Astăzi e zi de sărbătoare în mijlocul poporului Meu Israel cel nou, poporul Meu cel din români, născut din cuvântul Meu cel de peste el, iar Eu aşez lucru de lucrat peste el în ziua aceasta. îi dau poporului Meu învăţătură, căci sunt învăţătorul lui. Eu, Domnul, am în coborârea Mea la el în ziua aceasta pe Daniel, proorocul Meu, om iubit de Dumnezeu, aşa cum Eu l-am numit, şi voi lucra cu sfinţii peste duhul poporului Meu, căci trebuie să-i întăresc lui tot mai mult veghea cea pentru venirea Mea cu duhul creşterii lui cea după voia Mea înaintea Mea, fiindcă pe pământ e întunericul tot mai gros, iar necredinţa şi dispreţuirea cea asupra Duhului Sfânt se înteţeşte peste tot, căci omul a scos şi scoate tot mai mult altfel de viaţă a omului pe pământ, şi se încântă om pe om, om cu om spre depărtarea de Dumnezeu, spre stingerea luminii Mele peste pământ şi spre apusul harului cel lucrător de la Dumnezeu peste om.

Când duhul proorociei nu mai are loc pe pământ, când omul face din mintea lui cârmuire lui şi tuturor celor de pe pământ, Duhul lui Dumnezeu este ţinut în închisoare ca să nu sufle peste om şi să nu trezească la veghe pe oameni, dar cât de pus la tăcere ar fi Duhul lui Dumnezeu, nu poate omul să-L facă să nu mai sufle peste pământ. Oricât ar fi de strâmtorat, Duhul Domnului îşi face loc în prooroci şi pătrunde şi desface urechea celor tari la cerbice din pricina semeţiei lor omeneşti cea împotriva măririi dumnezeieşti, care stăpâneşte lumea, căci facerea cea de la Dumnezeu are pe Domnul de Stăpân, şi ea îşi recunoaşte Stăpânul şi îi slujeşte Lui. Amin.

Sunt în mijlocul tău cu ceata proorocilor, poporul Meu. Am între ei pe cel sărbătorit bisericeşte în ziua aceasta, pe cel plăcut Mie pentru măreţia statului Meu în el prin multa lui credinţă şi iubire de Dumnezeu, prin marea lui stăruinţă pentru împlinirea pe pământ a cuvântului Meu cel scris în Scripturile cele de până la el, şi pe care el le aştepta cu mare dor să se aşeze pe pământ ca să biruiască Domnul cu aşezarea Sa şi să slăbească omul cu depărtarea lui de Dumnezeu, căci omul a fost în toată vremea, ca şi azi, ca şi mâine, departe, departe de harul lui Dumnezeu, departe de iubirea Lui, şi aceasta se întâmplă aşa încă de când omul cel zidit de mâna Mea s-a trufit împotriva Mea, gustând prin aceasta din duhul morţii, duhul cel fără de Dumnezeu în om, şi pentru care omul îşi pierde cununa cea pregătită de Dumnezeu pentru el, lucrarea harului sfânt, care-I foloseşte Domnului în lucrul Său cu omul pe pământ.

