Trezire peste România şi conducătorii ei

Mă aplec cu milă dumnezeiască şi cu durere mare în mila Mea pentru soarta neamului român, prins în cursă acum de cei necuraţi pe mâini în mijlocul lui, necuraţi la inimă şi la faptă, chiar dacă sunt ei ieşiţi din aceeaşi sămânţă, dar iată, multă sămânţă s-a făcut neghină, s-a făcut neagră de tot, căci s-a vândut celui vrăjmaş şi s-a ridicat să înăbuşe sămânţa şi s-o facă tot una, neghină să facă din ea şi să se lăfăie satana apoi pe pământul alegerii lui Dumnezeu, pe muntele Lui cel sfânt, pe care stă şi cuvintează ca la începutul lumii, alegere din vecii şi aşezată apoi temelie pentru pământ: pământul român, ţinut în palma Mea ca să zidesc pe el ceea ce va rămâne, iar satana s-a sculat mereu cu război pentru facerea cea de la Dumnezeu, pentru multa Domnului lucrare de pe pământul român, munte sfânt, de pe care curge roua cerului, mana cerului, cuvântul lui Dumnezeu peste oameni acum, la sfârşit de timp, că a venit vremea să se arate lucrare mare, minune mare, cerul cel nou şi pământul cel nou, de care duhul lumii nu are habar.

Durere mare se ridică la cer acum de la apăsarea duşmană care îşi are cuib în cei ce vor să fie al lor acest pământ şi acest neam, neamul român. O, cine le-a spus lor, oare, cine le-a spus că este al lor acest pământ şi neam, de se zbat să nu le scape de sub mâna lor?

O, cine v-a spus vouă că voi sunteţi dumnezei şi că toate trebuie să se plece vouă în acest pământ al neamului român? O, cine sunteţi voi, cei ce v-aţi pus pe pieptul acestui pământ şi neam ca să-l apăsaţi şi să-i opriţi răsuflarea? V-am povăţuit prin grăirea Mea peste pământul român şi v-am rugat nu de mult prin acest râu de cuvânt să vă daţi în lături voi, să nu nimiciţi voi ceea ce alţii au zidit, şi nu voi.

O, n-aţi vrut să ascultaţi. Eu, Domnul, stau de aproape şaizeci de ani pe vatra neamului român cu acest izvor de cuvânt, istorie scrisă acum, căci s-a făcut carte scrisă pe pământ cuvântul Meu. Nu de azi grăiesc Eu prin acest cuvânt, şi se numeşte cartea aceasta Cuvântul lui Dumnezeu. O, n-aţi vrut să ascultaţi aşa cum v-am povăţuit prin acest râu de cuvânt! O, ce veţi face voi acum, când dă să vi se apropie prăbuşirea? Nu era mai bine să ascultaţi glasul Domnului, care a grăit vouă şi v-a povăţuit să nu vă jucaţi voi cu soarta neamului român?

O, iată ce faceţi încă! Daţi să vă faceţi întărituri, care să lucreze pentru voi, şi lucraţi cu minciuna ca să vă faceţi acoperământ din ceată plătită, pe care să vă sprijiniţi şi să vă fie scut, şi daţi să vă ţineţi de garduri, dar gardurile sunt făcute să se rupă şi nu au altă soartă prin facerea lor.

Iată, încă vă spun, trageţi-vă în lături, fiţi cuminţi, trageţi-vă din lucrarea voastră cea rea şi vrăjmaşă neamului român, şi vă veţi trage, căci vă vor trage faptele voastre ascunse şi care ies curând, căci fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi, aşa cum este scris, şi altfel nu va fi. Amin.

O, neam român, ce strâmtorare peste tine, ce apăsare, ce pâclă groasă s-a abătut peste ochii tăi, de nu mai vezi prăpastia cea pregătită ţie de cei ce te îndeamnă să faci tu voia lor împotriva ta! Ia aminte la cuvântul care vine din cer, din Dumnezeu peste tine, căci vreau să te mântuiesc din primejdia pusă înaintea ta de cei ce te îndeamnă de dimineaţă şi până seara târziu să crezi în ei, să vrei cu ei, să poţi cu ei ca să-ţi fie ţie salvatori, iar ei îţi sunt duşmani, o, ţara Mea, o, neam român, şi n-au milă de soarta ta. Iată, sunt coborât la tine în cuvânt în zi de praznic sfânt pentru mama Mea Fecioară, care de pruncă a fost dăruită lui Dumnezeu ca să poarte ea apoi venirea Mea pe pământ Prunc şi să Mă crească şi să fiu Mântuitor de la Tatăl Dumnezeu pentru cei ce vin pe calea cu lumină, cu Dumnezeu pe ea, cu cele sfinte, nu cu cele păcătoase pe cale, căci calea Mea este calea vieţii, şi adevărul şi sfinţenia umblă pe ea.

Suflu peste tine, neam român, suflare proaspătă de Duh Sfânt, şi în taină te umplu de putere din cer, de voia cerului în voia ta, ca să nu faci tu voia omului vrăjmaş ţie acum, când el îţi pune în faţă zi de tragere la sorţi pentru ca să te alegi tu cu ei, cu cei vrăjmaşi ţie, şi nu cu cei buni pentru tine şi care îţi arată calea pe care trebuie să mergi şi să trăieşti, şi nu să mori ca şi cei ce au murit de tot faţă de duhul dreptăţii a toate, pierzându-şi ei toată frica cea pentru plata faptelor lor. O, fiecare va fi pedepsit sau mântuit prin ceea ce iubeşte el. Cel ce iubeşte pe mamona, mamona îl va pedepsi. Cel ce iubeşte minciuna, minciuna îl va pedepsi, iar cel ce iubeşte pacea şi dreptatea, acestea îl vor înălţa pe el spre biruinţă şi nu spre cădere, căci este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «Cel ce se înalţă va cădea, iar cel ce se umileşte va fi înălţat». Amin.

Îţi doresc, popor român, îngeri care să te insufle de la Mine şi să te ajute să-ţi alegi salvarea, căci cei care vor scrie în ziua de sorţi câştig de partea celor ce prin minciună vor să se zidească ei, aceia vor fi spre prăbuşire împreună cu cei ce zidesc pe nisip, căci aşa este scris.

Suflu duhul înţelepciunii şi al luminii peste neamul român, şi prin îngeri lucrez aceasta, căci oştirile îngereşti sunt în lucru mult pentru doborârea puterii minciunii, rostită mereu de cei îndeletniciţi cu ea pentru câştigul lor cel nedrept ca să bage sub mâna lor pătată de nedreptate şi de mamona faţa şi soarta neamului român, neamul Meu cel de la sfârşit de timp, ales Mie de Tatăl să-Mi fie popor, Ierusalim nou să-Mi fie, noul popor ales în locul Ierusalimului care n-a voit să fie ocrotit sub mantia Mea, căci el M-a dispreţuit şi a rămas pustiu de Dumnezeu, pustiu şi împrăştiat, şi Mă va vedea când va fi să spună el: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului», precum Eu, Domnul, am proorocit acum două mii de ani când îl plângeam pe Ierusalim din pricina dispreţului adus de el asupra Mea.

O, mamă Fecioară, să aşezăm duh de veghe sfântă în toate inimile peste tot în neamul român, că vine şi e aproape ziua de sorţi pentru cei ce vor cârmui de acum soarta acestui neam, iar lupta întunericului împotriva luminii e mare şi e pitită cu lucrarea ei, mamă. Binecuvântăm acum cu biruinţă de partea duhului luminii ziua cea pentru tragere la sorţi pentru cei ce vor cârmui neamul român, iar noi, cei din cer, Dumnezeu şi toate puterile cereşti dimpreună cu sfinţii biruitori, vom fi în toate, mamă. O, nădejdea e mică în români, fiindcă lupta se dă pe ascuns din partea celor ce merg sprijiniţi cu minciuna, dar Eu, Domnul, sunt mare, mai mare decât nădejdea cea mică a celor ce o mai au pe ea acum, că e mare şi multă încordarea şi e mare nedumerirea, mamă, dar ajutorul vine din cer, şi nu de pe pământ, o, mamă. Amin.

— Cu duh şi cu milă de mamă cerească te cuprind şi te strâng sub ocrotire în vreme de cumpănă, o, neam român, căci Fiul meu Hristos te iubeşte mult, te ocroteşte mult, pentru cei curaţi şi mari cu inima în neamul tău, şi străluceşte Domnul de pe vatra ta lumina cuvântului Său peste pământ. Te doresc al Său să fii, atât cât El te doreşte al Său, căci eu voia Lui sunt, aşa cum am fost acum două mii de ani voia Lui şi a venit El pe pământ Prunc, iar eu L-am purtat şi L-am crescut pentru cer şi pentru om şi pentru tine, popor român, căci Tatăl te-a dăruit Lui încă de pe atunci şi te-a arătat Lui de pe atunci că vei fi poporul Lui la sfârşit de timp şi cale a venirii Lui va fi vatra ta. Înţelepţeşte-te, dar, pentru ziua tragerii la sorţi pe seama soartei tale şi dă de peste tine pe cei ce vor să-ţi şteargă de pe faţă zâmbetul şi lumina şi frumuseţea înaintea neamurilor de pe pământ, că n-au milă în inimă, şi numai pe ei se au, iar pe tine te vor pradă a lor, voie a lor, căci ei te-au trădat şi te trădează, şi tu nu ştii aceasta. Fii înţelept, neam român, nu fă voia lor, o, nu, ai grijă! Nu! Scoală-te şi veghează acum şi nu fă voia omului vrăjmaş ţie şi trezeşte-te şi uită-te bine ca să-i vezi faţa lui cea ascunsă sub masca trădării, şi lasă-te lui Dumnezeu, Care te învaţă să nu mori, şi aceasta este învăţătura cea din cer peste tine acum când ziua de sorţi bate la uşa ta ca să-i deschizi, dar tu să ieşi atunci şi să spui nu celor ce te trădează, şi să spui da celor ce te iubesc şi te aşteaptă într-un pas cu ei pe calea dreptăţii a toate, şi apoi pe calea mântuirii, căci Domnul, Fiul meu Hristos, lucrează şi-Şi desface calea Sa, iar ea se va vedea. Amin.

Le-am dat povaţa mea lor, Fiule Emanuel, copilul meu Hristos. Cu duh de mamă a Ta şi a lor le-am dat lor. Trimite Tu acum oştirile îngereşti, purtate de puterile cereşti şi pune peste români împlinit acest cuvânt. Amin.

— Amin, amin, o, mamă, căci puterile cereşti sunt pe cale peste tot şi veghează şi lucrează, mamă, că durerea e mare în cer şi în neamul român acum, şi lupta e pe întuneric din partea celor trădători, care caută să lovească la catarg, la cârmă, o, mamă, ca apoi să pună ei în lanţuri dreptatea a toate şi să-şi ocrotească faptele lor, faptele fărădelegii, mamă.

O, popor român, trebuie nimicite de tot mersul şi puterea cea rea ale acestor fii trădători de la mijloc, şi nu va fi pace deplină până când ei nu vor fi daţi de tot în lături, iar Eu, Domnul, sunt împărţit peste tot cu toate puterile cereşti şi voi lovi peste tot în fiii lui Edom, în cei îmbrăcaţi în roşu peste tot, precum scrie despre ei în Scripturi, şi care dau să propăşească încă, dar arma cea împotriva lor este gata de luptă, căci odată cu ispita e gata şi arma cea împotriva ei, precum este scris.

Binecuvântată să fie lupta puterilor cereşti împotriva fiilor lui Edom în neamul român, căci în tot timpul au fost două tabere pentru ca să se arate lupta când vine, Iacov şi Edom, iar Iacov înseamnă fiii lui Dumnezeu, precum Edom înseamnă fiii cei împotriva lui Dumnezeu şi ai binelui lui Dumnezeu, dar Domnul a binecuvântat cu binecuvântare mare pe Iacov, pe poporul lui Dumnezeu, şi este el acum popor mare şi se cheamă acest popor neamul creştinesc, botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi care luptă de partea Domnului, de partea păcii de sus pe pământ, şi mereu Eu, Domnul, îi spun lui: „Pace ţie, poporul Meu!”, şi se vor adăuga lui toţi cei făgăduiţi lui, fiii făgăduinţei făcute peste Avraam, şi vor fi ei strălucitori ca stelele cerului, neam al lui Avraam cel credincios, neam al lui Hristos, pe Care poporul Israel L-a răstignit pe cruce acum două mii de ani din neştiinţă, din necredinţă, din neumilinţa sa înaintea Celui ce a venit să mântuiască lumea din păcat.

O, popor român, învaţă mult, învaţă viaţa şi faptele şi faţa poporului creştin, neamul lui Hristos. Priveşte-te ca să te vezi şi să vezi dacă semeni cu Hristos, căci Eu sunt Domnul tău, Mântuitorul tău şi te iubesc, şi voiesc să te nasc într-o clipă şi să fii tu apoi faţa Mea, voia Mea, aşa cum Eu sunt voia Tatălui Meu Savaot, Care M-a trimis la tine cuvânt şi lucrare prin cuvânt pentru naşterea din nou a lumii, pentru înnoirea a toate. Cerul cel nou şi pământul cel nou, proorocite prin Scripturi că se vor aşeza şi vor fi pe vecii, acestea Eu, Domnul, le lucrez ca să le arăt la vedere, începând cu ele de pe vatra neamului român, în care Eu Îmi am cursul cuvântului Meu, râul vieţii, muntele Meu cel sfânt şi râul care curge din el spre poale peste pământ pentru tămăduirea neamurilor, precum este scris. Amin.

Eu, Domnul, binecuvintez acum cu biruinţă sfântă ziua de sorţi pentru cei ce vor birui şi vor cârmui de pe scaunele dreptăţii neamul român şi mersul lui şi viaţa lui. Eu, Domnul, aşez harul Meu peste fiii români ca să lucreze peste ei harul Meu. Amin.

Pace ţie, popor român! Eşti apăsat, eşti îngrijorat, eşti descumpănit, şi mulţi în tine sunt neînţelepţi prin cei duşi cu minciuna de cei trădători. O, eşti sub ispită grea, eşti răvăşit cu inima.

Pace ţie! Bucură-te că Domnul grăieşte cu tine. Nădăjduieşte în El când eşti strâmtorat, când eşti nedumerit. El este lumina, El te va lumina, El va veni cu ale Sale la tine. Amin, amin, amin.

Acest cuvânt să meargă peste tot, să meargă, numaidecât să meargă, şi să lucreze el prin puterea sa. Amin.

Cu mângâiere, dar şi cu dojană Mă aşez în ziua aceasta faţă în faţă cu neamul român, şi am în lucru cu Mine oştirile cereşti şi îngereşti, şi duhul răbdării sfinte aşezăm încă între Noi, cei din cer, şi neascultarea de Dumnezeu, care s-a suit cu lucrarea ei până sus la cer de pe vatra aceasta, căci neamul român stă în nepăsare de suflet pentru soarta lui cea de azi şi cea de mâine şi rabdă cei din cer întârzierea lui spre îndreptarea şi spre înţelepciunea lui cea de sus.

Sunt Domnul şi Mântuitorul tău Iisus Hristos, o, neam român, şi Mă aşez cuvânt peste tine şi stau cu tine în sfat în ziua aceasta. Tu azi te bucuri în parte pentru praznicul Naşterii Mele, şi zic în parte, că e multă tristeţe şi multă nemângâiere peste cei mari cu inima şi cu înţelepciunea în fiii acestui neam, care văd cu adâncime primejdia care dă să se aşeze în legea ei cea nimicitoare de Dumnezeu şi de oameni peste fiii neamului român, care nu vor să-şi deschidă inima şi mintea şi ochii pentru soarta lor cea de azi şi cea de mâine. Eu însă sunt în veghe sfântă peste tine, neam român, iar lupta Mea pentru viaţa ta cea de sus lucrează tainic, lucrează cu înţelepciune dumnezeiască şi cu răbdare roditoare, nepricepute acestea de cei lacomi de slavă şi de bani şi de scaune şi care cred că ei sunt dumnezeii tăi şi că nu mai sunt alţii peste tine şi că viaţa cea de azi şi cea de mâine a neamului român este sub mâna lor, sub cheia lor, sub puterea lor cu totul. O, Cel ce a făcut cerul şi pământul are în mâna Sa arma cea umilitoare pentru cei ce se trufesc aşa, căci Eu sunt Dumnezeul umilinţei şi nu fac pogorământ pentru cei bolnavi de duhul slavei deşarte şi de puterea lor peste oameni, în vreme ce este Dumnezeu peste toate câte sunt şi vor fi, şi peste care veghează Dumnezeu.

O, cum pot Eu să-ţi spun acum pace ţie, neam român? Sunt cu Tatăl Meu Savaot prin cuvânt de sus în mijlocul tău în ziua aceasta şi sunt cu sfinţii Mei coborât şi cu sărbătoare de cuvânt. O, nu pot să-ţi spun pace ţie, căci pace nu este în tine, ci este doar închipuirea ei. Nu este pace fără Domnul, nu este nici chiar când cei ce-şi zic puternici se simt mari peste un neam de oameni. Dar cum să-ţi spun Eu, Domnul, o altfel de urare? Iată, îţi spun veghe ţie, o, ţara Mea cea de azi, şi aşa şi Tatăl Meu Savaot îţi spune.

O, Tatăl Meu Savaot, duhul mângâierii nu-l putem pune peste neamul român, căci el n-a vegheat cu ascultare de cuvântul cel de sus, trimis la vreme de cumpănă peste el, căci duhul trufiei, ziditor prin fiii minciunii, al căror tată este diavolul din pricina minciunii mânuită de ei pentru placul lor de a stăpâni peste acest pământ ales de Dumnezeu pentru slava cea de sus, acest duh, această lucrare vrăjmaşă neamului român nu poate lăsa duhul mângâierii cea de la Dumnezeu să se lase peste acest neam, ci trebuie dojană acum pentru neveghea acestui neam, pe care l-am povăţuit cu multă mângâiere de cuvânt şi l-am îndemnat să nu stea în nepăsare în vreme de cumpănă, căci este o lucrare vrăjmaşă care voieşte să-l strâmtoreze şi să-l supună sub ea şi să-l ducă cu minciuna cea bine plătită ca să cumpere prin ea biruinţa celor ce s-au unit stăpânitori acum şi care au supus sub primejdie soarta cea de azi şi cea de mâine a neamului român.

Hai, Tată Savaot, poate vor înţelege dojana, că mult povăţuit a fost acest neam şi n-a dat ascultare cuvântului Meu, care s-a purtat spre el cu povaţă şi cu veghe ca să asculte acest neam. O, hai să Ne aşezăm în sfat cu neamul român, Tatăl Meu Savaot.

— O, Fiule Emanuel, copilul Meu Cel Unul născut din Tatăl, îndureraţi răbdăm această durere grea. Trebuie să veghem peste cei necredincioşi, ca nu cumva să se întâmple cu ei ca şi cu cei din Ninive, cărora le-am trimis prooroc să-i vestească de veghe, de pocăinţă şi de îndreptare ca să nu-şi atragă numaidecât pedeapsa faptelor lor şi să piară ei cu totul. Şi chiar dacă au crezut atunci ninivitenii, n-a trecut vreme multă şi s-au lăsat spre necredinţă pentru cuvântul proorocului trimis spre ei şi au căzut din nou în aceeaşi neveghe cei din cetatea Ninivei şi a pierit apoi cu zgomot cetatea aceea.

O, neam român, Fiul Meu Iisus Hristos stă pe vatra ta cuvânt cu veghe cerească în el şi-ţi dă din Duhul Sfânt, Care Se face cuvânt de cincizeci de ani şi mai bine şi veghează şi lucrează cu toate puterile cereşti în mijlocul acestui neam, iar Tu, tată, n-ai voit să asculţi povaţa ca să veghezi şi să nu se smulgă de pe tine ocrotirea şi cei ce te vegheau mult şi se curăţau pentru tine ca să te vegheze în chip curat, ca să te cureţe de minciuna celor ce s-au aşezat acum peste tine, folosind ei duhul înşelării ca să se aşeze ei pe scaunele de cârmuire şi să facă din tine poporul lor, voia lor, popor obidit sub placul lor cel fără Dumnezeu. O, îţi trebuie dojană, tată, căci ai fost necredincios şi n-ai vegheat cu Domnul, Care aşa de dulce şi de sfânt ţi-a făcut mereu trezirea, şi te-a povăţuit Fiul Meu cu iubire ca să-L primeşti şi ca să asculţi de El pentru viaţa ta. O, tu vrei, oare, să cazi în suferinţă cum n-a mai fost în tine? Iată, Noi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh veghem la căpătâiul tău şi ducem luptă grea şi cerească pentru mântuirea ta de sub cei ce s-au aşezat acum pe scaune ca să te stăpânească ei, şi nu sunt de Domnul ei hărăziţi peste tine, decât dacă tu meriţi pedeapsă prin ei acum, ca să-ţi înţelegi neascultarea, fiule român, căci aceştia au furat cu minciună voinţa celor ce în români i-au scris pe ei pe scaune şi care au fost cumpăraţi cu bani şi cu făgăduinţe mincinoase, şi iată, povara a început să crească peste tine şi să-ţi vezi neascultarea ta de Dumnezeu, Care te-a povăţuit la vreme să nu dai voie să te stăpânească cei nedrepţi cu Domnul şi cu tine, ci să te scoli şi să veghezi şi să te uiţi bine ca să-i vezi pe cei ce se curăţă pentru tine ca să-ţi vegheze viaţa de furi şi de tâlhari. O, n-ai ascultat, şi cazi în suferinţă acum, şi vei face ochii mari vrând-nevrând şi vei înţelege că n-ai ascultat de Dumnezeu, Care S-a făcut peste tine cuvânt şi slavă de cuvânt, gata să Se lupte lângă tine cu tot cerul pentru biruinţa ta. O, credinţă sau dragoste cu sila nu se poate face, dar cel necredincios trebuie dojenit spre înţelepţire şi trebuie sprijinit cu povaţă.

O, neam român, ţi-a dat Fiul Meu Hristos cuvânt peste tine. Înţelegi tu iubirea Mea? Îţi fac rugăminte sfântă Eu, Tatăl Savaot. Veghează, Tată, veghează cu trezie, că este în primejdie soarta ta cea de azi şi cea de mâine. Oştirile de sfinţi şi de îngeri sunt în luptă şi în răbdare sfântă şi în veghe dumnezeiască pe vatra ta pentru soarta ta. Eu, Tatăl, Mă ridic de pe tronul slavei şi stau cu Fiul Meu Iisus Hristos în lucrare tainică peste tine ca să-ţi gătim salvarea, o, ţara Domnului. Tu ai atâta bogăţie de cuvânt coborât pe masa ta! Scoală-te şi citeşte şi te încălzeşte de dragostea lui, că iată, n-ai ascultat în ziua când toate oştirile cereşti şi îngereşti au stat gata să te ajute, să te vegheze, să te insufle şi să te ridici şi să spui nu celor ce te-au supus acum sub ei prin numărul celor ce au fost plătiţi să spună da şi să cazi tu apoi sub stăpânirea fiilor trufiei şi ai minciunii lor de peste tine, iar tu ai stat acasă şi n-ai ieşit la luptă şi nu te-ai apărat, iar oastea cea vrăjmaşă şi bine plătită împotriva ta s-a sculat şi a făcut biruinţă pentru cei ce s-au aşezat peste tine acum.

O, e jale între cei din cer de la neascultarea ta şi se bucură duhul cel potrivnic Mie şi ţie de le neveghea ta, de la somnul tău, şi e grea acum lupta celor din cer pentru ocrotirea ta, popor român. Aşa păţea şi poporul Israel. Îi făgăduiam mulţime de iubire şi de slavă şi-l rugam să urmeze după cuvântul proorocilor, dar el se dădea la nepăsare şi la idoli şi părăsea ascultarea de Dumnezeu, şi a fost el părăsit de Domnul şi numai o rămăşiţă a mai rămas din el adevărată.

O, voi, cei îndureraţi acum în mijlocul neamului român, şi care aţi stat de veghe în toată vremea cea rea până la ziua întrebării şi aţi povăţuit poporul şi i-aţi dat să ştie ce să facă şi cum să lucreze, o, chiar dacă el n-a ascultat de voi, cei curaţi cu inima pentru el, nu vă pierdeţi nădejdea, căci voi sunteţi cu mult mai mulţi decât cei puţini între voi care v-au dat vânzării şi au primit bani din mâna celor plini de bani şi care pentru bani trăiesc şi jefuiesc avutul celor suferinzi. O, fiţi plini de răbdare sfântă şi de credinţă sfântă că Dumnezeu aduce dreptatea şi lucrează pentru ea. Lucraţi şi voi lângă Noi, cei din cer, şi vegheaţi cu lucrare văzută şi ştiută a fi şi grăită peste neamul român şi nu slăbiţi pentru duhul dreptăţii, căci trebuie să propovăduim în cer şi pe pământ duhul iubirii de ţară, ţara venirii Fiului Meu cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp. Staţi pe posturile de veghe şi daţi de gol lucrarea nelegiuirii, dar cu umilinţă să lucraţi şi cu milă să vegheaţi, căci cei umiliţi vor fi biruitori. Mă aplec cu cuvântul şi vă rog cu umilinţă de Tată ceresc, împodobiţi-vă cu duhul rugăciunii spre Dumnezeu şi cu zile de post şi de jertfă înaintea Sa, căci acest soi de vrăjmaşi nu cade decât în faţa acestor arme cu putere prin ele însele, după cum Fiul Meu Hristos a biruit tot aşa duhul lumii când L-am lăsat să fie ispitit de acest diavol. O, lupta nu este pierdută, ci mai degrabă sunt pierduţi cei ce s-au înălţat acum unii pe alţii pe scaune de stăpânire peste acest neam, dar este scris despre cei ce se vor înălţa că vor fi ruşinaţi şi smeriţi pentru duhul trufiei lor, căci cei fără Dumnezeu sunt nimic, sunt pentru tăiat, căci rodul lor este otrăvitor, iar otrava usucă viaţa în care ea pătrunde.

O, Fiule Emanuel, am grăit lor, celor mari cu inima în neamul român şi le-am dat nădejde şi duhul cunoaşterii şi al răbdării încă. Suntem cu sfinţii la masă de cuvânt pe vatra neamului român. Te mângâi, tată, Te mângâi, Fiule scump, că suferinţa Ne este mare, şi sfântă Ne este răbdarea. Să-i aşteptăm pe cei treji pentru duhul dreptăţii în acest neam şi să le dăm lor harul şi darul ca să facă ei lucrare de apostoli aşa cum se mai poate şi să ajute ei duhul neamului român şi vederea ochilor lui, care n-au vegheat în ziua când a fost nevoie de veghe ca să nu vină furul, dar furul a venit şi a căzut durerea peste cei curaţi cu inima, şi este încă de răbdat şi de vegheat şi de lucrat, şi va veni curând-curând, încurcătură de limbi peste cei ce s-au sprijinit unii de alţii pentru câştigare de scaune dar care nu se iubesc nici măcar ca pe pământ, şi se rabdă unii pe alţii pentru păruta lor slavă, pentru bolnava lor dorinţă de stăpânire, dar toate acestea sunt veştede prin înşişi cei ce le lucrează, şi este scris pe masa cea dinaintea tronului lui Dumnezeu cuvânt rostit de gura celui ce se arată mare acum între cei ce au furat stăpânirea şi care a spus cu gura sa cuvântul Scripturii care spune că «cel ce ridică sabia, de sabie va pieri», şi aşa va fi, precum Scriptura grăieşte, şi se va împlini acest cuvânt peste cei ce au ridicat sabia lor şi au tăiat cu ea tot rodul cel cu trudă îngrijit şi au semănat mărăcini mulţi în locul rodului şi dau aceştia să înăbuşe sămânţa cea curată, dar vine Domnul şi va aşeza dreptatea Sa, şi va locui ea pe acest loc sfinţit prin cuvânt, vatra neamului român. Amin.

