E zi de duminică, fiilor care-Mi străjuiți la hotar intrarea în carte a cuvântului gurii Mele când el se apropie deasupra și coboară din Mine în cetate ca să-i dați voi ființă pe pământ.

Pace vouă, fiilor! Numai Dumnezeu înseamnă pacea adevărată, numai El poate spune cu adevărat acest cuvânt, și hai să așez cu voi cuvânt în carte în ajunul zilei de 22 a lunii a șaptea, zi în care se serbează în cer, și la voi în cetate și peste tot poporul cuvântului Meu, baterea întâiului țăruș și așezarea primei pietre de temelie cu care Eu, Domnul, am început cu voi acum treizeci și trei de ani zidirea cetății Mele pic cu pic, și s-a arătat ea apoi, așa cum am profețit Eu în ziua aceea prin arhiereul Meu, pe care l-am avut cu credință aproape de cuvântul venirii Mele din vremea aceasta și l-am avut pe el martor din biserica din lume și am așezat cu el începutul cel nou al zidirii cetății de Nou Ierusalim pe meleagul neamului român, și a fost el smuls de lângă voi de toți cei necredincioși care slujesc sub numele Meu la altare și stau mari în numele Meu în vreme de prigoană, de mare prigoană, ca la sfârșit de timp prigoană, căci antichrist, care stă de două mii de ani în slujba împotrivirii asupra Mea prin slujitorii altarelor, iată-l azi, în forță lucrând prin arhierei și preoți ca nu cumva să creadă cineva din creștini și să vină spre izvorul Meu de cuvânt și să ia mângâiere și har și mers sfânt spre Dumnezeu, și de folos mântuirii multora prin sfințenie, căci altfel nu poate omul pe cale cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, ci poate doar pentru sine dacă poate ceva, dar un așa om nu este de niciun folos pe pământ și-și trăiește zadarnic viața sa și nu aduce rod pentru cer ca să-și strângă și să aibă în cer și să-i iasă înainte strânsura la întoarcerea sa de pe calea pribegiei lui de pe pământ, când își lasă jos povara și i se măsoară viața și pașii ei.

O, fiilor, o, fiilor, grăim cu durere unii cu alții, Eu cu cuvânt proaspăt, voi cu duh de rugăciune și de împărtășire a greutăților de pe cale, căci dacă ar fi să se scrie ca David psalmii vieții voastre cu Mine pentru atâtea prin care ați trecut cu Mine cu multe lacrimi sfinte și cu puține bucurii, o, nu numai o sută cincizeci la număr, ci mulți de tot, mulți psalmi ar fi să scrieți pentru vremea Mea cu voi prin mijlocul poporului credincios venirii Mele cuvânt pe pământ, căci răzvrătirea unora din popor asupra voastră a fost și este mare, o, și nu i-a fost nimănui milă de crucea Mea de peste voi, nici măcar dintre cei mai apropiați de lângă voi, căci chiar aceia v-au lovit cel mai crud, și iată, de treizeci și ceva de ani se luptă duhul cel potrivnic cuvântului Meu, se luptă în fel și chip să-Mi răstoarne mersul și cuvântul cu care merg, și să așeze în loc necredința, o, dar nu l-am lăsat să-Mi stea în cale și l-am dat în lături de fiecare dată, iar Eu am mers și merg.

Când Israel lovea în Moise cu nemulțumiri pentru dor de păcat, cu cârtiri, cu duh de judecată și de dispreț asupra lui Moise, Eu am mers mai departe prin Moise, că nu Moise mergea, ci Eu mergeam, o, și piereau urât de tot cei ce se răzvrăteau, iar Eu așa Îmi ocroteam adevărul și lucrarea lui în mijlocul poporului răzvrătit din cale-afară, iar din multul acestui popor, numai doi, o, numai doi din ei și-au păstrat credincioșia până la sfârșit, până la hotarul și intrarea în țara făgăduinței, căci poporul Meu se corcise pe cale cu fiii și fiicele lumii și a murit atât de rău acest popor, și iată, nu e bine să se ia creștinul la luptă cu Dumnezeu, căci Dumnezeu este Cel tare în războaie, măi creștine măi, dar tu nici măcar atât nu mai poți cu mintea ta să știi și să-ți vezi prostia din ea. O, ce să fac dacă nu te uiți spre cei care s-au răzvrătit și spre cele ce s-au petrecut cu ei, căci dacă nu stai cuminte și frumos cu Dumnezeu îți pierzi darul credinței, căci ți se ridică acest dar dat de Mine ție de milă, măi copile răzvrătit și urât prin acest duh satanic!

Vine creștinul să fie și el cu Dumnezeu și își ia apoi dreptul să fie nemulțumit, pretențios, obraznic prin cuvinte și prin fapte, cârtitor, și apoi vorbitor de rău și împărțitor peste cei din jur cu răzvrătirea lui, căci se dau la vorbă doi câte doi, câte trei pe margini și de jur-împrejur, și aceasta numai cădere aduce, numai de duh de judecată își face rost cel răzvrătit, și prin acest păcat au căzut unii prin alții cei care au căzut din corabia Mea cea de azi, căci au sărit afară și au plecat judecând cu nemulțumire și plini de duhul trufiei din ei.

Îl las pe creștin cum vrea el să fie și să-și poarte pașii dacă nu-i place cum îl povățuiesc Eu ca să-l pot ocroti și să-l am al Meu prin sfințenie și aplecare cu iubire. Dacă el nu-i pe plăcerea Mea cu iubirea sa, cu mintea sa, cu lucrarea sa, o, nu are preț viața lui de creștin, nu are plată sfântă, nu are în cer. El are libertate pentru toate câte își alege să lucreze și să fie, dar ca să aștepte el de la Mine pentru el, o, nu-i cu dreptate, căci fiecare își adună sau își risipește viața și anii prin ceea ce face el cu anii și cu viața lui, așa cum și Eu, Domnul, am făcut cât am stat pe pământ cu lucrarea Tatălui Meu, și iată, dacă nu-I ești Domnului de folos pe pământ cât stai, nu are nicio plată viața ta, creștine. Dacă-L cauți pe Domnul doar ca să-ți fie ție bine, o, nu uita, nu uita că dacă vii după Mine nu ți-am spus să stai pe cruce, căci am stat și stau Eu în locul tău, ca să nu te doară crucea și să fugi, dar ți-am spus măcar să stai de veghe, măcar cum stau cei ai casei la capul mortului care pleacă din casă, măcar de veghe, nu să te culci față de crucea Mea, de moartea Mea cea pentru tine, nu să-ți cauți numai de tine și pentru tine, că dacă faci așa, o, nu se cheamă că ai plecat după Mine cu viața ta. Dacă nu stai în lumină pentru toate ale tale stări și lucrări, după rânduiala Mea pentru mersul poporului sfânt, să știi că nici al Meu nu poți să fii dacă lucrezi așa, cu ascunderi de Mine ca Adam în rai, cu nemulțumiri, prin care au căzut apoi mulți mari și mici, cu cârtiri fără să trebuiască să fie acestea, căci nimeni, auzi creștine, nimeni, nici Eu, Domnul, nici cei așezați de veghe pentru popor nu avem nicio datorie față de voi pentru care să ne scoateți ochii, dar faceți voi așa din lipsă de minte, din îndrăzneală, din nerușinare, din prostie, din neumilință, din trufia cu care lucrați, fără să mai știți cât de mult vă lucrează duhul rău ca să vă aibă pe placul lui și să nu vă faceți plăcuți lui Dumnezeu și unii altora între frați.

