Ridicați-vă din așternut, voi, cei ce vegheați venirea Mea la voi și pregătirea sărbătorilor sfinte în grădinile Mele cu voi aici, și hai să fim gata, fiilor, și să deschidem oaspeților din cer, și apoi să așezăm la masă de praznic sfânt pe cei ce vin cu voi la masă când Eu vin cu sfinții la voi, că iată-Mă pe cale cu sărbătoare pentru mama Mea Fecioara pentru amintirea zilei când ea s-a născut pe pământ între oameni ca să facă Dumnezeu prin ea lucrarea venirii Sale întrupat pe pământ, căci Dumnezeu trebuia să Se facă văzut și cunoscut ca să atragă întru cele nevăzute pe cei ce se învrednicesc de slava cerească în drumul lor spre cer cu viața lor de pe pământ, o, și frumoasă este povestea toată a lui Dumnezeu cu oamenii, iar în zile de sărbătoare vine povestea pe masă și face bucurie și face cale cerului pe pământ, și pământului spre cer, că de ce s-ar strânge oamenii în zile de serbări cerești laolaltă mulți, că pentru Dumnezeu se strâng? O, și cât aș vrea să știe tot omul ce înseamnă Dumnezeu cu oamenii, să știe aceasta cei ce se strâng pentru Dumnezeu, o, fiilor! Iată Eu, Domnul, vin la voi și petrec cu voi și grăim, căci cei din cer grăiesc cu voi , ba și cu cei ce nu știu taina Mea cu voi, o, și cât aș vrea să se întindă masa bucuriei Mele cu omul, masa nunții Fiului lui Dumnezeu cu mireasa Sa, mireasa Mielului, fiilor, precum este scris despre ea în Scripturi, măi fiilor!

Așadar, e sărbătoare în cer și pe pământ pentru tine, mama Mea Fecioară, și venim cu alai de sfinți și de îngeri, venim purtați de heruvimi și de serafimi în grădinile pregătite pentru venirea Domnului cu sfinții pe pământ român, că a venit vremea scrisă în Scripturi ca să vin cu sfinții, mamă, o, și de aceea am pregătit aici cetatea aceasta de piatră rară, căci Eu sunt piatra ei, și sunt și piatra cea din pisc, Eu sunt și frumusețea acestui munte sfânt, mamă, căci Eu sunt Cel minunat, din sânul Tatălui ivit între oameni acum două mii de ani, o, și din brațul tău de mamă Fecioară așezat între oameni după ce M-ai născut, căci Duhul Sfânt te-a atins, ca să Mă naști apoi om de la Dumnezeu venit pe pământ, o, și frumoasă este povestea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și povestea ta cu Mine apoi, mamă, și dulce ai fost tu între toate ființele de pe pământ, mama Mea, iar Eu te-am iubit nemărginit mereu, mereu, din cer și până în cer, din veci și până în veci, mamă.

O, Mi-e dor, Mi-e dor mereu, mereu, Mi-e dor de suflet frumos în om, mama Mea! Dorul Meu nestins este să am fii sfinți, și cu sufletul frumos în ei. Și să le spunem la cei ce Ne iau din cuvântul Meu de azi, să le spunem lor ce este sufletul frumos, mamă.

O, fiilor, scrieți cuvântul Meu și trimiteți pe pământ glasul lui, că Eu, Domnul, spun tuturor ce este sufletul frumos. Sufletul frumos este locașul lui Dumnezeu între oameni, este palatul frumuseților din cer și calea spre palatele cerești, palatele sufletelor frumoase care se strâng în cer apoi, după ce se fac ele cale a Domnului cu ele pe pământ.

O, ce face pe calea Mea cel cu sufletul frumos? El se face cale spre Dumnezeu a celor străini de această cale, și se face dor de Dumnezeu în cei ce nu știu de dorul acesta sfânt, iar apoi tânjește omul spre frumusețile dorului sfânt, spre care caută acest dor. Sufletul frumos nu se mâhnește niciodată de nimic și pe nimeni pe pământ, oricâte încercări ar năpădi asupra lui, o, și nu mâhnește el pe cineva cu dinadinsul. El are grijă să fie tot timpul frumos, și să nu greșească vreunei inimi din jur și să nu apese și să nu disprețuiască. El poartă pe Dumnezeu în om și împarte pe Dumnezeu dinăuntrul trupului lui și este tot o armonie pentru toți și pentru toate de pe pământ, și se bucură văzduhul de el și întru el.

O, fiilor, bucurați-vă de flori, de pomi, de fluturi, de păsărelele care cântă lui Dumnezeu și la cei de pe pământ, o, și bucurați-vă de îngeri lângă voi, de frați și surori, căci cine are frați are îngeri, și vai celui singur, și pe care nu are cine să-l dojenească în vreme de greșeală, de neînțelepciune, de depărtare de Dumnezeu pe calea vieții, căci viața de pe pământ e plină de primejdii când nu ai de cine să asculți ca de Dumnezeu pe pământ. O, dar cine nu ascultă de Dumnezeu nu ascultă nici de cineva de pe pământ, iar cine nu ascultă de cineva de pe pământ nu ascultă nici de Dumnezeu, nu are cum să asculte de Dumnezeu un așa om.

O, fiilor, sufletul cel frumos are ca lucrare a sa legea dragostei, pe care v-am învățat s-o șoptiți voi inimii voastre în fiecare zi și petrecere a ei, petrecerea voastră cu Mine și cu frații, și în care să se oglindească tot timpul chipul Meu, sufletul frumos, prin care locuiește Dumnezeu în om. O, și nu mai stau să vă deslușesc lucrarea sufletului frumos dacă v-am amintit legea lui, dar vă spun, ca să Mă mângâi vă spun că dorul Meu nestins este să am fii cu sufletul frumos, și iată ce vă învăț:

Fiilor, fiilor, lucrările dintre voi pentru cele pământești de folos Mie și vouă cu Mine, acelea dau să vă pricinuiască apăsări pe inimioare, neînțelesuri, neînțelegeri, lipsă de jertfire, de armonie, de curaj, de sănătate, fiilor, dar ce e mai rău e că vă dezvață de cele duhovnicești din voi și dintre frați, căci cele duhovnicești trebuie să-și găsească timpul și rostul cel sfânt, o, și e primejdios să fie altfel, fiilor, căci lucrările dintre voi pentru cele duhovnicești vă mișcă prin dor sufletul, vă bucură, vă umplu de har, de mărturisire din unul în altul, vă lipesc aripioare sfinte, vă pun în inimioare dragostea și toată legea ei și toată împlinirea ei și toată vremea ei, căci vremea dragostei este chiar cea din timpul lucrului vostru pe care îl lucrați cu trupul, o, fiilor.