— O, Tatăl Meu Savaot, puterea Noastră este durerea. Ea are putere mare cât iubirea. Cu ea vom semăna dreptatea şi sămânţa ei cea multă peste cei ce au nedreptăţit neamul român acum.

Sculaţi-vă voi toţi, cei mari cu inima şi cu înţelepciunea dreptăţii sfinte şi nu staţi din veghe, căci Eu, Domnul, am privit la voi în toată vremea şi mereu vă privesc şi văd înţelepciunea în care vă păstraţi, căci voi sunteţi dintre cei ce nu sugeţi sânge, ci daţi vlagă neamului român prin veghea în care staţi şi grăiţi prin ea. Iar această vampă, acest duh de femeie îmbrăcată în roşu şi stând călare pe fiară, sugând ea sângele neamului român în numele lui mamona, are scris în Scripturi blestemul de peste ea, iar banii ei asupra capului ei să cadă cu tot cu preţul desfrânării ei, precum este scris despre fiara cea de la sfârşit de timp şi despre femeia care stă călare pe fiară şi despre fărădelegea ei. Sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu Savaot, şi acest fel de sabie este scrisă pentru vampa cea pitită acum sub stacojiul ei, înşelând ea neamurile pământului peste tot, şi acest duh fălos ca al lui Goliat îşi va pierde capul sub sabia sa, căci şi-a zidit pe nisip. Amin.

Vă dau din Duhul Meu vouă, celor curaţi la inimă şi pe mâini în neamul român, şi strângeţi-vă în acest duh şi staţi de partea luminii a toate şi sprijiniţi sufletele şi înţelepciunea acestui neam, care plânge negrăit şi se uită în lături după salvatori. Ieşiţi tot mai în lumină voi, cei ce îmbrăţişaţi lumina şi adevărul, ieşiţi şi faceţi lumină peste întuneric şi daţi de gol faptele ascunse ale întunericului care a prins stat mare peste neamul român, neam care nu trebuie să-şi piardă întâietatea cea de la Dumnezeu şi să cadă iar sub mână străină şi duşmană pentru soarta lui, căci este cu gura căscată o cursă veche şi care trebuie dată în lături, dar veghe mare trebuie din cer şi de pe pământ, căci vremea este cu noapte peste ea.

O, eşti cu bucuria amestecată cu durere, neam român. Nici cei ce s-au scris biruitori asupra ta, nici ei n-au pace, nici ei. Se tem şi ei, căci conştiinţa îi scurmă din pricina nedreptăţii cu care şi-au făcut loc pe scaune mari, şi voi trimite Eu, Domnul, duh tulburător peste conştiinţa lor, peste liniştea lor vopsită, şi teama va creşte în ei, iar minunile cereşti îşi vor arăta înţelepciunea şi vor ajuta pe cei nedumeriţi. Şi va veni Domnul cu pacea apoi, căci cât fiii trufiei stau încă pentru ca să dea socoteală faţă de cele zdrobite de ei, pacea va avea de aşteptat şi de lucrat în taină pentru arătarea ei apoi. Acum însă sabia va lucra despărţirea minciunii de adevăr, a întunericului de lumină şi va fi apoi Domnul Biruitorul, Mielul Cel salvator, Care spală păcatele, Eu, Domnul, Care spăl în sângele Meu vărsat pentru om pe cei ce-Mi deschid ca să le fiu lor Mântuitor. Amin.

O, pace ţie, ţara Mea cea de azi, neam român, dacă vei vrea, dacă vei şti să lucrezi pentru pacea ta, pentru salvarea ta! Amin.

În zi de Bobotează peste ape las cuvânt peste ţara română, cuvânt de pace. O, pace ţie, ţara Mea de azi, de la venirea Mea cuvânt peste pământ, căci sunt venit la tine cu venirea Mea şi cu pregătirea ei, şi nu la alt popor Mi-am pregătit ca să vin şi să-Mi gătesc calea şi pe cei ce stau întru întâmpinarea Mea. Eu, Domnul, te botez în cuvântul Meu iar şi iar şi pun peste tine mila Mea, ocrotirea Mea şi nădejdea că vei fi frumoasă, ţara Mea, iar neamul tău iubirea Mea, că Eu merit să Mă iubeşti, o, neam român, că iată cât dau să te ţin mereu de mânuţă şi să te ocrotesc, măcar pe cei ce-Mi cred şi-Mi primesc cuvântul cel în tine sălăşluit, iar pentru aceia să miluiesc toată cetatea ta şi să-i port de grijă şi să-i fiu Eu ei paza cea din cer până la ivirea zorilor, când nunta Mea cu ea se va vedea până în zări, până peste mări şi ţări, şi va fi ea iubită pentru frumuseţea ei, pentru slava ei, căci Eu Mă slăvesc în tine cu cuvântul venirii Mele, o, ţara Mea cea de azi.

Şi acum, să se reverse apele fântânilor de aici, de la izvorul Meu de cuvânt, să se reverse peste apele tale, o, ţară română, şi să sfinţească apele tale şi să te păzească ele de toată primejdia cea vrăjmaşă Mie şi ţie, căci Tatăl Se bucură nespus de petrecerea Mea în tine pe pământ şi te are dragă Tatăl şi te numeşte fată de împărat, iar pământul tău are multă mărturie de iubire de Dumnezeu purtată în pântecele lui.

O, apleacă-te acum ca să iei mângâiere. Duhul Sfânt Mângâietorul suflă peste tine spre înnoirea ta mereu, iar Eu, Domnul, în zi de praznic de Bobotează Mă scriu cu tine în cartea Mea cea de azi pe vatra ta, carte în care Mă scriu de mult, de mult, şi iată, mereu, carte deschisă mereu, în care Eu Mă scriu mereu, o, ţara Mea cea de azi, iar tu apleacă-te ca să iei mângâierea aceasta şi să tresalţi la şoapta Mea, că vin de sus de la Tatăl şi stau peste tine ocrotitor, iar dragostea Mea se face în tine cuvânt şi îţi hărăzesc înţelepciune din cer ca să pricepi tu taina ta şi taina Mea, o, ţara Mea cea de azi. Amin.

O, în duminica aceasta a praznicului Învierii Mele, în ziua întâi a săptămânii te chem la înviere, te chem, neam român. O, ridică-te! Te chem cu dor, şi tainic rostesc peste tine cuvântul Meu. Ridică-te, o, ţara Mea de venire a doua oară de la Tatăl pe pământ la oameni! Când am făcut la început cerul şi pământul am zis cuvânt, şi ele s-au făcut şi s-au arătat şi s-au aşezat la locul lor. Acum, la sfârşit, rostesc cuvânt peste tine şi zic: Fă-te cer nou şi pământ nou, o, neam român, căci pe glia ta am semănătura cuvântului Meu, cuvântul gurii Mele, care vine pe şoapta vântului, purtat de norii slavei Domnului, şi vine la tine ca să te ridice, o, ţara Mea de azi. Am pe vatra ta grădiniţa cuvântului Meu, unde Eu cobor pe loc pregătit Mie ca să vin şi să cuvintez de pe tron şi să cârmuiesc cu toiag de fier neamurile pământului, precum este scris să împlinesc. O, deschide-te şi primeşte venirea Mea! Hristos a înviat, îţi spun Eu, Domnul, ţara Mea cea de azi, îţi spun şi azi, îţi spun şi mâine, iar apoi tu să înveţi să moşteneşti cerul şi să moştenească sfinţii cerului pe pământul tău şi să se facă cer pământul tău, pentru cei din cer biserică cerească pe pământ. O, vino în ajutorul Meu, în ajutorul Domnului Dumnezeului tău, că nu în Ierusalim M-am dus dacă am venit, ci la tine am venit şi în tine petrec, şi rostesc cuvântul cel de la început al facerii celei noi, chiar dacă neamul creştinesc merge mereu la Ierusalim pentru cele ce găseşte acolo despre trecerea Mea pe acolo acum două mii de ani când nu M-a primit Ierusalimul, şi iată, şi acum ca şi atunci urmele Mele mărturisesc acolo spre judecata celor ce n-au crezut atunci şi a celor ce nu cred azi venirea Mea cea de atunci şi cea de acum, care este scrisă în Scripturi să fie acum. Şi precum acum două mii de ani am venit că era scris să vin, tot aşa şi azi, vin că este scris să vin, vin şi-Mi împlinesc venirea şi cuvântul venirii Mele şi tainic pregătesc facerea cea nouă: cerul cel nou şi pământul cel nou, şi iată, Îmi pregătesc moştenitori, iar pe tine te chem prelung, o, ţara Mea de dor, că dor Îmi e de tine, şi de două mii de ani Mi-e dor; Mi-e dor de când Tatăl Savaot a hotărât să am pământul tău de sprijin şi de slavă pentru a doua Mea venire, fiindcă Ierusalimul M-a alungat din mijlocul lui, iar cei de azi sunt acolo fiii celor ce M-au răstignit.

O, pace ţie, ţara Mea, România Mea! Pământul tău este al Meu. Pe el am Eu aşezată taina venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp, şi nu voiesc, o, nu voiesc ca neamul de pe tine să Mă alunge precum Ierusalimul M-a alungat, după ce atâta am strigat ca să-l adun ca pasărea pe puii ei, dar el n-a voit, şi M-a alungat din mijlocul lui şi M-a dat de la el.

O, pace ţie, pământ al slavei Mele de sfârşit de timp, pământ român, dorul Meu cel de două mii de ani, şi iată, am peste tine slava Mea şi pe poporul cuvântului Meu cel de azi peste pământ şi tronul Meu, iar râul Meu de cuvânt, care curge din tronul Meu, să-ţi spele faţa, să-ţi spele glia şi să fii tu slava Mea, precum slava ta sunt Eu, Eu şi cuvântul Meu în mijlocul tău. Amin, amin, amin.

O, neam român, mai este alt neam şi alt tărâm pe pământ unde vin Eu cuvânt şi Duh mângâietor aşa cum vin acum pe vatra ta cu slava Mea cea de la Tatăl? O, Eu sunt Cel ce sunt. Ţie îţi spun, neam român, Eu sunt Cel ce sunt! Sunt Cel ce am strălucit pe munte înaintea ucenicilor mărturisitori, şi sunt Cel ce de pe munte M-am înălţat pe norul slavei Domnului, după ce Mi-am povăţuit ucenicii trimiţându-i peste pământ cu vestea lucrului Meu cu ei timp de trei ani şi jumătate, până ce M-am suit la Tatăl în ziua înălţării Mele la ceruri. O, cum să fac să te trezesc? Am în mijlocul tău un popor mărturisitor slavei cuvântului Meu coborât pe vatra ta acum, la sfârşit de timp. Îl trimit cu trimiterea Mea ca pe un martor al zilelor de acum ca să-Mi vestească de la margini la margini cuvântul. Nu i-a mai rămas neamului omenesc decât să încerce fericirea cu Mine, după ce totul a încercat între pământ şi cer vreme de şapte mii de ani, că a încercat minciuna în toate felurile ei bietul de om şi s-a minţit om pe om şapte mii de ani. O, ajunge, omule! Ajunge, omule, ajunge! Încearcă şi cu Dumnezeu, dar după voia Lui, nu după voia ta, că după voia ta ţi-ai făcut mereu voia înaintea Mea căutându-Mă ca să-ţi fac voia, dar voia Mea este scrisă pe piatră cu foc, cu degetul lui Dumnezeu, şi nu seamănă voia Mea cu voia ta. Voia Mea este sfinţenia ta. Eu cu ea am biruit lumea şi pe stăpânitorul ei, şi nici tu nu vei putea birui altfel, o, omule ostenit. Acum două mii de ani am spus: «Acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat», şi M-am lăsat apoi spre moarte pe cruce, dat la moarte de stăpânitorul acestei lumi, de poporul în mijlocul căruia M-am arătat Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, numai că el n-a voit să fie alt stăpân peste lume în afară de el, de cel împuternicit de Mine să-Mi fie Mie popor între toate neamurile de pe pământ. Dar dacă el n-a voit să facă voia Mea, a fost judecat acest popor când Eu am biruit asupra lui prin moartea şi prin învierea Mea, şi apoi prin ridicarea Mea pe tron lângă Tatăl, de-a dreapta Tatălui, după ce am biruit cel din urmă vrăjmaş: moartea.

O, neam român, Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine şi una suntem când auzi tu cuvântul lui Dumnezeu. O, de ce, tată, de ce, neam român, stai deoparte de slava lui Dumnezeu de pe vatra ta? Ia aminte că Domnul îţi grăieşte ţie. Nu mai sta în întunericul cel mai din afară, neam român, că nor negru este necredinţa şi nepăsarea ta pentru ea. Lacrima Mea după tine s-a făcut apă mare şi multă, şi iată câtă suferinţă pe tine acum, pe vatra ta şi peste fiii şi fiicele tale, care stau atât, atât de departe de cuvântul care te strigă plângând şi strigând, neam român! O, cum să fac să te scot din nepăsare şi de sub asupritorii tăi, din pricina cărora vine nenorocirea peste tine, şi care te asupresc să nu te lase să înveţi şi să crezi apoi slava Mea de pe vatra ta? Tron de cuvânt Mi-am zidit în mijlocul tău, şi din el curge peste pământ ca o apă curăţitoare acest izvor al gurii Mele, izvorul iubirii, o, ţara Mea de azi. O, nu te doare trupul şi sufletul şi duhul de atâta bătaie câtă ţi-ai atras şi îţi atragi? Acum vreo douăzeci de ani am scos de peste tine pe cei ce te stăpâneau fără de Mine, şi sub care tu plângeai şi aşteptai o izbăvire.

O, dar ce faci acum? Iată, faci păcate mari şi te laşi robită de minciună şi de cei ce o făuresc pe ea pe ascuns ca să le dai tu lor slavă şi să-ţi faci din ei dumnezei. Dar ce vei face, o, ţara Mea de azi, ce vei face tu când îi vei vedea căzând de pe scaunele lor, de pe care se laudă că tu i-ai aşezat? O, privesc din cer de lângă Tatăl şi plâng de mila ta. Ţi-aş da trezire mare şi tot mai mare, dar aş vrea să lucrezi şi tu cu Mine şi să înveţi învăţătură de credinţă dacă gura Mea grăieşte în mijlocul tău cuvântul Meu. Am aşezat în ziua aceasta de praznic de înălţare, am aşezat învăţătură de credinţă în cartea Mea cea de azi, pe care o scriu pe vatra ta, aşa cum am scris pe munte prin îngeri poruncile vieţii, ca să trăiască prin ele oamenii, dar omul trăieşte numai pentru păcat. Mănâncă omul carne multă, mănâncă şi cu trupul, şi cu sufletul, şi cu duhul, mănâncă omul animale şi păsări şi oameni, în loc să mănânce fără de păcat, fără de carne, fără de ucidere, aşa cum l-am povăţuit Eu, Domnul, la începutul lui pe om. Omul însă dă hrana dată lui de Dumnezeu spre hrană, o ia şi o dă la animal şi la pasăre, de parcă acestea sunt de la care trebuie să mănânce omul, că le taie şi le mănâncă după ce le trece prin ele hrana pe care el ar fi s-o mănânce, precum şi lor le-am dar ce să mănânce, căci le-am dat şi animalelor, şi păsărilor, şi i-am dat şi omului ce să mănânce. El însă a schimbat şi a mâncat altfel, dar Eu îl voi aduce la voia Mea aşa cum el nu pricepe mai dinainte, că-i voi lua omului carnea de pe masă, şi-i voi lua şi verdeaţa pe care trebuia s-o mănânce după cum Eu i-am împărţit hrana, căci este neascultător de Dumnezeu omul.

Iar celor ce Mă iubesc ascultându-Mă le voi da lor din cer prin îngeri, şi-Mi voi face curat pe pământ prin lucrarea curăţirii de neascultare, mai întâi în tine, ţara Mea cea de azi, ţară a alegerii Mele la sfârşit de timp, că voi trece totul prin sită deasă în tine, ca să rămân cu bobul cel curat, şi voi aşeza pe vatra ta legea sfinţeniei, calea care duce la viaţă şi la o fericire mare, pe care omul n-a bănuit-o până în zilele acestea, căci nu s-au suit la mintea omului cele pe care Eu, Domnul, le-am pregătit pentru cei ce Mă iubesc sfinţindu-se pentru Mine şi pentru slava Mea.

Mă voi înălţa cu tine deasupra tuturor înălţimilor omeneşti şi Mă voi slăvi din tine peste neamuri pe pământ, o, ţara Mea cea de azi, ţara venirii Mele a doua oară pe pământ, iar tu, neam român, va fi să crezi atunci că numai sfinţenia avea omul s-o lucreze, şi nu carnea, căci omul mănâncă numai carne, mănâncă şi când posteşte de mâncare de carne, mănâncă şi atunci carne, căci mănâncă cu pofta trupului, mănâncă poftă trupească din carnea sa şi din carnea altui om, şi mănâncă omul şi cu trupul, şi cu duhul şi cu sufletul, mănâncă numai carne şi numai duh de carne, şi nu are cine să-l oprească de la această neascultare, dar Eu vin şi îl învăţ pe om, că n-are cine să mai vină după Mine ca să-l înveţe pe om, căci stăpânitorul acestei lumi stă peste toate neamurile de pe pământ, stă împotriva Mea şi stăpâneşte peste om şi îl supune, dar Eu, Domnul, îi voi arăta curând, curând iarăşi judecata lui, când va vedea cu ochii mari şi cu spaimă multă lucrarea pe care în ascuns a lucrat-o prin toţi supuşii ca să-l despartă pe om de Dumnezeu, după ce L-a răstignit pe Dumnezeu pentru ca să-şi aibă el scaun pe pământ peste om, el şi numai el, iar omul să nu mai ştie că Dumnezeul Cel adevărat este Domnul.

Mă voi înălţa cu slavă mare prin lucrarea cuvântului Meu din mijlocul neamului român şi voi rosti de pe acest munte de cuvânt şi voi spune stăpânitorului acestei lumi: Sfârşitu-s-au toate, toate ale tale, ca să fiu apoi numai Eu, Domnul, Eu şi cei asemenea Mie. Amin.

Iar celor credincioşi cuvântului venirii Mele pe pământ acum, le voi scrie pe frunte nume nou, de Mă vor asculta aşa cum a ascultat de proorocul Ieremia ucenicul său, de care a fost ascunsă căderea împăraţilor lumii, şi vor sta cei credincioşi şi ascultători înaintea Mea, înaintea Împăratului slavei pe munte înalt, spre care vor privi toate neamurile pământului şi vor căuta spre slava Mea şi spre învăţătura Mea, învăţătura sfinţeniei, după care omul va căuta când nu va mai putea nici o altă putere între pământ şi cer. Amin.

În zi de praznic de înălţare a Mea la Tatăl am aşezat în cartea Mea cea de azi învăţătură de credinţă pentru venirea Duhului Sfânt Mângâietorul peste cei credincioşi şi ascultători, şi am de o parte şi de alta a Mea pe cei ce Mă mărturisesc Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, de pe munte înalt cuvântând, de pe tron de cuvânt Eu Însumi mărturisindu-Mă că Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

Sunt trimisul Tatălui Meu Dumnezeu Savaot şi vin cuvânt pe pământ peste neamul român, cuvânt de slavă şi de pace şi de adevăr.

Sunt Fiul Tatălui, sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Acum două mii de ani M-a trimis Tatăl Meu pe pământ să Mă fac Om văzut între oameni şi să Mă dovedesc Fiul Său şi să creadă în Mine cei cărora le va fi dat de la Tatăl să creadă, iar acum, la sfârşit de timp, Mă trimite Tatăl cuvânt peste pământ.

Sunt Domnul Iisus Hristos şi grăiesc din nor, grăiesc din slavă, grăiesc din Tatăl, căci Tatăl este cu Mine, dimpreună cu toate suitele cereşti, care-Mi poartă slava pe aripi îngereşti, pe roţi de heruvimi, pe pară de foc, şi slava venirii Mele este mare. Vai celui ce se îndoieşte la auzul cuvântului Meu, la glasul venirii Mele cuvânt peste pământ, căci plata unuia ca acela este cu cei necredincioşi!

Nu sunt ghicitor, nu sunt prezicător, ci sunt cu Duhul Adevărului în mare lucrare peste pământ şi peste neamul român, la care Tatăl Mă trimite. O, de ce, Tată, la acest neam Îmi faci trimiterea Mea cea de la sfârşit de timp? Spune-i Tu, Tată, acestui neam povestea lui cea de la Dumnezeu hărăzită s-o poarte el înaintea Ta şi a toate neamurile de pe pământ. Voiesc să grăieşti Tu mai întâi neamului român în zi de praznic al crucii pe care Eu am fost răstignit când Tu M-ai trimis pe pământ după om, o, Tatăl Meu.

— Da, Fiule scump, voiesc şi Eu ceea ce Tu voieşti, şi-i spun neamului român că dacă poporul pe care l-am avut aparte al Nostru dintre neamurile pământului, dacă el Te-a dat la moarte pe cruce când Te-am trimis să-l luminezi şi să-l lucrezi şi să Te primească el din partea Mea, dacă el nu Te-a primit şi Te-a lepădat şi Te-a scos afară din vie, Eu, Tatăl, Ţi-am dat altă mireasă şi alt tărâm, care să fie al Nostru pe vecii apoi. Am aşezat atunci pe pământ binecuvântare mare peste ţara pe care stă acum neamul român şi Ţi-am arătat-o, Fiule scump, în toată podoaba ei cea de taină şi am ales-o de slavă a Domnului la sfârşit de timp, şi am pregătit-o prin suferinţă două mii de ani şi am ţinut-o sub cruce ca să fie frumoasă, iar cine priveşte cu inimă curată la istoria ei, acela poate vedea măreţia ei şi pe Domnul ei, Care a păzit-o şi a înălţat-o prin răbdarea ei la slava ei cea de la sfârşit de timp, căci ea a fost smerită şi a răbdat mult, şi este scrisă în Scripturi să fie ea ţara strălucirii, iar Tu acum străluceşti în ea cu slava cuvântului Tău, o, Fiule Emanuel, şi Te dovedeşti cu multul Dumnezeu al ei, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Tatăl şi Fiul în strălucire de Duh Sfânt peste ea şi cu ea acum, şi este scris că «fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul care l-a ales de mărturie Luişi».

Acum, Eu, Tatăl, grăiesc fiilor neamului român şi le spun lor: Amin, amin zic vouă: Acesta este Iisus Hristos, Fiul Meu, Care vine cuvânt la voi pe nori de slavă şi râu de cuvânt Se lasă El peste voi. O, primiţi-L pe El, deschideţi Lui! Amin.

— Eu, Tată Savaot, M-am vestit din vreme că vin cuvânt peste români şi Mi-am şi deschis odată cu vestirea, şi Mi-am trimis puterile cereşti să-Mi gătească înainte calea. Am cheile adâncului, precum este scris despre Mine, şi am cheile împărăţiei cerurilor, o, şi le am şi pe ale omului şi intru când Mă vestesc că vin. Am cu Mine la masă de cuvânt oştirile cereşti, îngerii şi sfinţii, şi am acum aici pe bunii şi pe străbunii neamului român şi e măreaţă masa slavei în zi de praznic sfânt al crucii Mele, Tată Savaot. Acolo unde nu este credinţă voi pune Eu credinţă, şi acolo unde nu este primire Îmi voi deschide Eu.

Amin, amin zic ţie, neam român, deschide Domnului! Eu, Domnul, am deschis şi am intrat, că am cheia, căci Eu sunt uşa, precum este scris. E plin văzduhul de deasupra ta de slava venirii Mele cuvânt la tine cu zecile de mii de sfinţi ai Mei, o, ţară a venirii Mele, căci este scris: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi!», iar Eu vin la tine, că eşti casa Mea cea pentru venirea Mea, precum te-a dăruit Mie Tatăl acum două mii de ani când am fost alungat de poporul iudeu de am rămas fără casă pe pământ. Ia aminte la râul Meu de cuvânt care curge peste tine în ziua aceasta şi-ţi spune el ţie durerea Mea şi aşteptarea Mea cea de la tine. Cu duh părintesc Mă apropii şi-Mi aştern masă de cuvânt pe vatra ta.

Să ia aminte popoarele toate grăirea Mea cu neamul român în zi de praznic sfânt şi să se înţelepţească toate neamurile pământului pentru venirea Domnului, Care cuvintează din slavă deasupra pământului român, pământul strălucirii Domnului, căci străluceşti de slava Mea din tine, o, ţara Mea cea de la sfârşit de timp. Mai e puţin şi se scriu şaizeci de ani de cuvânt al Domnului deasupra ta pentru pregătirea venirii Mele a doua oară pe pământ după om, şi este scrisă această istorie a Mea cu tine şi s-a făcut ea carte pe pământ pe vatra ta. În cartea istoriei tale cea de două mii de ani stă scrisă dragostea Mea pentru tine şi multa Mea aplecare, multul Meu pogorământ spre durerea ta, că mereu te-am mângâiat sub cruce şi mereu M-am aşezat cu tine sub jugul ei, că ai avut străbuni credincioşi, pe care-i ridicam veghetori viteji ca să te păzească a Mea, mereu a Mea, fiindcă Tatăl te-a hărăzit Mie acum două mii de ani, după ce M-am născut şi am crescut, şi după ce M-a alungat poporul la care Tatăl M-a trimis, că M-a pus pe crucea suferinţei şi a învierii şi sunt viu în vecii vecilor, şi sunt Eu Domnul Dumnezeul tău, o, ţara Mea cea de azi. Ţi-am văzut faţa ta atunci, pe cea de atunci şi pe cea de acum, şi ţi-am văzut toată frumuseţea pe care Tatăl ţi-a hărăzit-o pentru slava Mea, şi te-am dorit mereu de atunci.

O, nu mai ai iubire de ţară, neam român! Cine să te înveţe această măreţie cerească, ţara Mea cea de azi? O, îţi trebuie iubire, dar tu ai trecut mult prin dureri. Ele te-au învăţat să fii frumoasă, să fii tu ţara Mea şi numai a Mea, şi Mă iubeau străbunii tăi şi străluceau cu credinţa lor şi cu iubirea lor de ţară, dar acum nu mai ai peste tine decât iude, iubito. Iată, cei ce au punga iau din ea, îşi împart din ea unii altora, iar pentru tine se duc şi împrumută. Îţi cer ţie ca să pună în pungă, dar din ea nu se mai împarte după nevoile tale, căci cei ce te stăpânesc îţi sug laptele, îţi sug sângele, şi e mare peste ei păcatul lăcomiei lor. Eu, însă, Mă scol ca un viteaz şi aprind făclii peste tot şi caut peste tot ca să prind hoţul care-ţi rupe ţie de peste tot cămăşuţa şi nu-i este milă să te lase goală şi nu-i este ruşine de fapta sa, dar Mie Îmi este ruşine de goliciunea ta înaintea popoarelor şi vin şi-Mi întind peste tine veşmântul ca să te acopăr cu slava Mea dacă Tatăl a promis să fii tu a Mea, ţara Mea cea de la sfârşit de timp ca să cuvintez în mijlocul tău cuvântul venirii Mele, cuvântul lui Dumnezeu peste pământ. Sunt îmbrăcat în veşmânt de in şi stau cu cerul deschis deasupra ta. Am tron în mijlocul tău, am calul alb pe care stau şi cuvintez, am pe poporul cuvântului Meu, pe care l-am ales de strajă Mie şi stau în mijlocul lui ca pe tron, şi Mă numesc Credincios şi Adevărat, şi judec şi Mă lupt întru dreptate, iar ochii Mei sunt ca para focului şi sunt plin de cununi şi am nume scris, iar veşmântul Meu de in este stropit cu sânge, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, căci aşa este scris, şi oşti din cer se poartă cu Mine, purtând veşminte de in, iar din gura Mea iese cuvântul Meu ca sabia cea ascuţită asupra celor cu viaţă păgână şi vin să-i păstoresc, căci n-au păstor, n-au ascultare pentru adevăr şi iubesc minciuna şi se îndeletnicesc cu ea şi uită de Domnul, Care vine cu răsplata Sa.

