Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Vasile cel Mare

Poporul Meu, poporul Meu, să nu te răceşti de Mine, poporul Meu! Vin să-ţi ţin de cald şi de mângâiere ca să nu te răceşti de Dumnezeu. Amin.

Poporul Meu, uită-te în urmă, că multe cuvinte am pus peste tine. Uită-te, fiule, şi îţi vezi faţa în oglinda cuvântului Meu, şi vezi dacă ai împlinit bine şi la vreme cuvântul vieţii. Te-am învăţat mereu, mereu. Nu cumva să te înveţi cu Mine şi să te răceşti de Mine, şi caută să fii mereu spre mângâierea Mea, ca mireasa cu mirele, fiule. Fii atent să nu se răcească dragostea ta, că Eu sunt dragostea care trage la dragostea ta, poporul Meu iubit. Vin la tine cu sfinţii, vin să-ţi încălduresc dragostea de Mine, că e greu pe pământ. O, dacă tu n-ai împlini mereu cuvântul Meu pe care ţi-l aduc cald mereu, ce ai face tu, fiule, la venirea Mea? Ce ai face dacă nu te-aş găsi cu cuvântul Meu pus peste tine şi împlinit de tine?

O, Israele fiule, să nu zici că se potriveşte celuilalt cuvântul Meu ca să nu-l iei să te măsori cu el şi să te îmbraci cu el. Caută la statura ta şi lucrează cu cuvântul Meu peste ea, nu peste altul, fiule. Dacă fiecare caută la făptura lui, atunci iubirea de aproapele va lucra curat şi cu rod bun, căci fiecare lucrează la viaţa lui, şi cu ea, la viaţa aproapelui. Iubirea de aproapele este să fii tu bine cu Dumnezeu, fiule, şi să-l ajuţi şi pe aproapele tău să fie ca tine. Să nu-i ceri fratelui tău. Cere-ţi ţie mai întâi. Şi dacă nu-ţi ceri, lasă-l pe aproapele tău să-ţi ceară şi să te ajute să fii cu Dumnezeu şi cu aproapele tău la ce este bine. Fiule, fiule scump, să nu fii mofturos, să nu fii nesfios, să nu fii nepăsător de pacea Mea din tine, să nu fii lipsit de bună-cuviinţă înaintea aproapelui tău. Nu-i frumos, fiule, să faci aşa, că-l faci pe fratele tău să se clatine dacă faci aşa. Caută pacea Mea. Vezi cum am lucrat Eu şi fă ca Mine, fiule, că o pace făţişă e o împăcare cu cele rele care au alungat pacea Mea dintre tine şi aproapele tău.

O, Israele, o, Israele, să fii popor fără de păcat, că pe pământ numai păcate sunt, şi fiecare păcat dăunează lucrului de mântuire a neamului omenesc, şi prin păcătuire se luptă omul împotriva Mea. Fiecare nedreptate adusă omului de către om, fiecare răutate făcută omului de către om alungă binecuvântarea lui Dumnezeu de pe pământ.

Oamenii nu ştiu să se vindece de rău. N-au oamenii vindecători printre ei. Oamenii au pace cu cele rele. Oamenii îşi fac rău unii altora, şi pacea dintre oameni este o făţărie, o împăcare cu lucrurile rele, care rămân pe făgaşul lor cel vechi. O aşa pace face parte din lucrurile rele, care se fac dezbinare între oameni. Oamenii se bucură de răul celorlalţi. Când te bucuri de omul care greşeşte, ca să nu fie el mai bun decât tine şi ca să fii tu mai mult decât el, atunci păcatul e în inima ta. Oamenii n-au vindecători printre ei, n-au oameni de ai lui Dumnezeu printre ei şi nu-i suferă pe cei deştepţi care au pe Dumnezeu, căci cel deştept şi curat cu inima nu este suferit de omul îngâmfat şi doritor de mărire. Moise a dorit ca tot Israelul să aibă Duhul lui Dumnezeu, dar cei fără dragoste din Israel s-au răsculat pentru cei ce prooroceau prin Duhul Sfânt al iubirii de aproapele.

O, copilaşi învăţaţi de Dumnezeu, zic vouă: privegheaţi mereu peste voi, nu când şi când şi nu oricum, căci când duhul rău este învins de voi, el se depărtează, dar nu stă liniştit, şi se duce şi îşi adună puterile înşeptit, şi iarăşi se apropie. Dar voi, fiţi făclii aprinse cu Duhul Sfânt, ca să ardeţi mereu şi de peste tot căile duhului rău, care se teme de cei ce vindecă pe oameni de duhul rău. Amin.

Am coborât din cer pe pământ, şi Mă fac cuvânt în ieslea naşterii cuvântului Meu. Am venit la tine, poporul Meu, cu ierarhul Vasile. Acest arhiereu a fost spaimă pentru duhul rău, căci dragostea lui de Dumnezeu şi de oamenii cei robiţi era dragoste mare şi multă. El nu s-a temut pe pământ de cei ce ucid trupul, şi a fost mare cu inima, şi a biruit mereu şi de peste tot pe duhul rău, vindecându-i de rău pe oameni. El a fost făclie nebiruită între cer şi pământ, dar oamenii îngâmfaţi n-au putut să-l voiască pe sfântul Meu cel drept. Sfinţii dau să strice voinţa cea rea a oamenilor, dar oamenii răi sunt îngâmfaţi şi nu ştiu ce înseamnă mărirea. Mărirea omului este atunci când omul se face cale spre Dumnezeu pentru aproapele său, şi acela este om dătător de viaţă veşnică, om care Mă dă pe Mine aproapelui său.