Bat clopoțelul, că e de bătut, bat și vestesc poporul că e vreme de cântărit bine, de văzut bine ce faceți cu pașii voștri, voi, cei care vă știți și vă țineți aproape de izvorul cuvântului Meu, cu care-Mi port pașii spre voi ca să-i veghez pe cei credincioși și statornici în credință, căci s-au sculat de la mijloc de o vreme încoace, s-au sculat lupi dresați de duhul potrivnic al necredinței, și aduc aminte acum pe masă de cuvânt că este profeție din vreme așezată de Mine în carte că unii din creștini, care doar par apropiați, umblând de colo-colo se vor face lupi și vor sfâșia în turma Mea, lupi setoși de sânge, care dau să sugă vlaga sufletului, credința din suflet a celor ce se țin aproape de izvorul Meu, și care cred de mult și mult, căci credința e ca sângele care ține viața în trup, iar când cade în necredință un creștin, el pierde pe Dumnezeu, pierde vlaga sufletului și se vede limpede aceasta prin ceea ce rămâne din el.

Fiilor, fiilor, a dat boala necredinței în cei care umblă de colo-colo și le iese în cale duhul lui antichrist, duhul necredinței, și se duc aceștia la dresat, se duc la preoții cei potrivnici, cei de sub pecetea lui antichrist ascuns în biserică, și care lucrează minciuna și o pun la fereastră s-o citească cei ce se uită în lume și cred minciuna întocmită și semnată de cei știuți vrednici, și iată-i pe cei care cred așa și amețesc așa și se apropie pe furiș cu ascundere și dau cu otravă în cei care s-au născut prin cuvântul Meu pentru facere nouă, pentru viață de cer pe pământ, și iată, Eu, Domnul, bat clopoțelul și spun peste cei încă neatinși de otrava necredinței și le spun lor așa:

Dacă vreți să nu pierdeți ajutorul ceresc și mâna Mea de salvare și darul credinței și viața cuvântului Meu în voi, trageți-vă de sub atacul, de sub mâna și gura celor ce s-au schimbat în lupi ca să vă sfâșie hăinuța și credința și pașii spre sfințenie și spre cer și, dacă voiți, rămâneți ucenicii cuvântului Meu așa cum au rămas Iosua și Caleb, plini de credincioșie sub mâna lui Moise spre țara făgăduinței, și aceștia au mers și au intrat în țară doar cu cei născuți pe cale în cei patruzeci de ani de pribegie pentru necredință, doar cei mici au intrat, căci poporul care s-a răzvrătit n-a mai rămas, ci numai doi din ei, doar doi, o, fiilor. Așadar, faceți ochii mari dacă aveți darul să fiți de la Mine dintre cei născuți pe cale, și rămâneți pentru cer, fiilor, că iată, dintre cei născuți pe cale s-au dus la dresat și se întorc să vă sfâșie, să vă sugă credința, iar voi îi primiți, vă duceți cu ei, trag de voi hoțește, dar Eu sunt Păstor plin de milă și vă vestesc ceea ce văd că se lucrează de către aceștia care se apropie acum de voi sub haină de creștin. O, nu, căci s-a schimbat pasul lor, au luat-o aiurea și s-au unit între ei și nu le e rușine de ceea ce face diavolul și antichrist și păcatul cu ei și peste ei și prin ei, căci s-au dus, unul după altul s-au tot dus în mijlocul lumii plină de lupi setoși de sânge de creștini iubitori de Dumnezeu, nu de creștini care umblă aiurea, o, nu, căci este scris că antichrist are ce are cu cei ce strălucesc prin minunea Mea de peste ei, pe aceia are el să-i tragă din cer, de pe cer, precum este scris, iar voi, cei care rămâneți cu credincioșie departe de pofta din lume, voi să fiți cum am fost Eu, căci Eu am avut răbdare până la sfârșit cu duhul trădării prin care Iuda și preoții și arhiereii vremii plănuiau împreună cu Iuda minciuni fel de fel ca să Mă cadă sub vină și să fie mare rătăcirea peste oamenii care se apropiaseră să creadă și să vină pe urma Mea. O, așa și voi, fiți cuminți ca Mine, stați sub scutul Meu, lăsați-i să tot amețească pe cei ascunși de voi atâta vreme chiar stând aproape, iar acum, iată-i, își dau jos cămașa de deasupra și li se vede lucrarea de lup. Voi însă știți de câți ani sunt Eu cu voi, de cât timp am biruit și biruiesc prin voi și pentru voi, iar acum și mai mult biruiesc, când am atâtea de așezat și de arătat la vedere, dacă a venit vremea lor.

Mi-am sfătuit de mult poporul cel hrănit acum din cer și i-am spus să nu umble prin lume să caute pentru el, că în lume Eu nu Mă mai duc, iar ei să nu se ducă la preoții din lume care au femeie, sau care au lumea peste ei, căci lumea nu vrea cu viață de creștin, iar preoții din lume sunt cu lumea, și am spus celor ce dau să meargă spre voia Mea, le-am spus, dacă nu dau să se ridice la rang de fii pregătiți pentru masa Mea cea înnoită din temelii, măcar să caute spre preoți care cred venirea Mea în cuvânt și duc viață plăcută Mie, numai că unii ca aceștia nu se pot arăta, nu pot fi mărturisitori de partea Mea, căci n-ar mai fi primiți la altar, ca și pe vremea cea de acum două mii de ani pentru cei care se dovedeau a crede ei în Mine, că erau pândiți și scoși din slujiri și chiar uciși, începând numărul lor cu arhiereul Zaharia, ucis între templu și altar pentru că a păstrat el ascunsă taina Mea, taina venirii Mele de atunci, iar acesta nici nu a mai apucat să se prefacă el că e de partea preoților, căci l-au și ucis, o, și tot așa fac și cei de azi de pe scaunele de sus, îi alungă pe cei harici, pe cei care au de la Mine împărțită credința cea sfântă și inimă cu simț ceresc în ea, iar celorlalți nu le este dat să creadă, căci nu a tuturora este credința, Eu așa am spus.

