Un strigăt se aude din cer deasupra pământului român. Un glas strigător se lasă peste acest meleag hrănit cu slava cuvântului Meu de mai bine de șaptezeci de ani, că România are alegere mare între popoare, căci este ea țara venirii Mele la ea cu slavă de cuvânt la sfârșit de timp, o, și de aceea am grijă de tine ca părintele de copiii lui și te țin la pieptul Meu de Păstor și-ți dau din cer și nu mai pot să uit să-ți așez pe masă glasul Meu, mângâierea Mea, purtarea Mea de grijă pentru tine tot timpul, țara Mea cea de azi, așa cum și la facerea cea văzută am stat pe pământul tău și am lucrat trupul omului și toate cele pentru om spre bucuria lui și a Mea, și care ar fi fost să fie, iar acum plângând Mă port să-l aduc la sânul Meu și să-i dau din cer și să-l învăț cu cerul pe pământ, și am cuvânt de Păstor pentru om și iată-Mă cu tine mereu, România Mea.

O, pace ție, țara Mea! Îți dau din cer. Dau să-l deprind pe român să se bucure de Dumnezeul lui, de Mine și de sfinții Mei și ai lui, căci mama Mea Fecioara are sub mâna ei acest meleag și neam și depărtează pe orice vrăjmaș sau ispită care ar da s-o prindă sub îngenunchere pe România, și iată, duce luptă cerul pentru tine, popor și pământ român, și nu stă Domnul din lucrul Său pe meleagul tău, căci între frați se duce luptă ascunsă frate contra frate și nici vorbă de slujire frate pentru frate, iar lupta este ca între viețuitoarele sălbatice care ucid ca să mănânce, și iată, trebuie veghe din cer dacă așa stau lucrurile.

Când am zidit cerul și pământul și viețuitoarele toate, le-am împărțit apoi ca să fie unele domestice, iar altele sălbatice. Cele domestice te însoțesc pe lângă gospodărie sau pe cale și te ajută sau te mângâie și-ți arată credincioșie și recunoștință prin iubirea și jertfa lor. Cele sălbatice dacă dau de tine te ucid, te vatămă, te fură, te mint, te trădează și fac multe răutăți prin firea lor neastâmpărată, sălbatică, și iată, așa este și cu neamul oamenilor, căci creștinii au iubire și sunt ca frații plini de milă și de ajutorare și suferă împreună în vremi de dureri, sau se bucură în vremi fericite și se ajută în toate ca și cei din cer și-și dau mângâiere și iubire prin firea lor caldă și frățească. Dar fiii lipsiți de Dumnezeu cu inima și cu fapta lor, iată, se mint, se înșeală între ei, se fură, se învinuiesc, se vând cu sânge rece, se ucid, se răzbună și se poartă ca viețuitoarele sălbatice doar ca să apuce, și se dezbină între ele, o, și am scris acum această pildă ca să pot să stau de vorbă cu cei de pe scaunele de cârmuire de peste tot în neamul român, poporul la care Tatăl M-a trimis să lucrez și să-Mi scriu cartea Mea de azi ca să mărturisească ea cuvântul Meu, cuvântul lui Dumnezeu din acest timp.

Am norii suire și coborâre, iar aripile vântului Îmi poartă umbletul precum este scris, iar acum grăiesc celor hrăpăreți care sug vlaga neamului român de atâta vreme, și iată, le scriu lor cuvânt ca să se împlinească peste ei cuvântul lui Dumnezeu.

Deschideți-vă urechile bine ca să auziți cu ele ce aveți de auzit și de făcut la cuvântul Meu de peste voi! Luați mâinile voastre hrăpărețe de pe suflarea neamului român! Ați supt destul zeci de ani. Fie-vă rușine! Și veți ajunge de rușine curând, curând, căci toate își primesc plata după faptă precum este scris.

Luați aminte la cuvântul Meu, voi, cei nemulțumiți încă, voi, cei neastâmpărați încă! Acești oameni cu inimă frumoasă și caldă, pentru care Eu, Domnul, am luptat cu voi ca să fie ei așezați la cârmă peste țară acum, o, au intrat aceștia printre voi ca oile între lupi, căci dorul Meu aprig este s-o fac frumoasă pe România și să pot să Mă sprijin cu oameni de cinste, curați cu inima și cu fapta, o, dar n-am putut de voi și de unii ca voi, care v-ați înfipt peste tot ca să fiți doar voi și să dați la ai voștri pâinea acestui neam, iar dacă veți da încă să băgați bețe în roate la planul cel măreț, care o așteaptă pe România, Eu, Domnul, cu mână tare vă voi înlătura de tot, căci cu mână tare am lucrat și ați văzut biruința cea mare prin care am făcut loc celor doi fii așezați la cârmă acum ca să scot pic cu pic țara dintre hoți, o, că toți v-ați unit cu grămada peste tot și toți ați furat-o și n-ați zidit întărituri pentru țară. Ați luat de unde ați putut fiecare să rupeți și să vă luați partea și sunteți cei mulți, cum singuri spuneți și vă făliți în fața celor mai mici la număr din partide, și iată, ați fost dușmanii de la mijloc, dușmani ați fost, nu frați, nu prieteni, nu binefăcători, căci suferă acum neamul român din pricina voastră, dar Eu, Domnul, îi șterg mereu fața, și înțeleg neamurile altor popoare că voi sunteți lupii care sugeți vlaga acestui neam. Așadar, luați mâinile voastre hrăpărețe de pe trupul neamului român, Eu, Domnul, vă cer aceasta!