O, copilaşi învăţaţi de Dumnezeu, o, fiilor, căutaţi ce este plăcut Mie şi puneţi peste voi plăcerea Mea şi împărţiţi-o cu cel alăturat vouă şi cărării voastre cu Mine. Caută, fiule, să fii tu aşa cum ai vrea să fie aproapele tău. Caută să fii bine cu Mine, căci cel ce este cu Dumnezeu, acela nu se teme de nimic şi de nimeni, şi aşa au fost sfinţii Mei. Arhiereul Meu Vasile de oameni nu s-a temut şi de nici un rău nu s-a temut, căci el era cu Mine, una cu Mine, un trup şi un duh şi un suflet cu Mine era. Eu aşa am spus vouă: dau sfinţii să vă măsoare făptura, dau sfinţii să se măsoare cu voi, că ei văd cine sunteţi voi, ei Mă văd pe Mine între voi cuvânt, şi să nu Mă ruşinaţi, fiilor. Fiţi şi înăuntrul vostru şi în afara voastră curaţi şi cu duhul, şi cu trupul. Fiţi plăcuţii Mei, fiţi pe placul Meu. Amin. Nu vă răciţi de Mine, fiilor. Nu vă învăţaţi cu Mine dacă vă învăţ mereu. învăţaţi-vă din venirea Mea la voi mereu. învăţaţi-vă să fiţi mereu noi, că prin voi voiesc să le fac pe toate noi şi curate şi sfinte şi cereşti pe pământ.

Puneţi, fiilor, la inimă cuvintele Mele. Fiţi, fiilor, popor model, ca să-l fac pe omul din lume om după chipul şi asemănarea voastră, om de care am Eu nevoie pentru viaţa cea fără de moarte, măi fiilor. Eu M-am uitat la Mine şi Mi-am făcut chipul din lut, chip după asemănarea Mea, şi am pus suflare de viaţă în el şi l-am făcut fiinţă vie şi veşnică, dar omul n-a voit să fie modelul Meu, şi s-a smuls din iubirea Mea şi şi-a făcut iubirea lui. Fiţi ca Mine, fiilor, şi faceţi şi voi lucrarea pe care am făcut-o Eu. Uitându-vă la voi, faceţi-l pe om ca şi pe voi, şi suflaţi peste el duh de viaţă veşnică. Amin. Oare, voi înţelegeţi ce aveţi voi de lucrat pe pământ? O, fiilor, căutaţi să vă înţelegeţi naşterea voastră din Mine şi viaţa voastră cu Mine, şi lucraţi cu Mine om din om, aşa cum a lucrat Tatăl cu Mine om din lut, căruia i-am suflat suflare de viaţă din Tatăl şi din Mine.

Oamenii n-au salvatori, oamenii au învăţat pe oameni că omul este născut din maimuţă. O, răbdarea Făcătorului şi-a umplut cupa ei. Omul s-a făcut din om, maimuţă, şi s-a făcut fiară, căci s-a schimonosit şi s-a înrăit şi şi-a pierdut mintea încă de la început. Dar Eu am turnat mereu pe Duhul Sfânt din cer, ca să îndumnezeiască pe om, şi să aibă omul minte din cer, şi să proorocesc Eu prin om şi să-i spun omului să nu fie diavol, să nu fie maimuţă sau fiară, căci tata şi mama omului e Dumnezeu. Amin.

Fiilor, fiilor, fiţi ca Mine şi lucraţi ca Mine. Fiilor, fiilor, ascultaţi bine şi auziţi bine cuvintele Mele. O, fiilor, măsuraţi-vă făptura şi potriviţi-o după chipul şi asemănarea Mea.

Israele, poporul Meu de azi, să nu te răceşti de Mine, fiule. Ţine-I de cald lui Dumnezeu. încălzeşte-Mă cu fiinţa ta şi înăuntrul tău şi în afara ta şi cinsteşte-L pe Cel ce te-a născut din cer în vremea aceasta de apoi.

Israele iubit, să nu trec pe lângă tine ca străinul, că Eu mereu Mă opresc în sfat cu tine în truda Mea de la cer la pământ. Israele, să nu treci, fiule, pe lângă cuvintele Mele. Opreşte-te şi scrie-le pe inimă, că e greu fără Dumnezeu pe pământ. Israele, Israele, fă-te, fiule, cuvântul Meu cel împlinit, ca să vină noroadele spre împărăţia cerurilor şi să intre pe poartă şi nu pe deasupra, căci tu eşti poarta şi calea omului spre împărăţia Mea. Cuvântul Meu să-ţi rămână pe limbă ca mierea cea mai dulce, şi să îndulceşti cerul cu mana cuvântului tău, care curge din Mine peste tine, poporule, cuvântul Meu cel împlinit. Amin, amin, amin.

14-01-1998