Utilizarea acestei pagini se supune Condiţiilor de utilizare a site-ului.


Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a Sfintei Cuvioasei Maria Egipteanca



Cuvântul Meu este sărbătoare în cer și pe pământ, căci sfinții sunt în sărbătoare când Eu, Domnul, Îmi revărs slava Mea, cuvântul Meu peste pământ mai mult decât acum două mii de ani, o, mult mai mult, căci vremea este la sfârșit, și e mare pregătirea cea pentru arătarea slavei Mele cu zecile de mii de sfinți, precum este scris.

O, e mare slava venirii Mele cuvânt pe pământ, căci cu ea Îmi pregătesc la vedere slava cerului cel nou și a pământului cel nou, și nimeni să nu se mire de venirea Mea în cuvânt peste pământ, căci și la începutul facerii celei dintâi am lucrat totul cu cuvântul, tot cu cuvântul, nu altfel am lucrat atunci, iar la sfârșit nu se putea lucra taina facerii celei noi, înnoirea, nașterea din nou a lumii, nu se putea lucra această facere nouă decât tot cu cuvântul, o, și nu se poate în alt fel lucra omul cel nou, casa în care să locuiască Dumnezeu și sfinții Săi, nu se poate lucra decât cu cuvântul, și e sărbătoarea lui Dumnezeu cuvântul facerii celei noi și e înviere, e frământătură de înviere, și toată facerea cea dintâi ascultă de cuvântul lui Dumnezeu când Domnul grăiește peste pământ din mijlocul sfinților Săi, o, și trebuie să asculte și omul, căci omul este facerea lui Dumnezeu, facerea pentru care s-a zidit cerul și pământul, și pentru această înțelepciune așezată peste om este mult de lucrat și de cuvântat peste pământ și peste omul de pe el, și iată, Eu, Domnul, aceasta fac, cuvintez și lucrez cuvântând.

O, n-am cum să-l biruiesc pe satana, pe cel înființat de neascultarea cea din rai a omului, n-am cum, decât cu cuvântul să lucrez ca să-l biruiesc, ca să tai lucrarea lui cea mincinoasă și atât de ascunsă ea de mintea omului, căci fățărnicia stă pe scaun înalt și lucrează peste mintea omului în fel și chip, o, și se uită omul toată ziua și toată noaptea la această lucrare împrăștiată peste fața pământului, și în fața căreia se închină lumea toată așa cum se închină creștinii la icoana celor din cer a lui Dumnezeu și a sfinților Săi, o, și se închină lumea la această fiară care se luptă împotriva Mielului lui Dumnezeu, căci și-a făcut satana icoană văzută și strânge cu ea avere mare, dar pentru prăbușire și-o strânge, căci omul va învia, se va înnoi la minte și la simțire și la trup, fiindcă aceasta lucrează cuvântul lui Dumnezeu, lucrează îndumnezeirea omului, înțelepciunea cea de sus pentru duhul și sufletul și trupul omului, o, și e sărbătoare cerească slava cuvântului lui Dumnezeu, venirea Mea cuvânt pe pământ.

E supărat satana, iar slujitorii lui grăiesc din ramă zi și noapte ca să țină omul în fața icoanei lui, și cu care el lucrează la vedere cu minciuni ticluite mult și cu multe, căci când nu-i merge rodul cel râvnit, el are multe găselnițe și le scoate și le încearcă și le înnoiește, iar Eu, Domnul, le risipesc pe toate rând pe rând și îl rușinez pe satana și-i dau de gol lucrarea lui ascunsă sub față mincinoasă, și iată lupta Mielului lui Dumnezeu cu acest balaur cu capete multe, o, și ce bucurie se suie de pe pământ la cer când Îmi așez pe pământ cuvântul scris ca să-l pot împlini apoi!

Tot cuvântul Meu care se scrie se împlinește, numai să fie înființat în cartea sa cea de azi, că iată de ce iubesc și de ce ocrotesc Eu așa de mult acest meleag ales Mie de Tatăl, pământul român, pe care Eu, Domnul, dau lupta cu satana, care se crede biruitor peste pământ și peste om, bietul de el!

O, țara Mea cea de azi, vin la tine cuvânt, și Mi-am făcut cetate de scaun pe vatra ta, că tu ai nevoie de ocrotire cerească peste tine acum, o, că ești cucerită de păgâni, tu, țară cu nume de țară creștină încă de la nașterea Mea și a ta pe pământ, amândoi odată Eu și tu, că Mi-a dat Mie Tatăl atunci meleagul tău să-l am să vin cuvânt pe acest meleag la sfârșit de timp, căci poporul Israel M-a dat spre moarte, M-a dat de la el, nu M-a primit când am venit de la Tatăl la el, n-a voit să creadă, o, n-a voit, și iată, tu ești țara Mea creștină încă de pe atunci, și pe vremuri veneau păgânii asupra ta cu război și cu arme, iar acum păgânii te supun voii lor lucrând asupra ta de la ei de acasă, din ascunzătoarea lor vrăjmașă ție, ca să nu-i știi locul și atacul și arma, și iată, te ține omul păgân culcată sub voia lui păgână, că nu te vrea creștină să fii, nu te vrea cu Dumnezeu, iar slujitorii de la altare fac sfat cu păgânii ca să te vândă pe bani, că lor le trebuie bani, nu pe Dumnezeu, nu mântuirea lor cea de la Dumnezeu.

O, iată omenirea cu mască la gură, pusă de duhul minciunii cu față ascunsă!

