Cuprind în Duhul Meu, în cuvântul Meu și în brațele Mele pământul și neamul român, și întind dreapta Mea peste acest meleag, în care Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Îmi am glasul și pasul venirii Mele iarăși la oameni, după două mii de ani de la nașterea Mea pe pământ, ca să aibă lumea Păstor din cer și ca să-L urmeze pe El, și iată-Mă acum Păstor peste pământul român, iar glasul Meu păstorește, merge și lucrează tainic, și voiesc acum să așez mare ocrotire peste țara venirii Mele de acum și s-o înfășor pe România în taină cerească, în slava Mea s-o port și s-o gătesc ca să Mă vestesc cu ea peste pământ țara venirii Mele de la sfârșit de timp, și de aceea pun la lucru puterile cerești și îngerești, căci toate cuvintele Mele s-au împlinit și se împlinesc, și am de lucru cu sfinții și cu îngerii ca să-l împlinesc pe om prin cuvântul Meu de peste el, chiar dacă el aude sau nu aude glasul Meu peste pământ, dar cei ce au de la Mine urechi de auzit Mă împart peste tot, și va veni minunea cea mare să Mă audă toți și să aleagă singuri, căci Eu sunt Cel milos cu făptura mâinilor Mele și lucrez minunat ca să-i trag pe mulți la Tatăl, dacă nu pe toți, dacă nu vor tânji toți spre dragostea de Dumnezeu, care vine pe pământ cuvânt și cheamă la adăpostul său pe om.

E zi de duminică, a doua duminică după sărbătoarea cerului pe pământ, când am pecetluit cu pecete cerească și M-am vestit peste pământ cu grădinița de rai de la Maluri, căci acest loc încărcat de taină cerească pe pământ este pământul coborârii Mele și al glasului Meu în lucrare de cuvânt prin trâmbița Mea Verginica acum șaptezeci de ani, și este semn de la Dumnezeu această grădiniță, atât de măreț împodobită acum de pe pământ și din cer, și merge de la margini la margini această taină și vestire acum, iar cuvântul gurii Mele grăiește și împlinește lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea cerului pe pământ, și iată, dușmanii scot capetele și se încruntă la auzul și la vederea mersului Meu și al vestirii Mele cu grădinița de rai de la Maluri și cu povestea cea de o sută de ani pusă în film pe pământ, o, și dau aceștia să bage bețe în roate când Eu merg cu care cerești ca să-Mi împlinesc venirea și lucrarea și vestirea ei, dar acești dușmani se vor liniști și se vor rușina apoi, că iată, își caută singuri, își atrag singuri dispreț și rușine, și sunt aceștia slujitorii de la altare, care ar fi trebuit să fie ca și Mine păstori ai turmei Mele, dacă s-au dus spre lucrare de păstori. Ei însă Îmi sunt dușmani ca și cei de acum două mii de ani, care-și vedeau de ale lor, nu de ale lui Dumnezeu, o, și M-au dat aceștia atunci de la ei și M-au dat spre cruce și spre moarte, dar învierea Mea i-a judecat pe toți și au primit ei după faptele lor în vremea aceea, iar Eu, Domnul și Păstorul Cel bun, Mi-am înnoit casa și am ridicat din popor ucenici lucrători înnoiți prin har și am mers mai departe și am pus cu ei temelie nouă și masă nouă cu hrană cerească pe masă și M-am dat lor Miel junghiat spre viața lor veșnică pe pământ și în cer, o, și așa am lucrat și acum, când slujitorii altarelor sunt altceva decât păstori ai oilor Mele și stau zadarnic în numele Meu în fața turmei, căci ei sunt vânduți la dușmanii bisericii Mele, dușmani de care ei ascultă de multă vreme, dar Eu, Domnul, Mi-am pus la adăpost și la înnoire biserica Mea și lucrarea ei cea pentru turma Mea, o, și văd acum aceasta cei ce Îmi sunt dușmani la altare și fac gălăgie, bieții de ei, și-și atrag dispreț, căci Eu merg cu lucrul Meu înnoit și-Mi adăpostesc taina ortodoxiei și Mi-o întăresc pe piatra ei cea dintâi ca să nu se clatine această stâncă, o, și Mă voi dărui multora care vor înțelege că Eu sunt această lucrare de cuvânt, că Domnul grăiește, că Domnul lucrează, iar cuvântul Meu are putere, are cerul în duhul lui, căci este scrisă în Scripturi lucrarea înnoirii lumii, și iarăși este scris că aceasta va începe cu casa lui Dumnezeu, cu biserica, cu legea ei cea de la început, când primii creștini slujeau și trăiau în dragostea Mea și se hrăneau cu Hristos în mijlocul dușmanilor lor, dar au trecut două mii de ani și iarăși s-au stricat păstorii turmei, o, și am venit numaidecât cuvânt pe pământ și i-am arătat pe ei că nu au dragoste de Dumnezeu și că sug vlaga turmei Mele și atât, iar acum se scoală să amenințe când văd mersul Meu cu poporul cuvântului Meu, și care Mă împarte peste pământ ca să audă oamenii cuvântul lui Dumnezeu din zilele acestea și să se înnoiască cu viață creștină ca odinioară când încă nu venise atâta stricăciune, atâtea obiceiuri păgânești de peste tot ca niște duhuri de satană ca să strice viețuirea și mersul bisericii lui Hristos și al păstorilor ei.