O, nu cumva să vă încumetați să credeți și să plănuiți rele asupra celor așezați acum la cârmă pentru repararea celor stricate de voi până acum. Umiliți-vă și fiți cuminți sub mâna lor frățească, și care nu vă vrea răul, dar încercați să vă schimbați în bine, că a venit vremea să lucreze Dumnezeu și să aducă slavă mare peste pământul și neamul român.

Ar fi să vă ajungă și vouă atât de multă vreme de învrăjbire între frați, și pe care voi ați hrănit-o din ascuns și s-a ales în două cete acest popor român, căci s-au făcut vrăji și descântece diavolești pentru învrăjbire, pentru dezbinare în țară, în familii și între frați, o, că mulți au vrut și vor să pună mâna pe cârmă și să-și facă și ei gustul, iar Eu vă spun: nu mai slujiți diavolului, nu mai luați sfat de la satana cel vrăjmaș! Stați împotriva lui cu tărie și el va fugi de la voi, căci așa povățuiește Scriptura pentru biruința lui satana cel ascuns, și al cărui rău este slujit de bani, căci banul este diavolul cu numele de mamona, duh rău, care v-a amețit pe voi tot timpul.

O, depărtați-vă de duhul lăcomiei de averi și de bani și de funcții pentru care nu munciți, ci doar sugeți de la săraci ca să fiți voi bogați, și iată, vi se va cere socoteală, să știți.

O, iată de ce nu încap cei cinstiți pe pământ între cei hrăpăreți din ascuns ca să apuce pentru ei și pentru ai lor! Vine dreptatea și n-a fost altfel niciodată, căci roata se mișcă, o, fii români, care îndurerați pe Dumnezeu cu faptele voastre necreștinești!

Amin, amin zic tuturor: nu merge cu necredința, cum dau cei mulți să se acopere sub ea. I-am spus lui Cain care și-a pus în gând înlăturarea fratelui său Abel, i-am spus lui să nu facă răul care bătea la ușa lui să-l înfăptuiască el, dacă s-a acoperit cu necredința, dar el n-a ascultat, și a venit apoi la Mine din pământ glasul sângelui lui Abel și i-am spus lui Cain aceasta, o, și n-a putut fi ascunsă fapta cea la întuneric lucrată frate contra frate.

Am vorbit cu Adam, am vorbit cu Cain, am vorbit cu Avraam, am vorbit cu Moise, cu David, cu profeții, am vorbit pe pământ cu omul, începând din rai și până azi, iar necredința nu ajută pe nimeni, căci zic unii că nu este adevărat cuvântul Scripturii și că a fost scrisă de careva această carte și că scrisul nu a fost de la început.

Voi, necredincioșilor, puneți-vă mâna la gură, și nu batjocoriți pe Dumnezeu, pe Cel ce a făcut cerul și pământul și omul și toată facerea! Oare, Cel ce le-a făcut pe toate cu cuvântul grăit, n-a putut, oare, să facă și scrisul? O, nu uitați voi, cei neștiutori, și care grăiți din duhul care nu știe, nu uitați că omul are de la Dumnezeu Făcătorul măsură în toate și pentru toate.

Scrisul a fost de la început, căci Eu, Domnul, am avut și pentru scris facere și putere, chiar dacă omul nu are de unde să știe cele ale lui Dumnezeu, care nu se măsoară cu măsură omenească. Dumnezeu este fără de început, la fel și scrisul, și toate au fost scrise pe pământ prin slugile lui Dumnezeu. Omul își scria pe lemn și își socotea numărul oilor, al vitelor, al pământului și numărarea a toate, iar din cer au fost și sunt îngerii lui Dumnezeu și n-a fost să rămână nescrisă lucrarea Domnului. Așadar, scrisul este din vecii, ca și limba prin care Eu, Domnul, grăiesc în vremea aceasta peste poporul român, țara Mea de venire de la Tatăl iarăși la oameni, și lucrez prin cuvânt scris ca să rămână ceea ce grăiește și face Dumnezeu.

