Fiilor, fiilor, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în acest nume vin Eu la voi, în acest nume vă grăiesc și vă învăț de la Dumnezeu, iar voi trebuie să prețuiți mult, mult și mereu această unire a cerului cu voi în lucrare, că Eu nu Mă despart de cei din cer când vin cu masă de cuvânt la voi, în grădina în care v-am așezat să slujiți lui Dumnezeu cu viața voastră și cu credința care Mă aduce la voi ca să Mă fac carte pe pământ, carte împărțită de voi, și ca s-o am deschisă în ziua judecății, și pe voi lângă Mine în ziua aceea ca să mărturisiți pentru Mine, fiilor, așa cum au mărturisit ucenicii Mei acum două mii de ani că Eu sunt Hristosul Tatălui și că au văzut ei cerurile deschise, și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului și lucrând cerește în mijlocul oamenilor minunile lui Dumnezeu.

O, am privit peste voi cu părintească iubire și cu milă, fiilor. A trecut prima săptămână a postului mare și am privit cu mare iubire peste cei ce ați iubit întreg ascultarea de părinți pentru vremea cea de post a acestei săptămâni, iar peste cei șovăitori și puțin ascultători am privit cu milă, de vreme ce iubirea lor de Dumnezeu este micuță, ca și frica de Dumnezeu, care dă omului credincios aripi de puteri sfinte pe calea crucii biruinței. O, voi să nu uitați că puterea credinței se măsoară după puterea iubirii, și tot așa și faptele credinței, fiilor, și de aceea Eu am putut mult și multe pe pământ între oameni prin puterea iubirii de Dumnezeu, și care se făcea în cei ce Mă iubeau credință împlinitoare, putere pentru Mine și mărturisire până la cer în cei ce au ars de iubire prin unirea lor cu Mine pe pământ în lucrare cerească.

O, nu oricine poate să fie creștin, fiilor. Îi este ușor omului să se creadă creștin, dar creștin după adevăr este numai cel ce se face creștin prin iubire de Dumnezeu și prin multă lucrare de mărturisire a sa pentru Hristos, după ce înțelege el pe Hristos și marea Lui lucrare pe pământ între oameni, cale făcându-Se Domnul pentru om spre rai, spre locul cel dorit de cei ce știu unde este Domnul și unde trebuie să ajungă ei ca să fie cu Domnul pe vecii apoi, o, și de aceea creștinii râvnitori iubesc această cale, calea crucii, crucea purtată, și așa călătoresc ei spre locașurile Domnului, dar puțini, puțini din cei ce se mențin cumva pe calea creștină înțeleg cum se crede și cum se merge spre acasă, spre locul cel frumos pregătit pentru om când la începutul cerului și al pământului a făcut Dumnezeu raiul ca să-l așeze pe om în fericirea lui, iar Eu de aceea a fost să vin acum iarăși și să grăiesc peste pământ despre această fericire a locașurilor lui Dumnezeu, căci raiul face parte din facerea cea nevăzută a lui Dumnezeu încă de la începutul zidirii lui.

Da, fiilor, să știți că pe pământ nu sunt pătrunse tainele facerii lui Dumnezeu, dar Eu vă deslușesc vouă, ca să știe și cei ce Mă iau de la voi cum să le fie iubirea cea pentru Dumnezeu și credința apoi, ca să poată ei să străbată calea purtării crucii până la intrarea în locașurile Domnului, până în raiul făcut de Domnul la răsărit de Eden, locul slavei Domnului și al suitelor cerești slujitoare acestei slave și lucrărilor lui Dumnezeu toate, iar raiul este tot o mângâiere, farmecul minunii lui Dumnezeu pentru omul cel zidit în ziua a șasea, și pentru care Dumnezeu a zidit toată facerea cea văzută și cea nevăzută.

O, fiilor, calea creștinului nu e ca pe pământ, căci ea e cale spre rai, spre cele ce nu se văd ale facerii lui Dumnezeu, iar pentru această biruință dusă până la capăt trebuie iubire aparte, iubire pentru Dumnezeu și lepădare de sine pentru cel care alege pe Domnul pentru viața sa, că iată, lângă corturile cerești ale slavei Domnului a așezat Domnul grădina raiului pentru cei drepți, care merg după Domnul pe pământ până ce ajung ei în sânul lui Avraam.

O, fiilor, ca și cele de pe pământ sunt și cele ale facerii celei nevăzute a Domnului: palate și grădini, corturi cerești și locuri dulci lângă ele, armonia cea care nu se suie la mintea pământenilor, dar Eu, Domnul, grăiesc la voi ca să învețe de la Mine și cei ce Mă iau de la voi și ca să înțeleagă unde să-și zidească averi netrecătoare în locul de unde a căzut Adam când a lepădat ascultarea de Dumnezeu, porunca cea dintâi, cea despre mâncarea pe care avea s-o mănânce omul în rai, iar Adam n-a ascultat de Dumnezeu așa, și iată, cuvântul lui Dumnezeu neîmplinit de om se numește neascultare de Dumnezeu, iar cel ce nu ascultă este neputincios cu duhul, cu sufletul și cu trupul, și nu trăiește pentru Domnul unul ca acela, și doar vremelnic alege să-și zidească viața, iar la capătul vieții își ia plânsul în primire la vederea locuinței celor drepți, și unde nu poate pătrunde, că n-a ascultat de legea vieții veșnice, căci a știut și n-a ales mersul cu crucea, care dă omului credincios putere mare pe calea întoarcerii acasă, pe calea înspre raiul cel din Eden.

