Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului apostol Andrei

Eu iarăşi vin în sfat cu voi, iară, fiilor, şi sunt cu cel întâi chemat la apostolie, cu Andrei, ucenic curat, ucenic feciorelnic, ucenic credincios şi iubitor de dascăli, căci l-a avut pe Ioan de dascăl, şi după aceea a trecut spre Cel vestit de Ioan, spre Mine, fiilor. Şi iată, ieri şi azi şi mâine am venit şi vin, că voi aveţi oaspeţi cereşti, care vin cu Mine să vă cuprindă, să vă alinte, precum Eu vă alint, măi copilaşi. Domnul vă alintă pe voi, iar lumea care află de alintul Meu peste voi se miră şi zice: „Ce vorbire este aceasta?”. O, e vorbirea Tatălui cu cei mai mici ai Lui, căci Tatăl ceresc e mai dulce decât cel firesc, dar Eu vă spun vouă, fiilor, că Unul este Tatăl vostru. Voi nu vedeţi cum e pe pământ? Tot omul îşi învaţă pe copilul său să zică „mamă” cel dintâi cuvânt. Nimeni nu e deprins să înveţe pe copil să zică primul cuvânt „tată”. Dar oamenii mărturisesc adevărul când învaţă cuvântul cel dintâi „mama”. Numai creştinul ştie să zică „tata”, numai cel născut din Tatăl zice „tata”. O, măi copilaşi, copilul cel din om ieşit se alintă cu cuvântul „mama”, dar copilul cerului, cel care se lasă născut de sus, este recunoscut de cer ca fiu pentru că rosteşte „Tată” Tatălui ceresc.

O, măi fiilor scumpi, Eu vin să vă alint cu cuvinte scumpe, tată, cu vorbiri dulci şi mângâioase, că vremea voastră e amară, e grea, e rece, tată, şi n-aţi putea prin ea nemângâiaţi de Mine, Tatăl vostru, căci Eu vă sunt vouă tată, iar voi Mie, fii. Amin. Sunt cu voi şi cu Andrei, cel întâi chemat, care a vestit apoi pe Petru zicându-i: «Am aflat pe Hristos, Cel vestit de prooroci». De unde Mă aflase el pe Mine? De la Ioan, măi fiilor. El era cu Ioan, pe care l-a auzit mărturisindu-Mă şi zicând: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii». O, de ce nu vrea lumea să ia aminte la proorocia lui Ioan? De ce nu vrea să se spele de păcate? Nu vrea lumea să vină după Mine aşa cum a venit Andrei; nu vrea, tată, nu vrea; nu vrea lumea, nu vrea.

Amin, amin zic vouă, copilaşi ai lui Israel: fiţi atenţi, ca să ştiţi cum să vă rugaţi Tatălui prin Mine, şi să vă rugaţi ca Mine, fiilor. Eu aşa ziceam: «Tată, Eu nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei ce Mi i-ai dat din lume». Aşa şi voi, fiilor, să vă rugaţi de pază peste voi şi peste cei ai Tatălui Meu, pe care Mi i-a dat Mie şi care urmează Mie aşa cum Mi-a urmat Andrei, apostolul Meu. Eu pe ai Mei îi alint cu mângâieri cereşti, cu cuvinte cereşti, şi îi numesc cu nume de copii, cu nume încopilărite, măi copilaşi iubiţi. Aveţi grijă, tată, de tot ce aveţi de făcut şi de lucrat, şi folosiţi peste tot aluatul curăţiei la frământătura acestui popor, şi fiţi atenţi, că puţin aluat rău dospeşte toată frământătura. De aceea v-am făcut atenţi, să ştiţi să vă iubiţi unii pe alţii cu atenţie, şi v-am spus că iubirea îşi are soţii ei, însoţitorii ei. Ea îşi are însoţitori pe potrivă, tată. Voi, fiilor, să nu amestecaţi slava lui Dumnezeu cu slava oamenilor, că puţin aluat dospeşte toată frământătura. Nu ştiu oamenii ce înseamnă slava lui Dumnezeu. Dar voi, fiilor, ştiţi, oare? Este vreunul între voi care nu ştie? Acela să se roage, ca să primească înţelepciune, fiilor. Eu lui Marta i-am spus la gura peşterii unde era pus trupul lui Lazăr, i-am spus că dacă va crede va vedea slava lui Dumnezeu. Şi a crezut Marta şi a văzut, căci slava Tatălui era Fiul, Care, după ce a mulţumit Tatălui că L-a ascultat, a adăugat apoi cuvântul care s-a făcut slavă văzută, şi a spus: «Lazăre, vino afară!». Iată, Israele, ce este slava lui Dumnezeu Tatăl. Slava lui Dumnezeu este Fiul. Slava lui Dumnezeu este Lazăr cel înviat prin cuvântul Fiului. Slava lui Dumnezeu este Cuvântul. Amin, amin, amin. De trei ori amin zic vouă, ca să înţelegeţi slava lui Dumnezeu. Voi, fiilor, să nu amestecaţi slava lui Dumnezeu cu slava oamenilor. Voi fiţi slava lui Dumnezeu şi numai a lui Dumnezeu. Fiţi slava cuvântului Meu care se împlineşte în voi aşa cum s-a împlinit în Lazăr cel sculat din morţi la cuvântul Meu.