O, aplecați-vă voi, cei neaplecați, aplecați-vă la glasul care vă grăiește vouă, ca nu cumva să fiți pedepsiți și voi ca și cei din vremea proorocului Daniel, care i-a prins pe cei ce furau și mâncau, și care mințeau pe rege că mănâncă Beel, idolul la care se închina regele, și pe care nu-l vedea, dar i se închina, o, și au fost pedepsiți cei care beau și mâncau din hambarele regelui în fiecare zi douăsprezece măsuri de făină de grâu și patruzeci de oi și șase vedre de vin, iar regele știa că Beel este viu, dar acest Beel era format din șaptezeci de preoți și de femeile și pruncii lor și aveau pe sub masă intrarea și ascunzătoarea pitite, dar urmele prin cenușa pusă de Daniel ca să prindă făptașii au dovedit pe cei ce mâncau și beau în fiecare zi din hambarele regale în numele lui Beel.

Așadar, trebuie inimă înfrântă și smerită, trebuie credință și iertare și trebuie mers curat de acum înainte pentru cei care nu au fost adevărați pentru neam, iar Eu, Domnul, Mă voi milostivi prin ascultarea și umilința celor ce au greșit și s-au smerit și au lucrat duhul frăției pe mai departe pe vatra neamului român.

Acum pace ție, România Mea! Nu te las sub greu, și iată, cuvintez ca să repar răul și să împlinesc slava Mea de peste tine, căci tu trebuie să fii frumoasa Mea pentru slava Mea. Te voi ține tot timpul sub cuvântul Meu cel pentru tine, iar vrăjmașii tăi vor slăbi și te vor slăvi și ei ca pe aleasa Mea.

Pace ție, țara Mea, pace ție! Mereu voi așeza de deasupra, din nor, cuvântul Meu peste tine și te voi ocroti cu el și te voi găti frumoasă și tot mai frumoasă și vei fi măreață și vei avea nume nou: țara luminii peste neamurile pământului, țara strălucirii va fi numele tău. Amin, amin, amin.

Mă port cu norii între cer și pământ, între pământ și cer, și am însoțitori oștiri de sfinți și de îngeri și-Mi las peste pământ cuvântul gurii Mele, căci sunt Păstor și-Mi fac lucrarea dată de Tatăl s-o împlinesc și să-i trag spre El pe cei ce iau glasul și cuvântul glasului Meu și îl poartă în inimă, dacă ei cunosc cu duhul glasul Păstorului din cer venit să cheme și să păstorească pe cel ce trage la această pășune dulce, o, și am nume minunat ca și glasul Meu și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu ca și la început când am cuvântat și s-au ivit cerul și pământul și omul și toată facerea cea văzută, și din nevăzutele lui Dumnezeu au venit toate spre vedere și sunt, și au ca Făcător pe Dumnezeu, de atunci și până azi și până mâine, și de aceea Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul lucrărilor lui Dumnezeu, și vin acum cu veșnicia cea fără de timp, căci timpul a trecut și trece de tot și rămâne Dumnezeu cu ai Săi, rămâne cu rodul lucrului Său cel de șapte mii de ani și mai bine, rămâne Domnul și iubirea Sa și spune celor ce Îl iubesc pe el: «Rămâneți întru iubirea Mea!»

O, nu pot, nu mai pot să nu-ți tot grăiesc mereu, țara Mea de azi. Tu ești pământul ales de Dumnezeu la început și la sfârșit pentru slava Sa, pentru lucrarea Sa dumnezeiască în mijlocul celor văzute ale facerii Sale. Nu pot să tac, nu mai tac, de vreme ce se apropie slava Mea și a ta peste pământ, cu atât mai mult cu cât cei cărora le tot grăiesc nu iau seama la glasul Meu, care vine cu norii, căci Eu așa vin, cu norii vin, căci așa este scris să vin.

O, scoală-te, neam român! Ia aminte la Cel ce-ți grăiește din ceruri dintre sfinți, o, și te voi scula Eu și vor lua aminte și vor fi chemați la întrebare toți cei îmbrăcați în veșminte de păstori ai turmei Mele și le voi cere socoteală pentru soarta și pentru credința sau necredința celor păstoriți sau nepăstoriți, că iată-Mă Păstor venit pe neașteptate de cei de pe pământ, și care nu veghează așa cum lăsat Eu cuvânt scris acum două mii de ani, căci am spus: «Privegheați, că nu știți când vine Păstorul să-Și cerceteze turma Sa!»

O, pleacă cei nepăstoriți, pleacă din turmă, pleacă spre duhul și otrava lumii, iar lumea Îmi este vrăjmașă Mie și lor, căci am spus că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu, o, și nu iau aminte la cuvântul Meu cel de acum două mii de ani ca să-l citească și să-l păzească împlinit cei care îl citesc și îl știu apoi, începând cu păstorii care au ca lucrare paza de lupi a turmei Mele.