Fiilor, fiilor, după duminica pomenirii căderii lui Adam din rai pe pământul cel văzut al facerii lui Dumnezeu, iată întâia duminică a postului mare, numită ea de sfinți și de părinți duminica ortodoxiei. În această zi de duminică ar fi să se citească și în bisericile din România cartea așezată de sfinți prin descoperirea Duhului Sfânt, cartea rostirii binecuvântărilor și a anatemelor, despărțirea la dreapta și la stânga a creștinilor ortodocși de cei ce nu sunt ai acestei cărări spre rai, ai bisericii lui Hristos așa cum a fost ea la începutul cel de acum două mii de ani așezată să fie și să păstreze până la sfârșit datinile începutului ei.

O, nu mai este despărțirea grâului de neghină, și este amestecat totul la un loc, de nu mai știe omul credincios calea spre Dumnezeu pentru el, și aceasta este vina celor ce stau pe scaun de păstori sugători și lacomi, și care nu poartă grija turmei nepăstorite, și pentru care mila Mea Mă coboară pe pământ Învățător pentru cei lăsați de izbeliște și părăsiți de învățătura cea bisericească și neîmpărțită ea ca s-o trăiască oamenii. De milă cobor, aceasta să știe cei care nu păstoresc biserica Mea, ci doar stau peste ea și o sug de vlagă și atât.

V-am dat povață și lucrare, fiilor, v-am adus de știre să slujiți laolaltă slujba sfântului maslu pentru țara Mea de azi, pentru România, cea atât de robită de duhul cel străin de ortodoxie și de sănătatea cea duhovnicească, și v-am spus să numiți neamul român de peste tot și să cereți Domnului vindecarea lui de păcat și de rătăcire de la calea crucii, iar voi M-ați ascultat și v-ați strâns și ați ridicat spre corturile Domnului slujbă și cerere de vindecare a neamului român, iar acum aveți datoria să atingeți cu untdelemn sfințit neamul român atât cât puteți să faceți aceasta, ca să aibă el parte de ungerea cea vindecătoare, și v-am învățat pe voi cum să împliniți aceasta, că toate vă învăț să Mă ascultați când lucrați cu Mine așa cum lucrează pentru Mine cetele și puterile cerești în corturile cele nevăzute ale slavei Domnului.

Fiilor, fiilor, ungeți țara română în cele patru laturi, ungeți cărările pe unde merg românii, ungeți intrările, ungeți cu mir vindecător, atingând voi peste tot pe unde umblați untdelemnul cel sfințit și vindecător de păcat și de duh rătăcitor de dreaptă credință, iar românii se vor atinge de darul Meu cel vindecător de nedragoste de Dumnezeu, iar voi să ascultați așa, fiilor, că iată, lucrez cu voi pe pământ pentru fericirea celor mulți, care nu știu de unde vine ea și cum îl poate purta pe om spre ea.

O, ce mult, ce mult trebuie frământată pâinea ca să iasă ea o pâine bună și de folos! Tot așa de mult trebuie frământate și inima și viața creștinului care caută spre locul fericirii raiului, că nu oricum se poate intra în rai, ci numai cu ascultare deplină, fiilor.

Iată, să știe toți creștinii care vor cu Dumnezeu pe pământ, și în locașurile cerești apoi, și să știe ei că neamul creștinesc nu trebuie să mănânce în fiecare zi, o, nu, fiilor. Nu trebuie creștinul să-și bată trupul atât de nemilos, căci și trupul are nevoie de odihnă, de curățire de cele de pe pământ supuse stricăciunii, iar aceasta poate numai o credință mare, și ea să-l lucreze pe creștin așa cum este de la Dumnezeu să fie un creștin, care trebuie să dea din zilele lui și lui Dumnezeu cât stă pe pământ, și să-și adune și în cer zile trăite pe pământ, căci învățul are și dezvăț când vrea omul să-și zidească și veșnicia odată cu viața lui cea trecătoare pe pământ.

O, ce durere, ce durere pe îngerii din cer care slujesc pentru oameni după datina cerească! O, ce durere când într-o obşte de ucenici nu sunt toţi la fel în dragostea de Dumnezeu, şi când îngerii slujitori nu au putere deplină în toți pentru viaţa cea cu ascultare a creştinului!

Fiilor, fiilor, pe cât puteţi, daţi din mijlocul vostru diferenţele firii şi ale purtării. Acestea nu vă dau prilejul să fiți una, fiilor. Luați firea ascultării de Dumnezeu toți la fel, ca nu cumva slujirile de la unii la alții să vă facă vouă rău prin duhul nepotrivirii în iubire și în ascultare de Dumnezeu. O, căutați să semănați cu cei din cer în toată clipa, fiilor, și cu toată armonia dintre voi. Fiți fiii dreptei Mele, fiți ai dreptei credințe, că nu-s după dreptate ortodocși creștinii, și e mare amestecare în viața lor de zi cu zi și în slujirea Domnului apoi, și au ei în minte că nu pot mai mult și că asta le este măsura și puterea, și uită ei că voința le dă putere, că Dumnezeu ar fi să fie voia lor, și iată, nu pot cei mulți, nu vor cu Dumnezeu decât cât își aleg ei să vrea și să poată, și greu își mai pregătesc aceștia de bună voia lor odihna cea de rai după truda vieții pe pământ.