O, voi, cei ce stați mari și tari peste popoare, ce este aceasta ce faceți voi oamenilor, ce este, vă întreb Eu, Domnul Dumnezeu?

O, voi, popoare hrănite cu duhul minciunii fiarei apocaliptice, sculați-vă la veghe și așezați-vă la rugăciune și strigați pe Dumnezeu să vină să vă izbăvească El, și strigați la mama Mea Fecioara, cea care plânge și se roagă pentru toată făptura cea oropsită de duhul satanei! O, încreștinați-vă prin puterea botezului cu Duhul Sfânt și botezați-vă în cuvântul Meu, că el este apa râului vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu, precum este scris, și iată, țara română este țara venirii Mele cuvânt peste pământ, e țara Mea creștină, cu numele Meu peste ea, cu pecetea Mea deasupra ei, cu crucea învierii Mele și a ei!

O, plângeți după Dumnezeu, plângeți în rugăciune ca focul și cereți-Mă să vin spre voi cu semne și minuni nemaiauzite ca să-l culc la pământ pe satana care vă ține în întunericul cel fără Dumnezeu! Voiesc să vă ridic spre credință biruitoare asupra lui satana, omul antichrist, și să căutați după voia Mea peste viața voastră, o, că nu-i viață mai dulce ca și viața de creștin, viața trăită cu Dumnezeu, Domnul cu omul pe pământ ca și în cer, și nimic fără Dumnezeu să nu fie pe pământ, căci vai celor fără Dumnezeu peste viața lor, vai lor curând, curând!

Cuvântul lui Dumnezeu așează învățătură sfântă peste toți oamenii de pe pământ și dă povață de înviere și de cunoașterea lui Dumnezeu prin nepăcătuire și prin pocăința cea pentru păcate, și iată, iată, numai atunci păcătuiește omul, numai când nu este cu Dumnezeu, numai când nu are pe Domnul în inima și în mintea sa, numai când Îl dă pe Dumnezeu afară din el pentru gândul și gustul păcatului, numai când iubirea și inima lui se lasă spre păcat, numai când nu-L iubește pe Dumnezeu cu inima și cu duhul din ea, o, și mai mereu face omul aceasta, mai mereu stă peste el fără cunoașterea lui Dumnezeu în inima și în mintea sa.

O, sunt mulți, și chiar și creștini sunt cărora nu le place viața cu Dumnezeu, că viața cu Dumnezeu înseamnă mult, căci o viață frumoasă are nevoie de multe podoabe ca să fie frumoasă între oameni, și are nevoie de cele din cer peste ea în mijlocul oamenilor.

O, măi oamenilor de pe pământ, o mulțime de păcate vin peste om, vin cu duiumul din pricina îndreptățirii de sine, căci aceasta este un păcat destul de mare și naște din el păcate mereu, și de aceea trebuie învățătură pentru lepădare de sine și pentru iubire de Dumnezeu apoi. Iar dacă tu, omule, iubești pe aproapele și zici că lucrezi iubirea, o, ai grijă tu, om creștin, ai grijă, că toată iubirea pe care zici că o lucrezi tu, trebuie să fie ea izvorâtă din iubirea de Dumnezeu, căci păgânii lumii iubesc pe aproapele, dar nu și pe Dumnezeu, o, și de aceea trebuie grijă pentru purtarea crucii, pentru dragostea de Dumnezeu, dragoste întreagă, nu împărțită, și cu ea să împarți ajutorul tău pentru aproapele tău, că altfel nu știi să iubești pe Dumnezeu, ci numai pe aproapele ca și păgânii.

O, așa să vreți voi să-i învățați pe creștini, voi, slujitori ai învățăturii de la altarele creștine, și să le spuneți lor să nu se teamă că li se ia locul de închinăciune, căci Eu, Domnul, am spus taină mare pentru adevărații închinători, și care sunt cei ce se închină în duhul adevărului, duh care strigă la Tatăl pentru ei, iar voi hrăniți-Mi turma acum, în vreme de restriște. Nu dați să vă luați după omul antichrist, care voiește să vă dea afară din moștenirea străbună dacă nu strângeți turma ca s-o hrăniți pe ea și să nu-i închideți ușa, că nu-i a voastră casa cea închinată lui Dumnezeu de moși strămoși și de creștini, ci e a creștinilor această casă, iar voi nu vă faceți stăpâni cruzi peste ce nu este al vostru, căci se uită cei din cer la voi și se miră și se întreabă de ce faceți aceasta, de ce dați să vă faceți stăpâni peste ce nu-i al vostru?

O, turmă durută acum, vezi ce pățești dacă nu prețuiești când ai? Dar scoală-te acum la veghe pe vreme rea, o, scoală-te! Auzi tu ce-ți spune Dumnezeu? O, scoală-te pentru Mirele tău și scoală-te!

Voi, slujitori pentru turma creștină, fiți umiliți în fața turmei, căci voi stați pe spatele celor ce vă dau bani pentru ca să îngrijiți de ei cu bunătate și cu lepădare de sine, cu duh blând și smerit, căci voi ar fi să lucrați fără bani Evanghelia Domnului, ca să vă plătesc Eu, Domnul, cu mântuire, că omul s-a învățat să vă tot dea, dar nu să cereți voi, nu să puneți voi biruiri grele pentru ca să slujiți lor între ei și Dumnezeu, căci Eu le dădeam, nu le luam ale lor, dar pe pământ nu mai este frică de Dumnezeu, o, nu mai este.