Vă aduc acum aminte de dorul de Dumnezeu și de frați al păstorilor din vremea acestei lucrări de cuvânt, vremea Mea cu trâmbița Mea Verginica și vremea Mea cu voi apoi, o, fiilor. Am venit cu câțiva ani în urmă și am luat cu cei din cer ai familiei Mele din lucrarea Mea de cuvânt, am luat pe păstorul Daniel și l-am așezat de mijlocire pentru mersul Meu de azi cu voi, că încă am de mers, fiilor. Acum, iată, ați rămas și fără celălalt păstor, că l-am luat la cer și pe păstorul Cristea, o, și l-a întâmpinat pe el trâmbița Mea cu același cuvânt de salut duios ca și pe pământ cum îl aveau între ei. Iar vouă vă amintesc acum de dorul lor de Dumnezeu și de frați, căci și păstorii Mei lucrau ale casei lor, ale familiei lor, dar ardeau tot timpul de dor după Mine, după frați, și tânjeau de la o întâlnire la alta a Mea cu ei și cu poporul cel strâmtorat prin vremea cea roșie cu mersul Meu lângă ei, o, și aveau duhul mărturisirii și aveau dorul de lucrare și venea Duhul peste ei pe calea dorului și se hrănea poporul la întâlniri sfinte. Iar acum iată-l și pe păstorul Cristea în familia cea din cer a cuvântului Meu de azi, și din care se naște un popor pentru Dumnezeu, fiilor, căci voi sunteți și trebuie să fiți cei roditori în urma celor ce au trudit pe calea venirii Mele cuvânt pe pământ în toată vremea Mea cu trâmbița Mea Verginica și cu cei doi păstori lângă ea și lângă popor, de am putut ajunge până la voi, cei de azi purtători și primitori de Dumnezeu, fiilor. Iar mama Mea Fecioara o are azi lângă ea pe Verginica Mea și a ei, și Verginica este cu poporul ei cel din cer la masă de pomenire de patruzeci de zile pentru păstorul Cristea și încă pomenirea mămicii lui Veronica Noastră de azi, cea așezată de Mine pentru îngrijirea poporului rămas și pentru veghea sufletelor lor și a mersului lor cu Domnul. Și chiar dacă a ei inimă mare și supusă nu este atât de prețuită pentru mersul cel cu Domnul al celor ce merg, sau zic că merg, o, Veronica Noastră lucrează cu trezvie atât cât mai are prilej și lărgime în inimi, și este ea urmașa celor ce au lucrat pentru veghea peste poporul care se ține pe cale cu Mine, și care are nevoie de sprijin, de sfat, de ascultare.

O, și iată, avem praznic sfânt pentru mama Mea Fecioara, iar ea are marea bucurie să aibă la masa ei de serbare pe Verginica Mea, pe păstorii care au păstorit acest popor și pe toată familia poporului cuvântului Meu, pe câți s-au alăturat unul câte unul lângă mijlocitorii cei din cer ai mersului Meu și al poporului Meu de azi, până la ziua biruinței depline, o, fiilor.

Acum, mama Mea, tu ești muza acestei sărbători sfinte, mamă, o, și dă-le și celor din cer, și celor de pe pământ, dă-le tu din duhul iubirii tale, dă-le duh de iubire, mamă.

— Duhul este Cel ce dă viață, o, Fiule scump și Mire cu mireasă pe munte de slavă, munte înalt, din care curge de pe buzele Tale atâta munte de învățătură și de mângâiere prin ea, Fiul meu scump, că toate zilele vieții mele sunt ale Tale, sunt numai cu Tine, Fiule copil, o, și toți trebuie să fie ca Tine, copii să fie, că numai așa vor fi ei moștenitori ai acestei minunate împărății, împărăția copiilor, copii așa cum am fost și Noi cu inimioarele din Noi și cu purtarea și cu iubirea, Fiule iubit.

O, ce duh frumos în această zi de pomenire, Fiule Iisus! Duhul acestei zile este însoțit de cei sosiți cu trâmbița Ta Verginica la pomenire de patruzeci de zile de la suirea între cei din cer a păstorului Cristea, și cu el a mămicii lui Veronica, urmașa cea pentru veghea poporului călător cu Noi. Privirea celor din cer, și a celor abia sosiți între cei din cer, o, numai dor arată să aibă, numai bucurie și odihnă cerească, numai pace și mângâiere în ziua aceasta, care adună în ea frați din cer și de pe pământ aici, la masă sfântă. O, sunt și păreri de rău pentru greșelile din viață, dar suferința a încununat viața cea de după ea și împarte acum odihnă.

O, Fiule scump, Iisuse scump, ce face sufletul cel frumos în om? El își asumă orice vină a sa, sau a celor din jurul lui, iar această probă e încă greu de trecut de către oricine, dar e mare pentru cer proba aceasta. O, Tu așa ai mers la cer, prin dureri pentru toți așa ai mers spre cer, asumându-Ți vina pentru fiecare om care vrea să-și câștige prin Tine viață în cer. Omul însă nu vrea, nu poate căpăta oricum această înțelepciune a vieții, a drumului spre cer. Omul se scutură de vină, o așează pe altul, face ca Adam, se dezvinovățește, se povestește în părți, se simte lovit pe nedrept, uită să facă pași spre cer prin umilința dragostei de frați, uită să poarte cu drag sarcini și vină, uită să poarte el vină, și nu alții. Ori de câte ori îi ies în cale sarcini de purtat ca să-i fie spre cer calea, omul aruncă sarcina, aruncă pe altul vina, se dezvinovățește dacă nu cunoaște dragostea și bunurile ei, calea spre cer, Fiule scump. O, în fața cui face el aceasta, Fiule umilit?

