Se deschid cerurile și se face cale slăvită și cetele îngerești sună de sărbătoare și se adună tot cerul, și e sărbătoare îngerească în cetatea cuvântului Meu, și pace vouă, fiilor din cetate!

Tot cerul e cu voi aici, fiilor, iar Eu, Domnul, suflu peste voi și peste cetate și fac înviorarea și se așează cetele cerești și aduc slavă Domnului și împart din ea în cer și pe pământ, împart mângâierea Duhului Sfânt, căci Duhul Sfânt Mângâietorul Se împarte și Se dă pe Sine, fiilor.

O, măi fiilor, voi nu aveți vreme de o viață așezată și liniștită și tihnită, căci sunt multe de dus și de purtat, și toate nu vă dau răgaz, și toate trebuiesc purtate, iar Eu suflu peste voi mereu și vă dau nădejde și vă întăresc în răbdare, și mai ales în iubire, o, că numai ea le poate pe toate și pot cei ce iubesc pe Dumnezeu și se împart cu iubire, și iată, v-am așezat să pregătiți așternut de sărbătoare îngerească și bucurăm cerul de sfinți și de îngeri, și se întoarce bucuria și dăm din ea și alinăm, fiilor.

O, vă îndemn și vă învăț mereu să aveți grijă mare de copilul din voi, măi fiilor, căci cei mici au sprijin, au pe Domnul de Tată și de grijă pentru ei și iubesc ei să stea în mâna Mea părintească și să asculte ca niște copii purtați și îngrijiți cu iubire.

O, voi să nu vă purtați cum se poartă cei ce se simt și se cred mari, și nu copii sprijiniți pentru că sunt mici. Cei ce caută spre Mine au nevoie de sprijin, fiilor, iar cei ce nu Mă caută se simt în stare ei pentru ei și pentru alții, dar voi păstrați-vă copii să fiți, și cereți de la Tatăl, căci Tatăl îi iubește pe cei mici, și le dă împărăția Sa lor, așa precum le-am făgăduit Eu acum două mii de ani când am spus că a copiilor care vin la Mine este pregătită împărăția Mea.

Voi ați văzut din învățătura Mea cum a părăsit pe tatăl fiul cel care a cerut partea de moștenire și s-a dus cu ea întru ale sale și n-a mai iubit să fie copil lângă tatăl, o, și a suferit el apoi mult de tot până ce s-a întors îndurerat și aplecat, rugându-l pe tatăl său să-i dea slujire de argat, dar tatăl i-a văzut căința și l-a născut din nou și i-a dat înapoi bucuria de copil, o, și de aceea vă îndemn să aveți grijă de copilul din voi, ca să vă poarte Tatăl vouă de grijă, fiilor.

O, căutați tot timpul să semănați cu Mine, căci Eu am stat copil înaintea Tatălui, iar Tatăl putea în Mine și prin Mine, măi fiilor. Priviți-vă mereu starea și purtarea ca să puteți vedea mereu dacă semănați cu Mine la purtare, fiilor. Luați lecția dragostei și trăirea ei, în toate să vă măsurați cu lecția dragostei, o, și așa poate avea omul milă de Mine, că Eu voiesc să stau în om cu statura Mea și să semene el cu Mine în toate și mereu, și asta înseamnă ceea ce Eu am spus că milă voiesc, nu jertfă, ci milă, fiilor, ca să-Mi pot găsi adăpost în om, că de aceea am zidit omul, și l-am vrut copil să stea în mâna Mea. El însă n-a putut să fie recunoscător și să asculte, o, și M-a lăsat pribeag, și de aceea plâng atâta după om, și dau să-i spun că aștept milă de la el.

Da, omule, milă voiesc, adică nu mai păcătui, nu Mă mai da afară din inima și din trăirea ta, nu Mă mai răni, că Mă dor ranele de la tine lucrate, și fie-ți milă de Cel ce S-a coborât din cer la tine ca să te întoarcă acasă și să te țină în El ca să nu pierzi înfierea și purtarea de copil. O, iubește statul cu Mine, iubește-Mă ca să poți rămâne în Mine și să vadă vrăjmașul diavol iubirea ta de Mine și să slăbească el.

O, ai grijă de umilință, omule, că Eu am iubit și am lucrat umilința și am stat copil prin ea, și iată cum te învăț viața îngerească, prin care nu-L poți pierde pe Domnul de peste tine, căci pildă dureroasă a fost și este căderea îngerilor care n-au ascultat și care au pierdut măreția lor de lângă Dumnezeu, o, și de aceea spun, de milă îți spun, că Eu milă voiesc, adăpost în tine voiesc să am, omule scump. O, dacă vrei să scapi de diavol și să te vindeci de păcat, iubește-L pe Dumnezeu din toată inima ta și vei avea soarta pe veci cu El, iar dacă vrei să alegi să faci păcat și să tot faci, îl vei iubi pe diavolul și vei face voia lui și vei avea soarta lui, o, dar nu lăsa gustul păcatului să te stăpânească împotriva iubirii lui Dumnezeu din inima ta, că veșnică este viața, și își ia fiecare plata vieții lui, bună sau rea, după cum și după ce au iubit și au ales ei pentru viața lor de veci.