O, copilaşi scumpi! Vedeţi voi ce este rugăciunea? Ea este slava lui Dumnezeu, care se arată la strigătul ei. Ea este drumul pe care vine slava cuvântului împlinit. Aşa să te rogi tu, Israele, că iată ce fac: te cercetez prin fiii grădinii Mele şi toate nedumeririle tale le desfac, ca să te învăţ lucrarea credinţei în Fiul lui Dumnezeu, Care stă cu tine prin cuvânt. Ai văzut că tot prin cuvânt s-a lucrat slava lui Dumnezeu şi atunci, în vorbirea Mea cu Marta. Fiule, dacă vezi că trebuie să-ţi ajut credinţa ta, strigă şi zi: „Ajută-mi, Doamne, în necredinţă, ajută-mi să cred, că eu cred”. Fiule, fii înţelept, că Eu ajut numai celui ce crede, şi la acela adaug ajutor împlinindu-i cele ce-Mi cere el prin rugăciune, adică arătându-i ca să vadă slava lui Dumnezeu, împlinirea rugăciunii lui. Rugăciunea care-L cere pe Dumnezeu, aceea este ea însăşi slava lui Dumnezeu. Rugăciunea care cere de la Dumnezeu slavă de om, slavă pentru om, aceea este ea însăşi slava oamenilor. Grăiesc ţie, Israele scump, şi să ia şi omul auz de auzit, să ia omul graiul lui Dumnezeu şi să vină să-şi spele păcatele, să vină întru lucrare de biserică, unde-L găseşte pe Hristos, Care spală păcatele lumii.

Israele tată, tot omul care-şi zice creştin, care se pretinde că este din biserică şi fiu al bisericii, tot omul care vine la biserică şi nu se împărtăşeşte cu Trupul lui Hristos, aceluia i se scrie necinstire faţă de Trupul şi Sângele Meu. Omul care merge la biserică numai de aceea să meargă, ca să se împărtăşească cu Domnul. Asta înseamnă mers la biserică. Dacă mergi mai rar, te împărtăşeşti mai rar, dar dacă mergi mereu, de aceea mergi mereu, ca să te împărtăşeşti mereu. Iată, tată, ce este pe pământ. Câtă necunoştinţă, câtă păcătuire, câtă necinstire faţă de Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii! Dar lumea vine până la uşă, şi tot nespălată se duce acasă la ea. Cine să-i spună omului ce păcat mare face că vine şi stă în vremea jertfirii Mielului şi nu ia din Miel şi nu stă la masă? De ce mai vine la biserică un aşa om? Vine să facă neascultare, de aceea vine. Vine nepregătit şi face păcatul necinstirii de Dumnezeu. Vine să mintă prin ceea ce zice, că nu-i de ajuns că nu se apropie când aude: „Cu frică şi cu dragoste să vă apropiaţi la Sfintele Sfintelor”. Nu-i de ajuns că nu se apropie să ia, ba mai face şi păcatul de a cânta laudă lui Dumnezeu că i-a învrednicit de sfintele Taine, şi se roagă să fie întăriţi întru sfinţenie toată ziua. Minte şi preotul, minte şi omul care cântă altceva decât ceea ce face.