O, măi fiilor, mult Mă doare de la cei ce ies de sub harul Meu după ce gustă din el spre luminarea lor cea de la Mine, spre încununarea lor cu lucrarea harurilor Mele cele mântuitoare pentru om pe pământ şi în cer! O, măi fiilor învăţaţi mereu de Dumnezeu, ştiţi voi, tată, cum este cel care se sileşte spre lucrarea harului Meu în om cu mare râvnă şi cu mare credinţă? Acela are mare putere de iubire şi de slujire cu iubire pentru lucrul lui Dumnezeu cu omul, aşa cum proorocul Daniel a avut. El chiar şi când a fost supus slujirii împărăţiei omului peste om, el tot plin de harul Meu a lucrat, şi s-a văzut că aşa lucra. Dar dacă unul ca acela, ajungând la vreme de încercare înaintea necredincioşilor, se clatină şi se îndoieşte de adevărul dumnezeiesc al harului lucrător în om, sau dacă se ţine cu mâna de ceva de pe pământ, de slava lui omenească sau de strânsura lui, acela păţeşte o cădere din har mai mare ca aceea din care s-a sculat să vină să fie ucenic poruncilor vieţii, care Mă ţin pe Mine Stăpân în om, şi păţeşte el cum a păţit ucenicul care din teamă şi din laşitate n-a răbdat până la sfârşit şi a ieşit de sub cununa cea de la Mine pregătită, şi care plutea apoi pe deasupra creştetului lui, şi care era cunună pentru credinţă şi pentru harurile ei lucrătoare în om, cununa mântuirii omului şi a slavei harului Domnului pe creştetul lui. O aşa se întâmplă cu cel ce stă cu Mine vreme multă, vreme frumoasă, şi apoi, pierzând statornicia şi curăţia inimii şi împlinirea cea bună şi întreagă a vieţii Mele în om, se duce apoi spre îndoială, spre necredinţă şi spre căderea lui din har, iar cununa harului cea pentru el lucrată de Mine nu mai stă să se aşeze pe creştetul lui, şi se pregăteşte ea spre cel care umple locul lăsat gol de către cel ce nu şi-a păstrat statornicia paşilor lui pe calea pe care a mers până atunci.

O, tată, urât este şi urât va fi omul care nu-şi păstrează statornicia pentru lucrul Meu cel sfânt, pentru orice pas început cu credinţă şi cu stăruinţă îndelungată în lucrul cel bun şi sfânt, lucrul cel pentru Dumnezeu. Proorocul Meu Daniel a fost dispreţuit de cei ce se închinau împărăţiei lumii, dar statornicia lui cu Mine n-a slăbit nici o clipă în inimioara lui, atât de mare în ea pentru locul Meu din ea, şi pentru aceasta el a fost slăvit pe pământ, şi apoi între cei sfinţi ai Mei.

O, fiilor, voiesc să vă învăţ frumos în ziua aceasta, Eu şi ucenicul Meu cel atât de iubit Mie pentru iubirea lui cea pentru Mine, pentru credinţa şi stăruinţa lui înaintea Mea. Lucrarea harurilor Mele s-a sălăşluit peste el încă din pruncie, iar Eu am fost Cel minunat în el, Dumnezeu mare şi izvor de har ceresc peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi şi peste împăraţii lumii. El a avut rugăciune mare înaintea Mea, căci a ştiut voia Mea şi aşteptarea Mea şi Mi-a amintit din Scripturi despre lucrarea împărăţiei Mele şi a lucrărilor Mele peste pământ, iar Eu i-am făgăduit lui moştenire mare, tată, după odihna lui, de atunci şi până la venirea Mea de azi, prin care Eu îmi pregătesc un popor credincios cu care voi împlini să dau răsplată sfinţilor şi proorocilor în vremea cea de apoi, precum este scris în Scripturi despre venirea ei şi despre venirea Mea cu sfinţii la această masă, masa împărţirii răsplătirii pentru lucrarea harului sfânt lucrătorilor Mei. Amin.

Măreţ şi dulce şi cu putere voi pune peste tine învăţătura Mea în ziua aceasta, Eu şi ucenicul Meu, Eu şi proorocii Mei, căci proorocii Mei sunt plini de statornicie până la sfârşit, şi aşa îşi au ei pe creştet plată de prooroci, plată de ucenic, poporul Meu. O, tată, dar avem mai întâi de lucrat în ziua aceasta o lucrare de la Mine cu voi, şi mergem în călătorie, fiilor. Mergem să aşezăm nişte copilaşi sub binecuvântarea Mea şi să-i învăţăm să iubească în ei viaţă şi inimă de copilaşi şi să-i aşezăm apoi să vegheze, să păzească şi să lucreze peste ei locul Meu din ei, peste ei şi peste locul pe care îl iau ei acum spre îngrijire pentru ca să locuiesc Eu, Domnul, cu ei în locaşul lor, iar ei să lucreze viaţa Mea în ei, şi cu ea să-Mi slujească, şi slujind Mie să petreacă până la venirea Mea în ziua cea de apoi pentru cei credincioşi, care îşi vor primi plata. Amin.