O, ce măreț este duhul învățăturii lui Dumnezeu, fiilor! Învățătura iubirii trebuie s-o aibă omul de la Dumnezeu, nu de la sine, nu de pe pământ. Dacă tu iubești o ființă din toată inima iubirii tale pentru ea, dar cu cei din jur, cu ceilalți, cu cine nu-l ai tu în inimă te porți urât, rece, îndrăzneț, judecător, disprețuitor prin cuvintele limbii tale, cu care mângâi pe ființa pe care zici că o iubești nespus de mult, o, ce fel de iubire este iubirea ta, inima ta iubitoare pentru ființa iubită? O, nu este adevărată iubirea ta, și-ți dai în petec cu ea și asupra ființei iubite când nu te aștepți și când nu se așteaptă ea, căci aluatul iubirii este cu lepădare de sine, așa cum este iubirea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire, numai iubire mereu și peste tot, chiar și mustrarea Lui e tot din iubire când El mustră pe om.

O, iată mila și lucrarea ei, fiilor! Eu, Domnul, îl iert pe cel ce plânge pentru păcatul săvârșit și nu mai păcătuiește apoi, că acela plânge după Dumnezeu, și îl iert pe el și îl miluiesc, iar el Mă ia înăuntrul său, după gustul cel amar al vieții depărtate de Mine atâta vreme, fiilor, iar acela repară ranele iubirii și îl doare că a rănit, că a lovit iubirea și pacea ei, și plânge cu păreri de rău și iubește mult apoi, căci harul se înmulțește, precum este scris.

O, e zi de mângâiere acum pentru cei ce au trecut cu trupul cel pământesc, căci au fost pomeniți și chemați aici, la masa lor de pomenire și stau ei rugători în fața Mea pentru voi ca să vă întăresc puterile și lucrul Meu cu voi pentru ei, pentru toți care așteaptă, iar voi îi aduceți la masă după rânduială creștinească și vin ei și iau de pe masă și iau mângâiere multă, fiilor. Binecuvântată să fie masa lor de pomenire, și toți să ia din ea, toți cei adormiți, toți de la Adam și până în clipa aceasta, toți, fiilor. Iar voi fiți iubitori și întăriți-vă în iubirea Mea pentru asemănarea voastră cu Mine, cu Cel milos, fiilor.

O, fiilor, uitați-vă la un împărat cu oștire de luptă cum își trimite oștirea să moară în luptă ca să-l apere pe el de dușmani. Uitați-vă și la Mine, că iată ce am făcut Eu, Domnul, că milă Mi-a fost, și M-am dat Eu pe Mine Însumi în luptă pentru oștirea Mea ca să apăr viața ei, nu viața Mea, și am purtat Eu vina ei, numai ca să-i apăr viața. Iar voi, fiilor, prindeți puteri sfinte din pilda Mea și învățați să nu vă dezvinovățiți niciodată și învățați-vă să intrați sub vină ca să semănați cu Mine, fiilor, și faceți aceasta din iubire, din milă de Dumnezeu și de semeni, că altfel dacă face omul, îl face purtător de vină pe semenul său, o, și nu mai seamănă cu Mine cel ce așa lucrează.

Fiilor, fiilor, trebuie credință pentru această iubire mare, iar Eu, Domnul, prin credința celui tare cu iubirea pot muta munții, fiilor, și asta vreau să fac cu voi Eu pe pământ, și vreau să fac de rușine necredința și să arăt semne mari în ochii necredincioșilor, ca să se înfricoșeze și să dea de la ei necredința.

Fiilor, tot cerul e cu voi. Faceți-i pe cei din cer să vadă la voi că lucrați cu credință și că vă bizuiți pe cei din cer. Cei ce iau din lume pentru ei, aceia nu stau cu cei din cer, ci se tot uită înapoi ca Sara lui Lot, iar cei ce se uită să ia de la lume sunt slabi de tot și se tem, n-au sprijin pentru ei, n-au tată, căci cei ce au tată ascultă, nu ies, nu se înfruptă cu minciuna, iar minciuna înseamnă omul, fiilor.

Iată, țara și conducătorii ei, care caută doar binele lor, iar tu, țara Mea de azi, România Mea, n-ai conducători miloși, o, n-ai, căci sunt robi, nu sunt liberi pentru ca să aibă grijă de tine prin Dumnezeu, nu prin oameni, iar tu ești înjosită de cei necredincioși, de cei fără Dumnezeu, și care s-au suit sus, dar iată, ei nu-și mângâie poporul, nu veghează cu milă, nu strigă la Mine pentru tine mai-marii de peste tine, țara Mea de azi.