O, omule, tu nu vezi că sfânta Liturghie este pentru cei ce se împărtăşesc, este pentru cei botezaţi şi pregătiţi pentru Sfintele Domnului? Omule lumesc, alta este slava lui Dumnezeu, şi alta este slava oamenilor. Alta este lauda lui Dumnezeu, căci scris este: «Cine se laudă, în Domnul să se laude», adică unit cu Domnul în trup şi în sânge. Apostolii Mei când se adunau în Domnul, sfârşeau întâlnirea prin frângerea pâinii şi prin împărtăşirea credincioşilor. De aceea se adunau. Vremea cea de atunci nu mai este pe pământ, ca să se împărtăşească toată biserica. Dar să ştie tot omul că Eu cu cei nelegiuiţi nu pun masă, nu stau la masă. Cu cei ce nu şi-au lăsat păcatele, ca să Mă ia apoi pe Mine în ei mereu, mereu, Eu cu aceia nu prânzesc, după cum este scris: «Cu cei necuraţi nu voi prânzi». Sunt multe locaşuri unde se adună lume multă în faţa frângerii Trupului Meu, şi nu ia din Trupul Meu lumea. Şi dacă ia nepregătită, în zadar ia, şi nu degeaba, ci ca să se facă vinovaţi de cele sfinte, de vreme ce nu stau spălaţi de păcate. Iată, pe pământ e piaţă, nu e cină de taină aşa cum se cântă cântarea cinei cea de taină. Mă ia preotul de azi şi Mă pune pe blid ca în piaţă şi nu ca la masă de cină tainică pentru cei credincioşi, ci ca cei ce spun vrăjmaşului taina cinei Mele. Intră la un loc, pregătiţi şi nepregătiţi, credincioşi şi necredincioşi, curaţi şi necuraţi; ca la piaţă intră, nu ca la cina cea de taină. Şi iată ce e pe pământ: una se zice, şi alta se face, după cum este scris, că a rămas totul ca o orânduială omenească.

Israele, Israele, lucrarea rugăciunii e lucrare mare, fiule. Omul care se aşează să se roage fără să aibă dragoste de rugăciune, e ca omul care merge la biserică fără să se împărtăşească. Omul care stă la rugăciune şi nu simte pacea rugăciunii şi mângâierea din rugăciune, acela nu se roagă, acela nu capătă prin rugăciune. Dacă cuvântul din rugăciune nu-l mângâie, nu-l vindecă, nu-l înviază pe cel ce stă la rugăciune, acela nu a ajuns să se roage. Dacă omul cade după ce se ridică, acela nu s-a rugat, acela nu se roagă, şi nu s-a ridicat când se zice că s-a ridicat. Ca să te ridici din moarte este altceva, căci se cunoaşte când nu mai eşti în moarte, căci cine nu scapă de gustul păcatului, acela nu are în el frica de Dumnezeu. Cel ce nu este osândit de inima lui, acela are îndrăzneală la Dumnezeu la rugăciune, dar cel mustrat de cuget, adică cel ce are viu în el păcatul, acela nu are îndrăzneală nici între fraţi, acela este învins de păcat şi de sine, şi stă biruit între cei de o credinţă cu el. Aceluia îi trebuie un sfătuitor tare căruia să-i urmeze pe pământ, ca apoi să ajungă să urmeze pe Domnul.

Mare lucrare este rugăciunea. Mare lucrare este calea spre Dumnezeu. Mă uit la câte unul plin de zâmbet sfânt, Mă uit cum Se cunoaşte Domnul din el, şi iar privesc pe câte unul care se vădeşte singur că are păcatul la pândă ca să-l învinuiască, şi iată, Dumnezeu Se vădeşte pe Sine, şi păcatul se vădeşte pe sine, şi scris este: «Dacă vreunul greşeşte, pe unul ca acesta îndreaptă-l cu blândeţe, luând seama bine la tine însuţi să nu cazi şi tu în ispită», în ispita de a-i mângâia păcatul, de a-i dezvinovăţi păcatul, de a-l milui fără de ridicare. Este scris pentru păcatele de moarte, să nu te rogi pentru cel ce face păcate de moarte. Dar ce să-i faci? Să-i arăţi ce este cu el şi ce să facă. Şi dacă el se ridică prin înviere din moarte, numai apoi să vezi ce este de făcut cu el, că mare este această cale, rugăciunea. Dacă rugăciunea omului nu-l duce pe om până înaintea Domnului, acela nu a mers pe drumul rugăciunii, că scris este: «Nimeni nu s-a coborât din cer decât cel ce s-a suit». Cine nu se suie, nu are de unde să vină înapoi cu plata rugăciunii lui. Israele, Israele, nu este om care să se roage şi să nu primească.