Eu, Domnul, Mă aplec acum cu mângâiere mare în fața celor ce au postit după carte în această săptămână, întâia a postului mare, și cu cât le va crește dragostea de rai, cu atât ei vor putea mai desăvârșit și-și vor înflori calea spre rai, spre locul de unde omul a căzut prin nedragoste, prin neascultare acum mai bine de șapte mii de ani, după numărul omului.

Și acum rămân cu voi cu binecuvântare mare pe toată calea postului mare, și mereu vă stau aproape cu masă de cuvânt, cu hrană pentru suflet și pentru putere de duh, fiilor. Vă port în brațul Meu ca pe cei mici și purtați, iar voi, fiilor, creșteți, creșteți iubirea din voi și dați Domnului inima locaș ca să stea în ea, iar Eu vă voi da locaș dulce când vă voi găsi vrednici ca să vă dau.

O, pace vouă, fiilor! Binecuvântați pe Domnul și bucurați-L pe El! Fiți vii, fiți tot mai vii, și vă voi învăța aceasta pe voi ca să știți să fiți vii, fiilor, și să Mă uit la voi și să vă văd așa!

Vă țin în brațe, dar nu pot pe toți, că unii din voi nu iubesc îndeajuns aplecarea, pacea, smerenia și blândețea inimii, frumusețea duhului și a purtării și a cuvântului dulce, și le trebuie acestora schimbarea ca să pot să-i cuprind și pe ei și să se poarte ei apoi după placul Meu.

O, aveți grijă de blândețea și de smerenia inimii, fiilor. Altfel postul de bucate nu vă aduce nici un folos, ba chiar pagubă vă poate aduce, căci duhul rău are cu ce să vă învinuiască apoi dacă are strânsură de la voi.

O, învățați de la cei ce iubesc pe Dumnezeu între voi și țineți-le urma, fiilor! Voiesc să vă am pe toți dragi ai Mei. Frumoși ca Domnul să fiți voi, aceasta vă doresc Eu vouă, aceasta, fiilor, o, și nu este mult ceea ce doresc Eu să fiți voi. Amin, amin, amin.

Pace ție, cetate a cuvântului Meu, și pace vouă, fiilor străjeri și lucrători în cetate!

Ne așezăm în sfat, fiilor. Începem cele șapte săptămâni ale postului mare din an și trebuie să așez peste voi binecuvântare și putere, și acestea se fac lucrătoare prin iubirea voastră de Dumnezeu, care face ușoară ca fulgul toată lucrarea duhovnicească și trupească pentru ea a celor ce iubesc pe Dumnezeu pe pământ, căci fără de iubirea aceasta nu se alege pentru Dumnezeu nimeni, o, nimeni, fiilor. Are, însă, Domnul nevoie de fii, de ucenici iubitori și statornici până la sfârșit, și aceștia sunt cei ce cu iubire ascultă de așezările sfinte ale bisericii Mele și nu tocmesc pentru ele, ci le împlinesc pentru viața lor cea pusă în rânduiala cea pentru sfinți, și care prin sfinți a fost așezată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.

O, pace vouă! Această urare să vă învioreze în toate, fiilor, căci Domnul grăiește vouă, și adunăm pe lângă lucrarea cuvântului Meu de azi pe cei ce așteaptă să vin cuvânt de povață și de binecuvântare în această zi, după care începe prima zi a postului mare și toate celelalte una după alta până la ziua sărbătorii învierii Mele dintre cei morți, fiilor.

Blânzi și smeriți cu inima în toată clipa, aceasta să învățați să lucrați în toată vremea postului mare, dar vă trebuie iubire și ținere de minte, fiilor, ca să vă intre în fire această fire a Mea, căci Eu așa am fost, blând și smerit cu inima am fost înaintea Tatălui și a semenilor. Vă veți îngrijora pentru această ascultare, dar Eu vă dau povață, să-L aveți și să-L țineți pe Domnul lângă voi mereu, adică să vă purtați cu toți cei din jur ca și cu Dumnezeu, blânzi și smeriți cu inima, și aceasta poate numai cine nu caută să fie mai sus, mai mult decât ceilalți, ci mai puțin să fie, și va putea acesta să asculte așa. O, această lucrare împlinită Îl aduce pe Domnul locuitor cu cel ce Îl iubește pe El, și îl ridică pe cel împlinitor lângă Domnul, și iată iubirea care-l face pe creștin să țină post de el însuși, de lume și de diavol și să se umple de cele de sus ale raiului și să lucreze pe pământ aceasta, și iată taina raiului, ea coboară peste voi și vă lucrează și lucrează rai pe pământ, căci raiul este de câștigat de fiecare dintre cei ce s-au ales pentru Domnul.