O, fii ai înțelepciunii cuvântului Fiului meu Iisus Hristos, o, fiilor de peste tot pe unde sunteți și de pe unde veniți spre râul cuvântului aici, o, fugiți, fiilor, fugiți de duhul trufiei în care a căzut Adam. Nu vă semețiți în voi înșivă ca Adam. Fiți cu mare veghe peste voi pe calea spre cer, ca nu cumva să vă vină în gând că meritați mai mult decât alții ca voi pentru iscusință, pentru deșteptăciunea care vi se pare că o aveți. O, fiilor, putea în locul vostru să fie altul ceea ce ziceți voi că sunteți sub crucea de azi a Fiului meu, sub sarcinile purtate pentru mersul Domnului. O, au căzut de lângă Domnul cei nemulțumiți pentru ei înșiși. Nemulțumirea e lucrarea trufiei, nu e lucrarea blândeții și a smereniei inimii, ci e firea cea plină de ifoase a duhului care l-a căzut pe om de lângă Dumnezeu.

O, cât de multe v-a iertat Domnul, și cât de multe are să vă tot ierte mereu, dacă-L veți asculta să stați de partea Sa ca să Se laude cu voi înaintea a tot neamul oamenilor de la facerea lumii și până azi, o, până azi, când ca întotdeauna pe pământ nimeni nu caută cu Dumnezeu decât cu picățica, și aceasta nu se pune la Dumnezeu, că Dumnezeu este iubire, e tot o iubire Dumnezeu.

O, fiilor, vegheați pentru statul vostru cu Domnul după plăcerea Sa, că multe dau să-i încânte pe cei de pe pământ, așa cum banul îl încântă pe om ca să urmeze calea lui, calea banului, și merge omul de la margini la margini după bani. Banul nu este de la Dumnezeu. Banul are pe el capul cezarului și al celor mari de pe pământ între oameni. Banul este o fereastră prin care diavolul îi face omului cu ochiul ca să-l atragă prin această fereastră spre lume, spre cheltuiala vieții, căci cu banul nu poți cumpăra nimic, ci doar irosirea vieții și pierzi mereu ori de câte ori îl folosești. Banul are pe el chip de om, și are ochi omul de pe bani și cu ochii aceia îi face omului cu ochiul, îl farmecă pe om spre cheltuielile timpului vieții și-și vinde omul sufletul pentru bani, și vinde omul pe Dumnezeu pentru bani și se desparte de Dumnezeu omul și alege banul, iar banii se duc mai departe și n-are omul nimic la capătul drumului vieții.

Dar voi, fiilor, vegheați cu ochii spre Domnul și stați cu Domnul și câștigați-L pentru voi pe El, că numai El va rămâne, El și cei ce merg cu El pe calea Sa. Iar eu v-am ridicat spre trezie, spre paza vieții voastre cu Domnul, cu Fiul meu Iisus Hristos, și așa veți avea și vă veți păstra un suflet frumos, blând și smerit pentru frumusețea lui, cald și duios și dulce pentru Dumnezeu și pentru frați, sfânt și minunat pentru strălucirea lui Dumnezeu în om, și cărare a multora spre Domnul. O, și mare îmi este bucuria și multă îmi este pacea că am putut să mă las vouă cu povață tare, cu hrană tare, și luați-o de mângâiere, fiilor, că Fiul meu Hristos voiește să locuiască în voi, și să se vadă până departe această slavă a Sa în voi.

Eu, Fiule Doamne, am ajutat iubirea lor spre Tine și am fost în duhul poporului Tău din cer și al celui de pe pământ laolaltă aici, acum, în ziua mea de amintire, când iată, stăm la masă bogată cu însemnătatea ei.

Eu Te cuprind în bucuria zilei și toată să fie a Ta, toată bucuria ei, iar noi toți întru ea, întru Tine, Fiule scump al meu. Amin.

— O, e multă mărirea din ziua aceasta sus și jos, mamă, iar tu ai fost un învățător mare acum, mama Mea.

O, fiilor, rămâneți în cuvântul Meu, al sărbătorilor cerești când vi se dă învățătură vouă! Îmbrăcați-vă în împlinirea cuvântului Meu, fiilor! Fiți mereu, mereu rodul cel împlinit al învățăturii cea din cer peste voi, ca să se vadă împlinirea ei pe pământ. O, cum ați putea să vă numiți voi altfel fii ai credinței sfinte cu fapta ei?

O, pace vouă, fiilor! Nu mai am decât la voi și cu voi odihna Mea. Faceți prielnic Domnului locul de la voi, purtarea voastră, și tot duhul care plutește aici întru întâmpinarea Mea, căci Eu vin, vin la voi, mereu vin la voi, și nu mai am unde, decât la voi să vin, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Această zi de pomenire sfântă în cer și pe pământ este o zi de școală, de creștere, de povață, căci celui ce voiește să fie înțelept pentru viață îi trebuie carte să învețe și să știe apoi carte, să știe de ce este el, de ce trăiește el, ce trebuie să lucreze, unde trebuie să ajungă, o, și multă carte trebuie să învețe cel ce voiește să vină după Mine și să fiu Eu apoi viața lui, începând cu învierea lui și cu lumina ei apoi mereu, și fericit este omul cel ales încă din pântece pentru trăirea lui cu Dumnezeu pe pământ, de pe pământ și până în cer, o, și așa a fost Ioan Botezătorul, nașul Meu de botez, omul care își cunoștea Stăpânul, măi poporul Meu. Iar azi este o zi de școală și te voi trece prin ea și prin multa ei povață, ca să ia din cartea ta cu Mine lumea cea trecătoare, omul cel fără de carte pentru viață, toți cei ce trăiesc în desfrâul vieții lor. Că iată, fiilor, lipsește învățătorul, lipsește cartea și școala cea pentru viață, o, și nu știe omul carte de sus, și pier din lipsă de înțelepciune popoare întregi, rânduri de oameni născuți din oameni, și se fac gunoi, dar Eu vin Învățător pe pământ și grăiesc la voi, iar voi Mă împărțiți, fiilor.

În duhul păcii sfinte voiesc să vă grăiesc când vin cuvânt la voi. Această pace Îmi face calea ușoară ca să vin să lucrez și ca să Mă așez în carte și ca să-Mi fie împărțit cuvântul. O, pace vouă în lucru cu Mine, fiilor! Așezați-vă înaintea Mea ca să Mă primiți, ca să Mă împliniți în voi și ca să-Mi găsesc odihna în voi și între voi, fiilor.