Copilaşi, copii ai poporului Meu Israel de la sfârşitul timpului! Măi copilaşi, vă alint şi vă mângâi pe voi şi vă vorbesc despre taina rugăciunii, căci vorbind peste voi va lua şi omul din lume, fiindcă sămânţa Eu v-o dau vouă, şi voi o semănaţi, căci mai văd pe ici, pe colo şi pământ moale şi cald pentru sămânţă, nu numai drum, nu numai spini, nu numai piatră. Mai am dintre cei care suspină după Domnul, şi îi voi adăuga cu cei înviaţi prin cuvânt, cu cei ce se nasc la sfârşit din cuvântul Meu care vine la voi ca să spele păcatele lumii şi ca să vină cel înviat la cina cea tainică a Mielului lui Dumnezeu.

Iară şi iară rostesc: biserică înseamnă Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos, luat şi mâncat de toţi cei adunaţi întru biserică cerească pe pământ. Numai acolo Eu sunt întreg, numai acolo Eu vin întreg, acolo unde toţi cei adunaţi la masă iau şi mănâncă din cină, din Miel, din Paşti, fiilor. Dar nici la început n-am avut ce am azi pe pământ, căci azi te-am pregătit, Israele, pentru cină fără de sfârşit, şi ţi-am spus, tată, cum să te îmbraci, cum să te speli, cum să stai şi cum să mănânci, ca să iei mereu, mereu din cina Mea, după fiecare dimineaţă şi seară, după fiecare măsură de ziuă, fiule Israele, căci focul nu trebuie să se stingă, şi Mielul nu trebuie să fie luat de pe masă. De aceea ţi-am zis Eu ţie, copile Israele, că tu eşti o taină, tată, o cină de taină înaintea Mea, că tu nu dai vrăjmaşilor Mei taina Mea, cina Mea, şi nu Mă vinzi pe sărutări aşa cum face Iuda de atunci şi până azi. Tu nu stai fără Mine nici o zi. Tu iei cina Mea veşnic, şi te faci veşnic, mâncând pe Cel veşnic, pentru că tu te-ai pregătit de nuntă, fiule scump, şi toate mădularele tale stau la masa cea de cină a nunţii Mielului ceresc pe pământ. Tu eşti taina Mea de la capătul timpului, şi Eu stau, stau cu drag şi cu dor la masa cea de cină cu tine. în tine nu mai stau întru răstignire, în tine nu mai intru ca într-un mormânt, ci intru în lumină, pentru că te-am făcut lumină din lumina Mea, pentru că te-ai luminat la cuvântul Meu, care stă şi veghează de deasupra ta. Cuvânt şi pâine este Dumnezeu pe masa ta. Duh şi trup sunt cu tine şi în tine, şi tu eşti taina Mea, popor scump, tu eşti cel ce Mă iubeşti pe pământ, căci omul de pe pământ nu ştie ce este iubirea. Omul schimbă locul la toate cuvintele sfinte, şi nu mai ştie omul unde se potriveşte cuvântul pace, cuvântul iubire, cuvântul biserică, cuvântul creştin, cuvântul fiu al lui Dumnezeu şi cuvântul viaţă. A luat omul cuvintele sfinte şi le-a pus peste lucrarea lui, şi omul citeşte de la om. Dar iată, vin să iau ce este al Meu, că nu voi da nimănui slava cuvântului cel sfânt, căci slava lui Dumnezeu nu este slava oamenilor.

