Acest cuvânt este Dumnezeu, sunt Eu, Cuvântul Tatălui, Cuvântul Care a făcut cerul și pământul și omul, văzutele și nevăzutele lui Dumnezeu.

Eu sunt acest cuvânt, cuvântul care grăia cu omul în rai, cu Moise pe munte, cu Avraam, cu Isaac, cu Iacov, cu David, cu profeții, cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani și cu toți cei care au avut darul să audă cuvânt de la Dumnezeu.

Eu sunt acest cuvânt și azi, și până la sfârșitul timpului, căci lucrarea dată Mie de Tatăl este cuvântul și împlinirea lui apoi, fără ca să treacă vreo iotă din el, ci, din contra, să se împlinească, precum este scris.

Și acum se deschide cartea cuvântului Meu din vremea aceasta și așez în carte praznicul împărătesei cerului și a pământului, mama Mea Fecioara, prin care am venit de la Tatăl pe pământ prunc născut, și am crescut om desăvârșit și am împlinit lucrarea dată Mie de Tatăl, condamnarea Mea la moarte pe cruce pentru salvarea omului care ar fi să Mă cunoască de Dumnezeu adevărat, venit de la Dumnezeu pe pământ, iar cine știa Scripturile a primit putere să creadă în ele și să se facă fiu al lui Dumnezeu. De atunci Eu, Domnul, păstoresc și zidesc tainic împărăția lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii și pe fiii ei, pe cei cărora Tatăl le-a dat darul credinței, cu care ei Îl primesc pe Domnul Făcător al lor.

Pace vouă, o, pace vouă în zi de praznic sfânt, fii ai cetății cuvântului Meu pe meleagul neamului român! Când vin la voi cuvânt în cetate Mă anunț cine sunt. Când vin la voi cuvânt vin în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și-Mi așez între voi cuvântul, iar voi îl scrieți în cartea Mea cu voi, căci grăiesc ca să Mă auziți și să-l scrieți, fiilor.

De ce, oare, așez Eu această deslușire a lucrării cuvântului Meu și a celor cărora Eu, Domnul, le dau în grijă grăirea Mea cea din vremea aceasta? O, pe cât de primejdios este din multe pricini să vi se dea vouă cinstire aparte din partea celor ce cred cuvântul Meu de azi, tot atât de primejdios este să vă disprețuiască, să vă defaime, să vă bănuiască, să vă învinuiască, să facă așa cu voi cei ce vă știu pe voi ai Mei. Eu, Domnul, Mă așez atunci numaidecât între voi și ei ca să primesc Eu tot ce aruncă ei în voi, căci voi sunteți cărarea venirii Mele cuvânt pe pământ, așa cum Eu v-am pregătit și v-am așezat să stați și să Mă primiți, iar dacă voi le-ați face voile ca să vă aibă de partea lor, o, voi n-ați mai putea fi cărarea Mea din cer pe pământ și aș fi fără de sprijin ca să vin să-Mi așez cuvântul pe pământ, și apoi împlinirea lui.

Hai să ne așezăm și să lucrăm în zi de praznic împărătesc pentru mama Mea Fecioara, și hai, mama Mea, să punem masă de cuvânt și de amintire a lucrărilor lui Dumnezeu pe pământ, după ce Eu am venit de la Tatăl Fiu al tău acum două mii de ani. Ai sărbătoare cu părtășie românească în ziua de amintire a venirii tale lângă Mine în cer, după ce ți-ai sfârșit mersul printre oameni, căci tot în ziua aceasta din an s-au suit la cer domnul țării, Brâncoveanu și feciorii lui și sfetnicul lui, toți muceniciți pentru credința cea din străbuni, o, și te bucuri pentru ei, pentru iubirea lor de Dumnezeu, mama Mea.

O, auziți voi, cei ce stați în numele credinței în Dumnezeu pe scaune de păstori? Auziți mărturisirea credinței Domnului țării? El și băieții lui și-au pus capul spre tăiere și nu și-au lepădat credința cea din străbuni. Semnul lepădării de credință n-ați dat să-l cunoașteți și să vă feriți să trădați străbunii și pe Dumnezeu. Acest semn a fost făcut cunoscut prin Scripturi acum două mii de ani și iată, este scris că după acest semn urmează antichrist să lucreze, și să se arate potrivnicul cel din întuneric. O, n-ați vegheat, și nu dați să vegheați. Nu veți avea nicio bucurie, ci numai pătimire din partea acestui vrăjmaș ascuns acum.

Iată de ce Eu, Domnul, vin cuvânt pe pământ odată cu lovitura cea mai grea decât în toate timpurile asupra bisericii Mele din partea acestui vrăjmaș pitit încă! Vin pe pământ cuvânt și tot vin, iar suflarea gurii Mele îi tot taie calea precum este scris, și va fi nimicit prin cuvântul Meu, el și toți slujbașii lui antichriști, iar voi atunci veți purta rușinea cea mai grea pentru lepădarea de credință, pentru supunerea pe care o dovediți în fața vrăjmașului vostru ascuns, dar încă vă mai rog, vă mai cer să vă sculați cu puterea crucii Mele și să chemați la luptă puterile cerești ca să-l biruiți voi pe antichrist, nu el pe voi, nu el, auziți?

Eu, Domnul, încă vă mai strig, și îndelung vă strig, ridicați-vă ca David și retezați puterea duhului potrivnic și scoateți turma Mea de la pierzare și veți fi scriși în cer ca Brâncoveanu, ca biruitorii fiarei. Eu cu cuvântul fac biruință ori de câte ori trebuie biruință. Biruiți și voi prin cuvântul Meu. Numai să văd că ascultați, iar Eu vi-l dau în mână pe vrăjmașul cel ascuns. Îndrăzniți și nu uitați, Eu am biruit! Biruiți și voi! Amin.

O, mama Mea, iar și iar am rostit îndemnul la luptă asupra lui antichrist. O, cât aș vrea să vrea și ei, mamă.

— O, Fiule Iisus, vin semnele cele înfricoșătoare, cărora nimeni nu le poate ține piept, niciun vrăjmaș, Fiule scump. E greu, știm, dar Tu ești Biruitorul Cel îmbrăcat în Tatăl, Care Ți-a dat toată puterea în cer și pe pământ. Vrei însă și creștinii să fie biruitori și de aceea vii și-i îndemni la veghe, la luptă, căci vrăjmașul este fără de milă.