O, fiul acestui cuvânt trebuie să dovedească de unde învață și pe cine slujește cu viața sa. Așadar, fiule, întreabă-te la ce este bun Dumnezeu pentru tine și răspunde-ți cu înțelepciune și cu pricepere la întrebare. Apoi întreabă-te, cu inima trează întreabă-te atent de ce ești tu bun pentru Dumnezeu, și numai apoi vei înțelege de ce îți este ție bine, sau de ce nu-ți este bine de atâtea ori și în atâtea feluri când ai nevoie de Dumnezeu, când ar fi bun Dumnezeu să te sprijinească, o, și umilește-te dacă nu-I folosești lui Dumnezeu și caută să trăiești cu folos viața, căci vei rămâne sau nu vei rămâne cu cele lucrate de tine, cu cele de folos lui Dumnezeu și ție dacă le lucrezi, și iată de ce te povățuiesc să te întrebi la ce ești tu bun lui Dumnezeu și lucrului Său, care va rămâne, că numai Dumnezeu va rămâne, El și lucrul Său și toți cei care cu El își au lucrul lor pe pământ.

O, fiilor, fugiți de semeție, fugiți spre smerenie a inimii, fugiți mereu spre ea și socotiți-vă fiecare din voi mai jos decât celălalt, și veți scăpa de atacul trufiei și al purtărilor ei urâte, numai că vă trebuie mereu și umilire, și dojană, că acestea vă țin în smerenie, vă țin să nu cădeți de la Dumnezeu prin părerea de sine, o, și nu știu oamenii să fie ai lui Dumnezeu, nu știu că smerenia inimii îl ține cu Mine pe om, și mai ales când omul iubește îngenuncherea, fiilor. Este scris în Scripturi de boi, de cai, de asini, că sunt de slujire şi de ajutor în truda vieţii omului şi îşi cunosc stăpânul şi nu-l părăsesc şi nu se supără pe el şi nu-l pedepsesc aşa, chiar dacă le mai dă stăpânul şi cu biciul pe spate ca să meargă şi să tragă greutăţi, sau să asculte cum spune stăpânul, sau ca să nu se lenevească pentru grijile purtate de stăpân cu ajutorul lor. O, dar omul nu este aşa, nu este supus, nu-i place, se dă mare, se ridică peste cel care-i poartă de grijă, se semeţeşte peste el, îl cleveteşte, îl judecă, îi găsește vină, se plânge cu ea şi o povesteşte purtând de colo-colo vorba cea defăimătoare şi nemulţumirea lui, îi răspunde înapoi cu vorbă în răspăr, fără de ruşine, precum este scris în Scripturi despre cei îndărătnici şi neascultători, nesupuşi şi batjocoritori asupra celor aşezaţi de veghe peste viaţa cea vegheată a celor ce se aleg cu Dumnezeu.

O, fiilor, fiilor, aveți grijă de sfințenia inimii din voi, aveți grijă mai mult decât de ce veți mânca sau cu ce vă veți îmbrăca și cu ce vă veți ocupa pentru ceea ce simte inima să vrea, și spun vouă așa ca să pot sta Eu în voi, și să nu mai stați tot voi dacă M-ați aflat, dacă v-am aflat, și ca să pot fi Eu viața voastră, fiilor, iar voi să fiți viața Mea pe pământ între oameni. O, nimic să nu vă încânte pe pământ, nimic și nimeni să nu vă atragă inima din voi. Umilința inimii, dacă aceasta îți lipsește, tu poți părăsi de tot pe Dumnezeu într-o clipă, fiule. O, uită-te cum din lipsa umilinței de o clipă a inimii s-au dus din brațul Meu, s-au dus spre lume cei ce s-au dus, și-au luat inima din duhul umilinței și și-au înstrăinat-o pe calea vremelniciei și a păcatelor ei de peste cei fără Dumnezeu pe pământ, iar cine cade cu trupul în mijlocul fiilor oamenilor în acest întuneric de afară, acela este părăsit de Dumnezeu, căci Domnul stă cu cei ce stau cu El pe pământ.

O, umilința inimii dacă n-o ai, și ca s-o păstrezi s-o ai, e gata căderea în păcat, e gata înstrăinarea de taina vieții veșnice, taina care nu te lasă să cazi spre slăbiciuni și păcate ca să plângi apoi mult și bine cu sau fără de folos, căci omul lăsat spre păcat, e greu să mai poată să iubească o viață curată, viața pe care Eu i-am hărăzit-o omului s-o trăiască în vremea trupului lui, că iată, omul își ia trupul în stăpânire și îl duce spre păcat mereu, mereu, și face numai cele rele ca un copil care este lăsat singur, de capul lui. Un copil dacă e lăsat singur strică mult și multe. Un creștin dacă e lăsat singur, dacă umblă singur, la fel lucrează și el asupra sa însuși și asupra altuia, și apoi ascunde lucrările lui singuratice și cade sub ele, căci ele îl acoperă de tot, de nu se mai vede de sub ele, de nu se mai poate repara ceva, căci cele ascunse nu se mai repară fiindcă sunt ținute în ascuns, sunt lucrate de diavolul și puse bine ca agoniseală a celui neascultător și ascuns cu faptele lui. Așadar, nu este bine să fie omul singur nici o clipă, și e bine să aibă martori, să aibă mărturisitori clipelor vieții lui, căci așa este scris.

Această zi de sărbătoare sfântă este zi de școală, fiilor. Ioan, Botezătorul Meu, a fost doborât de pe pământ de mintea și duhul de femeie, iar povața pentru ferirea de păcat, o, cine s-o mai dea oamenilor care se țin atât de mari și de tari și de preț unii în fața altora!

O, fiilor, pe voi să nu vă aplece statura omului. Voi să nu fiți încântați de oameni cu stare și cu nume mare, ci să aveți ochii spre măreția cea de la Dumnezeu în om, așa cum s-a arătat a fi voievodul Mircea în fața sultanului Baiazid al turcilor cei cuceritori, și care au dat de atâtea ori să-i țină robi pe români. Iată personalitățile care-și zic personalități și sunt numite așa, acestea nu sunt altceva decât irozi, caiafe, cezari, pilați, cărturari și farisei, toți cei care au dat și dau să calce pe gâtul lui Dumnezeu ca să fie ei cei mari și tari și cu vază, o, și-și hrănesc aceștia viața cu păcat și cu gusturi vinovate și otrăvitoare de suflet, căci bărbatului îi trebuie femeie, nu pe Dumnezeu, nu pe sfinți, nu pe îngeri, care să-i vegheze viața, o, și sunt rari bărbații, rari de tot, căci bărbați nu sunt cei plini de slăbiciuni ca și regele Irod, nu sunt cei slabi în fața trupurilor de orice fel, ci sunt cei bravi pentru ei și pentru neamul lor și pentru fapte mărețe, și sunt cei vrednici de Duhul Sfânt sălășluit în ei pentru slava lui Dumnezeu prin ei pe pământ, și iată, fiilor, între Mine și femeie omul încă de la începutul său a ales și alege femeia, și acesta este adevărul cu bărbatul, bietul de el.