O, țara Mea română, am pe mama Mea Fecioara ocrotire ție, și nu te lasă ea de sub mâna ei și te iubește ca pe Fiul Său Iisus Hristos, căci tu ești odihna Mea după multa Mea așteptare și te gătesc de nunta Mea cu tine în văzul tuturor popoarelor, că nuntesc în tine cu masă de cuvânt și-Mi scriu cuvântul pe vatra ta de atâta vreme, și voi scrie în cartea Mea de azi șaptezeci de ani de cuvânt din care s-au hrănit sfinții și îngerii stând la masa Mea aici, pe meleagul tău dulce Mie și cetelor de sfinți, o, și nu te pot lăsa de sub privirea Mea ca să poată vreun dușman să-ți facă rău, iar dacă ar da să-ți facă nu poate, căci peste mama Mea Fecioara nu este de trecut, și tot răul se spulberă și se întoarce de unde ar fi să bată, iar aici este și rămâne Domnul și mersul cuvântului Său peste pământ, căci acest cuvânt este spaima oricărui vrăjmaș, și nu tace Dumnezeu, și tac vrăjmașii și vor tot tăcea, căci lumina Mea din mijlocul tău este măreață, și cu putere de cuvânt din gura Mea izvorât asupra oricărui vânt vrăjmaș, și tot răul care s-ar ivi dă de Mine și se depărtează și se întoarce focul înapoi ori de unde ar da să se apropie.

Și am spus acum aceasta ca să știi tu, neam român, că izvorul cuvântului Meu este focul Duhului Sfânt care taie și depărtează orice gând rău, orice mână și armă dușmană, și iată ce minunată ești tu, țara Mea, draga Mea, frumoasa Mea cea de la sfârșit de timp, pământ al sfinților tăi de prin toate veacurile, că iată-i cum stau la hotare cu mâinile lor ocrotitoare, cu duhul lor românesc, cu alegerea lor cea de la Dumnezeu, o, că nu este ceată mai slăvită între sfinți ca și ceata sfinților români, și aceasta din pricina alegerii tale de la Dumnezeu, țara Mea, fata Mea română!

O, nu te pot uita, nu te pot lăsa din mâna Mea, din iubirea Mea. Are Tatăl slavă mare pentru Mine pe meleagul tău, țara Mea. Te voi conduce spre dragoste de Dumnezeu și-ți voi deschide ferestre spre cer ca să vezi și să-ți înțelegi alegerea, căci după ce am lepădat Ierusalimul, care M-a lepădat și M-a aruncat afară din vatra lui, Eu, Domnul, M-am legat cu tine cu legământ sfânt întocmit de cei din cer și te-a ales Tatăl pentru taina Ierusalimului nou în mijlocul tău, iar acum vin și împlinesc și te vestesc a Mea și Mă arăt cu tine peste popoare, și din slavă în slavă Mă port deasupra pe nori și-Mi scutur cuvântul iubirii Mele ție, o, țara Mea, floarea Mea de nu-Mă-uita.

O, auziți voi pe Domnul cuvântând peste acest pământ ales la sfârșit ca și la început? Auziți voi, cei care vă frământați ca să rămâneți și să tot conduceți țara pe mai departe tot voi, după ce i-ați supt puterea cât ați putut de mult și mereu? Iată-vă, aveți încă nevoie pentru voi de această țară! Vă tot mărturisiți nemulțumirile și dorul de putere și de cârmuire pe scaunele de sus. Sunteți fără Dumnezeu în inimile voastre și de aceea ați fost atât de necinstiți cu trupul și cu duhul acestui neam. Vă purtați ca niște dumnezei cu drepturi peste acest meleag și spuneți mereu că vi se cuvine felia cea mai mare pentru stat la cârmă. O, până când vă veți tot îngâmfa și vă veți crede cei mai mulți față de ceilalți mai puțini la număr? Voi sunteți dintre cei rămași care au fost înaintea voastră zeci de ani sugând din sângele celor sărăcuți din țară și ați pus mâna pe cârmă omorându-vă conducătorul și de atunci vă tot dați salvatorii neamului, dar faptele voastre sunt rele de tot, sunt hoția, desfrâul, minciuna la rang înalt, dreptatea legată în lanțuri prin judecători nedrepți, și care vă joacă vouă în plac și vă acoperă fărădelegile mărunte și mari, o, și de prea multă vreme oropsiți acest neam numindu-vă cei mulți, cu drepturile cele mai mari, cel mai mare partid. O, păi cum să nu fiți cei mai mulți dacă ați avut banii țării pe mână și i-ați cumpărat pe cei care să vă aleagă pe voi, și de aceea vă spun Eu, Domnul, că singuri v-ați ales, căci v-ați plătit alegătorii și sunteți bolnavi de dorul de putere și nu sunteți plăcuți oamenilor, ba din contra, sunteți priviți cu dispreț, căci voi apăsați peste ei și peste cei ce dau să îndrepte pe cele strâmbate de voi, iar Eu, Domnul, am mare răbdare cu voi ca să nu cădeți sub fărădelegile voastre hrănite atâția ani cu duhul trufiei din voi și cu mare pricepere să faceți teatru și să vă prefaceți că sunteți drepți. Voi însă stați numai în petreceri păcătoase și în apăsare peste cei mărunți, cărora le este tot mai greu sub mâna voastră vrăjmașă lor, o, și v-am spus în ziua aceasta adevărul cel despre voi și despre lucrarea minciunii cu care stați de atâta vreme pe pieptul acestui popor ca să nu se scoale el și să-și dobândească libertatea de sub voi, cei apăsători peste ei. O, ajungă-vă! Aplecați-vă, căci sunteți mulți! E mare apăsarea voastră peste acest neam, și va fi să dați răspuns curând, curând.

