Lucrul Meu cel mult și mereu, o, acesta este, să vă păstoresc, fiilor, iar lucrul vostru este să primiți pe Domnul și să puneți pe cale ca să meargă în părți cuvântul și lucrarea păstoririi, căci vai oilor fără păstor, măi fiilor! Îl aștept pe om să se întoarcă la Dumnezeu și să-I fie bine lui Dumnezeu cu omul, că plânge Dumnezeu după om, și nu știe omul că plânge Dumnezeu după el, că plânge și așteaptă.

O, plâng cu Tatăl, și Tatăl plânge cu Mine, plângem după om. Se uită Dumnezeu în zare să-l zărească pe om întorcându-se din viața lui cea fără Dumnezeu. Omul cel zidit de mâna lui Dumnezeu s-a pierdut de Tatăl său și și-a ridicat urmași, o, și a ales Dumnezeu din ei și a binecuvântat un popor, începând cu Avraam, și cu urmașii lui apoi, dar poporul acela n-a înțeles cuvântul lui Dumnezeu și s-a lepădat mereu de Domnul din pricina neumilinței lui, o, și avea Dumnezeu făgăduințe rostite peste acel popor și a călcat peste ele poporul acela.

O, fiilor, Îmi spun durerea, că M-a trimis Tatăl după poporul acela apoi, că ani mulți L-a durut pe Dumnezeu de la el, de la purtarea lui, de la îngâmfarea și neascultarea lui de Dumnezeu. O, și ce trimitere Mi-a făcut Tatăl, că mai întâi a făcut vestirea, și apoi M-a trimis, nu fără să Mă vestească M-a trimis, o, și era prea departe de Dumnezeu poporul cel ales al Domnului și s-a purtat cu Mine ca și cu un răufăcător, în vreme ce el făcea atâtea fărădelegi împotriva poruncilor vieții, și M-a scos din tabără și M-a dat batjocurii și crucii. Dar dacă Eu eram venit din cer, o, nu se putea să rămân doborât de ei, de cei la care venisem să-i curăț de păcate și să-i iert de răutăți mari. O, și M-am ridicat dintre morți și am înviat atât de minunat, și M-am arătat lucrând și așezând peste mulți împărăția lui Dumnezeu pe pământ cu ei, ca să rămână ea peste oameni, peste mulți din cei atinși de taina ei, căci ea nu strigă, ci se așează tainic, așa cum cerul lui Dumnezeu este tainic și este, o, și are Domnul împărăție tainică pe pământ cu cei ce se fac asemenea Lui pentru ea, cu cei ce cred și știu cum să creadă, iar credința în Dumnezeu venit din cer face cu omul casă cerului pe pământ, fiilor.

Am zidit și zidesc din loc în loc lucrarea harului, lucrarea de om nou, și nu fac asta numai pentru cei zidiți de Dumnezeu în însuși trupul și sufletul și duhul lor, ci fac ca să aduc spre Tatăl pe cei mulți și rupți de Tatăl Cel din cer, și fac asta de dor, fiilor, ca omul care și-a pierdut casa și odihna, o, și nu înțelege omul de ce vine și de ce este el pe pământ, și nu-și face omul cale spre Tatăl lui Cel ceresc, căci omul a învățat prea mult părăsirea de Tatăl și stă pribeag de tot, departe de împărăția Tatălui său.

Fiilor, fiilor, ce mult au lucrat cei luminați de Dumnezeu cu harul credinței și al înțelepciunii de sus, de la Dumnezeu, pentru cunoașterea lui Dumnezeu, pentru urmarea multora după Domnul apoi! O, ce mult har am coborât peste mulți, ca să-i ajut pe cei mulți de peste tot, ca să aibă omul chemare și loc pentru împărăția cerurilor cu el pe pământ!

O, ce greu dă să asculte omul și să știe apoi ce să facă cu viața lui! S-a învățat prea mult fără Dumnezeu omul. O, cum să fac să-l fac pe om să Mă știe și să Mă cunoască și să Mă primească și să Mă ia aproape?

Fiilor, fiilor, vin la voi cuvânt ca să Mă vestesc cu voi pe pământ în cuvânt și să se audă în lung și în lat glasul Meu de Păstor, Care cheamă la pășune dulce, la masă cerească și să le dau din ea la mulți și să-i ajut să-și înțeleagă menirea, dacă s-au născut pe pământ.