O, dar ce să fac cu cei care se arată de partea celor potrivnici de azi și ies și spun de rău despre minunile lui Dumnezeu, după cum sunt forțați să facă și să vorbească, chiar dacă ei nu simt să facă asta! Un om cu frică de Dumnezeu nu lovește, nu judecă pe nimeni, nu se bagă unde nu cunoaște, ba se smerește mult, și iată, frica îi cade pe mulți din cer, iar pocăința lor neștiută iese apoi înaintea Mea și îi conduce pe ei spre plata răbdării de sub cruce, iar Eu pentru mulți sunt Păstorul Cel milos și nu uit credința și jertfa lor.

Iată iar și iar las cuvânt scris și spun: Numai preotul miluit de Mine cu credință în cuvântul Meu cel de azi, numai acela mai are trecere la cer, iar ceilalți toți sunt slujitorii lui antichrist chiar dacă știu, chiar dacă nu știu ei aceasta, și de aceea spun Eu, ca să se știe apoi, că în curând catapeteasma se va crăpa pe mijloc ca acum două mii de ani pentru adevărul lui Hristos, și au rămas atunci cu Mine doi-trei slujitori dintre toți, doar atât, iar restul erau antichriști, potrivnici lui Hristos ca și cei de azi.

O, fiilor, o, fiilor care-Mi credeți venirea și v-ați ales aproape de izvorul Meu de cuvânt, o, spuneți-Mi voi Mie, cu câți oameni M-am întâlnit Eu atunci, în vremea apostoliei Mele cu cei doisprezece ucenici lângă Mine? O mulțime de oameni mari și mici, sinedriul tot, și pretoriul cu slujitorii toți, mulți de toată mâna, toți M-au întâlnit, la toți le-am dăruit din cer cuvânt în fel și chip. N-au crezut în Mine mai nimeni, ba chiar și cei ce Mi-au strigat Osana în urmă cu câteva zile, și aceia, dresați de arhierei și preoți, strigau cu sete la Pilat: Răstignește-L. M-a cunoscut însă desfrânata din Samaria și a spus ea: «Doamne, Tu ești prooroc și știu că va veni Mesia și ne va povățui pe toți.», și i-am spus ei: «Eu sunt.», și a crezut ea numaidecât că Eu sunt, căci M-a cunoscut cu inima ei curată de vicleșug și i-am iertat atunci păcatele ei și am cuprins-o în harul Meu și M-a mărturisit ea până la capătul vieții ei la împărați și la supuși, cu toată casa și cetatea ei, și s-a despărțit ea de lumea necredinței prin mucenicie și nu s-a despărțit de Mine din pricina celor necredincioși.

Iată, fiilor, iată ce fac cei de azi în frunte cu preoții de azi, căci cer aceștia capul lui Hristos aplecat și îl aleg iarăși pe Baraba, pe antichrist și pe cei care îi sperie pe toți preoții, prin cei ce îi apleacă să se lepede de Domnul, dar vine și a venit vremea cea rea pentru ei din partea celor cărora le slujesc pe întuneric, pe nevăzute, o, și ce să le facă Domnul dacă ei, dacă preoții nu se scoală pe picioare să se unească și să se dea lupta cu satana, cu antichrist, ce să le fac dacă se lasă biruiți? Strig la ei zadarnic, și nu Mă cunosc când îi strig, și zic ei că e omul și nu-Mi simt glasul Meu de Păstor.

Am vestit de mult și am arătat cum sunt puși duhovnicii României să hulească lucrarea cuvântului Meu și să fie ei crezuți că doar sunt duhovnici mari, dar aceștia nu cunoșteau și nu cunosc nimic din taina și din istoria cuvântului Meu și grăiau și grăiesc cum erau și cum sunt puși să grăiască și să hulească și ca să-i facă pe plac lui antichrist, căci antichrist e furios, se bizuie pe Dumnezeu și stă în spate, iar în față lucrează prin preoți supunându-i pentru slujire murdară, o, și am strigat și am spus: «Mor duhovnicii României hulind cuvântul venirii Mele». Mai rău decât aceasta, iată, cei de pe treptele bisericii îi trec pe aceștia în rândul sfinților și sunt numiți vrednici, iar pe Mine, nevrednic, dar și Caiafa era arhiereu atunci și M-a ucis de mare ce era și M-a trecut în rândul hulitorilor pe Mine, Sfântul sfinților, că nu i-a fost dat să-L cunoască pe Hristos, și tot așa se vor face de rușine și arhiereii de azi înaintea tuturor, căci nu le-a fost dat să creadă celor mari și trufași, și care conduc din vârful bisericii sub toiagul lui antichrist care lucrează pe pitite.

O, poporul Meu, te-am povățuit ani la rând și ți-am spus să nu vorbești nici de bine nici de rău pe cei ce Mă aduc ție din cer, căci Eu Îmi port cu ei povara venirii Mele acum, la sfârșit de timp, dar iată, la mulți le este dată limba să-i tot pomenească cum le vine la gură, iar Eu n-aș fi voit să faceți voi acest păcat, care bate în Mine, nu în ei, dar n-a crezut poporul Meu, iar Eu văzând așa, am spus mereu că-i văd cum se pitesc apoi și caută să mintă, o, că n-au încotro după ce fac cutremur până la Dumnezeu, și spun acum cuvânt nou să ia aminte poporul cel credincios, căci cine nu stă bine și în lumină cu cei dintre Mine și popor, unul ca acela nu stă bine nici cu Mine, nici cu ei, căci ei nu sunt de capul lor cu lucrul lor, cum sunt cei care nu sunt mulțumiți de ei, și iată, nu stau bine cu Mine cei care nu înțeleg lucrul lui Dumnezeu în mijlocul poporului Meu.