Voi, copii ai credinței, bizuiți-vă pe Domnul și îndrăzniți împotriva necredinței cu Hristos în față! Hai la lupta cea mare! Treziți-vă, creștini români, ca să vedeți norul și să biruiți cu post și rugăciune, precum este scris, iar voi să fiți biruitori. Așa vă hărăzesc eu vouă în ziua mea de praznic sfânt.

Așa, Iisuse, Doamne, așa să se împlinească biruința cea de partea creștinilor adevărați de pe pământ. Amin.

— O, mama Mea, Eu asta doresc și aștept: să fie adevărat creștinul, că numele de creștin nu are putere ca viața de creștin. Iată, am spus poporului cuvântului Meu să nu stea fără veșmânt de creștin, fără chipul cel dat de Dumnezeu. Omul creștin trebuie să se uite la Mine, nu la lumea cea păcătoasă. Creștinul trebuie să poarte barbă și port de creștin, nu de lume, și hrană ca în rai, nu ca lumea mâncătoare de carne și de toate cele de pe pământ, care nu sunt pentru creștinii lui Hristos, și trebuie rânduiala cea de post și de rugăciune, așa încât în vremea cea grea să Mă aibă de partea sa creștinul și să-l cunosc și să-l ocrotesc ca pe copilul Meu, că dacă-l găsesc în lume sau asemănându-se cu lumea îl las în bătaia urgiilor care vin pentru necredință, că nu e niciun păcat mai greu ca necredința, ca lepădarea de credință, mama Mea.

Mi-am pus la adăpost poporul cel pregătit prin cuvântul Meu. Îl învăț mereu să stea în ascultarea de povața Mea, căci Eu l-am pus deoparte ca să-l am sămânță nouă pentru nașterea din nou a lumii, ca pe vremea lui Noe facere nouă, mama Mea.

O, fii ai cuvântului Meu, așa vă păstrez Eu pe voi, că lumea de azi și-a ales pierzarea fiilor ei, despărțirea de Dumnezeu și putere de partea lui antichrist, care vine să-și ia rodul și să-l piardă apoi odată cu el, precum este scris.

O, fiilor, cuvântul Meu trebuie dorit de voi așa cum îl doresc sfinții și îngerii în cer, și trebuie să-l iubiți și să vă zidiți prin el, fiilor. Să Mă iubești, fiu creștin, și să nu fii rece și nepăsător de glasul Meu de peste tine, că vin de lângă Tatăl ca să te adun cum își adună cloșca puii să-i încălzească și să-i învețe să mănânce și cum să mănânce, că dacă tu nu stai sub cuvântul Meu, sub mantia Mea, te înveți să umbli și să te pierzi de sub aripile Mele și să nu-ți mai placă de dragostea cu care vin să ți-o dau și să te înveți de la Dumnezeu să iubești, fiule creștin. Cei ce M-au iubit și Mă iubesc în acest cuvânt sunt cei ce se hrănesc cu el și îl împart cu frații, iar altfel nu este iubire de cuvântul Meu.

O, dacă nu veneam pe pământ cuvânt învățător mai puteam să-Mi ridic spre credință și spre faptă un popor? Cum s-ar fi putut aceasta dacă nu dădeam păstorire celor ce veneau să Mă ia din acest izvor și să Mă creadă că vin pe pământ Păstor și împlinire de împărăție cerească prin credința celor cărora le este dat darul să creadă?

O, fiilor, nu căutați fără cruce, nu căutați mângâieri, nu poziții, nu laude, nu bucurii, nu aplecări și închinăciuni din partea lui Dumnezeu și a semenilor. Căutați facerea voastră dacă vă apropiați, că iată, mulți n-au primit-o, n-au căutat-o și au rămas pitici de tot sub duhul de sine, duhul trufiei care te face să fii nemulțumit de Dumnezeu și de frați. Facerea omului este o lucrare care nu se sfârșește niciodată. Ea îl lucrează pe om cu fiecare pas al vieții lui, dacă se împacă cu ea cel care vine la Dumnezeu, Făcătorul omului.

Nu știe creștinul să stea la facere, nu-i place facerea, umblă de colo-colo și are grijă de păcatele altora și atât. Cel ce ia pe limbă păcatele aproapelui său ca să le poarte de colo-colo, face aceasta pentru că el este atât de păcătos de nu-și mai poate socoti viața lui abătută și pierdută de pe calea vieții. Cel plin de păcate nu mai are grijă de păcatele lui, și are ce are cu ale aproapelui său, căci așa îi cere mintea lui cea fără de umilință, fără de adevăr. Frații lui Moise, Aaron și Miriam, ațâțau poporul împotriva lui Moise și au biruit, dar a pierit acel popor, pentru că Eu, Domnul, prin Moise lucram, nu prin frații lui, care îl învinuiau pe el, ridicând asupra lui pe poporul Israel. O, așa fac și cei de azi, care se cred făcând parte din poporul cuvântului Meu, dar Eu îi întăresc mereu pe cei prin care lucrez să vin cuvânt pe pământ, că din părți se lovește în ei cu viclenie pentru nemulțumiri, că așa e pe pământ, e nemulțumit, e trufaș omul care nu are lepădarea de sine, care-l face frumos ca Dumnezeu, și iată, e urât la Dumnezeu cel plin de mintea sa.

