să pregătiți frumos așternutul de aici pentru oaspeți, că peste opt zile vin cu cei de atunci la voi, venim acasă, și nu știu cei ce se strâng la izvor aici, nu știu câtă bucurie, cât fior sfânt adună în duhul lor cei ce sunt cerul cel de deasupra al oaspeților de sus cu voi aici, în sărbători, fiilor.

O, le-aș deschide o clipă ochii la toți cei care se adună la zile mari aici, și ca să vadă ei slava cea de deasupra cum stă și cum tresaltă în Duhul Sfânt al tainelor de sus peste acest așezământ, pe care n-au putut să-l îmbrățișeze până la sfârșit cei care s-au dus de lângă voi lângă fiii lumii, și de acolo trimit dureri spre voi, trimit dispreț, fac aceasta ca să-și simtă ușoară vina și să o pună pe voi pentru căderea lor din dragoste, din ascultarea de Dumnezeu, din credință, fiilor. O, nu le dau dreptate nici cât vârful de ac, chiar dacă ei își tot dau, că iată, voi stați cu Mine de când Eu v-am luat de sprijin, și ați fi putut să vă clătinați tot timpul prin câte știți că s-au ivit peste mersul Meu, dar nu, că voi n-ați judecat pe cel neputincios, ba ați răbdat și ați iubit cu răbdare, așteptând cu dor pacea după fiecare încercare. Iar Eu vin și vă leg ranele mereu, fiilor, și dau să le leg și pe ale celor ce-și fac rane singuri, din pricina lipsei de ascultare și de înțelepciune, și suntem vindecători, că mila ne biruie pe noi pentru toți cei slabi.

O, binecuvântată să fie toată truda voastră pentru Mine și pentru poporul cuvântului Meu, care vine la Domnul în sărbători sfinte, fiilor! Vă suflu în inimă și la ureche Eu, Domnul, iar voi veți pune în lucru voia Mea. De aceea nu vă îngrijorați pentru cele ce vor fi așezate înaintea oaspeților care vin. Eu sunt cu voi tot timpul, chiar dacă puțin ajutor primiți, și tot mai puțin, fiilor. Voi însă veți putea și mai mult, și trebuie să puteți, că nu putem sta din lucrul Meu cu voi. Așadar, multă pace vă dau, ca să aveți voi putere prin ea, fiilor.

Ucenicul Meu Toma va grăi vouă și el în ziua aceea, iar acum v-am grăit Eu.

O, va fi frumos, frumos la sărbătoarea care vine, căci din cer va fi ajutor venit spre voi. Vin cu mironosițele, vin cu ucenicii Mei, fiilor, venim și coborâm la voi în grădină și vom fi cei ce iubim, Noi și voi, căci iubirea ne zidește, ne naște mereu, iar cerul și pământul vor sărbători aici cu slavă, fiilor, mereu, mereu.

Această duminică se sărbătorește pentru învierea Mea și a martorilor ei. Pe ea o așezăm acum, fiilor, și de bucuria ei vom cânta iar și iar Hristos a înviat! Vom cânta, fiilor, și Tatăl ne va îmbrățișa cu Duhul și cu privirea Sa și ne va mângâia, mult ne va mângâia. Amin, amin, amin.

Îi întâmpin cu oștire cerească pe cei ce vin la izvor, la tămăduire, la duh de înviere, o, și nu este o mai mare și mai sfântă vindecare și ridicare pentru om ca și pocăința, iar Eu, Domnul Cel înviat, am împărăția cerurilor ca să le dau lor, celor ce caută cu pocăință spre mila Mea, și le spun lor acum salutul care răsună de două mii de ani în cer și pe pământ pentru Mine, Biruitorul morții și al iadului, le spun în zile de praznic de înviere „Hristos a înviat!”.

O, nimic nu poate tămădui mai întreg, mai adevărat pe om ca și pocăința. Aceasta vă spun Eu, Domnul, în zi de sărbătoare de tămăduire, fiilor adunați la apa cea sfântă și la cuvântul Meu, care vă hrănește vouă creșterea și statornicia apoi, numai să iubiți voi umilința așa cum am iubit-o și am lucrat-o Eu ca să vă fiu Învățător, căci un învățător adevărat este cel ce arată el cum să fiți apoi dacă veniți la învățat. Cei ce n-au vrut să învețe de la Mine acum două mii de ani, o, nimic n-au învățat, ci numai au iscodit, au ispitit, au batjocorit, au hulit, au lovit, s-au semețit și Mi-au pus în lanțuri cuvântul și mersul, dar cei ce au voit să învețe au învățat și au rămas vii pentru vecii, căci harul Meu i-a născut de sus, i-a îmbrăcat în Hristos și le-a dat inimă nouă, vedere sfântă, iubire care nu moare, fiilor.

