Vine Domnul pe pământ cuvânt, însoţit de cetele îngereşti şi de puterile cereşti şi de sfinţii Săi în zeci de mii.

Vine Domnul însoțit de îngerul Său, Mihail arhanghelul.

Să se deschidă porțile cetății cuvântului Meu de pe plaiul neamului român, țara Mea de la sfârșit de timp, țara întoarcerii Mele de la Tatăl ca să-Mi așez pe ea împărăția Mea și să se ducă vestea până la margini că Eu, Domnul, am o țară și un popor crescut de cuvântul Meu, de doica cea din cer, căci fără doică nu Mă mai cunoaște omul de Părinte din cer și-și face voia sa ca orice copil răsfățat de părinți, și din care Eu nu pot să-Mi fac un ucenic Mie, dar dacă el are doică ea îl ține de mână și-și pune inima în mâna ei și crește viguros și are cine să-l vegheze și să-l călăuzească pentru pașii lui frumoși pe calea cea cu slavă pe ea.

Pace ție, cetate a cuvântului Meu, și pace vouă, celor ce vegheați pentru Domnul în cetate! Îngerul Meu, Mihail arhanghelul, sună și merge înaintea Mea ca să intru în cetate și în carte, fiilor. O, dacă fiecare ființă are împărțit înger de veghe dintre îngerii lui Dumnezeu, Eu, Domnul, cum ar fi fost să nu am înger? Îl învăț pe creștin să nu uite de îngerul său, care îi scrie înainte și în urma sa pașii toți, faptele toate, gândurile și cuvintele, și care nu se pierd pe nicăieri și merg la Dumnezeu prin îngerul cel păzitor din partea Mea.

O, pace vouă, celor ce v-ați adunat în zi de praznic sfânt vestit de Mine să se așeze aici în cetate pentru îngeri, și pentru cei trecuți cu trupul vreme de șapte mii de ani și mai bine, și care sunt chemați aici acum, la pomenirea lor de la masa aceasta pentru ei, o, că mare așteptare este peste ei să vin Eu să le gătesc izbăvirea cea de veci și veșnicia cea dulce cu Mine! Iată-i, se uită după voi, după ai săi de pe pământ, după o salvare, căci cei după trup ai lor de pe pământ, unii iubesc cerul și lucrul cel pentru cer și pentru cei plecați din neamul lor, iar alții iubesc pământul cu cele de pe pământ, și iată, unii devin rugători în cer pentru ai lor de pe pământ dacă au rudenii unite cu cei din cer, cu sfinții și cu ascultarea de Dumnezeu, iar alții din cei plecați așteaptă de pe pământ rugăciuni și n-au mângâieri și bucurii, dacă ai lor de pe pământ sunt pământești și despărțiți de cer, de dragostea de Dumnezeu și de sfințenie, că iată, omul se iubește pe sine și stă departe de dragostea cea de sus.

Aici, în cetate, se apropie cerul de pământ și se lucrează de sus și de jos izbăvire mare, și de aceea nu uitați, fiilor de aici și de peste tot iubitori ai venirii Mele cuvânt spre voi, o, nu uitați să fiți cu Mine mereu, mereu. Țineți-Mă lângă voi tot timpul, țineți pe Domnul cu voi, căci dacă nu stați cu El aproape faceți multe în numele Lui, faceți din mintea voastră, din dorințele inimii voastre, și care vă pot aduce pagube grele și dureri. Când voi dați să călcați cuvântul Meu de peste voi și faceți ca voi, o, voi nu mai luați de la Mine, nu vă mai place să fiți și să lucrați după plăcerea Mea, și vă simțiți stingheri de Mine când dați să faceți ca voi, și nu ca Domnul, și mai degrabă alegeți să călcați peste voia Mea pentru voia voastră, și nu Mă mai vreți cu voi și lângă voi și vă pitiți de Mine ca Adam.

O, creștine care Mă știi pe Mine în acest cuvânt, ia aminte ce-ți spun, că mulți au venit și au auzit și au crezut, dar n-au priceput deplin ce înseamnă această lucrare de cuvânt și s-au jucat în mintea lor între credință și necredință și și-au pierdut puterea cea de sus pentru ei. Îți va curge lacrimă durută pentru tot timpul tău cel rece lângă izvorul Meu de cuvânt, că numai cuvântul Meu va mai putea mângâia lacrima ta. Mila Mea e mare în vremea aceasta de slavă a Mea pe pământ, iar tu vei sta în fața multora care vor gusta din acest izvor și te va durea vremea ta rece când vei vedea harul și darul Domnului peste cei atât de fierbinți, care vor veni din cele patru zări și vor gusta din venirea Mea în izvor de cuvânt și vor afla cât l-am strigat pe creștin, cât am stat de aplecat ca să-l învăț tot timpul, cât am așteptat să-l fac ucenic vrednic de slava Mea, de iubirea de Dumnezeu, iar el a fost rece și n-a voit doică pentru dragostea lui, care înseamnă viață, căci numai dragostea va rămâne în viață, numai ea.

Grăiesc față în față cu oștirile îngerești. O, cum să fac să zidesc în creștin duhul duioșiei și să se vadă acest duh prin cuvinte dulci și duioase, prin milă și ajutorare, prin căldura inimii, prin simțământul frățesc și părintesc între semeni, ca să pot Eu să locuiesc între cei cu felul Meu de a fi viețuitor laolaltă cu frații?

O, fiilor ascultători, să învețe toți să aibă grijă de Mine ca de un prunc al lor. Aceasta voiesc. Cum mama nu poate să-și ia gândul de la pruncuțul ei mic, și numai la el își ține și își duce gândul când nu este lângă el din pricina multor griji purtate, tot așa și voi să aveți grijă de Mine, fiilor, ca să fiți mereu cu Mine, ca să fiu mereu cu voi. Vă învăț să fiți ca Mine, să fiți cum sunt Eu pentru voi și cu voi. Cum pruncul nu știe de mama lui și de gândul ei, dar se liniștește doar în brațele ei, tot așa și voi, nu știți cât vă am Eu în gând și în grijă, nu știți, ca și pruncul care nu știe când îl poartă mama lui în gândul ei prin multa ei duioșie pentru el, fiilor.