Fiilor apăsați sub povara Mea, numai o clipă mică vă mai cer să stați înaintea Mea acum, că am încă să las o socoteală bună și de folos pentru fiii cei nemulțumiți ai acestui popor, și le amintesc lor din cuvântul dreptății Mele de acum două mii de ani când am plecat după lucrători ca să-i găsesc pe cei fără de lucru sfânt și să-i culeg vreme de o zi, de dimineață până seara, și să-i pun la lucru în vie la ceasuri diferite ale zilei și la toți le spuneam: «Vino și-Mi lucrează și-ți voi dărui un dinar». La sfârșitul zilei de lucru Mi-a cerut socoteală cel chemat la ceasul cel întâi, privind el clipa când împărțeam plata lucrătorilor, fiecăruia un dinar, precum ne-a fost tocmeala, și nu era puțină plata nici pentru cel dintâi intrat în vie. Eu eram, despre Mine era vorba, chiar dacă altfel am așezat spre știre pilda aceasta, iar când acela a văzut că și cel venit și chemat mai târziu a primit tot un dinar, Mi-a făcut socoteală că am socotit nedrept, și Mi-a spus: «Eu am venit de dimineață, și tu dai tot un dinar celui venit spre capătul zilei?». O, fiilor, trebuia să-i spun acestuia ceea ce i-am spus, căci i-am spus: «Nu-ți fac nedreptate, prietene, căci te-am tocmit cu un dinar. Așadar, ia ce este al tău și du-te! Se cuvine ca Eu să fac ce voiesc cu ceea ce este al Meu». Prin această pildă a Mea de atunci, și rămasă ca învățătură peste turma Mea creștină, rog pe poporul cuvântului Meu să înțeleagă ce înseamnă Dumnezeu și dreptul lui Dumnezeu, și să nu-și tot facă creștinul și de acum încolo socoteli în locul Meu, căci sunt greșite socotelile lui și sunt omenești, și voi căuta să grăiesc prin lucrătorii Mei și să deslușesc celor ce se vor strânge în zilele de sărbătoare care vin și să le spun lor cum să lucreze cu mintea lor ca să înțeleagă cerește lucrarea și dreptul lui Dumnezeu în mijlocul turmei Sale, în mijlocul poporului cuvântului Meu de azi.

Și acum pecetluim sărbătoarea de mâine a așezării primei pietre de temelie a cetății sfinte de Nou Ierusalim acum treizeci și trei de ani, căci este o amintire tristă de tot și în cer, și în cetatea Mea de jos, și trebuie să doară duhul acestei zile, așa cum Mă doare pe Mine an de an când se face această sărbătoare în cetatea Mea aici, că mare a fost ziua aceea, fiilor, mare și biruitoare cu multul pentru cer, dar apoi pomenirea ei a fost și este cu tristețe an de an, că nu-i mai am aproape pe cei cu care am pășit pasul atunci, iar rana aceasta rămâne deschisă, rămâne rană, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Iată-Mă cu voi la masă de cuvânt, și pace vouă cu Mine, și Mie cu voi, fiilor veghetori și lucrători în grădina întâlnirii Mele cu voi și cu cei ce vă stau aproape în sărbători, când Eu vin să vă dau din cer, o, fiilor.

O, nu e mult cuvântul Meu de peste voi. Eu sunt Dumnezeu Făcătorul a toate și al omului, iar omul ca să poată fi îi trebuie mereu facere, că de stricat se tot strică, dar de făcut nu e în stare, cum nici în vremea lui din rai cu Dumnezeu peste el și lângă el, o, nici atunci nu s-a arătat în stare să vegheze să nu se strice, să nu se piardă, să nu dea de peste el viața lui cea de la Dumnezeu, facerea lui tot timpul, iar această lucrare, iată, Eu nu mai am cum s-o lucrez peste om, căci lui îi place de sine, nu de Dumnezeu, îi place să fie liber, să fie lăsat de capul lui, dar el nu știe că altui făcător s-a aplecat, căci fără făcător nu stă nimeni, și acești doi făcători și-au arătat lucrarea în rai, și iată, fiilor, l-am avut sub cheie în rai pe potrivnicul omului, dar s-a uitat omul la sine și s-a voit pe sine deasupra Făcătorului său, deasupra Mea, o, și s-a înfipt în el dorul de întâietate, de mărire, iar Eu, Făcătorul lui, să fiu la voia lui.

O, fiilor, trufia și duhul ei a fost cheia cu care omul a deschis acolo unde Eu, Domnul, am pus cheie să nu se umble, o, și a ieșit atunci de sub cheie potrivnicul omului, iar pentru neascultarea cu care omul a lucrat, iată, a pierdut el facerea lui Dumnezeu de peste el, a pierdut sfatul Domnului cu el, și nu e nimeni pe pământ în stare să oprească această stricăciune, căci cunoașterea, care era a lui Dumnezeu, nu a omului, îl învață pe om să moară și să tot moară, de vreme ce a pierdut de peste el lucrarea facerii lui ca să fie omul cu Dumnezeu, mai ales că el are mare nevoie de Dumnezeu, căci omul a fost căzut din viață, din rai, și se tot prăbușește pic cu pic, se îneacă pic cu pic în cunoaștere și crește în el orbirea și nu-L mai vede și nu-L mai vrea pe Domnul, pe Făcătorul său, iar cel ce nu are pe Domnul este îngâmfat și respinge de peste el facerea lui Dumnezeu când ea vine spre el.

O, fiilor, avem zi de sărbătoare cerească pentru ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, iar pentru sărbătoarea lor cu Mine în mijlocul vostru, iată, avem cerul oaspete la masă și e frumos așezată aici ziua aceasta cerească. Lucrare cerească a fost așezarea sărbătorilor peste turma creștină de pe pământ, că în tot timpul Eu, Dumnezeu Făcătorul, am avut ucenici purtători de Dumnezeu și am lucrat prin ei ca și prin voi așezări pentru sărbători ale cerului pe pământ, iar în ziua aceasta este scrisă și numită sărbătoarea cea pentru ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, azi și mâine, două zile într-o sărbătoare, astăzi pentru căpetenii, iar mâine pentru toți cei doisprezece, numai că e deosebire mare între cei din cer și cei de pe pământ, o, că altfel serbează cerul, altfel este măreția și frumosul și puterea zilelor de serbare ale sfinților Mei, și vă am acum pe voi împreună cu ei la masa Mea de cuvânt între voi, fiilor.