O, n-au avut parte de aceste sfinte și veșnice daruri toți cei ce au aflat și au venit și au băut din izvorul Meu de cuvânt din vremea aceasta, că iată adeverirea celor spuse de Mine acum două mii de ani că mulți chemați sunt, dar puțini se și aleg, și, iarăși, și mai puțini rămân credincioși până la sfârșit. O, că nu vrea omul să nu fie slab și să poată cu Dumnezeu, dar diavolul are de la om drept mare, are stat cu omul, iar cu el poate omul, poate și când el vrea să fie cu Dumnezeu, dar nu merge slujire la doi stăpâni, iar când diavolul îl are la mână pe om cu slujire plăcută lui, o, nu-l mai slobozește, nu-i mai dă drumul cu una, cu două, decât printr-o sfântă pocăință a omului, o trezire mare și sfântă, atât de sfântă încât să n-o mai piardă, să nu mai poată fără ea, iar fără pocăință întreagă și mereu omul moare mereu, chiar și când își dorește învierea și pe Domnul scăpare a sa.

Fiilor, fiilor, Hristos a înviat! Vă strângeți lângă Mine spre tămăduire, spre vindecare, iar Eu vă ies înainte și vă dau din Duhul Meu. O, cea mai mare grijă, cea mai vindecătoare între toate este să nu-L credeți pe Domnul departe, fiilor. O, măi fiilor, țineți-Mă aproape, simțiți-Mă lângă voi mereu. Numai așa veți face mereu cele plăcute Mie, și care Mă țin aproape de voi, și ca să nu vă pitiți apoi cu cele ce nu sunt pentru viața cea cu lumină a creștinului. Când omul Îl ține departe pe Domnul el poate face răul cel împotriva sufletului său, cum că Domnul nu-l vede. O, lăudați pe Domnul, fiilor! Când Îl lăudați, voi vă lăudați cu El, iar satana aude și slăbește și se duce, că vede cu cine vă lăudați.

O, dacă ar ști omul ce îi aduce păcatul n-ar mai păcătui. Păcatul aduce suferință, fiilor, iar apăsarea pe păcat aduce pocăință. Când știți că omul își atrage suferință prin păcat, o, iată vindecarea în dar primită: pocăința, fiilor, iar voi ca fii ai lui Hristos, vegheați, vegheați ca nu cumva să se ivească între voi dezbinare, ca nu cumva să fiți dezbinați doi împotriva a trei, și trei împotriva a doi, iar pentru această luptă sfântă a nedezbinării trebuie minte cu deșteptăciune de sus în ea și o pricepere aparte în ea, și nu oricum se poate aceasta, căci omul își ține parte, săracul, își alege ce-i priește lui, o, și nu se lucrează așa pe calea crucii cu Hristos, ci cu lepădare de sine trebuie să meargă cel ce merge cu Domnul și după Domnul.

Mintea, fiilor, trebuie dată spre o zidire nouă, spre lepădarea de sine, pe care i-am dat-o Eu, Domnul, creștinului s-o lucreze pentru mersul lui după Mine, iar când el este cuprins de dor de mers pe urmele Mele, pe căile lucrărilor Mele cu omul, vine, fiilor, vine dezbinarea cea prezisă de Mine în calea omului care-și alege calea cea cu cruce, cu iubire pentru Dumnezeu, și scris este cuvântul Meu: «Dacă cinci vor fi într-o casă, doi vor fi împotriva a trei, și trei împotriva a doi», și lupta cea sfântă începe pentru cei însărcinați cu dorul de Dumnezeu, iar adevărata credincioșie o au doar creștinii cei adevărați, călăuziți după viața și Duhul lui Hristos, și nu după mintea lor, o, nu, fiilor, iar aceștia nu sunt în stare să facă vreun rău, vreo înșelare, vreo trădare, nici măcar dușmanului lor, căci ei sunt cu inima și cu fapta curate, cu grăirea și cu simțirea pline de Hristos, ei stau în lumină cu tot ce fac ei, și n-au a se piti cu cele ale lor, ba le dau putere și altora să poată cu Dumnezeu și ca Dumnezeu, și nicidecum să facă și păcate, să facă și minciună și ascundere și răutate, ci, din contra, zi de zi numai viață mântuitoare lor, și celor de pe lângă ei, că altfel nu e chip de izbândă până la capăt, o, fiilor.

Vă învăț tămăduire, mers sfânt vă învăț, iar mersul cel cu lumină pe cale nu vă rușinează ca să vă pitiți cu el, iar Eu, Domnul, vă veghez mereu, mereu, o, și ce fericiți sunteți voi când veniți aici după Mine, măi fiilor! Dar ce fericit sunt Eu, Domnul, voi nu știți aceasta, ci știu numai Eu, Eu, și cei din cer, care Mă văd cum vă număr pașii, cum vă caut la inimă dacă aveți iubire, dacă aveți dor, credincioșie, credință ziditoare, fiilor, dacă nu cumva ea se împuținează, sau dacă aveți clipe în care să uitați de Mine, de statul Meu aproape și mereu, o, și de aceea vin mereu și vă adun lângă graiul gurii Mele, ca să vă învăț ce este bine și ce este rău, și să faceți voi binele, fiilor, ca să nu fiți judecați, măi fiilor.