Fiilor scumpi, aduceţi-Mi necontenit aminte de făgăduinţele Mele pentru aşezarea şi slava şi lauda Ierusalimului cel din nou aşezat pe pământ. Biserica este Ierusalimul, biserica cea vie, care are pe masa ei trupul ei, luat de pe masă de fiii ei cei vii până ce totul va fi înghiţit de viaţă. Lăsaţi-vă înghiţiţi de viaţă, fiilor. Voi în Mine, şi Eu în voi. Biserica, din Trupul Meu a luat fiinţă. Biserica s-a zidit din fiii care au mâncat Trupul Meu. Cei ce mănâncă Trupul Meu, aceia sunt biserica Mea. Cei ce mănâncă pregătiţi şi vii din Cel viu, aceia sunt biserică Mie. Cei ce mănâncă din cină şi nu se scoală din moarte, aceia sunt mormânt pentru Iisus Hristos, aceia rămân între morţi. Lăsaţi morţii cu morţii lor, voi, cei ce înţelegeţi taina învierii. Israele, Israele, se va trezi omul din somn şi va bate să ia lumină, dar tu să-l înveţi mai întâi ce este Dumnezeu şi cum este Dumnezeu, şi apoi să te uiţi dacă foloseşte omul pe Domnul, şi numai apoi să-i dai lumină. Să nu crezi în lumina omului, să nu crezi, Israele. Cine vine luminând din sine, să nu-i rupi din lumina Mea cea din tine. Cine vine, să vină gol, căci cele vechi trec cu trosnet. Cele ce se văd nu sunt cele ce vor fi. Omul trebuie să se vindece de toate cele muritoare şi trecătoare, măi fiilor, şi să nu aibă omul păcate de moarte dacă vine să fie cu cele ale vieţii. De aceea vă spun mereu că iubirea îşi are soţii ei; de aceea, ca să nu greşiţi când va veni omul să bată ca să ia lumină. Lumina îşi are fiii ei şi soţii ei, fiilor. Tot omul care se va lupta să-I placă lui Dumnezeu, acela se va cunoaşte, acela va fi cunoscut de Dumnezeu. Prin ce se va face cunoscut? Prin strigarea lui la Dumnezeu, că numai atunci Se uită Domnul şi vede cine strigă şi cum strigă şi de ce strigă.

Israele, Israele, să ştii, tată, că oaia este oaie, capra este capră, şi lupul este lup. Să ştii, tată, că în biserică sunt numai oile. Să ştii, măi Israele, că în biserica din lume este numai pielea oii. Să ştii, copilul Meu, că Păstorul Cel din cer îşi cunoaşte oile. Eu sunt Păstorul Cel bun. Păstorul care nu-şi pune viaţa pentru oi, nu este păstor bun. Acela dă cu mâna lui oile, le dă lupului, că se are bine cu lupul. Dar am venit Eu la oile Mele şi nu las ce este al Meu. Le dau păşune curată, le dau apă curată, le dau Duh Sfânt la oi şi la miei, căci lupul fuge de Duhul Sfânt, şi aşa îmi scap Eu oile Mele.

Israele, Israele, viaţa ta să fie întru Mine, şi viaţa Mea întru tine, fiule scump, căci cu această lucrare a vieţii tale în Domnul Eu am scris judecata lumii. Te-am crescut şi te-am împlinit în Duhul Sfânt şi te-am pus înaintea oamenilor, ca să vadă omul ce va să zică Dumnezeu în om, şi să fie omul judecat întru faptele vieţii sale. Amin.

România este serbată în cer, între cei din cer, de către apostolul ei, Andrei, iar cerul tot dă mare cinste acestui ucenic iubit al Meu, căci el a rostit numele cel nou al României înaintea Domnului. El a lucrat-o pentru Domnul pe România, el a pus temelia ei cea dintâi, iar Verginica, măi fiilor, a întregit temelia ţării Mele, căci România este numită în cer ţara strălucirii. Verginica a înnoit şi a întregit temelia României. Cerul tot s-a ridicat s-o serbeze pe Verginica lângă cel dintâi întemeietor al ţării Mele. Iată, unul la început, şi celălalt la sfârşit, şi Domnul Se odihneşte de lucrarea Sa. în curând Se odihneşte Domnul întru sărbătoare neînserată cu tine, Israele scump, luat din români, că tu eşti taina Mea de la capătul timpului.

Pace ţie cu cei din cer! Pace ţie şi serbare dulce între Mine şi tine, Israele, scumpul Meu popor! Amin, amin, amin.

13-12-1995