Așezăm ca lucrare de învățat în ziua aceasta lucrarea facerii omului, o, că nu mai am cum să lucrez peste om, căci omului îi place de sine, nu de Dumnezeu, îi place să fie liber, dar nu, o, nu e liber cum se crede dacă nu-i place să-L aibă pe Domnul Făcător peste el, și se lasă vrând-nevrând folosit de cel care-i stăpânește mintea cea potrivnică lui Dumnezeu în om, așa cum a fost cu omul și în rai, când a intrat în el sfatul duhului care a scăpat de sub cheie, duhul care era lucrarea lui Dumnezeu, nu a omului, și iată, umblă de atunci acest duh și înghite tot și ia omul din el și fuge și tot fuge de Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste, iar omul este potrivnic lui Dumnezeu dacă nu ascultă, dacă nu-i place ascultarea de Dumnezeu, dacă nu iubește ce iubește Dumnezeu, o, și se face răspunzător de furt din rai de când a umblat pe furiș la cele ale lui Dumnezeu, iar Eu, Domnul, umblu tot timpul să am grijă să nu strice omul mai mult decât a stricat atunci, o, și Mă lupt cu toate puterile cerești să-l aduc la căință pe om, la umilință, la păreri de rău, la lucrarea facerii lui, la viață iarăși, că iată cât de mult moare omul, că nu are peste el făcător, și îi place de capul lui să fie și să umble!

O, fiilor, grăiesc vouă, și grăiesc poporului care caută de la voi cuvântul Meu, cuvântul facerii omului, căci Eu de aceea am venit acum pe pământ cuvânt, cu facerea cea nouă am venit s-o așez în om și să-Mi deosebesc un popor pentru facere, pentru ca să-l lucrez Eu și să-l am frumos și să-l învăț lucrarea veșniciei s-o poarte încă de pe pământ, că vine veșnicia, și voiesc să-i arăt fața și lucrarea s-o vadă oamenii toți, și de aceea Îmi zidesc un popor ca să Mă arăt cu el, cu facerea Mea peste el.

Îmi împart cuvântul facerii celei noi peste mulți, că mulți îl caută, dar am și din cei care s-au strâns în chiticele mai mici sau mai mari ca să-i pot călăuzi pentru viață de rai și să deschid pentru mulți raiul, iar dacă îi am pe unii strânși în buchețele, iată povața Mea de facere de la Dumnezeu peste ei, căci în fiecare obște trebuie să fie dintre ei unul mai plin de dragoste, de dor, de ascultare de Dumnezeu, de umilință, de rai, de sfințenie, și acela ca din partea Domnului să aibă grijă de dreptatea lucrurilor, nu pe voia și vederea minții omenești, căci mintea ta îți ține ție parte, măi creștine, măi, și te ajută să fii nedrept cu Dumnezeu și cu aproapele, și apoi păgubitor binelui tău pentru lipsa Domnului din mintea ta.

Când l-am zidit pe om i-am dat duh de viață ca să aibă viață în trup. Nu l-am făcut pentru ca să vorbească, ci pentru ca să asculte de la Dumnezeu Făcătorul și să-L bucure pe Domnul și toată facerea pentru care omul a fost făcut și așezat în mijlocul ei, iar vorbirea este pentru Dumnezeu și pentru cei asemenea Lui la lucrarea facerii omului, căci omul este atâta de om, atâta de lipsit de Dumnezeu Făcătorul, de nici nu știe cât îi stă împotrivă propriile lui cuvinte, propria lui gândire și grăire.

Nu-ți este de folos bunătatea pe care o tot aștepți de la Dumnezeu și din părți pentru tine, ca unul care meriți, iar dacă ai suferință nu înseamnă că Eu sunt rău cu tine, o, creștine, că dacă nu ți-aș da să porți, tu ai fi lucrător și mai mult de partea duhului lumii, al diavolului care îi lucrează pe cei ce nu ascultă de Dumnezeu, iar Eu, Domnul, îți trimit povețe ca să știi, numai să nu le dai la spate și să iei din mintea ta, din simțirea ta, fiule creștin.

Iată, trebuie să se țină seama de cei neputincioși, Eu așa am spus. Dar sunt două feluri de neputințe, iar cea mai adevărată neputință nu este cea cu trupul, ci este neiubirea, o, fiilor. Nu-i trebuie omului sănătate pentru el însuși, că nu-i folosește decât la pierzarea sufletului, ci îi trebuie doar pentru lucrul său cu Domnul, și la care adaugă Domnul ca să aibă omul sănătate pentru lucrul care rămâne, și spun aceasta că se aude la cer că și-a pierdut creștinul sănătatea dacă a venit la Domnul și la frații Domnului, o, dar ți-ai pierdut-o de la neiubire, de la nemulțumire, de la cârtire, că ai dat să vii să-ți fie bine, o, și nu-ți este bine ție dacă așa vii la Mine, creștine. O, unde mai vezi să-și jertfească omul viața, nu numai sănătatea pentru calea spre cer și să aibă el în cer viața strânsă toată după cum și-a purtat-o pe pământ și să-i fie apoi răsplătită de Dumnezeu?

Sunt plini de suferințe de tot felul cei care n-au iubirea ca far și mers al lor, și suferă aceștia în fel și chip, și cârtesc suferind mai ales cu sufletul, și apoi cu trupul cel fără de lucrarea iubirii, căci iubirea înseamnă Dumnezeu, nu înseamnă ea și altceva, iar neiubirea înseamnă omul care nu are pe Dumnezeu de iubire a sa.

Mi-am povățuit spre iubire poporul atâta vreme, șaptezeci de ani de cuvânt povățuitor, iar acum iar și iar le amintesc celor ce caută și se vor ai Mei și le spun lor așa:

O, nu rostiți cuvinte când sunteți nemulțumiți și tulburați și mânioși, mai ales cuvinte asupra cuvântului Meu, a mersului Meu. Nu vă luați dreptul să cârtiți, căci Eu am murit pentru voi pe cruce și M-a ajutat dragostea de voi, de toți cei de la Adam și până la voi și n-am cârtit sub cruce. Dar vouă ce nu vă ajunge oare de cârtiți? E frumos oare să vă dați așa de mari, așa de meritoși, așa de nemulțumiți?

O, fiilor, omul are o mulțime de păcate. Nemulțumiți-vă pentru sarcina cea grea, pe care o aveți de pus înaintea Mea, și pentru care vă trebuie mare și multă umilință până atunci tot timpul, fiilor.