Fiilor, fiilor, iată ce vă spun: Cel ce iubește pe Domnul nu se mai iubește pe sine, nu mai poate să facă aceasta, căci iubește, și îi este plină de veghe inima pentru Cel iubit. O, dacă Adam ar fi voit să facă aceasta, era altfel astăzi pe pământ, dar dacă el n-a voit așa, hai să puteți voi, măi fiilor! O, nu iubiți nimic și pe nimeni, decât pe Domnul cu toată ființa voastră, și așa să vă fie iubirea dintre voi, iubindu-L pe El prin toate, Lui să-I închinați toate odată cu voi, fiilor, o, și ce rai frumos se poate ivi pe pământ între om și Dumnezeu, între frați și Mine, fiilor, iar Eu în mijlocul lor cu tot ce am Eu de așezat și de lucrat pentru salvarea făpturii care a fost și care este, și care a pierdut raiul din pricina pierderii iubirii de Dumnezeu.

Fiilor, fiilor, nu uitați lucrarea și iubirea raiului. Purtați-vă în toată vremea unii față de alții ca și cum v-ați purta cu Dumnezeu, căci voi nu trebuie să fiți niște oameni și atât, și trebuie să fiți îndumnezeiți, și tot așa să vă și purtați. O, aveți grijă de inimă dulce în voi, de minte sfântă, de simțire cu dor de Mine în voi, de dragoste ca a Mea între frați, și așa să treceți vremea postului mare, că este nevoie de rugăciune cu putere în ea, și apoi cu împliniri, căci cu post și rugăciune se împlinesc cererile cele mari, biruințele cele mari, lumea și ispitele ei și diavolul acestora. Numai așa veți scăpa de ceea ce a făcut Adam în rai, că e vremea harului, de două mii de ani e vremea harului, nu mai e vremea trupului. Vor fi veșnice păreri de rău când păcatele le vor citi pedeapsa pentru ele la cei ce au iubit trupul și atât.

Strig la cei ce trăiesc numai cu păcat zi și noapte și le spun și lor: O, scuturați-vă de păcat, spălați-vă de această tină vopsită ca să placă omului! Deșteptați-vă din pofta trupului și lăsați-vă spre Duhul de viață dătător, căci trupul moare, și va suferi sufletul lui apoi laolaltă cu el. O, nu vă mai căutați trupurile, ele vă dezmoștenesc de împărăția lui Dumnezeu, de odihna care vine. Stați departe unii de alții, căci trupul miroase a păcat și atrage spre păcat. Ba mai mult vă povățuiesc, căci este scris că vremea se tot scurtează și s-a scurtat de tot, așa încât cel ce are femeie să fie lângă ea ca și cum n-ar avea femeie, căci altfel trag spre păcat cei doi, cei mulți și atât de mulți de partea păcatului. Mai este vreme de iertare dacă alegeți ridicarea din păcat.

O, omule fără frică de Dumnezeu, când Îl dai pe Domnul de peste tine cazi în păcat, cazi ca și Adam, și nu uita că Adam a pierdut raiul pentru păcat. Voi, lucrători ai păcatului, vă strigă Cel ce a făcut cerul și pământul și omul! Nu e fericire păcatul așa cum credeți voi, așa cum căutați voi. Păcatul înseamnă cădere, o, fiilor rătăciți de Dumnezeu. O, dacă v-ați vedea ființa și trupul în vremi de păcat v-ați scârbi amar. Iată, vă lipsește iubirea. Pofta nu este iubire, nu vă înșelați. Iubirea înseamnă Dumnezeu, nu omul. Dacă voiți iubire, învățați de la un învățător această taină. Dacă vă iubiți copiii salvați-i de la păcat și de la pedeapsa pentru păcat și dați-le cale de salvare. Deschideți Scriptura și luați din ea îndrumare de la Mine. Eu sunt Iisus Hristos. M-am lăsat răstignit pentru păcatele voastre și aveți datoria să fiți recunoscători și să urmați iubirii de Dumnezeu ca să fiți fericiți în vecii, nu dezmoșteniți de fericirea cea de veci. O, postiți de păcat, de duhul lumii postiți, și postiți de diavolul, nu numai de mâncare și de băutură, o, nu. O, așezați-vă cu umilință în genunchi și cereți lumina învierii să vină peste voi, și nu uitați că a suferit pe cruce Domnul pentru voi. Vă chem, vă aștept, vă iert dacă veniți spre iertare și spre împăcare cu Mine, căci sunteți depărtați de Dumnezeu prin păcat, iar păcatul este moarte, așa este scris.

Binecuvântare și ridicare dau celor ce se scoală din păcat, și Mă dau lor cale de urmat și Mă dau lor iubire. Amin.

Acum, iată, omul cel zidit de mâna Mea din pământ are dorul mare, mare, are milă de Dumnezeu și cere să grăiască în cartea Mea grăirea sa pentru cei de pe pământ. Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am lăsat răstignit pentru salvarea lui și a celor ce au ieșit din el din neam în neam și au păcătuit împotriva lui Dumnezeu cu păcatul lui.

Eu îți dau ție intrare în cartea Mea, căci dorul duhului tău e tot o lacrimă după Mine, e tot o durere sfântă după Domnul Dumnezeul tău. Așadar, apropie-te, răcorește-te, fiule durut al tuturor veacurilor de până acum!