O, nu se mai cunosc acești păstori dintre fiii lumii cu viața lor depărtată de legea cea sfântă așezată de Dumnezeu peste viața bisericii lui Hristos. Să tacă aceștia, să tacă înaintea Mea, dacă ei nu păstoresc spre cer norodul, ci doar îl stăpânesc cu mână de fier și sug vlaga turmei, ca să aibă ei viață de huzur și pe picior mare și atât. O, nu așa am fost Eu. De unde iau ei ceea ce fac și sunt ei? În numele cui stau ei mari și tari peste mulțimea încreștinată? Eu n-am dus viață ca a lor între oameni. Eu am iubit, am păstorit, am îndemnat la sfințenie, am iertat, am legat rane, am vindecat, și am fost apoi răstignit și scos din mijlocul poporului ales lui Dumnezeu, și care de atunci și până azi este dat în judecată de păcatul făcut.

Privește cerul la tulburarea pe care au împărțit-o acum slujitorii altarelor, oprind ei creștinii să se apropie de serbarea și de grădina de la Maluri și amenințându-i cu pedeapsă ca pe vremea inchiziției de acum o sută de ani, când slujitorii bisericii au vândut pe bani biserica și slujirea ei și au chinuit apoi pe creștinii statornici, și a rămas istorie scrisă asupra capilor bisericii și este ea și în cer spre judecata acestor păcate.

O, ce să le mai cer la acești păstori vânduți amestecării dorite de slujitorii antichriști asupra bisericii Mele ca să nu mai fie ea a Mea, curata Mea, casa Mea.

Iată vremea judecății, plată după faptă pentru fiecare! Dar Eu, Domnul, merg și lucrez cu dreapta Mea întinsă și întăresc viața creștină peste turmă, căci puterea poporului sfânt a fost nimicită încă de acum o sută de ani când păstorii s-au lăsat târâți de antichriști, și asta este fața bisericii acum. Iar Eu am venit și am pus la loc pe cele clătinate și merg cu popor înnoit după legea cea dintâi a mersului bisericii lui Hristos, și am ca dușmani pe slujitorii altarelor, și toată lumea știe lucrarea lor supusă lui antichrist, care vine la sfârșit de timp peste biserică să-i strice frumusețea cea dintâi și s-o tragă spre neascultare de Dumnezeu, dacă așa este scris să facă dușmanii lui Hristos, antichriștii fiecărei vremi ai bisericii Mele.

O, ce rușine îi va cuprinde în curând pe acești păstori, slujbași de la mijloc dușmanilor pitiți sub nume bun, și care sunt antichriști!

O, ce mare va fi slava mersului Meu cel sfânt, și de care s-ar fi bucurat și ar fi fost mult slăvită biserica neamului român dacă ar fi putut slujitorii ei să-L iubească pe Dumnezeu și să-L primească cu cuvântul Lui în casa lor, căci casa lor nu mai este a lui Dumnezeu dacă ei slujesc străinilor de Dumnezeu! Iată vremea judecății, când fiecare primește plată după faptă!

Acum, te rog, popor al cuvântului Meu, ridică-te, fiule, acum cu puterea cea sfântă, căci puterea poporului sfânt este viața bisericească după predaniile începutului ei, o, și așează-te mai treaz de acum, mai înnoit, cu vreme de post și de rugăciune, cu duh de trezie și de trăire duhovnicească tot timpul, chiar și în vremea lucrului cu mâna, fiule, căci este de vegheat și de biruit puterea vrăjmașă a lui antichrist și a slujitorilor lui de peste tot. Te-am chemat cu cuvântul și te-ai ales al Meu cu iubirea și cu credința și este de întărit tot timpul viața ta cu Dumnezeu, pentru ca să slăbească vrăjmașii Mei și ai tăi, și de aceea te rog, după multa vreme de trudă grea pentru gătirea grădinii de rai de la Maluri, hai să ne așezăm la veghe, la lucru sfânt, ca să fie ocrotire de la Noi peste țară, peste mersul Meu cuvânt peste pământ și ca să biruim, fiilor, și toate să fie în Hristos apoi, că iată, oamenii mari ai vremii se gătesc de răzmerițe, de tulburări, de despărțire de Dumnezeu, și toți primesc răsplată după faptă și aceasta este fața lucrurilor acum, și nu este nimic de mirare în tot ce se întâmplă pe pământ acum, când toți își lucrează și își atrag ceea ce singuri își pregătesc.