Iată pildă de mare învățătură în lupta cu păcatul cel vrăjmaș în om, căci părinții sfinți au lăsat bisericii creștine în vremea postului mare pilda vieții duhovnicești a celei ce s-a lăsat de păcat pentru ca să se sfințească și să fie iertată de păcatele ei multe, Maria Egipteanca.

O, creștine, o, creștine, nu te mai distra într-un chip păcătos, ci bucură-te creștinește, ca să Se bucure și Domnul în mijlocul petrecerii frățești, nu numai diavolul să se bucure, căci diavolul strânge neîncetat păcatele oamenilor ca să le dea lor apoi plata cea rea, dar iată, lângă glasul Meu grăiește acum această luptătoare cu păcatul, după ce s-a lepădat ea de dulceața cea otrăvitoare, căci a biruit ea cu Mine pe satana, și iată acum povața ei:

— O, Doamne, o, Doamne, gustul cel amar al păcatului, nu-i știe omul păcătos ca mine amărăciunea lui, decât după ce se vede alungat de dragostea Ta durută de la negrele lui păcate, și cu care nu poate sta lângă Dumnezeu cu viața sa.

O, Doamne, nu e amar mai greu ca și alungarea păcătosului din fața milei Tale, o, că dureros a fost duhul omului alungat din rai, dar care n-a tras spre pocăință pentru durerea ce Ți-a adus-o cu păcatul lui, ci a tras spre păcat.

Eu, Doamne, m-am căit cu totul, m-am făgăduit Ție cu totul, o, că prea mult și prea greu am păcătuit, și numai o viață departe de păcat și de oameni mi-a putut păstra făgăduința pe care am făcut-o, și ca să nu mă alungi de la fața Ta pentru păcatele mele grele. O, și le spun la toți păcătoșii să se îndulcească cu bucuria vieții de creștin, și ca să nu dea de amarul cel lucrat prin păcat, și care îl alungă pe om de la fața Ta. Aceasta este scăparea de satana: nepăcătuirea este, o, Doamne.

O, tot cuvântul Tău de peste pământ și de peste om așteaptă să se împlinească, Doamne, căci nepăcătuirea va veni, că așa este scris, dar fă-i pe toți cei de pe pământ cu un ceas mai devreme să facă aceasta, ca să le dai și lor plată bună, Doamne, o, și să ai de ce să le dai.

— Voi, sfinți iubiți, Mă înso­țiți întru venirea Mea, iar înaintea Mea merg rugăciunile voastre, și iubirea din ele lucrează și va lăsa iubire în oameni, iubire pentru Dumnezeu în ei.

Iar acum îndemn iarăși la veghe sfântă neamul Meu creștin de azi, neamul român, și-i spun lui:

O, neam român, ocrotește-ți averea cea părintească, ocrotește-ți zestrea sufletului tău, țara și credința, biserica și neamul, căci fericit este poporul care are pe Domnul de Dumnezeu al său, precum este scris, iar tu ești al Meu, și Eu sunt al tău, sunt Domnul, și sunt Domnul Dumnezeul tău, o, român poporul Meu. Amin, amin, amin.

18-04-2021

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Buneivestiri



Găsesc veghe la porți și intru în cetatea cuvântului Meu pe vatra neamului român, intru cu praznic de cuvânt și Mă vestesc Eu Însumi cu zi de praznic împărătesc, praznicul Buneivestiri, vestirea cea îngerească adusă Fecioarei care avea să Mă nască pe Mine cu trup pe pământ, pe Dumnezeu Fiul să-L primească ea prin vestire de înger trimis de Dumnezeu la ea ca s-o pregătească să fie ea Născătoarea de Dumnezeu, mama Mea, o, și ce frumos este pe pământ când vine un sol ceresc și vestește din cer bucurie și slavă de cuvânt împlinitor!

O, nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere, nu trece fără să se împlinească el, așa cum îngerul Gavriil, trimisul lui Dumnezeu, i-a spus Fecioarei mamă, i-a spus cuvânt cu putere, i-a spus că e plin de putere de împlinire cuvântul care vine de la Dumnezeu, și apoi ea a crezut îngerului și s-a supus Domnului pentru împlinirea cuvântului vestit peste ea.

O, iată, Eu sunt rodul, Eu sunt cuvântul cel plin de putere, cel împlinit, cel vestit prin înger, Eu sunt, căci Fecioara M-a purtat în pântece după vestirea îngerului, și Duhul Sfânt S-a pogorât peste ea și apoi M-am născut și am primit numele de Iisus, pus prin înger, și Fiul Celui Preaînalt, Fiul Tatălui am fost chemat apoi în cer și pe pământ.

O, pace peste țara venirii Mele cuvânt pe pământ! Pace ție, țara Mea de azi! Pe vatra ta, pe vatra neamului român Îmi scriu cartea Mea cea de azi, cartea Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt din cer, și care poartă putere de împlinire, căci scris este cuvânt îngeresc: «Nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere».