Voi, cei care asupriţi acum, în vremea voastră, voi, cei care iubiţi minciuna şi cârmuiţi cu ea peste acest neam, o, până când? Amin, amin zic vouă, tot ce nu înseamnă Dumnezeu este minciună împotriva adevărului. Au nu ştiţi că tatăl minciunii este diavolul, stăpânitorul întunericului acestui veac? Au nu ştiţi că minciuna şi slugile ei vor fi aruncate în adânc? O, v-aţi făcut viţel de aur şi jucaţi în jurul lui văzut şi nevăzut, şi aţi uitat de răsplata faptelor, dar Eu vin şi voi da fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris.

O, dacă aţi uitat atât de mult şi uitaţi mereu de Dumnezeu, cum de vă mai urcaţi pe scaune ca să stăpâniţi peste acest neam? Să nu zică nimeni că Mă are de Dumnezeu al său dacă nu Mă ascultă, dacă nu Mă întreabă, dacă nu urmează ziua şi noaptea poruncile vieţii şi adevărul a toate, dar nu minciuna. Vă amintesc de Iuda, de cel care lua mereu din punga cea frăţească, şi văd toţi unde l-a condus pe el acest obicei, iar Eu Mă uit la voi şi la lăcomia cu care v-aţi urcat pe creste şi aţi strigat la popor să vă audă şi să vă aleagă mari peste ei. O, unde vă este credincioşia faţă de credinţa lor? Dar voi aţi furat mult de tot, căci singuri, aproape singuri v-aţi ales, şi unul pe altul v-aţi ales şi v-aţi aşezat la masa sfatului ţării şi vă lăudaţi cu număr mare între cei care v-au ales, dar e mic de tot numărul acela şi aţi minţit pe fiii acestui neam că aţi fost aleşi cu număr mare. O, ce veţi face acum? Minciuna cu care vă arătaţi mereu ca adevăr nu poate fi scaun, şi se va rupe statul vostru, şi de mult v-am spus aceasta. Vă judecă strămoşii care au murit pentru neam şi pentru adevăr. Vă vor cere socoteală bunii şi străbunii voştri. Îi am cu Mine la masa slavei cuvântului Meu din ziua aceasta şi se uită plângând cu jale peste faptele păgâneşti, pe care le săvârşiţi ziua şi noaptea împotriva fiilor acestui neam ca să vă păstraţi stăpânirea peste ei. O, la vrăjitori v-aţi dus. La rătăcitori şi la iubitori de bani v-aţi dus, dar la înţelepciunea Domnului ca să vă întrebaţi cu ea, nu vă duceţi. Iată, vin Eu, Domnul, vin Eu la voi dacă voi nu bateţi ca să veniţi să vă dau, şi să aveţi apoi.

O, n-aveţi iubire de ţară, voi, cei ce aţi pus mâna pe ea cu nedreptate. O, nu vă luaţi dreptul să vindeţi această patrie la străini, căci al Domnului este pământul, nu al vostru ca să-l daţi voi la cei care râvnesc de peste tot să jupoaie de slavă această patrie a Mea şi a celor ce o iubesc pe ea.

Am aşezat la cârma neamului român, cu mâna Mea cea tare l-am aşezat pe cel ce este cârmaci cu milă multă şi cu aleasă iubire de ţară şi cu multă înţelepciune de la Mine pentru paza ei, pentru cârmuirea ei şi a voastră, dar voi nu l-aţi vrut, voi, cei puţini, care v-aţi ridicat în numele a tot neamul şi aţi dat să-l prigoniţi pentru ca să fiţi numai voi, şi-l prigoniţi mereu prin cuvinte defăimătoare şi nu-i primiţi sfatul, care v-ar salva pe voi de la plata fărădelegilor voastre. Eu însă, Mi-am aşezat poporul cuvântului Meu la veghe sfântă şi la rugăciune de foc şi Mi-am păstrat la locul cel de cârmă pe cel pus cârmaci din planul Meu cel sfânt pentru iubirea Mea cea mare de acest neam, dar şi pentru iubirea lui, că n-am găsit pe altul mai mare la iubire şi la inimă ca şi pe el în vremea aceasta pentru acest neam. V-am povăţuit şi alte dăţi să vă supuneţi iubirii lui de neam şi de ţară şi de voi, ca să vă fie bine vouă şi la toţi cei de pe această vatră. O, v-aţi împotrivit, aţi fost obraznici, aţi fost semeţi, v-aţi încrezut în voi şi unii în alţii şi n-aţi ascultat sfatul Meu şi nici sfatul lui. Plâng cu cerul, plâng cu bunii şi cu străbunii voştri şi facem sfat ca să-l păstrăm şi să-l ocrotim la veghe pe mai departe peste neam pe cel ce stă acum cârmaci şi veghetor, că fără el peste locurile veghii e greu pentru soarta neamului român, care n-are la masa cea de sfat decât iubitori de bani şi de laudă şi de faţă a lor, şi vai neamului acesta cu aşa binefăcători peste el!

E răzmeriţă între frate şi frate, e nedumerire multă şi e nelinişte peste tot între fiii neamului român. Plâng mulţi, plâng de mila câinilor care sunt sortiţi spre moarte ca să nu mai muşte. Iată ce vă spun Eu, Domnul, vouă, celor miloşi pentru aceste fiinţe scrise să moară de la om. O, cum de nu vă gândiţi, fii români, cu aceeaşi jale, cu aceleaşi simţăminte miloase la atâtea vietăţi, la oi, la miei, care mor de mâna omului fără să scoată un cuvânt de vai? Cum de nu vă gândiţi cu lacrimi la oi şi la mieluţi, la vite şi la păsări, la animale fel de fel, care sunt ucise cu dor mult ca să fie puse în vase şi prăjite spre mâncare omului care merge la măcelărie să-şi cumpere carne să-şi facă din ea hrană? Oare nu şi acelea sunt vietăţi fără de mângâiere şi date spre jertfă pentru ca să intre ele în pântecele omului? Cum de nu le plângeţi şi pe ele aşa cum îi plângeţi pe bieţii câini? O, iată ce este omul! Este mormântul atâtor fiinţe cu suflet viu în ele, şi pe care omul le ia şi le taie, le ia viaţa ca să le mănânce el apoi. O, fie-vă milă şi de oi şi de viţei şi de păsări, fie-vă milă de toate animalele care sunt ucise de om spre mâncare lui. Dacă plângeţi pentru câini, plângeţi-le pe toate fiinţele pe care omul le omoară, le vânează, le ia viaţa şi le bagă în pântece apoi.

O, ce frumoasă a fost porunca Mea dată omului la început, când i-am spus ce hrană să mănânce! S-a ivit apoi moartea mieluţului, sânge pe pământ, jertfă adusă Domnului, dar durerea morţii a atârnat dureros faţă de jertfa inimii celui iubitor de Dumnezeu. Inima înfrântă şi smerită ar fi fost de-ajuns atunci, dar n-a fost omul mulţumit cu atât. O, ce-Mi trebuia Mie jertfă sângeroasă de la om? Dacă omul s-a învăţat aşa, puteam Eu, Domnul, să-l înduplec altfel? Dacă Eu, Domnul, vă învăţ pe voi acum, fii ai neamului român, să nu mai ucideţi pentru ca să mâncaţi, pot Eu să vă înduplec pe voi spre aşa milă pentru toate vietăţile pe care le ucideţi mereu, şi pentru ca să fiţi voi sfinţi apoi şi fără de ură întru voi? Iată, ura şi dezbinarea vin de la carne, de la hrana cu carne a trupului omului, care se face ură, ură unul împotriva altuia apoi. Iată, plângeţi că s-au înmulţit câinii şi că vă muşcă, sau că vor pieri de mâna omului pentru vătămare peste oameni, dar nu plângeţi că s-au înmulţit păcatele voastre, care vă muşcă şi mai rău, şi vă muşcă spre moarte, căci păcatul este moarte. O, fiţi cuminţi, căci toate vin după faptă. Nu vă mai răzvrătiţi pe cele ce vin ca plată a faptelor voastre. Iubiţi însă adevărul, şi daţi-vă în lături voi, cei care nu-l iubiţi pe el între frate şi frate, căci minciuna celor ce s-au aşezat să bată palma pentru mersul şi soarta acestui neam după voia lor, această faptă ruşinoasă îi va trage pe ei la plata celor mincinoşi, căci tatăl minciunii este diavolul.

O, fii români, o, neam român, nu vindeţi pământul de sub voi, fii români. Acest pământ este sortit slavei Domnului la sfârşit de timp şi va fi curăţit şi spălat, căci dacă omul nu caută cu viaţă sfântă, poate Domnul să-l ajute şi să-l smerească pe el, căci nu-i trebuie omului atâtea câte îşi strânge el, ci îi trebuie viaţă cu cerul, cu Domnul pe pământ, dar n-are omul învăţătură peste el pentru viaţa lui, pentru veşnicia lui aşa cum au avut străbunii lui, căci slujitorii cei de azi ai bisericii neamului român sunt cei mai lacomi, cei mai iubitori de slavă deşartă şi de stăpânire peste cei mulţi şi neînvăţaţi cu Domnul, şi n-am decât ruşine mare de la ei, de la statura lor cea atât de jos căzută de la legea sfinţeniei, şi n-am cu cine să-l ajut pe om, decât cu venirea Mea cuvânt pe pământ şi cu poporul Meu cel din români, care s-a lăsat al Meu, ajutorul Meu, cărarea Mea, ochiul şi urechea Mea, căci este de Mine spus cuvântul care îndeamnă: «Cel ce are urechi de auzit, să audă ce grăieşte Domnul!».

O, neam român, ia grăirea Mea de peste tine şi aşeaz-o peste inima ta şi nu fi necredincios. Ia aminte că ţi-am grăit cu mare durere, căci sunt îndurerat, sunt plâns, sunt apăsat de jale mare de la tot ce văd în mijlocul tău şi de la câţi te mint pe tine zi de zi, căci li s-a dat limba, dar omul limbut e duşman şi pe sine însuşi şi n-are înţelepciunea să priceapă cât de jos a căzut el prin duhul minciunii, că iată, cel ce s-a numit pe sine să guverneze peste tine înconjurat de cei aleşi de el, acela cocoloşeşte numai minciuna, căci i s-a dat limba, şi aşa au făcut şi cei de la care el s-a deprins aşa, dar ulciorul cu minciuni se va sparge curând, curând şi va murdări mult faţa celor ce mint cu lăcomie ca să prostească, zic ei, pe cei supţi de ei mereu, peste care ei domnesc, orbindu-şi conştiinţa ca să nu vadă cu ea fărădelegea lucrată de ei.

Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. Cu duh de Păstor am grăit ţie, popor român. Tu eşti sub cruce şi ştii sau nu ştii aceasta. O, scoală-te şi vezi cine-ţi pune cruce, şi vezi de la Mine şi învaţă de la Mine ca să te scuturi de duşmanii vieţii şi să-i înveţi tu pe ei întoarcerea la calea dreptăţii, căci dacă tu dormi vin lupii şi-ţi pradă duhul păcii tale şi ţara ta cea scumpă Mie şi oştirilor cereşti, cu care vin când o păstoresc pe ea.

O, învaţă-te cu sărăcia şi cu puţinul din toate, decât să te laşi vândută şi umilită şi asuprită de neamuri fără de credinţă. Vino să iei din cuvântul Meu şi să fii vie, patrie română, patria Mea de azi! Caută în calea cuvântului Meu, că vin în sărbători şi vin în vreme de răstrişte şi cuvintez pe vatra ta în mijlocul poporului Meu cel credincios, care-Mi face primirea. O, nu uita, caută cuvântul Meu, caută învăţătură de viaţă în râul Meu de cuvânt, că nu se poate să nu fie Domnul pe pământ cu oamenii în lucrare de Duh Sfânt, dar dacă nimeni nu Mă caută, Eu nu pot să nu caut spre cei ce M-au uitat ca şi Adam în rai, şi fericiţi sunt cei ce se smeresc şi cred şi caută cu umilinţă spre cuvântul Meu cel milos. Amin.

V-am dat hrană, fii români. V-am grăit atât de apropiat prin graiul gurii Mele. Norul slavei Mele a cuprins văzduhul patriei Mele de azi, căci patria ta are alegere mare şi va fi ea curând, curând, patrie cerească, patria celor fericiţi cu Domnul, care au iubit şi iubesc adevărul şi sfinţenia şi credinţa cea sfântă pentru adevăr.

O, pace ţie, ţara Mea cea de azi! Îmbracă-te mireasă! Eu sunt Mirele tău, aşa a fost voia Tatălui Meu Savaot. Povestea ta e pe masa slavei de sus, purtată de cete de prooroci şi de sfinţi. Un ceas, iubito, şi vor înţelege popoarele toată frumuseţea ta cea de sus pe pământ între neamuri. Mi-e dor de tine, Mi-e tare dor de veşmântul tău cel de sus şi de cununa ta de slavă. Tu eşti aleasă Mie, şi ştiu popoarele alegerea ta cea de la Domnul. O, caută cu credinţă pe urma Mea, şi caută spre sfinţenie şi spre adevăr. Te voi curăţi de toţi asupritorii tăi şi ai slavei tale cea de la Mine şi-ţi voi da un duh nou, dar înnoieşte-te ca să faci voia Mea şi să fii frumoasă, o, patria Mea cea de azi, cea mai frumoasă să fii, prin credinţă şi prin iubire să fii.

O, pace ţie! Îmi desfac braţele şi te cuprind, şi-ţi voi cuprinde tot trupul tău curând, curând. Deschide mari ochii ca să cunoşti pe cei ce-ţi vor binele după adevăr în mijlocul tău, iar Eu te voi păstori mereu. Mă vei găsi aici, în acest cuvânt, şi mereu te voi păstori, numai să Mă cauţi. E dulce limba ta, grăirea ta, atât de dulce cât Mi-e Mie de dulce. Grăieşte Dumnezeu cuvântul Său pe limba ta, neam român, semn că Domnul iubeşte aparte acest neam şi acest pământ.

Apropiaţi-vă şi învăţaţi duhul şi taina frăţiei, fii români! Întru acestea vă veţi cunoaşte că sunteţi ai Domnului pe pământ. Biruiţi-l pe satana, biruiţi duhul şi lucrarea lui antichrist, că vă dau puteri de sus, vă dau prin cuvântul Meu de peste voi. Amin.

Tatăl şi Fiul au grăit în Duhul Sfânt neamului român în zi de praznic sfânt, şi Aceşti trei Una sunt.

Amin, amin zic vouă, iubiţi şi credeţi venirea Mea la voi, fii români. Acest râu de cuvânt, ieşit din gura Mea, este cunoscut cu inima şi purtat apoi de mângâiere şi de putere de cei care se împărtăşesc din el spre tămăduirea lor.

Eu vin curând, Eu vin mereu cuvânt de veghe şi de slavă peste tine, popor român. Aprinde candela, şi aşa să stai înaintea Mea când vin la tine, că Eu te iubesc şi te aştept să-ţi binecuvintez mereu soarta ta cea de la Mine şi te aştept să vii şi să fii, şi mereu te aştept să fii, şi pe vecii să fii apoi, cer nou şi pământ nou, început nou să fii prin toate izvoarele care curg peste tine şi te adapă din cer, o, ţara Mea, ţara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

Duhul mângâierii este Duhul lui Dumnezeu, Care mângâie şi Se mângâie mângâind. Duhul Meu mângâie acum vatra neamului român şi o sărută cu milă multă pentru plânsul spre Mine al acestui pământ, peste care stăpânesc acum cu apăsare cei ce robesc fără milă sufletul acestui neam.

Te mângâi în taină, neam român, ca pe un copil neputincios te mângâi. N-are cine să-ţi mai asculte durerea când tu plângi. O, tu plângi chiar dacă tu nu ştii după ce plângi. Mi-e milă, Mi-e tare milă de cei ce plâng, chiar dacă ei nu ştiu bine după ce plâng. Mi-e milă de plânsul tău, popor român, şi Mi-e milă cu toţi sfinţii de plânsul Meu după tine şi pentru tine, plâns în zadar. Mereu te chem, mereu te strig cu plânsul cuvântului Meu. O, ce-ai face tu, ţara Mea cea de azi, dacă îngerii Mei cei miloşi n-ar lupta pentru tine ca să nu pieri şi ca să aibă Domnul cale de venire din cer pe vatra ta? Mă uit din zori şi până-n zori, Mă uit cu jale la cei ce-ţi zdrobesc fiinţa şi credinţa şi timpul, Mă uit şi rabd îndurerat şi aştept înlăcrimat învierea ta, puterea ta cea pentru Mine. Aşa grăiam şi cu Ierusalimul, chiar dacă el nu Mă auzea şi nu-Mi alina durerea Mea cea pentru el şi lupta Mea cea pentru învierea lui, şi te-am ales pe tine în locul lui şi te-am ales pentru venirea Mea cea de acum şi am venit la tine şi-ţi grăiesc.

O, grăieşte Domnul cu tine, neam român. Voiesc să te îmbrac cu putere pentru Mine şi pentru toate popoarele care nu se aleg de partea lui Dumnezeu pe pământ. O, unde să-L vadă ele pe Dumnezeu? Am pregătire mare în cer ca să Mă arăt în mijlocul tău aşa cum Îmi curg pe vatra ta cuvântul gurii Mele, care merge înaintea Mea. Stau pe pod de îngeri în văzduhul tău. O, dacă ai vedea această minune ai vedea cine este ocrotitorul tău. Sunt plin de răbdare şi de duhul mângâierii şi Mă aşez cu el peste vatra ta şi Mi-e dor de duhul tău. Oştirile cereşti lucrează tainic pentru împlinirea cuvântului Meu de peste tine, iar mama Mea Fecioara te ocroteşte aşa cum şi-a ocrotit Fiul la naşterea Lui ca să aibă El o ţară nouă pe vatra ta la sfârşit de timp. O, ce dulce-Mi este să te ocrotesc şi să te oblojesc şi să-ţi dau mângâierea Mea! Mi-e dor să te trezeşti la glasul Meu şi să-Mi faci primire mângâioasă Mi-e dor. Te am de la Tatăl a Mea. Cum să nu te iubesc dacă te am de la Tatăl? Când va veni clipa să te trezeşti Mă vei iubi şi tu, şi-Mi creşte dorul după clipa aceea. O, nu mai aştepta la uşa celor ce te robesc şi-ţi surpă puterea, ci scoală-te şi bate la uşa Mea ca să-ţi dau har şi să poţi prin el pentru tine împotriva celor ce nu dau să te scape de sub stăpânirea lor ca să fii cu Mine apoi în lucru sfânt peste pământ, că frumos şi slăvit este lucrul omului cu Mine între pământ şi cer. Uită-te în Scripturi la cetele celor credincioşi, care biruiau prin Mine şi prin minuni cereşti cu ei, dar înţelepţeşte-te dacă te uiţi, şi fă şi tu minuni din cer peste tine, peste soarta ta prin credinţa ta. Iată, sunt pe vatra ta cu sărbătoarea îngerilor Mei şi-Mi las peste tine suspinul Meu cel după tine, şi aştept ziua când tu Mă vei întâmpina cu candela aprinsă, o, ţara Mea, ţara Mea cea de azi! Amin.

O, fii ai lumii, voiesc să Mă cunoaşteţi de Dumnezeu, şi vin cuvânt pe pământ ca să vă stau în cale şi să vă întrebaţi despre Cel ce vă grăieşte vouă din nori. În văz­duh este umblarea Mea cu sfinţii şi cu toate puterile cereşti şi oştirile lor, iar oa­menii nu Mă văd cu ochii lor. Au fost şi sunt însă ochi mulţi între cei de pe pământ care văd slava Mea spre mărturisirea ei, ca să fie Domnul cunoscut prin biserică, prin fiii bisericii Lui mărturisitoare, prin cei cărora Domnul Se lasă descoperit cu tainele Lui, cu cerurile Lui, spre venirea văzută a împărăţiei Lui spre oameni, spre cei ce aşteaptă pe Domnul.

O, fii români, vă cheamă Domnul la veghe. Vin la voi cuvânt să vă ridic pe voi să vă păziţi ţara, că aveţi fraţi duşmani prin duhul trufiei şi al lăcomiei şi al dorului de mărire, şi s-au aşezat aceştia peste voi cârmuitori şi vor să vă ţină supuşi sub voile lor cele fără Dumnezeu. O, treziţi-vă, treziţi-vă şi păziţi-vă glia şi moştenirea cea creştinească şi viaţa cu Domnul, şi nu fără Domnul pe pământ cu voi. Eu, Domnul, grăiesc vouă acestea, că am cale de cuvânt în mijlocul vostru, şi de mult am şi de mult vă strig şi vă îndemn, că voiesc să fac slavă mare cu voi înaintea popoarelor, fii români, şi să Mă port cu ea peste pământ şi să Mă fac dorit apoi, dar voiesc să trezesc duhul mărturi­sirii şi vederea lui şi să lucrez cereşte pe pământ precum în cer, că a venit această vreme. Omul a încercat în fel şi chip cu cârmuirea lui cea fără Dumnezeu peste pământ. O, de s-ar tăia de tot cei ce vor pământul fără Domnul şi fără numele Lui cel mare peste el! O, de s-ar trezi aceştia!

O, de ce fără Domnul pe pământ? Nu vă e teamă, fii ai lumii? Nu vă e tea­mă pe pământ fără Dumnezeu, fără Cel ce a făcut cerul şi pământul? O, nu vă puteţi pune deasupra Domnului scaunul măririi voastre trecătoare ca şi voi. Eu, Domnul, cârmuiesc în taină cerul şi pământul şi toate oştirile de sus şi de jos şi am puterile cereşti în slujire, şi n-are omul cum să treacă peste lucrările Domnului între pământ şi cer. O, veniţi-vă în fire, fii ai oamenilor, că al Domnului este pământul şi tot ce e pe el, iar voi aplecaţi-vă şi cereţi vouă milostivirea Mea. Amin.

Am lângă Mine mărturisitor pe arhiereul Spiridon, plin de focul mărturisirii, umblând din loc în loc în cer şi pe pământ pentru lucru sfânt şi ajutând pe cei binecredincioşi, care-l strigă în ajutor. Din ceata arhiereilor Mă mărturiseşte el în ziua sa de sobor între sfinţi, şi-Mi spune:

— O, Doamne, o, Dumne­zeul nostru, cât de mi­nunat este numele Tău în tot pământul, Doamne, că s-a înălţat slava Ta mai presus de ceruri, o, Doamne!

O, fii ai oamenilor, până când grei la inimă şi la credinţă? Până când iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna? Este scris că pierde-va Domnul pe toţi cei ce grăiesc minciuna.

O, judecă-i pe ei, Doamne, ca să cadă din sfaturile lor, că Te-au amărât, o, Doamne, şi să se veselească toţi cei care nădăjduiesc întru Tine şi în veac să se bucure, şi să le fii lor sălaş, Doamne, precum este scris.

O, fii ai pământului, să ştiţi că numai adevărul este cel ce biruieşte pe pământ şi în cer. Umiliţi-vă, dar, înaintea Domnului Făcător a toate, şi nu fiţi furi, căci Adam dacă a făcut ca el a văzut apoi cât a pierdut, şi l-a supus pe el adevărul a toate. O, nu luaţi din mâna Domnului cârma, căci sunteţi oameni şi, iată, uitaţi de Domnul Făcătorul, pe Care nu-L puteţi pune sub lacăt, căci Domnul umblă înviat pes­te tot şi strigă şi tot strigă să-L audă oamenii şi să vină la El să-i ierte pe ei, că are nevoie omul de mul­tă, multă iertare, de mult sprijin de la Domnul pentru neputinţa lui cea omenească. O, veniţi-vă în fire, fii ai oamenilor! Dom­nul este peste toate şi a­veţi nevoie de miluinţă voi.

Le-am dat oamenilor îndemn spre împărăţia Ta, Doamne. Le-am dat lor trezire dacă vor să se scoale să creadă şi să împlinească. Tu însă veghezi şi cârmuieşti voia oamenilor după voia Ta şi după faptele lor, chiar dacă ei nu ştiu că aceasta face Dumnezeu. Iar acum Te slăvesc între sfinţi cu duhul meu, că Tu eşti Dumnezeul meu, iar eu sunt slujitorul Tău.

O, neam român, slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pace pe pământul tău, că pacea Mea ţi-o dau şi naştere de sus cobor mereu pe vatra ta, ca să te nasc din cuvântul Meu de peste tine, o, ţara Mea cea de azi! Tu eşti mare în cer, tu eşti întreagă în mâna Mea, eşti cu tot trupul tău, chiar dacă vecinii răi asupra ta ţi-au tăiat aripioarele ca să ţi le ia, dar tu ai trupul tot înaintea Mea şi ţi-am însemnat hotarele cu sânge de creştin, şi tot aşa şi glia ta toată, şi am cu Mine în venirea Mea la tine pe cei ce stau la temelia ta şi-ţi sunt mijlocitori. O, am făcut din cer lucrare mare pentru tine ca să-ţi dau putere şi înţelepciune apoi şi să te voieşti acasă toată, şi voiesc să-ţi trag din nou hotarele în faţa neamurilor de pe pământ, şi am servi credincioşi pentru Mine şi pentru tine pregătiţi, şi prin care să fac această minune, şi, iată, dau să te trezesc şi să-ţi spun că a venit vremea ta, vremea slavei Mele cu tine, o, ţara Mea cea dată Mie de Tatăl acum două mii de ani ca să te am la sfârşit masă de praznic şi cuvântul Meu pe ea de hrană pentru tine şi să fii tu iubirea Mea cea de la venirea Mea cea de azi şi să nu ţii departe de tine cuvântul gurii Mele, cu care te mângâi, cu care te strig, cu care te povăţuiesc cu milă şi cu iubire spre slava Mea cu tine, scumpă ţara Mea. O, să ştii că ştiu popoare multe de slava Mea cu tine la sfârşit de timp şi ştiu de mult, ştiu că tu eşti corabia de salvare pentru cei ce se vor îmbrăca în cămăşuţă de creştin adevărat, în cămăşuţă de român, căci neamul lui Hristos se va numi cu numele tău, cu numele de român, din pricina slavei Mele din tine, căci Eu în tine M-am aşternut cu venirea Mea, cu lucrul Meu cel de la Tatăl pentru naşterea din nou a lumii, şi aş voi să iubească mulţi mântuirea şi să vină spre ea ca să le-o dau şi ca să-i învăţ lucrarea ei şi să le dau hrană pentru ea, cuvântul învăţăturii Mele să-l dau lor mereu, căci cine nu mănâncă nu este şi nu rămâne cu Mine până la slava cea mare, căci scris este: «Noi le facem pe toate».