Las binecuvântarea Mea peste aşezământul cel înnoit şi dat acum spre folosinţă pentru trupul, pentru duhul şi pentru sufletul celor ce sunt aşezaţi în el în ziua aceasta, de binecuvântarea Mea. Daniel proorocul să le dea lor, de acum, ajutorul cel din cer şi ocrotirea cea îngerească, în vreme ce ei să-Mi dea Mie trăirea lor, iubirea lor şi lucrarea lor cea mântuitoare, învăţând mereu să o lucreze pe ea, căci numai aşa îşi capătă omul stăruitor cununa mântuirii, care înseamnă iertarea păcatelor. Amin. Eu, Domnul, îi povăţuiesc pe ei şi îi îndemn să nu păcătuiască şi îi îndemn îndeosebi să se depărteze de duhul judecăţii şi să se apropie de duhul dreptei măsuri a toate în gândire şi în faptă, şi îi îndemn să se deprindă să înţeleagă bine paşii Mei spre ei când Eu vin să tămăduiesc cugetul lor, inima lor şi fapta lor. învăţaţi-i şi voi, fii lucrători din partea Mea pentru facerea noului Meu popor. Ei trebuie să priceapă bine să fie mici, mici, şi aşa să stea înaintea Mea, ca să pot Eu fi Cel mare peste ei, căci cine se dă mai mare şi mai deştept ca Dumnezeu, unul ca acela pierde înţelepciunea şi îşi pierde cununa cea pregătită de Mine pentru cei credincioşi şi statornici până la sfârşit.

Pace casei acesteia! Binecuvântarea Mea las peste ea, şi să fie păstrată binecuvântarea Mea de peste ea! Ascultarea de Dumnezeu este lucrarea celor binecuvântaţi. Iată, noi le facem pe toate, precum este scris în Scripturi să se facă, şi orice început nou să fie împlinit în lucrarea sa până la întreaga lui înfăţişare. Eu, Domnul, voi însoţi de sus cu sfinţii şi cu îngerii, şi de jos cu voi, copii lucrători peste poporul Meu, tot lucrul ce va fi de săvârşit în tot întregul lui peste tot locul cel înnoit prin cuvânt şi prin faptă, căci scris este: «Noi le facem pe toate!». Amin.

Ne întoarcem apoi în carte, copii din porţi, ca să Mă las în ziua aceasta cu mare putere de cuvânt peste duhul poporului Meu. Lumea se pregăteşte de ospăţ mare pentru ca să petrească anul care a trecut şi să întâmpine anul care urmează. O, biata de ea, lume, e beată de duhul nepăsării de Dumnezeu şi nu ştie că Eu sunt Cel ce pot şi că nu ea este! Toţi fiii lumii sunt îmbătaţi de ea, dar Eu v-am spus vouă: «Ieşiţi din lume, poporul Meu, ca să nu gustaţi din vinul ei, ca să nu vă împărtăşiţi din păcatele ei şi să nu luaţi din bătăile ei, fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer, şi Domnul Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei, dar pe cât s-a mărit pe sine în desfătări, tot atâta chin şi plângere va lua ea, fiindcă zice în inima ei: „Stau ca împărăteasa şi nu sunt văduvă şi nu voi vedea jale”, dar îngerul Meu va ridica cu multă tărie piatră de moară şi va spune: „Aşa va fi de repede aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi i se va pierde urma, şi se va găsi în ea sângele proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor junghiaţi pe pământ” şi încă îi va zice îngerul: „Daţi-i înapoi precum v-a dat ea, şi după fărădelegile ei măsuraţi-i îndoit; în potirul în care v-a turnat ea turnaţi-i de două ori, căci s-a mărit spre plângerea ei”», după cum este scris. Aşa i-am arătat Eu, Domnul, căderea lumii, cetatea cea potrivnică Mie, aşa i-am arătat-o Eu ucenicului Meu celui iubit Mie, lui Ioan, cuvântătorul cuvântului Meu în vremea lui de pe pământ, şi am proorocit prin el căderea trufiei trufaşilor pământului şi salvarea celor credincioşi. Iar tu, poporul Meu, să citeşti, tată, Scripturile, ca Daniel să le citeşti, şi să-Mi aminteşti din ele de făgăduinţele Mele şi să cauţi în ele împlinirile cele de la Mine, şi să te rogi la Mine ca proorocul Daniel, căci el se ruga cu foc în inimioară pentru împlinirile Mele peste pământ. Citeşte, tată, vremurile cele de demult, citeşte în Scripturi, poporul Meu, şi vezi că în ele au scris proorocii vremea Mea cu tine şi Scripturile cele de apoi, şi te fă potrivit pentru lucrare de ucenic, tată, căci lumea se duce tot mai cu avânt spre răsplătirile ei, dar tu să mergi tot mai cu dor spre întâmpinarea Mea, căci şi Eu merg spre întâmpinarea ta şi spre întâmpinarea celor credincioşi până la sfârşit merg, şi vom aşeza masa cea pentru prooroci şi pentru sfinţi şi le vom împărţi lor moştenire, tată, moştenirea spre care ei au trudit, şi cununa trudei lor, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Mă întorc în carte şi Mă las cu putere de cuvânt peste duhul poporului Meu. Amin.