Hai, fiilor, să întărim unirea dintre pământ și cer, căci unde este cerul pe pământ în lucru sfânt, se ridică de acolo ocrotire mare peste pământ și peste mulți, iar tu, poporul Meu cel de azi, această lucrare ai de împlinit, să lucrezi cu Dumnezeu pe pământ, să dai glas cuvântului Meu peste lumea cea pribeagă, pândită de peste tot de duhul lui antichrist ca s-o culce sub picioarele lui, dar voi, fiilor, întăriți viața duhovnicească între voi, între Mine și voi pe pământ tot timpul, căci Eu, Domnul, trebuie să fiu tot timpul cu voi pe pământ, că dușmanii sunt mulți, iar unde este lucrarea cerească a Mea, acolo este Dumnezeu, acolo este la putere cerul pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Îmbrățișez, după împlinirea ei atâta de slăvită în cer și pe pământ, serbarea de la Maluri și duhul ei și inimile celor ce au venit cu dor și cu credință, îmbrăcând ei în duhul bucuriei sfinte grădinița de rai în care Eu, Domnul, și toți oaspeții cerului am poposit în ziua de serbare deasupra grădinii și deasupra sătuțului binecuvântat de lucrarea cerească a Mea cu trâmbița Mea, cu Verginica, copila de la Maluri, cu care Mi-am scris pe pământ o poveste de o sută de ani de iubire a Mea, de cuvânt duios, de dorul Meu după om, o, că nu-l mai am al Meu pe om, nu-l mai am, căci ca să-l am, îi trebuie iubire de Dumnezeu, dar timpul pe pământ îl apasă pe om cu duhul lumii, al vremelniciei, al pierderii iubirii, o, și iată de ce am venit pe pământ cuvânt!

Mi-am pregătit o trâmbiță ca să suflu prin ea, să-Mi fie auzit cuvântul și suspinul și căutarea Mea după om, iar acum am mângâiere, am un popor cu credință pentru venirea Mea, pentru cuvântul Meu, că nu pot nimic să împlinesc fără credința omului în lucrările lui Dumnezeu când ele vin pe pământ, o, și Mi-a dat Tatăl putere și Mi-am zidit un popor, și cu el Mă scriu și-Mi împart cuvântul gurii Mele și stau de vorbă cu omul și-i spun de la Mine și îl rog să-Mi dea inima să locuiesc în ea și să nu mai fie despărțire între Mine și om, o, și cât de greu e pe pământ pentru iubire, pentru Dumnezeu, fiilor, și iată-Mă ca un străin călător printre oameni ca să-i ajut să Mă cunoască, să Mă creadă, să-Mi deschidă ca să intru și să cinez cu ei, și ei cu Mine, și aceasta Îmi este lucrarea cu care stau pe pământ în mijlocul poporului cuvântului Meu și n-ar mai tăcea nici zi nici noapte cuvântul gurii Mele, dragostea Mea cea pentru om, dorul Meu cel lung de șapte mii de ani, o, dar pe pământ tot omul este învățat cu timpul, iar Eu pribegesc încă și-Mi plâng dorul și Mă mângâi cu poporul cuvântului Meu și lucrez cu el minuni dulci și zile de serbare și chem la masa Mea pe cei frumoși la suflet, și nu mai este bucurie mai mare între cei ce locuiesc în ceruri cu Dumnezeu ca și așa clipe când Eu, Domnul, vin cu ei pe pământ și le dau mângâieri, petreceri dulci la masă cu cei credincioși de pe pământ, cu cei care Mă primesc și-Mi dau odihnă și-Mi stau slujindu-Mi, și-Mi împart cu ei vestea și cuvântul venirii Mele, că a venit vremea să Mă întorc și să pregătesc veșnicia și s-o așez pe pământ sfânt, că sfânt este Dumnezeu și cerul Său, și vine Domnul pe pământ cu sfinții, și toți cei despărțiți de El pier, precum este scris, iar sfinții vor moșteni cerul și pământul, și toată facerea se va înnoi și va înmuguri, și începe Domnul de aici, de unde acum o sută de ani a început povestea și lucrarea cuvântului Meu peste pământ.

O, fiilor din cetatea cuvântului Meu, pregătiți-vă să-Mi așezați în carte îmbrățișarea Mea pentru împlinirea serbării de la Maluri. Vă veți trage sufletul o clipă și ne vom ridica să-Mi așezați cuvântul în carte, să stau de vorbă cu voi și cu cei care s-au strâns la serbare și cu cei care nu s-au strâns, cu cei care cred, și cu cei care nu cred, și va mărturisi cuvântul Meu și va fi așezat pe cale, căci este așteptat de toți, și de cei credincioși și de cei necredincioși, de cei curați cu inima și cu credința și de cei atât de farisei, atât de îngâmfați, căci lupta este mare între cele două duhuri, duhul lui Dumnezeu și duhul omului, iar omul este îngâmfat de tot, și nu se poate vedea pe sine, căci duhul lumii se crede fără de moarte în om și șterge din mintea și din inima omului frica de Dumnezeu, iar duhul lui satana are viață în tot omul, până ce îl pică zdrobit de timp.