O, vă învăț să fiți duioiși, să fiți ca Dumnezeu, să fiți frumoși prin duhul duioșiei așa cum sunt îngerii, fiilor. Omul are cruzime în inimă de multe ori, și are asprime și duh de judecată asupra semenilor, dar Eu sunt duios ca să împart alin, să mântuiesc, să iert, să mângâi, să vindec, fiilor, numai să Mă ajute omul, să Mă aștepte, să Mă cheme, să Mă vrea aproape cu el.

Îmbrățișez în cuvânt țara Mea de azi. Pace ție, România Mea! Întăresc la hotarele tale cetele îngerești și puterile cerești. Te iubesc din Tatăl, Care te-a ales Mie să-Mi fii cărare peste pământ cu slava cuvântului Meu din mijlocul tău, și cu care Mă vestesc de la răsărit la apus.

Cobor acum binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh peste cei pe care i-am numit purtătorii acestui cuvânt peste pământ și îi întăresc în lucrul lor cel de la Mine ca să-și ducă pe mai departe lucrarea lor cea de la Dumnezeu, că iată, le ies înainte prin inimi pline de dor de Dumnezeu și le deschid cale largă să Mă vestească peste tot, că se apropie slavă mare și se vor întâlni răsăritul cu apusul, credința cu necredința, lumina cu întunericul, albul cu negrul, creștinul cu păgânul, și se va face alegerea și mulți vor lua calea pe care Eu vin și merg, iar satul Maluri, de unde Mi-am început venirea și lucrarea ei, va primi pe meleagul cel mic al lui iubirea multora, o nouă iubire, păstrată tainic de Domnul, Care S-a coborât peste acest sătuț în anul 1955, și căruia Eu, Domnul, îi gătesc acum slava cea profețită să se arate și va fi totul românește, o, că nimic nu este mai dulce ca tot ce este românesc, și va fi frumos ca la începutul lumii și va fi la Maluri sărbătoare dulce și mare mângâiere împărțitoare de pace peste țară și peste pământ, și tot ceea ce va fi în ziua aceea pentru șaptezeci de ani de cuvânt, se va numi Cuvântul lui Dumnezeu, scris peste tot, peste fire, peste oameni, peste inimile lor, peste flori, peste păsări, peste ape, și totul va tresălta și se va vesti peste pământ slava cuvântului Meu și a sărbătorii lui pe pământul român. Se vor întâlni răsăritul cu apusul în ziua aceea de slavă. Cerul și pământul se vor îmbrățișa atunci. Totul va fi sfânt și tot o dragoste, căci sfințenia se naște din dragoste, și toți cei care vor crede și vor iubi cu adevărat vor fi sfinți, vor fi prin dragostea de Dumnezeu, și mulți vor spune fericiți: „Întoarce, Doamne, fața Ta de la păcatele noastre, și șterge toate fărădelegile noastre, căci noi Te iubim”.

O, am strigat ani la rând și am tot spus: «Fugi din lume, fugi de lume, fugi, poporul Meu!» Lasă să te caute lumea pe tine, dar să te caute pentru că ești al Meu, martorul și vestitorul Meu, nu pentru ca să stai tu în lume și cu lumea, ci pentru ca să vadă lumea la tine iubirea ta de Dumnezeu, bucuria vieții, căci iubirea de Dumnezeu este bucurie, este slavă.

Fiilor, fiilor, feriți-vă de vulpi, feriți-vă de femeie, de vorbirea cu femei feriți-vă, căci ele nu vă feresc, că ele taie capul proorocilor și creștinilor! Feriți-vă de moartea cea prin femeie, că de șaptezeci de ani mor creștinii prin femeie, și femeia e ca iadul pe pământ! O, feriți-vă de umblatul singuri, mai ales prin cetatea Mea singuri, feriți-vă de aceste ascunderi blestemate, că bate la ochi neorânduiala care-i priește diavolului, iar Eu, Domnul, nu pentru diavol am așezat cetate mare peste pământ, ci pentru cetele cerești și îngerești și pentru cei cuminți și ascultători. O, nu uitați că Eva a luat sfat de la diavolul, de la șarpe, și a scos de la Dumnezeu pe Adam și au căzut ei de la Dumnezeu luând cuvânt străin pentru pașii lor, căci diavolul a mințit-o pe ea că nu vor muri dacă vor călca cuvântul Meu, iar minciuna a clătinat credința și credincioșia celor doi, o, și așa lucrează până la capăt femeia, spre căderea multora de la Dumnezeu, iar Eu vă spun: înțelepțiți-vă, fiilor, înțelepțiți-vă prin cuvântul Meu de peste voi!

O, iată ce vă spun: Se bucură cu mare bucurie cei adormiți și chemați la masa îngerilor pentru pomenirea lor. Tot neamul celor adormiți de la începutul lumii și până azi, toți au venit la pomenirea lor, alături cu cetele cerești și îngerești. Eu, Domnul, le împart mângâiere și înviere, iar cea mai frumoasă ceată este ceata lui Verginica, trâmbița Mea, și mulți se uită acum aici la masă și mare bucurie au pentru cei după trup ai lor, și care au ținut calea și n-au căzut de pe ea.

Se alătură cetelor celor adormiți morții din războaiele din zilele acestea, căci Eu, Domnul, primesc din cetatea de aici cereri pentru ei și se mângâie duhul lor prin frumusețea Mea și a celor cerești, cu care Eu poposesc cu sărbătoare și cu slavă de cuvânt peste pământ.