Îţi dau, poporul Meu, învăţătură mereu, căci sunt învăţătorul tău, tată. Când ai venit tu să-Mi fii popor, Eu M-am făcut învăţătorul tău, şi mare înţelepciune are cel ce are peste el învăţător şi povăţuitor. Lucrez peste tine cu sfinţii, căci ei trebuie să aibă moştenire cu tine. Dă-le lor cu tine moştenire, tată, căci ei au trudit în via Mea, în lucrarea Mea peste pământ, ca să-Mi croiesc Eu cale spre oameni cu împărăţia Mea, şi suspinând din greu au lucrat ei de la Mine peste om, căci omul este tare la cerbice şi este învăţat cu pământul şi cu cele de pe pământ, care se văd şi care-i fac omului cădere din Dumnezeu, cădere din har, fiindcă cele ce nu se văd, făcute de Dumnezeu, nu pot fi văzute şi iubite şi dorite decât cu credinţa cea silitoare a omului, iar credinţa este pentru cele ce nu se văd, şi iată, omul este necredincios când rămâne numai de partea celor ce se văd. O, numai aşa slujeşte omul pe pământ, iar când Eu grăiesc pentru om tu să nu te tragi de sub învăţătura Mea, poporul Meu, căci Eu pe oameni nu-i pot învăţa, de vreme ce nu-i am la învăţat. O, nu numai că Mă tângui ţie cu durere de la durerea Mea, dar te şi îndemn să iei învăţătură peste tine când îmi las în cartea Mea cu tine jalea Mea cea de la om. Tot omul este păcătos, iar omul păcătos este om urât. Acela nu ştie nici să crească, nici să scadă, căci ştiinţa aceasta se ia de la învăţător, iar omul nu Mă primeşte învăţător al lui, căci este îngâmfat.