O, fiilor, să aveți mereu în voi și între voi dragostea Mea. Am spus că nu numai credință trebuie, ci trebuie dragoste apoi, și cu ea să poată omul după Domnul să meargă. Lecția dragostei trebuie pusă în lucru ori de câte ori omul uită de dragoste. Dragostea iartă, uită răul, trece peste greșeli, îl face mic pe om, ca să fie mare Dumnezeu în el.

O, dragostea are lucrare mare și sfântă, fiilor. Ea întreține statul lui Dumnezeu între frați, ea nu pedepsește, ea nu caută ale sale, ci se dăruiește tot timpul. Ea stă, și nu cade, căci ea este Dumnezeu în om. Omul are nevoie mereu de milă de la Dumnezeu și de tot binele, iar dacă el împarte dragoste tot timpul prin toate lucrările lui, atunci omul se dovedește a fi locașul lui Dumnezeu, omul dragostei, odihna Mea în el.

Dragostea din om își iubește vrăjmașii, măi fiilor, și seamănă cu Dumnezeu omul care împarte dragoste peste cei reci cu el și nepricepuți pentru dragoste. Cel cu Dumnezeu în el Îl lasă pe Domnul să judece pentru orice pricină care se ivește pe calea lui cu Domnul, iar el iubește ca Dumnezeu, și mai ales se umilește ca Dumnezeu înaintea celor reci cu el, căci așa face Dumnezeu în toată vremea, o, și așa stau cerul și pământul la locul facerii lor, prin dragostea și răbdarea lui Dumnezeu, fiilor, căci omul nu este deprins să aibă grijă de cele făcute de Dumnezeu și de ascultarea lor de Dumnezeu tot timpul.

O, ce mult Mă mângâi și ce mult Mă bucur că vă am ca să am cu cine să-Mi așez pe pământ cuvântul Duhului Meu! Vă mulțumesc, dăruindu-vă iubire în inimi, iubire ca a Mea pentru frați și pentru vrăjmași, ca voi să semănați cu Mine în iubire, fiilor. Iubirea Mea Mă dovedește că sunt Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire, măi fiilor. Iubire să aveți și să fiți și voi, căci voi Îmi sunteți sprijin ca să vin și ca să păstoresc de la voi pe mulți cărora Eu Mă descopăr ca să-i aduc la Tatăl Meu pe ei.

O, feriți-vă mult și mereu și atent, feriți-vă de duhul judecății de frate, măi fiilor. Toți oamenii au despărțire mare între ei și Dumnezeu din pricina duhului judecății și a judecăților dintre ei, căci apasă unii pe alții și-și iau dreptul să-și facă dreptate, să se creadă drepți și în stare să judece pe cei vinovați în dreptul lor, și-și iau dreptul să se trufească unii peste alții, dar ca să se umilească unii pentru alții ca să fie frumoși ca Dumnezeu, blânzi și smeriți cu inima ca și Dumnezeu, o, nu le dă prin cap această iubire, iubirea de semeni, fiilor, căci porunca vieții este iubirea de Dumnezeu și de semeni, și este scrisă această poruncă în Scripturi pentru om ca s-o împlinească el pe ea.

Se face aducere aminte a fiului care a părăsit casa părintească și și-a cerut din mâna tatălui său partea de avere ca să plece departe de țara lui. O, și s-a desfrânat el cu viața și cu plăcerile cele pământești și mult vinovate, dar gândul care se ținea după el din inima tatălui său a făcut pe Dumnezeu să ia aminte la durerea părintelui îndurerat de pierderea fiului fugar, și a dat Domnul sărăcie mare peste țara cea străină, de nu mai avea nimeni să-i dea să mănânce copilului cel pribeag, cel străin pe-acolo. O, nimeni nu-i dădea nimic, și a venit duhul umilinței peste el și l-a ajutat, și s-a umilit pribeagul de țară și s-a gândit îndurerat la tatăl său cel părăsit de el și a pornit spre milă de la tatăl său, și, apropiindu-se, a plâns tatăl cu el și s-a bucurat cu mare bucurie văzându-l viu pe cel crezut mort departe.

