Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului



Poporul Meu, o, măi poporul Meu, o, fiule, vine Domnul spre tine cu sla­va cuvântului Său, că e praznic împărătesc în ziua aceasta. Pun masă de praznic pentru tine și vin să te adun și să-ți dau din gura Mea, căci Duhul Meu te adună și vine spre tine și-ți dă din Dumnezeu și te învață să te înfierbânți cu duhul, și nicidecum să te răcești de Dumnezeu, iar tu întărește-ți frica de Dumnezeu, că ea nu te lasă să cazi de la Mine spre tine, nu te lasă să calci peste cuvântul Meu cel pentru tine, și iată, îți amintesc că Domnul Își găsește plăcerea în cei ce tremură la cuvântul Lui, precum este scris, și aceia se tem să-l calce, iar Eu stau cu lărgime întru ei și-Mi tot lucrez lucrarea Mea prin ei.

Cât despre cei ce nu se tem de Dum­nezeu, călcând ei peste cuvântul Meu, n-am ce să mai spun pentru aceștia. N-am putut și nu pot peste ei și întru ei, căci sunt în ei cu alegerea lor, ca și cei ce au călcat peste statul lor cu mersul Meu cel de azi, că mai degrabă strigi la un mort din drum să se scoale, și el te ascultă și înviază și se ridică, dar la unul căruia îi moare temerea de Dumnezeu zadarnic mai strigi, zadarnic îl mai îndemni, că el nu mai ascultă, nu mai poate să-și lase nepăsarea de suflet de peste el și-și face curaj pentru felul cum își alege el să-și ducă traiul vieții pe aici, căci s-a clătinat cu credința că așa a voit, așa a ales să facă.

Sunt pildă rea cei ce s-au clătinat și s-au desprins de mersul Meu de azi cu poporul Meu de azi. O, că n-au voit aceia să stea sub grija Mea de ei ca niște copii și să păstreze pentru ei împărăția Mea, așa cum am promis-o Eu celor ce rămân sau devin copii și moștenitorii ei apoi.

Iar tu, mama Mea Fecioară, ești pildă pentru tot neamul omenesc, care te cântă și care nu te cântă, căci dacă nu știu oamenii să fie ca tine, copii mereu ai lui Dumnezeu, tot una sunt și cei ce te cântă și cei ce nu te cântă, că pilda ta nu ți-o urmează, nu se dau lui Dumnezeu nici de prunci, nici după ce cresc în trup și sunt în stare de multe, zic ei, iar tu ești tot o milă pentru cei ce nu caută după Dumnezeu pe pământ.

Dar în ziua aceasta sunt aici, în cetatea cuvântului Meu cu praznic împărătesc pentru tine, pruncă împărăteasă, dată de mică lui Dumnezeu în ziua aceea de demult, și peste care au trecut mai bine de două mii de ani, și a rămas ea sărbătoare pentru tine la creștini și ești pildă măreață pentru tot omul, mama Mea. Iar cine vrea să știe cum trebuie să fie viața omului pe pământ, iată pilda, iat-o față în față cu tot omul, și care-și poate alege viața cu sau fără Dum­nezeu pe pământ.

— O, copilul meu Iisus Hristos, o, și Tu, și Tu ai fost la fel, copil ai venit pe lume și copil ai trăit și copil ai rămas, și aceasta prin ascultare, Fiule scump. Am fost Cei ce am ascultat și când Ne-a fost ușor și când Ne-a fost greu, căci ascultarea nu alege, ci ascultă și atât.

Iar acum ești cu lucrare mare și multă venit pe pământ în cuvânt, o, și de mai bine de șaizeci de ani lucrezi cu cuvântul ca să-Ți zi­dești un popor ascultător ca și Noi înaintea Ta­tălui Nostru, dar n-ai găsit statornicie sfântă și duh de copil în cei mulți care Te-au aflat și s-au apropiat de Duhul cuvântului Tău, Care învață și cheamă și așteaptă apoi rod, Fiule scump.

O, Doamne Fiule, mulți se culcă pe urechea că nu toți trebuie să fie și să facă așa cum am fost și am făcut Noi, și aceasta zic pentru că au ales să fie mai mari decât Noi și liberi de Dumnezeu, ca și cei din­tâi așezați de Tine în rai, și care n-au voit să asculte și să se păzească de că­dere din rai, și au rămas ei cu ceea ce și-au ales să facă și să fie, da­că nu le-a plăcut să fie copii și să aibă părinți, că în loc să-L știe de Ta­tă pe Dum­nezeu L-au știut de Stă­pân și nu le-a convenit să stea sub supunere, ci le-a plăcut mai mari să fie ca Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și a­ceasta pentru că au pier­dut înțelepciunea du­pă ce au luat cu neascultare și au mâncat din pomul cunoștinței ca să moară ei, o, și toți oamenii care au pretenție că au cunoș­tință multă și în toate, toți pățesc așa, toți își pierd cunoștința și nu mai știu că au de Tată pe Dum­nezeu și trăiesc toți de capul lor, după capul celui întâi zidit între oameni, și care și-a ales capul lui, respingându-L pe Dumnezeu de peste el și temându-se de El ca de un Stăpân rău.