Îmi povățuiesc poporul ca și acum două mii de ani pe cei ce veneau pe urma Mea, că voiesc să am un popor pregătit, strălucitor, frumos de tot, iar fără facerea lui cea de la Mine Eu nu pot să-l am al Meu, născut de sus prin cuvântul Meu, căci Eu cu cuvântul sunt Făcător și-Mi lucrez lucrarea facerii omului. Și le dau acum bucuria mărturisirii, le dau ucenicilor Mei cei de atunci cuvânt lângă Mine în carte, iar lucrarea lor e ca și a Mea, căci am spus: Orice ucenic desăvârșit este el ca învățătorul său.

— O, așa, Doamne, așa ne-ai voit să fim, ca să ne ai bucuria Ta pe pământ, și apoi bucuria noastră cu Tine lângă Tatăl, unde ne-ai gătit loc ca să fii cu noi și în cer. Iar acum ne mustră puțina iubire, pe care nu Ți-am dat-o atât cât să-Ți mângâiem durerea Ta de la lipsa facerii omului, căci omul este nefăcut de Dumnezeu și nu-Ți lucrează Ție ca un fiu, ca un urmaș, iar noi am fost cu adevărat mărturisitorii Tăi doar după ce făgăduința ce ne-ai făcut-o că vine Duhul Sfânt să ne dea de la Tine dacă Tu Te-ai dus la Tatăl, o, și a venit la noi și peste noi Duhul lui Dumnezeu și Te-am purtat noi pe mai departe peste pământ, povestind la toți de Tine și așezând minuni în fața celor care aveau să creadă că Tu ești Dumnezeu și ai venit la oameni și Te-ai dus la Tatăl și iarăși vei veni, o, și erau mulți din cei ce credeau și se făceau mărturisitori ai Tăi pe mai departe, și așa este lucrarea facerii Tale peste oameni, o, Doamne.

Acum iată, Tu Îți crești un popor și Te bucuri, sau Te doare de la el, Doamne, căci lucrarea cuvântului Tău e asemenea cu armata de pe pământ, unde omul se duce fiind supus de legea pământească și învață să-și apere împărăția în care viețuiește, și mulți așteaptă liberarea de după vremea ostășiei, iar alții dintre ei se cer să rămână ostași pe viață în slujba apărării patriei lor. O, tot așa este și cu oastea creștină, că vin creștini la auzul cuvântului Tău și sunt așezați la lucrul ostășiei pentru țara cea de sus, pentru cer, Doamne, și unii din ei cad în neveghe, în nemulțumiri apoi, în cârtiri și în greșeli primejdioase, prin vorbiri de rău și dezbinare, prin nedragoste, prin vânzare de frați și de taine și-și caută apoi liberarea de sub lucrarea facerii cea de la Tine peste ei, iar cei cu credincioșie statornică rămân ostași și ucenici ai Tăi și au ca lucrare paza și întinderea moștenirii împărăției cerurilor peste pământ, și au ei dragostea de lucrare, dragostea de Tine, de veșnicia cu Tine, și iată, așa era și pe vremea noastră, că mulți veneau, dar puțini rămâneau statornici până la cruce și pentru cruce, pentru Evanghelia Ta, Doamne, iar Tu trăgeai din greu prin noi atunci, că eram necăjiți și strâmtorați din pricina nemulțumirii celor ce se apropiau și cădeu grei și îngreuiau mersul celor cu mers, iar noi luptam să nu cadă de pe cale lucrarea facerii omului și mărturisirea Ta peste pământ, și eram disprețuiți de mulți, așa cum Tu ai spus că va fi să purtăm ocări și dispreț și prigoane, Doamne. Eram însă fericiți fără să știm aceasta, eram fiindcă eram ai Tăi și lucrai prin noi semne și minuni, și prin ele ne țineai lângă Tine și ne îmbărbătai sub cruce, căci purtam crucea Ta, Doamne, purtam Evanghelia Ta peste tot pe unde găseam loc pentru ea între oameni, o, și a rămas mersul și lucrul nostru cu Tine atunci, iar acum, iată, avem lângă Tine odihnă, iar statul nostru cu Tine în cer înseamnă judecata poporului Israel din care noi facem parte ca seminție, căci dintre ei suntem, dar suntem cu Tine ca și pe pământ cât am stat, și când acest popor ne-a alungat din mijlocul lui, pe Tine și pe noi, spre judecata lui cea de atunci și cea de acum, o, Doamne.

Fiți binecuvântați pe pământ cu binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, și pace vouă de la Domnul și de la noi, fii ai lui Dumnezeu Cuvântul în vremea Lui cu voi! Să se spargă și să se topească toată gheața necredinței de peste tot sub Soarele Cel bun și să curgă apele vii ale veșniciei și să se înnoiască totul în calea Domnului, în fața mersului Lui cu voi spre împlinirea cerurilor peste pământ! Așa vă dăruim noi pe voi în ziua noastră de slavă între sfinți, așa, iubiților, și fericiți vor fi cei ce văd pe Domnul cu voi lucrând și strălucind tot mai deslușit, și taine mari și tot mai mari se vor descoperi de acum. Amin.

— Eu, Domnul, pun pecetea Mea peste cuvântul ucenicilor Mei cei de atunci, iar vouă vă spun: Pace vouă, fiilor, căci voi Mă purtați pe pământ când vin! Voi coborî peste voi și înaintea voastră un har aparte, care nu are nimic legat de lumea aceasta, și veți lucra sub acest izvor de har, iar puterile cerești vor împlini prin voi slava cuvântului Meu cel de șaptezeci de ani așezat pe pământul neamului român, căci Eu lucrez, și dacă lucrez veți lucra și voi, veți lucra și veți lucra, căci cerul lucrează cu voi prin puterile cerești, și apoi se va arăta lucrarea toată le vedere, toată așa cum este scris să se arate ea, o, fiilor. Amin, amin, amin.

În zi de duminică și de praznic sfânt pentru Ioan Botezătorul, Eu, Domnul, Mă așez cuvânt în cartea Mea de pe pământ, în care-Mi este culeasă grăirea Mea din vremea aceasta, o, și mereu spun cine sunt și ce fac și ce grăiesc dacă nu Mă descopăr văzut de oamenii care-Mi iau și-Mi cred cuvântul și lucrarea Mea cea de azi peste pământ, căci Eu, Iisus Hristos, sunt cu a doua Mea venire de la Tatăl la oameni pe pământ, și atât de tainic Îmi așez pe pământ lucrarea și creșterea unui popor care Mă primește și-Mi deschide ca să grăiesc și ca să-l fac lucrător cu Mine și să-l arăt apoi în ziua slavei Mele lângă Mine lucrând și împărțind peste pământ în lung și în lat venirea Mea, scrisă în Scripturi să se împlinească cu toată lucrarea ei, cu toată taina și slava ei apoi.