Vă rog pe voi în ziua aceasta de părintească povață peste voi, fiilor care luați din izvorul Meu de cuvânt, o, nu mai lucrați la două capete, și cu cei ce hulesc după plecarea dintre frați, și cu cei rămași pentru credincioșie lângă izvor. O, nu vă faceți singuri rost de rușine. Toate se descoperă, toate, că așa face Dumnezeu să descopere toate. Nu trage nimeni de voi nici în sus nici în jos, dar fiți cuminți, nu ridicați cuvânt de judecată pentru nemulțumirile din mintea voastră și împrumutate unii de la alții. Am tot așteptat această clipă ca să pot să vă vorbesc și să vă povățuiesc pentru cele lucrate urât de voi, de unii din voi. O, de ce vorbiți voi între voi de lucrarea cuvântului Meu? Aveți îndoială? Nu-i nimic dacă așa alegeți, dar de ce împărțiți în jur mintea voastră ca să slăbiți suflete neputincioase? Vă jucați de-a v-ați ascunselea ca să împroșcați cu otravă în părți. Sunteți atâta de greșiți, atâta de urâți din pricina lipsei de minte din cer, din pricina cârtirii, a bârfei, a necredinței, a ușurătății. Vă luați dreptul să răniți mersul spre Domnul al celor slabi și neputincioși cu firea și cu mintea și fără de statornicie pentru sfințenie. Sunteți de plâns. Vă amestecați cu cele ce nu sunt pentru voi. Vai vouă! Este cineva care a lucrat așa asupra lucrării cuvântului Meu și e acum între cei bolnavi cu mintea strânși grămadă deoparte, și vă spun aceasta ca să vă povățuiesc spre cumințenie de minte, căci acest cuvânt este Dumnezeu, o, fiilor.

E zi de căință și de povață sfântă. Umblu la statura celor care iau de la izvorul Meu de cuvânt, căci unii din ei Îmi trimit dureri. Mă uit și peste cei care s-au tras afară, că iată, nu stau cuminți ca să nu le fie rău, ba, din contra, caută să-i clatine pe cei cu credință și care caută să poată pe mai departe pe calea cea grea a crucii Mele, căci vai celor fără de cruce!

Voi, cei care ați plecat de dorul plăcerilor, o, nu vă jucați cu cuvintele gurii voastre. Eu văd că nu vă temeți, dar Eu, Domnul, vă spun vouă: temeți-vă de Dumnezeu! V-ați pierdut mintea cea frumoasă pentru că Eu am ridicat de peste voi darul credinței, căci acest dar îl au doar cei care au lepădare de sine, iar voi nu aveți, fiindcă aveți iubire de sine și nu-L iubiți pe Dumnezeu din pricina aceasta.

Vă dați la bârfă despre taina venirii Mele cuvânt pe pământ și vă jucați cu focul și nu știți ce faceți. O, cât vă dați de grozavi! Ar fi să vă uitați la voi înșivă cum ați ajuns după ce M-ați dat din viața voastră, și atât de urâți sunteți acum fără Ființa Mea în voi, fără cuvântul Meu, pe care acum îl huliți ca pe o minciună.

Plăcerile trupului sunt căderi din har, sunt despărțire de Dumnezeu, sunt plata cea rușinoasă pentru păcatul trufiei, căci cine are trufie în minte este orb pentru mustrarea de sine, orb față de umilința cea pedepsită în om pentru păcatul trufiei din minte. Necredința omoară de tot viața Mea în mintea și în fapta omului, și nu mai este creștin cel care se joacă de-a căderea din har. Vi s-a sluțit frumusețea, v-au doborât slăbiciunile și nemulțumirile cu care vă tot acoperiți ascunderile și viclenia, de care aveți atâta nevoie acum și mereu. Iată, vine clipa să Mă slăvesc cu multul prin fiii poporului Meu cel lucrător pentru Mine între oameni, iar voi nu mai sunteți, și sunteți cu fiii lumii și v-ați pierdut păsarea de suflet ca fiii lumii, care, neavând ce să facă se duc la sala de sport și-și chinuie trupul după pofta lui satana și râde tot iadul de cei pierduți și fără de lucru sfânt pe pământ. O, ce voi face cu aceștia, ce va fi, oare, cu ei?

Îmi ușurez durerea când dau să vă spun că Mă doare și ce Mă doare. Vă spun vouă, celor ce-Mi știți durerea, și de unde vine ea, și le spun și celor ce-Mi fac dureri, să le fie milă le spun.

E zi de serbare dulce și stau cu puterile cerești în uimire pe lângă voi și vă țin sub mantia Mea, fiilor din cetatea Mea cu voi. Vă rog pe voi acum să mergeți mai departe cu lucrul cel sfânt peste poporul adunat, că aș vrea, fiilor, aș vrea să știe cei care se vor alături, că lucrarea facerii omului este ceea ce trebuie să caute cei care se apropie de taina Mea cu voi, de izvorul cuvântului Meu de Păstor din cer.

Punem masă de pomenire și avem oaspeți ai zilei pe mucenicii pentru credință, pe Vodă Brâncoveanu și pe fiii lui, pildă după care ar fi să urmeze tot neamul ortodox și să biruiască prin unire pe vrăjmașul credinței sfinte.

Mama Mea se apleacă și vă strânge aproape ca să vă dea din duhul ei vouă, celor ce stați la masa de azi a praznicului ei.

O, fiilor, primiți păstorirea Mea peste voi. Aș vrea să pot să vă iert de tot ce ați greșit cuvântului Meu, numai că va trebui deslușire întreagă a celor greșite de voi, și aplecare cu umilință. Iar cei prea greșiți, o, să nu vorbească, ci să asculte cuvântul Meu și voia Mea și hotărârea Mea față în față cu greșelile lor, o, că-Mi este greu pe pământ cu cei care greșesc fără de îndreptare, fiilor.

Acum, binecuvântată să fie masa de pomenire și de prăznuire și bucuria, chiar dacă e rănită bucuria din Noi și din voi, căci vremea așa este acum.

Voiesc, fiilor, să vă pătrundă pe voi povețele Mele de azi pentru voi, iar Eu să pregătesc mereu povețe vouă, că multă, multă facere trebuie pentru creștini ca să fie ei fii ai acestei lucrări de cuvânt.

Iar voi, cei ce-Mi așezați cuvântul în carte, feriți-vă de lovituri, de duhul din om, de tulburările care dau să vă doboare, și stați sub ocrotirea Mea, că numai Eu vă știu durerea, și numai voi o știți pe-a Mea, numai noi, numai Eu și voi, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt, și sunt învăluit în cuvânt și stau pe nori deasupra și binecuvintez cetatea cuvântului Meu de pe pământul român și pe cei ce veghează în ea pentru venirea Mea ca să-Mi așeze ei în carte cuvântul când îl grăiesc din nor.