Mângâiere, mângâiere, cuvânt dulce și plin de putere, acest cuvânt îl așez peste dureri, peste tristeți, peste dragostea dintre frați, ca să învețe toți de la Mine duhul duioșiei și rodul lui cel sfânt, și pace vouă la masă frățească, fiilor! O, luați mângâiere și fiți ca îngerii lui Dumnezeu, măi fiilor!

Și acum iar și iar binecuvântare și putere și sprijin din cer și de pe pământ vă dau pentru lucrul cel nou de la Maluri. Fiți o inimă toți cei puțini pe care Eu, Domnul, Mă sprijin la lucrul cel sfânt pentru arătarea grădinii de rai peste locul în care Eu, Domnul, am coborât acum șaptezeci de ani și am stat pe piatra casei și Mi-am început prin trâmbița Verginica slava cuvântului Meu peste pământ ani de-a rândul, după ce multă vreme am pregătit-o pe ea ca să Mă țină și să trec prin ea cu cuvântul gurii Mele, și care vine pic cu pic la arătare și va strânge laolaltă sufletele iubirii de Dumnezeu, sufletele care așteaptă, fiilor, iar voi cereți Tatălui să sprijinească truda voastră cu vreme prielnică pentru lucrul de acolo, o, dar nu vă temeți de frig, de nimic să nu vă temeți, căci toate vin și se așează frumos și cu slavă mare, iar Eu sunt la cârmă, sunt lângă voi și v-am învățat în ziua aceasta pe voi să Mă țineți lângă voi și să nu uitați aceasta în toată vremea lucrului vostru cu Mine pentru slava Mea cu voi, fiilor.

O, am de lucru cu îngerii Mei să liniștesc limbile celor ce dau să clatine credința unora dintre cei ce s-au alăturat și n-au vegheat să nu ia de la șarpe sfat pentru credința și ascultarea lor. Vom căuta să mai smulgem din foc pe cei care Mă vor primi să-i povățuiesc, ca să învețe să aibă doică pentru ei, căci cei după trup se dărâmă unii pe alții ca Adam și Eva, pierzând pe Domnul și raiul și credința, iar cei după duh născuți au doică și cresc pentru Mine și rămân ai Mei și vor fi numărați cu cei cărora li se va împărți bucuria cea mare când va veni odihna, după ce lucrul Meu cu voi se va sfârși cu slavă și îl vom dărui Tatălui, de la Care vom primi premiul alergării, mângâierea, marea și multa mângâiere, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Deschideți Domnului, fiilor străjeri în calea venirii lui Hristos! Deschideți cuvântului Meu ca să intre la voi în cetate și în carte, fiilor!

Pace vouă, o, pace vouă, iar și iar pace vouă, fiilor lucrători cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, o, că nu mai am alții, nu mai am cu cine să Mă sprijin între cer și pământ, și de aceea pace vouă, și să iau Eu din ea, să iau de la voi ceea ce Eu vă dau vouă, ca iar și iar să vă dau și să fiu lucrător peste voi și între voi și să pot pătrunde cu cuvântul Meu peste pământ și să desțelenesc cu el învârtoșarea inimilor și a cerbiciilor, o, că nu mai au nevoie de Dumnezeu cei de pe pământ, și dau să-Mi ia locul de cârmuitor peste ei, peste toate, și nu știu ei că numai Eu, Domnul, sunt Cel ce sunt, și nu Mă poate nimeni da în lături, și numai Eu cârmuiesc peste ce zic ei că fac și că pot și ei, și aceasta pentru că numai Eu sunt Cel ce sunt, și numai Eu am acest nume!

Eu sunt Cel ce sunt, numai Eu, fiilor, și iată, iar și iar Îmi scriu prin voi în cetate cuvântul Meu peste pământ și spun așa:

Acest cuvânt așezat de Mine pe pământ în vremea Mea cu voi este lucrarea și venirea Duhului Sfânt al Treimii dumnezeiești, și fericit este cel ce nu săvârșește împotrivire sau necredință sau lovire asupra lucrării Duhului Sfânt, că acela va fi al Domnului pe veci și al veșniciei cu Dumnezeu Cel slăvit în Treimea Cea de o Ființă, fiilor, o, și nefericit va fi cel care păcătuiește cu inima sau cu limba păcat împotriva Duhului Sfânt, căci Eu am spus acum două mii de ani că unul ca acela nu va fi iertat, căci timpul a fost în toată vremea lucrării Tatălui și lucrării Fiului, și nu mai este Dumnezeu mai mult decât această măsură lucrătoare peste oameni, și iată, Duhul Sfânt întregește lucrarea Treimii Cea de o Ființă, și trebuie să aibă capul pe umeri toți cei care au avut soarta dată de sus din cer să se întâlnească pe pământ cu Dumnezeu Duhul Sfânt, și trebuie credință fără de întoarcere, ca să nu păcătuiască nimeni fără de iertare apoi, fiilor, căci Eu am cuvântat acum două mii de ani și am spus: «Oricine păcătuiește asupra Fiului i se va ierta, dar dacă face aceasta asupra Duhului Sfânt nu va mai avea cum să fie iertat», căci Domnul atâta este: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar când am spus acum două mii de ani să se boteze oamenii de pe pământ în acest nume, le-am spus ucenicilor cărora le-am lăsat de lucru după suirea Mea lângă Tatăl și le-am spus lor: «În numele Meu veți lucra semne și minuni pentru credința oamenilor și veți merge în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh ca trimiși ai Mei».