O, veghează, popor român, și strigă tu la Tatăl pentru tine! Puterile îngerești stau cu ocrotirea lor deasupra, căci tu ești țara venirii Mele acum, la sfârșit de timp, și ai ocrotire mare, dar să ai și strigare la Dumnezeu în mijlocul tău, o, popor român.

Pe omul antichrist și pe satana cu toată lucrarea lui potrivnică pun certare în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și toată lucrarea cea rea și vrăjmașă cerului și omului credincios să se risipească de peste tot de pe pământul român, din neamul român, și toți vrăjmașii bisericii lui Hristos să slăbească cu totul, căci țara română este creștină de două mii de ani, și are har mare înaintea Mea și are sfinți mari în cer, iar lucrarea satanică va fi risipită cu tot cu slujitorii ei. Dar trebuie strigare cu post și rugăciune și trebuie iubire de Dumnezeu și de sfințenie, și trebuie milă să aibă de Mine acest neam, și tot neamul creștinesc de pe pământ, neamul cel cu crucea și cu toți sfinții înconjurat, căci Eu am stat pe cruce ca să aibă omul milă de Mine apoi și să Mă dea jos de pe cruce și să Mă ia în casă, în inimă să Mă poarte, și să-Mi alin dorul Meu cel de șapte mii de ani după om, după casa Mea, căci omul este casa lui Dumnezeu, și să audă satana acest cuvânt!

O, du-te, satană, la slujitorii tăi, la cei ce-ți fac voia, la cei ce nu fac cruce asupra ta ca să-ți pierzi puterea ta cea rea! Du-te, căci țara română are biserica lui Hristos în ea de două mii de ani și e țară ortodoxă și are de la Mine două mii de ani de credință și de Dumnezeu cu ea, iar tu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu, iar cetele îngerești vor împlini acest cuvânt! Amin.

O, de mai bine de șaizeci de ani învăț un popor cu acest cuvânt pe vatra neamului român și-Mi scriu cuvântul în carte ca să-l pot împlini, și voiesc să prindă rod cuvântul învățăturii Mele împotriva lui satana, și pentru iubirea Mea în om, în neamul român mai întâi, în țara întoarcerii Mele acum, la sfârșit de timp, și va avea ea nume mare, nume de Noul Ierusalim și se va umple de mângâiere, de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care Se va dărui din destul, precum este scris, și va avea de la Dumnezeu acest neam și va străluci de slavă înaintea popoarelor, căci așa este scris.

Voi, oștiri îngerești, mângâiați-vă și mângâiați în ziua voastră de sobor între sfinți! Eu, Domnul, am gătit vouă așternut de sărbătoare aici, acum, în cetatea cuvântului Meu.

— O, slavă Ție, Stăpâne Doamne, slavă Ție! E cerul plin de mărirea Ta, și e plin pământul și va fi tot mai plin de slava Ta, căci suntem slujitorii Tăi și-Ți purtăm din loc în loc slava, că pe nori de îngeri Te porți, Doamne.

Strigăm peste pământ și peste oamenii de pe el, Doamne, și le spunem lor să ia aminte la Tine, la cuvântul Tău, căci Tu grăiești în vremea aceasta atât de mult, atât de mult cuvânt, Doamne Cuvinte, și duhul satanei va fi strivit de suflarea gurii Tale, de cuvântul Tău, precum este scris.

Voi, copii ai pământului sfințit, ai cetății Noului Ierusalim pe vatra neamului român, grăiește Domnul cu voi ca și cu cei din cer. Întăriți-vă puterile și pasul, căci Domnul vă întărește fiindcă vă iubește. Cereți-I Lui, și El vă va da, iubiților! O, nu vă temeți de satana! El este înfricoșat foarte. E Domnul cu voi, e tot cerul cu voi, iar Maica Domnului Iisus Hristos are țara română în brațe și toți sfinții o sprijinesc în lucrul ei de ocrotire peste acest neam.

Mila de Domnul să se întărească tot mai mult în voi, și în toți cei care se bizuie pe Domnul și pe cuvântul Lui cel sfânt! O, și trebuie împlinit cuvântul, și tot timpul trebuie împlinit, copii ai venirii Domnului. Cereți-I Lui pentru voi și pentru El cu voi și dați-vă unii altora pe Domnul, căci sunteți cei binecuvântați pentru vremea Lui cu voi.

O, Doamne, o, Stăpâne măreț, slavă Ție în toată vremea! Toate cetele îngerești Îți cântă mărirea în frunte cu căpeteniile lor. O, fă bine, Doamne, celor buni și celor drepți cu inima după făgăduința Ta! Amin.