Cuvântul trimis de la Dumnezeu, și care se împlinește pe pământ, ar fie să fie aceasta spre puterea credinței oamenilor, ca să nu primească oamenii mustrare sau pedeapsă pentru necredință, așa cum se întâmplă acum pe pământ, și mai ales spun aceasta pentru cuvântul lui Dumnezeu care curge ca râul pe vatra neamului român, și care a fost dat în lături de casa lui Dumnezeu, de biserica Domnului, de arhierei și de preoți mai ales, o, că n-am venit să bat la altă ușă cu slava cuvântului Meu, cu vestirea cerească pe care o împart, ci am venit la casa lui Dumnezeu, o, și nu Mi-au dat împlinire în ei slujitorii de altare, iar acum, iată ce rușine, ce durere, ce nedumerire pe turma creștină, care doar poartă acest nume, o, că n-a avut cine să-i învioreze spre credință, spre primirea iubirii cerești peste casa lui Dumnezeu, iar turma suferă acum înjosire de la omul antichrist, și suferă din pricina neprimirii lui Dumnezeu în casa Sa de pe pământ, și iată, iată, casa Sa e pustiită acum de vrăjmașul antichrist, de ordinele lui ieșite din ascuns, iar preoții sunt strânși cu ușa de planul cel ascuns al lui antichrist, și care, iată-l, se dă drept Dumnezeu, se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu și vrednic de închinare, o, și voiește să i se închine lui creștinii, lui, celui nevrednic, lui, care iată-l, prin puterea satanicească a minciunilor nelegiuite se dă drept Dumnezeu, se dă mare și tare ca să se așeze el în templul lui Dumnezeu, precum este scris că vrea el aceasta. Eu însă, vin cuvânt pe pământ și-i ies în cale ca să-l nimicesc cu suflarea gurii Mele, cu cuvântul rostit de gura Mea, cuvânt scris pe pământ în cartea sa, cartea Cuvântul lui Dumnezeu, cu care-i ies în față ca să zădărnicesc amăgirile lui mincinoase și nelegiuite, și care sunt pentru cei ce sunt pe calea pierzării, și care n-au primit și nu primesc iubirea adevărului ca să fie ei mântuiți și scăpați din gura lui satana, o, și iată lucrarea cea mincinoasă, trimisă prin îngăduința lui Dumnezeu peste cei ce nu cred adevărului și cred cu plăcere în nelegiuirea care îi osândește pe ei, precum este scris!

Voi, preoți și arhierei, slujitori la altare, o, deschideți ochii bine și uitați-vă bine cum voiește omul antichrist să vă lase pe dinafară, și care pas cu pas dă să-și facă el loc în templul lui Dumnezeu ca să fie înscăunat și să-L scoată pe Dumnezeu din casa sfântă, ca să nu se mai închine nimeni adevărului. O, vedeți ce pățiți dacă vă tot lepădați de cuvântul lui Dumnezeu, de credința în acest cuvânt, care veghează pentru voi?

O, fiilor, vi se scrie lepădare de credință această depărtare a voastră de credința în cuvântul Meu, cu care tot vă strig și tot dau să vă ocrotesc de lanțul cel vrăjmaș al omului antichrist, care, încet, încet dă să vă lege cu el ca să nu mai puteți servi pe Dumnezeu și biserica Sa, cea atât de prigonită acum din casa ei. O, iată, a venit vremea să aveți nevoie de ocrotire, iar voi nu sunteți una cu Mine, cu slava cuvântului Meu, cu care suflu și peste satana, precum este scris să fie el nimicit de suflarea gurii Mele, de cuvântul Meu rostit asupra lui.

Voiesc să împlinesc Scriptura de cer nou și de pământ nou, iar voi nu vegheați cu Mine, voi nu M-ați primit în casa Mea ca să am putere pentru voi și prin voi în vremea asta de încercare. O, am spus că mai sunt suflete mari în neamul român, și voi da să-i trezesc la veghe și la rugăciune cu putere în ea, ca să fie biruit satana și să fie rușinat de Mielul lui Dumnezeu, de Care nu mai vrea satana să audă pe pământ, numai că soarta lui este pecetluită, căci cuvântul Meu suflă cu putere și cu nimicire peste satana și peste minciunile lui, o, și nu este lipsit de putere cuvântul Meu, care dă să trezească pe cei mari cu sufletul și să vegheze ei în rugăciune lângă Mine, iar Eu să împlinesc, și aceste suflete mari sunt dintre slujitorii de altare, sunt cei plini de har dintre ei, și lângă care îngerii Mei stau aproape din partea Mea, și rugăciunile sfinților Mei Îmi ies înainte, precum este scris, o, și să strige ei și să spună ca împăratul David în vremi de strâmtorare și să se roage ei așa: „Vino, Doamne, nu Te depărta de noi și de la noi, că necazul cel mare este aproape, este aici, și n-are cine să ne ajute pe noi! Vino, Doamne, că ne-au înconjurat câini și lei și tauri turbați, dar Tu mântuiește-ne din gura lor ca să vestim noi numele și cuvântul Tău bisericii Tale și să se teamă de Tine neamurile pământului și să vină spre închinare și să spună despre Domnul la cei ce vor crede prin ei, și poporului care se naște să-i vestească minunile Tale, cuvântul Tău și mântuirea Ta!”.

O, mama Mea, așa să se roage la Dumnezeu cei dintre slujitorii plini de har ai casei Domnului, și care nu prin puterea și tăria lor, ci prin Duhul Meu vor striga ei izbăvirea casei Mele și a turmei Mele de sub jugul omului antichrist, care iată-l cum dă să se atingă de orânduiala casei Domnului și de legile ei sfinte! Iar Noi venim cu oștiri cerești și lucrăm cu îngerii, mamă, căci îngerii Ne sunt slujitori și sunt ei veghetori din partea Noastră pentru cei ce primesc de la Noi iubirea adevărului ca să fie mântuiți, mamă.

O, dar azi ești mărturisită de îngeri că ești mama Mea, așa cum atunci te-a vestit Gavriil arhanghelul că tu vei fi Născătoarea de Dumnezeu, iar acum te cântă îngerii, mamă, în amintirea acelei zile minunate, când tu M-ai primit în pântece de la Duhul Sfânt, și când ai ascultat și tu, și am ascultat și Eu, și prin ascultare am împlinit voia Tatălui Nostru, o, mama Mea, și suntem rodul ascultării, iar acum suntem nedespărțiți în cer.