O, Mi-e dor şi Mi-e drag să grăiesc cu tine în zi de praznic de naştere, ţara Mea, neam român. Mi-am făcut aşternut în tine, iar cerul este scaunul Meu de domnie, şi aşa vin Eu pe vatra ta, şi am tronul împodobit şi înconjurat de heruvimi şi de serafimi, iar puterile cereşti Îmi slujesc. Cu dor îţi rostesc numele, ţara Mea cea de azi, şi te mângâi cuvântându-ţi. Îţi mângâi trupul şi duhul, îţi mângâi străbunii cu care te mângâi şi care vor să-ţi vadă biruinţa după care ei au nădăjduit în toată vremea crucii tale, sub care ei au stat cu fiecare timp greu, cu fiecare luptă pentru Domnul tău, o, ţara Mea cea de azi. O, nu-ți știi destinul, dar Eu ţi-l știu și ți-l aduc de știre ca să fii credincioasă apoi cuvântului Meu cel vestitor peste tine, şi te rog caută cu smerenie spre Domnul, spre voia Lui cea pentru tine şi strânge-te acasă, că ţi-am făcut cale să te alipeşti înapoi şi să fii întreagă, şi să faci aceasta de dinăuntru şi din afară, că ţi-am pregătit totul ca să poţi şi ca să asculţi frumos de soarta ta cea de la Mine, ţara Mea.

O, Moldova Mea, întregeşte-ţi trupul atât cât a fost, întregeşte-te în trupul din care faci parte, că ţi-am dat putere să poţi. Împărăţia Mea este ţara ta toată şi te asemeni cu trei măsuri de făină, din care să crească o singură prescură, o singură iubire, un singur trup, biserică sfântă înaintea Mea, o singură casă de fraţi, iar între ei lucrarea Mea, venirea Mea cuvânt pe pământ, precum este scris să vin. Vreau să te nasc din nou, din cuvântul Meu cel de sus peste tine, şi vreau şi tu să vrei, şi să nu te împotriveşti voii Mele, şi vreau să asculţi, iar ascultarea te va strânge la pieptul Meu şi te va alăpta ca să creşti cu Domnul şi ca să fac din tot trupul tău ţara Noului Ierusalim, cetatea cea proorocită în Scripturi prin duhul descoperirii, care te învaţă să te rogi şi să strigi cu dor: „Vino, Doamne!“ Amin.

Iată, vin şi-i întăresc şi-i ridic pe cei ce iubesc cu iubire mare acest neam şi voi scoate din cleşte neamul Meu român, că am lucrare sfântă cu ţara română şi Mă voi ridica cu ea şi o voi face munte înalt, pentru cuvântul Meu din mijlocul ei, cu care Eu, Domnul, Mă slăvesc peste pământ de aproape şaizeci de ani şi am carte scrisă, istorie scrisă, prin care se mărturiseşte slava Mea şi vremea cea grea prin care am trudit şi am lucrat, şi este cartea cuvântului Meu pe pământ şi are nume scris pe ea, numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

O, iată, n-am mai grăit despre naşterea Mea după praznicul acestei zile, ci am grăit despre naşterea ta cea de sus, ţara Mea cea de azi. Cu duh de naştere din nou am venit să-ţi grăiesc, şi prin durere trec şi-ţi grăiesc, căci Dumnezeu este mare, şi este greu de purtat când este mărturisit Domnul şi lucrările Lui. În zilele acestea am lucrare mare cu tine, neam român, şi stau pe vatra ta cuvânt şi-ţi grăiesc şi-ţi spun de soarta ta cea de la Mine şi te vestesc de slava Mea din tine. O, deschide-te şi deschide-I Domnului! Eu sunt Păstorul Cel Bun, iar oile Mele Îmi deschid. Cinez cu tine, neam român. Cuvântul Meu din mijlocul tău e cină cerească pe masa ta şi sunt cu sfinţii la masă cu tine, şi cu toate puterile cereşti Mă port şi cuvintez. O, fie ţie după cuvântul Meu, după voia Mea, ţara Mea, căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul tău este aşternutul Meu şi al lucrării Mele din mijlocul tău! Naştere din nou voiesc să încep cu tine între neamuri, şi voiesc apoi să vadă ele aceasta, şi să vină la masa mântuirii din păcat popoarele de pe pământ.

O, Mă uit pe pământ, Mă uit în mijlocul neamului român, la care Eu cobor cuvântul gurii Mele, Mă uit şi văd nelegiuire mare asupra legilor sfinte lăsate prin sfinţii părinţi pe pământ pentru asemănarea omului cu Mine, cu Dumnezeul lui. Mormane de carne văd în vreme scrisă pentru post peste om, iar carnea s-a stricat şi a fost aruncată la gunoi şi n-au mai mâncat-o oamenii, fiindcă s-a stricat. O, nici n-ar trebui să atingă mâna de carne, dară să mai mănânce oamenii carne în vreme de post! O, acolo unde se calcă peste legile sfinte, acolo nu este iubire şi nu este frică de Dumnezeu pentru iubire, ci este împotrivire asupra lui Dumnezeu, iar Eu am spus să-şi ia omul crucea şi să urmeze Mie, aşa i-am spus omului să facă.

O, nu treceţi înaintea Domnului cu judecăţile şi cu voile voastre, voi, fii ai neamului român, căci voi sunteţi trecuţi creştini la Dumnezeu, ţară creştin-ortodoxă. Grăiesc cu voi aproape, măi fiilor, căci Eu, Domnul, am în mijlocul vostru venirea Mea cuvânt pe pământ. O, nu pot să vă umplu de puterea cea plină de har a statului Meu între voi cuvânt, nu pot dacă voi prin călcarea legilor sfinte împiedicaţi creşterea voastră duhovnicească şi înţelegerea de către voi a înţelepciunii de sus când ea vine pe pământ cuvânt la voi. Iubirea de voi înşivă este cel mai mare vrăjmaş al Meu şi al vostru şi Mă lăsaţi pe Mine în lături şi treceţi înaintea Mea cu judecăţile voastre, cu obiceiurile şi gândurile voastre, cu puterea pe care ziceţi că o aveţi şi că o ştiţi împărţi, dar aceasta vine peste voi prin păcatul cel de la început al omului nesupus lui Dumnezeu, prin mândria vieţii, o, fii români. Le-aş da sfat conducătorilor de peste voi să vă călăuzească sufletul spre Domnul pentru ocrotirea voastră de la El spre voi în vremi de dureri şi de ispite, dar nici ei nu-L împlinesc pe Domnul în ei, iar voi nu aveţi de unde lua povaţă şi faptă pentru împlinirea Mea în voi. O, vă dau Eu, vin Eu şi vă dau sfat, vin Eu din cer şi vă dau. Nu Domnul să fie numărat al doilea după voi, ci voi fiecare să vă număraţi al doilea după Domnul, iar pe Domnul Întâiul pentru voia cea de peste voi, şi va fi ocrotire mare peste neamul român, căci va fi Domnul mare pentru el, iar el va fi cel ocrotit.

Un ceas, şi vine Domnul cu toată slava Sa şi vine cu putere. Să se aşeze tot omul în genunchi şi să-şi ceară iertare la Domnul pentru toate păcatele lui şi să ceară apoi ocrotire şi iubire pentru voia Domnului pe pământ, căci voia omului depărtează pe Domnul şi toată ocrotirea cea de sus.

O, neamul Meu cel de azi, la care vin de la Tatăl, o, neam român, iată, iarăşi vin, şi vin la tine, că aşa a voit Tatăl cu tine şi cu Mine acum, pentru sfârşit de timp. Tu trebuia să fii neam pravoslavnic cu tot întregul tău şi cu toată fiinţa ta, cea pentru Dumnezeu hărăzită să fie pe această vatră acum, la sfârşit de timp, şi trebuia să se vadă bine această trăire a ta, căci credinţa fără fapte, fără trăirea ei în faptă, este scrisă necredinţă. Mă doare că n-ai voit să semeni cu Mine şi cu sfinţii şi să posteşti de carne şi de lapte şi de ouă şi de peşte timp de cincizeci de zile pentru ca să te pregăteşti pentru cele sfinte ale Mele apoi şi pentru întâmpinarea praznicului Învierii Mele şi să fii neam pravoslavnic prin acestea. O, Mă doare că nu vrei să asculţi de legea bisericească, de la sfinţi aşezată peste tine, şi de cuvântul Meu cel de azi peste tine, care te cheamă să Mă împlineşti cu viaţa ta, care te îndeamnă să fii drept cu Dumnezeu şi cu aproapele tău, cu fratele tău. Mă doare, Mă doare că stau în mijlocul tău grăind peste tine, şi tu trăieşti lumeşte de tot şi nu creştineşte pe vatra ta, în care, iată cine vine! Vine din cer, vine Domnul pe vatra ta, o, popor român, şi grăieşte cu tine, şi grăieşte din tine peste toate popoarele şi le îndeamnă spre cuvântul lui Dumnezeu, spre graiul gurii Mele, care vine să aşeze pacea între popoare. Nu precum le dă lumea să le dau Eu, ci pacea Mea dau să le dau.

O, Mă doare, neam român, Mă doare că nu pot să-Mi împart cu tine durerea Mea cea de ieri şi cea de azi aşa cum Mi-am împărţit-o cu cei din Betania prieteni ai Mei, la care aveam popas şi odihnă pentru paşii Mei purtaţi mereu pe cale pentru lucrările Mele peste pământ atunci. Iată, intru la tine cuvântând peste tine şi dau să Mă mângâi cu tine de durerea Mea, şi să te doară şi pe tine cu Mine durerea Mea, şi nu să te distrezi lumeşte aşa cum duhul lumii te ţine să-i slujeşti numai lui cu voinţa şi cu dorinţa mereu, mereu. O, tu eşti neam ales dacă Tatăl Mi-a pregătit în tine venirea Mea cea de azi şi colina pe care poposesc cu sfinţii când vin pe vatra ta cuvânt şi praznic de cuvânt, şi când se strâng pe lângă glasul Meu la sărbători sfinţii din cer, care vin cu Mine la tine, şi se strâng toţi cei din români care M-au aflat aici şi iubesc ei să vină şi să stea cu Domnul la masă ca să am cu cine sta la masa Mea de cuvânt pe vatra ta, şi aceştia sunt pravoslavnicii Mei, iar când ei vin la izvorul Meu de cuvânt şi la poporul Meu de lângă izvor, Eu îi povăţuiesc pe ei, Eu le dau lor putere pentru Mine şi-i învăţ amănunţit să facă voia Mea ca nişte pravoslavnici adevăraţi, că iată, biserica ortodoxă, pravoslavnică după nume, şi-a uitat menirea şi nu mai are asemănare cu sfinţii şi cu părinţii, cu pravoslavnicii Mei, şi i-a rămas ei numele şi atât, şi strig la ea şi plâng cu cei din cer, şi cu Tatăl plâng de răceala ei de Dumnezeu şi plâng în cuvânt, aşteptând să rodească în mijlocul ei cuvântul Meu şi fapta lui, că a venit vremea să Se preamărească Domnul din mijlocul acestui neam, acum, la sfârşit de timp, şi iată, Se preamăreşte în cuvânt peste popoare, şi n-am decât o mânuţă de popor ascultător Mie în tot poporul român, şi vreau să înmulţesc binecuvântarea Mea peste tot neamul român şi strig la el, strig mult la el, ca să Mă audă acest neam şi să asculte de Domnul Dumnezeul lui, ca să rămână înaintea Mea acest neam.

O, neamul Meu cel de azi, neam român, de mult grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu, de mult grăiesc cu tine şi pentru tine şi voiesc să creşti de la Mine şi să fii muntele Meu cel înalt şi sfânt şi să dau popoarelor lumina Mea cea de azi din mijlocul tău, că este scris în Scripturi că vor căuta popoarele spre muntele Meu cel înalt şi vor lua lumina şi cuvântul lui Dumnezeu, şi vor căuta cu legea şi cu calea Mea pentru ei mulţi, mulţi.

Ţi-aş da poruncă sfântă şi tare să iubeşti pe Dumnezeu cu toate ale tale în fapta ta, dar porunca Mea dacă nu se împlineşte la cuvânt, ea poate să se împlinească prin usturime, căci lacrima Mea este multă după tine, şi unde ea cade ustură, şi ştii că ustură. Dar Eu te iubesc, ca şi Tatăl te iubesc, şi vreau să nu te usture pe tine, ci să te binecuvintez vreau, şi trebuie să vrei şi tu pe cele bune peste tine, neam român, neamul Meu cel de azi, la care Domnul vine cu zilele venirii Lui acum. O, vino spre mărire, neam român, că asta-ţi este menirea ta cea de la Dumnezeu! O, vino spre iubire de Dumnezeu, că Eu vin la tine ca să Mă preamăresc în curând în mijlocul tău, şi am o mânuţă de ucenici, care-Mi fac întâmpinarea şi intrarea Mea la tine.

Ca în Ierusalim intru la tine, neam român, şi am purtători de Dumnezeu, am ca asin pe poporul Meu cel mic de la izvorul Meu de cuvânt. O, nu căuta numai spre treburile tale, căci Eu sunt pe vatra ta şi te aştept să ieşi întru întâmpinarea Mea ori de câte ori poposesc cu cuvântul Meu cel pentru tine pe vatra ta, o, ţara Mea cea de azi.

Iubiţi-vă ţara, o, fii români, căci ţara în care voi staţi are nume mare în cer, şi se cheamă după Scripturi Ţara strălucirii, şi nu dau cei înţelepţi din tine, o, ţara Mea de azi, nu dau să se uite bine şi să vadă bine în cuvântul Meu cel de azi şi să înţeleagă cu Mine venirea Mea cea de acum cuvânt pe vatra neamului român.

O, deşteptaţi-vă mintea şi credinţa, voi, cei înţelepţi ai neamului român, ca să vă numiţi după adevăr înţelepţi, iar altfel voi sunteţi trupeşti şi atât, iar Eu, Domnul, plâng pe vatra neamului român, plâng în cuvânt şi aştept să ia înţelepciune din cer cei înţelepţi ai acestui neam şi să înţeleagă cu ea pe Domnul, pe Mine, pe Cel ce vine şi-Şi pregăteşte ziua slavei, ziua nunţii. Amin.

Am grăit în ziua aceasta de praznic împărătesc, am grăit neamului român şi îl aştept pe el să împlinească voia lui Dumnezeu peste el, şi neam pravoslavnic să fie el pe pământ, căci am spus cu mulţi ani în urmă că tot cel ce se va îmbrăca în cămăşuţa de creştin se va numi român, şi iată ce nume mare este în cer acum numele de român, pentru lucrarea cuvântului Meu, care grăieşte din nor peste acest neam de aproape şaizeci de ani, ca să pregătească Domnul slava Sa cea mare pe acest munte de cuvânt.

Înălţime cerească să fie pământul român, căci slava cuvântului Meu străluceşte de deasupra lui şi aşează slavă peste acest pământ ales acum, la sfârşit de timp, iar Eu, Domnul, cu dulce glas mângâios Îmi las cuvântul venirii Mele peste neamul român, ca să înţeleagă el slava Mea, slava lui cea de la Dumnezeu, soarta lui între neamuri.

O, pace ţie, neam român! Peste şase zile voi fi pe vatra ta cuvânt sfânt pentru praznicul Învierii Mele, pentru duminica cea slăvită a Fiului lui Dumnezeu, Care a fost răstignit de poporul iudeu şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Vom cânta curând, curând „Hristos a înviat!“, dar Eu, Domnul, aştept acel Paşti sfânt, în care zi poporul român să fie adevărat cu viaţa lui cea de creştin, să fie neamul Meu cel pravoslavnic după faptă, iar Eu, Domnul Dumnezeul lui, să Mă bucur cu toţi cei din cer de învierea lui, de credinţa lui cea de sus împărţită lui, căci când credinţa este luată de pe pământ, nu este ca şi cea din cer coborâtă peste om. Anna şi Caiafa şi Irod şi Pilat n-au putut lua de pe pământ credinţă în Mine, dar cei din Betania şi ucenicii Mei cei doisprezece, puţinei după număr, şi toţi urmaşii lor şi ai credinţei lor apoi, au luat din cer credinţă şi dar de credinţă, şi au rămas în credinţă dacă au luat din cer. Iar Eu, Domnul, spun în ziua aceasta aşa cum am spus acum două mii de ani mulţimii care se purta după Mine pentru minunea învierii lui Lazăr, şi spun aşa: Dacă-Mi slujeşte cineva, să vină după Mine, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu, şi Tatăl Meu îl va cinsti pe el. Amin.

Şi acum pace ţie, pace ţie, neam român! Eu sunt Cel ce sunt. Stau pe vatra ta cuvânt de mângâiere şi spun popoarelor în zi de Paşti sfânt: Hristos a înviat!, iar ţie îţi spun să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată virtutea ta, căci tu ai de Dumnezeu al tău pe Dumnezeul Cel adevărat, pe Cel Care a venit din cer pe pământ şi S-a făcut Om şi S-a răstignit pentru om şi a înviat a treia zi, dar caută să stai în voile Lui pe pământ, căci El te iubeşte pentru alegerea ta. Te-a ales Tatăl pentru slava Mea acum, la sfârşit de timp, iar ocrotirea ta de la Dumnezeu este mare, căci ştiu popoarele de slava Mea din tine, de lucrarea cuvântului Meu în mijlocul tău. O, ai grijă să-L iubeşti pe Dumnezeu cu fapta, că numai cu credinţa nu poţi să-L iubeşti. Nici Eu n-am putut să Mă arăt Dumnezeu adevărat decât după ce am dovedit aceasta. Eu, Domnul, îţi dau putere să poţi cu putere sfântă, şi nu cu putere omenească să poţi să-L slujeşti pe Domnul pe pământ. Amin.

Duminica Învierii Domnului, această sărbătoare o aşez Eu acum în cartea cuvântului Meu cel de azi şi-i spun neamului Meu român: Hristos a înviat! O, nu uita cuvântul lui Dumnezeu de peste tine, neam român. Te-am învăţat mult prin acest cuvânt. Nu uita să asculţi de cuvântul Meu, că nu e pentru creştini neascultarea. Neamul creştinesc este cel ce ascultă de Dumnezeu şi de la Dumnezeu. O, scoală-te pentru rugăciune sfântă şi cere pace peste popoare, cere Domnului, iar Eu vin la strigătul tău şi aşez pacea şi bunăvoirea şi bucuria, ca şi acum două mii de ani, când M-am arătat înviat în mijlocul ucenicilor Mei înspăimântaţi şi îndureraţi şi le-am spus lor: «Pace vouă!».

O, nu uita să faci voia lui Dumnezeu, neam român! Uită-te în Scripturile părinţilor şi învaţă să faci voia Mea, căci numai cei ce învaţă, numai cei înţelepţi vor pricepe pe Domnul şi vor rămâne moştenitorii Lui şi ai împărăţiei Lui. În zi de praznic de Înviere Îmi aşez peste tine giulgiul Meu cel sfânt, iubirea Mea, şi te încălzesc la razele ei, la lumina ei, neam român. Tu eşti neamul Meu cel de la sfârşit de timp şi eşti casa Mea de venire, şi iată, vin pe vatra ta cuvânt şi te ocrotesc cu el când îl grăiesc peste tine şi te povăţuiesc cu el pentru Mine şi pentru tine şi vreau să te slăvesc cu slava Mea, căci slava ta este Dumnezeu-Cuvântul, Domnul glăsuind şi slăvindu-Se în tine cu slavă de cuvânt şi pregătindu-Şi ziua slavei.

O, nu uita, nu uita să-i iubeşti şi să-i urmezi pe cei care în mijlocul tău îţi vor şi îţi lucrează binele, şi nu uita să nu-i asculţi şi să nu-i primeşti pe cei ce de la mijloc te sapă cu limbă de miel blând ca să nu pricepi tu cât rău dau ei să-ţi lucreze şi să te supună lor şi să-ţi sugă vlaga, o, ţara Mea de azi. O, ia aminte, ia aminte la Dumnezeu, şi ia aminte, iar şi iar ia aminte la cârmaciul de peste tine, care te călăuzeşte spre înţelepciune în vreme de strâmtorare, că eşti în strâmtorare, ţara Mea, eşti aşa din pricina celor ce s-au aşezat pe scaune ca să fie ei conducători, dar ei nu văd cât rău îţi fac, căci ei nu ştiu să te iubească, nu ştiu să-şi iubească ţara şi neamul. Tu însă ia aminte la cel din frunte, la cel de la cârmă, care iată cât te veghează, şi se vede din cer cât te veghează arătându-ţi calea şi ferindu-te de cădere şi de rătăcire şi de asuprire omenească şi de minciuna celor ce te mint, o, neam român, iar Eu, Domnul, vin şi te învăţ de cine să asculţi, de la cine să iei sfat şi pe cine să urmezi, şi-ţi spun să asculţi de cuvântul celui ce stă la cârmă şi la veghe pentru tine şi pentru viaţa ta de azi şi de mâine, şi roagă-te, o, neam român, roagă-te Domnului pentru soarta ta, căci se apropie schimbarea celui de la cârmă şi de la veghe, şi vai ţie dacă nu vei asculta să ştii ce să faci! Eu dau cumva să-l păstrez la loc de cârmuire pe mai departe, că are nevoie corabia română de veghetori cu inimă mare la cârma ei, căci altfel ar fi greu de tot, fără el ar fi greu şi ai cădea sub robie, ţara Mea, că nu se găseşte minte sănătoasă şi plină de veghe şi de înţelepciune ca şi la acest fiu atât de credincios neamului român între fiii acestui neam. Noi, cei din cer, privim cu grijă sporită pentru cel ce va fi pe mai departe la cârma neamului român, ca să ţină acela la dreapta lui pe acest fiu român, atât de credincios acestui neam.

O, pace ţie, celui ce stai acum la cârma neamului român! Hristos a înviat! Roagă-te cu toată casa ta şi cu toată ţara ta, cu toţi fiii cei plini de credincioşie, că vreau să te păstrez ajutor pentru neamul român. De mila şi de iubirea Mea pentru neamul român, de aceea voiesc să te păstrez pe loc de cârmuire, că nu are cine veghea cu sănătate de veghe dintre cei ce s-au îngrămădit să stea pe scaune mari şi să se îmbogăţească de averi şi de slavă de pe spinarea celor mulţi. O, veghează, fiule, că Eu, Domnul, veghez în toată clipa soarta acestui neam. Veghează şi învaţă pe cei ce te ascultă, învaţă-i să nu trăiască lumeşte pe pământ, ci creştineşte, căci Eu sunt Dumnezeul neamului creştinesc, iar neamul român este scris neam creştin pe masa cea de sus, cea din cer. Veghează tu mersul celor ce se scoală acum la luptă împotriva slujitorilor minciunii, a celor ce se zbat să biruiască pentru ei neamul român. O, învaţă-i pe cei ce au credincioşie şi nelăcomie, învaţă-i să nu uite viaţa creştină şi arătarea ei la vedere, ca să pot Eu, Domnul, să pot să fiu cu ajutorul tot pentru acest neam acum. Învaţă-i calea pe cei buni. Eu sunt Calea. Învaţă-i să nu trăiască fără Dumnezeu, ci să semene cu Mine să-i înveţi. O, nu cu lumea, ci cu Dumnezeu să semene neamul român, că e mare în cer numele de român. Eu sunt Învăţătorul Cel de la Tatăl, iar tu să-i înveţi din partea Mea pe ei. Amin.

Mai întâi grăiesc ţie, poporul Meu, despre durerea de peste pământul şi neamul român, că Eu, Domnul, am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul lui şi dau să-Mi ocrotesc acest pământ. Omul însă cheamă mânia, îşi face rost de vină grea, iar vina atrage pedeapsa, că iată, în biserici şi pe cale e totul roşu, e pecetea lui antichrist, cel ce batjocoreşte cu lucrarea sa cerul şi pământul şi omul, căci roşul este semnul lui, roşu peste tot, precum este scris despre cel ce s-a născut roşu peste tot, despre Edom, cel ce lucrează împotriva credinţei, împotriva lui Dumnezeu.

Iar Eu, Domnul, dau de ştire neamului român să-şi cureţe şi să nu-şi îmbrace bisericile şi locuinţele cu roşu, că atrage aceasta mânia Mea asupra semnului lui antichrist, omul fărădelegii, şi asupra ascultătorilor lui, care cer mânie pe pământ prin neascultarea de Dumnezeu. Iată-i pe cei trufaşi în neamul român, au umplut ţara de culoarea cea blestemată, de roşu, iar aceştia sunt vrăjmaşi, nu sunt fii, şi sunt cei ce vor să stingă pacea, căci mintea lor este numai la ei înşişi, numai să-şi strângă slavă, şi apoi bogăţie pentru ei. O, nu sunt aceştia binefăcătorii neamului român, ci sunt ei cei ce dau să urgisească această ţară.

Să se audă în locaşurile de biserici cuvântul Meu şi să se scoată veşmântul roşu de peste tot, căci atrage mânie acest semn, atrage blestem, şi vine mânia peste tot pe unde găseşte roşu, iar Eu, Domnul, am vestit aceasta peste pământ, şi iar vestesc şi spun: Roşu este culoarea şi semnul lui antichrist, omul fărădelegii, omul care M-a îmbrăcat pe Mine acum două mii de ani în hlamidă de ocară, nu cum spun oamenii că roşu este culoarea împărătească. Da, este roşu culoarea împăraţilor, dar al celor de pe pământ, care iubesc slava deşartă şi vremelnicia şi semeţia şi neumilinţa, iar albul este culoarea Domnului, Omul suferinţei, şi culoarea sfinţilor Lui în cer şi pe pământ. Cel ce a făcut lumina este El. Când El coboară pe pământ lumina Sa şi cuvântul Său, este binecuvântare pe pământ, iar când coboară mânia Sa se face roşu pământul, se fac apele roşii, vine prăpăd şi vine suferinţă peste cei ce nu ascultă de Domnul.

O, popor român, ascultă glasul Meu de peste tine! Dacă voieşti binecuvântare şi ocrotire de la Dumnezeu, nu mai umbla să împodobeşti cu roşu pământul şi biserica şi casa ta şi trupul tău, că acest semn atrage blestemul, care biciueşte peste tot, căci răul la rău trage, precum este scris.

O, popor român, mereu ţi-am spus: trezeşte-te! Îţi spun şi azi prin firul acestui cuvânt izvorât din gura Mea pe vatra ta: trezeşte-te odată, neam român! Iată, ai supărat pe Dumnezeu şi ai atras mânie peste pământul tău, şi au ieşit apele din matca lor şi ţi-au stricat strânsura şi te-au lăsat sărac, şi au venit şi apele de sus şi s-au unit cu cele de jos şi te-au îndurerat, iar Eu, Domnul, dau să ocrotesc pământul şi neamul român, că are peste el binecuvântarea Mea pământul român, şi este el taina lui Dumnezeu, şi de aceea gura Mea izvorăşte cuvânt peste acest pământ.