Noi însă am venit acum două mii de ani pe pământ născuți, întâi eu, și apoi Tu, Fiule al meu, o, și amândoi am arătat ce trebuie și ce nu trebuie să facă omul care se naște pe pă­mânt, că trebuie să asculte apoi așa cum Noi am ascultat, iar Tu și în moarte pe cruce ai as­cultat atâta de dumnezeiește, atâta de măreț, o, copil îndurerat mereu în cer, și apoi pe pământ, și apoi iarăși lângă Tatăl în cer, și tot mereu în­durerat din vecii și până în vecii, copil al durerii născute pentru Noi din omul neascultător de Tatăl, și nu e omul decât o durere pentru Noi, dacă altfel de minte nu are, o, și cum să aibă când el a călcat peste cuvântul lui Dumnezeu și a luat să mănânce din pomul oprit ca să fie deștept și să se dea deștept apoi, așa cum se și dă tot omul care nu poate să se dea lui Dum­nezeu ca un copil și să aibă Tată și să ai­bă îngrijire ca un co­pil, căci pilda Noas­tră nu s-a prins de om ca să se facă prunc sub mâna Ta, sub în­grijirea Ta așa cum păsările, așa cum flo­rile sunt sub grija Ta cu hrana și cu po­doaba lor.

Dar acum grăiesc cu ei, cu cei ce merg pe cale cu Tine și le spun lor așa:

O, fii ai Cu­vântului Iisus Hris­tos, voi să fiți ascultători, fiilor, ca să fiți fii, ca să fiți copii, ca să Ne urmați pilda, că așa am stat Noi cu viața pe pământ. O, întăriți-vă în pilda cea bună pentru ascultare tot timpul și în toate, în cele mari și în cele mici oricât de mici ar fi.

Sunt pildă rea cei ce s-au clătinat și s-au desprins de voi, după ce au avut de hrană pe Fi­ul meu Iisus Hristos și ei atâta vreme cât au că­utat să-și țină statornicia cumva. Acum însă se suie de la ei durere grea la cer, că, iată-i, iau din mâini lumești mânjite de păcat și-și pun în gură cele făcute de cei ce păcătuiesc mereu cu tot trupul lor, o, și nu mai au pe lângă ei o gură sfințită care să le curețe hrana și pâinea, iar eu plâng de jale lângă Fiul meu, Care S-a dăruit lor atâta vreme cu milă și cu nădejde că ei vor rămâne pentru cer, iar azi ei sunt pildă rea, și se desculpă singuri pentru disprețul lor față de Domnul, de Cel cu Care ei și-au hrănit trupul fără să fi ținut seama de suflet mai mult, iar ranele și disprețul de la ei ustură în Noi și ustură și Ne rușinează înaintea diavolului, care Ne dă cu sâc acum, după ce i-a smuls de partea lui. O, cum pot călca ei în picioare ceea ce au învățat din gura lui Dumnezeu să fie și să facă ei tot timpul vieții lor pe pământ? Iată-i, nu mai au strălucirea și frumusețea cea de la Domnul pentru ai Săi, iar cu straiele arată ca și cei din lume pic cu pic, și iau înfățișarea de oameni ai lumii de afară, unde este plânsul și scrâșnirea dinților.

O, popor al Fiului meu, te hrănește Domnul, fiule. Ai grijă de cinstea ta cea de la El dată ție. O, ce măreață cinste, ce mare trecere ai între cei păcătoși prin portul tău cel sfânt! Că se uită păcătoșii după tine pe cale ca după o salvare a lor, ca după o nădejde a sufletului lor și-ți caută ajutorul să li-l dai.

O, e haina slavei haina de creștin iubitor de Dumnezeu după duh, după viață, după vor­bă, după port, și care nu seamănă cu haina lu­mii, ci, din contra, te scoate din lume și vede lumea că nu ești al ei și că ești al lui Dumnezeu pe pământ.

Cei ce au dat de peste ei povața și împlinirile de la Domnul, o, aceștia merită curățire mare și aspră, ca și durerea aspră pe care o fac ei Domnului prin despărțirea de El, căci duhul trufiei i-a câștigat de tot, i-a coborât de tot, și nu mai poate pentru ei nimic, decât o curățire aspră și zguduitoare, care să le scoale din somn conștiința.

Iar pe voi, cei rămași în duh de copil, vă întăresc ca o mamă sub duhul ascultării să stați, că ascultarea vă schimbă din slavă în slavă ca pe pruncii care pot numai prin grija de ei a Domnului lor, a Părintelui ceresc, că eu am fost adusă Domnului pruncă de trei ani, și am rămas micuță odată cu trecerea anilor, căci am stat sub îndrumare mereu, și tot o ascultare de Domnul am lucrat cu viața mea supusă, și pe care Domnul mi-o călăuzea tainic tot timpul meu de pe pământ, și I-am adus rod apoi, așa cum scrie în povestea vieții mele, și pe care o doresc vouă ca pildă sfântă a vieții, o, fiilor hrăniți din gura Fiului meu Iisus Hristos.

Iar Tu, Fiule Doamne, lucrează-le duhul mereu și așează-Te în duhul lor mereu și fereș­te-i de cele de pe pământ, și care îngroapă în ele pe oamenii care n-au păsare de suflet și de cele de mâine în care vor fi așezați după faptele lor fiecare din ei.

Iar acum Îți mângâi durerea uitându-ne la izbăvirea care va veni pentru cei ce Te iu­besc și Te urmează cu alegerea lor până la sfârșit, și pun acum jos pana pentru cuvântul meu cel de azi, Fiule scump al meu Iisus.

— O, mama Mea, și Eu te mângâi în durere și în nădejdea izbăvirii multora din cei ce Ne iubesc până la sfârșit. O, că Ne doare, mamă, de la toate câ­te lovesc în Noi și de la bucuria diavolului pentru cele ce pierdem odată cu tragerea în părți a celor duși din rândul celor ce merg pe cale cu Mine, mamă.