Pace ție, popor al cuvântului Meu! În ziua aceasta voiesc să-l învăț pe om umilința și lucrarea ei și purtarea ei cea dinăuntru și din afara omului, o, că e tare urât omul, tare căzut fără această frumoasă măreție a lui Dumnezeu pentru el, e tare rătăcit de pe drumul vieții omul lipsit de Dumnezeu, de duhul umilinței prin care Eu Mă arăt din om când am loc și lucrare văzută înăuntrul său prin viața sa!

O, fiilor, cu mult drag, cu mult duh de umilință cobor peste voi mereu, mereu lucrarea facerii omului ca să vă am ai Mei, ca să fiți făcuți de Dumnezeu și să-Mi fiți apoi de ajutor pentru întoarcerea la Dumnezeu a celor ce rătăcesc pe pământ și n-au pas înspre casa cea de sus, înspre cer, unde Dumnezeu îl așteaptă pe om să-i dea veșmântul vieții. În ziua aceasta de serbare a nașterii pe pământ a lui Ioan Botezătorul vă aduc spre știre că a venit vremea cea proorocită prin cuvântul Meu cel de șaptezeci de ani rostit peste pământul român ca să pregătesc această țarină pentru ziua slavei Mele în mijlocul ei curând, curând, o, că a venit vremea să dăm oamenilor de peste tot pământul povestea Mea frumoasă așezată pe pământ în vremea Mea de azi cu poporul cuvântului Meu de azi.

Am lucrat peste Ioan Botezătorul în vremea Mea de pe pământ și am ieșit apoi și M-am arătat cu el și cu lucrarea Mea cea de atunci de peste el ca să afle lumea că am venit pe pământ și că lucrez salvarea de sub păcat a omului. O, tot așa am lucrat și peste poporul cuvântului Meu de azi, și tainic am lucrat, ca și peste Ioan Botezătorul, și ies acum cu poporul Meu, ies acum cu povestea Mea cea tainică din mijlocul lui vreme de șaptezeci de ani, și pe care lumea o va afla acum, căci Eu, Domnul, vă așez acum la lucru sfânt, fiilor, și vă înzestrez de sus ca să lucrați și să dați oamenilor spre cunoaștere și spre vedere mersul cel de azi al cuvântului Meu peste pământ, dar și pe voi, cei pe care vă am sub crucea venirii Mele la voi ca să Mă așezați voi pe pământ și să lucrez cu voi, fiilor.

Scoatem de sub taină vremea cuvântului Meu de azi și toată povestea lui, căci am proorocit că va fi pusă în film această lucrare, iar dacă așa am spus din vreme, iată, am pregătit cu puterile cerești cale pentru această împlinire și vestire, dar și pe cei care vor așeza înaintea oamenilor mersul venirii Mele de azi cuvânt peste pământ, fiilor.

Un picuț de cuvânt așez în carte cu voi ca să vestesc lucrul Meu de peste voi acum, că iată, am în mijlocul poporului Meu, am aproape cu voi un fiu care cu atâta drag poartă în inimioara lui cuvântul Meu de azi, și cu atâta simțire îl trăiește cu suflețelul lui, o, și are el doi copilași, doi puișori, pe care i-a așezat înaintea Mea cu iubirea și cu credința lor pentru venirea Mea de azi pe pământ, și au mers ei cu toții, cu toată casa au mers cu pasul după voia Mea așezată pentru poporul cuvântului Meu s-o împlinească, popor aparte, nu oricum, popor cu mers și cu viață de rai, o, și am lucrat cu puterile cerești și am mers în față și am pregătit pentru acești copii uși deschise și ajutor îngeresc de sus, ca să aibă ei în vremea aceasta cum să-Mi stea alături și să-Mi așeze la vedere povestea cuvântului Meu, cartea pe care am întocmit-o Eu pe pământ în vremea trâmbiței Mele Verginica de la Maluri, și prin care Eu Mi-am așezat venirea Mea cuvânt pe pământ, și așezăm acum în film această poveste, Eu și voi, fiilor.

Am coborât din cer har și înțelepciune, îndemânare și credință pentru această împlinire, și cu care acești copii Mă vor avea alături pentru lucrul Meu cu ei, și strâng acum sub harul Meu o mânuță de fii și fiice dintre cei aproape cu voi și vor lucra aceștia cu umilință sfântă, cu armonie, cu dragoste și statornicie toate câte sunt de lucrat sub lucrarea umilinței de duh, așa cum am lucrat Eu lucrarea Tatălui Meu peste pământ acum două mii de ani, o, și vor tresălta cerul și pământul și omul cel de peste tot înaintea acestei povești de dragoste a Mea pentru om peste pământ acum, la sfârșit de timp, și pentru această poveste Eu Mi-am zidit un popor și coborârea Mea la el, la masa lui, la cârma lui pentru credința și dragostea lui de Dumnezeu, pentru statornicie întru acestea, o, și așa am lucrat și așa am ajuns până acum prin cei cu care am rămas de partea Mea, prin cei puțini și mici, cu care Eu rămân de fiecare dată în vremea multelor Mele lucrări, cu care vin de atâta vreme pe pământ ca să tot lucrez și să-l tot întorc pe om acasă la Tatăl, în voia Tatălui cu viața sa.

Ioan Botezătorul este pildă de umilință și de credință pentru tot creștinul care se vrea creștin adevărat să fie, căci am lucrat cu Ioan lucrarea Mea și venirea Mea și vestirea ei peste pământ și a rămas peste oameni lucrarea Mea cu el de atunci și până azi. O, așa lucrez și cu voi acum, așa, fiilor, și vă voi ține de mânuță pas cu pas și vă voi înzestra de sus, și nu veți lucra ca pe pământ, căci Eu, Domnul, sunt cu voi și vin din cer la voi, vin de la Tatăl și stau cu voi pe pământ ca să lucrați voi din cer lucrarea lui Dumnezeu, și tainic voi lucra cu voi și veți vedea pas cu pas pe Domnul lucrând prin voi și pentru voi pentru împliniri mari, și vă voi așeza pașii și vă voi povățui ca să se poată lucra toate, iar voi numai dăruirea și râvna să le lăsați peste voi lucrând, ca să împliniți ca în cer această minune, așa cum ați văzut ce frumos au fost pregătite toate câte trebuiesc acum ca să aducem la vedere petrecerea Mea pe pământ în vremea Mea cu poporul Meu cel de la sfârșit de timp, fiilor.