O, și Ne purtăm azi cu Duhul, cu gândul Ne purtăm înspre cei care nu Ne vor nedespărțiți, dar care-I cântă lui Dumnezeu și Îi tot cântă, bucurându-se ei mai mult, că pe Mine Mă doare amar că nu-ți slăvesc harul cel dat ție de Tatăl, că nu vor să te fericească pentru alegerea ta de către Tatăl, o, și ce durere pe Mine, că tu ești mama Mea și ești cu Mine lângă Tatăl!

O, ce vom face Noi cu acești știrbiți la înțelepciune, și care și-au făcut singuri cum au știut ei cărare spre Dumnezeu, mamă? O, cum vom face ca să-i atragem înapoi în rădăcina din care s-au smuls ei, sau înaintașii lor, care s-au rupt și n-au rămas în viță ca să aducă în viță roade, și nu aiurea, cum fac ei acum?

O, de s-ar înțelepți cei din casa Mea ca să se ridice spre credința în cuvântul Meu și spre împlinirea lui apoi, ca să meargă după oile pierdute și să le aducă înapoi, mamă, și să le spună adevărul cel pentru credință și urmarea credinței apoi! Ei spun că s-au tras în lături din pricina rătăcirii din biserică, o, dar ce mare păcat fac ei cu această judecată a minții lor! Ei uită că nici ei nu sunt mai buni, mai adevărați, și uită din pricina duhului trufiei, că fără să știe ei, asta lucrează, trufie își lucrează, duh de judecată lucrează. Și mai rău decât aceasta este altceva: ei au căzut în păcatul rătăcirii de suflet și de credință, pentru că ei nu știu de unde vine spre oameni calea, pe care, iată, aceștia au apucat și s-au dus, vezi Doamne, spre iubirea de Dumnezeu. O, nu, să nu creadă ei aceasta, ci să se pocăiască și să ceară cu umilință să le dea Dumnezeu inimă înfrântă și smerită ca să poată să se uite înapoi, la orânduiala cea creștinească lăsată de Mine și de ucenicii Mei și de urmașii lor apoi, și să se uite apoi și la ei și să aibă înțelepciunea să vadă că au părăsit calea de pe care Eu lucrez peste pământ pentru credință și pentru împlinirea faptelor credinței în oameni.

O, mama Mea, avem zi de praznic sfânt, mamă. Ești lângă Mine, Eu sunt rodul pântecelui tău, Eu sunt cuvântul cel împlinit al îngerului Domnului, al celui ce te-a vestit pe tine de la Tatăl că vei fi mama Mea și că Eu, Fiul lui Dumnezeu, voi fi Fiul tău, o, mama Mea.

— Cu umilință mare am primit vestea din cer că Tu vei veni pe pământ și vei trece prin pântecele meu ca să Te naști cu trup între oameni, o, Fiule al Tatălui și al meu. Cu și mai mare umilință stau acum lângă Tine și lângă Tatăl întru slava cea de sus a lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este mare, cât nici un om de pe pământ n-a putut gândi și înțelege vreodată ce mare este Dumnezeu, ce minunat lucrează El minunile Sale! O, și cine este Dumnezeu așa de mare ca Dumnezeul nostru, îi întreb eu acum pe cei ce și-au tot ales lor Dumnezeu după dorințele inimii lor?

În ziua aceasta de praznic împărătesc, Fiule scump al meu, aduc ruga mea înaintea tronului lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ca să vii, Fiule Doamne, să lucrezi minuni ca odinioară în mijlocul poporului Israel, și ca să Te arăți ce mare Dumnezeu ești, și să Te mărturisești, Doamne, Tu Însuți, că omul nu poate să Te dea oamenilor și să poată oamenii cu Tine apoi.

O, înnoiește semnele și schimbă minunile, Doamne, că trebuie să-l biruiești pe omul antichrist, trebuie să-l dobori pe satana mai rușinos decât până acum, ca să se deprindă să-i fie rușine și să-i tot fie, că iată-l de când Îți tot stă în cale fără de rușine, fără de astâmpăr, o, și mă doare în cer, mă doare, că ești Fiul meu, iar durerea de mamă a lui Dumnezeu e mare, Doamne.

O, adu cu Tine pe pământ minunile care să-i rușineze pe toți vrăjmașii cei potrivnici Ție, și vino pe pământ, vino și îmbracă-Ți în slavă calea și venirea, căci Duhul și mireasa zic: Vino! Vino, Doamne! Iar eu, mamă și mireasă, și mai mult spun: Vino!, și așa să venim cu slava care îl va orbi pe omul antichrist, care dă să-și pună coroană de Dumnezeu ca să stea el în templul lui Dumnezeu înaintea oamenilor, dar vino Tu, vino până nu strică el tot, căci oamenii sunt slabi, Doamne, la fel și slujitorii bisericii, căci nu Te-au primit acum când să le dai lor ocrotire, dar Tu miluiește-i pe ei, o, miluiește-i, Doamne mare, după ce vei arăta lor mărirea Ta, adevărul venirii Tale cuvânt și râu de cuvânt pe pământ, o, Fiul meu Iisus!

— O, mama Mea, nu mai spun ca acum două mii de ani că nu Mi-a sosit vremea ca să pun pe masa nunții vinul cel nou, și spun că vremea este aproape, și că voia ta prin rugăciune este și voia Mea, numai că Noi, cei din cer, avem lucrarea cea în taină împlinită, și care dă rod în taină și se împlinește apoi văzut, mamă.