Cuvântul Meu este păstor, este învățător, și cine învață din el are de sus înțelepciune și crește mare pentru Dumnezeu și pentru lucrările Sale între oameni, și așa Îmi zidesc Eu în zilele acestea pe pământ un popor peste care Îmi așez împărăția Mea, și cu care Mă împart peste pământ cuvânt ca să păstoresc cu el, ca să fiu Învățător celor ce-Mi primesc povața și se pregătesc să-Mi fie fii ascultători, și e ca la școală, și unii nu se silesc să învețe și să iasă mari pentru cer și pentru Dumnezeu, iar alții învață frumos și mult și cresc și iubesc să crească, iar Eu, Domnul, îi așez la lucrul Meu de trebuință ca să am cu cine să-Mi împlinesc Scripturile care mai sunt, și lucrez așa cum am lucrat acum două mii de ani, de Mi-am ridicat cu slava învățăturii Mele pe ucenicii Mei de atunci și am așezat cu ei împărăția Mea pe pământ și a crescut ea în mulți apoi până azi prin cuvântul Meu de Păstor și am spus atunci: «Fericiți cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc pe el». Amin.

Grăiesc atât de apropiat în zilele acestea, cum niciodată n-am lucrat așa de blând, așa de aproape, așa de duios, așa de cald, mai Păstor decât oricând ca să-Mi pot pregăti pentru venirea Mea pe cei ce ascultă cuvântul Meu și îl păzesc pe el, o, și sunt frumoși cei crescuți cu slava Mea de cuvânt, și cu care Eu Îmi împlinesc și Îmi așez pe pământ Scripturile cele de apoi, căci Îmi trebuia credință ca să fac aceste împliniri mari și așa de mari, și așa am lucrat și acum două mii de ani peste ucenicii Mei, care au crezut în Mine pic cu pic, pas cu pas, și am lucrat cu ei lucrarea Mea de atunci, cu care Tatăl M-a trimis ca s-o așez pe pământ, și totul prin credință.

În zi de praznic împărătesc Mă apropii cu slava Mea de cuvânt și-Mi las grăirea peste cei care au de vegheat turma creștină ca să nu fie ea sfâșiată fără de veste de lupi, de vrăjmașii dreptei credințe, și-i rog pe ei să se aplece la glasul Meu de Păstor și să-Mi deschidă să-i păstoresc pe ei, căci s-a stârnit furtună mare și tot mai mare și se tot apropie amenințare din partea celor fără Dumnezeu, și cu lucrare de lup care-și ascunde pielea și glasul ca să nu se știe că e lup, și dau aceștia să-Mi tragă turma dreptcredincioasă afară și să piardă ea cărarea și împărăția Mea și a ei, căci duhul geloziei e mai amar ca moartea, precum este scris, dar Eu sunt Păstor trimis de la Tatăl Savaot în vremea aceasta de ură mare a omului antichrist, care nu mai are odihnă de mult, de mult, și stă gata să-Mi zădărnicească venirea și să-Mi dărâme de la temelii toată zidirea, toată așezarea împărăției Mele, toată truda Mea și a celor lucrători cu Mine prin vremea celor două mii de ani de turmă creștinească, după datini viețuitoare ea, și iată, iau puterile cerești și, stând în mijlocul acestei slave, grăiesc și așez în scris grăirea Mea și-i fac trimitere spre cei ce au lucrare de veghe peste turma creștină și-i înștiințez ca să Mă audă că le grăiesc și le spun lor așa:

În zi de praznic împărătesc stau pe norul slavei Mele ca pe Tabor acum două mii de ani și-Mi spune Tatăl să vă grăiesc vouă, iar voi să ascultați de cuvântul Meu așa cum a lăsat El cuvânt ceresc atunci și a spus: «El este Fiul Meu iubit, de El să ascultați!».

Așadar, deschideți voi Scripturile și citiți în ele și vedeți cu ochii mari vremea lui antichrist și vremea voastră, după cum lucrează el peste voi, și vedeți și plata cea rea a lucrării antichristului, căruia tot timpul Eu, Domnul, îi tot ucid cu suflarea gurii Mele planurile și obrăznicia cu care el se întinde până la scaunul lui Dumnezeu și-i spun lui și acum: Ajunge!

Papa de la Roma, acest nume și cap străin, fugarul cel de acum o mie de ani din turma bisericii Mele, o, să nu fie numit acesta cu nume de tată, el și urmașii lui numiți așa, că nu e cu dreptul să fie numit așa, căci Scriptura spune să nu numiți pe pământ tată pe nimeni, căci Unul este Tată, și este în cer Tatăl, iar cei de pe pământ să se numească frați, așa este scris, nu altfel.

Voi, cei care aveți lucrul veghii peste turma creștină, fiți părinți iubitori de turmă, nu trădători, nu furi, nu lupi, așa vă învăț, așa vă păstoresc să lucrați. Nu căutați să vă deprindeți cu această lucrare vicleană, nu vă luați după satana, după tatăl minciunii, după vrăjmașul vostru și al turmei Mele. Nu vă luați după niciun cap de pe pământ, căci voi aveți în cer părinți sfinți, străbuni bravi, care v-au lăsat moștenire sfântă, și pe care voi s-o păziți de lupi apoi. Vegheați și iar vegheați ca nu cumva să pățiți și voi ca patriarhul român care n-a vegheat acum o sută de ani și s-a lăsat înșelat de antichrist și a fost culcat la pământ gardul viei Mele, căci a venit antichrist și l-a momit pe patriarh să scoată zile de sfinți din calendar și să răstoarne sărbătorile sfinților cerului și să le mute după placul lui, o, și voi nu știți soarta celui ce n-a vegheat atunci, dar o știu Eu, Domnul, și vin la voi să vă înștiințez că vă paște și pe voi prăpastia în care a fost îmbrâncit soborul bisericii de acum o sută de ani când a biruit antichrist cu pasul lui păgân și a tot biruit apoi pic cu pic, iar acum dă iar să strice și mai mult așezarea cea din părinți a bisericii Mele și să faceți frăție cu el. O, nu! Voi nu aveți Dumnezeu? Voi n-aveți strămoși și părinți sfinți? După ce cap să vă luați și să dărâmați fără de veghe?