O, poporul Meu, omul îngâmfat Mă face sectă pe Mine şi pe tine. Dar de ce Mă numeşti tu pe Mine sectă, omule trufaş? Eşti trufaş ca şi cei din vremea trupului Meu, care Mă numeau sectă pe Mine şi pe ucenicii Mei şi pe cei ce se aplecau să creadă cuvântului vieţii, căci eram izvor de cuvânt şi de faptă peste cei ce căutau la Mine tămăduiri de sub greul vieţii. O, şi dacă Eu, petrecând cu cei ce cred cuvântului Meu de azi, cuvântului vieţii şi numelui Meu cel nou, care se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, după cum este scris, dacă Eu sunt numit de tine aşa numai pentru că nu-ţi joc ţie în strună, şi nu de altceva, atunci voi ce sunteţi? Dacă Eu sunt sectă, voi ce sunteţi? Voi vă asemănaţi cu Dumnezeu de sunteţi atât de semeţi cum că nu sunteţi sectă? O, nu-i nimic că numiţi aşa pe poporul Meu, care are peste el cuvântul Meu. Cel ce se luptă pentru întâietate nu-i ia nimeni dreptul pe care şi-l ia singur, dar dreptul acesta nu se păstrează cu învinuiri şi cu hule asupra celor care ca şi ucenicii din vremea Mea caută să placă lui Dumnezeu şi nu oamenilor. O, lumea nu mai merită vindecată, şi de aceea o las să bea din cupa ei, avându-vă ea pe voi învăţătorii ei ca nu cumva să ia lumea din boabele semănate de Mine pe pământ pentru învierea omului din păcat. Iată, se scoală fiii voştri la miezul nopţii şi slujesc diavolului ca pe vremea arhiereului Vasile cel mare când oamenii şi diavolii scoteau zgomote drăceşti ca să întristeze duhul slujitorului Meu, care se ruga Mie rostind cuvânt împotriva duhului întunericului acestui veac trecător. O, aceştia sunt ucenicii voştri, căci rodul lucrului vostru este rău şi nu v-am auzit să ziceţi rău de toţi cei care fac răul înaintea Mea şi a sfinţilor Mei; ba, din contra, pe aceia îi botezaţi şi îi împărtăşiţi şi îi cununaţi şi îi înmormântaţi în pământ apoi, şi pe aceia nu-i numiţi cu nume de rătăciţi, ci numai pe cei ce se luptă pentru viaţa Mea în ei îi numiţi aşa. O, nu-i nimic că vă sculaţi să dispreţuiţi calea Mea spre om pentru slava voastră cea trecătoare. Eu, Domnul, rămân învăţătorul celor ce Mă caută la acest izvor şi îi adăp pe ei din râul vieţii şi împlinesc această Scriptură, şi iată, voi vă faceţi lucrul vostru, iar Eu Mi-l fac pe al Meu, şi fiecare ascultă de stăpânul său. Vă îndemn însă şi pe voi, ca un învăţător adevărat şi milos ce sunt, să căutaţi să nu uitaţi ce înseamnă să fie creştin omul, să nu uitaţi Scripturile care învaţă din ele cum să fie biserica lui Hristos. Ea nicidecum nu seamănă cu ceea ce sunteţi voi, căci voi sunteţi ai duhului lumii şi aveţi de tată pe stăpânitorul acestei lumi aşa cum l-au avut şi cei ce, numindu-Mă sectă acum două mii de ani, şi-au arătat puterea lor de pe pământ, şi nu din cer, şi M-au răstignit cu moarte pe cruce ca pe un dezbinător, ca pe un stricător al legii lui Dumnezeu. Eu nu vă aduc nici o suferinţă, nici un rău prin coborârea Mea cuvânt peste pământ pentru ca să-Mi pregătesc un popor curat şi calea slavei Mele cu care Mă voi lăsa curând, curând descoperit ca să împlinesc Scriptura venirii cu slavă a Fiului lui Dumnezeu, dar vă aduceţi voi suferinţă mare pentru necredinţă, căci iată, împliniţi acum păcatul lepădării de credinţă mai mult decât oricând, şi vă numiţi unii pe alţii pe scaune mari ca să conduceţi de pe ele lumea, iar lumea este Babilonul în care nu încape înţelepciunea lui Dumnezeu. Eu nu Mă supăr pe voi că Mă dispreţuiţi pentru acest cuvânt şi Mă numiţi sectă, sau că pe poporul Meu îl numiţi rătăcit pentru că nu vă slujeşte vouă, ci Mie, dar vă îndemn să nu stăruiţi cu tot dinadinsul spre păcatul cel greu al hulei asupra Duhului Sfânt aşa cum au stăruit în el cei din vremea Mea şi a apostolilor Mei, pe care-i prigoneau de peste tot ca pe nişte rătăcitori. O, nu vă temeţi că vă iau împărăţia. Eu n-am ce să fac cu ea, căci Eu nu am împărăţie ca a voastră, ci am altceva. Am ceea ce voi nu aveţi şi nu voiţi să aveţi. Am ascultare de Tatăl Meu, ceea ce voi nu aveţi, chiar dacă îl numiţi pe Tatăl Meu tată al vostru. Dar dacă El ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine şi M-aţi urma precum Eu îl urmez pe El.