Și acum vă îmbrac de sus cu veșmânt aparte pentru această muncă sfântă, iar voi să vă faceți rost de vreme pentru slava Mea cu voi, căci ziua slavei Mele se grăbește și ea, și voi grăi peste voi pas cu pas și vă voi întări cu pricepere de sus și fiecare își va face partea lui de lucrare, și totul frățește, totul cu dulce, prin duhul umilinței care ține cerul lângă voi, și vor putea puterile cerești prin voi, și pace multă să lăsați în inimile voastre să fie și să puteți lucra lucrul cel sfânt, pe care acum îl veți aduce Tatălui, iar Tatăl va așeza peste el pecetea Sa și binecuvântarea Sa, o, fiilor. Amin.

Iată, v-am tocmit lucrători în via Mea, căci a sosit culesul și v-am pregătit pentru cules, și am pregătit și pe cele care vor ajuta culesul Meu prin voi, iar acum pecetluiesc cu Duhul Sfânt binecuvântarea cerească pentru lucrul care va arăta peste pământ vremea și mersul Meu cuvânt în vremea Mea cu voi, fiilor, cu voi, și cu cei de dinaintea voastră, pe care voi i-ați urmat și ați mers până azi.

— De lângă Tine, Doamne Mieluț, îi învăț și eu pe cei de azi ai Tăi și le dau lor îndemn pentru lucrarea umilinței, Doamne, o, că mare, mare lucrare ai de împlinit prin ei în vremea aceasta sfântă prin venirea Ta cuvânt peste pământ. Lucrarea cea pentru Tine din partea lor este lucrarea umilinței, Doamne, și aceasta îi ține ai Tăi pe cei care rămân și lucrează lucrarea Ta.

Nelucrarea duhovnicească de lângă Tine a celor ce s-au apropiat pentru mers pe calea Ta, i-a pierdut pe mulți, căci i-a depărtat neumilința și s-au ridicat cu cârtire și cu nemulțumire ca și cei asemenea lor din vremea primilor creștini nemulțumiți, căci veneau pe calea sfântă care cum voiau și mergeau cum voiau, o, și cădeau grei pe mersul apostolilor Tăi care împărțeau Evanghelia Ta și încreștinarea celor ce credeau, Doamne.

O, copii ai lui Hristos, nelucrarea duhovnicească pe calea creștinilor spre Domnul atrage spre creștini duhul păcatului, căci fără lucru nimeni nu stă. Când Domnul l-a zidit pe om a dat apoi să așeze lucrarea cea duhovnicească între El și om, ca nu cumva să tragă spre om duhul păcatului, dar neumilința omului față în față cu Domnul a atras spre om păcatul și a pierit Adam prin păcat.

Nelucrarea duhovnicească este mare primejdie pentru cei ce vin la Hristos, căci vine peste ei duhul păcatului în fel și chip, și nu mai au ei apoi inimi curate față de cei din jur, și sunt aceștia pedepsiți de însăși apăsarea de pe inima lor și n-au aceștia astâmpăr și greșesc apoi prin nemulțumiri, prin cârtiri, prin vorbiri de rău, iar aceste păcate i-au zdrobit pe mulți și s-au sfâșiat unii pe alții prin păcatul vorbirii de rău și văd ei aceasta după ce iese la iveală rodul lor cel rău prin vorbirea a doi câte doi, câte trei, o, și îi lucrează diavolul cum vrea el apoi prin păcatul vorbirii de rău, prin nemulțumiri, prin cârtiri, prin învinuiri și prin duh de judecată, toate din lipsa umilinței de duh, căci cuvintele rostite la mânie se fac apoi dușmani și cădere pentru cei ce le grăiesc crezându-se drepți și tari în vreme de neumilință, și iată vorba cea cu tâlc care spune că fiecare pasăre piere pe limba ei.

O, fii ai Cuvântului Hristos, iubiți lucrarea umilinței, urmați-o zi și noapte, căci ea vă umple de înțelepciunea de sus, și cu ea iubiți pe Dumnezeu și pe frați, iar altfel vă sfâșiați unii pe alții prin păcatul vorbirii de rău, fiilor. O, nu umblaţi cu acest păcat! Aveţi grijă să vi se ierte păcatele voastre, fiilor. Luaţi de la izvor pe Domnul, luaţi-L cu sfială, cu încredere, cu ochi curaţi şi cu inima toată, şi veţi scăpa de duhul păcatului, care se naşte în voi prin nelucrarea duhovnicească, o, fii ai lui Hristos, căci eu, Ioan Botezătorul, așa am fost lipsit de duhul păcatului, căci Hristos mă hrănea cu lucrul cel duhovnicesc, cu cele din cer, cu duhul proorociei, până ce L-am cunoscut pe El la Iordan că El este trimisul și Fiul Tatălui, o, și am, tresărit de bucurie când am văzut cine este Cel Care împărțea cu mine lucrarea duhovnicească și îmi dădea din cer ca să am și ca să fiu.

Așadar, iubiți umilința, fiilor, și veți fi bogați în dragoste de Dumnezeu și de frați, numai să aveți tot timpul veghea cea împotriva duhului păcatului, și totul prin lucrarea duhovnicească în toată vremea între voi.

Iar Tu, Doamne, umple-i pe ei de Tine! Mântuire mare să lucrezi pentru ei, căci vremea și duhul ei are numai dușmani în jurul lor, dar Tu în duhul ascultării de Tine să-i păstrezi, o, și ia în Tine, Doamne, ruga mea cea de azi pentru ei. Amin.

— Duhul Meu, Duhul lui Hristos, a lucrat peste tine prin lucrarea Mea duhovnicească prin care am stat cu tine și te-a ținut întru Mine până ce ai venit la Iordan și M-ai cunoscut și M-ai botezat, adeverind pe cele despre Mine proorocite, o, botezătorule al Meu. Am lucrare mare de lucrat cu ei și vom mângâia cu ea inimi fără de număr și va fi mare slava Mea cu ei peste pământ, căci a venit vremea slavei Domnului, a venit.

Și acum, fiilor, luați aminte, o, luați aminte la cuvântul Meu de azi peste voi și lăsați-vă mici sub mâna Mea ca să-Mi pot arăta prin voi mărirea Mea, slava Domnului din mijlocul vostru și vestirea ei acum peste pământ prin voi, cu Mine lângă voi, și cu voi lângă Mine acum, la sfârșit de timp, pe pământul neamului român, țarina cea cu comoară în ea, o, fiilor. Amin, amin, amin.