O, iată umilința și iubirea, mila și aplecarea, că acestea fac minuni mari, fiilor. O, ce frumos, ce milos lucrează Dumnezeu pentru fiecare om, fiilor! Suferă Dumnezeu că nu pricepe omul mila aceasta pentru el, și multa așteptare a lui Dumnezeu după om.

O, fiilor, nu uitați să iertați totul și mereu și oricui. O, nu uitați să nu țineți minte răul, sau să judecați voi în locul lui Dumnezeu pricinile care se ivesc și care vă aduc nemulțumiri. Tot omul are nevoie de iertare de la Dumnezeu, iar Eu am spus acum două mii de ani: «Iertați, și vi se vor ierta vouă greșalele voastre!». O, nu lăsați ceva între voi care să vă despartă de lucrarea dragostei și a iertării, căci dragostea, numai ea iartă. Iar de îngâmfare feriți-vă ca de foc, căci ea nu iartă, ea pedepsește, ea Îi ia locul lui Dumnezeu în om ca să nu se smerească omul pentru pacea dintre frați.

Fiilor, dacă o pricină se ivește între frați, o, ce este de făcut? Fiecare să nu uite că are nevoie de iertarea greșalelor lui din partea lui Dumnezeu și din partea semenilor lui, și să nu-și depărteze singur iertarea Domnului pentru el dacă el n-ar ierta celuilalt. O, nimic să nu aducă diavolului bucurii prin neiertare îndelungată și prin neumilința inimii, că nu e om să n-aibă vină la Dumnezeu, fiilor, și de aceea pentru că i se iartă trebuie și el să ierte, ca și Tatăl să-i ierte ceea ce a greșit. Iar el să nu facă altfel, căci fratele fiului care s-a întors din rătăcire s-a umplut de duhul de judecată asupra tatălui său, care a iertat pe cel vinovat de păcat, dar care s-a umilit mult, și cu lacrimi de durere și cu căință, fiilor. Iar tatăl a căutat să alunge păcatul judecății din fiul cel judecător de tatăl și de frate și și-a îndemnat fiul cel răzvrătit spre bucuria aflării celui vinovat, celui pierdut atâta vreme în păcat.

Și acum privesc peste poporul cuvântului Meu ca să văd cât Mă primește și câtă înțelepciune ia din gura Mea pentru el, și cât iartă pentru asemănarea lui cu Dumnezeu.

O, și privesc peste toți cei care iau din pășunea Mea pentru viața lor cu Dumnezeu, pentru bucuria Mea de la ei, de la cei ce cred venirea Mea pe pământ cuvânt după om.

Iar vouă, o, pace vouă, fiilor care Mă primiți și-Mi puneți în carte cuvântul, și apoi mersul lui peste pământ! Cereți să vă dau ceea ce vă trebuie pentru mersul Meu prin voi, fiilor. Rugați-vă la Domnul pentru voi ca să vă dau, că Eu rugându-Mă la Tatăl primeam și lucram. O, așa și voi să lucrați, ca Mine să lucrați, și prin rugăciune să primiți, și apoi să-L dăruiți pe Domnul celor ce-L caută și celor ce-L află la voi.

Pace vouă, fiilor! Aș vrea să fie înțeleasă această urare, pe care Eu v-o dăruiesc, spunându-vă: pace vouă! Această urare este un mare dar. O, și tot poporul care Mă știe la voi, să înțeleagă el acest mare dar peste el ca și peste voi, că e scump de tot acest dar când îl dau.

Pace vouă, pace vouă, pace vouă, fiilor!

Rostesc peste tot pământul acest cuvânt și spun: Pace vouă, celor de pe pământul tot! Și cuvântul Meu poartă în el puterea împlinirii lui. Amin, amin, amin.

Ne așezăm în carte cu amintirea cea despre Mine, Fiul lui Dumnezeu Tatăl și al mamei Fecioară, căci umilința Mea îndeamnă spre umilință, fiilor, numai să caute omul să vadă ce a făcut Dumnezeu pentru om, căci toată lucrarea lui Dumnezeu, toată facerea și toată truda și aplecarea Domnului, toate au fost pentru om, toate au fost pildă de viață plăcută lui Dumnezeu în om, căci odihna lui Dumnezeu a fost să fie omul, după ce el a fost zidit de Dumnezeu și așezat să stăpânească în numele și spre slava Domnului toată facerea cea prin cuvânt zidită și să se bucure de Domnul, iar Domnul să Se bucure de el și întru el. O, dar nu i-a ajuns omului ce i-am dat să fie și să facă și s-a trufit și n-a ascultat pe Făcătorul Dumnezeu, și l-am pierdut apoi, o, și ce ușor se pierde de Dumnezeu omul, ce ușor, fiilor!