O, păi dacă tu, omule bărbat, calci peste cinstea propriei tale familii, soție și copii, și mergi pe ascuns în desfătări cu femei, o, păi cum să nu calci tu prin asta și prin altele și mai și, cum să nu calci tu peste cinstea legăturii tale cu Dumnezeu ducându-te de acasă pe alături, pe la alte iubiri și chiar credințe, cărări de tot felul spre Dumnezeu, dar după Dumnezeu nu trebuie cărări să cauți, ci doar pe tine să te regăsești și să nu părăsești calea, căci ea se cheamă Dumnezeu și frații Lui pe ea, se cheamă neclătinare de la moștenirea lăsată de Hristos, și care n-a fost de mai multe feluri și culori, că are istorie scrisă, numai să deschizi cartea ei și să vezi și să înțelegi bine ce înseamnă Dumnezeu și mersul omului cu Domnul, că El e calea, numai să nu-L pierzi pe El, numai să nu-L vinzi pe plăceri și să dai de la tine dragostea de Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, fericiți sunt cei curați cu inima, și aceasta din pricina lui Dumnezeu din ei și a luminii în care umblă și prin care sunt văzuți și cunoscuți tot timpul cu toate ale lor bune și rele. Cei care nu au inima curată sunt răpiți de diavolul și de aceea își ascund purtarea ca și Cain, și se cunosc aceștia după chip că au ascunderi de ceilalți, că joacă teatru, că nu-și lasă pe cele din inimă să fie văzute și știute, și aceasta pentru că primesc voia diavolului în ei, pe cel ascuns în ei cu lucrările lui, căci diavolul s-a pitit încă de la început în om și l-a învățat ascunderea, care înseamnă părăsirea lui Dumnezeu și de Dumnezeu, despărțirea de Dumnezeu și unirea cu diavolul și cu ascunsurile lui, o, că numai cu cele rele și urâte se ascunde omul!

Păcatul este rușinos ca să se arate omul cu el, și de aceea se ascund cei ce păcătuiesc, se ascund așa cum s-a ascuns și Adam, iar apoi l-a prins frica și rușinea, dar și ambiția cea împotriva lui Dumnezeu, Care ar fi dat să-l despartă de păcat. El însă n-a voit aceasta, dar s-a despărțit de Dumnezeu și n-a mai fost cu Dumnezeu, și nici Dumnezeu cu el și nici îngerii, căci cine trage la slăbirea spre păcat este părăsit de îngeri, și de aceea cade rușinos și se ascunde de rușine, ca furul care se ascunde ca să fure și ca nu cumva să fie prins.

O, fiilor, și voi, fii ai oamenilor, ocrotiți-vă unii pe alții de păcatul din voi! Nu vă faceți primejdie unul altuia prin păcat! Îndeletniciți-vă să vă păziți de căderea în păcat, dar îndeletniciți-vă să nu deveniți cursă unul altuia pentru săvârșirea păcatului urât de Dumnezeu, și care vă ține robi, căci Adam și femeia lui s-au ascuns când au avut dor de păcat și unul de altul, iar Eu, Domnul, i-am învățat pe toți și le-am spus: «Umblați în lumină!», căci cine n-a ascultat așa în poporul cuvântului Meu de azi, iată-i, au căutat pe furiș unii spre alții și nu s-au mai oprit, și nu s-au mai sculat spre pocăință, ba au mers spre plăceri și mai mult, și s-au dus în mijlocul întunericului fiilor oamenilor, care și ei păcătuiesc zi și noapte cu dor și cu căutare spre păcat. O, păi dacă tu vii pe cale cu Domnul și cu frații și te încumeți apoi să-ți cuibărești în inimă ca rob pe cineva din aceștia fiindcă așa îți vine ție și așa simți să faci, o, tu faci atunci răul cel mare de a depărta pe îngerii lui Dumnezeu de cel purtat în inima ta și-l faci și pe el vinovat de necurățenie de inimă, și așa au căzut de la Mine fii cu care ar fi fost să Mă sprijin sub greul crucii purtate, o, și te-ai făcut fur de suflete și ai adus stricăciune lucrului și trudei Mele pentru om și casei Domnului, și ai tăcut lucrând răul asupra mersului Meu și al numelui Meu cel mare între cer și pământ.

Durerea lui Ioan Botezătorul, care privea peste păcatul din mijlocul lui Israel ca să-l oprească el cumva, o, e mare durere o așa durere pe Duhul lui Dumnezeu și al sfinților Lui. Mari cu mici, stăpâni cu robi, regi cu supuși, părinți cu copii, frați cu frați, veri cu veri, bătrâni cu tineri, bărbați cu bărbați, femei cu femei, ba și mai urât de atât, că omul se desfrânează cu fel de fel de trupuri, ba și cu trupuri moarte, o, aceasta înseamnă spinii de pe fruntea Mea și sânge curs din inima Mea dumnezeiască pentru om și de la om.

Sodome și Gomore înfloresc de păcat, și e în floarea lui păcatul peste tot. Iar Eu, Domnul, am o mânuță de popor, cu care stau mereu în cuvânt și îl povățuiesc pentru sfințenie pe el și îi spun lui tot răul de pe pământ și de pe inima Mea din pricina omului lipit cu păcatul, omul prin care Ioan Botezătorul a fost sortit să moară cu capul tăiat, să moară pentru păcat Botezătorul Meu, iar Eu sunt și azi la masă cu voi și cu el, fiilor, și împărțim aici cu voi tot ce ne apasă de pe pământ și până în cer.

O, ei sunt cei pe care-i avem pentru Noi, Botezătorule al Meu, și lor le spunem jalea și o purtăm cu ei, și au de învățat ca la școală toată înțelepciunea cea împotriva păcatului în care omenirea stă cuprinsă, iar Eu și tu suspinăm și tot suspinăm, și suspină cerul de sfinți și de îngeri sub această jale, și suspină pământul, o, Botezătorule al Meu, și strigă pământul, strigă la Dumnezeu pământul, strigă către cer.