— Lacrima duhului meu a cuprins timpul tot, o, Dumnezeul meu și Făcătorul meu. N-a mai plâns nimeni cât mine, nimeni, decât Tu, Domnul meu. Numai lacrimă Ți-am făcut, și plânsul Tău e mai durut decât al meu, căci Tu ești Dumnezeu, și Te-a usturat și Te ustură iubirea, că numai din iubire m-ai zidit, chiar dacă din pământ mi-ai lucrat trupul, dar ai pus apoi rodul iubirii Tale însămânțat în mine, iar când să rodească iubirea eu m-am luat din mâna Ta și am greșit, că nu Te-am ascultat pe Tine dacă am greșit cu iubirea, ci Te-am părăsit prin neascultare, Doamne, așa cum toți oamenii care nu Te ascultă greșesc, bieții de ei, căci sămânța mea încolțește mereu în urmași, iar Tu ai numai durerea de mângâiere.

O, Bunule și plin de iertare, m-ai zidit și m-ai făcut numai din iubire, iar eu Te-am răsplătit cu durerea care Ți-am adus-o dacă nu Te-am ascultat. Cel ce pierde teama de Dumnezeu pățește așa când nu Te iubește, așa cum am pățit eu, Doamne. Le dau îndemn sfânt să stea departe unii de alții cei ce iubesc trupul, și nu pe Tine, Doamne, căci trupul trage la trup, și numai din pricina trupului cad cei ce cad din Dumnezeu. Te-am auzit adesea cum învățai pe poporul cuvântului Tău și le spuneai lor să treacă din trup în duh. O, învață-i pe toți această taină plină de puterea cea sfântă a iubirii de Dumnezeu, învață-i, Doamne, că ești părăsit de toți cei care nu învață, chiar dacă ei cred că sunt ai Tăi și de partea Ta.

O, am păcătuit. Nu mi-am înțeles păcatul și n-am mai putut să mă ridic din păcat. M-am temut de Tine din pricina păcatului neascultării și n-am mai putut să aleg salvarea mea, ca să rămâi cu mine, Doamne, și nu fără mine, că m-ai lucrat cu mâna și cu Duhul și cu iubirea ca să mă ai de locaș al Tău și de urmaș vrednic, după chipul și asemănarea Ta, dar eu am căzut și Te-am pierdut, și plâng, o, plâng, că toți urmașii mei mi-au semănat, au pierdut măsura tainei lui Dumnezeu și a omului zidit de Dumnezeu, au pierdut aceasta dacă eu am greșit și am căzut.

O, e neputincios tot omul, și cum să nu plâng și să tot plâng așteptându-Te pe Tine să pui în toți oamenii cunoștință de Dumnezeu și dragostea cea pentru Tine, Doamne? Acum două mii de ani, o, ce mare Ți-a fost coborârea, ce mare, Doamne Mântuitor! Ai coborât așa de mult, așa de jos, o, Doamne! O, cine poate să înțeleagă îndeajuns ce a făcut Tatăl cu Tine atunci? Ai venit, ai coborât, Te-ai născut ca omul care moare de șapte mii de ani ca să mori și Tu ca el și ca să intri după el și ca să-l scoli din locuința morților, și, venind acolo, mi-ai dat mâna să mă scoți, și să-i scoți apoi pe urmași, Doamne. O, ce multă, ce mare Ți-a fost mila, și ce multă iubirea, și ce multă mântuirea omului, Doamne!

E zi de pomenire a căderii mele din rai, din brațul Tău, din casa Ta, Doamne, ca să-i trezești pe mulți la duhul căinței și al iubirii de Tine apoi. Ceri milă de la toți, dar dacă nu le e milă de ei, de ranele rătăcirii lor prin păcat, o, nu știu ei să le fie milă de Tine. O, dă-le, Doamne daruri sfinte, dă-le minte pentru ele și pune în inimile lor darul duioșiei care să-i trezească spre milă, și dă-le grija de suflet, de duhul veșniciei, Doamne, că plânsul meu mă doare tot mai greu, mă doare cu cât oamenii stau tot în pierzare și nu-și caută salvarea. O, îndură-Te de mine! M-ai zidit cu atâta iubire. Dă-mi acum pe deplin mila Ta, dându-le oamenilor cunoștința care să-i aducă la crucea Ta, dar cu milă să le dai, că suferința este grea, iar urgia și pedeapsa pentru păcate nu-i aduc la lauda de Tine și îi pierd nepregătiți, nevindecați, Doamne.

O, mi-e duhul frânt în bucăți, după numărul urmașilor mei. O, dacă m-ai zidit, ai milă, și ai milă de cei ieșiți din mine din neam în neam. Mi-e dor de bucuria Ta și a mea, mi-e dor de bucurie, Doamne, de odihna ei cât Tine mi-e dor, iar dorul m-a ostenit, m-a obosit. Au trecut șapte veacuri de dor fără alin pentru el. O, nu numai Ție mă rog, Doamne, ci și celor de pe pământ mă rog. Ei trebuie să fie salvatorii. O, ajută-i să fie! N-ar mai trebui nici o grijă să poarte ei, decât salvarea celor de după mine născuți unii din alții până azi. Duhul Sfânt, cu Care ai zidit lumea să-i cuprindă pe ei pe toți pentru înnoirea lumii, pe care ai promis-o prin naștere din nou, o, Doamne. Îți amintesc de această făgăduință a Ta și iartă-i pe păcătoși pentru ea, căci Tu nu voiești moartea lor, dar întoarce-i la Tine, Doamne, că ei nu pot fără ajutorul Tău aceasta, o, și le dă apoi timp și putere să Te iubească, și să nu Te mai părăsească apoi așa cum eu Te-am părăsit, și așa cum Te-au părăsit fii din acest popor hrănit de Tine, de s-au dus ei apoi în mijlocul lumii cu viața lor, după ce Tu le-ai dăruit calea ca să meargă pe ea, iar ei au judecat pe cale și au căzut în propria lor judecată, că iată, nu s-au deprins să nu greșească judecând.