E prea puțină veghe în om ca să nu se piardă el de Domnul, iar ca să nu se piardă ar fi să aibă grijă mare clipă de clipă. Dar nu, e mică de tot grija aceasta și la cei ce-și aleg să iubească pe Domnul cu viața lor, căci ca să-L iubești pe Domnul trebuie să nu uiți poruncile vieții și împlinirea lor, și mai ales trebuie umilință mare, și Mă are omul pe Mine pildă de umilință, căci după patruzeci de zile de la naștere am fost dus la templu de mama Mea Fecioara și de bătrânul Iosif pentru curățirea cea prin lege așezată după naștere de prunci, iar Eu eram minunea ivită din cer pe pământ, Dumnezeu Fiul coborât la oameni prin făgăduința Duhului Sfânt ca să-l călăuzesc pe om spre întoarcerea la Tatăl, ca să-l ajut prin umilința Mea, de la care să învețe omul, o, că umilit am fost în trecerea Mea pe pământ, și tot nu poate omul să vadă și să facă și el ce a făcut Dumnezeu pe pământ înaintea oamenilor, și omul se ține bățos, meritos, nemulțumit, pretențios, chiar dacă nu atrage pe Domnul spre el prin viață îndumnezeită și plină de umilință ca viața Mea arătată lui cât am stat pe pământ.

O, îi trebuie dragoste omului, nu numai credință, și nimic mai bun nu poate el lucra decât dragostea, când o lucrează pe ea.

Fiilor, fiilor, punem în carte în ziua aceasta amintirea umilinței Mele cea de acum două mii de ani, ziua când M-a întâlnit în templu bătrânul Simeon și M-a întâlnit Ana proorocița, și care au rostit prin Duhul Sfânt că Eu, Pruncul Tatălui și al mamei Fecioara, Eu, Dumnezeu Fiul, voi fi cădere și ridicare pentru mulți din Israel, și semn care va stârni împotriviri și descoperirea multor inimi, care sunt sau nu sunt de partea lui Dumnezeu. O, și așa sunt și acum, semn care descoperă inimile multora, căci semn este cuvântul Meu, și descoperă el inimile multora dintre cei care se cred a fi ai lui Dumnezeu, sau dintre cei care aud și înțeleg pe Domnul din pricina curățeniei inimii lor, chiar dacă au de reparat peste viața lor cu Dumnezeu ca să fie plăcută ea Domnului apoi.

Iată amintirea umilinței Mele, aceasta este sărbătoarea cea de azi, cea împărătească, fiilor, și e praznic împărătesc scris peste această zi de amintire. Iar peste încă două duminici după cea de mâine scrisă în calendarul creștin, cea a pomenirii fiului risipitor, începe apoi aplecarea neamului creștinesc spre cele șapte săptămâni de post, și se pregătesc creștinii să întâmpine amintirea patimilor Mele prin cruce, și apoi învierea Mea. O, și trebuie pregătire mai întâi, căci pentru vreme de post avem de învățat cu sufletul și cu fapta întoarcerea la Dumnezeu cu toată ființa a celor ce nu stau frumos în poruncile vieții, și avem de înțeles întoarcerea de-a dreapta Tatălui pentru nejudecată în ziua slavei și a judecății. O, și este apoi de învățat viața de rai, din care să nu cădem dacă o învățăm, căci cine nu ia aminte nu învață și nu are grijă de rai ca să nu-l piardă.