Hai să deschidem cartea și să așezăm în ea pe cele ce au stat nevăzute la serbarea cea de șaptezeci de ani ai cuvântului Meu, că am de cuvântat, fiilor, am de lăsat cuvânt mărturisitor, și sunt cu cei din cer, care nu se așează la locurile lor până ce Eu, Domnul, nu așez cuvântul Meu cel de după serbarea de acum.

Sunt de veghe, sunt cu trâmbița Mea și vă aștept să-Mi faceți intrarea, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Îmi așez cuvântul în cartea sa și fac îmbrățișare cu duhul acestui pământ, pământul român, pe care Eu, Domnul, pun masă de serbare ca să petrec cu sfinții și cu cei ce cred venirii Mele de la Tatăl la oameni și-Mi fac ei primirea și Îmi așează de serbare, iar Eu chem la serbare, căci sunt cu zilele nunții Mele pe acest meleag atât de dulce Mie, precum Tatălui Meu Îi este încă de la facerea lumii, o, că atât de mărețe sunt cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu și așezate pe acest meleag și deasupra sa, și atât de dor le este să se lase văzute și să-și împartă slava și bucuria și să vadă locuitorii acestui pământ ce taină, ce minune stă gata să iasă de sub taină și să se dăruiască măcar celor care au peste ei împărțit din cer darul credinței și al statorniciei, darul iubirii de Dumnezeu, iubire plină de duhul umilinței, și iată, smerenia omului este cea care poate să aducă cerul pe pământ spre vedere, și voiesc să spun despre ziua de serbare de la Maluri, când tot văzduhul grădiniței înnoite acum, tot cerul sătuțului Maluri a primit deasupra suitele de sfinți și de îngeri cete-cete, iar în mijlocul lor trâmbița Mea, Verginica Mea, cea care M-a purtat douăzeci și cinci de ani cu focul Duhului Sfânt în trupul ei și am cuvântat prin ea cuvântul Meu peste pământ, iar acum este purtată de suite de sfinți, căci sfinții așteaptă de șapte mii de ani să vină Domnul, să vină cu ei, precum este scris, și e tot mai mare și se tot întețește dorul lor cel pentru venirea Mea cu ei, și asta trebuie să se împlinească, iar umilința Mea cuprinde în ea aceste taine mari și le ține la hotarul dintre văzutele și nevăzutele facerii lui Dumnezeu și crește dorul celor din cer și se înspăimântă timpul tot mai mult, odată cu venirea Mea pe pământ cuvânt, o, și-Mi las peste tine miresme alese, țara Mea română, și te vestesc peste pământ cu Mine cuvânt pe vatra ta, și-ți gătesc rochiță slăvită, o, și te-am chemat la serbarea Mea cea de șaptezeci de ani a cuvântului Meu pe meleagul tău și te-am așteptat să Mă asculți și să vii la serbare, dar a venit o mână de inimi din câte ar fi fost să asculte și să vină la serbarea Mea cea atât de frumoasă cum a fost, și vor curge lacrimi de dor și de păreri de rău din ochii multora, căci Domnul a sunat în lung și în lat, iar țara Mea n-a ascultat.

Dar cu cei ce s-au adunat de peste tot M-am scris între pământ și cer cu această zi de slavă, iar acum așez cuvântul de după serbare și binecuvintez meleagul românesc odată cu ivirea acestei minuni, grădinița de rai de la Maluri, și o închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și așez îngeri și pecete peste ea pentru copila care s-a născut pe acest petec de pământ acum o sută de ani, și a fost ea trâmbița Mea, și este mare acum în cer, și între cetele cerești are ea slujire.

Și iată, Verginico, zi de slavă cerească peste locul nașterii și al copilăriei tale, și apoi al lucrului lui Hristos cu tine pe pământ! Mare a fost și este slava cea nevăzută a acestei grădinițe și care acum se arată la vedere și cheamă spre ea și este ea tot o chemare.

În toată ziua serbării îngerii coborau și însemnau peste tot cu pecete cerească și atingeau pe cei plini de dor sosiți la serbare. Aveau îngerașii carnețel și scriau pe cei sosiți, și scriau pe cei chemați care n-au ascultat să vină și nu s-au pregătit și n-au venit, și vor sta ei față în față cu această zi de serbare și le va plânge duhul că au spus nu lui Dumnezeu, că au stat nepăsători pentru ziua Mea de serbare.

