Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului



Cuvântul Duhului Sfânt se naşte din gura Mea şi Mă las în cartea Mea de azi cuvânt de praznic al naşterii Mele din mamă Fecioară acum două mii de ani, şi Mă dau înviorare de cuvânt celor credincioşi şi sfinţi cu credinţa şi cu credincioşia cea pentru credinţă. Sunt Domnul Iisus Hristos, născut de la Duhul Sfânt şi din Fecioară mamă, şi sunt rodul credinţei ei pentru duhul proorociei, căci Gavriil îngerul a fost trimis de la Dumnezeu la ea şi i-a proorocit ei împlinirea proorociei lui Isaia pentru naşterea Mea din fecioară, şi i-a zis îngerul că va lua ea în pântece pe Fiul Celui Preaînalt, iar ea a crezut şi i-a zis îngerului: «Fie mie după cuvântul tău», iar naşterea Mea din pântecele ei a fost rodul credinţei ei, şi apoi M-am lăsat cu acest rod şi în Iosif, care, logodnicul ei fiind, la vestea că ea a luat în pântece fiu pentru ca să-l nască, drept fiind el şi nevrând s-o vădească şi voind s-o lase pe ascuns, a primit el apoi în vis pe îngerul Gavriil, care i-a zis: «Logodnica ta are de la Duhul Sfânt pe Cel ce S-a zămislit în ea, şi Acesta va mântui de păcate pe poporul Său», iar el atunci a crezut şi, deşteptândus-e, a împlinit şi a luat la el pe logodnica sa, care a născut pe Fiul ei, Cel Unul născut şi Căruia I-a pus numele Iisus Hristos.

O, poporul Meu, sunt în mijlocul tău cuvânt de naştere, tată, şi îţi desluşesc taina naşterii Mele, lucrare din credinţă înfăptuită pe pământ, şi îţi spun să ştii că Eu, Domnul, n-aş putea coborî acum cuvânt la tine şi pentru mulţi de pe pământ dacă n-aş avea în mijlocul tău pe fiii credinţei, pe cei ce Mă dau ţie cuvânt, pe cei ce Mă cunosc prin coborârea Mea, pe cei ce au credinţă, tată, căci prin cel fără de credinţă pusă de Mine în om nu pot să împlinesc nimic, şi iată, împlinesc prin ei coborârea cuvântului Meu cel de azi în mijlocul tău ca să să fii tu hrănit de Dumnezeu din rodul credinţei lor în venirea Mea cuvânt pe pământ după două mii de ani de la naşterea Mea din Fecioară, naştere care a fost atunci împlinirea proorociei lui Isaia, care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu, şi numele Lui va fi Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu!». Amin.

O, fiilor, o, fiilor, o, fiilor, învăţaţi, tată, să cântaţi pentru credinţa voastră în venirea cuvântului Meu la voi, şi cântaţi, măi fiilor, cântarea numelui Meu: „Cu noi este Dumnezeu“, şi cântaţi cu tot adevărul, ca să mărturisiţi prin aceasta credinţa voastră în cuvântul Meu, care vine la voi pe calea credinţei, căci credinţă se cheamă calea pe care Eu vin la voi cuvânt. Nu mai pot să aştept acum mii de ani pentru ca să găsesc credinţă în cuvântul Meu din vreme proorocit, ci dau să rostesc cuvânt şi să-l împlinesc apoi, că e vremea să Mă împlinesc iarăşi cu venirea Mea, despre care este scris în Scripturile lui Ioan, care a văzut şi a crezut şi a scris: «Am văzut cerul deschis şi un cal alb, şi Cel ce şedea pe el Se numeşte Credincios şi Adevărat şi are nume scris, pe care nimeni nu-l înţelege, şi numele Lui Se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi oştile din cer vin după El», iar Eu îţi spun acestea pentru ca să te învăţ cum să crezi cuvântul venirii Mele la tine prin cei credincioşi, poporul Meu, prin cei ce nu se îndoiesc de puterea Mea, care împlineşte ca în toată vremea Scripturile şi duhul proorociei, şi iată, sunt în mijlocul tău şi lucrez ca acum două mii de ani, când rosteam din Scripturi proorocii şi le desluşeam pe ele ucenicilor Mei, căci dacă aş lucra altfel astăzi, n-ai avea păcat pentru îndoială dacă ai da să te îndoieşti întru lucrarea şi calea venirii Mele la tine cuvânt de naştere a ta din cer, poporul Meu. Duhul cel în om pus de Mine pentru aşa credinţă, acela se face cale a Mea la tine azi cuvânt ca să te hrănesc cu el şi ca să te leg de Mine cu legături tari, cu cuvânt rostit de gura Mea peste tine şi care poartă în el puterea Mea, fiule, căci Eu sunt Cel cu duh dătător de viaţă prin cuvântul Meu de peste tine.