Și iată, nu-i este bine creștinului Meu să grăiască cuvânt de judecată, fapte ale fraților de pe cale cu el, căci Eu am ochi și grijă pentru toți, fiilor, Eu, și nu omul. O, nici de faptele lui nu trebuie să grăiască omul oricum și oricui, ci numai Domnului, sau celui ce urăște păcatul, slujitor cu suflet dârz cu Dumnezeu și cu oamenii, căci omul este slab, și trage să fie slab, și nu mai are cine să-l curețe și să-i rostească iertarea de la Dumnezeu, ci mai bine îi este omului să nu mai păcătuiască, să nu se mai dea de partea diavolului cel ascuns și făcător de rău în ascuns asupra omului, că numai cu păcatul se ascunde omul, o, și vine sminteala și iese la lumină apoi, și mai bine îi este omului să umble în lumină, nu în întuneric, o, nu fiilor, nu.

Cuvânt de tămăduire vă aduc vouă în ziua aceasta și vă învăț, iar voi puneți peste voi învățătura Mea. O, fiilor, nu fiți iscoditori, nu fiți nemulțumiți, nu fiți cârtitori, nu bănuitori, o, nu păcătuiți așa, fiilor! Nu uitați vorba înțeleaptă care spune că hoțul face păcatul furatului, face un păcat, dar bănuitorii fac mai multe păcate, îi fac și îi cred hoți pe mai mulți, pe câți vor ei să-i bănuie, iar dacă nu află pe hoț, ei rămân în păcatele acestea și nu se mai pot pocăi de ele, și iată, așa se face păcatul cu bănuiala, așa e omul învățat să facă, nu e învățat să fie cuminte, să tacă cu mintea lui, sau să caute în el vină, nu în alții pentru cele de care el este păgubit, căci și el, câte păcate are sau face, săracul, și pentru care este pedepsit de hoțul care-l fură pe el, iar omul nu are îndreptățire când este nemulțumit, când este bănuitor, când este judecător.

Fiilor, fiilor, răul de la unul la altul se învață mai ușor decât binele, că iată, învață unul de la altul ascunderea, iau unul de la altul cei ce se ascund, și vine apoi îndoiala, vine necredința, vine căderea din bărcuță, o, și nu-i mai este rușine creștinului care cade în lături, ba lui îi este rușine să fie descoperit cu cele ascunse ale lui, cu care-l face necredincios și pe cel cu care se ascunde de Dumnezeu și de oameni, și apoi el devine șarpe la drum, șarpe veninos, care mușcă piciorul calului ca să cadă călărețul, precum este scris de cel ce otrăvește pe cale pe drumețul cel slab cu mersul și neînvățat cu veghea cea pentru suflet, și care ușor este doborât de pe cale.

Fiilor, fiilor, această lucrare de venire a Mea cuvânt pe pământ este ea și va fi spre ridicarea și spre căderea multora și stârnește ea împotriviri, precum este scris despre Mine încă de la nașterea Mea. Așadar, scris este că «dacă într-o casă vor fi cinci, se vor scula doi împotriva a trei, și trei împotriva a doi», ca să iasă la lumină cei încercați, și iarăși scris este: «Mânca-vor părinții și se vor strepezi dinții copiilor lor», adică vor greși părinții și vor suferi copiii, dar este și altfel, că greșesc copiii și suferă părinții. De aceea vă învăț ca și acum două mii de ani: nu ațâțați pe copiii voștri la mânie, la lucru împotriva Mea, nu-i învățați să mintă, să se fățărnicească, să acopere ceea ce se vrea la întuneric să fie, să acopere adevărul ca să-și facă parte de dreptate în alt fel căutată.

O, vegheați părinți, vegheați copii, vegheați voi, cei ce vreți să fiți, sau să rămâneți cu Domnul, că iată, vă poate ieși în drum șarpe veninos, care să vă muște de inimă, iar voi să stați să fiți mușcați. O, și să nu vă mirați când vedeți cum vă lăsați veninului aducător de moarte și cum nu știți apoi să vă tămăduiți de el, după ce scapă el în voi de la cei ce vă mușcă veninos de inimă cu păcatul defăimării de frați, sau chiar asupra mersului cel greu al lui Dumnezeu și al crucii purtate, fiilor.