O, mult, mult aș grăi și n-aș mai sfârși, Doamne. Tu însă ești Cuvântul Care învață și zidește omul, iar eu mi-am mărturisit păcătoșenia și rodul ei. O, iartă-mi rătăcirea în toți urmașii mei, și nu ne lepăda pe noi! Amin.

— Mila Mea să fie cu tine și cu toți urmașii tăi, fiule plâns și plin de suferință odată cu facerea ta. Mila Mea așteaptă să poată omul, dar e neputincios de tot omul. Voi lucra cu duhul facerii celei noi și voi da din Duhul Meu la cei de pe pământ. Ruga ta M-a sfâșiat și Mă sfâșie ori de câte ori Îmi grăiești în auzul celor de pe pământ. Nimeni nu-ți știe arsura duhului, numai Eu o știu, Eu, Făcătorul tău. Mă uit peste chinul cel de șapte mii de ani al neamului omenesc și-Mi crește mila și Mă îndoaie ea. O, de ar fi oamenii de pe pământ să ceară pe Domnul peste ei și peste pământ! O, e departe de Mine omul, nu știe să ceară decât de pe pământ. Plânsul tău numai Eu îl pătrund, Eu, Făcătorul tău. Am voit să nu-l ai, dar n-ai mai putut după ce am făcut femeia și am adus-o la tine s-o cunoști și s-o numești. Ea însă te-a zdrobit, dar nici după aceea tu n-ai mai putut cu Mine. Mă doare această amintire grea, și de care a atârnat apoi destinul facerii. O, strigă-Mă mereu! Și de M-ar striga și cei de pe pământ, ca să pot lucra la rugăciunea ta și a lor!

Fiilor, fiilor, iată de ce e așa de mare taina postului lângă taina rugăciunii! Adam n-a postit în rai, și iată unde duce lipsa postului și a rugăciunii cu post! O, nu uitați plânsul Meu și al celor din cer, și al celor încă așteptând și plângând sub așteptare. Plângeți și voi, o, plângeți și voi de dorul facerii celei noi a lumii, fiilor, dar fiți senini prin așteptare cu nădejde și cu lucrare mare pentru acest timp, ca să vină el pentru alinarea celor din cer și a celor ce încă așteaptă salvarea și descătușarea lor.

O, fiți senini, senini la inimă și la față pentru vremea postului. Cercetați-vă gândurile și vorbirea și iubirea, fiilor. Nu pătați vremea postului, nu fiți uituci de cele ce trebuie să lucrați cu post și cu rugăciune. Dacă ar fi să aveți neiubire între voi, o, să nu vă așteptați să aveți parte de rod prin postire de bucate. Dacă aveți vorbiri deșarte, gânduri deșarte, nedăruire, căinare, iubire de sine, protejare de sine, cârtire, nemulțumire, o, e slabă puterea postului prin acestea. Fiecare să fie pentru celălalt, nu pentru sine, că asta este puterea fiecăruia din voi, și totul din iubire, fiilor, căci cine nu lucrează așa, lucrează păcat, lucrează ce nu este plăcut iubirii de Dumnezeu și de semeni.

O, nu iubiți somnul, nu-l iubiți, ci vegheați, fiilor. Dacă nedormitul vă este o suferință, o, numai suferința vă poate crește mari pentru Domnul, ea, și nu odihna, fiilor, ci jertfa cea plăcută, nădejdea în puterea voastră de la Domnul, nu de la voi, nu de la trup, fiilor.

O, cine vă mai învață mai părintește ca pe niște ucenici? O, ajutați-Mă să vă am și să lucrez cu voi prin post și rugăciune, că iată, țara noastră stă în despărțire de Dumnezeu și n-are sprijin sfânt, iar Eu nădăjduiesc în voi ca să lucrez cu voi pentru țara Mea de azi, pentru România Mea, că în ea vă am pe voi și voiesc s-o facem frumoasă, să fac din ea o floare dulce și plină de mireasmă sfântă, la care să tragă neamurile de pe pământ, că am în ea râul Meu de cuvânt pentru înviere, pentru înnoirea lumii, fiilor.

O, fiți cu gândul numai la Mine, numai la cei din cer, numai la îngerii cei ajutători, numai la puterile cerești, care să lucreze cu voi pentru cele ce sunt de împlinit, că așteptarea e mare, fiilor. Duhul lumii e peste tot, iar voi hrăniți-vă cu Duhul lui Dumnezeu și biruiți lumea așa cum Eu am biruit-o în vremea postului cel de patruzeci de zile, căci în vreme de post sunt biruite ispitele toate și lumea, așa cum Eu, Domnul, am avut de lucrat în vremea cea de post.