O, M-a durut mereu şi Mă doare mereu de la cei necredincioşi şi îndoielnici, care n-au avut minte din cer în ei ca să poată înţelege ei lucrarea Mea de cuvânt în mijlocul tău, şi Mă doare de la ei, de la cei ce aleg ce să creadă şi ce să nu creadă, şi le amintesc lor de Scriptura care zice de trufia celor necredincioşi şi care spune: «O, nu vorbiţi născocit şi nesăbuit, şi graiuri trufaşe să nu iasă din gura voastră, căci Domnul este Dumnezeul cunoştinţei şi ştie toate, şi de El toate lucrurile se cântăresc, iar când îndreptările Lui vin pe pământ, cei ce locuiesc lumea învaţă şi vor învăţa ce este dreptatea», şi iarăşi scris este că: «Dacă de cel fără de lege ne este milă el nu va învăţa ce este dreptatea, şi în pământul celor sfinţi el face strâmbătate şi nu vede nicicum înălţimea Domnului».

O, poporul Meu, dau mereu să te nasc din cuvântul Meu cel mereu proaspăt şi să te învăţ taina celor credincioşi, căci darul şi duhul credinţei celei lucrătoare se aşează în cei blânzi şi smeriţi cu inima, iar dacă vrei să-i ştii pe cei ce sunt aşa, aceia sunt cei ce au credinţă pentru lucrările Mele pe pământ, pentru puterea Mea, care se arată prin credinţă şi prin duhul pocăinţei, tată, aşa cum s-a arătat la cei trei tineri credinţă lucrătoare, căci în cuptorul cel de foc fiind aruncaţi pentru credinţa lor, ei cu inimi zdrobite şi cu suflete smerite cereau să le fie de Domnul primite ruga lor şi ziceau: «O, Doamne, ai dat hotărâri drepte pentru tot ceea ce ai făcut cu noi. Păcătuit-am, dar nu ne lipsi de îndurarea Ta, căci nu mai e profet acum, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici loc unde să aducem înaintea Ta pârgă şi să aflăm har, ci numai cu inima înfrântă şi cu duh umiliţi să fim primiţi. O, nu ne ruşina, ci poartă-Te cu noi după îndurările Tale, ca să se ruşineze cei ce ne împilează, şi să ajungă de ocară cu toată puterea lor cei ce ne pedepsesc pe noi, ca să cunoască ei că Tu eşti singurul Dumnezeu şi eşti Cel preaslăvit în tot pământul!», şi o, minune, căci slujitorii împăratului nu curmară cu încălzirea cuptorului, şi vâlvătaia s-a ridicat de patruzeci şi nouă de coţi, încât când a izbucnit afară i-a mistuit pe caldeii care erau împrejurul cuptorului, căci în cuptor îngerul Domnului a suflat vânt răcoritor, iar focul nu s-a mai atins de ei, şi atunci ei au cântat cântare de laudă, preaslăvind pe Dumnezeu în cuptor, şi iată, aşa este biruinţa celor credincioşi. O, erau blînzi şi smeriţi cu inima aceşti fii, şi aveau în ei credinţă pentru lucrările lui Dumnezeu pe pământ, şi aceasta este taina credinţei celor credincioşi, poporul Meu. Cei ce ajung în necredinţă nu au duhul blând şi smerit, nu au loc în ei pentru Dumnezeu şi pentru credinţă în lucrările lui Dumnezeu, nu are loc în ei duhul pocăinţei, duhul duioşiei, dar în mijlocul tău Eu voiesc să Mă bucur de darurile pentru cei credincioşi şi să te învăţ mereu tainele lui Dumnezeu, poporul Meu, iar cei credincioşi dăinuiesc, tată, şi nu este minciună dăinuirea pe vecii a celor credincioşi, şi îţi voi grăi ţie desluşit aceasta, căci Eu sunt în mijlocul tău învăţător ţie, tată, numai tu să te sileşti să ştii apoi cele ce Eu te învăţ pentru naşterea ta cea de sus, pentru ca să fii tu din Dumnezeu pe pământ şi prin credinţă să lucrezi, şi să iei lucrul tău de la Dumnezeu când El vine spre tine să-l lucrezi înaintea Lui.

E praznic de naştere, şi toate se nasc prin credinţă şi sunt pe pământ apoi toate cele proocite să vină şi să fie, iar Eu te am unealtă a Mea pentru vremea lucrărilor Mele pe pământ şi pentru învierea multora pentru credinţă şi pentru mărturisire, o, poporul Meu, şi vreau, tată, să te deprind cu înţelepciunea cea de sus a credinţei împlinirii a toate câte sunt scrise să fie, dar Eu iarăşi îţi amintesc că înţelepciunea cea de sus în tine este odihna Mea în tine şi calea Mea spre oameni, căci oamenii sunt fără de cunoştinţă din cer şi nu ştiu taina naşterii cea de sus, şi Mă doare de la cei necredincioşi, căci vor fi luate de apă locaşurile necredincioşilor, aşa precum este scris. Tu însă ai pe Domnul. Nădăjduieşte în lucrările Lui, popor hrănit şi tot hrănit din cer, că Mă fac masă de cuvânt, praznic şi sărbătoare în mijlocul tău. Mereu, mereu te-aş îndemna, ca Unul Care te-am îndemnat să veghezi, tată, iar Eu împlinesc peste tine veghea ţinându-te veghetor, căci Eu am zis: «Privegheaţi şi iar privegheaţi, că în ceasul în care nu gândiţi vine Domnul cu întrebarea Sa!». Amin.