Acum două mii de ani când M-au lepădat spre moartea Mea slujitorii lui Dumnezeu, Eu am spus aşa: «Acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat», şi încă o dată spun aşa în zilele acestea slujitorilor care-şi zic că sunt din dreptul lui Dumnezeu stăpâni ai oamenilor, stăpâni ai sufletelor oamenilor, în timp ce ei condamnă la tăcere şi la minciună şi la duh de sminteală Duhul lui Dumnezeu, Care suflă peste pământ cu duh de înviere din păcat a omului, căci Eu, Dumnezeu-Cuvântul, nimic nu caut pentru Mine sau pentru poporul Meu, decât să-l scol pe om spre înviere din păcat, şi iată, în timp ce ei fac acest greu păcat, lepădându-L pe Cel ce le grăieşte lor din ceruri, Eu, Domnul, iarăşi spun, şi spun aşa: acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Amin, amin, amin.

O, poporul Meu, o, tată, Eu nu Mă supăr pe slujitorii bisericii, care Mă batjocoresc pe Mine şi pe voi, căci aceştia sunt orbi, dar tu să fii cuminte, tată, căci nu sunt mulţi între ei care fac aceasta, şi care-i supun pe toţi ai lor să nu se aplece să vegheze şi să slujească cuvântului Meu de azi. Cei ce slujesc în veşminte sfinte în biserici, aceia ascultă de stăpânul lor de pe pământ ca să-şi păstreze ei slava cea omenească, dar ei ştiu că Dumnezeu este acest cuvânt şi că aceasta este Scriptură împlinită, precum scrie în Scripturi. O, cuvântul Meu de peste tine s-a făcut mângâiere omului de pe pământ şi nădejde lui de ridicare din păcat, iar tu să fii cuminte cu Mine, tată, şi să asculţi de Dumnezeu, căci El este învăţătorul tău prin întunericul cel gros, în care lumea trăieşte şi se preamăreşte spre pieirea ei.

Am în ziua aceasta peste tine lucrare cu sfinţii, poporul Meu. Ceata proorocilor s-a coborât cu Mine la masa Mea cu tine, la moştenirea lor cea de azi, şi am între cei serbaţi de ei pe Daniel, om plăcut lui Dumnezeu, aşa cum Eu l-am numit în Scripturi. Măreţ şi dulce te învăţ învăţătura Mea, şi tot aşa şi sfinţii lucrează peste tine, iar tu caută să fii rodul învăţăturii cea din cer, tată, ca să nu grăiască Domnul zadarnic peste pământ. învaţă, fiule, de la Mine şi de la sfinţi, căci mult de tot M-am aplecat Eu în zilele acestea de sfârşit de timp şi mult tânjesc să am un popor credincios şi sfânt şi cu putere pentru Mine şi pentru sfinţi, căci sfinţii, fiule, îl aşteaptă mult pe cel din urmă al Meu popor. Amin, amin, amin.

– O, cu foc mistuitor în inimioară am aşteptat eu, Doamne bun, venirea Ta şi împărăţia Ta pe pământ cu oamenii în vremea trupului meu. Tu coborai la mine şi-mi mângâiai rugăciunea cea pentru poporul Tău cel de atunci şi-mi alinai arsura inimii, căci dorul după Tine mă mistuia. Darul înţelepciunii şi al proorociei l-ai pus mult în duhul meu, şi cu el slujeam regilor pământului, căci pentru înţelepciunea mea cea de la Tine mă aşezau ei să cârmuiesc norodul lor, dar eu numai Ţie îţi închinam viaţa şi înţelepciunea mea. O, aşa popor ar fi să ai Tu în vremea aceasta, căci mari sunt împlinirile care trebuie să se ivească de acum, dar şi poporul Tău trebuie să fie pe măsura lor.