O, fiilor din cetatea cuvântului Meu, iată, voi sunteți trimișii Mei peste pământ cu lucrarea Duhului Sfânt venită din cer peste voi ca s-o împărțiți voi peste tot în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

O, ce să fac cu cei ce nu știu acest semn și nu-l vor peste ei ca semn că sunt creștini, fii ai lui Dumnezeu între fiii oamenilor? Eu am înființat cu glasul limbii Mele acest semn al neamului creștinesc și i-am spus cruce și l-am dat ca steag al celor că Mă mărturisesc Dumnezeu și Păstor al lor. Dumnezeul Cel întreit după nume și după lucrare a așezat peste pământ semnul Său ca să pecetluiască și să-i însemneze cu el pe cei care sunt ai Săi între oameni ca fii ai lui Dumnezeu, și am grăit prin strămoșii cei sfinți ai Duhului Sfânt și am arătat fiilor iubitori de Dumnezeu semnul Sfintei Treimi ca să-l așeze ei peste ei și am spus să-și îndoaie spre podul palmei cele două degete mici ale mâinii drepte, iar pe celelalte trei să le țină strâns unite și să arate cu ele numele lui Dumnezeu peste ei și să le așeze pe frunte pentru Tatăl, apoi pe piept pentru Fiul, și apoi în dreapta și în stânga pe umeri pentru Duhul Sfânt și să pecetluiască apoi numele Treimii dumnezeiești peste ei rostind cuvântul amin.

O, am spus acum aceasta ca să audă cei neștiutori cuvânt din cer prin care Dumnezeu le spune celor fără de cruce peste trupul lor că numai poporul cel cu cruce este mărturisitorul care lucrează în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iar ceilalți rătăcesc și trag spre rătăcire pe mulți, și se războiesc cu Dumnezeu și cu crucea și cu cei purtători de cruce, căci crucea este pavăza și semnul poporului creștin de pe pământ și este steagul de biruință lăsat din cer pentru fiii lui Dumnezeu. Amin.

E zi de sărbătoare, fiilor, și stau deasupra voastră cu ceata mucenicilor veniți de pe pământ la cer biruitori prin cruce împotriva necredincioșilor și idolatrilor, împotriva împăraților păgâni, o, și am sărbătoritul zilei de azi pe mucenicul Dimitrie și vin la voi cuvânt în zi de sărbătoare de sfinți și așezăm sfat de trebuință pentru mersul Meu cu voi în numele Duhului Sfânt, cu Care Dumnezeu Își întregește întreita Sa lucrare spre sfârșitul cel măreț al Său peste pământ, și spre începutul cel nou despre care scrie în Scripturi că va fi, iar voi să nu mai aveți altceva de lucrat, decât această slavă a Mea cu voi, fiilor, și de aceea vin Eu mereu și vă întăresc mereu trupul și duhul cu puteri cerești, căci sunteți puțini de tot sub această sarcină, o, că am avut atâta popor vreme de șaptezeci de ani de cuvânt, dar n-au putut creștinii să se dea Mie ca lucrători, căci ei aveau ale lor de purtat, iar Eu am așteptat cu duhul durut de dor să veniți voi lângă Mine și să vă ajut să lepădați toate pentru numele Meu, ba și pe voi înșivă, ca să nu aveți voi nimic al vostru decât pe Dumnezeul Cel întreit lucrător și să-Mi dați Mie prețuirea și iubirea ca să lucrez Eu cu ele pentru cele ce mai sunt de împlinit, în vreme ce pe pământ toţi îşi văd de ale lor, dar noi lucrăm şi mergem spre biruinţa Mea cu voi, şi de aceea am spus să se ferească cei care au cunoscut venirea Mea de azi, să se ferească să dea în voi cu îndoială sau cu duh de judecată. Să se ferească de păcatul limbii i-am învăţat pe toţi, o, că nu mai e vremea iertării acestui păcat asupra Duhului Sfânt, cu Care Eu Domnul lucrez prin voi în vremea aceasta, şi mai degrabă să se grăbească toţi spre duh de umilinţă şi de păreri de rău pentru nedragostea şi neînţelepciunea lor, pentru tăgăduirea pregătirii cea pentru sfinţi la sfârşit de timp, pentru întârzierea lor aşa de mare prin nepăsarea de Dumnezeu, o, fiilor.

Șaptezeci de ani de cuvânt ai Duhului Sfânt, șaptezeci de ani de nepăsare a celor ce nu s-au grăbit să-Mi fie lucrători la greu, familii de creștini care nu stăteau înaintea Domnului toți odată la orele de rugăciune sub același acoperiș, fără de unire sfântă la masa frățească, despărțiți între ei prin multe, tăinuind unii de alții multe, despărțiți la masa de bucate, unde Mă chemau să binecuvintez dacă Mă mai chemau ca frați laolaltă prin rânduieli sfinte ca în cer. Ba mai rău și mai rău ca aceasta, aveau pungi mai multe fiecare cu tăinuirile lui, iubirea de argint numindu-se această patimă ucigătoare de suflet, o, și iată despărțire între frații laolaltă sub același acoperiș și ogradă, și ce să fi făcut Eu, Domnul, în toată această vreme de la această lipsă de iubire și de despărțire între frați cu ascunderi între ei, cu fel de fel de obiceiuri și dorințe? O, cum puteam Eu să fiu una cu ei, când ei nu erau una în toate și în Hristos apoi? O, ce durere, ce lungă, fiilor! Ce puțin este Dumnezeu înțeles de om! Au muncit, bieții de ei, până la ultimul bănuț să-și poarte copiii prin școli pentru trai pământesc apoi, fără drag de Dumnezeu nici părinții nici copiii, fără milă de durerea Mea de la răceala lor de Mine, o, și ce le-a mai folosit lor credința că Eu sunt acest cuvânt dacă ei nu dovedeau prin fapte credința lor? Femeia avea o pungă, bărbatul alta, copiii la fel, și iată păcatul iubirii de argint în pasul creștinilor care au cunoscut de aproape cuvântul Meu, dar fără pas mântuitor spre Domnul!