— Da! Această jale ne ține sub ea, Doamne, și avem mereu de așezat pe fiii poporului Tău în Duhul Sfânt, Iisuse Doamne, în dorul de Tine, de noi, de sfinți, de îngeri cu ei mereu, că trebuie tot cerul să le stea aproape mereu, mereu în această vale plină de primejdii, de dușmani din iad ieșiți ca să înșele tot trupul și să tragă tot timpul suflete de pe calea vieții.

Eu am fost omorât pentru că am căutat să aduc la cunoștință păcatul regelui, păcatul lui Israel, începând de la capul stricat de păcat al lui Irod, conducătorul poporului. O, și cum să fie altfel pământul cel cu rege desfrânat peste el? Tu însă acum două mii de ani ai așezat peste ucenicii aleși Ție împărăția Ta și i-ai cuprins în ea pe ei cu legătura Duhului Sfânt, cu Care i-ai pecetluit ai Tăi pe ei în mijlocul lumii desfrânate de atunci. O, acum iarăși, Doamne, iarăși ai făcut aceasta, și ai venit pe pământ cu lucrarea cuvântului Tău și ai așezat cu ea popor ascultător Ție și i-ai cuprins pe ei cu împărăția Ta prin lucrarea Duhului Sfânt. Iar acum le spun lor în ziua mea de suire la cer, le spun ca să știe tot mai deslușit că Duhul Sfânt Se sălășluiește lucrător în om prin lucrarea cea cu putere a dorului, prin dor, Doamne, așa cum și cu mine s-a petrecut pe pământ cât am stat cuprins în Duhul Sfânt, și pe Care L-am dorit din pricina lucrării Sale de peste mine. El este chiar dorul, iar cine nu are acest dor, nu are sălășluit în el pe Duhul Sfânt.

O, fericit este cel ce are dorul, pe Duhul Sfânt în inimioara lui, Doamne! Duhul Sfânt este chiar fericirea, cu neputință ea de descris. Poți fi fericit pe deplin, poți și când n-ai nimic, și tot fericit ești cu acest aluat în tine, cu dorul, o, fii iubiți de Dumnezeu, căci dorul acesta face fericire inimii și vieții, nu altceva de pe pământ face această fericire.

Duhul Sfânt este dorul dintre om și Dumnezeu, dintre frate și frate în Domnul și pentru Domnul în numele Domnului. El este dragostea, mângâierea, puterea iubirii de Dumnezeu și de oameni, mila și nejudecata, El este umilința inimii și inima duioasă, El este pacea cea deplină și înțelepciunea, El face pe Domnul pe masa creștinului și are omul pe Domnul de hrană pe masa sa.

O, fiilor, fiecare zi a creștinului îndumnezeit începe cu primirea Domnului, cu hrana aceasta din cer, căci Domnul este din cer, iar trupul și sângele Domnului sunt hrana sufletului, a bisericii lui Hristos, așa cum a lăsat Domnul așezarea bisericii Sale și hrana cea pentru ea. Voi sunteți în vremea aceasta prietenii Lui, cei care stați cu Domnul la masă trup și cuvânt, așa cum a stat atunci cu ucenicii Lui în seara cinei. Fiii oamenilor se împărtășesc mereu cu diavolul, cu vrăjmașul lui Dumnezeu și al lor, iar duhul lui este lucrarea lor, dar voi vă împărtășiți mereu cu Hristos, cu vrăjmașul diavolului și al slujitorilor diavolești, căci Duhul Domnului este lucrarea voastră.

Eu am fost omorât de duhul de femeie, duh care îl trage la păcat pe om, căci în preajma ei omului îi miroase a păcat, o, și m-a pedepsit la moarte duhul cel dușman din femeia cea de lângă regele Irod.

O, de ce s-a așezat în trupul omului acest duh urât mirositor și batjocoritor omului? Duhul desfrânării îl batjocorește, îl murdărește pe om tot timpul, e mai tare ca omul și îl biruiește, căci omul este rob, și spun acum cu glas durut:

O, bărbaților, o, bărbați, fugiți de femeie, fugiți din preajma lor, fugiți cât puteți, că ele vă murdăresc viața și fața și inima și duhul și veșnicia ca să n-o mai căpătați!

O, femeilor, fugiți de bărbați, fugiți cât vă țin puterile picioarelor, nu stați în preajma lor ca să-i doborâți spre diavolul desfrânării, căci desfrânarea este din iad ieșită și umblă pe pământ și sluțește pe bărbat și pe femeie și amestecă trupurile și le fierbe ca în oala cu mâncare și le face gunoi de aruncat în groapa iadului, plină de foc!

Omule, te va durea greu plăcerea cea pentru cineva drag, la fel și pe acela. O, nu primi să bagi în inima ta pe cineva la care crezi tu că ții mult, și cu care îți poți stârni pofta păcatului! O, nu pentru asta a zidit Dumnezeu pe om, nu, omule, nu! Se tulbură om spre om spre păcatul din ei când și-l trezesc de la unul spre celălalt, iar îngerii fug și stau departe, și nu mai au oamenii pază de îngeri peste zilele vieții lor, n-au din pricina păcatului iubit de ei în trupul lor, și de care îngerii fug.

O, ferește-te de moarte, omule! Fără Dumnezeu ești ca un mort, căci Domnul nu stă cu cei ce numai păcatul îl iubesc și îl au de hrană a dorului din ei.

Așadar v-am așezat sub duhul învățăturii celei împotriva păcatului din om în ziua mea de serbare în cer, pe voi, fii ai cuvântului Hristos, iar de la voi pe fiii oamenilor.

Iar pe Tine, Doamne, Te rog, fă roditoare grăirea mea în cei de pe pământ, că voiesc să nu Te mai doară tot atât de mult, o, să nu Te mai doară de la desfrânarea din om, și care ne ia dreptul în om! O, pune, Doamne, legătura Duhului Sfânt peste inimi, pune pecetea cea care poate să-l îndumnezeiască pe om, o, că n-avem ce culege, și a venit culesul, Doamne, și avem de păzit aurul de hoții care tânjesc să facă aurul noroi, că noroiul fuge de aur, nu poate cu lumina lui.

Și acum pecetluiește pe ucenicul Tău pentru lucrarea peste pământ a cuvântului de azi, și care plutește deasupra întunericului de peste tot, Doamne, și fă Tu lumină, lumină în întuneric, o, Doamne! Amin.