Și acum trebuie întărit mersul celor ce merg, o, mama Mea.

O, mergi, poporul Meu, mergi, Ierusalime, mergi cu mersul Meu, cu calea Mea sub mersul tău, că numai aceasta a rămas calea cea de mers! Mergi, fiule, mergi, și nu sta din mers! Mergi tot mai frumos, tot mai măreț, mergi spre slava Mea cu mersul tău și trebuie doar să Mă asculți ca să mergi! Eu sunt pe cale cu tine. Mergi, fiule, mergi cu Domnul tău! Și te voi da pildă de mers pentru cei ce n-au știu și nu știu și nu aleg pe Domnul pentru mersul lor de pe pământ.

O, pace ție, și mergi, poporul Meu, pe calea Mea cu tine! Mergi cu Domnul, că Domnul merge cu tine, și aceasta este calea! Și te voi arăta tot mai mult cale a Mea, cale spre Mine pentru cei de pe pământ care se întorc la Dumnezeu, o, poporul Meu cel de azi al Meu! Amin, amin, amin.

04-12-2019

Cuvântul lui Dumnezeu la Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil



De pe pământ și din cer s-a așezat și se așează aici, acum, zi de serbare și oaspeți la masă cerească, iar pe masă cuvântul Meu și dragostea Mea în el și cu el peste voi, cei din cer și cei de pe pământ adunați laolaltă la serbarea îngerilor Mei, și pace vouă! Și pace peste cetatea cuvântului Meu și peste toată lucrarea Mea de peste ea!

O, pace vouă, fiilor! Și pace celor așezați la masa Mea cu voi! Oștirile cerești își potrivesc statul de sărbătoare, dar și privirea, dar și duhul, dar și dorul, și toată bucuria lor lângă Mine cu voi aici, iar iubirea de voi îi cuprinde cu fiecare clipă.

Iată căsuța Mea de dor, povestea Mea de dor, cetatea Mea cu străjeri în ea pentru lucrul venirii Mele cuvânt pe pământ acum!

Ne așezăm Noi, cei din cer, cei ce stăm nevăzuți și lucrăm din cele nevăzute ale lui Dumnezeu, și duhul se aprinde de dor și de fior.

O, așezați-vă și voi fiecare din voi duhul în dragostea Mea, că ați bătut cale spre izvor, dis-de-dimineață pornind la drum, iar Eu, Domnul, vă ies în prag, că v-am așteptat și v-am deschis cu sărbătoare. O, intrați sub dragostea Mea cea plină de sărbătoare azi aici, și apoi să rodească duhul vostru adevărul Meu în voi, dragostea Mea în voi și peste voi, ca să nu fie în zadar nădejdea Mea cea pentru voi, că voiesc să rămâneți cu Mine pentru vecii, dar nu-i de ajuns să voiesc numai Eu pentru voi, ci mai mult să voiți voi.

Vă așez Eu înaintea Mea pe voi, și iată cum: O, nu vă aplecați duhului îndoielii față de cuvântul Meu, și de locul izvorului cuvântului Meu, și de așezarea dintre Mine și voi, de cei care Mă dau vouă când Eu vin să vă dau din cer, iar voi stați deoparte de cei ce v-ar răni credința, minunea cea pregătită vouă de Mine în dar, și stați plini de veghe pentru ea și rugați-vă Mie, fiilor, o, rugați-vă să nu vi se șubrezească în voi credința în venirea Mea de dor spre voi, dar rugați-vă cu dor și pentru dor, că fără dorul Meu în voi vă puteți trezi cu alt dor, care să vă fure de pe calea Mea.

Și iată, v-am făcut cu cei din cer primirea și așezarea la masă și felul cum să stați înaintea Mea ca și azi mereu, mereu, că numai cu Dumnezeu e de stat, că doar o clipă dacă vă dezlipiți dorul și credința de Mine vin ispitele care pândesc să vă afle slabi și fără de cruce și să vă încânte cu cele care nu sunt de la Dumnezeu pe calea cu Mine a omului, iar Eu vă învăț pe voi calea Mea.

Și acum așezăm la masă de pomenire pentru ei pe cei ce au adormit până acum și sunt chemați la masă de sfârșit de an pentru ei cu noi aici, o, și multă mângâiere iau ei din lucrarea venirii Mele pe pământ cuvânt, cea pentru învierea morților, și a celor adormiți, și a celor în trup încă, fiindcă pe toți îi caut și la toți le voiesc învierea aici pe pământ, și cea din cer apoi. Așadar, îi așezăm la masă și la toată mângâierea cea de azi aici, iar bucuria le este multă ca și mângâierea.

O, mulți sunt cu lacrimi și sunt răniți de dor, că vin cu multul când vin, și le ies în cale faptele lor rele, și nu se prea găsește în viața lor ceva în numele Domnului lucrat pe pământ, și cu care să-i ajut cumva față în față cu diavolul câștigător. O, și vă rog pe voi, cei așezați de Mine la lucrul învierii a toate, faceți și pentru ei pogorământ și spuneți voi Domnului: Doamne, pentru cei ce au plecat din viață nepregătiți, pentru cei ce nu Te-au cunoscut cu faptele lor, ai milă, și facă-se voia Ta după măsura milei Tale pentru toată făptura care a fost pe pământ viețuind.

O, fiilor rugători pentru cei plecați de pe pământ, o, măi fiilor, rugați-vă, rugați-vă și pentru cei ce au fost bogați în viața lor pământească, dar și pentru cei ce sunt încă în viață și sunt bogați, căci aceștia între cei plecați așteaptă milă acum, fiilor. Eu însă spun la cei ce încă nu-s duși din trup, și le spun să știe de ce sunt pe pământ bogații și de ce sunt ei bogați.