O, fiilor, a stat aproape de poporul Meu în ultima vreme o inimă de creștin iubitor de frați ai Mei, o inimă caldă, la care Eu, Domnul, priveam mereu, în vreme ce el își strângea agoniseala muncii sale bob cu bob pentru fiul său ca să-i facă viață fără lipsuri pe pământ, și a mers așa fără răgaz până ce le-a lăsat pe toate într-o zi, căci l-am luat dintre ai lui ca să-l opresc să-și agonisească și i-am pus la lucru pentru suflețelul său pe slujitorii spre Mine în poporul Meu ca să strige ei la Mine iertarea lui și dezlegarea suflețelului lui, căci iubirea de arginți îi oprea pașii spre cer și nu găseam cum să-l ajut.

Iată, fiilor, așa au călcat mulți orânduiala cea mântuitoare între cei ce au stat aproape cu cuvântul Meu în acești șaptezeci de ani de cuvânt ceresc, căci dorințele le erau mai mari decât voia Mea din partea lor lucrată, iar călăuză nu căutau pentru ei, și așa au mers după placul lor zi după zi, pribegi printre fiii lumii, muncind doar pentru trup, spre nicăieri îndreptându-se, iar în ziua Mea cea mare Îmi vor spune ei: „Doamne, am fost și noi cu Tine!”

Iar și iar așez cuvânt în carte și spun iarăși: Această lucrare de cuvânt este lucrarea Duhului Sfânt al Treimii dumnezeiești, o, și ce faci tu, care îndrăznești să lovești din părți spre ea, crezând că lovești oameni, când tu lovești în Duhul Sfânt? Dacă cei ce Mă poartă cuvânt peste pământ îți par greșiți, o, cine ești tu ca să te ascunzi sub ceea ce dai să zici împotriva lor? Oare nu Eu, Domnul, sunt Cel Care am grijă de ei, Eu, și nu tu? Iată, dacă te ascunzi sub cuvinte cu care lovești înapoi ca să ieși tu bine pentru clătinarea ta, o, uită-te bine la cei clătinați prin vreme, că toți cei care au făcut ca tine lovind înapoi, aceia au căzut de pe calea cea cu mers a cuvântului Meu povățuitor prin vreme grea, și toți cei care au judecat ca tine nu sunt alții decât cei care au lovit înapoi pentru nestatura lor, pe care ar fi putut să și-o îndrepte dacă trăgeau spre vindecare.

Iată, îndoiala înjumătățește biruința și mersul pe cale cu Domnul. Cel ce-și clatină mintea, și apoi credința, amețește apoi, căci neascultarea de cuvântul Meu aduce neîmplinirea creștinului pentru Mine și cade și altul prin cel care cade și se ia unul după altul cum s-a luat Eva după șarpe în rai și a făcut ea călcarea cuvântului Meu, prin care a căzut și Adam apoi.

O, fiilor, o, fiilor care stați sub Duhul Meu, credința voastră trebuie să fie feciorelnică, fiilor. Oricât ar greși creștinul, el trebuie să aibă grijă să nu i se întineze credința și puterea ei și curățenia ei cerească, iar dacă altfel se întâmplă în inima creștinului cunoscător de Dumnezeu în acest cuvânt, iată, precum a căzut omul care s-a făcut potrivnic lui Dumnezeu în rai, așa s-a întâmplat și cu cei desprinși din brațul Meu părintesc în toți acești șaptezeci de ani de cuvânt și și-au rătăcit mintea cu împrumutatul unul de la altul spre despărțirea lor de Mine, făcându-se unul altuia șarpe care îndeamnă spre neascultare din creștin în creștin, și iată, minune mare ar fi fost acum să fi avut Eu mulți fii la împlinirile cuvântului Meu spus din vreme pentru vremea aceasta a slavei Mele cu poporul cel ascultător, iar noi mergem prin greu și trimite Domnul îngeri în ajutor vouă, căci aveți lucru mult de lucrat, așa cum Eu vă dau, precum și Mie Mi-a dat Tatăl când M-a trimis să lucrez pe pământ pentrtu mântuirea multora, o, fiilor.

Și acum, cât despre frământăturile de pe pământ între oamenii care se cred mari și mai mari în vremea aceasta, citiți din psalmii care spun că Domnul spulberă sfaturile neamurilor și leapădă gândurile popoarelor și disprețuiește sfaturile căpeteniilor, și numai sfatul Domnului rămâne veșnic din neam în neam, prin neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, ales spre moștenire Luiși.

Mucenicul Dimitrie se mângâie cu dragostea cuvântului Meu și ia din el dragoste și vă dă vouă din ea și vă dăruiește tărie sfântă vouă, iar Mie Îmi mulțumește sfios pentru cuvântul Meu cel mare în ziua lui de serbare între sfinți și-Mi dă toată întâietatea, iar el rămâne rugător Mie pentru cei ce ascultă între voi pe Dumnezeu pe pământ, fiilor.

Acum Eu, Domnul, binecuvintez grija voastră pentru lucrările Mele cu voi la Maluri, iar voi puneți inimă lângă inimă și putere lângă putere prin harul Meu de peste voi, și lucrați, fiilor, cu har mare, că iată, vremea ține cu noi, dar noi să cerem Tatălui aceasta, iar voi îmbrăcați-vă bine și lucrați încălzindu-vă cu Mine și cu îngerii, o, că așa este frumos, să poată Dumnezeu, fiilor.

Iar voi acum va fi să vă faceți un picuț de timp și pentru așezarea praznicului sfinților arhangheli în cetate, la care masă vin cei adormiți de la Adam și până la voi, vin, fiilor, cu duhul plin de dor, vin și se încălzesc și Mă așteaptă să vin cu cea din urmă suflare a gurii Mele și care va suna întâlnirea cea mare și marea mângâiere, fiilor.

Trimit cuvânt peste popoare și le spun lor: Pace vouă, popoarelor!