O, ascultă de Dumnezeu, neam român! Ia pildă de la facerea lui Dumnezeu şi vezi cum ascultă ea şi toate ale ei de Făcătorul ei şi de legile puse peste ea. Priveşte cerul şi pământul, pe care Domnul le-a făcut cu cuvântul şi a aşezat peste ele veacurile şi le-a pus între vecie şi între sfârşitul veacurilor, după care iarăşi este vecia. A făcut Domnul cerul şi pământul, iar pământul este slujit de toată facerea, care se învârteşte în jurul lui pentru vremi, slăvind şi lăudând pe Domnul ei, căci zice prin Duhul proorocul David: «Lăudaţi-L pe Domnul îngeri şi oştirile puterilor Domnului, şi lăudaţi-L pe El soare şi lună, stelele toate şi lumina, cerurile cerurilor, şi voi, ape de mai presus de ceruri, căci El a zis şi s-au făcut şi le-a statornicit în veacul veacului, pravilă punându-le, şi nu vor trece peste ea. Toate laudă pe Domnul: chiţii şi toate cele vii din adâncuri, focul şi grindina, zăpada şi negura, duhul viforului, care îndeplineşte porunca Lui, munţii şi dealurile, copacii cu rod şi toţi cedrii, fiare sălbatice şi toate dobitoacele, târâtoarele şi păsările înaripate, iar voi, popoarelor câte sunteţi şi împăraţi ai pământului, principi şi judecători ai lumii, tineri şi fete, bătrâni şi copii, o, pricepeţi din acestea toate măreţia Domnului, Care covârşeşte cerul şi pământul, şi lăudaţi pe Domnul, Care-Şi înalţă cornul şi-l dă poporului Său să laude pe Domnul, pe Cel ce Se îndură de poporul Său şi-i încununează pe cei smeriţi cu biruinţa Sa, iar în gura şi în mâna lor sabia cea cu două tăişuri ca să se răzbune pe păgâni şi să lege în obezi pe împăraţi, şi pe mai-mari în cătuşe de fier», precum este scris, «şi să îndeplinească Domnul cu ei hotărâre scrisă». Amin.

O, luaţi pildă, fii români de la toate câte ascultă de Domnul şi Îl preamăresc pe El, precum este scris. Toată facerea Domnului slujeşte pământului, căci pe pământ a aşezat Domnul viaţa tuturor vieţuitoarelor făcute la cuvântul Său, şi apoi viaţa omului făcut de mâna lui Dumnezeu pe pământ, nu pe lună, nu pe stele, nu pe alte faceri aşezate de Domnul pe bolta cerului, o, nu, neam român, şi iată, toată facerea slujeşte pământului şi omului şi tuturor vieţuitoarelor, dar toate laudă pe Domnul şi-I cer Lui ca să primească. Numai omul, o, numai omul nu mai iubeşte, nu mai slujeşte pe Domnul, că s-a îngâmfat omul şi slujeşte păcatului, bietul de el. Pământul e întocmit de Domnul, şi toate cele care se învârt în jurul lui slujesc lui, dar omul pe pământ nu vrea, nu mai vrea omul cu Dumnezeu, el nu mai ştie cum trebuie să-I slujească lui Dumnezeu, chiar dacă vede toată facerea slujind Făcătorului ei şi ascultând de El.

O, fii credincioşi Domnului în neamul român, veţi vedea între voi căderea cea mare a celor trufaşi, care-şi cumpără slavă pentru ei înşişi. Veţi vedea aceasta, căci dreptatea nu-i scapă de sub ea pe cei trufaşi, că vai de cel ce se bizuie pe om, şi cu atât mai mult pe sine, vai!

Voi, cei credincioşi Domnului în neamul român, sculaţi-vă, treziţi-vă şi fiţi un duh cu poporul cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, că Eu aşez acum pe cei ce-Mi primesc cuvântul spre împărţirea lui peste voi, îi aşez la rugăciune cu mare stăruinţă de şapte ori pe zi pentru salvarea neamului român de sub apăsătorii lui, care au pus mâna pe scaunele de sus ca să stea pe ele şi să îngenuncheze sub ei neamul român. O, e trist cerul, şi s-au pornit stihiile să răspundă fărădelegii celor trufaşi, şi apoi nepăsării în care stau mulţi în neamul român, ca să-i trezească pe ei cu zgomot şi să-i zbuciume pentru trezire.

O, neam român, nu te juca cu soarta ta cea de azi şi cea de mâine şi cea de apoi, după ce Domnul va împărăţi peste tot! O, nu te juca, popor român! Eu, Domnul, te îndemn aceasta. Aruncă semnul cel cu roşu de pe vatra ta, ca să nu mai tragă la tine prăpădul, iar dacă nu poţi să crezi ce-ţi spun, fă ascultare de cuvântul cu care te povăţuiesc acum şi vei vedea adevărul cuvântului Meu, vei vedea pe vrăjmaşii dinăuntru şi din afară căzând cu zgomot ca să nu-ţi facă rău, ca să nu te tragă la pierzare când tu nu veghezi. Iar dacă nu vei asculta, Eu, Domnul, voi lucra cu pasul Meu şi cu oştirile cereşti de sfinţi ai acestui neam şi voi curăţi de minciună şi de omul fărădelegii vatra neamului român, pe care voiesc să pregătesc vreme de serbare cerească, de minune nemaiauzită până acum, şi vine aceasta pe vatra neamului român, căci Tatăl aici M-a trimis să vin, şi aici am aşezat izvorul cuvântului Meu, care curge acum, la sfârşit, peste pământ pentru înviere şi pentru viaţă, izvorul vieţii peste oameni.

Iar neamurilor toate de pe pământ, Eu, Domnul, le spun: Pace vouă! Şi voi lucra peste ele după cuvântul Meu. Amin.

O, ţara Mea cea de azi, te-am petrecut cu ochii, Eu şi sfinţii Mei te-am petrecut cu privirea în duminica ce a trecut, când ai fost aşezată la tragerea la sorţi pentru cei care să-ţi poarte numele şi lucrul tău pe pământ, iar în mijlocul tău am văzut împărţire în cete, şi pentru fiecare ceată se răspundea sau nu, mai mult sau mai puţin răspuns. A trecut ziua tragerii la sorţi şi iarăşi Eu, Domnul, te petrec cu privirea dimpreună cu toate oştirile cereşti. O, cum să fac, cum să mai fac cu tine ca să te fac să înţelegi că-ţi trebuie ascultare, ţara Mea? Numai duhul ascultării de cel de peste tine, numai aceasta te poate pe tine împrospăta acum. O, cum să fac să crezi că tu eşti ţara Mea cea de azi ca să Mă primeşti şi ca să Mă asculţi? Neprimirea ta când Eu bat şi iar bat Mă face să suspin, iar în jurul tău dă să se aţâţe foc şi duşmănie asupra ta, şi iată, le grăiesc celor ce cred ei că te pot ocroti şi îndruma, celor ce dau să pună acum soarta ta la cale, şi le spun lor aşa:

Voi, cei ce vă daţi acum a fi dumnezei ca să vă adunaţi şi să puneţi voi la cale soarta neamului român, ascultaţi glasul Meu, glasul Domnului peste voi. Nu Mă încurc că veţi da la spate grăirea Mea cu voi sau că nici nu daţi să auziţi când Eu bat la uşă ca să vă grăiesc. Eu însă grăiesc vouă, şi rămâne scris cuvântul grăirii Mele cu voi, căci sunt Dumnezeul neamului român şi vă spun aşa: Nu oricine este pe plăcerea Mea între cei ce dau ei să pună la cale soarta cea de pe pământ a popoarelor. Toate stăpânirile sunt puse de Dumnezeu, şi nu de oameni, toate, şi cele bune, şi cele rele, după cum este partea cea meritată de cei de pe pământ, care fac sau nu fac voia lui Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu. O, am aşezat în zilele voastre un om plăcut Mie cu inima din el şi cu fapta lui la cârma neamului român, că multă iubire şi multă umilinţă şi mult duh de veghe am găsit în el, şi mai ales putere sfântă, pusă de Mine în el, pregătită ea încă de pe când el era în pântece ca să se nască apoi şi ca să-l am acum în mijlocul acestui neam, când vremea se arată grea şi iarăşi grea. Am grăit neamului român despre această binecuvântare de peste el, prin voia Mea aşezată în acest fiu, care este încă la cârma acestui neam. Vă spun vouă, celor ce vreţi acum să smulgeţi din mâna Mea hotărârea pentru voi şi pentru neam şi să lucraţi de la voi, vă spun vouă că nu Mă bizuiesc pe voi atât de mult cât pe el. Voi vă iubiţi pe voi înşivă, şi încă mult, iar el nu tot aşa lucrează, şi se tot zbate în fel şi chip să aibă grijă mare şi pază mare pentru soarta neamului român şi a toate popoarele de pe pământ. Voi căutaţi să faceţi voi, să ştiţi voi, să puteţi voi, iar el nu tot aşa face, căci el este umbrit de sus şi aşteaptă de sus şi strigă la Dumnezeu pentru ştiinţa lui şi pentru lucrarea lui cea plină de iubire pentru acest neam şi pentru tot neamul omenesc de pe pământ. Ochii lui stau de veghe pentru neam, pentru ieri, pentru azi şi pentru mâine şi am în el darul Meu aşezat. O, nu tot aşa este cu voi, nu tot aşa aveţi voi de la Domnul, căci Eu Mă uit la lepădarea de sine a omului şi la duhul iubitor de oameni, care este sau nu în fiecare.

Iată, sunt nemulţumit de la voi. Puteam să vă ridic sorţul cel de partea voastră acum, dar n-am putut din pricina semeţiei din voi şi a răcelii dintre voi şi cel ce stă la cârmă acum, o, fiilor despărţiţi unii de alţii aşa cum nu este plăcut la cer! În zi de praznic de înălţare a Mea la cer vin la voi şi grăiesc cu voi şi vă spun: Nu vă voi da izbândă nici acum, nici mai târziu cu voia voastră peste neamul român, ba vă voi ruşina şi mai mult dacă nu vă veţi umili ca să vă vedeţi neputinţa înaintea Mea şi a neamului român. Nu uitaţi că Eu, Domnul, am spus că nu pot să nu stau împotriva celor mândri şi că nu pot să nu fiu de partea celor smeriţi cu duhul ca să-i înalţ Eu şi să le dau har pentru smerenia lor înaintea Mea.

Iată, sunteţi nedrepţi cu judecata minţii. Nu ştiţi să iubiţi, nu ştiţi să fiţi făcători de pace, chiar dacă voi credeţi că ştiţi. Vă îndemn să vă uitaţi în căsuţa albinelor când se pierde pacea dintre ele. Se strâng sub duhul înţelepciunii şi se trag în lături cele înţelepte şi-şi fac alt cuib, iar cele rămase în căsuţă rămân buimăcite şi-şi fac ele altă soartă.

O, sunteţi nedrepţi, şi vă vorbesc acum pe limba voastră ca să ne putem înţelege. O, spune tu, cel trufaş acum pe poziţia ta, pe care ţi-o înfăşori din părţi ca să ţi-o ocroteşti cu cei de partea ta, spune tu dacă judeci drept despre cei ce a fost să plece din cuib din pricina trufiei tale. Tu ai ceată mai bătrână de ani şi mai mare la număr şi mai întărită în timp, şi ai numărul doar încă o dată mai mare decât numărul cel luat în ziua tragerii la sorţi de mânuţa de fii plecaţi din ograda ta, şi care au ascultare de cel mai mare dintre voi, pus de Mine cârmaci pentru neamul român. O, nu-i frumos, nu-i drept cum socoteşti, dispreţuind pe cei mici la număr, care s-au tras să rămână sub duhul ascultării. O, nu-i frumos cum socoteşti, şi-ţi spun Eu, Domnul, că tu eşti cel ce ai pierdut, nu cei puţini de tot faţă de numărul cel mare din ograda ta şi faţă de timpul tău în ani. Iată, câştigătorul este numai cel ce ziceţi voi că a căpătat puţin, iar voi sunteţi cei ce aţi pierdut mult, din pricina semeţiei din voi. O, aveţi grijă de voi şi de cei ce sunt ai voştri. Aveţi grijă, Eu, Domnul vă spun, că văd cum pe deasupra încearcă uliul să vă fure păsări din cuib şi să vă umilească viaţa din pricina neumilinţei din voi. De aceea ascultaţi cuvântul Meu de peste voi: Nu este binecuvântat de la Mine să vă ridicaţi voi şi să faceţi voi, după ce aţi căzut. Este nevoie de cineva curat faţă de păcatele pe care le aveţi asupra neamului român şi asupra dreptăţii lucrurilor. Nu tot cei vinovaţi pot să îndrepte pe cele dărâmate, ci să se lase ei îndreptaţi şi călăuziţi, iar altfel de veţi face, Eu, Domnul, nu voi binevoi pentru voi, aşa cum n-am binevoit nici cu cei ce s-au unit împotriva cârmaciului pus de mâna Mea de veghe peste neamul român între Mine şi neam, între neam şi popoare. O, voi nu aveţi înţelepciunea lui, că nu v-am dat cât lui. Eu dau celui sus pus de Mine mai multă înţelepciune şi vedere, iar celor de sub el mai puţin le dau, şi trebuie ca ei să asculte. O, nu lucraţi singuri! Nu lucraţi fără el, că Eu, Domnul, voiesc să-l păstrez pe el între voi ca să nu piară pacea, ca să nu poată vrăjmaşii, măi fiilor. O, fiţi înţelepţi, Eu, Domnul, vă rog aceasta. Aţi greşit că v-aţi răzvrătit şi că v-aţi ridicat asupra celui cu veghea cea bună pentru ţară şi care şi-a pus peste tot obrazul şi cuvântul pentru ţară, şi toate popoarele aşteaptă girul lui pentru cel ce va urma lui.

O, aţi greşit de dragul semeţiei din voi, fiecare cum v-a dus mintea, şi iată câtă durere aţi adus peste ţară şi câtă ruşine, căci celălalt care a căzut greu acum, s-a dus şi s-a unit cu vrăjmaşul cel roşu, pentru a doua oară s-a dus la cei de la mijloc îmbrăcaţi în roşu, care atrage blestem peste ţară. Iată-l cât se semeţeşte încă, şi Mă uit cu lacrimi de bucurie şi de nădejde la cei care au lucrare ca de îngeri şi care vă cheamă când şi când la întrebare în faţa ţării, iar aceştia veghează pentru ţară mai mult ca voi şi dau să vă trezească după inima fiilor ţării, iar voi sunteţi încă semeţi. Îi iubesc mult pe cei ce vă aşează pe voi faţă în faţă cu ţara şi îi văd mai veghetori ca voi, mai cu frică, mai cu grijă, mai cu nesomn pentru soarta ţării, mai drepţi pentru adevărul a toate.

O, nu-i dispreţuiţi pe cei despre care voi ziceţi că au luat puţin număr în ziua tragerii la sorţi. Eu, Domnul, vă spun că au luat cel mai mult, după cât sunt de puţini şi ca număr şi ca timp. Luaţi şi socotiţi. Adunaţi tot numărul la un loc, pe voi şi pe ei, şi împărţiţi apoi după număr şi veţi învăţa dreptatea lucrurilor şi nu-i veţi mai dispreţui pe cei ce au ales să rămână sub matcă şi să crească sub lucrarea ei, sub duhul ascultării, o, fiilor care încă vă clătinaţi căutând să vă cârpiţi hăinuţa cu luatul de colo şi de colo, aşa cum nu-I place lui Dumnezeu, dar nu uitaţi că nu se poate petec nou la haină veche sau vin nou în burdufuri vechi, că se rupe hăinuţa când trage de ea petecul cel nou care intră la apă apoi, şi se sparge burduful vechi când creşte în el vinul cel nou. O, aplecaţi-vă, dacă tot vă socotiţi că vă iubiţi ţara. O aşa iubire nu lucrează ca voi. Ea are ca lucrare înţelepciunea care rămâne, nu cu ghicitul, nu cu încercatul lucrează ea.

Eu, Domnul, am stat de vorbă cu voi de la gura izvorului Meu din mijlocul neamului român. Un picuţ, şi împlinesc şaizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român, aici, din locul de unde Îmi izvorăsc cuvântul peste acest neam şi peste popoare, şi spun acum vouă, şi spun şi peste popoare:

O, pace vouă, fii români! Iubiţi pacea Mea şi aplecaţi-vă sub înţelepciunea Mea şi întrebaţi pe Domnul pentru soarta ţării voastre, care este ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp. Amin.

Iar popoarelor de pe pământ le spun şi lor:

Pace vouă, popoarelor de pe pământ, şi mai ales celor din jurul poporului şi pământului român! Eu, Domnul, presar peste voi vorbire cu pace. Iubiţi pacea şi despărţiţi-vă de duhul urii, al geloziei, al lăcomiei şi fiţi cuminţi, cuminţi, ca să vă dau din Duhul Meu, din mila Mea să vă dau. Amin.

O, pace ţie, pace şi ţie, popor al cuvântului Meu! Am grăit celor ce se cred mari şi drepţi în mijlocul neamului român. Privesc peste lucrul lor şi Mă prinde suspinul, şi voi grăi de acum cu ei, ca nu cumva să facă ei răul pe care nu bănuiesc că-l pot face acestui neam, bătut de încercări, că iată, pentru netrezire la glasul Meu de peste el a primit încercare şi ape mari au brăzdat vatra română, din pricina celor mari şi neplăcuţi lui Dumnezeu din mijlocul acestui neam, căci voia cea fără Dumnezeu e pândită de necazuri.

O, neam român, am grijă de tine din acest loc. Am lucrare pentru tine în mijlocul tău ca să te salvez de la despărţirea ta de Dumnezeu, pe Care trebuie să-L faci adevărat cu tine pe cale, că iată, poporul cuvântului Meu din mijlocul tău Mă are în trăirea lui, în fapta lui, în iubirea lui. Lucrându-Mi Mie, aşa petrece acest popor. O, când vei fi şi tu în lucru cu Mine, fiu român?

Sunt în mijlocul tău, neam român şi lucrez mântuire ţie şi neamurilor toate prin lucrarea Mea cea din mijlocul tău. O, trezeşte-te şi lasă-te trezit, lasă-te spre iubire, căci Eu sunt Iubirea, iar iubirea ta ar fi să fie voia Mea. Oare vrei tu aceasta? O, dacă nu vrei, iată câte dureri vin peste tine! Când te văd că tragi cu bucurii lumeşti şi vremelnice, neam român, las durerea să vină şi să te trezească şi să te pună la veghe. O, numai cu Domnul lângă tine şi cu tine, numai aşa poate să-ţi fie ţie bine, iar altfel, iată, suferi. O, Eu te aştept să fii tu voia Mea. Eu, Domnul, te aştept, neam român. Te strig prin cuvântul gurii Mele şi te aştept la masa Mea, la petrecere cerească te aştept, şi te aşteaptă străbunii tăi cei sfinţi şi se roagă ei înaintea Mea pentru soarta ta cea de la Dumnezeu, că tu eşti ţara Mea de venire acum, eşti calea întoarcerii Domnului după două mii de ani iarăşi de la Tatăl după om. Amin.

O, neam român, grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu. Mama Mea Fecioara este acoperământul tău şi ocrotire mare ţie, după cum voia Tatălui a fost. Grăiesc cu mama Mea pe vatra ta în zi de praznic de naştere a ei pe pământ, dar grăiesc cu tine în această zi.

Naştere din nou, naştere de sus îţi hărăzeşte Dumnezeu ţie. Tu nu poţi, dar poate Domnul să aşeze peste tine voia Sa, că îţi trebuie acum trezire mare, o, ţara Mea de azi. Eu, Domnul, voi lucra peste tine şi te voi conduce voia Mea s-o faci, chiar dacă auzi, chiar dacă nu auzi sau nu crezi cuvântul Meu de peste tine. Eu am lucrarea Tatălui s-o desăvârşesc în mijlocul tău şi peste tine în zilele acestea, iar tu eşti acum la răscruce, eşti pândită de duhul şi de lucrarea fărădelegii celor fără de milă de Mine şi de tine, a celor ce dau să răstoarne voia Mea pentru voia lor şi să strige apoi că ei sunt cei mai mari peste toţi.

O, tu trebuie să ieşi de sub această apăsare, ţara Mea română, şi-ţi trebuie veghe din cer în mijlocul tău, şi iată-Mă cuvânt în tine. Pază cerească înăuntrul tău şi de jur-împrejur aşează cerul acum pentru tine. Mama Mea Fecioara merge de jur-împrejur pe hotarele tale şi pecetluieşte cu semnul ei peste tot. Ea vede şi ştie lucrarea Mea cea multă pe vatra ta, căci cei de sus văd totul, văd mereu, şi are mama Mea Fecioara lucrarea pazei ei peste această ţară, ţara venirii Fiului ei cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp.

O, avem acum de răsturnat voia omului cel trufaş şi a toate slugile lui, mamă. Lucrare amănunţită trebuie să lucrăm, căci omul cel potrivnic cerului pe pământ, dă să lucreze acum chiar şi prin biserică păcăleala pe care o are el în sânge pentru propăşirea lui pe scaun înalt, şi duhul minciunii este lucrarea lui, mamă, dar Noi, împreună cu poporul cuvântului Meu stăm cu veghe şi cu rugăciune înaintea Tatălui cerurilor ca să biruiască Domnul şi nu omul acest timp greu, că vreme de încercare este acum peste neamul român, mamă.

Dăm de veste şi de poruncă îngerilor în cete-cete cu lucrarea lor să vegheze peste tot pentru împlinirea voii Domnului pe vatra neamului român, că vine ziua tragerii la sorţi pentru scaunul de sus al cârmuirii pe mai departe a acestui neam. O, nu e de joacă pentru această alegere şi trebuie să aleagă Domnul, trebuie căutat în inimi, căci trebuie o inimă cu iubire în ea şi cu dreptate şi cu milă şi cu veghe în ea pentru soarta acestui neam, iar cine caută numai mărirea lui între cei ce s-au ridicat pentru acest sorţ, aceia să se depărteze şi să fie îndepărtaţi de îngerii Mei, căci Eu, Domnul, hotărăsc aceasta ce spun.

Hai, mamă, hai cu glasul tău acum peste neamul român, că tu eşti de-a dreapta Mea şi este scris despre Mine şi despre tine: «Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale şi fiice de împărat Te slujesc, şi stă împărăteasa de-a dreapta Ta cu haine prea înfrumuseţate, că ai dorit frumuseţea ei, şi toată slava ei este înăuntrul ei». Amin.

— O, slava mea este înăuntrul meu, şi Tu eşti tot lăuntrul meu, Fiule Doamne. Tu eşti toată fiinţa mea, şi m-am făcut Ţie aşternut şi cale de venire a Ta la oameni, şi până să Te fi sălăşluit Tu între oameni Te-ai sălăşluit în mine cu toată fiinţa Ta dumnezeiască, o, Doamne, şi mi-ai fost Fiu şi Domn mi-ai fost, şi mare este slava Ta în toată vremea, Fiule scump al meu.

E vremea să spun că Tu m-ai aşezat de mare ocrotire peste pământul şi neamul român, peste ţara venirii Tale acum pe pământ, Fiule Doamne. Nori de sfinţi şi de îngeri se poartă cu mine înăuntru şi de jur-împrejurul pământului român, că aici Îţi ai aşezată lucrarea Ta de biruinţă asupra diavolului şi asupra lui antichrist, Tu şi poporul cuvântului Tău, popor din români, Doamne. Stau în mijlocul lui cu duhul rugăciunii pentru ţară, căci ţara noastră acum este România, şi în ea suntem şi lucrăm şi împlinim biruinţa cea mare împotriva stăpânitorului acestui veac: duhul lumii.

Cu mare şi sfântă rugăciune trebuie, Doamne, să veghem acum între Tatăl şi poporul român, că e la mare răscruce acest neam şi sunt mulţi vrăjmaşii şi îşi ascund faţa pe dinăuntru, dar hidoşenia duhului lor iese deasupra şi le vădeşte pe cele dinăuntru ale lor, căci n-au cuvinte mari vrăjmaşii, dar au duhul trufiei, din care ei sug şi-şi hrănesc hidoşenia şi se fac respingători prin ea mereu, mereu. O, iată, Doamne, ce fac aceştia: adună oameni de peste tot, îi iau de la spate prin cei slugarnici şi se arată cu ei de partea lor, dar nu sunt de partea lor cei traşi cu forţa să vină să se arate cu ei. O, cel împins pe scaunul de sus este stăpânit de cei slugarnici la vedere, de cei ce vor cu orice preţ puterea toată peste neamul român, dar această fărădelege a lor pune degetul pe ei şi sunt daţi de gol aceştia de înseşi fărădelegile lor, o, Doamne, şi sunt ei vrăjmaşii neamului român. Stau la veghe şi văd peste tot lucrarea lor vrăjmaşă, dar odată cu ei lucrează cerul de sfinţi şi de îngeri, iar eu cu mână de mamă mângâi pământul român şi am lucrarea de pază sfântă peste el, Fiule Doamne, şi-i spun neamului de pe el, îi spun aşa:

O, neam român, veghează şi te scoală la veghe sfântă, căci cei din cer sunt la veghe mare peste tine acum, în vreme de cumpănă peste tine. Duhul Sfânt te va umbri şi puterea Celui Preaînalt te va călăuzi ca să faci tu voia Lui acum, spre salvarea ta cea de azi şi cea de mâine, căci împărăţia lui roşu dă să te cuprindă şi-şi flutură steagurile roşii deasupra capului tău, dar tu nu uita din ce strâmtorare te-a scos Domnul, o, nu uita, ca nu cumva să te laşi înşelată, ţară a Fiului meu Iisus Hristos, ţară a Domnului acum, la sfârşit de timp. Iată, roşul este vrăjmaş, după cum ţi-a spus ţie Domnul şi ţi-a spus să nu iubeşti, să nu porţi culoarea cea roşie, că la roşu trage blestemul, trage vrăjmaşul tău.

Vai de locaşurile de biserici care sunt îmbrăcate în roşu, că iată-le cum sunt, şi cine trage la ele! Haina Domnului este albă, este sfântă, este curată, iar hlamida roşie este haina vrăjmaşului Domnului, şi cu ea a fost Fiul meu Hristos batjocorit de mai-marii vremii. Dar tu îmbracă-te în alb, popor român, şi fii veghetor ziua şi noaptea pentru cămăşuţa ta, că iată, ţi-a furat omul roşu semnul poporului tău, cămăşuţa românească, şi aşa ştie să te păcălească hoţul cel roşu, dar el este hoţul, nu este fratele tău, o, nu.

Vin cu cuvântul veghii şi-ţi spun minciuna sub care se piteşte omul roşu peste tot ca să-ţi calce sub picioare mărirea ta cea din străbuni, neam român, şi sufletul, pe care ţi-l strânge în căngi pentru slava lui, o, popor ales de Domnul la sfârşit de timp, dar scoală-te cu sfinţii la rugăciune pentru soarta ta, că ai străbuni sfinţi care stau de veghe la hotare şi sunt vii la veghe, şi nu sunt morţi străbunii tăi cei sfinţi, ci lângă tine sunt şi cu tine sunt, şi văd ei toată fărădelegea care te strânge sub ea, şi nu te lasă străbunii tăi să mori, dar scoală-te ca să nu mori, o, neam român.

E ziua mea de serbare această zi de praznic sfânt. Heruvimi şi serafimi împânzesc peste tot văzduhul tău şi te veghează, ţară română. Iar Ţie, Fiule Iisus Hristos, Fiul meu iubit, Îţi doresc biruinţă pentru acest neam şi împărăţie a Ta să faci din el, voia Ta să faci cu el, şi tot aşa şi el, o, Doamne. Eu stau de veghe înăuntru şi la hotare, iar cuvântul Tău să poată acum peste toată fărădelegea, că e vremea Ta, Fiule Doamne, e vreme să lucreze Domnul, precum este scris. Amin.