Iată, vă dau de veste acum graiul unui sfânt al neamului român, care a spus și a scris așa: «Sufletul unei țări părăsite de cei în viață se lasă în grija morților, marilor morți, și se reface prin ei». Așadar ascultați cuvântul Meu de peste voi! Toți sfinții neamului român se ridică și intră în luptă sfântă asupra celor care stau în nelegiuiri și dau să conducă ei această țară sfântă, din care fac parte și cei care au fost și s-au dus între cetele sfinților, căci este o singură țară România, cea de pe pământ și cea din cer. O, cum ați da să vă încumetați să credeți că sunt morți acești sfinți, când creștinii strigă către ei să mijlocească la Dumnezeu pentru nevoile lor de pe pământ? Iată-i, se scoală acum și refac din temelii țara lor și a voastră, dacă voi ați avut așa lipsă de credincioșie cât ați voit să tot stați la cârmă pentru țară așa cum sunteți voi!

Bincuvântate să fie cetele sfinților români și lupta lor sfântă pentru curățirea fărădelegii din țara și pământul român, căci vine slava Domnului și va cuprinde de peste tot acest pământ și neam și de aceea pun pecetea binecuvântării și biruinței cerești pentru soarta cea de la Dumnezeu a neamului român creștin, căci cerul tot așteaptă acest neam să se îmbrace în frumusețea cea de nedescris a vieții de creștin, a asemănării cu Domnul și cu sfinții, căci slava Mea așteaptă la hotar să lumineze de la Dumnezeu lumea de pe pământ și să vindece orbirea celor care nu-L văd pe Domnul pe nicăieri jos și sus, ci numai pe ei înșiși se știu și se văd. O, nu! Vine vremea Mea și a venit. Vin sfinții cu Mine, că a venit vremea să vină dacă Eu vin.

O, scoală-te, România Mea, scoală-te! Hai, ridică-te, iubito! Te îmbracă Domnul în sărbătoarea nunții Lui cu tine. Vei străluci tot mai mult peste pământ și peste popoare din pricina slavei cuvântului Meu care-și are tronul și izvorul pe plaiul tău. Vine slava Noului Ierusalim pe vatra ta și vei fi lumina lumii precum este scris. Vei fi lumină și cuvânt pe meleagul tău, pe care Mă scriu cu șaptezeci de ani de cuvânt și cu praznicul acesta vestit de la margini la margini, și se vor bucura popoarele toate de la dragostea Mea peste tine.

Pace ție, multă pace ție, ție și celor care acum au fost ridicați de mâna Mea cea plină de putere și așezați cu greu la cârma ta ca să te înveți tu cu dreptatea lucrurilor, cu frumusețea purtării între român și român, între frate și frate, o, și Mă voi apropia mereu și-ți voi da sfatul Meu ca să ai folos de la el, o, țara Mea de azi.

Pace ție, țara Mea, România Mea! Mă voi deschide tot mai mult spre tine. Sunt Domnul Dumnezeul tău și sunt lumină în mijlocul tău și voi fi cu tine lumină cerească în mijlocul popoarelor de pe pământ, și va veni în sprijinul lor darul credinței, iar lumea se va lumina, se va schimba la față și la iubire și va trece din slavă în slavă spre mai frumos, spre mai măreț destin, măreț cum n-a mai fost din veacuri și nici nu va mai fi, și totul se va schimba într-o clipă și toate se vor face noi căci vine veșnicia, vine primăvara cu darurile ei, vine Domnul, și nu este minciună această veste sfântă!

Vine cerul cel nou și vine pământul cel nou căci așa este scris, și toate se vor îmbrăca întru slava care nu va mai trece și nu se va mai sfârși, iar Eu, Domnul, Mă port cu norii între cer și pământ, între pământ și cer, și am însoțitori oștirile de sfinți și de îngeri și sunt Păstor pe pământ, și limba Mea este dulce și este limba cea de la început cu care am grăit când am făcut cerul și pământul și omul, și tot pe limba aceasta grăiesc și la sfârșit și-Mi las cuvântul peste pământ pe limba neamului român. Amin, amin, amin.