O, popor atât de sprijinit din cer pentru credinţa ta în venirea Domnului şi pentru toată împlinirea ei peste pământ! Pe mine m-au supus regii oamenilor şi norodul lor slavei deşarte să nu mă mai închin Domnului, ci omului să mă închin, dar eu am rămas credincios numai lui Dumnezeu, iar inimioara mea era numai în cer, şi îi ceream Domnului să aducă cerul pe pământ şi împlinirea împărăţiei Lui, precum era promisiunea Lui. Mi-a arătat Domnul încă de pe atunci Scripturile cele de ieri şi cele de azi, şi venirea Lui, şi învierea morţilor, şi stingerea credinţei pentru aceste Scripturi, care pe neaşteptate se vor ivi, şi mi-a arătat Domnul cum vor străluci cei înţelepţi din zilele din urmă, şi am proorocit de la Domnul că aceştia, care vor îndemna pe mulţi să umble pe căile dreptăţii, vor străluci cum străluceşte bolta cerului şi vor fi ca stelele în vecii vecilor. Aceasta este soarta pe care ţi-a hărăzit-o ţie Domnul, popor de azi, şi de aceea vine El cu atâta râu de cuvânt la tine, după cum este scris că: «Râul lui Dumnezeu s-a umplut de ape; gătit-ai hrană lor, că aşa este gătirea Ta». O, Se zbate Domnul să ridice spre credinţă mare şi spre înviere mare ţara română, pe care eu am văzut-o cu duhul, căci ea avea să fie ţara strălucirii la sfârşit, din pricina râului Domnului, care curge de la El peste ea, iar tu eşti sămânţa cea nouă, pusă de Domnul la crescut şi la rodit în ţarina neamului român, şi nu uita să iubeşti tu înţelepciunea cea de sus, ca s-o poţi pricepe şi ca s-o poţi face faptă în mijlocul acestui neam, căci noi, proorocii Domnului, am văzut-o de departe şi strălucită am văzut-o pe ţara cea de azi a Domnului. Tu, popor de azi, trebuie să înţelegi adânc şi cu mare credinţă lucrarea Domnului în zilele tale pe vatra neamului român, căci neamul acesta are alegerea cea pentru venirea Domnului la el, şi iată cum vine Domnul şi Se face cuvânt peste acest neam ca să cheme din mijlocul lui la fericirea Sa neamurile pământului care aud de slava Domnului din tine! O, deschide cartea mea cu Domnul şi citeşte în ea cu rugăciune către Fiul Tatălui ca să-ţi dea El de la Tatăl pricepere şi ca să ştii să aduci spre sfinţenie acest neam prin rugăciunea ta, prin jertfa ta şi prin iubirea ta, căci Domnul va lucra ca să fie aşa. Amin. Te îndemn să fii umilit şi aprins de dor după slava Domnului, aşa cum am fost eu, dar caută cu rugăciune mare spre Domnul, ca El să împlinească. Amin.

O, temeţi-vă de căderea din har! Temeţi-vă de nepăsare şi de nejertfire pentru biruinţa Domnului! Păstraţi şi împliniţi toate rânduielile Domnului! El cu mare bogăţie de har şi de cuvânt v-a învăţat toate şi ştiţi toate. Căutaţi să vă aprindeţi dorul de toate împlinirile cele mari, cele veşnice, aşa cum mie mi-a fost dor. Aprindeţi-vă unul altuia dorul acesta, aşa cum noi ni-l aprindeam, căci eu aveam ucenici credincioşi Domnului, prieteni iubitori de Dumnezeu ca şi mine, şi mâncam noi hrană curată, din seminţe curate, şi Domnul ne-a dat nouă înţelepciune mare peste toţi înţelepţii vremii de atunci, iar eu, Daniel, am luat de la El darul cunoaşterii vedeniilor şi a viselor, şi cu mare har din cer stăteam înaintea regilor, în numele Domnului, şi aveam umilinţă frumoasă, şi pentru ea ne iubeau regii, pe mine şi pe prietenii mei, şi Domnul ne scăpa din mâna celor ce voiau să ne ucidă pentru că ne închinam numai Lui. O, aşa să vă închinaţi şi voi, iar de om să nu vă temeţi, căci omul este neputincios şi nu ştie nici să crească, nici să scadă, căci pe de o parte trebuie să crească omul, iar pe de altă parte trebuie să scadă pentru lucrul cel mare al Domnului, iar aici trebuie adâncime de duh ca să priceapă omul taina aceasta. O, ridicaţi-vă să împliniţi cu Domnul alături de voi Scripturile cele de apoi, căci noi, proorocii Domnului, aşteptăm cu mare dor pe Domnul biruitor peste timp şi împărăţia Sa pe pământ sfânt. Amin, amin, amin.