— Slava Mea şi a ta stă pe vatra neamului român şi cuvintează cuvânt, mamă. Slavă iubirii tale pentru neamul, român, neamul Meu şi al tău în zilele acestea, mamă! Suntem purtaţi de nor de heruvimi şi de serafimi şi de poporul cuvân tului Meu, mamă, şi grăim peste pământ cuvânt. Îngerii şi sfinţii sunt în lucrare cu Noi pentru soarta neamului român, în mijlocul căruia Ne avem aşezată lucrarea slavei Domnului, masa cuvântului lui Dumnezeu pe pământ, mamă.

O, neam român, auzi tu glasul Domnului? O, auzi-l, şi te aşează sub ocrotirea lui, că dă război cu tine duhul cel vrăjmaş, duhul cel de la început, care s-a răzvrătit. O, pace ţie, neam român! Eu, Domnul, voiesc să te despart de vrăjmaşii care mişună pe lângă tine, şi voiesc să-ţi aduc pacea şi duhul mângâierii. Eu, Domnul, lucrez să te păzesc de toţi vrăjmaşii care dau să se încerce cu tine şi nu vor să ştie că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Domnul puterilor, Domnul Cel tare în război.

O, pace vouă, popoarelor! Pace, şi nu război să voiţi! Băgaţi sabia în teacă şi fiţi cuminţi, căci Eu, Domnul, am început să împărăţesc pe pământ şi sunt Cel nebiruit ca şi acum două mii de ani când M-am ridicat arătându-Mă biruitor înaintea celor ce au gândit că M-au doborât, dar nu, Eu M-am sculat, şi a fost judecat atunci stăpânitorul acestui veac, antichrist, şi iarăşi este judecat şi biruit, căci Eu, Domnul, împărăţesc, şi Mi-am scris şi-Mi scriu cuvântul peste pământ, şi drept este cuvântul Meu, precum este scris. Amin.

O, pace vouă, popoarelor! Eu sunt Cel ce sunt. Cine scoate sabia va pieri în sabia lui. Cine ridică năframa albă va fi scris ca fiu al păcii. Pace şi dragoste este împărăţia Mea pe pământ, iar războiul sau dragostea desfrânată nu este cu Domnul şi cu ai Săi, ci este lucrarea duhului lumii, lucrarea vrăjmaşă, împotriva căreia Eu, Domnul, biruiesc.

Pace ţie, neam român în mijlocul popoarelor de pe pământ! O, pace ţie, ca să ia de la tine popoarele! Eu sunt cuvânt în mijlocul tău, şi din tine peste popoare şi peste văzduh, pe unde Mă port cu sfinţii Mei în cete-cete şi veghez.

Eu, Domnul, sunt purtat în văzduh de nori de heruvimi, iar pe pământ sunt purtat de poporul cuvântului Meu, pe care l-am ridicat să stea înaintea Mea şi i-am dat cuvânt de rugăciune să ridice către Mine pentru ţara română acum, iar din mijlocul lui merge cuvântul Meu peste pământ şi peste popoare, merge pe vânt şi străbate văzduhul din margini în margini şi strigă aşa:

Cei ce vă răzvrătiţi între popoare, pace vouă vă spune vouă Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vă spun aceasta.

Sunt Dumnezeu Fiul şi am nume minunat acum, la sfârşit de timp. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu şi-Mi scriu carte pe pământul român sub acest nume. Cu numele Meu cel nou vin iarăşi de la Tatăl pe pământ şi Mă fac cuvânt, şi apoi îl împlinesc pe el. Amin, amin, amin.

Grăiesc cuvântul ceresc în ziua aceasta pe vatra neamului român. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu şi grăiesc Eu acum cu neamul român. Mă sui pe munte şi aşez scris în carte cuvântul Meu şi îl pun pe norii slavei ca să fie el lăsat peste fiii acestui neam, care are de tras la sorţi acum soarta pe care şi-o alege pe mai departe, că vine ziua sorţului pentru cine va sta pe mai departe pe scaunul de sus al cârmuirii, şi e ceaţă mare şi groasă şi nu se vede bine şi nu se ştie bine şi nu veghează bine fiii acestui neam şi n-au trezire bună şi nu ştiu de cine să asculte, n-are cine să-i trezească şi să facă ei ochii mari, şi să fie cu ochii în şapte părţi ca să nu-şi iscălească ei soartă grea, ca să nu se lase înşelaţi de oamenii minciunii, care-şi ascund planurile lor păcătoase şi dau acum să-şi cumpere cu bani statul lor pe scaunul de sus, slava lor, şi vai cerului şi pământului român dacă fiii acestui neam nu se vor deştepta cum se cuvine şi nu se vor lăsa călăuziţi din cer acum, când nu se vede bine ca să ştie ei cum să-şi croiască soarta!

Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt Cuvântul Cel de la începutul facerii lumii şi toate s-au făcut la cuvântul Meu şi s-au arătat. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Iisus Hristos este numele Meu şi-ţi grăiesc în ziua aceasta, neam român. O, deschide Domnului tău, deschide celor de sus, că stau în văzduh pe nori de slavă cu sfinţii români, cu mijlocitorii acestui neam înaintea Mea, cu cei care au acum mare lucru de veghe, că vreme de cumpănă este acum peste neamul român. Dau să lucrez cereşte, dau să biruiesc duhul minciunii şi pe omul minciunii, care vrea scaunul cel de sus. Pământ român este vatra Mea de venire cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp, şi sunt aici mereu în cuvânt cu sfinţii Mei, cu sfatul cerului.

O, fii români, lăsaţi-vă cuprinşi de duhul cel din cer. Umiliţi-vă, ca să vă poată Domnul călăuzi şi ocroti, că voiesc să las insuflare cerească peste voi şi să ştiţi prin ea cum să răspundeţi pentru soarta voastră, căci totul este încâlcit, totul este în ceaţă şi nu se vede limpede ca să ştiţi voi cum să vă alegeţi soarta. A avut grijă omul fărădelegii şi al minciunii şi a vegheat cu toţi slujbaşii fărădelegii ca să bage în ceaţă adevărul lucrurilor şi să stea la pândă să încurce planul cel veghetor pentru neamul acesta în vreme de cumpănă. O, cât de departe este de Dumnezeu omul! O, cât de ascuns lucrează omul cel trufaş, care dă să înşele pe cei mulţi că el este bunul cel pentru ei! Eu, Domnul, stau de veghe cu cei din cer şi Mă împart peste tot şi văd lucrarea cea ascunsă a celor ce lucrează în ascuns, şi pe care Eu, Domnul, rând pe rând îi scot deasupra şi îi arăt cu lucrarea lor cea rea cu care sug sângele acestui neam. Merg din loc în loc oamenii minciunii şi ucenicii lor şi nu spun adevărul şi cheltuie bani şi timp ca să strecoare minciuna lor peste tot. O, câtă nelegiuire! Să crezi, neam român, aceasta ce-ţi spune Domnul, că vin din cer la tine şi-ţi spun că eşti în primejdie şi dau să te scol la veghe şi să asculţi aşa.

O, sfinţi ai cerului român, cum să facem să iasă bine şi nu rău? Cum să facem să nu cadă ţara română sub robia celor mincinoşi, care-şi ascund faţa? E sărbătoare de sfinţi români în ziua aceasta. E serbată cereşte şi e cântată în cer şi pe pământ cuvioasa Parascheva, veghetoare sfântă pe pământul Moldovei peste neamul român. E zi de veghe prin cuvânt între sfinţii cerului român în această zi, iar sfânta cea sărbătorită azi este ea purtătoare de cuvânt dintre sfinţii români. Binecuvântată să fie grăirea sfinţilor Mei şi intrarea lor în cartea Mea cea de azi, cartea cuvântului lui Dumnezeu. Amin.

— La cuvântul Tău de binecuvântare peste noi, peste sfinţii cerului român, Te binecuvântăm şi Te slăvim noi pe Tine tot cu cuvântul, Doamne slăvit. O, mare şi minunat eşti întru sfinţii Tăi şi mare-Ţi este slava Ta cu ei, că dacă ea s-ar arăta n-ar mai fi nimeni pe pământ să nu Te ştie de Stăpân peste tot şi peste toate şi n-ar mai da omul să caute spre mărirea lui, pieritoare ca şi omul, şi s-ar teme de Dumnezeu omul, mulţumit sau nemulţumit de aceasta. Temerea de Dumnezeu, Doamne, este în fiecare om, şi mai ales în cel care dă să scape de Tine ca Tu să nu fii şi să fie doar el, dar el de teamă face aceasta şi nu de altceva, şi iată, slava pe care şi-o caută omul îi aduce lui teamă şi nu slavă.

O, iată câtă negură peste neamul român acum, o, Doamne! O, arată-Ţi slava, Bunule Stăpân! O, lucrează, Doamne, că oamenii au stricat tot, tot, şi este în primejdie acest neam! Caută cumva să răstorni planurile celor ce vor cu minciuna lor să cotropească şi să stăpânească pe mai departe peste neamul român! O, ridică ceaţa, Doamne, ca să vadă fiii români lucrarea cea vrăjmaşă lor din partea celor ce dau să stăpânească peste ei cu dispreţ! Vor sau nu fiii neamului român, trezeşte-i, Doamne, şi fă-i să vadă, dar arată-le să vadă, o, Doamne! În ziua mea de serbare între sfinţi eu Te rog să Te ridici cu lucrare multă şi să îndemni la lucrul veghii pe toţi înţelepţii acestui neam şi să le spună ei la toţi românii primejdia care paşte această ţară şi să fie oprită primejdia ca să nu bată vântul ei peste acest neam.

O, scapă neamul român de cădere, scapă-l, Doamne! Noi, sfinţii cerului român, stăm de veghe şi-Ţi cerem Ţie să fii Tu biruitor pentru acest neam. Tu eşti pe vatra lui cu lucrarea Ta de azi, dar ceaţa de peste români s-a îngroşat de tot zi după zi şi sunt minţiţi cu multul fiii acestui neam de cei ce îşi caută slava lor şi statul lor la cârmă aşa trufaşi cum sunt, dar, Doamne slăvit în cer şi pe pământ, descoperă toate fărădelegile lor şi arată-le oamenilor şi dă-i neamului român de ştire ca să înveţe el cum să-şi croiască pe mai departe soarta, iar Tu să lucrezi zi de zi pentru mântuirea cea din cer a acestui neam. Ziua mea de serbare între sfinţi e zi de rugăciune şi de veghe sfântă. Noi, sfinţii cerului României, stăm înaintea Ta pentru această ţară şi stăm cu Tine de veghe, Doamne, în toate zilele care au mai rămas până la ziua sorţului.

O, trezeşte-te, neam român! Îţi fac sfinţii tăi deşteptarea. E Domnul cuvânt peste tine ca să te înveţe, ca să te umbrească cu lucrarea harului Său. O, deschide Binefăcătorului tău şi ucenicilor Lui, că eşti în primejdie şi venim cu ajutor ceresc să-ţi dăm salvare.

Voi, cei care aveţi duhul rugăciunii în mijlocul acestui neam, sculaţi-vă şi cereţi-L pe Domnul să ridice ceaţa de peste neamul român şi să se arate soarele în mare strălucire, că este nevoie de lumină mare, de îngeri şi de sfinţi şi de mari rugători din mijlocul neamului român.

— Eu, Domnul, mereu am lucrat, mereu am strigat peste acest neam, o, sfinţi ai cerului român. Eu pentru rugăciunile sfinţilor lui lucrez şi acum pentru neamul român şi mare este lucrarea Mea prin cei ce se roagă Mie şi-Mi cer să le dau împlinirea.

Îţi doresc ocrotire mare, neam român. Căutaţi-o şi voi, fii români. Vă vestesc că e ceaţă mare peste voi şi că nu vedeţi primejdia. Aplecaţi-vă, dar, şi ascultaţi pe cei din cer, care veghează peste voi şi vă aduc de veste ca să vegheaţi şi voi. Iată, vă descopăr fărădelegile şi hoţiile celor ce vor să pună mâna pe scaunul stăpânirii de peste voi. V-au legat la ochi cu cuvintele lor mincinoase şi cu darurile lor de nimic, dar voi treziţi-vă când Eu, Domnul, vă strig pentru veghe şi pentru salvare, şi-i veţi vedea curând, curând primindu-şi pedeapsa rând pe rând pentru jaful cel mare pe care l-au lucrat de la mijloc cu duh de lăcomie de bani şi de slavă şi de îndrăzneală peste neamul acesta. Ei şi fiii lor sunt scoşi la lumină înaintea jeţului judecăţii faptelor lor vrăjmaşe de neam şi de fraţi, că iată cât de departe au ajuns cu fărădelegile lor lucrate în ascuns, şi din pricina cărora tu ai suferit şi suferi ape mari peste tine şi pedepse fel de fel, popor român, căci ţi-au culcat la pământ codrii munţilor tăi şi i-au vândut pe bani la străini şi şi-au ascuns punga cu bani ca să nu fie prinşi, dar Eu, Domnul, am făclii care pătrund peste tot în cel mai tainic ungher şi fac judecata faptelor lor ascunse şi dau să te scap de cei ce te asupresc, neam român. O, îţi trebuie un duh nou, un început nou, o iubire nouă, o petrecere dulce înaintea Mea, o înnoire a ta, popor român. Cu cei ce au lucrat atâta vreme fărădelegi în mijlocul tău nu pot să mai fac nimic, şi nici tu nu poţi şi nu mai poţi, căci s-au sprijinit unii pe alţii pentru câştig urât şi te-au supt de tot, popor iubit.

Voiesc să-ţi fac înnoirea, voiesc să ţi-o lucrez, voiesc să auzi pe Domnul, Care-ţi grăieşte ţie, popor român. Stau deasupra pe munte de slavă şi grăiesc peste tine. Sunt Domnul Iisus Hristos şi am venit să te trezesc la veghe. Caută o inimă bună pentru tine din cei înscrişi la sorţi şi apleacă-te spre ea şi ridic-o tu la scaunul veghii, dar fă ochii mari şi ascultă pe cei ce te sfătuiesc cu milă şi cu iubire şi te veghează bine, dar pe care nu-i înghit vrăjmaşii tăi şi ai lor. O, ascultă, popor român, ascultă, fiule român, căci ascultarea şi numai ascultarea îţi va aduce ţie mângâierea, îţi va aduce har. Amin, amin, amin.

O, dar nu pot, Fiule Doamne, nu pot să nu mângâi duhul şi trupul şi glia cea plină de suflet a celei alese de Tine, Fiule scump. Iubirea noastră acum este România, ţara dorului Tău de azi. Nu ostenesc s-o ocrotesc, s-o ţin sub pază, căci ea este ţara Ta de azi, iar Tu Ţi-ai făcut în ea cortul venirii Tale şi popor Ţi-ai zidit în ea, popor pentru ascultare de Tine, Doamne.

O, ţară scumpă a Fiului meu Iisus Hristos, tu treci prin durerile facerii celei noi, şi numai Domnul şi sfinţii Săi sunt cei ce mai fac ţie bine şi mângâiere. Stau deasupra ta şi întind peste tine mantia trupului meu, mantie din cer. Stau la hotarele tale şi am grijă de câini şi de lupi şi-i ţin supuşi ca să nu-ţi facă rău, numai să înveţi tu lucrarea supunerii cea pentru creşterea ta de la Domnul, că iată câtă sămânţă sloboade Domnul peste glia ta ca să ai din destul acum, în vreme grea, şi să ai binecuvântare peste tine din destul ca să nu duci lipsă în vreme grea, ca să nu te înece valurile, ţara mea de azi. Iată, îţi hărăzesc ascultare şi credinţă. Nu este credinţă decât cu ascultare, chiar dacă sunt dintre cei cărora li se pare că au credinţă când ei nu au ascultare mai întâi. O, te cuprind cu mare dor, şi tot aşa te şi ocrotesc. Îl rog pentru tine pe Fiul meu să te aducă la cunoaşterea lui Dumnezeu, că iată, cuvintează Domnul cuvântul Său pe vatra ta, şi numai tu ai acest har al alegerii cea de la sfârşit de timp, şi vrea Fiul meu să Se reverse din tine în lături şi să creadă neamurile pământului lucrarea Lui cu tine.

Îi aduc Fiului meu rugă pentru tine, aduc Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh glas de strigare pentru har de la Domnul peste tine, ţară română. Numai prin harul Lui poţi pentru înţelepciunea care ţi se cere s-o ai tu deosebit între toate popoarele de pe pământ. O, eşti îndurerată cu duhul, cu sufletul şi cu trupul. Te apasă încă şi te ţin sub voia lor cei ce încă se ţin cu mâinile amândouă de scaune ca să te stoarcă încă, dar duhul tău se va trezi tot mai mult, căci Domnul cuvintează peste tine şi tot El va împlini cuvântul Său şi vei putea cu Domnul, căci tu nu poţi.

O, supuneţi-vă lui Dumnezeu şi cuvântului Său, voi, cei ce încă nu vă cuminţiţi şi încă daţi să vă ţineţi de scaune peste neamul român, iar voi sunteţi greşiţi! O, nu sunteţi buni pentru cârmuire! Faceţi numai rău prin statul vostru la cârmă, dar Domnul a spus să cadă de pe scaune cei ce nu ştiu cum trebuie să stea cei ce stau. Mâna Domnului va împlini aceasta, iar ruşinea va fi mare pentru toţi cei care nu ascultă de cuvântul cel rostit.

Eu, Fiule Doamne, m-am mângâiat grăind, m-am uşurat lucrând. Binecuvântată să ne fie lucrarea cuvântului şi aşezarea lui peste neamul român. Slava Ta este multă şi mare peste acest neam, dar lucrează ea din cele ce nu se văd ca şi cum de departe lucrezi şi scrii, dar aproape eşti mereu, aproape, Doamne, aşa cum spuneau şi ucenicii Tăi acum două mii de ani: «Domnul este aproape!». Amin.

— O, aproape sunt, mereu aproape sunt, mamă, dar omul dă să asculte mai bine de cel de mai departe. Când omul are un duhovnic iscusit pentru suflet și mereu îl are aproape și la vedere, se încântă și nu mai simte mereu dulce, mereu proaspăt, mereu pentru ascultat cuvântul duhovnicului său. Dacă l-ar avea departe și i-ar scrie din când în când scrisori de învăţat ca să-l înveţe cu veghe peste el, aşa cum scriu Eu, Domnul, s-ar mai trage omul să asculte, să se teamă şi să asculte de cel ce de departe trimite veghe şi mângâiere pentru el. Noi n-am făcut ca omul, mamă. Noi am ascultat peste tot şi în toate, şi am ascultat de om, ca să înveţe omul să asculte ca şi Noi.

O, ce frumos ai stat tu sub ascultare şi sub creştere şi cu veghe peste tine, mamă! Este vreo veghe mai întreagă pentru om ca şi atunci când îl are pe veghetorul său mereu lângă el? O, nu este, numai că omul a uitat să înveţe supunerea şi ascultarea cea pentru ea şi iubirea cea pentru supunere, mamă, iar Noi am fost pildă pentru cei de pe pământ, mama Mea, dar cel ce alege să nu aibă veghe peste el, acela îşi ia dreptul să aleagă aşa.

Binecuvintez ţara română, că e îndurerată ţara Mea cea de azi şi mult popor din ea şi stau de veghe cei îndureraţi, şi Mă doare încordarea din tine, o, ţara Mea de azi. Îţi scriu carte pentru mângâiere şi pentru veghe, că nu e de dormit, nu e de aţipit, iar tu să nu amorţeşti pentru veghe, să nu aţipeşti pentru pază peste tine. O, să nu vă prindă toropeala sau descurajarea, pe voi, cei îndureraţi între fiii neamului român. Eu sunt cu mare iubire la veghe peste ţara română, căci lumina Mea peste neamurile pământului ea trebuie să fie, şi va fi. Amin.

Voiesc să las o carte dulce şi mângâioasă şi plină de cuvânt măreţ cârmaciului care părăseşte acum locul cârmei cea pentru paza ţării ca să se aşeze în locul lui alt străjer, de la care Mă doare pentru neapropierea lui de acest iscusit cârmaci, care a tras numai prin greu, numai prin furtuni fel de fel şi plin de durere a stat la cârmă, batjocorit şi defăimat de cei ce iubesc fărădelegea, lucrând-o pe ea împotriva cetăţii. Dau de veste durere şi ruşine peste cei ce au împrăştiat în chip neascuns batjocuri, dispreţ şi defăimare asupra celui ce a condus prin valuri corabia şi pe cei purtaţi în ea pe valuri. Acestor dispreţuitori şi defăimători, Eu, Domnul, le spun acum ceea ce este scris în Scripturi poruncă de necălcat, care spune: «Pe mai-marele poporului tău să nu-l grăieşti de rău!». Această poruncă le va cere socoteală la toţi cei care n-au ascultat şi au semănat cuvinte urâte şi duşmănoase, şi aceştia trebuie să cunoască durerea cea pentru ispăşirea de păcat, că nu se cade să tulburi veghea când ea stă trează şi veghează la cârmă cu milă şi cu iubire şi cu jertfă cetatea. Un cârmaci este cârmaci al tuturor când este la cârmă, şi este al celor buni şi al celor răi deopotrivă. El nu se poate să se tragă deoparte de cei răi, căci are lucrare de veghe şi trebuie să nu arate părtinire şi trebuie să se împartă peste tot şi să-şi arate peste tot dăruirea sa. El nu mai este al său sau al unei părţi din cetate, ci este cârmaci al tuturor la fel, şi al celor ce vor şi al celor ce nu vor sub cârmă.

O, cât de greu i-a fost prin furtuni acestui cârmaci! Cât de apăsată i-a fost vremea cârmuirii! Îi voi mulţumi Eu, Domnul, îl voi mângâia, îi voi alina Eu inimioara lui mare. Măreaţă este fiinţa lui, şi mulţi de pe pământ mai-mari peste popoare au văzut şi au privit această măreţie a Mea din el. El cunoaşte suferinţa cea pentru iubire, cea pentru dreptate, şi măreaţă îi este iubirea şi dragostea de ţară.

O, fii români, o, fiilor, ascultaţi glasul Meu. Eu, Domnul, vă spun vouă, feriţi-vă să grăiţi de rău acest străjer plin de har de sus ori pe unde va mai lucra el lucrarea veghii peste ţară, căci cel dăruit cu iubire pentru veghe nu poate aţipi, nu poate dormi, ci poate să-l doară şi să sufere veghind pentru ţară, pentru ţara Mea de azi. Mă doare că n-a avut acesta aproape de sfatul lui pe cei care merg acum în locul lui la veghe. Eu, Domnul, voi căuta să le schimb gândul lor cel rece, căci semeţia de acest fel este păcat, şi sunt aceştia la începutul lor de drum. Iată, nu este în om duhul cel frumos al umilinţei şi al iubirii. Cel ce are iubire are şi umilinţă de duh, căci aşa lucrează iubirea. Ea se apleacă, ea se mlădie, iar inima înfrântă şi smerită are măreţia ei, pe care n-o cunosc cei îngâmfaţi prin înţelegerea minţii lor.

Acum trei zile însă a fost sobor între sfinţi pentru cei trei arhierei vestiţi prin lucrările Mele prin ei în vremea lor, Vasile, Grigore şi Ioan, părinţi bisericeşti, pe care Eu, Domnul, i-am avut şi îi am lângă Mine şi lângă voi pentru taina aşezării celei noi, pe care am întărit-o în zilele acestea pe pământ, biserica Mea cea de nou Ierusalim cu voi, taină neînţeleasă de cei ce nu iubesc pe Dumnezeu cu credinţa lor, dar este proorocit despre această taină, şi trebuia împlinit ceea ce este rostit, şi aşa i-am aşezat Eu lângă Mine pe cei cu care Mi-am înnoit aşezarea şi odihna Mea prin biserică, şi toate ale Domnului se întocmesc pe pământ prin credinţă, iar Eu am pus în voi credinţă în lucrările Mele ca să le împlinesc apoi, măi fiilor.

Stăm cu ziua voastră de serbare între sfinţi, o, slujitori iubiţi ai Mei, iar Eu, Domnul, binecuvintez cuvântul vostru ca să-l aşezăm în cartea venirii Mele cu sfinţii, şi-i dau putere şi lucrare şi împlinire, precum în cer aşa şi pe pământ. Amin.

— O, din cer, Doamne, din cer vin toate împlinirile de pe pământ, după sfatul voii Tale şi al veghii Tale cu sfinţii, şi după rugăciunile sfinţilor Tăi, adunate laolaltă din cer şi de pe pământ. Stăm înaintea Ta în cer şi pe pământ pentru Tine şi pentru biserica Ta de Nou Ierusalim şi pentru ţara română, ţara Ta de azi, Doamne. O, întăreşte-i hotarele cu pază cerească, ocroteşte-i văzduhul şi umple-l de îngeri şi de trâmbiţe, Doamne, şi oştiri cereşti fără de număr sus şi jos, căci trebuie rostit cuvânt de rugăciune înaintea Ta, ca Tu să lucrezi prin el.

O, cu multă duioşie, cu mare iubire veghem şi slujim biserica Ta de Nou Ierusalim, Doamne. Suntem din cer pentru ea şi lângă ea şi în ea cu veghea şi cu slujirea şi lucrăm ca trei arhangheli veghetori mult, aşa cum Tu ne-ai aşezat şi ne-ai dat de lucru aici, acum, la sfârşit de timp.

O, tainică este lucrarea cea din cer peste pământ, şi cu putere este ea, căci ai de întărit împărăţia Ta, Doamne, şi ai oştiri cereşti de pază şi de lucru, şi mare bucurie este pe sfinţii Tăi când Tu le dai de lucru, Doamne. Întărim prin cuvânt arhieresc binecuvântare peste locaşurile Tale de aici, prin care-Ţi vesteşti cuvântul şi răspândirea lui apoi, că iată, Ţi-ai făcut locaş pe pământ şi cort sfânt ca să fii între oameni cuvânt, Doamne. Întărim lucrarea cea ocrotitoare şi slava ei şi-Ţi cerem minuni tainice şi lucrătoare peste ţara română, o, Doamne. Cordon de îngeri şi de sfinţi, oştiri multe să ocrotească sus şi jos cerul şi pământul român, şi dă-le, Doamne, românilor credinţă sfântă şi dă-le credincioşie pentru ţară şi scoală la lucru pentru ea şi pentru Tine suflete tari, inimi iubitoare de ţară şi de neam şi de cer, că-i ţara Ta de azi această vatră în care Tu Ţi-ai aşezat cortul, Doamne, şi veghea Ta cea sfântă pe pământ. Suntem din partea Ta ocrotitori şi slujitori aici ai lucrărilor Tale de azi, şi avem cu noi în lucru oştirile cereşti, şi pe Tine Stăpân slăvit şi mântuire mare, Doamne.

Şi acum Te rugăm, Stăpâne bun, linişteşte cu puterea Ta tulburarea popoarelor şi pe căpeteniile lor şi dă-le, Doamne, duh de pace şi gând duios, prin care să se aplece spre umilinţă, şi fă milă cu ele, fă semne spre bine, ca să vadă satana şi să se ruşineze văzând mila şi ajutorul Tău peste popoare. Doboară, Doamne, lucrările lui satan, doboară-l pe antichrist, şi toate planurile lui fă-le deşarte, căci Tu Te-ai vestit biruitor peste el, precum este scris! Biruinţă mare să lucrezi pentru împărăţia Ta peste pământ, iar steagul ei să se ridice şi să se vestească şi să aducă lumina Ta, Doamne. O, fă biruinţă mare prin rugăciunea noastră înaintea Ta. Amin.