Și au mai cercetat îngerii și au mai scris pe cei care i-au împiedicat pe cei chemați să vină, o, și în curând vor fi vădiți aceștia și vor purta rușinea și disprețul de la cei care vor afla lucrarea lor păgână, potrivnică lui Hristos, o, și așa vor ieși la iveală cele frumoase și cele urâte, care au lucrat pentru sau împotriva zilei Mele de serbare la Maluri, unde Eu, Domnul, și sfinții Mei și suitele de îngeri am avut dulce popas și lucrare tainică, strălucire tăinuită ca să se poată apropia cei veniți la serbare, o, că mult și multe a lucrat cerul și mult au scris îngerii spre mărturie, căci iscoadele trimise au dat de lucru și de scris străjerilor cerești peste sărbătoare, că pe mulți i-a mâncat limba și au fost puși să tragă zăvorul ca să nu se apropie să vină cei mulți la serbare.

Iată, a fost mult de scris și de însemnat spre mărturie și toate se vor descoperi, căci cerul lucrează aici, și este Domnul lucrător în acest oraș, și toți potrivnicii Lui vor fi vădiți și rușinați, căci așa este scris despre unii ca aceștia.

Am dat de veste la serbare să fie tari cu credința cei care au venit la izvor, ca nu cumva să lovească în credința lor cei ce dau să-i slăbească pe ei, pe cei credincioși cuvântului Meu. Au primit binecuvântare aparte cei cu dor după Mine în ei, și de aceea să aibă ei grijă să rămână în dragostea Mea, căci Eu, Domnul, le spun lor: rămâneți întru iubirea Mea! Iubirea Mea din om este amenințată și stau de vorbă cu voi acum și vă îndemn să căutați în cuvântul Meu cel de șaptezeci de ani și să învățați din el cum să vă fie viața și împlinirea și pasul de zi cu zi pe calea voastră spre Mine, căci Eu, Domnul, am arătat cum să fie calea poporului cuvântului Meu.

Voi, cei care ați îmbrăcat cu bucurie grădinița și serbarea ei, cereți harul ceresc, care să vă ajute să puteți să vă faceți fii ai lui Dumnezeu prin ascultare de cuvântul Său din vremea aceasta, când nimeni nu mai poate și nu mai vrea să semene cu Dumnezeu la viață și la fire, la iubire și la umilință, și mai ales la înfățișare, ca nu cumva să semene ei cu fiii veacului acesta și să rămână cu cei ce pier.

Iar voi, cei care nu credeți, având ca lucrare duhul îngâmfării și al neaplecării pentru cele ce vin din cer pe pământ spre oameni ca să le dea mâna și să-i scoată de sub întunericul și pâcla sub care stau toți oamenii, o, luați aminte, nu vă vor ieși socotelile, căci vă veți veni în fire și veți cunoaște rătăcirea sub care ați fost trași, o, că vine din cer o clipă sfântă în care toți Îl vor cunoaște pe Dumnezeu și vor afla de la El mersul Său peste pământ cuvânt vreme de șaptezeci de ani, și nu va mai avea nimeni putere să-și păstreze rătăcirea și împotrivirea cu care se lovește în Dumnezeu de peste tot, și va fi altfel, că va fi răsplata cea pentru faptă, și numai aceasta va mai rămâne să vorbească, o, și de aceea voi, necredincioșilor, îngâmfaților, împietriților la inimă și la cerbice, opriți-vă, căci s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu cu pași mari și vor cădea toți împărații și toți argații lor, căci Eu, Domnul, călător străin acum din loc în loc, bătând la porțile care nu se deschid, Mă voi arăta Împărat al făpturii, iar în urma Mea se va ivi regatul Meu, cer nou și pământ nou, precum este scris, iar cei necredincioși își vor sfârși îngâmfarea și lupta cea potrivnică Mie și mersului Meu cuvânt peste pământ.

Serbarea grădinii de la Maluri este semn, este o împlinire mare, profețită de mult să se ivească și să lucreze Dumnezeu prin acest petec de pământ, căci veste multă va călători din loc în loc, din inimi în inimi, și mulți vor lua calea împărăției și le voi fi Păstor, și multă umilință trebuie să îmbrățișeze cei ce cred venirii Mele pe pământ cuvânt, căci satana lucrează cu duhul omului, iar omul nu are umilință, nu are aplecare, nu are lepădare de sine și rămâne în ale lui, dar cei ce cred și se apleacă vor căpăta har și vor putea.

Acum grăiesc cu trâmbița Mea, și iată, Verginico, pământul grădiniței în care te-ai născut poartă pe el podoabe acum și s-a gătit pentru venirea Mea cu sfinții. Ești toată numai un dor, numai o privire peste tot. Am ajuns până azi cu mersul Meu cuvânt peste pământ și avem ca slujitor pe cel mezin din poporul care a stat și a ascultat de la Dumnezeu cuvântul cel din vreme în vreme, iar acum cu cel mezin Ne împărțim după credința și fapta fiecăruia.