Pace vouă, celor ce sunteți între popoare sub steagul crucii lui Hristos, și care mărturisește prin semnul ei pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt!

Pace și biruință sfântă peste popoarele purtătoare de semnul sfintei cruci!

Pace și popoarelor care nu sunt potrivnice celor ce sunt cu Dumnezeu în lupta lor cu necredința de pe pământ!

Vine praznicul Nașterii lui Iisus Hristos, vine și strigă peste tot, strigă Domnul: Pace vouă, popoarelor! Lăsați jos armele de război și luați crucea, semnul biruinței neamului creștinesc de pe pământ în lung și în lat, căci dacă n-ar fi creștinii crucii pe pământ, o, n-ar mai fi nici pământul și nici ce este pe el, căci creștinii sunt sufletul pământului pe pământ.

O, pace ție, poporul Meu prin care Eu, Domnul Iisus Hristos, trâmbițez în lung și-n lat glasul cuvântului Meu peste pământ! Amin, amin, amin.

Vin cu sfinții în zeci de mii, așa cum este scris despre venirea Mea. Mă trimit Scripturile să vin, și iată, vin, că a venit vremea acestei Scripturi. Se pleacă cerurile și coboară Domnul pe nori de heruvimi și umblă pe aripile vântului și-Și slobozește glasul, precum este scris, că e vreme de necredință și se leapădă oamenii de Dumnezeu și-și aleg alt împărat, pe potrivnicul Meu, pe antichrist, pe cel care după numele Meu și-a făcut nume de potrivnic, potrivnicul lui Hristos, și iată, vin și stau în luptă cu el, că a venit vremea să-l scot la iveală și de aceea vin cu sfinții și se pleacă cerurile să vină Domnul și să-Și lase glasul Său peste pământ.

În zi de sărbătoare de sfinți pentru neamul creștinesc, neamul lui Hristos, Îmi așez în carte cuvântul și merg cu el grăind și descoperind oamenilor de pe pământ venirea Mea cu sfinții ca să izbăvesc neamul creștinesc de sub vrăjmașul antichrist și să dau cu el lupta cea scrisă în Scripturi să vină și să Mă arate biruitor asupra lui, căci sunt Cel proorocit de Scripturi, Cel vestit de proorocii Duhului Sfânt ca să vin să împlinesc cele proorocite despre Mine, și am venit acum două mii de ani și am făcut lucrarea Tatălui, Care M-a trimis, și am spus atunci că iarăși voi veni și voi da lupta cu potrivnicul Meu, cu fiara cea cu multe capete, cu tine, antichrist, căci fiară ești, iar Eu sunt Mieluțul Tatălui Dumnezeu și te voi sufla dinaintea Mea cu suflarea gurii Mele, așa cum este scris despre Mine și despre tine, iar tu ești fricos de tot și te faci de râs, căci și tu lucrezi după Scripturi, și nu se poate împlini pe pământ nimic în afară de cele scrise în Scripturi, că în ele a lăsat scris Dumnezeu tot ceea ce trebuie să se întâmple și toată biruința lui Dumnezeu asupra ta.

O, ce nume ai! Ești numit după numele Meu potrivnicul Meu. Numai lângă Mine ai nume. Numele tău Mă mărturisește pe Mine și pe tine, cel potrivnic Mie. Tu ești șarpe veninos, ești împotriva cerului și a raiului încă de la început. Ești praf și cenușă în fața lui Dumnezeu. Dai să te arăți tare, dar ești fricos de tot și tremuri cu toată armata ta, căci ți-e frică de Mine, și scrie în Scripturi că ești blestemat pentru vecii. O, ce să-ți fac? Îngâmfarea nu are leac, și toți îngâmfații sunt armata ta, iar cei blânzi și smeriți ai Mei îți șterg urmele de peste tot prin bunătatea lor cea de la Mine. N-ai oaste puternică, o, n-ai, căci Duhul Meu stă împotriva ta de șapte veacuri și mai bine și-ți stârnește teamă tot mai mare. Te voi scoate la iveală și te voi dezveli de toate vopselele de pe tine și te vei arăta fără să vrei și te va vedea toată suflarea că ești potrivnicul lui Hristos, că ești dușmanul Meu și că Eu sunt Mântuitorul și Izbăvitorul omului, Eu, nu tu, Eu, Cel ce am făcut cerul și pământul și omul, Eu, nu tu, auzi?

O, vei tot auzi acest cuvânt al Meu. Te vei tot înfiora de suflarea gurii Mele, care te scoate la iveală și te umple de frică și lupți cu îngâmfarea ca să-ți acoperi frica și știi că vei fi dat de gol cu toată lucrarea ta ascunsă, cu tot întunericul ei cel împotriva vieții omului. Mă cunoști din rai, de când Mi-ai devenit potrivnic. Ești duh neputincios față în față cu Dumnezeu. Ai rămas cu duhul îngâmfării, care-ți dă puterea cea rea ca lucrare a ta. Iată, vine clipa să te arăt cu toată truda ta cea rea și veche de veacuri, că am în față lucrarea și așezarea pe pământ a împărăției lui Dumnezeu și a raiului, iar tu nu va mai fi să-Mi stai în preajmă, căci Eu sunt îmbrăcat cu puterea Tatălui în cer și pe pământ, așa cum am lăsat cuvânt acum două mii de ani, și e vremea să dovedesc acum aceasta, și e vremea Mea și vin cu ea pe pământ pic cu pic, iar tu pic cu pic cazi și te prăbușești cu toate scaunele tale, cu toată armata ta, căci așa este scris. Acest cuvânt este Iisus Hristos, Cuvântul Care grăiește peste pământ și vestește venirea Mea, iar tu piei din calea Mea, căci Eu, Domnul, îți poruncesc aceasta, în vreme ce tu dai să crezi că mai poți fi. O, nu, că vine lumina, vine Domnul cu zecile de mii de sfinți și cu tronul slavei Sale, care va străluci deasupra pământului român, aici, unde Eu, Domnul, dau lupta Mea de biruință asupra lui satana cu nume de antichrist, potrivnicul lui Iisus Hristos. Amin.