Și acum povață să luați pentru post, că vă învăț să stați sub veghe, fiilor, și să lucrați totul cu știre, cu ascultare de cuvântul Meu de peste voi, și să vă fie teamă să lucrați altfel pe cale cu Mine, că e primejdie, fiilor, așa cum ați văzut voi cât i-a primejduit de mult pe cei dintre voi care n-au ascultat așa, și au pierdut cetatea Mea și veghea Mea de peste ei și sunt ei acum răzleți prin locuri primejdioase, prin lume, fiilor.

O, binecuvântată să fie peste voi vremea postului și duhul acestui timp de post până la sărbătoarea învierii Mele, iar atunci să fiți cei biruitori, fiilor! O, așezați-vă sub veghe mare, ca să fiți fericiți și îndreptați mereu, și ca să nu uitați de duhul umilinței cea plină de mulțumire sfântă, fiilor. Eu, Domnul, vă voi însoți mereu cu cuvântul cel veghetor și învățător, voi numai să-l împliniți și să rodiți însutit, așa cum firul de iarbă înfrățește crescând, și pace vouă, fiilor!

Acum cântați Domnului, cereți ajutorul Lui și începeți binecuvântați vremea postului mare. O, nu uitați, rămâneți în brațul Meu, lucrați cele ale cetății Mele cu voi cu multă pace, cu sfântă armonie, cu o frumoasă purtare frățească, cu dulce, cu mult dulce, și totul să fie sfânt, un cer senin să fiți voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Întărire și alin așez Eu, Domnul, pe calea dintre Mine și voi, ca să putem unii pentru alții, fiilor veghetori pentru venirea Mea cuvânt pe pământ. Iată, vin la voi, iar voi Mă faceți carte pe pământ, fiilor. O, pace vouă! Cereți ajutorul Meu în toate și stați de-a dreapta Mea și ajutați-Mi mersul și lucrul și dați-Mi putere să vin să lucrez peste pământ, ca să fiți voi binecuvântații Tatălui Meu, căci Tatăl Mă trimite să vin.

O, e zi de duminică, fiilor, și este scrisă ea în calendar duminica înfricoșatei judecăți și se citește în biserici despre venirea Mea cu judecata și cu dreptatea a toate între om și Dumnezeu. Toate sărbătorile din calendarul bisericesc se pomenesc că au fost ele, și că acum sunt pomenite cu slujbă sfântă, dar sărbătoarea înfricoșatei judecăți urmează să fie, și de aceea trebuie sărbătorită pe pământ această venire a judecății, pe care Eu am vestit-o că va veni odată cu venirea Mea cu sfinții îngeri, care Mă poartă când vin, și când scaunul Meu se va așeza cu slavă mare, și neamurile toate vor fi sortate la dreapta și la stânga, cei ce M-au miluit, și cei ce nu M-au miluit pe pământ, iar la dreapta Mea vor sta cei binecuvântați, care au știut și au crezut că Eu sunt adevărul și că sunt din cer și că am pe pământ lucru mult și mereu, iar ei M-au sprijinit cu milă.

O, ce frumos, ce frumos, fiilor, au așezat peste creștini părinții sfinți datinile și trăirile, viața cea duhovnicească a celor ce iubesc pe Domnul pe pământ! Duhul Sfânt a fost călăuza lor, iar ei s-au făcut călăuză sfântă pentru cei ce iubesc să trăiască sfânt pe pământ înaintea Domnului, iar cei ce pun peste ei rânduiala cea părintească, aceia sunt fiii bisericii Mele, aceia sunt biserica Mea, fiilor, și sunt cei spre care Eu voi arăta în ziua aceea înaintea neamurilor pământului că sunt ai Mei, iar taina acelei zile este mare și mult necunoscută, și numai Eu o am în știre și în lucrare pentru cei ce nu pătrund tainele lui Dumnezeu, dar au credință, au nădejde, au blândețe și duioșie, au simțire de la Dumnezeu și au umilința inimii, și fără să știe ei Eu le pregătesc lor milă de la Dumnezeu și le strâng în vistieriile cerești ajutor mare pentru ei.

Despre credința în Mine a omului, o, numai Eu pot să cântăresc aceasta, nu omul însuși, căci cine măsoară pentru el cuvintele Mele, acela nu are căință, nu are umilință pentru el însuși, nu se simte nevrednicul cel dintâi, o, și e în primejdie un așa suflet. Este adevărat că Eu am spus despre cel ce crede în Mine că are viață veșnică unul ca acesta și am spus: «Cel ce crede în Mine are viață veșnică și nu va veni la judecată, ci se mută de la moarte la viață». O, am spus cuvinte mari pentru credința în Mine a oamenilor, dar am mai spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». Eu despre credința cea lucrătoare am grăit atunci, iar ea este dovedită de om până la sfârșit cu mare statornicie, dar cei ce se schimbă, o, pentru aceștia este altfel, și de aceea nu trebuie omul să se cântărească pe sine în locul Domnului, nu trebuie aceasta nici pentru el, nici pentru altul, căci tainele lui Dumnezeu sunt ascunse pentru un așa om, care nu este cuminte înaintea Mea.

O, fiilor, Eu spun toate acestea ca să vă învăț pe voi întru smerenia minții să stați, și a inimii lipsită de trufie, aceasta pentru smerenie, că mulți își fac singuri socoteli pentru ei înșiși și pentru alții ca ei, dar cei ce sunt ai Mei Îmi lasă Mie judecata a toate, iar ei așteaptă mila Mea și iertarea cea cu milă, căci omul este păcătos, fiilor.