Voi, cei bogați, știți voi de ce aveți bogății? Iată, sunteți încercați de Dumnezeu ca să vadă dacă aveți credincioșie în slujba voastră față de Cel ce este Vistierul bunătăților, al vieții, al sănătății, al avuțiilor omului. Să știți că toți cei bogați ar fi să știe de ce sunt ei bogați, căci Domnul le-a dat lor să aibă și le dă ca unor iconomi, cărora li se încredințează cămări cu bunuri pentru ca ei să împartă cu nevinovăție și cu pricepere la cei ce n-au cămară. Cei bogați ar fi să nu se simtă bogați, ci doar așezați de Dumnezeu în slujba semenilor lor, și nimic să nu aibă ei mai mult decât ceilalți care n-au această dregătorie, căci le este încredințată de la Dumnezeu cămara pentru cei ce primesc din ea hrană, hăinuțe, adăpost, semințe de învățătură, veghe, și toată îngrijirea cea din partea Mea prin cei cărora li se încredințează lucrarea de iconomi, iar ei să nu aibă mai mult, nimic mai mult decât ceilalți, ca să aibă ei în cer strânsură și răsplată pentru jertfa lor cu slujire. Calul slujește pe om fără să ceară ceva stăpânului la care el slujește, și care îi dă adăpost și îngrijire. La fel orice animal slujitor sau însoțitor omului, și care are bogăție de dăruire pentru stăpânul său.

O, iată, voi, fiilor care sunteți așezați de mijlocire la Mine pentru cei plecați nepregătiți de pe pământ, pentru cei săraci și pentru cei bogați, iată, aveți de lucru, fiilor, iar Eu vă ascult pe voi când cereți Mie milă pentru ei dacă au plecat de pe pământ la bine sau la rău. Binecuvintez acum și primesc masa de pomenire pentru ei, iar ei iau cu mulțumire din masa cea de azi, și se apleacă sfioși și fericiți să ia de la Dumnezeu.

O, dar e foșnet îngeresc, și e plină de slavă căsuța deasupra aici, că n-au hotar cetele cerești, și sunt în sărbătoarea lor acum și totul este frumos, priveliște minunată, ca în cer frumusețe, rând cu rând puterile cerești: Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpâniile, Puterile, Heruvimii și Serafimii, Arhanghelii și Îngerii, și toate se pleacă înaintea tronului slavei Domnului, și toate oștirile cerești se ating aici și-și lasă puterile pentru puterea cetății Domnului și a tot lucrul din ea în zilele acestea pe pământ aici.

Eu, Domnul, binecuvintez sărbătoarea și statul la masă și duhul și graiul și povața de pe masă și inimile care iau din masa Mea, și dăm glas zilei de serbare, dimpreună cu slujitorii care-Mi slujesc aici.

O, poporul Meu, fiecare să ia de la Dumnezeu. Nu de la oameni să luați voi. Nu vă luați singuri, ci cu Mine, fiilor, Eu să vă dau! O, nu vă împărțiți unii altora, ci cu Mine tot ce este de împărțit! La cina cea de taină Eu le-am dat celor ai Mei atunci, nu și-au luat singuri, și apoi i-am împuternicit și pe ei și le-am spus: «Ce v-am făcut Eu, să faceți și voi, dar cu Mine, cu pecete să faceți».

Le spun la toți cei care au pus pas să vină să se apropie de lucrarea cuvântului Meu, și le spun așa:

O, fiți cu luare aminte la cele ce vă spun. Dacă nu puteți sta cu Dumnezeu până la capăt, dacă nu poți, fiule, să mergi până la capăt, până la sfârșit, tu vinzi apoi pe fratele tău de cale, că asta înseamnă să nu stai până la sfârșit. Iată și Iuda a mers pe cale cu frații lui Hristos și și-a făcut slujirea sa, dar a căzut de lângă frați și a murit în greșeală în ultima zi a mersului său. Și de ce a ajuns el trădător pe calea Domnului, și pentru Domnul apoi și pentru frați? Pentru că umbla lăturalnic, și tot așa și lucra. Lucra pe margine, dar în numele misiunii cea pentru mersul Meu pe pământ cu lucrul Meu din vremea aceea.

O, fiilor, cel care e de la Mine lucrând, acela lucrează totul numai cu știre, numai la vedere cele ce se știu de toți cei cu care el viețuiește, o, și numai un picuț de mers de sine îl poate costa pe cel ce se folosește de statul lui lângă Mine pentru lucrul cel neștiut, dar în numele obștei. Iuda a umblat cu vinovăție la avutul obștesc și a greșit neîmplinindu-și cu credincioșie misiunea pe care și-a avut-o și și-o iubea, căci dacă nu o iubea făcea mai mari rele.

O, fiule, să nu-i urmezi pe cei ce spun: hai să ne pitim cu cele ce vom lucra! O, să nu ți se pară bune faptele bune cu care te ascunzi, căci diavolul te învață să te ascunzi și să faci din bine răul și dărâmarea celui căruia zici că-i faci bine. Iuda, în numele obștei mergea și făcea ce făcea bune și rele, dar el se despărțea de obștea apostolilor Mei din pricina umblatului singur și a lucrării singur.

O, fiilor, această lucrare a Mea cu voi nu poate sta gaj pentru voi când voi lucrați pe ocolite ca din partea mesei Mele de lucru cu voi. Se pot sminti mulți, și nu știți cum cad cele ce faceți fără știre. Poporul să învețe bine să nu ia orice ca de la Mine, ci să cerceteze ceea ce vine spre el ca din partea Mea și a lucrului Meu cel cu cârmă lucrat.