Îmi pregătesc arătarea slavei și a minunilor ei, mama Mea, iar îndelunga Mea răbdare se va schimba în mântuire, precum este scris, dar voiesc de pe pământ să vină strigare cu dor, de la mireasă cu dor în ea, și care să Mă strige: Vino!

Voiesc să fiu dorit, că altfel este să vin de dorul celor cu dor în ei după venirea Mea, iar mângâierea Noastră este mare, și vine ea din adevărul cel de sus, că Eu, Fiul tău și Mielul Tatălui, Eu voi birui, și voi rușina toată lucrătura satanicească și voi sufla peste omul antichrist cu cuvântul Meu până ce el va cădea zgomotos și văzut de toți oamenii de pe pământ, că iată-l, pune la cale lepădarea de credință peste toți, dar o va face doar peste cei ce n-au primit iubirea adevărului, căci așa este scris, iar peste cei credincioși cuvântului Meu de ieri și de azi va răsări bucurie și vor fi cuprinși în taina cerului nou și a pământului nou și în mângâierea cea de rai, cea din rai. Amin.

O, pace ție, țara Mea cea de azi! Pace vouă, fii români! Nu stați nepăsători! Primiți cuvântul Meu și împliniți-l, fiilor, căci spre mântuire vă cer să lucrați!

Pace ție, popor al cuvântului Meu de pe meleagul neamului român!

Pacea Mea să-i cuprindă pe toți cei care cred și se supun iubirii adevărului, căci plata lor este multă, și le voi vesti și le voi aduce lor bucurie mare, venirea Mea cu sfinții, cerul și pământul laolaltă, spre slava Duhului Sfânt Mângâietorul. Amin, amin, amin.

07-04-2021

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului Mare, a Sfintei Cruci



Mă port cu cete de sfinți și de îngeri între cer și pământ și pun masă de cuvânt în cetatea cuvântului Meu de pe vatra neamului român și închin așezarea la masă cu semnul sfintei cruci, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, după statul și așezarea slavei Domnului, căci Tatăl este deasupra, Fiul este jos la pieptul Tatălui, iar Duhul Sfânt este așezat la dreapta și la stânga întru lucrarea cea treimică a lui Dumnezeu, și iată numele sfintei cruci, Dumnezeu așezat în acest fel, după cum am fost Eu așezat pe altarul jertfei Mele, pe crucea pe care am sfințit-o Eu, Domnul, prin statul Meu lipit de ea, bătut în cuie pe ea de vrăjmașii Mei, iar Eu și cu ea, Eu și crucea, am rămas apoi mângâierea celor ce cred și urmează calea cu Domnul, calea crucii, odihna cea mai mângâioasă pentru sufletul omului iubitor și doritor după Domnul pe pământ toată viața lui, cu crucea vieții lui, iar altfel de mers pe calea vieții omului nu este mers cu Dumnezeu, ci este despărțirea de Dumnezeu a omului pentru voia sa însăși, o, și e plin pământul de oameni potrivnici lui Dumnezeu cu viața lor, ba chiar dușmani ai Domnului și ai numelui Lui mare și sfânt, ai Celui ce a făcut cerul și pământul și omul, o, și nu pot fi altfel cei ce-și iubesc voia de sine și mersul cel cu păcat pe pământ.

O, e slab omul, e slab de tot spre păcat, și de aceea nu-L vrea pe Dumnezeu cu el pe calea vieții, căci păcatul îl rușinează pe om înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, așa cum s-a întâmplat în rai, după ce omul făcut de Dumnezeu s-a închinat păcatului și neascultării de Dumnezeu Făcătorul, că i-am așezat în rai pe om și pe femeie, iar ei n-au ascultat cu viața lor pe Dumnezeu, și s-au despărțit de Mine prin neascultare, o, și s-a sfiit Adam să-l văd gol și s-a temut apoi, iar Eu nu M-am mai arătat lui din clipa aceea, ca nu cumva să se sfiască și mai mult, și mai apăsător pentru goliciunea pe care și-o simțea, că asta face păcatul în om, îl umple de rușine, de nevoia de a se ascunde, o, și de atunci M-am făcut nevăzut de om, și așa stau, iar omul în rai doar Mă auzea, Îmi auzea mersul, treacătul și cuvântul cu care vorbeam, și atât, și am rămas întru cele nevăzute ale lui Dumnezeu până azi, iar omul face mereu păcat și se sfiește pentru el de Dumnezeu și de om, căci păcatul și bucuria cea pentru păcat îl fac apoi pe om să se tot ascundă și îl rușinează, și iată, e rușinos să păcătuiască omul, și se ascunde cu această rușine ca Adam în rai, o, și iată ce mare răceală, ce gros hotar, și de netrecut de gros hotar s-a așezat între om și Dumnezeu din pricina păcatului, după ce omul n-a mai rămas de partea lui Dumnezeu cu viața lui, cu crucea vieții lui.

O, nu mai știi, omule, să-ți faci prieteni sufletului tău îngreuiat sub păcatul tău, nu mai știi, iar tu ai atâta nevoie de mângâiere pentru greul din suflet, că ești mereu sub povară și crește ea mereu odată cu păcătuirea ta, cu despărțirea ta de Dumnezeu pentru păcat. Să știi să-ți faci prieteni sufletului tău, înseamnă să fii asemenea celui căruia voiești să-ți fie prieten, iar altfel prietenia nu ține, nu e pe potrivă duhul prieteniei în cei ce nu se aseamănă, căci omul își face apropiere numai pentru păcat, iar păcatul îi este dușman. O, nu poți nici pe Dumnezeu să ți-l faci prieten cald și aproape dacă nu dai să-I fii pe plac, să semeni cu El, cu grijă mare din partea ta pentru aceasta.