A fost slab cu ascultarea poporul cel din toată vremea aceasta. Le-a fost greu să lase tot ce nu-i frumos și să se aplece îndeajuns ca să rodim rod mult. Acum am ieșit spre noroade, căci cei mai de departe au fost mereu mai câștigați, mai aplecați ca să ne dea pregătire și împlinire în ei. E anevoioasă calea omului spre cer, iar calea Mea, calea cerului pe pământ e tot la fel, că nu găsește Dumnezeu lepădare de sine în om, și dintre cei ce Mi-au urmat în toată această vreme n-am găsit ca să Mă fi putut sprijini cu greul crucii, cu venirea Mea pe pământ, măi Verginica Mea.

A trecut ziua cea pentru serbarea grădinii de la Maluri și am rămas Noi și lucrul cel pe mai departe. Tu ești în uimire în mijlocul sfinților acum și privești cu ochi adânc pe cei mai mici ai Noștri, și chiar dacă ai durere strânsă atâția ani de pe pământ, și apoi în cer din pricina neascultării poporului care a trecut prin această lucrare, iată, te bucuri că mergem înainte lucrând, că tu ești motorul și firul cel de sus prin care Eu, Domnul, lucrez pe pământ prin cei mezini, căci darul și harul din vremea Mea cu tine poartă lucrare pe mai departe pe pământ, și iată cât merge cuvântul, că avem cale pregătită și ocrotită cu puteri de sus și se încruntă satana și se teme și-și caută slugi și le dă de lucru ca să iscodească, să pândească și să rătăcească pe cei ce dau să vină și să creadă, o, dar nu mai este ca înainte, căci Eu am dezlegat mersul pentru toți doritorii de viață sfântă și vor tot curge spre izvor, spre cuvântul Meu mulți, și vor căpăta înțelepciune și dor de cer pe pământ.

Dar acum pace ție, mângâiere ție de la cei ce Ne iubesc lucrând la calea Noastră pe pământ, și din loc în loc apoi între oameni, și voiesc să ai mângâiere și să tot vezi cum boboceii își deschid floarea, cum lucrarea Noastră înflorește peste pământ și Ne dă puteri să mergem și să însămânțăm pământul și să udăm de sus și să crească rod viu, raiul cu florile lui, și care să-și împartă miresmele până departe și să se umple de dor de cer lumea cea pribeagă și beată de duh străin de cele din cer, o, că vin împlinirile Scripturilor din urmă, vin, măi Verginico, vin.

Și acum să dăruim îmbrățișarea Noastră celor ce sunt, și vor fi tot mai mulți care Ne vor căuta și Ne vor urma, după ce Ne-am scris pe pământ cu serbarea cea dulce a celor șaptezeci de ani de cuvânt pe plaiul neamului român, Eu și cu tine în lucrare de Duh Sfânt peste noroade, și îi vom îndemna pe toți să poarte haină de nuntă, cămașa românească, veșmântul neamului român, dar și limba vorbită de români, căci acest neam, cu tot ce este al lui Dumnezeu peste el, este neamul și țara întoarcerii Mele de la Tatăl la oameni, căci am spus că iarăși voi veni, iar când voi veni îi voi trage pe toți la Tatăl.

Și acum pace ție între cei din cer, Verginica Mea!

Și pace vouă, copii împărțitori de Dumnezeu, că are cerul lucrare cu voi pe pământ și vin împliniri mari, vin și tot vin, că le-a venit vremea să vină, și nu uitați că Tatăl lucrează până acum, dar și Eu să pot lucra mereu, și cu voi este lucrul Meu peste pământ, cu voi, cei mai de pe urmă, și de aceea rămâneți, rămâneți întru iubirea Mea, o, fiilor! Amin.

Și se așează la locul lor acum cetele de sfinți venite la serbarea de la Maluri, și totul s-a scris pe pământ și în cer ca să fie totul mărturie scrisă. Amin, amin, amin.

Acum, aici, umilința Mea Mă cuprinde între cer și pământ și-Mi ascunde strălucirea și-Mi tăinuiește Ființa și slava care-Mi însoțește ziua de serbare a amintirilor Mele pe aceste plaiuri dulci din vremea celor șaptezeci de ani ai cuvântului Meu cel de la sfârșit de timp, când numele Meu M-a purtat de la margini la margini și M-a împărțit cu noua Mea venire de la Tatăl la oameni, și iată, sunt învăluit în acest nume, în acest cuvânt, în numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, numele lui Iisus Hristos la sfârșit de timp. Amin.