Cerul stă deschis de șaptezeci de ani deasupra meleagului neamului român ca să vină cuvântul lui Dumnezeu pe pământ, ca să vină Hristos împotriva hristoșilor mincinoși, ca să vină Domnul cu biruința Sa și cu zecile de mii de sfinți ai Săi, să vină cu cei din cer în oștiri îmbrăcate în in subțire, curat și alb, toți pe cai albi ca și căpetenia lor, ca și Mine, Cel credincios și Cel adevărat, și cu multe cununi împărătești pe cap precum este scris, iar din gura Mea iese cuvântul Meu ca o sabie ascuțită cu care să lovesc și să trezesc și să păstoresc neamurile pământului și să le cârmuiesc cu acest toiag de fier, și am nume scris pe haina de in curat și pe coapse: Împăratul împăraților și Domnul domnilor, o, și e priveliște de slavă cerească venirea Mea cu oștile de sfinți fără de număr, precum este scris să vin și să Mă judec cu satana, cu fiara, cu balaurul cu șapte capete, cu proorocul mincinos și cu toți acești slujbași ai lui antichrist, potrivnicul Meu de două mii de ani, de când M-a aflat și Mi-a pândit venirea ca să Mă biruiască și să fie doar el apoi, dar iată-Mă acum prinzându-l aici ca să-l leg burduf și să-l arunc în foc și pucioasă, precum este scris să-i fac lui și slugilor lui din toate vremile lui cele asupra lui Hristos, iar numele Meu cel minunat este Cuvântul lui Dumnezeu.

E praznicul venirii Mele cuvânt pe pământ, e praznic mare această masă de cuvânt cu care Mă așez pe meleagul român de șaptezeci de ani, iar în ziua aceasta a duminicii întâi după Rusalii Mă scriu în cartea cuvântului Meu, Mă scriu cu sfinții, cu duminica tuturor sfinților serbați bisericește după calendar în această zi și iată-Mă cârmuind neamurile pământului cu acest toiag de fier, care se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu și le spun că se aude glas în cer venit de pe pământ și spunând: „Vino, Doamne!”, iar la acest strigăt prelung, iată, vin și găsesc furul peste tot ca să se tot îngrămădească și să fure tot mereu și de aceea tot caută cei ce sunt furi și tot dau să stea pe funcții și să fure și să sugă sângele celor strâmtorați și să slăbească poporul și ca să aibă furii pentru petrecerile lor tot timpul, și pentru ca să-și cumpere putere peste cei slabi, așa cum au făcut și cei din vremea trupului Meu care M-au vândut la călăi și la cruce apoi și au plătit ei cu bani blestemați soldații de veghe și i-au cumpărat ca să mintă și să spună că M-au furat ucenicii și că nu am înviat și ca să se păstreze ei în funcții înalte, o, dar nu le-a mers mult, că a venit pentru fiecare mânia pentru fapte, iar Eu, Domnul, sunt viu în vecii vecilor și iată-Mă cuvânt peste pământ acum, la sfârșit de timp, și cârmuind lumea cu acest toiag, o, și nu știu cei de pe pământ această taină, nu știu orbii, dar vine o zi când vor vrea să dea ca Zaheu nu jumătate, ci toată averea lor luată prin furt, din grămada țării strânsă, de la sărmanii de jos, o, dar nu vor mai avea atunci ce să facă cu ea, că nici pe păcate și pe petreceri deșarte nu o vor mai folosi, o, și ce veți face voi, cei furi, ce veți face după atâta vreme a voastră depărtată de cer, de Dumnezeu pentru viață cu păcat, furând de la cei mulși de voi ca să trăiți voi și să vă cumpărați scaunele puterii vreme după vreme?

Iată, vine Domnul pe pământ cuvânt, vine cu sfinții în oștiri în zeci de mii, o, și n-am unde să găsesc să-Mi plec capul, că nici slujitorii de la altarul sfânt nu sunt pe potrivă să Mă primească, să-Mi deschidă, căci Eu am trăit sărac, înlăcrimat și alungat și răstignit de cei potrivnici de atunci, și nici azi nu am frați între ei asemenea Mie la purtare, la milă, la iubire, chiar dacă sunt Dumnezeu mare și puternic în cer și pe pământ, iar ei nu Mă primesc, nu vor să-și piardă întâietatea și puterea peste turma creștină între pământ și cer, dar Eu vin și tot vin și dau să-Mi fac turmă, o, că nu mai am și trebuie să-Mi fac și să-i fiu Păstor și să ies cu ea la pășune și să Mă arăt cu lucrul împlinit înaintea Tatălui, precum este scris, și apoi să sun gongul nunții și să pun masă sfinților și oștirilor cerului și să se împlinească Scriptura de cer nou și de pământ nou și de Ierusalim nou, iar dacă așa este scris, așa trebuie să se împlinească și de aceea vin.