Iată, femeia care crede și își zice că iubește un bărbat, o, biata de ea și de el, aceea îi face brâncă spre mizeria păcatului cu inima și cu trupul apoi, că nu-i altceva, nu-i iubire, ci e păcatul care ațâță omul spre el, și pentru el se depărtează de Dumnezeu om pe om, pentru păcat și spre păcat, o, și asta este fața lumii oamenilor, și e potrivnică cu totul purtării crucii vieții, și iată, iată că mai multă minte are un copil de trei ani, decât un om căruia îi merge mintea și inima spre păcat, spre dragostea de păcat, și de aceea am spus Eu, Domnul, că a copiilor este împărăția lui Dumnezeu, și a acelora care ca și ei nu caută spre păcat, nu trag cu păcatul, iar cine caută cu păcatul caută despărțirea de Dumnezeu, căci Eu sunt fără de păcat, și de aceea nu Mă voiește omul, o, și rămân să plâng pe urma omului care se tot desparte de Mine pentru păcat, iar calea crucii este calea cea cu Dumnezeu pe ea, și merg pe ea cei ce se sfințesc pentru ea.

Și acum taină mare așez în cartea cuvântului Meu și spun pentru cei ce au minte ca să înțeleagă cu ea, și iată ce spun: Cel ce se unește cu trupul și sângele Meu ar fi să nu se mai unească cu alte trupuri, că-Mi este mireasă Mie cel ce se împărtășește cu Mine, și trebuie să-Mi fie credincioasă Mie mireasa Mea, o, dar unde se mai găsește așa iubire de Dumnezeu, așa milă pentru ranele Mele purtate pentru mireasa Mea, așa credincioșie?

Iată, mănâncă tot felul de trupuri cei ce se împărtășesc cu Domnul când merg la biserică, iar Eu sunt amestecat de om cu toate câte lui îi plac pe pământ, și ajung să fiu ca și omul, că așa voiește el să facă cu Dumnezeu, așa s-a învățat, fără cruce să meargă pe cale cu Mine, fără statură sfântă, fără asemănare cu Mine, cu Cel ce i-a spus omului ce să mănânce după ce l-a făcut, o, dar n-a voit așa omul.

Când Eu, Domnul, dau să-Mi apropii mila Mea de omul greșit ca să-l curăț de păcatul făcut, el nu Mă primește cu ușa larg deschisă, el se tulbură, se neliniștește, își agită simțirea inimii și nicidecum nu se bucură că vin să-l scap de cele ce-l apasă, și care sunt scrise de satana în dreptul lui. Nu și-a însușit omul în rai păcatul, care l-a rușinat apoi și l-a îndemnat să se ascundă cu el, ba, din contra, a dat vina pe Dumnezeu, și a dat vina pe șarpele de satana, iar el nu și-a luat vina ca să-i pară rău și să se aplece pentru iertarea cea prin aplecare. A trebuit să cobor Eu de lângă Tatăl și să Mă nasc cu trup pământesc și să-Mi însușesc Eu vina pe care omul nu și-o poate însuși, o, și așa am arătat câtă batjocură aduce omul asupra lui Dumnezeu când el nu-și însușește păcatul făcut ca să-și ceară iertare de la Domnul, de la Cel ce are putere să ierte păcatele omului.

Scrie satana mereu, mereu pe cele ale omului, care nu sunt după voia lui Dumnezeu în om, și scrie satana că are ce să scrie, iar mintea omului nu mai are păsare pentru strânsura lui la satana și să plângă pentru iertarea cea de la Domnul ca să nu plângă la urmă, căci cine plânge la vreme, acela se sfințește pentru Dumnezeu, și se vede aceasta apoi prin purtarea lui smerită, sfioasă, prin iubirea de Dumnezeu și de semeni, prin părtășie sfântă cu biserica lui Hristos, o, că de două mii de ani bate satana spre biserica Mea s-o tot mânjească, să-i ia veghea, s-o ducă spre plăceri străine de calea crucii, iar Eu veghez cu cei din cer să stric lucrarea lui satana, să depărtez pânda lui, numai că omul își face voia, și cu ea apasă pe crucea pe care Eu o port de două mii de ani pentru soarta bisericii Mele de partea lui Dumnezeu, ca să nu piară ea prin lucrarea lui satana cel viclean.

O, măi satano măi, de două mii de ani te tot zvârcolești, tot dai să te încolăcești pe trupul bisericii Mele, iar Eu, Domnul, Mă gătesc acum să te biruiesc și să te rușinez, chiar dacă nu am acum ajutor de la creștini și de la mai-marii de peste ei, că iată, România Mea, țara Mea de venire a doua oară de la Tatăl cuvânt pe pământ, ea are pe divanul de sus dintre cei ce nu iubesc pe Domnul, căci ei iubesc mărirea lor, și nu sunt mărturisitorii lui Dumnezeu așa cum erau odinioară voievozii creștini ai acestui neam. Că iată-l pe voievodul românilor, pe mărturisitorul cel cu toată casa lui pentru credință și pentru cruce, pe vodă Brâncoveanu, mucenicul cel înconjurat de copiii cei muceniciți în fața lui de către păgâni pentru credința lor în Iisus Hristos, în cruce, în lucrarea bisericii străbune și în tot adevărul cel sfânt.