Să știți că turma e îngrijorată pentru ceea ce dați să vă învoiți după placul vrăjmaș, căci voi vreți să dați pe Dumnezeu deoparte și să slujiți planului potrivnic, și care nu știți de unde vine, căci dați să faceți ce spun solii lui antichrist, iar voi îngăduiți aceasta când el stă pitit de voi și vă trimite vouă prin soli ceea ce ar fi să faceți. O, de ce nu vă treziți? Treziți-vă, vă spun! Lepădați din inimă și din minte păcatul trufiei, lucrarea care nu vă lasă să vă aplecați și să ascultați de la Dumnezeu.

Vă păstoresc, nu vă mustru, o, nu. Trufia voastră însă e prea multă ca să vă aplecați mintea și inima apoi, căci vă credeți cu nume mari între slujitori și nu aveți voie să vă aplecați de mari ce ați fost așezați de oameni peste oameni ca să-l girați pe cel mai mare ca voi peste voi și peste gloata oarbă cu credința și cu înțelesul adevărului lucrurilor.

Mustrarea Mea spre voi este iubirea cu care Mă aplec să vă vindec de trufia din minte, de păcatul cel mai greu, care vă ține în moartea păcatelor de moarte, șapte la număr, și pe care voi le știți așa de bine dacă sunteți așa de învățați cu ele zi de zi în orice loc ați fi și ați sta, căci trufia este lucrarea atâtor suflete care doar atâta au învățat să facă și să poată, și doar disprețuirea de sine v-ar mai putea trezi pe voi ca să doborâți prin lucrarea ei trufia din voi, și care Mi-ar da Mie loc și ființă în voi apoi.

Iată ce vă spun: Dacă voi vă veți apleca și veți schimba iarăși ca și acum o sută de ani rânduiala serbărilor sfinte, de data aceasta Paștile Domnului și toate serbările care țin de acest praznic sfânt, o, vă veți scrie singuri vina și plata ei, dar Eu, Domnul, voi repara stricăciunea prin cei de după voi, și care vor lucra după planul Meu cel tainic, iar voi veți purta rușinea cea de veci pe pământ și în cer pentru îndrăzneala de a-L birui pe Dumnezeu pentru antichrist, pe Hristos pentru Baraba, pe vrăjmașul care vă împinge pe voi acum din umbră să răsturnați temelia bisericii Mele mai mult decât a răsturnat acum o sută de ani patriarhul vremii de atunci, și care, vai, vai lui și soartei lui de veci, că voi nu aveți de unde să știți ceea ce știe doar Dumnezeu!

În zi de praznic împărătesc vă povățuiesc cu iubire și cu milă, căci lucrarea Mea este cuvântul cu care am făcut cerul și pământul și lumea. Nu se poate să nu lucreze Dumnezeu. Dacă omul nu stă din lucrul său, Eu, Domnul, mai mult nu stau. Credința nu este a tuturora, așa este scris, iar dacă vouă nu vă este dat să credeți, iată, vă împietriți auzul și inima, și de aceea vor veni semnele lui Dumnezeu ca odinioară peste egipteni și peste faraon, sau ca acum două mii de ani peste Caiafa și mai-marii vremii de atunci și vor lucra semnele lui Dumnezeu precum este scris, căci România este țara venirii Mele a doua oară de la Tatăl ca să lucrez în ea pe pământ prin cuvânt, iar voi, cei ce aveți scaune de veghetori, sunteți împietriți, necredincioși pentru venirea Mea de azi, așa cum a fost și arhiereul cetății Târgoviște acum treizeci de ani, și care s-a luptat cu viclenie și a lovit în fiii cuvântului Meu jurându-se cu cuvânt rostit că el nu va crede cuvântul Meu nici dacă și-ar pierde amândouă picioarele, iar după ce și le-a pierdut, așa cum a proorocit cu însăși limba sa, l-am adus de pe tărâmul celălalt ca să-și mărturisească necredința și plata ei și mila Mea cea pentru el, după ce a venit strigarea la cer pentru iertarea lui cea de la Mine și pentru mărturisirea lui de lângă Mine a lucrării cuvântului Meu din vremea aceasta peste pământ, și pe care el n-a dat s-o primească și să creadă cât a stat pe pământ.

O, vindecați-vă, dar, de duhul trufiei din voi, că nu e de glumă cu dreptatea lucrurilor, și haideți spre căință pentru necredință și disprețuiți-vă pe voi înșivă, nu pe Mine, nu pe cei care Mă poartă cu viața lor în ascultare de cuvântul Meu din vremea aceasta, o, dar știți voi această virtute creștinească, după ce vă dați așa de mari cum că aveți atâta carte învățată, atâta cunoaștere ca să știți cum să loviți mai cu ură în venirea Mea cuvânt peste pământ, peste om și peste voi, și iată, chiar dacă voi vă dați mai mari ca Mine de parcă știți voi cine este Dumnezeu și unde, și că nu sunt Eu Cel ce vin spre voi cuvânt acum, când a venit vremea să vin și să păstoresc omul, căci voi doar îl duceți la groapă nepăstorit până atunci! Iată, vai vouă, cu milă vă spun! O, ar fi să ziceți și voi ca niște cuprinși de păcatele trufiei: „vai nouă!”, dar voi nu dați să știți de voi, ci doar lucrați acest păcat și acest vai și vi-l pregătiți fără să știți ce faceți când credeți că lucrați binele cerului de deasupra voastră, locașul lui Dumnezeu și al puterilor cerești, precum este scris.

Așadar, în zi de praznicul schimbării la față pe Muntele Tabor a Domnului Iisus Hristos înaintea ucenicilor părtași acestei descoperiri a slavei Mele atunci, v-am scris această scrisoare vouă, celor ce lucrați fără Dumnezeu și împotriva cărării spre cer a bisericii Mele, de două mii de ani așezată de Mine pe piatra ei cea dintâi, și apoi de ucenicii Mei din unii în alții, până ce a fost împlinită toată așezarea ei pe pământ prin sfinți și prin prooroci.

Luați acum aminte la cuvântul Meu de azi, și veți lua aminte vrând-nevrând, căci cuvântul Meu este adevărul Meu. Amin.