O, popor român, rămâi creștin, fiu român! Voiește potrivnicul antichrist să te despartă de Dumnezeu și să crezi în el. Ești de viță bună și trebuie să veghezi tot timpul ca să nu fii prins pe neveghe sub călcâiul vrăjmașului Meu și al tău. O, rămâi la veghe, că e vreme de război nevăzut și voiește dușmanul Meu și al tău să pierzi ocrotirea Mea de deasupra ta. O, nu se poate. Mama Mea Fecioara are oaste cerească deasupra ta pentru Mine și pentru tine. Oștirile cerești te veghează zi și noapte pentru lucrarea cuvântului Meu din mijlocul tău. Ai cerul de sfinți și de îngeri de partea ta, iar Eu sunt cu tronul slavei Mele pe vatra ta și Mă împart cuvânt peste pământ ca să-l gonesc pe vrăjmașul antichrist și să te ocrotesc de momelile lui, cu care dă să-ți rupă cămășuța de creștin și să te facă păgân după legea lui otrăvită, otrava păcatului, căci păcatul este otrava care mușcă din om pic cu pic cu dulceața lui cea nimicitoare, și la care trag duhurile rele, care se hrănesc de la om.

O, popor român, ai grijă cu veghe mare să nu te vândă cei care au lucrarea de păstori peste tine, căci slujitorii de la altare dau mâna cu dușmanul Meu antichrist și n-au putere să se împotrivească. Tu însă rămâi creștin și nu tăcea pentru Domnul Dumnezeul tău și mărturisește-L pe El ca să nu pierzi de peste tine ocrotirea lui Dumnezeu pe o vreme așa de rea între pământ și cer. Așadar, nu uita, nu uita că ești creștin, nu uita să fii creștin, căci creștinul este scump de tot pe pământ, cât Dumnezeu de scump și de mare, că are de Stăpân pe Dumnezeu.

Iată, e frământătură mare și multă de jur-împrejur peste popoare și e vreme de veghe și te îndemn să stai cu Domnul la veghe peste vremea aceasta, popor român, că iată, și la tine este frământătură acum pentru cel care va fi să se suie pe scaun de domnie peste țară și nu-i nimeni cu Dumnezeu între cei care s-au înscris la sorți. O, ce voi face, oare? Eu, Domnul, stau din partea cerului Stăpân al tău și cârmuiesc Eu, dar tu, popor român, cum vei lucra? Am pe vatra ta venirea Mea cuvânt peste pământ și Mă împart peste tot și dau să strig peste popoare și să le spun că e vreme rea, că e neam ridicat asupra altui neam, precum este scris, dar mai rău decât aceasta este primejdia necredinței, căci satana voiește să biruiască peste tot și să spună că nu este Dumnezeu. O, cine ar mai fi ocrotit pământul și lumea dacă n-ar fi Dumnezeu, Cel Care a creat totul? Iată de ce vine Domnul pe pământ cuvânt! O, cum să nu vin și să-i izbăvesc pe cei iubiți ai Mei, pe cei ce iubesc pe Dumnezeu Care vine cu sfinții, precum este scris să vină și să izbăvească lumea de necredință și de întunericul cel de la necredință?

Vine Domnul! Auziți voi, popoarelor? Vine Domnul pe pământ cuvânt, vine și rostește peste voi: Pace vouă! Auziți? Voi, cei care vă vreți mari pe pământ, o, nu puteți fi mari decât dacă aveți mare peste voi pe Dumnezeu. Nu are nimeni preț mai mare ca și cel ce face voia lui Dumnezeu între oameni. Cel ce-și face voile nu are niciun preț, de vreme ce se prăbușește mereu față în față cu voile sale. Cel ce face voia lui Dumnezeu și a aproapelui său, acela este cât cerul și pământul de mare și este din Dumnezeu unul ca acesta și are preț mare. Iată, iubirea este cea care vindecă omul de el însuși, iubirea aduce pacea între popoare, iubirea înseamnă Dumnezeu pe pământ cu oamenii, și de aceea vine Domnul cuvânt pe pământ, și pământul își cunoaște Făcătorul și Îi face primirea, chiar dacă oamenii pe pământ sunt reci cu Dumnezeu.

O, fii ai cuvântului Meu, am grăit cu potrivnicul Meu și vă am pe voi martori ai cuvântului Meu peste pământ. Toți oamenii sunt slabi și se clatină în vremea aceasta, iar celui ce i se pare că nu poate, e din pricina duhului îngâmfării lucrător peste oameni, căci oamenii nu citesc Scripturile așa cum trebuie citite, și în care este atâta har, atâta învățătură de credință și de mers pe cale cu Dumnezeu. O, n-au oamenii rădăcini în Scripturi și de aceea sunt slabi și se lasă sub înșelarea omului antichrist și-și împart iscodiri, clevetiri vremelnice și pierdere de timp și de minte din cer.

O, fiilor, e mult de învățat despre statul omului în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Vine omul la Dumnezeu și nu stă până la capăt pe calea cea sfântă și stă cât stă și începe să se clatine, căci nu are rădăcini în Scripturi și nu știe să se ferească de păcatul despărțirii de Dumnezeu, de duhul lumii, care-l ademenește pe cel nestatornic.

Când omul cade în greșeli este semn că a pierdut de peste el ocrotirea lui Dumnezeu prin păcatul neascultării de sfatul cuvântului Meu, așa cum a pățit Adam în rai până să piardă de peste el ocrotirea Mea, căci după ce s-a trufit el asupra Mea L-a dat pe Domnul de peste el și a căzut pradă lui satana, care l-a văzut despărțit de Dumnezeu și s-a apropiat și l-a ispitit spre neascultare și s-a făcut atunci satana potrivnicul Meu, ca și omul care L-a dat pe Dumnezeu de peste el, și iată, păcatul este semnul că omul a părăsit ocrotirea Mea de peste el.