Iată ce frumos, creștin în fruntea țării, voievod cu Hristos în suflet și în faptă pentru neamul lui, neamul românesc, adevărat conducător credincios poporului său, căpetenie care și-a pus viața pentru țară și popor, și care nu s-a lepădat de această înaltă cinste de mucenic întru apărarea bisericii și neamului!

O, și iată ce fac cei de azi stătători pe divanul țării, că vând țara la străini cu tot cu popor! Dar cu toate aceste dureri, Mă gătesc să te rușinez și să te biruiesc, satano, care dai să-Mi culci la pământ via și gardul ei, și fac aceasta ție pentru că este scris în Scripturi să te biruiască Hristos, Mielul lui Dumnezeu, și apoi să-i biruiesc pe toți cei care se împotrivesc lui Dumnezeu, pe toți antichriștii mari și mici, și să strig cu glas tare că este Dumnezeu și că ei sunt cei potrivnici, și va fi ca atunci când voievodul român, Mircea, i-a spus vrăjmașului care-i cerea să i se închine și să-i închine țara, i-a spus că-i este vrăjmaș și că va fi biruit, și așa a fost, că acești voievozi aveau crucea și aveau biruința prin ea.

O, mai sunt suflete mari în neamul român, mai sunt, și-i voi trezi la veghe și la rugăciune cu putere în ea, și vei fi biruit, satană, și vei fi rușinat de Mielul lui Dumnezeu, de Iisus Hristos, de al Cărui nume te temi tu și nu vrei să-l mai auzi pe pământ, dar, ce să-ți fac? Soarta ta aceasta este: să fii biruit de Hristos, de Cel pe Care tu nu-L poți birui, o, și să fii biruit de creștinii cei statornici, de cei cu crucea pe piept, de puterea crucii, care luptă pentru ei împotriva ta. Ai auzit? O, și vei tot auzi pe Cel Care are biruința asupra ta, satană, și nu uita că țara Mea de azi, la care vin cuvânt pe pământ acum, e țara în care tu pierzi, că așa este scris, și de aceea du-te departe, du-te în locuri pustii de Dumnezeu, du-te și așteaptă-Mă acolo ca să-ți dau ce ți-ai lucrat! Ai auzit? Du-te, îţi spune ţie Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt! Amin.

Iată, numele şi puterea sfintei cruci lucrează aşa, în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh, și nu uita, popor român, semnul și puterea sfintei cruci, căci cu acest semn Mă voi arăta, ca și acum două mii de ani, cu semnul Fiului Omului, precum este scris, cu crucea, care ucide pe satana.

Voi, cei necunoscători de Dumnezeu, și care v-ați făcut loc să stați deasupra poporului român, o, învățați cine este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și puterea sfintei cruci! O, nu mai rătăciți de partea duhului minciunii cu fața ascunsă, că nu mor oamenii de microbi, ci de păcate mor, că microb mai mare ca păcatul n-a fost și nici nu este pe pământ.

Iată, v-ați pus în sluba minciunii și îngenuncheați sub ea poporul. Căiți-vă și treziți-vă și nu dați spre batjocură poporul, o, că e păcat ce faceți, e păcat să luați ordine de la străinii de neam, și care nu-s de partea voastră, și voi știți aceasta că ei sunt dușmani sub haină ascunsă de ochii voștri. O, lăsați poporul să poată pentru soarta lui în țara lui! Fiți cu milă de popor, după al cărui cuvânt voi stați la locul de cârmuire peste țară!

O, fie-vă milă de copii! Ce va fi cu copiii care se nasc acum? Se nasc copii și vine vârtejul și îi ia, că îi ia în primire omul potrivnic lui Dumnezeu, satana cel bine ascuns ca să nu fie văzut, și de unde dă ordine peste pământ, peste popoare, iar voi îi faceți jocul. O, nu! Nu mai greșiți! Lăsați creștinii să meargă la biserică! Lăsați-i, că ați greșit atingându-vă de lucrarea lui Dumnezeu! România este țară creștină și are la cârmă pe Domnul Iisus Hristos și crucea ca armă de biruință în lupta cu satana.

Vă strig să Mă auziți! O, auziți-Mă! Voi, cei de pe scaunele de sus, fiți credincioși cuvântului Meu de peste voi, și prin care strig și la voi să Mă auziți! Mă gătesc să slobozesc semne și minuni sfinte ca să vă întorc cu fața spre Dumnezeu și cu urechea spre glasul lui Dumnezeu, Care strigă la voi, căci Eu, Domnul, trebuie să împlinesc ceea ce cuvintez.

Acum pun pana jos și las masa de cuvânt înaintea celor ce iau de pe ea ca să asculte, sau ca să nu asculte de cuvântul Meu. Iar Eu am grăit acum peste pământ și peste oameni în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și dau nădejde neamului român creștin, și cerul întreg așteaptă biruința Mea și a lui asupra omului potrivnic lui Dumnezeu, satana.

Și sus credința și crucea și viața sfântă, fii români, fii creștini, iar duhul pocăinței să cuprindă în el neamul creștinesc, că e vreme de post și de rugăciune pentru duhul învierii, iar Eu, Domnul, așa am biruit, și prin credință și prin cruce am biruit, și așa biruiesc și creștinii Mei, ca Domnul lor biruiesc și ei.

Și las acum peste voi pe Duhul Sfânt Mângâietorul și mângâierea Lui pentru cei binecredincioși lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

04-04-2021