Această venire a Mea se așează și lucrează pe pământul român și unește aici cerul cu pământul în țara venirii Mele cuvânt pe pământ și Mi-e dragă țara aceasta și este ea draga Mea, frumoasa Mea, casă de oaspeți pentru cei veniți din cer prin venirea Mea cu sfinții, și Mă scriu în ziua aceasta pe pământ aici, în duminica tuturor sfinților, cu ziua de duminică a acestei sărbători a anului 1923, ziua când s-a născut între oameni Verginica, trâmbița din care Eu, Domnul, am sunat douăzeci și cinci de ani peste pământ și Mi-am așezat cuvântul venirii Mele și a fost el scris în cartea sa.

A crescut apoi Verginica sub grija Mea cerească de peste ea și am pregătit-o apoi cu cei din cer ca s-o fac trâmbița lui Dumnezeu și să-Mi aduc prin ea spre știre planul Meu de venire și toată grăirea și împlinirea lui. Am legat toate cele trei vremi ale cuvântului Meu început prin ea în anul 1955 și până în anul 1980, când am coborât cu cei din cer și am luat-o între sfinți. Am ridicat apoi pe surioara cea dintr-o rădăcină cu ea și Mi-am legat pe mai departe firul cuvântului Meu, până ce a fost să stau pe nori deasupra și să-Mi slobozesc pe mai departe cuvântul și să-Mi fie așezat în carte prin cei care veghează venirea Mea la ei și cuvântul gurii Mele și trimiterea lui peste pământ, o, și vine sărbătoarea cea de șaptezeci de ani a cuvântului Meu peste plaiul român și-Mi pregătesc priveliște dulce ochilor tuturor care se vor apropia să vadă și să știe locul în care am cuvântat pe pământ în anul 1955 primul Meu cuvânt prin trâmbița Mea, și apoi tot timpul celor douăzeci și cinci de ani cât a stat ea sub focul venirii Mele pe pământ cuvânt, și i-a fost mare suferința și multă i-a fost lacrima, că mult popor venea și trecea și multă suferință rămânea în urmă tot mereu, de atunci și până azi, căci așa este cu Dumnezeu, este cu cruce ca și Păstorul Care păstorește pe cei de sub crucea venirii Lui de acum ca să cârmuiască cu cuvântul Său neamurile toate precum este scris.

Vine Domnul și lucrează în mijlocul tău lucrarea venirii Sale pe pământ, neam român. O, caută să te întâlnești cu Mine la această fântână. Am multe să-ți spun și să le porți, căci a venit această vreme și s-au copt roadele ei și stă cerul lucrând pe meleagul tău, și lucrează toți cei din cer pe vatra ta, iar Eu, Domnul, șed pe scaun de domnie și spun: Fac toate lucrurile noi și scriu cuvântul Meu în cartea sa cea de azi, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut și sunt adevărate, și încă spun: Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, iar celui ce îi este sete îi voi da să bea fără de plată din acest izvor al vieții și voi fi Dumnezeul lui, iar el va fi fiul Meu, precum este scris pentru vremea aceasta a venirii Mele cuvânt pe pământ ca să-Mi zidesc un popor mireasă și să vin la el să-l păstoresc și să-i dau de lucru să-Mi împartă pe pământ acest cuvânt ca să vină împlinirea lui.

Te port pe brațe, țara Mea, ca să te ocrotesc, ca să te gătesc frumos, cu podoabe de sus înaintea popoarelor pământului. Pace ție îți dăruiesc acum și mereu! Te cuprind de peste tot, de pe pământ și din cer te cuprind. Mai departe de tine este altceva, iar tu ești minunea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, de la început și până la sfârșit, și scriu pe pământul tău cuvântul Meu, și Eu sunt Alfa și Omega pe pământul tău și aici îl prind pe omul antichrist și Mă judec cu el, precum este scris în Scripturi să împlinesc biruința Mea asupra lui și asupra balaurului cu șapte capete și a hristosului mincinos, a celui care a botezat lumea toată cu otrava lui fermecătoare ca s-o scoată de la Dumnezeu, numai că Eu vin cuvânt pe pământ și-i trag la Tatăl pe cei care aud și vin și-și însemnează peste viața lor numele Meu cel de azi: Cuvântul lui Dumnezeu, toiagul cu care păstoresc și vestesc vremea minunilor mari și țara luminii, pe tine, țara Mea română, o, și nu se va afla vreun ungher pe pământ care să nu afle că Dumnezeu vine la tine și grăiește peste pământ și cheamă la viață de rai pe cei zdrobiți aproape de tot de tăvălugul lui satana, dar Eu, Domnul, pregătesc loc unde nu este durere sau tristețe sau lacrimi, ci numai Dumnezeu este și numai cei ce Îl iubesc pe El, numai El și ai Lui din loc în loc pe pământ, iar satana va fi aruncat în focul în care arde pucioasă precum este scris.

Pace ție, țara Mea română, casa Mea de la sfârșit de timp, iatacul din care Eu, Domnul, ies peste pământ și peste popoare ca să le spun în lung și în lat: Pace vouă, popoarelor învrăjbite! Ce cugetați între voi? Care dintre voi vreți să fiți mai mari, mai cu putere? O, este scris despre cel mai mare ca să slujească tuturor și să-și împartă veghea cea bună. Așadar, băgați-vă săbiile în teacă! Nu uitați cuvântul lui Hristos: «Cine scoate sabia va pieri de sabie», așa am spus.