Slava Mea din ziua aceasta cuprinde în ea suitele de sfinți și de îngeri în văzduhul de aici, mai înainte de zori așezate de serbare deasupra grădiniței de rai de la Maluri, locul în care Mi-am început peste pământ trâmbițarea cuvântului Meu în anul 1955 de la întâia Mea venire de la Tatăl la oameni, și am împlinit pe pământ această filă din Scriptură: venirea Mea cu sfinții, venirea Fiului de Împărat, Tatăl cu nunta Fiului Său pe pământul român, Mirele și mireasa Sa cea din români, Eu, Cuvântul lui Dumnezeu, Eu și cerul, Eu și voi vreme de șaptezeci de ani, și iată, ziua amintirilor cuprinde în slava ei petrecerea laolaltă a cerului cu pământul, a celor ce locuiesc în ceruri alături cu voi acum pe pământ cu dulce serbare românească, iar bucuria ei nu cuprinde în ea cuvintele care-Mi curg spre voi, cei ce v-ați deșteptat mai înainte de zori și v-ați gătit de nuntă și v-ați așezat pe cale spre locul și ziua Mea de serbare, căci Eu, Domnul, v-am vestit și v-am făcut chemarea, și iată, petrecem clipe dulci, și totul se scrie de către îngeri între cei din cer, iar pe pământ scriu ai Mei, scrieți voi, o, fii ai cetății cuvântului Meu pe pământul neamului român.

Vă spune vouă Domnul, după o lungă și grea trudă a voastră pentru gătirea acestei slave, pace vouă vă spune Mirele nunții, Iisus Hristos!

O, și pace vouă, pace din ceruri peste voi, cei sosiți la serbarea Mea și a cuvântului Meu cel de șaptezeci de ani pe pământ aici! În acest oraș este Dumnezeu cu lucrarea Sa cuvânt peste pământ. Îl aștept pe om să fie al Meu, să vrea el aceasta și să învețe și alții de la el iubirea cea pentru Dumnezeu.

Vă cercetez simțămintele care v-au așezat pe cale spre izvorul cuvântului Meu, și vă simt dragostea cea pentru Mine și pentru slava cuvântului Meu, care umple de slavă nevăzută pământul român. O, simțiți-Mi așteptarea și dorul după om, după voi, cei care căutați după Mine. V-aș lua în Duhul Meu, în viața Mea, căci voi aveți viața voastră s-o purtați și s-o îngrijiți. Cei ce-Mi slujesc venirii Mele cuvânt pe pământ aici, aceștia nu mai au viața lor și o au pe-a Mea de purtat și de îngrijit și Mă dau tuturor, Mă dau pe Mine, nu pe ei se dau, și numai cuvântul Meu îl așează ei pe cale spre voi.

O, fiți tari cu credința! Grăiesc cu omul, că Mi-e dor. Îmi aleg dintre oameni fii cuminți, le dau facere nouă și îi alint cu cuvântul ca să-i bucur, ca să-i cresc ai Mei, ca să-Mi poarte Ființa între pământ și cer. Grăiesc cu ei mereu, ciripesc cuvântul Meu peste ei ca o păsărică pitită printre crenguțele copăceilor din jurul lor, iar ei culeg cuvântul gurii Mele și îl dau de știre și așa este lucrarea Mea cu ei.

Dacă păsărelele cerului își dăruiesc grăirea și cântarea între ele, stând acoperite printre crenguțe și ramuri verzi, Eu, Domnul, cum să nu-Mi slobozesc grăirea dintre Mine și om, după ce omul M-a dat din calea vieții lui ca să fie singur sieși stăpân?

Ciripesc ca o pasăre ascunsă în nori de slavă și-Mi dăruiesc cuvântul și graiul gurii Mele cuprins în cuvânt. M-am suit cu voi pe Tabor și străluciți prin slava cuvântului Meu și prin straiele de nuntă cu care v-ați împodobit de sărbătoarea zilei Mele, a aniversării de șaptezeci de ani ai lui Hristos pe pământul român. Fiți dulci, fiți aplecați cu credință mare, căci Domnul grăiește vouă. Faceți-vă mici înaintea Mea, căci Eu Mă umilesc mult ca să vin și să-Mi las grăirea peste pământ.

Vă alint în ziua aceasta a Mea de serbare între voi și cei din cer, cu care am sosit la serbare, între voi și îngeri, între voi și sfinții Domnului, între voi și străbunii creștini români, aparte așezați acum între cetele cerești sosite la serbare aici.

De șaptezeci de ani tânjesc cu dor după o așa cerească mângâiere cu atât izvor de cuvânt după om ca să-l am iarăși al Meu, în slava Mea să-l am ca la început când era omul mângâierea Mea, odihna Mea, tihna Mea și a Tatălui Meu.

O, fiți tari cu credința în cuvântul Meu dacă ați auzit chemarea Mea ca să veniți la masa Mea, căci satana are aici acum toată armata gata să vă golească de puterea și de iubirea care v-a ajutat să credeți pe cele de la Dumnezeu, căci ați venit să vă întâlniți cu Mine, iubiților, iar unde sunt doi și trei adunați în numele Meu sunt cu ei și Eu, dar unde e numai unul Eu nu sunt, că Dumnezeu nu așa lucrează, nu așa este. Eu sunt cu cei ce cred de la Mine, o, și Îi este cald lui Dumnezeu cu cei credincioși și Îi este dulce cu ei.