L-am așteptat pe Iuda ca să se întoarcă să-l împac cu Mine mai înainte de învierea Mea, care avea să Mă dovedească Dumnezeu adevărat. El însă nu s-a mai întors, căci diavolul nu i-a mai dat drumul să vină. O, și de aceea voi să învățați numai cu știre să lucrați tot ce lucrați voi, și diavolul va fugi.

Cei ce se tem de Domnul sunt cei ce umblă pe căile Lui, fiilor, așa este scris. O, învățați să fiți cu Dumnezeu. Trebuie să stați mult cu Dumnezeu. Dar cum aceasta? O, e la fel cu timpul cel pentru celelalte lucrări ale minții, dar cel mai bun timp al minții este statul cu Dumnezeu, fiilor, iar omul nu mai este învățat să petreacă cu Domnul, o, și de aceea suferă el mult.

O, fiilor, cei ce stau de strajă Mie în cetatea Mea nu trebuie trași spre felul de a fi al celor de dincolo de hotarele cetății, căci trebuie statură de inimă și de minte aici. Aceștia nu trebuie folosiți oricum și pentru orice, ci trebuie păstrați pentru Domnul și pentru lucrul Lui cel sfânt, departe de lume și de duhul ei, iar lumea departe de ei cu ale ei urâciuni fel de fel. O, și aveți datoria să știți aceasta, mai ales că ei stau sub greul Meu, pentru care trebuie lepădare de sine, ca să pot Eu cu planul Meu prin ei pentru mulți, iar lucrul lor cu Mine este măreț, și, stând ei sub această slavă, se vor bucura apoi pentru cât de mult au înțeles ce înseamnă Dumnezeu în viața unui om care stă cu Domnul pe pământ și care trăiește pentru Domnul.

O, nu numai când ai nevoie de ajutorul Meu la greu, nu numai atunci să cauți la Mine. Stai cu Mine mereu, ca să-ți fie ție bine, că e greu fără Domnul, fiule. Nu căuta după El numai când ești bolnav sau trist. Caută când ești sănătos, caută-L pentru iubire. O, caută-Mă ca să Mă iubești, să fiu iubirea ta! Fără Mine Mă pierzi și te pierzi zi după zi, căci viața fără Dumnezeu e tot o primejdie, și vine apoi rana inimii, și nu mai ai cu ce s-o vindeci. O, nu-ți goli de Mine mintea. Orice preocupare a minții pentru cele ce trec îți golește mintea, nu mai ai pe Domnul de viață a ta.

O, ce mult stai fără Mine în mintea ta, omule, omuțule! Cauți mereu după ajutor, după bine. Te duci după ajutor la oameni, iar la Mine cauți numai când vezi că nu mai poți deloc. O, stai cu Mine ca să-ți fie ție bine, omule necăjit, dar cu Mine nu poți sta, decât dacă Mă iubești, căci omul stă cu ceea ce iubește. O, te învăț ce să faci cu viața ta, cu care-Mi ești dator, că tu trebuia să fii îngerul Meu, nu înger căzut să fii și să lucrezi, o, că te văd cum fugi dinaintea Mea și stai pribeag printre duhuri fel de fel doar ca să nu stai cu Mine. Îți iei averea și-ți iei viața și te duci cu ele și cu tot ce-ți vine să iubești și să faci, și uiți de Tatăl tău, și ți-L amintești după ce te risipești de tot. Ți-am dat îngeri slujitori binelui vieții tale, o, și ce departe de tine îi ții, și nu le dai de lucru spre Dumnezeu, și spre tine de la Dumnezeu apoi.

O, fiilor, fiilor, pleacă de lângă Mine cei ce vin să stea, pleacă iar spre rele și spre voile lor, și se duc departe chiar și aceștia care știu de Dumnezeu. Pleacă singuri românii, pleacă pe-un capăt după trudă, după muncă, pleacă să-și strângă bani pentru un trai bun. În vremurile de demult erau luați și duși cu sila să fie munciți și omorâți de muncă, și mulți mureau pe acolo muncind din greu și fără hrană pentru muncă grea și înghețând de frig, iar acum pleacă singuri și muncesc străinilor pentru bani, dar pentru viață nu muncesc, că viața nu înseamnă bani, ci suflet înseamnă și dragoste de Dumnezeu și de neamul tău și de țara ta, și iată, viața înseamnă să fii deștept, nu prost, nu să te duci să-ți strângi avuții, că toate putrezesc, și nu-ți lasă nimic și nu te mântuiesc, ba îți distrug pic cu pic sufletul și trupul.

Vă cheamă glasul îngerilor Mei să fiți ca ei, că vine împărăția cea de sus pe pământ, iar cea pământească apune zi după zi, că este trecătoare.

Vă strigă îngerii, fiilor, și vă spun ei așa:

— O, temeți-vă de Dumnezeu și luați aminte la glasul Lui de peste voi, căci împărăția Lui vine, vine! Ieșiți întru întâmpinarea ei cu dor! Acest îndemn vă aducem noi. Amin.

— O, poporul Meu, e frumos, e tare frumos aici, și suntem adunați sub acest frumos, în căsuța Mea de dor, povestea Mea de dor cu voi.

Ne bucurăm aici cu cetele cerești în ziua aceasta. O, hai să așezăm cerul pe pământ, fiilor! Hai să ridicăm pământul la cer, hai! Așteaptă împărăția Mea să-și capete împlinire și față și țară. Hai, fiilor, hai!