Acum, în zi de praznic al slavei Mele văzute atunci pe Tabor, vă povățuiesc și pe voi, fii ai poporului cuvântului Meu, ca și pe ucenicii Mei de atunci, iar voi luați numai de la Mine, fiilor, și nu luați de la oameni oricât s-ar arăta ei de buni și de mari și de sfinți. Eu sunt mai mult decât oamenii, o, fiilor, și e bine voi să vă hrăniți din cer cu hrană proaspătă, mestecată în gura Mea, căci oamenii amestecă pe cele ale lui Dumnezeu cu cele din mintea lor, din vederea lor, și cu cele de pe pământ, și au viclenie, oricât s-ar da ei că nu au, și nu uitați învățătura Mea, căci am spus că și proorocii lui Dumnezeu nu au de la Mine să știe unii ce știu alții, căci fiecăruia i s-a dat și i se dă după măsura măsurată de Mine, după împărțire cerească, nu omenească. Aici la voi însă sunt Eu în toată plinătatea cuvântului Meu, cântărit de Mine pentru trimiterea lui spre oameni, sunt Eu cuvântul acesta, și am așezat să fie scris cuvântul Meu, și așa Îmi ocrotesc calea și venirea cea tainică, și crede numai cel căruia îi este dat să creadă, iar celui împietrit nu-i este dată credința în cuvântul Meu, și numai Dumnezeu știe de ce aceasta.

O, fiilor, nu căutați, o, nu căutați îndreptățire să vă lucrați, că dragostea cea din fiii ei nu caută aceasta, nu se trufește cel ce are dragostea de lucrare, nu caută ale sale cel ce are dragostea, ci suferă pentru ceilalți cu răbdare sfântă. Disprețuirea de sine vă poate ajuta să puteți așa, și aceasta te coboară și îl ridică pe fratele tău dacă ai pentru el prețuire. O, să nu se mai fi auzit în veac dragoste ca aceea dintre voi, dragoste roditoare pentru cer, fiilor, și pentru care Eu, Domnul, atât de mult vă păstoresc și vă țin de mânuță păstorindu-vă de sus și de jos, iar voi să nu fiți nepăsători pentru povață, fiilor.

Iată cum să lucrați voi pentru greșalele cele asupra dragostei dintre frați: Nu se iartă greșeala din mers, ci numai prin umilință mărturisită, fiilor. În clipa de greșeală asupra dragostei, scoateți dintre voi pe cel ce tulbură dragostea și odihna ei între frați și puneți-l deoparte ca să-i fie rușine și să-și înțeleagă nevrednicia, și nu trebuie să mai lucreze, ci să stea deoparte, așa spune Scriptura, căci altfel se îngâmfă diavolul în el și nu-l lasă să se aplece și să se cumințească apoi.

Trebuie vegheat cel care tulbură dragostea și lucrarea ei, și de aceea voi să nu căutați cu dinadinsul să fiți și să stați singuri, decât după ce greșiți dragostei și să fiți puși deoparte ca să vă fie pedepsită greșeala și să vă fie vegheată apoi îndreptarea cea spre căință mărturisitoare, după ce căința se așează în inimă spre ridicare iarăși și spre îndreptarea dragostei.

Fiule, fiule, să nu te crezi prea aproape de veghetorul de peste tine, să nu-i calci peste cuvânt, să nu cauți cu îndrăzneală spre el ca să dorești și tu să fii mare, căci dragostea nu se trufește, o, fiule călăuzit și păstorit atât de mult prin cuvântul gurii Mele și prin veghetorii de peste tine. Să fii mic ca să fii mare, căci numai cel ce stă mic își lucrează mărire, nu cel îndrăzneț în cuvânt și în lucrarea sa, iar altfel nu poți intra la nunta Fiului lui Dumnezeu, unde numai cei ce stau mici au bucuria acestei minuni, din pricina curățeniei inimii lor.

Nu uitați pilda lupului și a câinelui, nu uitați, fiilor! Învățați din această pildă care vă vorbește de supunere și de nesupunere, de stat în ascultare și în știre peste tine, sau de umblat aiurea fără astâmpăr, și veți fi cei învățați de Dumnezeu dacă veți dovedi notă mare și strai de nuntă, fiilor.

Acum, iar și iar așez peste voi binecuvântare pentru mersul înainte cu zidirea și frumusețea grădinii de la Maluri zi de zi tot mai sus, tot mai aproape de slava ei toată, când vom face serbare mare și vom vesti-o pe ea lucrare a lui Dumnezeu din povestea Mea cea de o sută de ani a cuvântului Meu pe plaiul pământului român, și ne vom înfățișa cu această poveste mărturisită peste pământ, și tot mai mulți se vor îndulci cu adevărul Meu și cu poporul Meu și cu minunea Mea, și tot mai mulți pe pământ vor învăța numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu în țara românilor, cuvântul Meu de Păstor peste voi, dar și pe voi, cei care Mă împărțiți cuvânt, și povestea sa peste pământ, fiilor, și la care voi lucrați acum s-o așezați la vedere ca într-o vedenie de dincolo de cele văzute ale lui Dumnezeu, căci Eu, Domnul, din cele nevăzute am luat și am lucrat cu ele aproape de pământ prin statul Meu cel de șaptezeci de ani în mijlocul unui popor care Mi-a cules cuvântul și mersul Meu cel greu și durerile de pe cale și credința celor care au avut parte cu Mine în acest măreț timp al slavei Mele peste pământ, în acești ani măreți ai tainei Mele în vremea aceasta, vremea venirii Mele de la Tatăl cuvânt pe pământ, și iată-vă martori ai Mei, voi, și povestea Mea cu voi și cu cei de până la voi din această poveste, dulcea poveste la care voi lucrați acum s-o așezați la vedere înaintea celor de pe pământ, povestea lui Iisus Hristos pe vatra neamului român, acum, la capăt de timp, și binecuvintez acum peste voi și pregătirea praznicului Maicii Mele, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Vă povățuiesc pe voi din cer în zile de serbare de sfinți, o, fii ai poporului cuvântului Meu. Omul de pe pământ își serbează ziua nașterii, ziua nunții an de an, face petrecere ca omul, și așa e pe pământ, dar pentru cei din cer este altfel, căci în cer este serbată ziua când omul cel sfânt pe pământ s-a mutat la cer cu sfinții alături, s-a mutat întru cele cerești, s-a unit cu veșnicia, și este serbat de cei de pe pământ cu ziua intrării lui la Domnul lui, acasă la Tatăl, și petrece el cu cetele cerești, și are rod pe pământ lăsat, are urmași cu mersul spre cer ca și el, căci dacă n-ai din rodul tău urmași cu viață sfântă, tu n-ai seminție care să meargă mai departe pe urma ta.