Tu însă, poporul Meu, nu uita că Domnul a făcut milă mare cu tine și te-a povățuit mereu și nu te lasă nepovățuit, numai să primești și să împlinești povața Mea, căci dacă n-o lucrezi o uiți, iar dacă o uiți n-o lucrezi. Dar știi tu cine este cel mai bun paznic al tău pentru păstrarea vieții tale în Domnul și în frați? O, dragostea, este, fiule, acest străjer. Dar dacă dai să socotești sau să înveți singur, o, nu este așa lucrarea ei, și este să iei de la Mine cum să lucrezi și cum să te păstrezi în dragoste, că Eu cu umilință am împărțit în toată vremea dragostea, iar tu nu ești iertat de ea dacă nu lucrezi ca Dumnezeu, căci fiii lui Dumnezeu sunt asemenea Lui, precum este scris, dar numai dacă în ei se vede lucrând dragostea lui Dumnezeu și nejudecata, așa cum Eu, Domnul, pe cruce fiind pus, am împărțit dragoste și celor ce M-au defăimat cu chinul de pe cruce, iar omul creștin trebuie să se uite la Mine dacă vrea să stea de-a dreapta Mea acum, și întru împărăția Mea cea de veci apoi.

O, și vă voi îmbrățișa în cuvânt și voi grăi cu voi acum despre statul în Domnul, fiilor, și vă voi învăța pas cu pas gătirea cea pentru post apoi, și gătirea cea pentru slava zilei învierii Mele, ziua în care i-am mângâiat pe cei zdrobiți pentru Mine, și cu care mângâi de atunci și tot mângâi, căci sunt izvor de mângâiere, aceasta sunt Eu, o, fiilor. Amin, amin, amin.

E sărbătoare de sfinți, iar Eu, Domnul, știu dorul sfinților Mei și vin cu ei în cuvânt și în cartea Mea cea de azi, căci grăirea Mea se face carte pe pământ și se face vestire.

Am sosit, și deschideți Domnului, fiilor care-Mi primiți venirea și cuvântul! Am sosit cu sfinții, căci așa este scris să fie venirea Mea, și așa îi mângâi Eu pe sfinții Mei, pe mărturisitorii Mei.

Au nevoie de mângâiere sfinții Mei, fiilor. În cer și pe pământ e nevoie de mângâiere, măi fiilor. Duhul Mângâierii, El face această milostenie, și L-am promis pe El ucenicilor Mei și le-am spus lor mai înainte de suferința Mea prin cruce acum două mii de ani și L-am rugat pe Tatăl pentru aceasta, L-am rugat dacă Eu Mă întorc la El să aibă El, Tatăl, grijă de ei așa cum am avut Eu, să-i păzească El ca și Mine și să le dea lor ocrotire și mângâiere, că nu este mângâiere pe pământ pentru cei ce sunt cu Domnul printre cei necredincioși. O, și a venit la ei apoi Duhul Sfânt Mângâietorul și S-a lăsat peste ei și i-a înflăcărat din ale Sale, din cele de sus, după cum a fost rugămintea Mea către Tatăl pentru ei, și sfinții Mei au nevoie de mângâiere și pe pământ, și în cer apoi, fiilor, și Dumnezeu este atâta de milos, atât de îndurerat pentru cei îndurerați, ca Unul Care știe durerea Lui și a tuturor celor ce poartă dureri ca și El și pentru El pe pământ, că pe pământ e necredința, fiilor, iar fiii oamenilor fără de credință sunt sălbatici pentru credință și sunt ai vremelniciei și atât, ca unii care nu au nimic sfânt în ei. Dar cei ce sunt sfinți ai Mei între oameni, o, aceia au nevoie de mângâiere, de sprijin printre cei fără de Dumnezeu peste mintea și viața lor, și așa au suferit printre cei necredincioși din vremea aceea sfinții Mei trei ierarhi, sărbătoriți azi bisericește, și fiecare din ei erau înconjurați de duhul necredinței din oamenii vremii, că nu erau iubiți de cei vremelnici cu viața și cu faptele lor, o, și sufereau arhiereii Mei, și n-a fost altfel pe pământ cu cei care în cucernicie și în Domnul își purtau inima și mersul printre oameni, iar în cer sosiți, după dureri îndurate, au fost întâmpinați de Duhul Mângâierii și de toate frumusețile cerești, de nevăzutele lui Dumnezeu, și pregătite ele din vecii pentru cei ce Îl iubesc pe Domnul în vremea călătoriei lor pe pământ spre cer.