Iată cum am dat Eu să prăznuiesc în tine praznicul naşterii Mele, poporul Meu. Te-am învăţat, tată, iar şi iar te-am învăţat taina credinţei, patul ei de odihnă şi lucrarea ei apoi. Eu prin credinţa celor credincioşi am croit calea venirii Mele trup pe pământ, născut din mama Fecioară între fiii oamenilor. Taina naşterii este credinţă în naştere. Taina facerii a toate este credinţă în cele ce au să vină şi să fie apoi, şi aşa se împlinesc ele pe pământ şi rămân ele tainele lui Dumnezeu şi sunt învăluite în taină, aşa cum a fost şi taina naşterii Mele, pe care puţini de tot au purtat-o atunci pe pământ în inimile şi în lucrarea lor cea pentru naşterea Mea.

Taina credinţei este lucrarea în care Eu dau să te ţin, poporul Meu, că am, tată, de împlinit prin tine pe cele ce se zidesc acum, şi care vor fi apoi. O, să nu socoteşti ca omul, căci tu vezi ce păţesc cei ce socotesc aşa. Omul se simte neîndreptăţit de Dumnezeu, căci el îşi trage merite. O, nu e nedrept Dumnezeu cu omul, căci omul este păcătos şi nu are nici blândeţe, nici umilinţă, nici pocăinţă. Omul zice că Dumnezeu este iubire, şi bine zice, dar să mai zică şi altfel, şi să zică despre iubire că ea nu are nimic legat cu păcatul, căci între Dumnezeu şi om stă perete despărţitor păcatul şi rătăcirea omului de pe calea Mea. O, nu este Domnul nedrept cu omul, ci omul este nedrept cu Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire din iubire, iar omul este din păcat.

Să se nască din Dumnezeu omul şi să fie apoi blând şi smerit cu inima, ca să primească de la Mine darul credinţei şi duhul înţelepciunii de sus pentru lucrările Mele cu el, aşa cum mama Mea Fecioară a primit prin înger lucrările lui Dumnezeu peste ea, şi iată, azi grăiesc Eu ţie, iar apoi va grăi ţie mama Mea fecioară, şi îţi va da de hrană duh de naştere, poporul Meu. O, numai copiii, numai ei rămân în duhul naşterii, căci ei sunt mici şi sunt cei ajutaţi şi sunt cei ce nu cunosc răul şi semeţia lui cea din vârful lui. O, e atât de semeţ omul, că nici nu-şi poate zări cu ochii minţii lui semeţia lui, şi iată, îi trebuie doctor omului ca să-i spună boala şi să-i dea doctorii de vedere, căci boala necăutată se întinde pe tot omul, pe trupul, pe duhul şi pe sufletul lui şi greu se mai poate apoi scoate ţâţâna ei din om ca să poată omul să-şi înnoiască viaţa. Toate ţin de naşterea cea de sus, dar tu, poporul Meu, să nu te înveţi, tată, cu cuvântul Meu de peste tine, ci să-l ai pe el măsură pentru tine între Mine şi tine, căci Eu, Domnul, de aceea vin mereu în sărbători şi-ţi grăiesc şi dau hrană sărbătorii pe pământ şi în cer, căci cei din cer văd truda Mea cea pentru om şi se minunează de taina lucrării Mele cea nepătrunsă de om pentru viaţa cea de sus a omului, pentru răscumpărarea omului. Amin.

Rămâi cuprins în taina credinţei, poporul Meu. Ea este legătura dintre Mine şi tine, tată. Ea este cea care poate pentru Mine şi pentru tine şi pentru mulţi apoi pentru lucrările Mele peste oameni. Rămâi în duhul naşterii de sus, rămâi credincios Domnului Dumnezeului tău şi cântă tu în ziua aceasta colindele naşterii, fiule, căci Eu şi îngerii Mei am stat cu tine acum în duh de naştere, în cuvânt născător de credinţă pentru inima ta, ca să Mă poarte ea pe Mine în ea şi să ştie ea bine taina inimii îndumnezeite, inimă ca a Mea, inima Mea în inima ta, inima Mea cu tine trup şi cuvânt, poporul Meu, fiu de Dumnezeu pe pământ! Amin.

O, e mare înţelepciunea Mea pentru înţelepciunea cea mică a omului, dar cei ce ştiu să creadă în Mine se fac fiii ei, şi apoi părtaşi ai ei se fac ei pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.

07-01-2010