— Cu slavă cerească sunt sărbătorile cetății cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, Mă aplec puterilor cerești pentru slava Mea, căci ele sunt slava Mea.

O, pace vouă, fiilor, că ați gătit aici sărbătoarea îngerilor! Întărire vă dau vouă! Nu vă temeți de numele diavolilor, nu rostiți numele lor, căci diavolul a luat acum un nume cu care dă să-i sperie pe cei fricoși, dar voi sunteți ai Domnului pe pământ, și vă cer acum Eu vouă: grăiți, măi fiilor, numai cuvinte bune, căci lumea grăiește cu limba ei după cum grăiește limba diavolilor de azi. Voi însă vorbiți ca Dumnezeu, că iată cum grăiesc Eu cu voi, iar voi să fiți și să rămâneți asemenea Mie și să nu luați de pe masa duhului minciunii, ci numai ca Mine să grăiți între voi, și să împliniți certând cu limba lucrarea lui satana pentru risipirea ei, o, fiilor.

O, pace vouă, și întăriți-vă duhul și trupul, fiilor! Pace vouă, și lucrați, lucrați lucrarea Mea cu voi! Toate să le lucrați cu rugăciune și cu post!

O, fiilor, fiți tari cu rugăciunea și veți primi din mâna Mea, căci totul este cu putință la Dumnezeu, Care vă călăuzește pe voi. Amin, amin, amin.

Cerul lucrează cu pământul. Cei din cer lucrează cu cei de pe pământ, căci pe pământ este lucrarea lui Dumnezeu în toate vremile. Eu, Domnul, Îmi lucrez ogorul ca tot omul care are pământul și și-l lucrează, ca să dea rod pământul apoi și să aibă omul hrană pe masa sa. Tot așa și Eu, Domnul, tot așa lucrez și Eu pământul, o, fiilor care străjuiți din partea Mea venirea Mea la lucru, la grădină, fiilor, iar voi sunteți la porți, așa cum v-am așezat să stați și să vegheați când vin și să-Mi deschideți când intru și când ies și când iarăși vin, și iată, cerul lucrează cu pământul, lucrează pe pământ, căci pământul trebuie lucrat ca să dea rod, iar Domnul seamănă peste pământ sămânța Sa și aduce apoi ploaie și soare și cald și răcoare și noapte și zi, și toate în slujba rodirii pământului, toate pentru om, fiilor, căci atât iubește Dumnezeu pe om, și caută apoi rod, caută iubire de la om, caută Domnul pentru cei din cer mângâiere de pe pământ.

O, e zi de duminică. În zi de duminică Mi-am început Eu lucrarea facerii ca să dau loc pământului să se ivească și să fie și să-l am de așternut apoi și să fiu cu oamenii pe pământ ca tata cu fiii săi, măi fiilor. O, atât de frumos, atât de măreț a lucrat Dumnezeu lucrarea facerii cerului și a pământului, măi fiilor! Au trecut de atunci mai bine de șapte mii de ani, au trecut ca părerea. Acum două mii de ani am venit să caut rod, dar am fost scos afară din vie. Au trecut și acești două mii de ani și vin cu semănatul seminței împărăției cerurilor, vin din nou, vin și iar vin, și apoi adăp ce este însămânțat și caut rod și aștept ivirea lui, că vremea e pe sfârșite. O, ce aș fi făcut Eu să n-am cum să-Mi lucrez pământul acum, să-l semăn, să-l sap, să-l plivesc, să-l ud, să-l încălzesc, să-l mângâi cu palma Mea, să-i dau de la Mine ca să rodească el, o, și ce puțin rod, ce puțin, fiilor, în vremea asta grea, atât de grea pentru rod!?

O, fiilor, v-am așezat în vremea aceasta înaintea Mea ca să-Mi lucrez lucrarea pe pământ, ca să lucreze cerul cu pământul lucrarea facerii celei noi, cer nou și pământ nou, precum este scris să se împlinească, o, că altă nădejde nu mai este, decât facerea cea nouă, vestită să vină, și nu se putea să nu vin și să împlinesc, o, și greu este să găsesc și să am așternut pe pământ, fiilor, că peste tot a pus omul întinarea lui, despărțirea lui de Dumnezeu, iar Eu nu pot să poposesc cu omul, și Mi-a trebuit așternut curat, înnoit. Așa am curățit Eu acest petecuț de pământ, care poartă pe el acum cetatea Mea de cuvânt, și ca să pot să am casă acum, aici, și apoi lucrare în grădină, că e România grădina Mea cea de la sfârșit de timp și toți cei din cer sunt cu Mine lucrători în grădina Mea, iar Eu iau din ea rod și împart și miluiesc cu multul în toate părțile pământului, numai să fie între oameni să le placă să ia din grădina Mea, din masa Mea și să-și hrănească viața cu viață și să nu le mai placă numai rodul morții, numai păcatul, prin care omul a pierdut casa cea făcută pentru el de Dumnezeu, Raiul, fiilor, o, că n-a fost cuminte, n-a ascultat omul de legea raiului, n-a ascultat, și a rămas el pribeag apoi pe pământ.