Credința în Mine are umilință mare în ea și în cel ce o poartă pe ea, iar cine vrea să se păstreze în umilință prin credință, acela să nu uite de păcatele sale în toată vremea, de nevrednicia sa, de neputințele sale, și numai așa va fi în stare să nu piardă calea, să nu se ia de la el credința și viața ei și faptele ei pentru Domnul pe pământ, iar în ziua judecății va fi miluit, precum este scris.

O, fiilor, vine și s-a apropiat vremea postului mare, și trebuie să fie post mai întâi cu sufletul, cu duhul, și numai apoi cu trupul, căruia îi trebuie mâncare. Trebuie postit de cuvinte care nu nasc din ele nimic, decât deșertăciunea omului, și trebuie postit de lume, fiilor, de duhul lumii, care stă înaintea fiecărui creștin ca să nu-l lase curat de lume.

O, creștine al cuvântului Meu, am învățat acest popor să nu facă și el ce face lumea, ci să fie deosebit de lume l-am povățuit, iar acest fel de post înseamnă dragoste de Dumnezeu, că nu postul cu trupul îl face postitor pe creștin, ci postirea de lume, de duhul lumii, că lumea e pestriță și e tot mai tainică prin loviturile ei asupra celor ce iubesc pe Dumnezeu pe pământ, iar Eu îl învăț pe poporul cuvântului Meu cum să-i fie postul și lucrul cel pentru post, iar în vremea postului trebuie iubirea de Dumnezeu și multa ei lucrare, și toate se măsoară fiecăruia după cum se poartă cu toți și cu toate cele din jurul lui pentru dreptatea lui Dumnezeu, iar cel ce nu poartă această grijă, acela nu are lucrarea cea întreagă a tainei despre post. Eu, Domnul, am lucrat în vremea de post împotriva duhului lumii, a diavolului și a atacurilor lui, și tot așa și creștinul trebuie să lucreze, căci lumea și duhul ei trebuiesc biruite cu îndrăzneală ca și Dumnezeu, și iată taina și puterea credinței lucrătoare prin iubire, aceasta îl așează pe om înaintea Mea pentru viața lui cea veșnică apoi, precum este scris.

Voi, cei care Mă căutați în acest râu de cuvânt, o, învățați de la Mine cum să biruiți lumea, fiilor. V-am povățuit cu milă să fiți și să rămâneți ai Mei, și v-am rugat să închideți și să nu deschideți fereastra spre lume, că iată ce pacoste s-a abătut peste oameni pe pământ, ba și peste creștinii acestui cuvânt, care n-au voit și nu voiesc să asculte povața Mea. O, nu deschideți fereastra spre lume, și curățiți-vă de lume, fiilor, căci omul este slab, iar Eu vă spun: îndrăzniți să biruiți lumea, că iată ce milos vă învăț Eu pe voi împotriva vrăjmașului vostru!

Iubiți să stați sub veghe, fiilor, adică să nu ieșiți de sub învățătura Mea de peste voi, căci dacă nu ascultați sunteți judecați de neascultarea voastră de Dumnezeu și pierdeți binecuvântarea cea de-a dreapta, fiilor. Am adus veste aici pentru cei neascultători cuvântului Meu și am spus că acei care se uită pe fereastră spre lume sunt aceștia ca unii care ies pe drum în mijlocul lupilor sfâșietori și învinuitori apoi, sunt cei care umblă singuri prin lume ca și cei de pe drumul plin de oameni și pierd veghea de peste ei.

O, cea mai mare veghe este ascultarea, iar neascultarea îl scoate pe om de la Dumnezeu, fiilor. De aceea am spus să aibă creștinul îndeletniciri sfinte și să le lucreze cu dor, nu oricum, și fiecare clipă s-o câștige pentru frumusețea sufletului și a Domnului în sufletul său, ca nu cumva alte doruri să-și facă cuib în inima celui ce Mă alege de cale a sa pe pământ.

O, nu e de glumă cu veghea cea pentru viață, fiilor. Așadar, umpleți-vă sufletul cu hrană de sus, cu iubire de sus, cu petreceri sfinte, cu pace multă în ele și între suflete apoi, și așa să petreceți vremea, și mai ales vremea postului mare, și așa să-Mi stați fii ascultători înaintea Mea, ca să vă pot da Eu tot ajutorul cel pentru mersul Meu cu voi, și al vostru cu Mine, și să-i binecuvintez pe toți cei care cred în Mine și în cuvântul Meu de azi cu voi, cercetându-vă ei pe voi pentru Mine și luându-Mă de la voi pentru ei, că de nepătruns sunt tainele lui Dumnezeu pentru mântuirea multora, o, fiilor.

Vă am în grija Mea mereu, vă povățuiesc mereu, vă am simbolul Meu pe pământ, fiilor, iar voi stați cu degețelul pe cartea cuvântului Meu și purtați grijă de împlinirile pe care vă dau să le lucrați, căci Eu la voi vin, și cu voi împart truda și nu vă las sub greu, iar tainele Mele cu voi au putere, și mulți vor avea parte de mângâiere prin lucrarea Mea cu voi, prin multul Meu cuvânt de peste voi pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.