O, v-a căutat, sau v-a ieșit în cale șarpe, sau i-ați ieșit voi în cale și v-a mușcat și a lăsat în voi venin. O, fiilor, voiesc să vă vindec, dar cum să mai fac? Cum, oare? Iată, vă înțeapă o albină, își lasă veninul și acul în carnea voastră, și ea nu știe că moare și ea apoi prin mușcătura ei veninoasă, ca șarpele care mușcă și-și scurge veninul în cel mușcat. O, fiilor, veninul a intrat că a fost căutat, că i s-a făcut cale chiar de voi.

Sunt curioși creștinii, și apoi își primesc plata pentru acest păcat, și văd ei apoi cum se moare prin mușcătura cea veninoasă de pe cale. O, dacă și-ar face vreun bine loruși cei ce împart mușcătura cea cu venin când caută spre cei mușcați înțepându-i cu bârfe, cu defăimări de frați, și ca și pe ei înșiși să-i despartă și pe alții de frați, de mersul cu Domnul! Căutarea celor ce mușcă este să moară și alții ca și ei, iar voi nu știți bine să socotiți aceasta și să vă feriți de răul de pe cale. Dar vin Eu, fiilor, vin și vă învăț cum să vă tămăduiți mai înainte de a vi se împărți mușcătura cea cu venin.

O, tămăduiți-vă inima de veninul din ea, fiilor! O, tămăduiți-vă de slăbiciuni, de invidie, de răutate, de minciună, de bănuială, de iscodire, de multe care vă învinuiesc pe voi, ca apoi să vină peste voi pedeapsa acestor păcate, șarpele care vă iese în cale cu mușcătura lui cea veninoasă, fiilor.

O, nu fiți nemulțumiți, nu fiți supărăcioși, nu fiți ambițioși, nu fiți bănuitori, fiilor. Acestea aduc dezbinare între voi, iar Eu sunt izvor de tămăduiri, și sunt acum cu mama Mea Fecioară aici, în ziua aceasta de pomenire sfântă la masă cu voi. Iar tu, mama Mea, vezi câtă tămăduire dau să-i învăț și să le aduc, că e sărbătoare vindecătoare, și am lucrat aceasta între ei, că ei au venit la izvor, mamă. O, să Ne aibă ei tămăduitori, să Ne ia în ajutor, că iată, Noi îi povățuim spre vindecarea lor, mamă.

— O, Fiule înviat, învață-i pe ei bunătatea, învață-i învățătura, și învață-i cunoștința, una prin alta acestea, una de la alta, Fiule scump, și toate apoi una întru dragostea lor de Domnul și pentru Domnul. O, că multă veghe trebuie să le aducem lor ca să fie feriți de primejdii, de șarpele care iese la drum ca să-i prăbușească pe ei prin mușcătura cea veninoasă, Fiule înviat.

O, fiilor adunați pentru tămăduire, Hristos a înviat! Fiți plini de bunătate cu inimile voastre, fiilor. Cei ce au bunătate sunt cei ce iubesc învățătura, iar cei ce învață capătă cunoștință, și cu ea împlinesc pe Domnul în ei și cuvintele vieții. O, aduceți-vă aminte de legământul Lui cu voi, fiilor, și nu uitați aceasta, că dacă uitați vă slăbește nădejdea, și apoi credința, și apoi dragostea, fiilor. Izvor de tămăduire a turnat Fiul meu Cel înviat peste capetele voastre, peste inimile voastre. El este Învățătorul vostru, Hristosul Tatălui, și Fiul meu este El. O, fiți pe potriva Lui. Aceasta vă este vouă scăparea și mântuirea.

Fiilor, fiilor, bucurați-vă de El și cu El. El vine lângă voi pe nori de cuvânt ca să ia de pe voi greul și să-l ducă El, dar și voi mereu, mereu să-I stați în ajutor pentru mersul Lui de azi peste pământ, că asta este ceea ce Domnul v-a încredințat vouă prin legământ între voi și El.

Și acum zic vouă, celor ce ați călătorit spre Domnul: bine ați venit la izvor în zi de sărbătoare de tămăduiri. Iar dacă ați venit, vindecați-vă, și mergeți apoi vindecați la casele voastre, o, fiilor.

O, ia de peste ei toată vina, Fiule scump! Ajută-i pe toți care caută și învață-i cum să găsească, învață-i când vin, Doamne înviat, Fiul meu Iisus! Amin.

— O, îi învăț, mamă, le dau lor cum n-am mai dat altora până la ei, căci grea și primejdioasă este vremea aceasta în care ei sunt pe pământ, și le spun lor așa:

Fiți vii precum Eu sunt, fiți tot mai vii, fiilor! Fiți fiii Tatălui precum Eu sunt, iar Eu vă spun și în ziua aceasta salutul cel de Paști, și cu el vă îmbrățișez: Hristos a înviat!

O, pace vouă, fiilor, pace vouă, pace vouă! Amin, amin, amin.