O, fiilor, vă iubesc cu iubirea Tatălui. O, fiilor, Îmi plânge dorul și Duhul, și aștept împărăția Mea și slava ei cea văzută, și-Mi trebuie îngeri pe pământ lucrând. O, hai, fiilor, hai să așezăm cerul pe pământ!

Pace vouă, fiilor, și hai să facem voia Tatălui, cerul cel nou și pământul cel nou!

Călătorie cu îngeri pe cale așez peste cei veniți la masa îngerească, și pacea Mea cu ei să fie până iarăși ne vom întâlni aici.

Încă o dată rostim cuvântul de îmbărbătare: Hai să așezăm cerul pe pământ, hai, fiilor, hai! Amin, amin, amin.

21-11-2019

Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir



În zile de sărbători de sfinți e pregătire în cer pentru venirea Mea cu sfinții la voi, fiilor. Voi sunteți purtătorii de grijă ai cetății Mele cu voi și ai lucrului Meu din ea pentru slava Mea, că Mă slăvesc în cetate și stau la masă de cuvânt cu sfinții și cu oaspeții care vin adesea să-Mi întâmpine coborârea cuvântului Meu pe masă aici, și hrănirea cu el a celor ce se strâng din cer și de pe pământ la masa Mea cu voi.

Și iată, vine iute, fiilor, vine și se apropie numaidecât sărbătoarea îngerilor Mei și a căpeteniilor de peste îngeri, iar Eu, Domnul, ies în calea celor ce se pregătesc să vină în grădinile Mele de aici cu voi, ies, fiilor, și le presar pe cale spre Mine și spre voi îngerii cărărilor și sfinți ocrotitori, și aceasta fac Eu mereu pentru credința lor în lucrarea Mea cu voi, în cuvântul pe care îl așez pe pământ prin munca voastră cu Mine pentru slava aceasta a Mea cu voi, fiilor din cetate.

Așadar, binecuvântare rostesc peste calea și pașii și dorul celor ce vor călători spre voi, spre izvor. Și-i vom chema la masa de toamnă pentru ei pe cei adormiți, pentru care voi stăruiți tot timpul la Mine ca să le fie gătită odihna și partea lor cu Mine și iertarea greșelilor lor din viața trupului, măi fiilor, și mare este această pomană pentru ei, și pentru voi odată cu ei, căci voi vă scrieți în cer înaintea Mea cu acest mare bine celor ce atât de mult așteaptă de pe pământ pentru ei.

O, fiilor, dar nu uitați, o, nu uitați și de voi, nu uitați de greșalele voastre ca să le curățiți de pe voi la vreme, și vă rog plângând, vă rog să vă pară rău din toată ființa de greșalele cu care mai mult sau mai puțin M-ați îndurerat, și mai ales să le pară rău unora dintre voi care puțin de tot au înțeles lucrarea cuvântului Meu cu voi, și spun la toți cei care cred, le spun așa:

Fiilor, fiilor, trebuie să vă vedeți greșalele, și apoi ștergerea lor dinaintea Mea, iar asta cere să fiți cu ochiul Meu în voi, nu cu al vostru, căci omul trage să fie de partea sa însăși, iar dacă din fire nu are umilință dătătoare de viață nu poate să-și aibă grijă de inimă, de templul Meu din om, în care ar fi să Mă lase să stau să-l cârmuiesc Eu pe om mereu, mereu, fiilor, pentru ca să înțeleagă omul taina Mea de azi, căci aceste laolaltă grădini aici au taina lor ascunsă în vremi, și pe care le-am descoperit-o la mulți servi de-ai Mei în timp, dar nu pentru ei le-am descoperit-o, ci pentru cei de azi ca să citească și ca să creadă împlinirilor și ca să înțeleagă, și apoi să lucreze și să păzească de lângă Mine și de jur împrejur aceste grădini și taina Mea cu ele, stând ei cu Mine pe pământ, iar Eu cu ei, și totul, totul este acoperit de taină, de taina raiului, taina petrecerii Mele cu sfinții.

O, fiilor, îngerii Mei vă fac poze mereu. Vedeți să fiți frumoși, ca Mine să fiți, ca să vă bucurați de voi când veți privi averea adunată la Mine, că rușinați vor fi cei ce n-au avut grijă de ei clipă de clipă pentru asemănarea lor cu Mine în viața petrecută pe pământ.

O, fiilor, când voi sunteți în valuri primejdioase și bat ispite spre voi, strigați-Mă ca Petru ca să Mă apropii să vă ajut, dar nu vă îndoiți de Mine dacă Mă strigați, ci așteptați-Mă să vin, și nu disprețuiți durerile când vin. Ele sunt adevărate, iar bucuriile nu, fiilor, iar voi căutați dragostea, dar dragostea cea duhovnicească toți, căci ea nu moare niciodată, fiindcă ea lucrează viața, fructele vieții, și pe care le știți din Scripturi, și mai ales duioșia și blândețea, smerenia inimii și iertarea, fiilor. Iar dacă cineva ar fi să cadă, acela pierde mai întâi dragostea, și apoi darurile duhovnicești rând pe rând și nu-i mai trebuie dragostea Mea și-și face el dragoste din cele ce-l cad de la Mine pe el.

Iată, iată, vă fac trezire sfântă: ștergeți-vă dinaintea Mea cuvintele limbii, pe cele care vă învinuiesc și vă pândesc să vă facă durere, și pentru care diavolul așteaptă clipa să le împlinească în dauna vieții sufletelor voastre, căci viața sufletului e fără de sfârșit, și poate fi cu durere veșnică, cu lacrimi veșnice, o, și de aceea aveți grijă să luați dinaintea Mea învinuirea diavolului pentru cele scăpate de limba voastră și prielnice lui apoi. O, nu grăiți nici în gând, nu grăiți nesocotit! E primejdios, fiilor, căci scris este: «Fiecare pasăre piere pe limba ei».