Mulți Mă vor iubi cu dor și cu neastâmpăr de acum încolo, căci se deschide dragostei cale și merge ea spre oameni și îi așează spre izvorul Meu de cuvânt și de binecuvântările acestor plaiuri ale amintirilor Mele de o sută de ani ai petrecerii cuvântului Meu între cei credincioși la începutul Meu din anul 1955 cu ei, și apoi cu cei de după ei și până azi, când am slujitor poporul mezin, cei mai mici ai dragostei Mele din zilele acestea peste pământ, și iată zi de nuntă și cămașă de nuntă, cămașa românească de in subțire, slava neamului român, cămașa Mea și a lor, cămașa de nuntă, zilele nunții Mele, o, și toți cei care de acum se vor înveșmânta în cămașa de creștin se vor numi români și vor avea haină de nuntă.

V-am rugat pe voi să veniți și să vă așezați la masa Mea de azi îmbrăcați în cămașa românească, în portul strămoșesc al românului, și iată taină măreață, țara nunții Mele, masa Mea de nuntă pe plaiul neamului român, iar haina de nuntă este cămașa românească, și se grăiește pe limba neamului român venirea Mea și nunta Mea și haina de nuntă și totul românește, și va fi să învețe să vorbească românește popoarele toate, toți cei care iubesc și vor iubi venirea Mea cuvânt pe pământ, și se vor apropia de meleagul iubirii Mele, de cetatea cuvântului Meu, de unde Eu, Domnul, Îmi împart peste pământ cuvântul Meu de venire și de trâmbițare a sa peste tot, din hotar în hotar, de la margini la margini, din suflet în suflet, căci vine veșnicia, care cuprinde totul în cuvântul ei, în limba cea dulce a lui Iisus Hristos, Mirele nunții, și nu este mai dulce grai ca și această limbă, cu care Eu, Cuvântul lui Dumnezeu, am grăit la facerea lumii, și iarăși acum, când această limbă își capătă întregirea ei cea dintru început și leagă sfârșitul cu începutul și aduce facere nouă și grăiește Domnul românește și zice și se face. Amin.

O, aplecați-vă graiului cel de la începutul facerii, voi, neamuri și limbi ale pământului, căci Babilonul cade cu tot cu limbile lui, care se încurcă între ele, care despart, și nu unesc, iar turnul lor și soarta lor este căderea, și cade Babilonul acesta, precum este scris, iar neamurile pământului să învețe grăirea românească și să cadă încurcarea limbilor, căci la vremea și ziua coborârii Duhului Sfânt acum două mii de ani peste mesagerii cuvântului Meu de atunci s-a vorbit peste pământ limba Duhului Sfânt, o singură limbă, și iarăși s-au unit atunci limbile întru una, ca la început când omul vorbea cu Dumnezeu și când toată facerea cea vie vorbea aceeași limbă și gândire și lucrare.

Voi grăi mai mult cu voi după strângerea serbării. Fiți cuminți acum, și veți putea auzi pe Domnul cu cuvântul Său cel pentru serbarea Sa între sfinți și între oameni, iar acum vă alint, vă cuprind ca pe niște prunci nou-născuți și vă dau iubirea și mângâierea Mea.

E mare slava serbării acum, aici, e cerul deasupra în slavă și va fi ea cunoscută cu credința în cuvântul cel care grăiește despre ea, despre slava cerească a serbării Mele de șaptezeci de ani a cuvântului Meu pe pământ, și care a început în anul 1955 prin trâmbița Mea, Verginica de la Maluri, și stă ea în uimire acum între sfinți și-Mi dă semn de mângâierea ei, că e mare acum această mângâiere de peste ea.

E totul cuminte și sfânt între pământ și cer acum, aici. Am strigat peste tot și am vestit serbarea, iar cei care au auzit și n-au venit se vor întâlni cu vestea acestei bucurii și binecuvântări aparte și vor suspina, că au fost chemați și n-au dat să vină și nu s-au pregătit pentru masă cu Hristos.

Binecuvântate să fie toate ale sărbătorii, voi și simțămintele voastre, voi și hrana pe care o gustați la masa Mea de serbare, voi și bucuria de la serbare, și apoi în film istoria Mea cea de o sută de ani pe acest dulce meleag românesc, Eu și trâmbița Mea, Verginica de la Maluri, o filă din Scriptură, împlinită pe pământul român, Iisus Hristos în mijlocul acestui neam românesc, Domnul și slava cuvântului Său, Eu și dorul Meu cel mult ca să vin și să fiu cu oamenii și să petrec ca în ceruri între ei, ba și mai mult, ba și mai dulce, cu mai mult dor, că dorul tot s-a mutat la sfârșit de timp și strigă pe ulițe și are nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu pe plaiul românesc.

Și iarăși, la sfârșitul sărbătorii cuvântul Meu va grăi și va povesti pe cele nevăzute ale acestei minuni și taine cerești la Maluri, cerul și pământul la masă de nuntă, Dumnezeu și omul în petrecere cerească pe pământ. Amin, amin, amin.