O, pace vouă, popoarelor și căpeteniilor de peste popoare! Nu pot fi mari oamenii. Veniți-vă în fire ca să vă înțelegeți măsura și să nu mai visați măriri, căci trebuie jertfire, doar jertfire frați pentru frați. Nimeni nu poate fi mare între oameni decât cel a cărui mărire vine de la Dumnezeu, iar voi v-ați luat și v-ați dat unii altora măririle și ați lucrat cu ajutorul și puterea lui mamona și de aceea sunteți fiii săi, slujitorii și stăpânii banului și gândiți că banul este puterea peste toate și de aceea v-ați învățat cu multul prin această putere. O, nu! Vai vouă! Nu vă înșelați, și deșteptați-vă cât ar fi să vă mai lase vremea.

Așadar, luați îndemn ceresc, luați de la Dumnezeu, că am lăsat pe pământ pilda lui Zaheu vameșul care a spus la întâlnirea lui cu Mine: «Jumătate din averea strânsă mie o dau pentru săraci, Doamne, iar dacă am nedreptățit pe cineva câtă vreme am strâns, întorc împătrit». O, cum adică împătrit? Adică tot. Așadar, nu ești în lipsă nici tu, țara Mea română, nu ești dacă cei care te-au furat ar pune înapoi în hambarul țării cele furate pe nedrept. Auzi tu?

Ascultați acum ce vă spun și credeți apoi: O, nu vă trebuie averi. O pâine și o haină și un adăpost de vreme rea vi le strângeți prin muncă și ca să fiți drepți și ca să nu fiți păcătoși prin păcatele care vin de la duhul lăcomiei și al trufiei.

Vine plata pentru faptele vieții. Împăcați-vă cu Dumnezeu și cu voi înșivă, căci aceasta este singura înțelepciune a celor înțelepți, iar celelalte sunt deșertăciune și goană după vânt precum este scris. Amin.

O, iată cât iubește Dumnezeu! Fugiți de averi! Vă învață Dumnezeu să fiți ca El, și nu mai mari ca El. Rugați pe săraci să vă împace cu Dumnezeu și cu veșnicia în care nu este durere și tristețe și suspinuri cu lacrimi, că vine Domnul pe pământ cu sfinții în zeci de mii ca să se învețe cu cerul și cu bogăția lui toți cei de pe pământ.

Dezlegați-vă de legăturile cu care singuri v-ați legat voi, pământenilor! Luați-vă cetățenie cerească pe pământ! Faceți loc cu voi lui Hristos și oaspeților cerești, care umblă cu El în cer și pe pământ și scriu prin îngeri faptele oamenilor și se aleg faptele la dreapta și la stânga pentru ziua judecății faptelor, precum este scris.

O, deșertăciune a deșertăciunilor, ajunge! Vine veșnicia, iar Cel ce șade pe scaunul de domnie, zice: «Eu fac toate lucrurile noi, și să se scrie prin îngeri acest cuvânt și să-și scrie numele în cartea vieții Mielului toți cei care se aleg pentru Hristos, acum și pe vecii».

O, n-aș mai vrea, n-aș mai vrea să sfârșesc grăirea Mea, și binecuvintez iar și iar lucrarea gătirii grădinii de rai de la Maluri, locul cel dintâi în care am coborât acum șaptezeci de ani trupul și cuvântul Meu, și pe care îl gătesc acum ca să Mă arăt cu el și cu binecuvântarea acestui timp peste cei ce se vor strânge în jurul cuvântului Meu aici, căci în ziua aceea voi arăta priveliștea și povestea cuvântului Meu pe plaiul neamului român și va fi o dulce zi de petrece sfântă la Maluri, în sătuțul din care a răsărit mlădița cea nouă, trâmbița Mea Verginica, o, că venise vremea să vin și-Mi trebuia cărarea aceasta și voi sta cu povestea Mea și a ei în sărbătoarea cea dulce de la Maluri și va fi zi de praznic ceresc și românesc și multă mângâiere va fi peste tot, căci ea se va împărți și va mângâia.

Pace, fiilor din cetate, pace vouă! Zoriți, încă zoriți ca să vină sărbătoarea, fiilor! Zoriți lucrul care a mai rămas. Am grijă tot timpul de voi. Așa să aveți și voi de Mine și de cei din cer, care așteaptă copleșiți de dor, fiilor.

Pace și iarăși pace peste tot pământul, pace din cer peste pământ!

Pace și încă pace multă peste țara română, pace din cer peste ea!

Și pace peste cetatea cuvântului Meu și peste voi, cei ce primiți pe Domnul cu venirea Sa la voi, o, fiilor! Amin, amin, amin.