E zi de duminică, și e și sărbătoare în mijlocul cetei mucenicilor, care serbează în ziua aceasta pe mucenicul Dimitrie, iar Eu, Domnul, sunt în mijlocul lor, dar sunt aici la voi cu ei, și dulce le este lor această zi de pomenire a sfântului Meu, și-i dau lui glas chiar acum, că-i mare dorul sfinților Mei, fiilor.

O, pace ție cu Mine și cu sfinții acum pe pământ, aici, în grădina Mea de lucru, mucenicule mare, că mare ți-a fost mărturisirea și biruința ta asupra împăraților păgâni, căci slava Mea a fost cu tine și ți-a dat putere să biruiești necredința lor, și iată, plata îți este mare. Hai, așează-ți cuvântul lângă Mine acum, în cartea Mea cea de azi!

— O, numai lângă Tine am dorit să fiu și să lucrez în vremea mărturisirii mele, Doamne iubit de suflețelul meu, care Te dorea atât de mult, cu atâta dor în el. Am fost fiul mai-marelui cetății și am fost destoinic cu firea și cu duhul, iar după tatăl meu am urmat eu și am guvernat cetatea Tesalonicului, și pe ascuns eram creștinul Tău, dar m-am învederat apoi că sunt al Tău cu totul și am fost pedepsit la moarte în luptă cu gladiatorii, cu cei păstrați și pregătiți să-i biruiască sângeros pe creștinii care se mărturiseau ai Tăi.

Te mărturiseam cu putere, Doamne, când un tânăr a venit atunci la mine și mi-a cerut să-l binecuvintez cu numele Dumnezeului meu ca să-l biruiască el pe luptătorul Lie, o, și l-a biruit, Doamne, că i-a luat lancea din mână și l-a străpuns pe cel ce se credea biruitor, și atunci s-a arătat cât de adevărat este Dumnezeul meu și al tânărului Nestor, și am primit noi unul după altul mucenicia, iar trupul meu a fost izvorâtor de mir, de atunci și până azi, o, și așa ai întărit Tu mărturisirea cea despre Tine prin sfinții Tăi, care Te-au iubit și n-au căzut din credință când au fost puși să aleagă.

Le spun eu acum fiilor cuvântului Tău la masa noastră cu ei, și le spun lor așa:

O, aplecați-vă cu recunoștință mare și mulțumiți Domnului nostru Iisus Hristos că n-ați căzut de lângă pieptul Său, că sunteți sub ocrotirea Lui și că vă poartă de grijă cu atâta părintească și frățească iubire, nu ca pe pământ iubire, ci ca în cer, o, că iată cum s-au tras de lângă Domnul și de lângă voi cei care așa au ales să facă cu viața lor și să piardă cum a pierdut Adam raiul. Dar voi, frați iubiţi, aveți grijă mereu de o mare și curată iubire între voi și Domnul, că ea este cea care vă poate ține în brațul Lui pe voi, că El milă voiește de la voi, adică să nu-L scoateți afară din inimă, să nu-L răniți, ci să-L miluiți cu multa voastră iubire, cu care să mângâiați multele Lui rane și să nu pierdeți înfierea, și mai vârtos să iubiți statul cu El și lângă El prin orice greu, prin cruce cât de grea, iar vrăjmașii să se risipească, să slăbească tot mai mult și tot mereu, și să vedeți aceasta voi, și toate prin duhul iubirii voastre pentru Domnul nostru, o, și cătați să iubiți ca El, să iubiți umilința și toată calea ei și toată lucrarea ei, să iubiți ca Domnul, o, fii ai Cuvântului Hristos.

Iar Tu, Doamne mare și scump, răpune puterea vrăjmașă din calea lor mereu, mereu, și ai grijă de ei mereu, că ei sunt mângâierea celor din cer, și sunt așa pentru lucrul Tău cu ei și lângă ei. O, și slavă Ție cu noi și cu ei, Doamne al slavei Tale și al sfinților Tăi, care stau întru slava Ta, spre slava Ta cu ei! Amin.

— Slava Mea vă ține în ea, o, sfinți iubiți ai Mei, că ați iubit umilința, fiilor, ați iubit ca și Domnul vostru. Drumul Meu dinspre cer spre pământ a fost umilința. S-a umilit Dumnezeu, căci omul nu se umilește și nu dă să învețe de la Dumnezeu umilința, nu coboară ca Domnul întru umilință. Am venit pe pământ cu această lucrare și am venit cu umilință, ca să învețe de la Mine cei ce vin spre Mine și să vină și ei la fel, cu umilință și pentru umilință să vină.