O, fiilor, dacă Eu grăiesc acestea în ziua aceasta de serbare de sfinți, vă mângâi, fiilor, pe voi, și îi mângâi și pe sfinții cei sărbătoriți de cetele cerești în cer și pe pământ. Ne strângem sub Duhul Mângâierii și luăm din El și învățăm iubirea, fiilor. Numai cu ea putem, iar fără ea sufletul este greu, este gol, obosește de tot și se dă neputinței cea de la lipsa iubirii, o, fiilor. Hai să ne amintim acum de iubirea celor trei arhierei, căci durerile prin care au fost trecuți și mila lor de oamenii rătăciți de duhul vieții, acestea toate le-au dus ei cu iubirea, cu Duhul iubirii veșnice, cu Duhul Mângâierii, fiilor. O, și nu se găsește în lumea aceasta Duhul Mângâierii, căci El este numai pentru sfinți, numai pentru cei cunoscuți de El cu iubirea din ei.

O, sfinți iubiți ai Mei, o, slujitori de aur pentru biserica lui Hristos, pentru turma Mea cea de sub suferințele vremii, o, ucenici miloși ca și Domnul vostru, ați suferit dispreț mare și alungare dintre oameni, și în toate v-a ajutat iubirea Mea din voi, și cu care voi i-ați miluit pe cei mulți, pe cei apăsați de ispite, de lovituri fel de fel, de suferințe nemângâiate. Iată, locul pentru întâietate în biserică, cel pentru păstorit turma pribeagă prin vreme, o, nu este acest loc pentru cei curați cu inima și cu viața, și este pentru cei care fac jocul oamenilor puterii peste cei mici ai popoarelor toate. Iar locul celor ce merg cu Domnul, o, unde este? Este în cer, nu pe pământ, căci și Eu așa am pățit pe pământ, și M-am întors apoi în cerul cel încăpător și atât de dulce pentru cei ce sunt ai Domnului pe pământ, și unde nu le mai pot face rău cei necredincioși și sortiți vremelniciei, după cum își aleg ei faptele vieții.

O, binecuvântată să vă fie mângâierea în ziua voastră de sobor între sfinți, așa cum cei din cer iau de pe pământ sărbătoarea cea pentru voi! De pe pământ, că pe pământ e timpul, o, iubiților, și timpul măsoară, nu e ca în cer, ca în veșnicie, și e lucrul cel în toi pentru cer sau pentru iad, fiecare cum își alege să-și poarte lucrarea vieții de pe pământ, iar biserica lui Hristos vă are în calendarul ei în ziua aceasta și aduce vouă amintirea voastră cea de pe pământ și vă așteaptă ea ajutorul cel pentru ea, cel de la sfinții Mei, căci sfinții stăruiesc înaintea Domnului pentru cei de pe pământ care îi aleg pe ei mijlocitori spre tronul Treimii Domnului, că e greu pe pământ, și văd aceasta cei din cer și văd mereu.

Iar acum se așează în cartea Mea cea de azi grăirea Mea cu voi, și a voastră cu Mine și cu cei de pe pământ, căci Noi, cei din cer, suntem mângâierea lor pe pământ.

— O, ești plin de mila Ta cerească, Doamne milos. Ești plin de răbdare pentru cei necredincioși, așa cum ai fost și pe pământ Dumnezeul răbdării, Doamne, chiar dacă Duhul Îți ardea pară să faci bine și milă peste tot.

Noi tot așa am fost între oameni, cuprinși eram de milă, iar mila ne umplea de dor să coborâm binele ceresc peste cei îndurerați, dar eram toți sub stăpânirea celor necredincioși și reci cu mila, reci de tot, Doamne, și erau ei oamenii judecății nedrepte, ca unii care spre aceasta s-au ales. Noi însă lucram de partea cerului și tot lucram, până ce am fost opriți să mai stăm în mijlocul turmei Tale, și pe care am mai putut-o ajuta după ce am ajuns în cer cu Tine și mijlocitori la Tine pentru cei așa de apăsați și îndurerați de la duhurile de pe pământ, și care ies din iad și fac vreme rea peste tot.

A rămas în urma noastră turma Ta și striga ea după noi, după ajutor de la Tine, Doamne, dar se împărțea, și ne împărțea pe noi, și ne puneau note cei ce ne împărțeau, că unii cătau cu Vasile, alții cu Ioan, iar alții cu Grigore. O, n-am putut îndura să vedem despărțire în turma Ta din pricina numelui nostru și a lucrului nostru. O, și am făcut pogorământ pe pământ și am vestit că toți trei laolaltă slujim nedespărțiți pentru ei în cer, și toți avem note mari pentru slujirea cea de pe pământ și pentru lupta în fața necredincioșilor din vreme, așa încât să nu ne despartă în inima lor urmașii și fiii bisericii Tale, Doamne.