Se cunoaște când e Dumnezeu și când e omul la cârma vieții lui. Inima, templul Duhului Sfânt, când este jefuit acest templu este răsturnat Domnul de pe tronul Său din trupul omului și-și cârmuiește omul singur simțirea, gândirea, vorbirea și faptele acestora. Când stai față în față cu un așa trup de om, ce trebuie să faci dacă ești cu Dumnezeu? Trebuie să stai de vorbă cu Domnul în toată vremea când omul este el față în față cu tine dinăuntrul lui. Stai țintă spre Domnul cu toată ființa ta și întărește înăuntrul tău veghea pentru tine ca nu cumva să te vatămi, să te temi, să slăbești cu duhul și să-ți pierzi răbdarea cea sfântă și sprijinul din cer.

Fiilor, fiilor, vedeți să nu vă pierdeți credința din pricina nedragostei. Vedeți că trufia este dușmanul de moarte al dragostei de Dumnezeu și de frați, căci din pricina acestui păcat urât au căzut de la Mine cei ce s-au jucat cu acest păcat pedepsitor peste neamul creștinesc între frate și frate, între om și Dumnezeu. Omul își face rost de greșeli, și apoi de trufie, de suflet rece și vârtos, de minte tulbure și îngroșată și pierde subțirimea Duhului, prin Care el vede și se vede.

O, fiilor, când nu mai aveți dragoste, e din pricina păcatului trufiei, și atunci să știți că aveți acest păcat în voi. Din cauza nemulțumirii și a cârtirii au fost pedepsiți fiii lui Israel și s-au rătăcit învârtindu-se în loc patruzeci de ani spre țara izbăvirii promisă lor de Mine. O, și tot din cauza nemulțumirii cea de la neascultare au căzut în rătăcire de pe cale toți cei care au făcut ca fiii lui Israel, ca aceia care s-au răzvrătit asupra căpeteniei de la Mine lor și au mers necălăuziți și n-au mai ajuns spre locul unde călătoreau, și au visat spre înapoi în Egipt, și apoi au pierit căzând pe cale în pustiu.

O, Israele, o, Israele de demult, ce mult M-am aplecat ca să te eliberez din robia celor de neam străin! Ce mult M-am aplecat, ce mult! O, și ce mult M-ai aplecat tu apoi! Te-am încântat cu bomboane ca să te ajut să te desprinzi de robie și ca să vrei să te întorci la Domnul Dumnezeul tău și să-I aduci mărire și ascultare apoi, și ca să nu mai pierzi casa și țara și neamul și să cazi iarăși rob la străini. Tu însă n-ai voit să te bucuri, și te-ai întristat și ai cârtit și M-ai judecat că te-am scos din Egipt, și ai lovit cu ocară căpetenia ta și ai voit iarăși cu străinii. Te-ai crezut meritos, și ai ridicat pretenții, o, și ai fost pedepsit pentru aceasta, că te-a înghițit pământul pe cale și n-ai mai ajuns acasă, în pământul părinților tăi, și nici înapoi în Egipt. O, și ce bine îți era să fi fost deștept, dar n-ai fost, și ai murit răzvrătit, a murit tot neamul fiilor lui Israel ieșit din Egipt, și numai doi au rămas din ei și Mi-au dus ei poporul în țara Canaanului, iar îngerul Meu Mihail a stat pe cale înaintea lor cu îmbărbătarea, cu cei născuți pe cale, cu cei mici.

O, poporul Meu cel de azi, o, fiule, omul are atâtea păcate prin care poate să-L piardă pe Domnul de peste el, și pe el de Domnul, iar nepăsarea lui crește cu fiecare păcat, că asta face păcatul, îl îngroașă pe om să nu mai simtă, să nu se mai simtă pe sine ca să se ridice când cade și să se scuture de păcat. O, nu mai ești cu Mine, ești cu lumea, cu drumurile lumii în casa ta, în ochii tăi, și umbli ca lumea, umbli pe unde umblă lumea, umbli stând în casă, o, și nu mai ești cu Dumnezeu, ești cu lumea, că diavolul a știut cu ce să te atace și să te facă vinovat, iar pe Mine nu M-ai ascultat când te-am rugat să ieși din lume și să nu aduci lumea în casa ta, în viața ta și să nu-i privești fața și lucrarea ei, că dacă nu asculți te îmbolnăvești, iar boala ta se numește lume, duhul lumii se numește.

Fiilor, fiilor, cel ce are acțiunile sale pe lângă ale Mele cu el și pentru el, acela vrea și merge pe două cărări, și unul ca acela merge cu doi pepeni într-o mână, cu trei, patru câteodată, că așa e omul deprins, să facă el, să poată el, să vrea el, și nu-i place să aibă peste el o mână vindecătoare din partea lui Dumnezeu, și așa se alege omul cu cele ce lucrează el, căci își ia singur. Eu, Domnul, am avut de suferit mereu de la tot omul nesupus lui Dumnezeu. Știu și văd că omul nu poate să Mă lase pe Mine să pot Eu pentru el cum voiesc Eu, dar iată, așa se pierde omul, și așa a voit și în rai, a voit să poată el, să fie liber de Dumnezeu a voit, ba chiar și de îngerii lui Dumnezeu, și iată, nu poate omul să-L lase pe Dumnezeu să-i cârmuiască pașii și faptele, iar Eu, Domnul, nu Mă pot da pe mâna lui, fiindcă Eu sunt Dumnezeu de șapte mii de ani, de două mii de ani, și omul n-a izbutit nimic pentru viața sa de unul singur, decât spre irosirea vieții lui.