– O, poporul Meu, măreţ te învăţ Eu în ziua aceasta şi măreţ te învaţă şi sfinţii Mei. Ai grijă, tată, de toate rânduielile Mele de peste tine şi fă-ţi datoria faţă de tot ce te-am învăţat, fiule. Eu când dau ceva spre lucru, să se lucreze aşa cum Eu rânduiesc, căci altfel rânduiala se strică şi cade, şi iată, Mi-e greu. O, Mi-e greu, şi dau să întăresc puterea Mea cea spre lucrare. O, uitaţi-vă, fiilor, câtă putere le-am dat Eu, Domnul, acestor fii înţelepţi în vremea proorocului Meu Daniel. El se sprijinea cu ei, şi a fost mare biruinţa Mea prin ei peste regii pământului.

O, poporul Meu, îţi spun o pildă, tată. A făcut omul maşini mari şi grele pentru încărcătura pe care el o pune pe ele, şi a fost deştept omul la înţelepciune pentru sarcina cea grea pusă peste maşină, şi i-a făcut mai multe roţi maşinii şi aşa sprijină omul încărcătura lui cea multă pusă pe maşină. O, aşa am voit să fac şi Eu cu multul Meu greu, şi am voit să Mă sprijin pe mai mulţi pentru mersul carului Meu cel greu, dar mulţi s-au răzvrătit şi nu s-au bucurat pentru ajutorul dat de la Mine lor, şi aşa s-au răzvrătit aceştia pe cei pe care Eu Mă sprijin să cârmuiesc lucrarea Mea şi pe poporul Meu cel adunat Mie prin ea.

O, Mă doare de la creştinii îndărătnici în duhul lor. Mă doare, că unii din ei dau încăpere multă în ei duhului îndărătniciei, iar carul Meu trage din greu, şi Eu sunt un Dumnezeu milos, milos. O, milos să fii şi tu cu Mine, poporul Meu, şi să Mă asculţi, tată, dar ca să Mă asculţi trebuie să Mă iubeşti ca Daniel cu cei trei prieteni ai săi, care n-au fost vătămaţi de foc când pentru numele Meu ei au fost aruncaţi de cei îndărătnici în foc şi în alte încercări de trecut pentru slava numelui Meu purtat de ei. O, apleacă-te să-Mi porţi iubire, poporul Meu, ca să nu trăieşti zadarnic pe pământ, căci oamenii trăiesc zadarnic pe pământ, fiule, şi tot aşa şi pier. O, apleacă-te să-Mi porţi iubire, ca să nu grăiască Domnul zadarnic peste pământ! Te-aş învăţa zi şi noapte şi nu M-aş uita la omul hulitor, care se împiedică în multul Meu cuvânt de peste tine. Te-aş învăţa mereu, numai tu să ai grijă să Mă doreşti, fiule, ca să te pot Eu face tălmăcitor al limbilor încâlcite ale oamenilor măreţi în duhul lor, şi ca să vadă ei harul Meu lucrător în tine, şi apoi să slăvească ei numele Meu, care este pe creştetul tău, poporul Meu. Hai, tată, să ne sprijinim unii pe alţii, că e greu de dus lucrul Meu cel mult şi carul Meu cel greu! Hai, poporul Meu, să răscumpărăm vremea, fiule! Vezi cum au lucrat proorocii, citeşte în Scripturi şi vezi, şi caută să preţuieşti proorociile, ca să ai de la Mine şi de la ei plată de prooroc, poporul Meu. O, vino, vino mereu la starea cea de sus a înţelepciunii Mele în tine, căci vremea Mea cu tine este să lucrăm şi mult să lucrăm lucrarea cerului pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.