Suntem la masă cu cei din cer, căci ceata mucenicilor mari are serbare măreață pentru suirea la cer a marelui mărturisitor prin credință și minuni și prin mucenicie pentru Hristos, Pantelimon, minunatul copil cuprins în harul credinței și al dragostei de Dumnezeu și de oameni, milos și blând, puternic cu dragostea până la capăt, până în cer, fiilor. Lumea necredincioasă de atunci trăia întru ale ei ca și azi, dar acest copil mărturisitor era copleșit cu totul de dragostea care rămâne și n-a mai putut fi altfel cu niciun chip, iar creștinii din vremea aceea se umpleau și mai mult de Dumnezeu și iubeau și mai mult calea spre cer și se ridica răsad nou și rămânea rod din neam în neam pentru calea creștinătății pe pământ, și așa lucrează Domnul și acum, la sfârșit de timp, că voiesc, fiilor, să ridic rod mult dintr-o dată, pe neașteptate să se petreacă această minune, și de aceea v-am așezat pe voi la lucrul cel sfânt să-l lucrați între oameni, căci lucrul cel sfânt este omul cel sfânt, prin care Eu pot să Mă desăvârșesc și să Mă arăt prin cei ce Mă poartă, o, și nu e de stat din lucrul Meu cel de azi cu voi, că morții și viii toți așteaptă după rodul lucrului Meu de azi, morții pentru învierea lor deplină, iar cei vii cu trupul așteaptă lumina și mângâierea, pe care le tot caută și nu le găsesc, căci acestea sunt în cer, și vin Eu, Domnul, vin cu ele și le dau celor ce vor crede și se vor boteza în cuvântul Meu de azi cu credința lor și cu pașii apoi, iar pentru credință vă am pe voi, fac prin voi credință pe pământ peste oameni, fiilor, dar să credeți voi deplin aceasta. Auziți?

O, iată de ce v-am așezat pe voi înaintea Mea cu postul și cu rugăciunea, ca să aveți putere din puterea Mea pe pământ fiilor, ca să biruiți pe satana și pe antichrist, o, fiilor. O, dacă Eu nu așezam peste voi mâncare de rai să mâncați tot timpul, dacă nu v-aș fi așezat să lucrați pentru voi și pentru toți cei de pe pământ clipe mari de rugăciune spre Dumnezeu, dacă nu v-aș fi cerut să stați tot timpul în voi cu viață sfântă, neamestecați cu duhul lumii în inimile voastre, și dacă n-ați avea între voi cuvântul Meu mereu de povață și de hrană pentru suflet și pentru veghe, o, n-aveam cum să-Mi împlinesc Scripturile care au mai rămas la capăt de timp. Și încă, fiilor, dacă nu v-aș fi așezat pentru ținerea serbărilor creștinești la locul lor din calendar, așa cum le-au ținut strămoșii până ce s-a încumetat antichrist să le împingă aiurea și să nu mai fie serbate la locul lor din timp, o, n-aș fi putut birui cu voi căderea din credință a bisericii, căderea cea prin căderea păstorilor de la veghea cea sfântă peste biserică și peste turmă, că au fost ei înșelați și este această înșelare de atunci și până azi, de o sută de ani este pe pământul român această cădere din credință a turmei creștine.

O, sunt pe pământ între cei ce au cale frumoasă prin munca lor creștinească, dar aceștia nu au cuvântul Meu cu care vin la voi ca să-l împărțiți și pe pământ și să ia din el toți cei care pot crede în el în vremea aceasta, că iată, fiilor, am înviat acum două mii de ani și M-am dus la Tatăl și am venit fuguța înapoi la ucenici și le-am zis lor: «Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ», așa am zis, și n-a mai avut apoi nimeni putere împotriva Mea cât am mai stat între oameni, și iată ce face puterea cuvântului Meu cel de după învierea Mea, fiilor, cel care vă călăuzește pe voi în vremea aceasta, fiilor!

Are putere mare cuvântul Meu, și cu el îi învățam atunci pe mulți și putea cuvântul Meu. I-am îmbrăcat cu puterea Mea și pe ucenici și i-am trimis să facă semne mari și minuni din loc în loc între oameni în numele Meu, pentru ca să răsară credință apoi în cei ce vor căuta spre propovăduirea lor cea despre Mine atunci. I-am deprins pe ei să știe și să creadă că sunt și voi fi cu ei până la sfârșitul timpului, și am mers pe cale spre Emaus cu Luca și Cleopa însoțindu-i ca un călător și le-am dat din cer, și a avut putere cuvântul Meu pe cale cu ei. M-am descoperit lor înviat și M-au mărturisit ei apoi începând de la Ierusalim și până peste veacuri, și iată ce mare putere poartă peste el cel care grăiește cuvântul Meu și Mă ține lângă el așa, o, fiilor!

Iată ce vă spun acum: Învățați să grăiți cu Mine și de la Mine, fiilor. Deprindeți-vă cu cuvântul Meu pe minte și pe inimă și pe buze și împărțiți-l între voi cu bogăție mare și mereu, că v-am crescut cu mare și mult cuvânt ceresc, ca să vă am rod al Meu înaintea Tatălui acum, când nimeni nu mai are grijă de Domnul înăuntrul său și în afara sa, fiilor, și aceasta este lucrarea voastră cea dintâi între toate lucrările pe care le am de lucrat Eu cu voi în vremea aceasta, că doresc sfinții să vă vadă împărțindu-Mă între voi și hrănindu-vă unii pe alții cu cuvântul Meu, ca și ei să se hrănească de la voi, fiilor.