— O, iată slava Mea în cei cu dorul de Mine în ei, dor care atrage tot cerul de sfinți și de îngeri pentru lucru și pentru pază sfântă asupra celor plini de Duhul Sfânt! Mă închin înaintea acestui cuvânt al ucenicului Ioan Botezătorul, care a grăit după cum dorul în Mine arde de dor, că Îmi este dor de om sfânt, măi popor al cuvântului Meu!

O, aveți grijă să învățați pe dinafară puterea cuvântului din ziua aceasta și așezat în cartea Mea cu voi, fiilor.

Să fugă diavolii și toate uneltirile lor din preajma mersului Meu cu poporul cuvântului Meu! Să vină dorul în inimile voastre, fiilor, să vină Duhul Sfânt și toată lucrarea Lui, de care să se teamă diavolii și îngerii lui! Fiți plini de dor, de Duhul Sfânt fiți plini și tot mai plini, și să lucreze puterea aceasta din voi, aici, și până departe și până la margini, fiilor!

Aplecați-vă sub puterea cea de sus, și întărită să fie ea peste voi tot timpul și tot mai mult și tot mai lucrătoare, căci Eu în voi Îmi găsesc mereu mângâierea în dureri și mereu stau cu voi, și pentru mângâiere stau, fiilor, o, și nu uitați aceasta: voi sunteți mângâierea Mea, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Dau să Mă așez pe cale în fața oștirilor cerești, gătite de serbare cu slavă pentru mama Mea Fecioară, o, și găsesc rane pe cale și Mă așez să le pansez, să-Mi repar calea, că duhul cel potrivnic s-a pus cu război în calea acestei zile de slavă a Mea cu cei din cer aici, cu poporul cel plecat și el pe cale să se adune la praznicul de azi în grădinile de aici.

O, duhule potrivnic, cine-ți dă puteri asupra lui Dumnezeu? Am zi de serbare cu slavă, Eu sunt Dumnezeu peste toate și sunt și peste tine și-ți spun acum să lași jos vicleșugurile tale și să dai loc poruncii și puterii Mele asupra ta pentru așezarea mesei de cuvânt, pentru hrana celor adunați, că am popor adunat la serbare, și dă-te în lături cu răutatea ta, aceasta îți spun!

Îmi pansez acum ranele, Îmi repar calea și vin să stau cu tine, popor al cuvântului Meu, o, dar ai grijă de Mine și de tine, și învață cum să ai această grijă, că iată, diavolul poate și el, și e răscolit de mânie și dă să-Mi curme calea, dar ajută-Mă și tu.

O, ajutați-Mă voi, care umblați după Mine, ca nu cumva să ajung neputincios și Eu pentru voi. Dați putere lui Dumnezeu să poată pentru voi, fiilor, o, și fiți cuminți, cuminți față în față cu voia cea rea a diavolului când el se luptă să vă cuprindă din părți și să-Mi slăbească și Mie puterea cea pentru voi, când voi nu ați ajuta pe Domnul să fie cu voi și pentru voi.

O, și acum, puterile cerești Îmi stau alături și așezăm sărbătoarea și rostesc cuvânt peste ea și spun: Pace vouă! Pace celor din cer veniți, și pace vouă, celor adunați pentru mama Mea Fecioara!

O, deschideți-vă, fiilor, ca să învățați să fiți cu Dumnezeu în fața luptei cu satana. Eu, Domnul, vă spun: Bun venit la sărbătoare!

Și iată ce vă învăț: Aveți grijă, fiilor, aveți mare grijă cum gândiți când vă vin gânduri ca să le lucrați apoi, când vorbiți sau când tăceți, când lucrați cu duhul sau cu trupul, când stați sau când mergeți, când vă întâlniți sau când vă despărțiți, o, aveți grijă mare să nu greșiți cu gândul sau cu cuvântul sau cu mișcarea, cu judecata sau cu nejudecata lucrurilor, cu simțămintele iubirii sau ale neiubirii, cu fapta sau cu pasul, cu credința, fiilor, o, cu credința, căci ea vă este lovită cel mai mult, chiar de voi înșivă atunci când nu împliniți frumos și întreg tot cuvântul Meu cel veghetor peste voi și pentru voi.

Cu dăruirea sau cu nedăruirea aveți grijă să nu greșiți asupra sufletelor voastre și ale semenilor voștri, fiilor, căci sufletele au nevoie de veșnicie, nu de vremelnicie și de cele ale ei, că pe aici sufletele voastre sunt pribege și străine și doresc ele după locul lor de naștere, după dulcele de sus al sânului Meu, al înăuntrului Meu. O, și vă spun acestea ca să aveți grijă când vă strângeți, că nu se pierde nimic, nici relele, nici bunele, ci se strâng, fiilor, pentru sau împotriva voastră, iar dacă nu aveți grijă vă veți vătăma singuri, veți fi proprii voștri vrăjmași, o, fiilor.

O, voi nu știți cât și când grăiesc Eu de voi și aduc înștiințări de voi, dar învățați să le primiți și să vă strângeți îngeri aproape spre pază tot timpul, fiilor, că numai o clipă de vă vede diavolul fără îngeri vine el cu ai lui și se laudă cu voi și vă umple de slăbiciuni prielnice lui în voi și între voi.

O, trebuie să vă povățuiesc, chiar dacă e așa de mare acum ziua și slava sărbătorii pe care am așezat-o de sus și de jos cu toate încercările sau bucuriile ei, dar Eu vă sunt Dumnezeu, și am această veghe și datorie, și vă arăt că am.

O, fiilor, iubiți paza îngerilor cu voi. Nu umblați singuri, nu vă dați în paza duhului rău, nu fugiți de îngeri! Cine umblă singur calcă peste rânduiala cerească pusă de Mine peste om. Când umbli singur din pricina nedragostei, tu faci voia lui satana, fiule. El așa îl învață pe om, să se ascundă îl învață, să se nemulțumească îl învață, să nu fie văzut cu cele ascunse ale sale, dar pe care Eu, Domnul, le văd și le știu. O, așa îl învață diavolul pe creștin, dar, oare, cine poate să nu fie văzut de Dumnezeu când se ascunde, când vede Domnul că omul se ascunde? O, și vine diavolul apoi și arată cu degetul spre păcatul cel ascuns de ceilalți de lângă el ca să nu fie el văzut cu ale sale.