Și acum, fiilor din cetate, iar și iar vă îmbrac cu putere de sus pentru lucrul Meu cu voi. Nu uitați că puterea voastră este din Mine, nu de la trupul vostru, care acum se dăruiește pentru lucrarea și înființarea grădinii de rai de la Maluri, locul în care Eu, Domnul, am coborât și Mi-am început pe pământul român grăirea Mea prin trâmbița Mea Verginica în anul 1955.

Va fi mare slava aceea și va mărturisi ea pe Domnul cuvânt peste pământ, iar voi nu vă lăsați, o, nu vă lăsați spre osteneală, fiilor. Iubirea Mea de peste voi să fie mărturisită de voi prin iubirea și truda cu care voi stați la datorie pentru slava Mea cu voi, pentru mărturisirea Mea cu voi peste pământ, fiilor.

O, iată, iată, se adună pic cu pic și se așează din greu filă cu filă măreața istorie a cuvântului Meu cu care stau peste pământ de șaptezeci de ani, fiilor, și de aceea iar și iar Mă aplec și vă cer vouă să vă fie dulce truda aceasta, căci trebuie lucrat cu iubire multă și cu dăruire și mai multă. Trebuie calm și răbdare, chiar dacă vi se pare greu lucrul cel care va aduce spre vedere istoria Mea cea de o sută de ani pe pământul român, dintre care treizeci de ani pentru pregătirea trâmbiței Mele, Verginica, și apoi șaptezeci de ani de cuvânt, cuvântul Meu peste pământ, fiilor, și cu care am început de la Maluri în anul 1955. Trecerea acestor ani o avem de scos la vedere și e așteptare mare din partea voastră a acestei împliniri proorocite din vreme prin lucrarea cuvântului Meu că se va lucra și se va arăta peste pământ.

O, fiilor, mai multă grijă, mai multă credință că se poate, mai multă unitate și calm, mai mult timp pentru această măreață lucrare. Feriți-vă de duh încordat, că e grea această lucrare de lucrat, și trebuie pace multă în voi și între voi. Lucrați cu iubire de Dumnezeu și cu iubire între voi, și lucrați cu dăruire și cu cuvânt de îndemn frățesc și spuneți-vă unul altuia că se poate. O, nu vă credeți neputincioși, căci Eu, Domnul, acum două mii de ani am început venirea Mea și vestirea ei și Evanghelia Mea peste pământ cu niște pescari, nu cu cărturari, nu cu învățați ca pe pământ. Aveţi tot sprijinul celor din cer, care lucrează înaintea voastră pe pământ, şi trebuie doar dăruirea cea de la voi. O, hai tot mai aproape de împlinirea acestei măreţe lucrări cerute vouă de Dumnezeu, fiilor! Vă dăruiesc o fire înnoită, o minte înnoită, o purtare dulce, o putere sfântă, o credinţă mare, pe toate acestea cu voi în lucrare pentru ca să aducem Tatălui această împlinire, şi ca s-o poată Tatăl împuternici peste pământ, fiilor, căci această poveste minunată Îl va lucra pe Domnul în multe inimi şi în multe locuri şi va fi vestit Dumnezeu și România Sa, țara Domnului la sfârșit de timp, și vor înțelege popoarele de pe pământ slava Mea și țara Mea de azi, spre care vor tânji mulți pentru apa cea vie din ea, pentru cuvântul Meu și istoria lui pe pământul român. Fiți, așadar, dăruitori și așezați-vă în voia lui Dumnezeu, că mare este lucrarea Mea cu voi, fiilor.

Cuvioasa Parascheva sărbătorită azi în cer și pe pământ pentru intrarea ei între sfinții cerului așează cuvânt lângă cuvântul Meu și spune ea așa:

— Slavă Ție, Doamne, lângă poporul cuvântului Tău, și să știe el de la sfinții Tăi cât de așteptată este de toți sfinții lucrarea Ta cu el pe pământ și raiul în care vei îmbrăca Tu aceste meleaguri sfinte prin care Tu ai petrecut zeci de ani, ca să pregătești apoi slava cea văzută de peste tot pe pământ și mărturisirea Ta lângă cei care au stat înaintea Ta popor al Tău ca să-Ți împlinești prin el venirea cea de după două mii de ani, Doamne, iar semnele arată aceasta, căci Tu ești cuvânt peste pământ și pregătești prin cuvânt biruința Ta și curățirea necredinței de peste tot prin arătarea Ta cu sfinții Tăi, o, Doamne, căci așa este scris să împlinești acum. Amin.

— Eu, Domnul, cu sfinții vin, iar sfinții vin cu Mine ca răsplată a dragostei lor de Dumnezeu.

Eu, Domnul, suflu tot timpul cu suflarea gurii Mele și curăț cu ea necredința de pe pământ și fac cale minunilor care însoțesc venirea Mea cu sfinții.

Și acum, fiilor lucrători cu Mine în cetate, pace vouă, mereu pace vouă! Prin dăruire și purtare dulce veți arăta voi pacea Mea de peste voi și dintre voi în tot lucrul Meu cu voi. Stați sub lucrarea Duhului Sfânt. Nu stați sub lucrarea duhului vostru, că e Duhul Sfânt lucrător prin voi, fiilor. Povestea Mea din vremea aceasta este frumoasă de tot, măi fiilor. O, lucrați la ea cu toată iubirea Mea din voi, cu toată bucuria voastră cea pentru Mine, și se va arăta ea și va aduce ea în cer și pe pământ mângâiere, multă mângâiere, multă înnoire, multă slavă, multă și tot mai multă, o, fiilor. Amin, amin, amin.