O, ţară română, o, neam român, lasă-te Domnului, ca să facă Domnul din tine lumina Sa peste popoare. Îmbrăţişează venirea Domnului cuvânt peste pământ pe vatra ta. Noi, slujitorii Domnului, slujim toţi în oştiri multe pe cerul Tău pentru Tine, şi pe pământ lângă Tine, ca să strălucească Domnul prin tine peste popoare apoi. Domnul Dumnezeu să coboare peste tine pe Duhul Sfânt, ţară română, neam român, şi să fii tu iubirea Lui apoi, iar El iubirea ta. Aceasta coborâm peste tine prin rugăciunea noastră către Domnul. Amin.

— Eu, Domnul, am luat aminte. Pecetluiesc acum dorirea cea mare a sfinţilor Mei şi pornesc spre împlinirea ei şi spun: Pace ţie, neam român! Şi spun: O, pace vouă, popoarelor! Primiţi cuvântul Meu cel plin de pace şi de putere sfântă! Oştiri îngereşti să facă această lucrare şi să împartă popoarelor.

Eu sunt cu slava venirii Mele peste pământ. Cuvântul Meu este slava Mea, iar slujitorii cereşti îl împlinesc pe el peste pământ.

O, oameni de pe pământ, ascultaţi glasul cuvântului Meu, înaintea căruia merg oştirile cereşti, care-Mi alcătuiesc slava şi lucrarea. O, apropiaţi-vă şi ascultaţi, căci Domnul grăieşte vouă. Voiesc să vă mustru cu blândeţe pentru neascultarea voastră de datinile cele sfinte, căci prea puţini, o, prea puţini pe pământ aleg să asculte de Dumnezeu şi de sfinţi, iar în această vreme de şapte săptămâni afierosite pentru Domnul şi pentru sufletul fiecăruia nu se mănâncă decât mâncare creştinească, bucate de post, fără untdelemn şi vin, şi se mănâncă pâine, poame, seminţe, legume creştineşti şi se bea apă. O, dar voi nu ascultaţi, mulţi, prea mulţi dintre voi nu daţi să ascultaţi, dar vă atrageţi dureri pentru neascultare, o, fiilor, iar Eu, Domnul, sufăr pentru voi cu milă şi Mi-e milă de voi când vă ajung necazurile, pe care singuri vi le înfiinţaţi, călcând voi peste orânduielile sfinte. O, ce frumoasă, ce binecuvântată ar fi o cetate, un neam, o ţară care ar fi cu toată voinţa şi iubirea pentru ţinerea datinilor sfinte, pentru dragostea de Dumnezeu, Care S-a jertfit cu totul pentru om! O, ce frumoasă ar fi bucuria şi viaţa celor ce ar iubi toţi laolaltă pe Domnul prin ascultare de aşezările Lui sfinte! Iată, lipsa temerii de Dumnezeu aduce neascultare de Dumnezeu în oameni şi aduce apoi suferinţă. Vai de cetatea fără povăţuitor peste ea, fără păstorire pentru căile cele sfinte!

O, ţara Mea română, nu ştiu fiii tăi de ce te-am ales Eu pe tine să fii tu cetate a cuvântului Meu cel de la sfârşit de timp. Toţi în tine îşi văd de ale lor, de înţelepciunea lor cea fără Dumnezeu, dar Eu, Domnul, în mijlocul tău sunt plin de cuvânt din cer, iar scrierea cuvântului Meu este cea mai frumoasă, cea mai mare, cea mai dulce carte scrisă din câte au fost şi sunt şi vor fi, şi prea puţini în tine Mă caută şi Mă află şi Mă îndrăgesc ca să Mă asculte apoi ca pe Stăpânul cerului şi al pământului, de Care trebuie să se teamă omul ca să-L poată urma şi asculta.

O, ţara Mea cea de azi, tu ai alegere mare înaintea Mea şi voiesc să te cuprind în dragostea Mea, în cuvântul Meu, şi vin la tine cu sfinţii şi Mă fac cuvânt pe masa ta şi-ţi dau din gura Mea. O, îţi lipsesc păstorii, iar cetatea nepăstorită este lipsită de vlagă şi de înţelepciune şi se umple de nedreptate. O, n-am la cine să strig pentru veghe peste tine, că nu sunt cei ce iubesc pe Domnul, şi iată, vin Eu cuvânt de Păstor pe vatra ta şi dau să intru în fiecare casă, numai să Mi se deschidă. Vin cu veşminte cereşti pentru fiecare suflet şi vin cu hrană sfântă şi cu sănătate de minte şi de înţelepciune a minţii, căci cine stăruie în Domnul acela risipeşte orice ispită din calea sa, căci Domnul lucrează şi ajută.

O, Mă doare când călcaţi peste datinile sfinte, fii români. O, trebuie pildă de viaţă în faţa unui popor lipsit de viaţă şi de păstorire, dar sunt Eu, Domnul, Eu, Care Mi-am pus viaţa pentru fiecare om, şi de la Mine trebuie să ia omul pildă, aşa cum ucenicii cei azi sărbătoriţi au avut pe Domnul de cărare a vieţii lor şi nu s-au dat după cei mari şi răi ai pământului, care-i voiau pe ei despărţiţi de dragostea Mea din ei. O, iată, ei Îl aveau pe Domnul de pildă în mijlocul unui neam necredincios, şi dau ei acum de lângă Mine ca nişte prunci să gângurească cu cuvântul lor şi să se audă pe pământ glasul lor, iar Eu le fac intrarea şi binecuvintez. Amin.

— Grăirea noastră ne este una, Doamne, căci una am fost şi în iezerul îngheţat, în care ne-a pus mai-marele oastei romane la porunca împăratului care prigonea pe creştinii Tăi. O, una am fost cu toţii, o singură inimă, o singură mărturisire şi iubire când am fost întrebaţi dacă rămânem pentru Tine sau pentru onorurile militare pe care le aveam, iar purtătorul de cuvânt dintre noi a răspuns că chiar şi trupurile noastre pot să ni le ia în schimbul onoarei celei mai înalte de a fi ai lui Hristos, Domnul nostru, dar necredinţa şi trufia lor le erau mari, Doamne, şi nu s-au muiat la inimă nici când pietrele cu care loveau spre noi se întorceau şi îi loveau pe ei de moarte, şi atunci ne-au băgat în iezerul îngheţat, cu gărzi pe mal ca să nu fugim, dar dragostea pentru Tine ne-a fost mare şi o lumină cerească a venit şi a încălzit apa şi trupurile noastre, dar ne-a durut adânc când unul dintre noi a ieşit căzând ispitei întinse de prigonitori, şi a intrat în locul lui un nou mărturisitor dintre gărzi şi a primit acela a patruzecea cunună împreună cu noi. O, dar dreptatea Ta a lucrat minunat şi ai descoperit arhiereului cetăţii să ne scoată noaptea din apă şi să ne pună la un loc ca pe nişte nestemate strălucitoare foarte, aşa cum se arătau trupurile noastre în apă strălucind, şi braţele Tale părinteşti ne-au primit ca pe o bogăţie cerească, Doamne, şi am fost scrişi mărturisitorii Tăi.

Le spunem la toţi românii, le spunem la toţi creştinii de pe pământ să fie statornici pentru Tine, Doamne, nu pentru oameni, căci arhiereul cetăţii din vremea noastră a primit pe Domnul pentru mărturisirea noastră, dar arhiereii de azi pregătesc fără să ştie, fără de veste pregătesc lepădarea de credinţa cea din străbuni şi amestecarea bisericii Tale cu toate felurile de biserici care nu slujesc lui Dumnezeu, ci trupurilor lor şi atât.

O, e mare durerea Ta pentru biserica Ta, Doamne, iar noi, dimpreună cu toţi sfinţii zilei de azi, pomeniţi lângă noi, Te rugăm, Bunule, fă trezire peste turma creştină şi îndumnezeieşte-o Tu cu cuvântul Tău şi dă de ştire, Doamne, să fie veghe sfântă pentru credinţă în fiecare suflet care nu voieşte să se lepede de Tine pentru intrarea în amestecare. O, de-ar vrea biserica Ta să rămână cu numele ei şi să şi-l păstreze, ai aduce pacea în lume. Numai pentru statornicia ei Tu ai face minuni mari pe pământ şi peste popoare, căci biserica ortodoxă nu trebuie să fie amestecată cu nimic, decât cu sfinţii din cer, care au lăsat peste ea pe pământ cărare sfântă şi veghe sfântă pentru păstrarea ei.

Şi acum cu aplecare mare Îţi mulţumim pentru mângâierea pe care o avem acum, în ziua noastră de sobor între sfinţi şi-Ţi dăm mângâiere, o, Doamne, căci ranele Tale sunt vii, şi cu ele îi vindeci pe mulţi, pe toţi cei ce Te iubesc şi trec prin ispite fel de fel pentru lămurirea dragostei lor, care trebuie încercată. O, slavă Ţie între sfinţii Tăi, şi cărare multă să aibă cuvântul Tău, Doamne, peste pământ în oameni. Amin.

— O, pace vouă, ucenici iubiţi! Eu, Domnul, vă mângâi pe voi cu cuvântul Meu, ca şi pe Ioan cel azi pomenit bisericeşte după datina cea de la sfinţi lăsată, şi iată-l binecuvântând el cuvântul Meu şi lucrarea lui. Amin.

— O, e mare lucrarea Ta de azi, Doamne, şi e binecuvântare mare ea peste pământ, iar eu am arătat prin cartea mea urcuşul pe care trebuie să-l suie creştinii spre Tine şi toţi cei ce se nevoiesc să capete împărăţia Ta, şi m-au aşezat sfinţii părinţi ca să fiu pomenit în vremea postului mare şi să ajut cu scrierea mea urcuşul duhovnicesc pentru cei ce se nevoiesc, iar eu Îţi mulţumesc de lângă sfinţii azi pomeniţi şi Te rog cu duioşie multă să-Ţi înteţeşti, Doamne, binecuvântarea Ta şi veghea Ta părintească şi slava Ta peste pământul şi neamul român, din mijlocul căruia noi, sfinţii Tăi, ne hrănim cereşte cu slava cuvântului Tău, care curge cu atâta iubire peste poporul Tău de azi şi peste pământ apoi, ca râul care se revarsă peste tot, Doamne, iar Tu să ai rod şi să-Ţi crească pomii şi roadele, şi toate să fie spre tămăduirea neamurilor, Domnul meu, precum este scris. Amin.

— Eu, Domnul, am înaintea Mea rugăciunile sfinţilor tămâie bine înmiresmată şi lucrez la cerere şi mult lucrez şi am îngerii care-Mi împlinesc lucrarea şi cuvântul.

O, neam român, rugăciunea şi postul te ţin în dragostea Mea, iar tu trebuie să asculţi şi să Mă ajuţi. Aşadar, ai grijă de poveţele sfinte de peste tine şi teme-te să calci peste ele, căci temerea de Dumnezeu este începutul înţelepciunii şi duce ea la iubire şi la ascultare şi la putere sfântă şi la biruinţă împotriva ispitelor fel de fel, căci ţie îţi trebuie putere, popor român, şi-ţi spun să ştii de unde şi din ce îţi vine ea ca s-o ai apoi.

Acum, pace ţie! Eu, Domnul, sunt cu tine pe cale şi te povăţuiesc mult şi mereu, iar tu caută, o, caută să asculţi frumos, că frumoasă şi slăvită este calea Mea prin mijlocul tău şi poporul cuvântului Meu cel servitor Mie şi ţie din mijlocul tău. Amin, amin, amin.

O, neam român, Hristos a înviat! Eu, Domnul Cel înviat, îţi vestesc praznic de înviere. Eu sunt cu mângâierea şi cu învierea. Eu sunt cu duhul păcii, împărţind din el. O, să fii cuminte, să fii cuminte şi credincios venirii Mele la tine şi grăirii Mele de peste tine, Eu aşa îţi doresc. O, nu te-ndoi de învierea Mea dintre cei morţi, nu te răci de ea, căci au înviat odată cu Mine sfinţii cei adormiţi până atunci şi au intrat în sfânta cetate şi au vestit pe Domnul, Care le-a dăruit lor învierea în ziua aceea. Mă rog Tatălui Meu în zi de praznic de Înviere, Mă rog din mijlocul tău, de pe vatra ta Mă rog să te ajute El să faci tu voia Mea pe pământ între neamuri, căci cei ce beau şi mănâncă şi curvesc şi fumează şi fură şi mint şi fac toate cele împotriva lui Dumnezeu şi a vieţii lor, aceia nu fac voia Mea nici în zi de praznic de Înviere şi se duc încoace şi încolo pe pământ şi-şi fac rost de petreceri proaspete şi nu merg la o slujbă sfântă ca să-L laude pe Domnul pentru toate darurile coborâte din cer peste ei: soare, lumină, vânt, apă, hrană, mângâiere şi toate într-una: iubirea Domnului pentru om.

O, nu dau oamenii slavă şi mulţumire Celui ce ţine cerul şi pământul în palma Sa, ci îşi dau unii altora slavă şi nu ştiu de nici un fel de stăpân peste ei, şi vai celor fără de ocrotire lor! O, fii români, primiţi-Mi rugămintea pe care v-o fac şi ascultaţi de ea. Împărţiţi-Mi cuvântul, fiilor, daţi-l unul altuia şi hrăniţi-vă cu duh de înviere şi de iubire, că are omul nevoie de înviere din păcat, chiar dacă el nu ştie această lipsă în care vieţuieşte. Am grăit înainte de răstignirea şi de învierea Mea şi am spus desluşit că este rai şi că este iad, şi i-am spus tâlharului care M-a mângâiat din dreapta Mea de pe crucea lui împotriva celui din stânga crucii Mele, care Mă defăima, i-am spus celui ce M-a mângâiat şi M-a rugat pentru el: «Astăzi vei fi cu Mine în rai!». M-am dus în iad după răstignire, M-am dus în locuinţa morţilor şi i-am înviat pe cei sfinţi şi au mers ei înaintea Mea în Ierusalim mărturisitori cu dovezi desluşite, şi am arătat prin acestea că este rai şi că este iad şi că între acestea două este Dumnezeu Cel înviat.

Iată, iarăşi vin pe pământ, şi Mă fac cuvânt în mijlocul tău, neam român, şi-ţi grăiesc ţie acum, şi te rog să fii credincios că Domnul grăieşte cu tine şi te roagă să-L vesteşti că El vine la tine şi te povăţuieşte şi te cheamă spre duhul iubirii de Dumnezeu, ca să semeni tu cu Domnul pe pământ. Aş vrea să te învăţ cum să-L iubeşti pe Domnul. Mai întâi îţi trebuie bunătate şi o dovadă frumoasă a duhului bun şi a lucrului bunătăţii, şi-ţi trebuie apoi roade ale acestei lucrări. O, îţi trebuie milă, nu judecată pentru semeni, şi îţi trebuie pentru aceasta duioşie. Duioşia ţine sufletul cald ca o mamă asupra rodului ei, al copilului ei, pe care-l veghează cu iubire. O, îţi trebuie nepăcătuire, fiu român. De câte ori te trage spre el păcatul, tu trage-te cu dorul şi cu dragostea spre Cel ce a murit şi a înviat pentru ca tu să ai viaţă şi înviere şi mângâiere, şi nu te du spre păcat când păcatul te trage, căci plata păcatului când vine este grea de purtat şi de străbătut prin ea, fiindcă ea ori îl moaie, ori îl aspreşte pe om.

Iată, te învăţ cum să-L iubeşti pe Dumnezeu, fiu român, şi să nu uiţi pe cale de Cel ce te învaţă, să nu uiţi de Mine când ar sta în faţa ta cineva care ţi-ar spune că acolo la Pucioasa nu este Dumnezeu în cuvânt şi că este minciună, şi, din contra, să arăţi prin pilda noii tale vieţi şi purtări că Domnul are putere de înviere din păcat peste om de acolo, din locul de unde este coborârea glasului Său ca să-Şi semene pe pământ cuvântul Său, cu care Se ţine după om ca să-i dea lui mângâiere şi înviere.

O, cum să nu grăiesc cu tine mult, neam român, fiu român? Cum aş putea să nu-ţi grăiesc aparte când pe vatra ta Mi-am întocmit staul ca să cobor în el cuvântul Meu, aşa cum grăiam peste cortul lui Moise şi vesteam lui Israel cuvântul Meu? O, vreau să te fac popor tare între popoare, dar prin iubire de Dumnezeu şi de semeni să fii tu tare, că nu e de învins un aşa popor cu care este Domnul şi îl poartă de mânuţă prin furtuni.

O, Mi-e jale de la cei ce stăpânesc peste tine cu nedreptate, cu necredinţă, cu neînţelepciune şi cu neiubire de Dumnezeu şi de ţară, Mi-e jale de la ei, popor român! O, de atâtea ori am strigat peste tine trezire în vreme rea şi grea, şi tot aşa te strig şi acum, în zi de praznic de Înviere: O, scoală-te şi dă de peste tine pe cei ce nu iubesc ţara, ci doar petrec petrecerile lor şi iau pentru ele din avutul ţării. O, roagă-te Mie să cadă de pe scaune cei ce te stăpânesc cu nedreptate şi cu mâinile nespălate. Hai cu unire să lucrăm şi să punem la locul lor dreptatea şi mila şi iertarea şi pacea şi buna orânduială precum în cer! O, scoală-te, neam român, şi caută în mijlocul tău pe cei cu duhul subţire, pe cei care văd şi înţeleg, şi caută tu să ai căpetenii peste tine fii destoinici din mijlocul tău, căci vai de cetatea care nu are conducători peste ea, ci doar jefuitori!

O, e multă nedreptate lucrată de sus în jos în mijlocul tău, neam român! O, scoală-te şi vezi ce este de făcut cu toată soarta ta, că tu nu mai ai acum peste tine veghetori pentru viaţa ta, o, nu mai ai, şi mişună mult nedreptatea dinspre vârf prin ţară. O, trezeşte-te când vezi că nu e bine. O, trage clopoţelul ca să se audă şi să nu fii tras spre întunericul celor ce s-au aşezat sus pe scaune ca să le fie lor bine şi cinste, iar tu nu mai ai acum peste tine veghetori cu milă, o, nu mai ai, şi voiesc să te ajut şi să te povăţuiesc, că Mă doare să te ştiu sub mâini care te ţin sub voia lor. O, de când nu mai este la locul cârmei cel ce-şi iubeşte cu foc în inimă ţara şi neamul, veghind cu iubire şi cu grijă peste soarta ţării, de atunci s-a pus parcă zăbranic peste faţa ta, o, ţara Mea de azi, iar ceea ce Mă doare este că tu taci şi nu te scoli la veghe şi la descătuşare de sub cei ce n-au milă de tine şi n-au dragoste de ţară ca să facă în tine armonie, căci n-au decât duh de trufie şi de nepăsare şi de neveghe pentru ţară. O, scoală-te şi lucrează-ţi salvare şi caută cu călăuză peste tine, dar caut-o ca s-o găseşti, caută din loc în loc, şi să nu fie pe nicăieri fără cârmă peste ei fiii români. Iată, nu se pot uni într-un singur duh şi lucru cei ce se dau că-ţi vor binele, dar dacă ei nu pot fi una, pot ei să-ţi facă ţie bine? O, nu pot aceştia să-ţi facă bine, căci unii se ţin de scaune, iar alţii dau să le ia pentru ei, şi nu aşa e puterea şi lucrarea ei, ci este altfel, şi iată, roagă-te Domnului să caute ajutor pentru tine, neam român.

O, Tată scump al Meu, caută Tu cârmuitori cu milă de ţară şi de neam pentru neamul român, căci fiii acestui neam sunt robiţi acum sub cei fără dragoste de ţară, dar lucrează Tu, Tată, şi fă bine şi fă lumină peste neamul român. Amin.

În zi de praznic de Înviere, Eu, Domnul Cel înviat, am umblat la duhul neamului român ca să-l răvăşesc şi să-l trezesc de veghe, că se suie durere la cer dinspre cei ce s-au aşezat acum să stăpânească peste ţara română fără să iubească acest neam şi acest pământ binecuvântat, şi va fi să lucrez Eu, Domnul, pentru soarta acestui neam, că am în planul ceresc acest pământ şi neam şi am lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ pe vatra lui.

O, Mă uit la fiii neamului român, Mă uit din cer cu sfinţii şi cu îngerii, Mă uit mereu şi peste tot Mă uit, şi de la mulţi Mă doare mult şi dau cumva să-i cuminţesc, ca să nu păcătuiască ei prea mult prin prostia lor şi să nu mai pot apoi să-i vindec. O, Eu aştept de la acest neam cerul pe pământ să-l coboare, voia cea din cer, ca să fie pe pământ precum în cer, şi prin rugăciunile omului să se petreacă această împlinire, dar iată, isteţimea de care dau să dea dovadă cei ce se cred tari şi drepţi Îmi umple Duhul de jale.

O, nu toţi românii sunt români, aşa cum nu toţi iudeii au fost iudei după adevăr şi după faptă, căci ceata cea din faţă a lor M-a luat şi M-a pus pe cruce ca nu cumva să cadă ei de pe scaune sau să le stârpesc Eu onoarea lor cu mărirea Mea cea multă, cu care am lucrat atâtea semne şi minuni peste oameni mari şi mici mai înainte de moartea şi de învierea Mea prin cruce, dar iată, şi românii, un număr de fii semeţi, plini de ei înşişi, adunaţi într-un cuget, cumpăraţi cu preţul ruşinii, dau să facă fapte de ruşine în faţa neamului român, dar să nu uite ei că neamul român are un duh aparte, un suflet şi o simţire înaltă, cu care vânează neadevărul şi minciuna şi răutatea inimii omului când ea dă să facă valuri, şi se ridică acest neam şi-şi apără vatra şi viaţa şi cinstea şi mintea şi inima şi pe Dumnezeu, căci aşa a făcut el pe toată calea istoriei lui cea de două mii de ani pe pământ, de când Tatăl Meu l-a zidit popor ca să aibă el ani cât Domnul pe pământ şi să fie acest popor măreţ între popoare, dar nu cu fii trufaşi în mijlocul lui şi nu cu cei ce nu sunt frumoşi la suflet şi la vorbă şi la faptă pentru adevăr, căci am privit acum două zile când s-au strâns câţiva într-un gând şi au ruşinat neamul cu trufia lor, apăsând cu cerere de cont peste cel cu duhul tare, peste cel care a fost plin de veghe până acum la cârma neamului român, lucrând cât a putut de mult prin mare strâmtorare de timp şi de fapte.

O, am privit din cer peste această adunare şi am dat putere de duh celui prins sub şiretenia lor şi au fost ei ruşinaţi, şi au aţâţat aceştia neamul român cu lucrarea lor cea plină de răutate şi de necuvioşie în faţa unui om care le-a fost şi lor veghetor şi stăpân cu veghe zece ani peste ţară, căci un conducător de neam este el tuturor conducător, fie ei buni sau răi, iubitori sau neiubitori de neam, dar iată ce sunt în stare unii din fiii români, care nu gândesc adânc şi nu văd înainte nici măcar pentru paşii lor, căci fiecare clipă, aşa cum şi-o lucrează omul, are legătură cu viitorul lui. Această însemnare am pus-o în carte acum Eu, Domnul, ca să rămână însemnată în cartea Mea şi să ştie fiii români şi toţi fiii oamenilor că pe toate ale lor le vede Dumnezeu şi scrie prin îngeri în dreptul fiecăruia fapta pe care o dovedeşte fiecare.

Îi îndemn acum pe toţi fiii neamului român să nu-şi facă rost de judecată, căci dacă dau să fie judecători fără să aibă acest drept prin micimea lor, vor fi judecaţi, căci Eu am spus şi s-a scris: «Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura». Amin.

Şi iată, ucenicul Toma de lângă Mine grăieşte acum, în această zi de pomenire a sa, şi spune el aşa:

— O, de lângă Domnul vă grăiesc eu, fii români, că Domnul mi-a spus atunci: «Nu fi necredincios, ci credincios, şi adu degetul tău şi pipăie-Mi ranele ca să crezi».

O, fii români, dacă nu vă veţi uita în acest râu de cuvânt, care curge cu lacrima Domnului în el după om de şaizeci de ani pe vatra voastră, voi veţi avea păcat. Vine Domnul pe vatra voastră şi Se face cuvânt peste pământ şi peste voi, iar dacă voi nu voiţi să ştiţi şi să auziţi şi să credeţi, o, aveţi păcat, fii români. O, plânge Domnul pentru voi şi plâng sfinţii că nu mai aveţi conducător, căci cei care s-au aşezat să vă conducă acum nu vă iubesc, nu vă cârmuiesc, nu vă veghează, iar voi vedeţi aceasta. O, fiţi credincioşi. Luaţi de la Domnul şi credeţi Lui şi lăsaţi-vă învăţaţi de El, că pe pământ e coasa morţii şi a deşertăciunii şi a fărădelegii şi nu pot oamenii să vadă aceasta, de vreme ce le place aşa, fără vedere. O, lăsaţi prostia şi răutatea cei ce lucraţi aşa, că iată, vede Domnul şi Îl înlăcrimaţi, căci voi trebuie să fiţi fraţi iubitori, şi nu toţi puteţi fi judecători unii peste alţii, iar Domnul să ştiţi că îl va folosi pe mai departe pe cel ce a fost timp de zece ani până acum cârmaci al neamului român şi vă va trezi prin el mereu, mereu, ca nu cumva voi să cădeţi spre somn şi să vă prindă tăvălugul şi să vă facă rău, că iată, peste voi pentru veghe nu mai este om cu milă de voi, om cu atâta dragoste de ţară şi de neam aşa cum a fost acesta, pe care voi acum daţi să-l prindeţi sub judecată şi să-i cereţi socoteală, fără să aveţi dreptul de judecători peste el. Că iată, v-aţi luat acest drept, aşa cum judecătorii neamului român s-au apucat să nu mai lucreze dreptatea, ci să lucreze rău, fără să se teamă de dreptatea cea din cer, care spune prin Scripturi pentru judecători: «Iubiţi dreptatea şi nu nedreptatea, judecători ai pământului!», iar pentru aceasta judecătorii trebuie să se roage Domnului să le insufle El duhul dreptăţii şi tot ajutorul şi toată descoperirea cea adevărată pentru adevăr, ca nu cumva să apese ei cu nedreptate peste om şi să-şi facă rost de păcat şi de judecată grea pentru ei apoi, căci la Domnul este îndreptarea omului şi iertarea şi mântuirea apoi.

Eu, ucenicul Domnului Iisus Hristos, Toma, de lângă Domnul v-am grăit acum, căci sfinţii sunt vii şi lucrează cu Domnul ajutându-L, iar creştinii se roagă lor ca unor mijlocitori spre Domnul, căci sfinţii sunt vii. Amin.

— O, iată slava Mea, neam român, căci scris este în Scripturi împlinire pentru vremea de acum: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi», căci sfinţii sunt vii, sunt cei vii.

Mă voi desăvârşi în cuvânt iar şi iar peste şapte zile şi voi chema neamul român la masa Mea de cuvânt şi-i voi da lui de pe masă şi-i voi ajuta credinţa şi cuminţenia şi curăţenia inimii şi mai ales vorbirea cea fără de vină, căci omul cade prin însăşi mintea sa şi apoi prin însăşi limba sa mai mult decât prin păcat, care este o slăbiciune, o neputinţă.

Mă voi slăvi cu slavă mare, cu cuvânt măreţ odată cu sărbătoarea pe care te aşez s-o pregăteşti, o, popor al cuvântului Meu la izvorul lui, şi Mă voi mângâia în iubire şi în durere, căci Eu iubesc cu durere neamul român şi cu dor mult şi Mi-l ocrotesc şi Mi-l păzesc al Meu, şi Mă doare, şi Mă doare de fiii care au plecat departe de vatra lor şi care stau îngrijoraţi departe pentru ţara lor şi pentru cei ce sunt aici ai lor.