O, și iarăși vă dau o povață mare, și mari veți fi dacă o veți împlini, iar dacă nu, veți fi călcători de cuvânt. Fiilor, fiilor, nu fiți supărați unii pe alții, unii de la alții, că e primejdios pentru suflet, fiilor, și piere dragostea de sus, de care are sufletul nevoie înaintea lui Dumnezeu ca să aibă trecere la El. O, dacă unul supărat pe celălalt sau pe ceilalți pleacă din trup în vremea supărării, are neprimire înaintea Domnului, are de suferit neintrarea lui la Dumnezeu, căci scris este: «Împacă-te mai întâi cu fratele tău», iar altfel n-o să se deschidă ușa spre Domnul cu inima ta, cu rugăciunea ta, cu jertfa cea de orice fel, cu trecerea ta spre cei nevăzuți. Diavolului îi trebuie o clipă de neascultare a ta și, gata, te și duce spre nepotrivirea cu cei din cer, căci lipsa iubirii cerești desparte de Dumnezeu și de frați pe creștin. Și dacă mereu se stă fără iubire vine diavolul și îi ia de-a dreapta lui pe toți și îi leagă să nu-i mai scape pe cei fără iubirea cea din cer, iubirea cea fără de greșeală, fiilor.

Și încă o învățătură vă dau să știți, și las apoi miezul sărbătorii să încununeze sfatul cel de azi peste voi. O, fiilor, lăsați îngerii să stea în voi, să aducă cerul în voi! Dar veți zice: Cum intră îngerul în om? O, fiilor, dacă diavolul intră în om, cum poate să intre? Trebuie apoi să meargă omul spre rugăciunea cea de scoatere a diavolilor, precum este scris că ies demonii din cei în care ei locuiesc. Numai că diavolii au luat lecții de la îngeri, de pe când erau și ei îngerii lui Dumnezeu și locuiau în omul cel întâi zidit ca slujitori.

Intră îngerii în oameni cu puterea și cu lucrarea lor și se îmbracă în om îngerii, și Eu am spus ucenicilor Mei că vor fi îmbrăcați în Duhul Sfânt, în bucuria cea pururea bucurie, iar unde este Duhul Sfânt, El Se împarte, El ia de la Domnul și umple omul de har, de cuvânt de dor, și are Domnul sălaș în om. Dar dacă Duhul Sfânt nu este în om e gol omul, e gol de tot, e greu înaintea Domnului omul gol de Duhul, și Mă duc de la el și Mă dau celui ce mai are, precum este scris.

Și iarăși încă rugămintea Mea spre voi: O, fiilor, să nu locuiască în voi ocrotirea de sine, adică dezvinovățirea, cuvântul cel plin de neumilință, de lipsă de căință. Acest simțământ și lucrarea lui nu sunt de pe calea cu Domnul, ci din iad, iar fiii lui Dumnezeu trebuie să se învinuiască pe sine, nu să se îndreptățească, o, și trebuie împlinită cât mai întreg această învățătură, și trebuie pe dinafară știută și lucrată apoi, ca să slăbească diavolul și ca să plece de la voi, că altfel el nu vă lasă fără de vină pe voi.

Toate aceste învățături mari vi le dau în ziua aceasta pentru că diavolul Mi-a făcut rane pe calea venirii Mele cu sfinții și cu sărbătoarea pentru mama Mea Fecioara, fiilor. Eu însă am pus pansament, am suflat, am pus puterile cerești în lucrare și am trecut spre voi ca să vă aduc învățătură, fiilor, iar voi, o, nu fiți iscoditori în voi înșivă ca să vă răscoliți cu întrebări despre apăsarea cea de la diavolul, dar fac îndemn sfânt să fie ocrotită puterea Mea în cei puși de Mine pentru lucrul Meu, și să nu se muște din ea, că Eu pentru tine, poporul Meu, pun să fie puteri între Mine și tine, că altfel tu n-ai mai fi poporul Meu, și din pricina războiului diavolului n-ai mai fi.

O, mama Mea, cu milă i-am ridicat să Ne poarte venirea și slava sărbătorii tale, mamă. Sunt în mâini cu alifia și cu pansamentul și trebuie să întărim puterea cea care Ne poartă. Hai să punem mângâieri pe rane, hai să avem grijă și ocrotire, mamă!

— O, cine, Fiul meu Iisus, cine în cer este să nu înțeleagă mersul Nostru cel greu și plin de rane și de strâmtorări? Suntem cu mângâierea și cu duioșia peste cei adunați la serbare aici. Toată așezarea sărbătorii e tot un glas care vorbește celor din cer și de pe pământ. Ziua venirii mele lângă Tine și lângă cei din cer mi-a încununat toată odihna și pot prin ea pentru cei ce Ne iubesc pe pământ, Fiule scump.

Iată-i, s-au strâns de serbare! O, să le binecuvântăm iubirea și credința, să-i îndemnăm să se lase locașe ale Duhului Sfânt și ale feluritelor Lui lucrări și haruri! O, să-i ascultăm pe ei în tot ce așează ei înaintea Noastră ca să Ne bucure, ca să Ne mângâie, Fiule scump!

O, veniți, fiilor, veniți la Fiul meu Iisus Hristos! Dacă veniți, o, învățați să rămâneți întru El ca să aveți iubirea Lui.

Vă cuprind la piept și vă strâng aproape. Mă aplec în fața frumosului cu care Ni se face primirea și popasul. Ne lăsăm spre mângâierea cea spre Noi acum din această grădină. Deschideți-vă priceperea pentru tot cuvântul Fiului meu Iisus Hristos, și pe care voi să-l împliniți ca să-I fiți fii, o, fiilor. Ridicați lupta împotriva diavolului, tot mai nouă lupta asupra lui, ca nu cumva să vă vadă vreo clipă cu lupta oprită. O, învățați, învățați să credeți, împlinind cuvântul Fiului meu! Amin.

— O, mama Mea, hai să le binecuvântăm cărarea spre casele lor acum, mamă! Hai să-i înconjurăm cu cerul, mamă, că pe pământ sunt numai curse pentru ai Mei! Iar Noi să învățăm să-i așteptăm iar și iar, mamă.

Tot cerul se apleacă, toți cei din cer fac aplecare pentru bucuria pusă înainte, fiilor care Ne-ați așezat popas. O, pace vouă! Să audă duhul rău: Pace vouă!

Iar și iar voi veni și vă voi sprijini pe voi în dureri și în tot lucrul Meu cu voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.