Șaptezeci de ani de cuvânt ceresc, acum, la sfârșit de timp, din cer pe pământ, și un popor venind și plecând de lângă acest izvor, și iarăși alții venind și plecând ca și acum două mii de ani, când mulți de tot Mă urmau și tot așa de mulți așteptau să plece și era ca la ostășie când mulți așteptau să se ducă într-ale lor, iar unii cereau ostășie pe viață și rămâneau sub ascultare și sub conducător cu pașii vieții lor, și iată, așa este credința, că nu este ea a tuturora, fiilor.

O, învățați să vorbiți cu Mine toate ale voastre, toate, fiilor, așa cum lucra împăratul David, căci el Îmi spunea toate ale lui și ale poporului din trecut și de atunci de după aceea până la Mine și până la capătul timpului, căci așa lucrează pe pământ darul și duhul proorociei prin cei ce se păstrează cu însoțirea Mea ziua și noaptea pe calea lor pe pământ, iar dacă voi nu grăiți cu Mine sunteți reci, nu aveți iubirea Mea, nu luați din cer, nu luați din Mine, nu grăiți de Mine, de la Mine, ci numai de la voi.

Cuvântul Meu este duhul proorociei, măi fiilor, iar voi trebuie să râvniți spre lucrarea acestui duh precum este scris, căci acest duh înveselește pe cel ales ca David pentru Dumnezeu și-i dă duhul priceperii, duhul sfatului, duhul cuvântului cu putere grăit, duhul milei, duhul înțelepciunii cerești, duhul veghii sfinte în toată vremea, duhul dragostei, și mai ales duhul dreptății lucrurilor și a stărilor, în toată vremea lucrător acest duh, căci altfel vine duhul vicleniei și îl lucrează pe creștin cât nu mai știe el cum și când.

Ce este viclenia? Este păcatul în care cade cel mai ușor omul, iar Scriptura spune celui ce face acest păcat: «Nedreptate grăiește cu limba sa mai mult decât dreptatea, căci acesta urăște învățătura și leapădă înapoia sa cuvântul Meu, căci șezând împotriva fratelui său clevetește și face sminteală și împarte vicleșug cu limba sa și gândește că voi fi asemenea lui, dar păcatele lui vor sta înaintea Mea și îl vor mustra», și de aceea veghează, creștine, și nu uita de Dumnezeu, ca nu cumva să pieri și să rămâi fără izbăvitor peste tine, căci minciuna este rodul vicleșugului și are de tată pe satana, precum este scris. O, e bine mai degrabă să-ți vezi fărădelegea și să ceri curățirea ei de la Mine și să-ți înnoiești inima și duhul cu umilință și cu smerenie precum este scris, ca nu cumva să-ți pierzi credința și mintea apoi și să spui apoi: Nu este Dumnezeu, nu este în acest cuvânt.

O, fiule, învață-te să vorbești cu Mine, să iei de la Mine pentru tine, să iei de la cel bogat de Dumnezeu, că nimeni nu poate avea dacă nu i se dă din cer, precum este scris, căci David a primit peste el darurile Duhului Sfânt și a călăuzit poporul și l-a ocrotit în fața vrăjmașilor și a proorocit tot timpul, și cuvintele lui erau proorocie. Eu așa popor doresc să am pe pământ acum, și să rodească el sămânță de cer între oameni, o, și așa să fie, după dorul Meu să fie, și să se împlinească așa. Amin.

Iată, dacă nu este dulcele mereu între tine și fratele tău, o, nu este nici dulcele cel pentru Mine de la tine, cel între tine și Mine așa cum îți arăt Eu dulcele Meu ție, căci Eu îți grăiesc dulcele Meu, iar fără grai nu este dulcele, ci este răceala, pe care tot timpul voi s-o alungați dintre voi și să primiți în locul ei grăirea cu Mine și de la Mine, ca să vă deprindeți mereu cu Mine în voi, lângă voi și între voi, că Eu doresc cu usturime de dor să stau cu voi, să petrec cu voi, să Mă împart între voi, fiilor, iar mai mult decât această lucrare a iubirii de Dumnezeu între voi, nu este să lucrați voi, căci pe Domnul trebuie să-L lucrați voi pe pământ, o, fiilor.

Mucenicul sărbătorit azi are de la Mine grai între voi. Iată-l, ca un ucenic lucrează pentru adevărul Învățătorului său, pentru Hristos.

— O, numai pentru Tine m-am păstrat, Doamne, numai Ție Ți-am dat tot locul din inimioara mea, o, și nu mai eram eu în vremea chinurilor pentru mărturisirea Ta, căci Tu erai cu totul, Tu, Doamne, căci eu aș fi fost slab de tot, slab ca omul, dar iubirea de Tine m-a făcut Dumnezeu, m-a făcut ca Tine, și erai Tu atunci tot ce eram eu.

O, așa vă doresc pe voi lucrători cu Domnul, fii ai cuvântului de azi al lui Hristos. Mai mult, mai mare dar ca și El în voi și peste voi, nu mai încape. Așa vă dau eu să știți voi în ziua mea de serbare între cetele cerești, ziua mea de intrare în cer, iar Tu, Doamne, Tu vei împlini în ei iubirea lor cea pentru Tine, cuvântul puterii Tale împlinit în ei. Amin.

— Fiilor, fiilor, la masa Mea cerească aici cu voi şi cu sfinţii Mei, pun iar şi iar peste voi puteri sfinte pentru marea Mea lucrare cu voi, că sunteţi mici, iar lucrul e mult şi greu, că avem să gătim frumos grădina de la Maluri şi cartea cea cu încă zece ani de cuvânt al Meu cu voi, şi apoi vederea în film a venirii Mele cuvânt peste pământ în anul 1955 şi pe mai departe apoi prin trâmbiţa Mea Verginica, o, şi nu vă îndoiţi întru nimic, căci Eu veghez, fiilor. Cerul tot veghează și iar veghează și se va împlini minunat tot ce este de lucrat și de împlinit, numai voi să stați în credință și în umilință, fiilor, căci iubirea poate, ea este cu voi și ea este Dumnezeu.

Și acum vă cuprind. Harul Meu vă ține întru lucrarea sa, și pace vouă!

Ne pregătim și pentru praznicul Maicii Mele în grădină aici, o, și o privesc cu drag și-i văd așteptarea și bucuria și vom pregăti bucurie pentru ea. Cu pace vom lucra tot ce vom lucra, și de aceea, pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.