Când omul pășește cu pașii vieții lui pe calea acestei lucrări de cuvânt sfânt, și de viață ziditor, când el dă să intre în această casă, în acest popor, și nu știe cum să intre în casă și pe poartă, el este lipsit de cunoștința aceasta și intră cum crede el și stă cum crede el, dacă nu caută să învețe intratul și mersul și lucrul și statornicia apoi pentru orânduiala casei. Și spun aceasta pentru că se poate slăbi mersul celor ce merg și cunosc cum se merge, căci ca să nu greșești față de orânduiala unui loc, trebuie să fie și să poată toți și să urmeze toți la fel, iar altfel se poate ivi neorânduială, slăbire pentru mersul cel cu împlinirea lui toată.

La tot poporul acestui cuvânt, la toți le spun așa: Fiilor, fiilor, dacă voiți să aveți parte până la capăt de această salvare prin această lucrare de cuvânt și de faptă prin cuvânt, stați în mare umilință în lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ. Nu vă arătați nemulțumirea, firea, defectele, neascultarea față în față cu Dumnezeu, Care vine cu cuvântul facerii peste pământ. O, cercetați-vă cu amănuntul și arătați-vă căința, umilința, smerenia inimii mereu, mereu, nu doar când și când, ci tot timpul și în orice stare de pace sau de încercare, și tot o statură blândă să fiți și să aveți voi, și senin să purtați pe chip și pe purtare. Cu iubire să slujiți și cu duhul să fiți fierbinți și plăcuți Domnului, precum este scris, și să se răsfrângă apoi acestea între voi, fiilor, că Eu tot timpul vă privesc, și tot mereu voiesc să Mă mângâi de la voi, să găsesc milă pentru Dumnezeu la voi.

O, iată, acum grăiesc vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu. Pun peste voi binecuvântare mare și multă pentru pregătirea praznicului care vine, al sfinților arhangheli și a toate cetele îngerești, și apoi sosirea la masă a celor ce așteaptă de dincolo masa lor aici, masa de toamnă, și trebuie chemați la masă. Așadar, pregătiți pentru ei și mergeți și împărțiți celor ce veneau în cetate aici în sărbători. Iar voi aici pregătiți așternutul pentru cei din cer și pentru oștirile îngerești, și vor petrece cu voi cei din cer, și voi cu ei, voi, și cei ce vă ajută pe voi de aproape pentru mersul lucrului Meu cu voi, și fiți binecuvântați toți, toți, și pregătiți acum Betanie pentru Domnul, fiilor, că Eu milă voiesc, mângâiere voiesc să am cu voi și de la voi, și tot așa să aveți și voi de la Noi, că lucrarea cerului pe pământ este Duhul Mângâierii, pe El L-am făgăduit și L-am trimis să vină să lucreze, iar Eu stau de-a dreapta Tatălui și lucrăm cu Duhul Sfânt Mângâietorul, cu El lucrăm, cu El suntem și împlinim.

Pace vouă acum, pace, fiilor! Pace vouă și în ziua praznicului îngeresc, cu care vom coborî aici!

Acum Duhul Sfânt Mângâietorul rămâne cu voi la masa frăţească în ziua aceasta de duminică şi de serbare între sfinţi. Acum daţi-vă unul altuia pe Domnul, daţi-vă viaţă din viaţa Mea, daţi-vă vlagă cerească şi lăsaţi Domnului toate grijile, toate, fiilor, că Eu sunt Cel ce port grijă de voi, și de toate câte sunt de împlinit.

Stau şi privesc peste voi. Privesc la lucrul vostru, la masa voastră, la duhul cu care lucraţi unii pentru alţii înaintea Mea, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Mângâiere, mângâiere vă dau acum vouă, mângâiere, fiilor, așez peste voi cu cei din cer, cu care Mă port între cer și pământ. Sunt cu grija de voi zi și noapte. O, zi și noapte sunt cu voi sub sarcini, că sunteți plăpânzi sub sarcini, fiilor, și numai Eu, Domnul, vă întăresc mereu și suflu peste voi cu suflarea gurii Mele ca să vă dau vlagă și ajutorare și sprijin mereu pentru purtarea crucii venirii Mele în vremea aceasta a Mea cu voi și pentru grijile multe care vin să le purtați și să le descurcați cumva și să trecem mai departe cu mersul cel de azi, o, că e greu mersul cu crucea vremii de azi, și mai este și poporul Meu, care trebuie dus pe umeri, purtat cu greurile care vin și care trec, dar Eu dintre cetele cerești cobor putere de mers și cobor mângâiere peste voi, iar Duhul Sfânt vă veghează cărarea.