Avem încă o și mai mare bucurie împărțită nouă de la Tine, că ne-ai așezat la temelia lucrării cuvântului Tău din vremea aceasta și Ți-am pregătit trâmbița, pe Verginica, Doamne, și am pecetluit-o cu numele Tău, cu Duhul Tău, și trupul și sângele Tău i-am împărțit la începutul lucrării Tale de cuvânt în anul 1955, când am coborât pe nori cu Tine și cu potir din cer în mâini în căsuța ei sărăcuță, după ce ea Te-a ascultat pentru post de patruzeci de zile, ca apoi s-o înzestrezi pe ea cu purtarea lucrării cuvântului Tău prin gura ei de om între oameni și să începi să-Ți scrii de atunci cartea cuvântului Tău, venirea Ta în cuvânt pe pământ după două mii de ani de la întâia Ta venire, Doamne, după om, căci Tatăl Te trimite, nu Tu ai ales aceasta, iar Tu ești Cel ce asculți de Tatăl, și de la El iei tot ceea ce lucrezi ca un Fiu supus, o, și de la Tine trebuie să învețe toți cei credincioși cum pot fi ei fii ai lui Dumnezeu și cu Dumnezeu în mersul lor pe pământ spre cer.

O, ne-ai împărțit bucurie mare și ne-ai așezat apoi să binecuvântăm și să așezăm din cer mersul lucrării Tale în urma trâmbiței Tale Verginica. Ți-ai așezat grădinița Ta cea de la început și de la sfârșit de timp pe temelie cerească de facere nouă și ai așezat în ea cu noi aici pietricica cea albă și taina cea mare, proorocită prin lucrarea cuvântului Tău din vremea aceasta, așa cum scrie în Scripturi să fie și să se împlinească, și ai pus deoparte pe poporul cuvântului Tău și îl hrănești curat și neamestecat cu lumea și îl sfințești pe el, iar noi am binecuvântat începutul cel nou, preoție pusă deoparte pentru cele curate din cer, o, și-Ți îngrijești poporul cel apropiat, și cu care Te sprijini, Doamne, pentru mersul Tău de azi, și așa își are rodul ei trâmbița Ta Verginica, și poporul ei a născut popor nou și ai pentru Tine popor, Doamne, o, și ține-l cuminte, ține-l departe de duhul cel pierzător din lume, și ține-l la pieptul Tău duios și milos și ocrotește-l cu puteri cerești și îngerești, că lucrul Tău e greu de purtat, iar ei sunt mici și fără sprijin pe pământ și fără mângâiere, Doamne. O, și câtă mângâiere le trebuie lor prin greu, o, Doamne! Iar noi stăruim înaintea Ta pentru cei plăpânzi, cu care-Ți porți venirea cea de azi și o împarți cu ei și o porți, o, că nimeni pe pământ nu vrea povara Ta s-o poarte, și așa a fost în toate vremile cu omul, Doamne, căci omul nu trage cu Dumnezeu pe pământ.

În ziua aceasta noi binecuvântăm prin cuvânt iar și iar așezarea Ta cea prin noi întărită încă de la începutul cuvântului Tău prin trâmbița Ta Verginica, și iarăși acum și mereu, că ne-ai însărcinat pe noi arhierei din cer să ne ai pentru ungerea Ta cea de azi, că mare și cerească este lucrarea cuvântului Tău, venirea Ta cuvânt pe pământ, mila Ta pentru om, mila și mângâierea, o, Doamne.

— Iar Eu, Domnul, Mă mângâi, iubiții Mei, că vă am din partea celor din cer slujitori aici cu cei ce-Mi slujesc aici ca să-Mi împlinesc Scripturile venirii Mele și ale biruinței Mele, că Eu cu împărăția Mea am venit, și cu așezarea ei, cu tot cortul ei cel sfânt și ocrotitor, cu toată taina veacului ce va să fie, și care începe de pe pământ, că Eu pe pământ Îmi am așternutul, cu ei aici, pe pământ cu voi, fiilor din cetatea cuvântului Meu, că vin la voi pe pământ, și cu voi sunt, și cu voi lucrez, și cu voi împlinesc cuvântul Meu peste pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.