O, puțini vin de dragul lui Dumnezeu cu inima din ei, și aceia pot cu Domnul pe tot drumul vieții lor. Altfel de venire după Domnul nu te ține până la capătul vieții cu Dumnezeu, că te trag înapoi plăcerile care te ispitesc ca să le iubești, ca să le dorești, și care umblă la inima ta ca să te slăbească spre ele.

O, aveți grijă, fiilor, să nu vă căinați unii la alții cu nemulțumiri pe calea voastră cu Domnul așa cum au făcut fiii lui Israel, că, fiți atenți, cuvântul odată rostit cu gura este luat de diavol ca păcat al nemulțumirii și vă pândește apoi să vă pice prin înseși cuvintele voastre împărțite în părți. Eu însă vă învăț în zi de sărbătoare de sfinți să ștergeți dinaintea Mea tot ce vă învinuiește la Dumnezeu, și fiți unii altora apoi izvor de credință, măi fiilor. Că iată, mucenicul Meu Dimitrie a întărit credința celor credincioși din vremea aceea și n-a slăbit-o în ei. Și chiar dacă el primise rang mare înaintea împăratului vremii, dar fiind creștin în taină, o, n-a putut să facă nimicire peste cei ce erau creștini, ci s-a mărturisit pe el însuși creștin și a întărit pe cei credincioși în faptele credinței, și a mers apoi între sfinții Mei prin moarte pentru Hristos și este viu și lucrează dintre cei vii, și vin sfinții cu Mine când vin Eu în cetate cu râul Meu de cuvânt.

Îi este dor de voi ucenicului Meu, fiilor, iar Eu îi dau lui intrare la masa Mea cu voi. Pace ție, mărturisitorul Meu! Iată cetatea Mea, iată poporul Meu cel credincios!

— Mă închin aici înaintea Ta și înaintea lor, Doamne, în ziua mea de serbare, și sunt cu sfinții în venirea Ta. Le spun lor, din cetatea Ta cu ei le spun lor să aibă grijă de credință și să-și dovedească ei credința ori de câte ori au de ales între Tine și ei, că eu am ales în clipa de cumpănă, căci făgăduința mea a fost dragostea mea pentru Tine și Te purtam în taină ca dragoste a vieții mele, iar când a venit ziua să-mi mărturisesc iubirea ce-Ți purtam i-am ajutat pe mulți în credință, căci am rămas cu Tine și l-am respins pe împăratul cel vremelnic și atât de lipsit de vedere și de minte, Doamne. Acum eu lucrez cu Tine, în slujba Ta lucrez, pentru lucrarea Ta de azi lucrez și eu, și-Ți mulțumesc că m-ai ales să-Ți fiu de sprijin și azi, și să le fiu de ajutor aici celor ce-Ți poartă cuvântul și mersul, o, și fericiți sunt și vor fi cei care știu să asculte de ei, să ia de la ei, să creadă ca ei, că așa lucrând, nu se vor clătina, și vor fi ei bucuria Ta. Amin.

— O, fiilor, se mângâie sfinții când vin la voi cu ei. Mă mângâi și Eu, și voiesc să vă am de mângâiere pe voi. Voi sunteți ce sunteți prin lucrarea cuvântului Meu, și e mare cinste să aibă omul ce aveți voi. V-am dat vouă această cinste, ca prin ea să aveți trecere unul spre altul cu tot lucrul Meu, numai să nu le luați din mână cârma celor ce vă au în grijă spre Mine, că pe ei i-am așezat pentru mersul Meu cu poporul și pentru popor. O, aveți grijă să nu le-o luați înainte în dreptul celor ce sunt de lucrat între Mine și voi, între voi și voi, măi fiilor. Ei suferă mult și suspină mult în plânsul inimii neștiut, și cu care ei se ascund sub zâmbetul cel de pe față, ca să poată poporul Meu pe calea vieții.

Fiilor, am la masa Mea de azi cu voi un suflețel adus de îngeri la Mine acum patruzeci de zile, și-i dau lui mângâierea să stea în ziua aceasta la masă cu Mine și cu voi, că suferința lui s-a suit la Mine în numele multor greșeli ale celor de pe lângă el în vremea lui din mijlocul poporului Meu cel mai apropiat, iar acum îi pregătesc mângâiere lui, iar voi să știți de el și să vă mângâiați pentru el, pentru locul lui între cei slujitori veniți la Mine dintre cei ce au lucrat înaintea Mea credința și iubirea lor, dar și ale poporului cuvântului Meu în vremea lor de pe pământ.

O, binecuvântată să fie gătirea sărbătorii îngerilor și strângerea laolaltă aici a celor ce doresc după Mine și după voi și după grădinile Mele cu voi, fiilor care vă am de sprijin! Binecuvântată să le fie calea și călătoria lor pe cale spre izvor!

Binecuvântați să fiți voi, și tot ce veți lucra și toată sărbătoarea îngerilor, și totul va fi minunat, și multă mângâiere vor lua cei din cer și cei de pe pământ adunați la serbare, și mult va fi frumosul sărbătorii îngerilor Mei!

O, pace vouă! Pace în voi și între voi! Pace între voi și Mine, că aceasta vă este lucrarea, aceasta, o, fiilor! Amin, amin, amin.

08-11-2019