O, pace vouă, fiilor, și nu vă temeți că sunteți slabi! Când sunteți slabi, atunci sunteți cei tari, nu altfel este cu cel ce poate cu Dumnezeu, iar cei ce sunt tari sunt cei slabi, și de aceea se dau tari, așa cum s-a dat și împăratul cel de demult care a supus sub sceptrul lui ținuturi întinse și robi cu mulțimea, iar când se simțea tare și puternic foarte, a fost doborât de o gâză mică, de înțepătura ei, și n-a mai avut putere împăratul cel tare și a pierit numaidecât, bietul de el și de puterea lui.

O, așa a spus apostolul Meu în care Eu am înființat loc pentru Mine și pentru lucrul Meu prin el, iar el se simțea slab sub fel de fel de slăbiciuni și zicea: «Când sunt slab, atunci sunt tare», atunci Domnul îmi stă în ajutor cu Duhul și cu puterea Sa lucrătoare în largul ei.

O, fiilor, simt strâmtorare mare pentru statul Meu în omul care alege să meargă după Dumnezeu, căci aceasta înseamnă mult să poată omul, nu puțin, o, nu puțin, fiilor, iar omul se mulțumește cât poate el, dar ca să pot și Eu prin el sau pentru el, o, n-am lărgime în el, se simte el cu putere, se simte că poate, iar Eu rămân să pot cu puterea Mea pentru cei slabi, iar cu cei tari simt strâmtorare mare, fiilor. Cei slabi strigă la Mine, Mă așteaptă, Mă doresc, iar Eu sunt Cel milos pentru ei, pentru toți cei slabi, care pot doar să Mă strige, să Mă aducă lângă ei ca să pot Eu pentru ei. Cei tari, cei ce se simt tari nu caută spre Mine pentru ei, și aceștia iau din lume pentru duhul lor și le place aceasta și stau cu lumea și-și fac rost de petrecere lumească, de bucurii cu lumea, de vreme ce ei nu cunosc că lumea e deșertăciunea zilelor omului, și aceștia nu pot fi smulși din lume ca să meargă pe calea salvării lor de la pieirea cu care piere lumea, și pățesc ei ca femeia lui Lot și rămân stâlp de sare, că lumea e sărată de tot, e marea cea sărată și plină de fărădelegi, și nu e lumea ca și turma care merge cu Mine pe calea vieții pe pământ, căci creștinii Mei nu iau din sărătura lumii pentru ei și merg ei fără să guste din vinul ei, și merg cu adevărul pe cale cei ce se dau lui Dumnezeu pe pământ, și nu se uită înapoi spre cetatea blestemată și merg ei spre cele din cer pentru ei, căci ei așa aleg și așa iubesc.

Tot pământul peste tot e tot o Sodomă, dar cei ce se aleg cu cerul pe pământ se trag înapoi și se ascund în Dumnezeu, iar cei trufași ai lumii râd cu batjocură de cei ce se sfințesc pentru Mine și-i numesc înșelați, rătăciți, și tot așa era și pe vremea statului Meu pe pământ în toată vremea Evangheliei Mele lăsată atunci peste oameni și toți trufașii spuneau atunci că Hristos este Înșelătorul, că strică legea, că stă cu vameșii și cu desfrânatele și cu toți bolnavii vremii și că Se împotrivește legii și orânduielii și datinilor lui Israel, și tot așa și azi se nasc vorbe asupra lucrării cuvântului Meu, cum că e în afara Evangheliei și a legii bisericești, o, și cum să nu spună așa cei ce nu cunosc și nu știu că biserica este omul, și apoi locașul în care se adună cei ce iubesc la fel pe Dumnezeu, după învățătura sfinților Mei. Și atunci cine sunt cei duși de nas? Cei ce iubesc pe Dumnezeu cu viața și cu fapta, sau cei trufași care spun că-s duși de nas cei ce lucrează poruncile vieții pe pământ între oameni?

Fiilor, fiilor, e un mare, mare duh de trufie în cei ce zic și cred că îl cunosc pe om. Numai Domnul și omul însuși, numai așa este scris despre cunoașterea duhului și a lucrării omului lăuntric. Tu, însă, cel trufaș, spui: „Lasă că știu eu cine ești, știu eu cine este acesta sau acela”.

Omul plin de sine zice că-l știe el pe om și încurcăturile măruntaielor lui. O, așa fac cei fără Dumnezeu în ei. Inima lor și mintea ușuratică nu-i ajută decât să stea departe de Domnul, căci cel fără Dumnezeu în el cade spre ușurătate, cade spre păcat.

O, omule, o, omule, fugi de ușurătate, fugi de oamenii ușuratici, fugi dacă poți și dacă vrei, fugi și scapă-te din cursa aceasta și caută să-ți faci rost de minte și de cumințenia minții, o, că numai Dumnezeu cunoaște omul, numai Cel ce a zidit omul, iar tu apleacă-te și învață duhul umilinței, duhul care te lucrează la minte și te curăță de părerea de sine ca să-L poți înțelege pe Dumnezeu și să te deștepți, omule.

O, fiilor, e zi de sărbătoare între sfinții cerului și au ei serbare pentru sfânta pământului român, cuvioasa Parascheva, și toți cei din cer se bucură de această zi bisericească pe pământul românesc al odihnei acestei sfinte de pe meleagul românilor, iar Eu, Domnul, așez cuvânt de sărbătoare în carte, fiilor, și vin cu cetele de sfinți, că așa este scris să vin, și am patria Mea de venire pe România, că am ales acest pământ la facerea lumii ca să-l am acum al Meu la întoarcerea Mea de la Tatăl, și l-am sortit încă de la început să-Mi lucrez pe el calea venirii Mele la sfârșit de timp, și se bucură sfinții întru venirea Mea, se bucură de darul acesta mare că-i iau cu Mine și vin și lucrez cu ei peste pământ, o, și e multă mângâiere între Mine și ei, și așa lucrăm, duhul mângâierii lucrăm, o, fiilor, și vă ținem în el pe voi pe pământ, că unde nu poate Dumnezeu pe pământ cu oamenii, acolo e durere, nu e mângâiere acolo, dar cu voi e mângâierea Mea și a sfinților Mei, fiilor, iar cea sărbătorită azi are blagoslovenia Mea să-și așeze cuvântul în cartea Mea cu voi în ziua ei de serbare între sfinți, fiilor.

— Mângâierea, mângâierea, Doamne, aceasta este lucrarea Ta și a sfinților Tăi în preajma celor ce Te iubesc și Te poartă pe pământ între oameni cu venirea Ta cea de azi, cu care-Ți pregătești tainic ziua slavei Tale și a biruinței slăvite asupra lui satana și a omului antichrist, o, și vei fi biruitor, Doamne, iar sfinții Tăi vor birui cu Tine, precum este scris, și iată zi de serbare și de adunare a sfinților Tăi pe meleagul românesc, și toți sfinții se simt români, Doamne, căci Tu ai ales să-Ți lucrezi lucrarea cea de la sfârșit de timp pe pământul român, pe care eu l-am iubit și m-am cerut aici să stau și să-Ți aștept venirea și slava ei cea mare, Doamne, aici, în patria Ta cea de azi, și pe care dintru început ai așezat-o şi ai păstrat-o întâia între toate şi pentru sfârşit de timp, ca şi la început întâia zidită la facerea cerului şi a pământului, şi slavă Ţie pentru această slavă a Ta pe pământul român!

O, şi Te rog, Doamne, cu toţi sfinţii Tăi, pentru lucrarea Ta de acum. O, ai grijă de țara aceasta, și ai grijă cu milă de poporul ei și întoarce-l cu fața și cu mila spre Tine, Doamne, și fă din acest popor apostoli și mărturisitori ai venirii Tale și trezește cu Duhul Sfânt duhul bisericii, duhul turmei, o, și veghează, Doamne, pentru neamul român, că toți sfinții Tăi se simt români, așa cum și Tu ești acum și vorbești pe limba neamului român strigarea Ta de azi, Evanghelia Ta de azi, Doamne, și pe care o așezi alături cu cea de acum două mii de ani, căci Tu ai spus atunci de venirea Ta și de alegerea din nou a Ierusalimului, în locul celui care Te-a alungat atunci, și care și acum Te alungă și nu Te știe de Mesia, dar Tu, iată, ai țară, ai masă, ai lucru mult, Doamne, și slavă Ție în țara română și dă-o pe ea de veste peste tot pământul că aici cu ea ești Tu și aici aștepți biruința cea mare, Doamne, biruința Ta și a sfinților Tăi acum, la sfârșit de timp. Amin.

— O, e mare slava Mea și a sfinților Mei pe pământul român, și totul e păstrat în taină până la ziua descoperirii acestei mari iubiri!

Mă pregătesc să pun putere în voi ca să pot să așez în carte taina lucrării milei, fiilor care-Mi purtați cuvântul când el vine la voi. Eu mângâiere așez peste voi, iar voi lăsați-vă sub ea, măi fiilor. Sunt cu grija de voi zi și noapte și nu se poate altfel, și mult de tot vă port de grijă, fiilor.

O, pace vouă! Grăiți cu Mine tot ce aveți greu de purtat ca să stau cu voi sub sarcini, fiilor, ca să puteți voi prin puterea Mea, căci voi sunteți plăpânzi, dar când sunteți așa, atunci sunteți tari, atunci pot Eu prin voi și pentru voi, atunci pot Eu, o, fiilor. Amin, amin, amin.