O, nu ştie, nu ştie neamul român această mare taină a sa, taina numelui de român, dar Eu, Domnul, ţin în Duhul Meu taina aceasta şi Mă umplu de dor pentru împlinirea ei, căci curând, curând se vor amesteca toate, toate căile, şi nu se va mai vedea calea cea dreaptă şi sfântă, calea ortodoxiei, şi voi lucra Eu, Domnul, voi lucra minunat prin poporul român şi prin puterea Mea de peste el şi-Mi voi păstra mersul Meu cu el şi prin el, şi voi slăvi peste popoare numele de român şi mersul lui cu Domnul, iar calea cea creştinească după adevăr va fi calea românească şi vor birui cei mulţi, nu cei puţini, căci nu toţi românii sunt români, ci numai cei mulţi dintre ei, cei ce iubesc şi împlinesc poruncile Mele, cele care dau pricepere de sus la cei ce urăsc calea nedreptăţii, precum este scris.

Chem neamul român la masa Mea de cuvânt ca să-i ajut credinţa şi cuminţenia şi căldura inimii, şi mai cu seamă vorbirea cea fără de vină, căci din inimă pleacă ea când lucrează din om, nu din minte, şi omul când cade, prin însăşi mintea sa cade, săracul, şi uită el atunci priceperea care lucrează prin împlinirea poruncilor vieţii, şi nu prin vrăjmaşul vieţii, care se luptă împotriva omului prin însăşi mintea omului, şi pe cine să mai găsească atunci omul să-l ajute în această luptă? El mai degrabă se lasă biruit, săracul, dar Eu strig de şaizeci de ani după om şi dau să-Mi întocmesc un popor, cu care să Mă sprijin pentru venirea Mea cuvânt pe pământ cu pregătirea slavei Mele, chiar dacă nu mulţi iubesc venirea Mea, ca să păstrez prin ea între oameni calea cea dreaptă, calea cea cu Dumnezeu pe ea, că fără Dumnezeu nici o cale nu e calea, ci sunt tot o fărădelege toate căile oamenilor şi toată amestecarea lor, care slăbeşte pe om spre amestecare şi spre necunoaştere.

O, când pot grăi neamului român Mă mângâi în iubire şi în durere, căci am spus că iubesc cu durere şi cu dor mare acest neam, şi-Mi port privirea după orice român, oriunde s-ar afla el pe pământul de sub cer purtat.

O, neam român, o, fiule dorit atât de mult de Duhul Meu, o, cât de vătămător este duhul trufiei, duhul care s-a încuibărit în om încă de la începutul lui pe pământ. Caut şi iar caut să te zidesc om nou şi să te am pe voia Mea apoi, fiu român, căci taina seminţiei tale pe pământ e mare, iar Eu o am de la Tatăl şi o port în Duhul Meu, şi lucrare mare am în mijlocul tău şi te ocrotesc prin ea, că iată, masă de cuvânt Mi-am aşternut în tine şi-Mi eşti tu aşternut, precum cerul Îmi este scaun de domnie a Mea, dimpreună cu toate puterile cereşti, care Mă slujesc.

O, scoală-te măricel, fiu român, şi unii altora daţi-vă deşteptare, o, fiilor, ca să împliniţi voia Mea, că Mi-am tot trimis apostoli mari şi mici la voi, iar acum vin Eu Însumi ca să te peţesc, popor român, şi ca să te învăţ să-ţi cunoşti şi să-ţi crezi menirea, căci Tatăl Meu ţi-a semănat şi ţi-a întărit pe pământ seminţia odată cu naşterea Mea prunc mic din mamă Fecioară, după ce Eu Însumi am coborât în pântecele ei prin vestire de înger şi am ieşit în lume, arătându-Mă cu putere multă, faţă de cei ce grăiau şi grăiesc fără de putere prin graiul lor.

O, neam român, roagă-te la Mine să te înţelepţesc de sus, căci şi Eu Mă rog la tine să-Mi cunoşti grăirea şi dragostea ce-ţi port, că iată, pe vatra ta grăiesc cuvântul Meu de şaizeci de ani şi-ţi cer iubire ca să-ţi dau credinţă şi să fim noi cei biruitori între neamurile pământului, căci Tatăl are nevoie de popor credincios şi tare prin credinţă acum, la sfârşit de timp.

O, îţi aşteaptă străbunii tăi dragostea ta de Domnul, neam român. De două mii de ani Eu M-am descoperit şi Mă descopăr pe pământ Dumnezeu adevărat, căci cei ce descoperă altceva descoperă, şi nu pe Dumnezeu, dar Eu vin şi învăţ cu putere multă omul şi nu-l duc doar cu vorba, că mare înţelepciune şi mare frumuseţe este în acest cuvânt, dar oamenii slabi şi urâţi la inimă nu caută cu înţelepciunea care nu este şi nu poate de oriunde s-o capete. Eu sunt Cel ce împart omului viaţă şi pricepere pentru viaţă, aşa cum la începutul lui i-am hărăzit, dar el n-a păstrat ce i-am hărăzit şi a făcut ca el omul, şi nu ca Dumnezeu, şi iată, toţi oamenii nu pot altfel să facă.

În zi de praznic de înălțare a Mea la Tatăl, Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt plin de cuvânt și sunt plin de dor ca să-l grăiesc, că M-am vestit acum câteva zile că voi grăi cuvântul Meu cel pentru neamul român, și amintesc acestui popor că s-au scurs șaizeci de ani de când cuvântul gurii Mele se face carte pe vatra românească și merge cartea Mea peste pământ și vestește acest timp al școlii cerești, coborâtă din slavă cu Învățătorul ei peste oameni, căci Mi-am ridicat un popor pe care l-am hrănit cu cuvântul gurii Mele în tot acest timp, și l-am așezat să facă voia Mea și să fie el casa Mea, ca să vin cuvânt pe pământ la cei ce cred în minunea acestei vremi, în venirea Mea cuvânt între oameni ca să le spun lor că sunt cu graiul Meu peste pământ și să le aduc lumină, căci am spus la prima Mea venire acum două mii de ani că Eu sunt Lumina lumii, iar acum împlinesc, ca și atunci când lucram peste pământ lucrarea pentru care am venit de la Tatăl trimis, salvarea omului.

Pun masă de cuvânt pe vatra neamului român și chem la masă cu Mine fiii acestui neam, și binecuvintez din dreapta Tatălui grăirea Mea de azi, o, și binecuvintează și Tatăl tot lucrul cuvântului Meu în zi de praznic de Înălțare, zi de amintire sfântă, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, precum M-am înălțat, tot așa și vin, și iată, vin pe nori, precum este scris.

O, Tatăl Meu Savaot, vin pe nor de cuvânt, iar Tu ești cuvântul Meu și puterea lui, și aduc Ție în această zi rugă fierbinte și-Ți cer prin ea să fii cu puterea Ta în fiii neamului român așa cum în Mine ești, o, Tată, ca să înțeleagă ei mângâierea și puterea cuvântului Meu de peste ei, că iată, sun din trâmbiță peste ei ca să-i umplu de veghe, că voiesc să-i așez pe ei acum înaintea Ta și să-i umpli Tu de puterea de a birui ei toată primejdia care dă să-i prindă sub ea, căci Dumnezeu le dăruiește lor înțelepciunea cea de sus și trezirea cea pentru ea și ochi cerești ca să vadă cu ei pe dușman și să se ridice să biruiască și să se izbăvească de strâmtorarea care se tot întinde să-i prindă sub ea, și să le fie apoi primejduită mult izbăvirea lor de sub oamenii minciunii, de sub cei ce pentru viața lor cea plină de plăceri și de trufie pun la umilință acest neam, neamul român, pe care Noi, Tată, îl iubim atât de mult, căci avem pe vatra lui staulul cuvântului Meu peste pământ, cuvântul Meu între oameni, Tată.

— O, Fiule al Meu, Tu ești cuvântul Meu și voia Mea. Binecuvântată să fie lucrarea Mea și a Ta în această zi sfântă în cer și pe pământ, și binecuvântăm acum puterea poporului român și duhul fiilor lui, ca să înțeleagă ei că stă Dumnezeu cu ei în sfat în această zi ca să-i trezească la veghe pentru paza vieții lor.

O, fii români, Eu, Tatăl Savaot, trimit la voi pe Fiul Meu Iisus Hristos, al Cărui nume mare este acum Cuvântul lui Dumnezeu. Voi de El să ascultați, și nu de cei ce dau să vă strivească pe voi pentru voia lor, și întru care Eu nu binevoiesc. O, cum să binevoiască Dumnezeu în cei ce slujesc stăpânitorului acestui veac lumesc? Cum, când ei iubesc minciuna și trufia și răutatea și dorul lor de mărire, de care toți s-au îmbolnăvit, după ce cu nedreptate au luat scaunele din capul țării ca să domnească peste voi și să vă aducă în umilință, o, fii români? Iată, Eu, Tatăl Savaot, trimit la voi Cuvântul Meu, pe Fiul Meu, pe Iisus Hristos Cuvântul, ca să vă fie vouă Învățător în vreme grea, iar voi să ascultați de El, căci Dumnezeu vă voiește vouă izbăvirea și lucrează pentru ea cu tot cerul de sfinți și de îngeri, dar este musai să vă alăturați voi oștirilor cerești cu toată credința în cuvântul Fiului Meu, căci El este Mântuitorul, Păstorul Cel cu crucea, Păstorul oilor Mele. Amin.

— O, Tatăl Meu Savaot, Eu sunt puterea Ta, iar ei sunt puterea Mea, precum Noi suntem puterea lor, Tată, căci Noi iubim aparte între neamuri pe fiii pământului român, țara pe care Tu Mi-ai arătat-o acum două mii de ani și Mi-ai binecuvântat-o să fie ea țara Mea la sfârșit de timp, țara întoarcerii Mele după două mii de ani, și iată, am staul de cuvânt în mijlocul ei, și am popor așezat la veghe înaintea cuvântului Meu când el se lasă peste pământ.

Iată, sunt Trimisul Tatălui, căci Tatăl Mă mărturisește și Mă așează la lucru peste neamul român, neamul Meu cel de azi, noul Meu Israel, care păstrează în mijlocul lui datina creștinească lăsată prin apostolii Mei și prin sfinți acum două mii de ani, și iată, dau s-o clatine pe ea cei ce stau așezați acum pe scaun de biserică peste turma neamului român.

O, popor român, o, fii români, sunteți strâmtorați, fiilor, chiar dacă știți, chiar dacă nu știți voi aceasta. Eu, însă, privesc din cer cu sfinții și văd durerea voastră și o înțeleg, chiar dacă voi nu v-o înțelegeți din pricina timpului de acum. O, sunteți amenințați de cei ce stau pe scaunele puterii, iar din partea scaunelor de biserică și a celor așezați pe ele sunteți în primejdie să vă rătăcească ei de credința cea din strămoși, credință care a ținut în viața cea de sus fiii acestui neam până azi, iar azi a intrat în biserică păcatul lepădării de credință, păcatul amestecării cu tot ce voiesc oamenii să însemne Dumnezeu, dar acești oameni, care așa voiesc, sunt oamenii cei vopsiți, sunt cei ce dezbracă pe om de Dumnezeu, ca să fie omul în primejdie apoi pentru viața și izbăvirea lui cea de veci. Dar Eu, Domnul, nu voiesc să vă las în primejdie, și vin să vă vestesc vouă că trebuie veghe mare și sfântă, și trebuie să strigați la sfinți, la străbuni să strigați, o, fii români, căci străbunii voștri cei credincioși stăruiesc înaintea Mea pentru voi, ca să nu fiți biruiți și trași spre rătăcirea de la credința cea dreaptă, pe care ei au trăit-o cu viața lor înaintea Mea.

O, fii români, nu vă dezbrăcați, nu vă lăsați dezbrăcați de haina de creștin, ci strângeți-v-o bine pe coapse și încingeți-vă pe deasupra cu brâul credinței, ca să nu vă fie cămășuța smulsă de furtuna cea cu fața ascunsă, o, fii români. O, treziți-vă pentru credință și pentru paza ei, fiilor, și fiți credincioși străbunilor voștri, care s-au jertfit pentru viitorul vostru cu Dumnezeu, nelepădându-se ei de credința cea din sfinți, ori de câte ori au fost puși la încercare de dușmani. Iată, cartea cuvântului Meu cel de azi este deschisă. Luați din ea și învățați puterea credinței. Așa cum mergeți la magazin să vă luați hrană pentru trup și hăinuță de îmbrăcat și tot ce vă trebuie pentru viață, o, tot așa și din cartea Mea să luați, tot ce este nevoie să aveți, și e deschisă ea ziua și noaptea și are în ea cuvântul Meu, are pe Învățătorul Cel din cer peste pământ, și de șaizeci de ani cuvântul Meu învață și cheamă și făgăduiește, și iată-l ieșit la lumină pentru oricine voiește izbăvirea, căci Eu sunt Lumina lumii atât cât sunt în lume, o, și cum să fi stat în cer Dumnezeu-Cuvântul când este atâta nevoie de lumină pe pământ?

O, neam român, Mă fac lumină a lumii pe vatra ta! O, ce mare dar ți-a dat ție Dumnezeu! Voiesc să te curăț de dușmani, popor român. Dau să Mă scutur cu Duhul Meu peste voi, fii români. Vă dau putere și duh cu putere să vă scuturați de cei ce vă voiesc umilirea, fiilor. O, sculați-vă să biruiți cu Mine, căci deasupra voastră s-au așezat și s-au întărit pe scaune dușmanii cei plini de voia lor peste voi, iar voia lor este vrăjmașă vouă și inimilor voastre și libertății voastre și pământului vostru, o, fii români. O, strângeți-vă sub steag de biruință și lucrați cât este ziuă, că iată, vă fură viața și munca, vă fură dreptul la credință și la veghe, vă fură drepturile voastre aceștia care vă stăpânesc acum de pe scaunele de sus, dar voi sculați-vă și biruiți-i pe cei ce fură zi și noapte pe furiș destinul vostru cu Dumnezeu, avutul vostru cel mai scump, căci avutul vostru este Dumnezeu și țara, iar ei nu iubesc și nu vă iubesc, căci numai pe ei înșiși se iubesc aceștia. O, sculați-vă și arătați-le iubirea voastră de Dumnezeu și de țară, căci voi ați văzut pe cei ce v-au înșelat așteptarea, și i-a văzut Dumnezeu că au dat să meargă la biserică numai când au dat să vă înșele că sunt de partea lui Dumnezeu, ca să semnați voi ridicarea lor pe scaune de domnie, dar altfel ei nu merg la biserică nici măcar de ochii lumii, și iată, sunteți în primejdie, fii români, și sunteți mințiți în toate zilele, fiilor, și nu așa trebuie să fie în țara întoarcerii Mele de la Tatăl după două mii de ani de dor și de așteptarea ca să vină acest timp. O, și iată ce găsesc acum în țara pe care Tatăl Mi-a dat-o pentru venirea Mea cuvânt pe pământ între oameni!

Eu, Domnul, am plan ceresc în mână, și după el lucrez, iar tu, țara Mea cea de azi, ești scrisă la Tatăl să fii slava popoarelor și lumină lor, și ești făgăduită de Tatăl să fii munte sfânt, spre care să se îndrepte popoarele și limbile ca să ia lumina Mea, cuvântul Meu din mijlocul tău, și care aduce izbăvire și iubire pe pământ.

O, neam român, balaurul cu șapte capete și cu zece coarne nu se dă ușor răpus, dar puterea Mea îl va birui pe el, precum este scris. Lucrarea lui antichrist dă să te cuprindă sub ea ca să nu mai ai tu pe Dumnezeu de tată, neam român, dar Eu, Domnul, voi triumfa peste orice putere vrăjmașă care stă în calea slavei Mele ca să-l dezbrace pe om de Dumnezeu, de Făcătorul cerului și al pământului și al omului, iar tu scoală-te lângă Mine, neam român, sculați-vă, fii români, ca să biruim cu puterea Tatălui, iar această putere este în cuvântul Meu de peste voi, fiilor. Luați putere din cuvântul Meu, o, fiilor, căci Dumnezeu este cu voi pe pământ prin cuvânt, și are istorie scrisă pe vatra voastră acum, în acest timp.

Pun înaintea voastră cartea cuvântului Meu, fii români. Luați din ea și mâncați și rămâneți vii, și nu vă dați morții prin nepăsare de Dumnezeu, că iată, iese Domnul în calea voastră ca să vă ajute să biruiți minciuna și pe toți slujitorii ei așezați pe scaunele de sus, și să vă învețe și să vă arate apoi pe cei care iubesc izbăvirea voastră și paza, și apoi mărirea voastră între popoare, căci cuvântul Meu este slava Mea din mijlocul vostru, o, fii români.

Iată, pun semne în calea voastră, căci Eu, Domnul, trezesc duhul vostru și trag clopoțelul, iar voi să tresăriți și să ascultați de semnele Mele, care vă aduc izbăvirea și slava, că vatra voastră este țara întoarcerii Mele de la Tatăl, și precum M-am înălțat la Tatăl după suferința Mea cea de pe cruce, o, tot așa și cobor, precum M-am suit cobor, și sunt cu voi în acest timp, fii români.

O, să nu închizi Domnului ușa, popor român. Ai în mijlocul tău fii veghetori, al căror glas îți fac trezirea și te vestesc și-ți spun cum este primejdia. Aceștia sunt cei care stau de veghe pentru adevărul despre toate câte lucrează din întuneric prin oamenii întunericului, care dau să te țină sub voia lor, popor român, dar tu trezește-te la veghe pentru descoperirea minciunii și a slujitorilor ei, căci tu trebuie să mergi spre mărire, neam român, că a sosit această vreme. Voiesc să strălucească lumina Mea din tine peste popoare, că iată, popoarele stau încordate spre războire, și voiesc să sting setea lor, o, fii români.

În zi de praznic de Înălțare a Mea la Tatăl, și de coborâre a Mea la tine cuvânt, am grăit ție, popor român, ca să te așez lângă Mine și ca să lucrăm noi în mijlocul neamurilor de pe pământ voia Tatălui nostru, iar tu ascultă strigarea Mea la tine și deschide ca să Mă primești și ca să Mă crezi și ca să biruim, căci cuvântul Meu s-a făcut carte în mijlocul tău spre izbăvirea ta, și va striga el peste popoare vestea cea din cer, și vor fi semne pentru încredințare că Domnul grăiește peste pământ și izbăvește pe cei binecredincioși. Amin.

Sfârșesc cuvântul Meu, și împuternicesc fiii neamului român să creadă în Mine, în Cel ce grăiește din ceruri în mijlocul lui.

Așez numele Meu când Îmi sfârșesc grăirea.

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Dar mai ales la tine strig, o, popor român, că Eu, Domnul, sunt pe vatra ta cu mare lucrare de cuvânt și strig pe omul de peste tot ca să-l opresc de la păcat, că toate războaiele au venit pe pământ peste oameni din pricina păcatelor lor.

O, neam român, dau să vină peste tine cei care-ți pot cere socoteală că nu asculți să fii creștin după toată legea creștină, iar tu ești vinovat pentru călcare de lege. O, acoperiți-vă trupul, fii români, că dacă nu veți face aceasta vă veți porni unii spre alții numai spre păcat pe mai departe și vă veți atrage pedeapsă pentru păcat.

Stau cu sfinții în văzduh și dau să ocrotesc pământul român și dau să povățuiesc acest popor să se spele de păcate și să slujească după legea sfinților părinți pe acest pământ ales de Mine acum pentru venirea Mea la sfârșit de timp cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc cărarea și slava cea de după ea.

O, lăsați luxul cel păcătos și lumesc, voi, fii români, și luați în obișnuință portul cel frumos al românului cel de demult, care avea pe Domnul peste viața sa și căruia i-a fost mult încercată viața, și am rămas cu acest neam și stau acum pe vatra lui cuvânt de povață de viață peste pământ și peste om.

Munte ceresc este locul din care Eu, Domnul, grăiesc omului de pe pământ din mijlocul pământului român, și M-am scris pe acest tărâm cu șaizeci de ani de cuvânt și voiesc să biruiesc de aici pentru cei credincioși și sfinți, pentru cei care Mă iubesc pe pământ, și să le dau lor patria cerească, și aceasta voiesc să împlinesc pe vatra neamului român, și de aceea Mi-am făcut casă și masă în această cetate, din care iarăși încep facere, facere nouă, om creștin după chipul și asemănarea Mea.

O, veniți-vă în fire, fii români. Voiesc să vă ocrotesc cu toate puterile cerești, fiilor, și voiesc să vreți și voi aceasta. Vă strig cu dor și cu îngrijorare, că mare grijă vă port vouă mai ales, că am de lucru mult pe pământ la voi. O, feriți-vă de vrăjmași, și iată, vă spun și vouă ceea ce am spus poporului cuvântului Meu, la care vin și grăiesc, și vă spun la fel: țineți cerul aproape de pământ, ca să fugă orice vrăjmaș care ar da să se apropie, că Eu sunt Cel ce ocrotesc dacă voiesc, și voiesc să Mă îndur de voi și să vă învăț să fiți creștini adevărați dacă sunteți botezați, că nu este de ajuns numai botezați să fiți, ci trebuie să fiți după chipul și asemănarea Mea, fiilor, ca să vadă toate neamurile de pe pământ cine sunteți voi și ce Dumnezeu aveți peste voi.

O, pace vouă! De Mă iubiți, de Mă primiți, pace vouă, fii români! Vă însemnez cu mâna Mea cu semnul binecuvântării, semnul sfintei cruci, dar ridicați-vă la înălțimea pe care trebuie s-o aibă neamul creștinesc, cel mai puternic între neamuri, și pe care nici un neam nu-l poate birui, căci cu el este Dumnezeu. Amin.

Mama Mea Fecioara are între sfinți zi de praznic în această zi și stă înaintea Mea pentru milă, fiilor, rugându-se și stăruind așa. Dau glas glasului ei, ca să fie așezat în carte duhul rugăciunii ei. Amin.

— Mila Ta, Fiule scump, să-i urmeze în toate zilele pe fiii poporului cuvântului Tău de azi. Mila Ta să îngrădească de jur împrejur hotarele pământului neamului român. Sus și jos să stea mila Ta pentru țara Ta de azi, țara cuvântului Tău, Fiule Doamne. Sus și jos, și în toate laturile ține departe, departe primejdiile omenești, care ar da să bată peste pământul și neamul român. Tu ești Cel ce veghezi, și știi cum să cureți de neascultare acest popor român, că Tu ai milă, Doamne. Toate gândurile vrăjmașe ale oamenilor mari și mici pe pământ, stinge-le și le risipește în adânc și păzește acest pământ pentru Tine și pentru sfinți, Fiule Doamne. Fie voia Ta, și nu a oamenilor mari sau mici de pe pământ, că Tu ai lucrare de mântuire pentru oameni în mijlocul neamului român. Eu stau la hotare sus și jos cu oștiri cerești și cu rugăciune Ție pentru neamul român, că rugăciunea este minunea care face minuni, iar cei ce sunt ai Tăi știu aceasta și se așează lângă noi la rugăciune pentru același dor.

O, întinde-Ți brațele, Fiule al lui Dumnezeu Tatăl și Fiule al meu, și ocrotește cu tot ce este în cer, cu toate oștirile cerești ocrotește pământul și neamul român și fă de aici mântuire pentru ei și pentru mulți. Tu ești Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvintează și binecuvintează și păzește și ocrotește țara cuvântului Tău, țara română, și liniștește popoarele din jur, că Tu ești Stăpân peste popoare, Fiule Doamne. Eu stau în toată vremea cu rugăciune, Domnul și Fiul meu. Așa să stea și poporul cuvântului Tău și așa să biruim, căci rugăciunea este minunea care face minuni, iar crucea este paza celor ce aduc rugăciunea lor înaintea Ta, Doamne și Fiule al meu. Amin.

— O, neam român, ai pe mama Mea Fecioara mijlocitoare și rugătoare între cer și pământ pentru soarta ta cea de la Dumnezeu, numai să fii credincios Celui ce vine din cer pe pământ la tine ca să-ți îndrepte inima și viața spre El, spre Cel ce te veghează. O, țară română, te țin sub mantia Mea și te aștept să faci voia Mea, că iată, suferi. Mișcarea stihiilor în mijlocul tău îți arată durerea Mea cea de la tine. O, scoală-te la veghe și la ascultare de Dumnezeu și te îmbracă frumos, ca să stai frumos înaintea Mea.

Așează-te în genunchi înaintea Mea, popor român, și cere-Mă, dar lasă păcatul de peste viața ta, că păcatul aduce suferință. Toți ai tăi din cer stau numai într-o rugăciune pentru tine înaintea Mea. Vorbește tu cu ei între tine și Mine, că mare este această iubire înaintea Mea și a celor din cer, o, popor român!

Iar tu, popor al cuvântului Meu, fii rugător cu mare iubire din mijlocul neamului român, că trebuie ocrotit acest pământ și neam, fiindcă lucrarea Mea este în mijlocul lui, pe vatra lui. Amin.

Voi, cei ce stăpâniți popoarele și pământul, fiți cuminți, o, fiți cuminți, și binecuvântați pământul și neamul român. Aceasta vă îndemn să faceți, că am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, de unde vouă vă grăiesc, iar pentru această ascultare pe care v-o cer, vă voi păstra binecuvântare vouă când Eu voi fi cu toată puterea Mea peste popoare, precum este scris, căci omul nu va mai putea, fiindcă va putea numai Domnul. Eu, Domnul, vă voi ajuta să ascultați de voia Mea, și voi lucra Eu aceasta după planul Meu. O, pace vouă, popoarelor și stăpânilor de popoare, că fără pace voi porniți războaie și dureri vouă! Nu scoateți sabia, căci cine scoate sabia va pieri de sabie, precum este scris. Arma voastră să fie crucea și rugăciunea, împodobite de duhul cel frumos al umilinței de duh, care-l călăuzește pe om la iubire de Dumnezeu, și veți lucra pacea.

Eu, Domnul, aștept vremea sfințeniei pe pământ cu oamenii, și ea va veni, după ce omul nu va mai putea el, ci va putea numai Domnul, și atunci omul va iubi pe Dumnezeu, mereu, mereu pe Domnul.

În această zi sfântă cuvântul Meu îmbrățișează pământul și neamul român. Sunt deasupra cu oștirile cerești și port cu cei din cer durerea de la jalea celor ce plâng nemângâiați acum, după ce s-a abătut încercare cu durere peste acest neam și zile de veghe.

Sunt Domnul Iisus Hristos și sunt învăluit în cuvânt. Dau glas cuvântului Meu și îi spun neamului român că am șaizeci de ani scriși în cartea Mea de azi, pe care am întocmit-o și am împărțit-o cu tot cuvântul din ea, izvorât din gura Mea în acest timp scris, și am dat-o neamului român începând de la cei din frunte și până jos, că am grăit mult, și tot mai mult grăiesc de o vreme și strig cu cuvântul, strig îngrijorat și înduioșat, strig să se scoale la veghe acest neam și să se ridice deasupra răului și să vegheze să fie viu, căci vai celor ce dorm mult și nu veghează mult, căci cei ce dorm noaptea dorm, precum este scris, iar acest dormit mult se numește noapte și se pune noapte multă peste neveghe.

Și iată, te-ai sculat la veghe, popor român. O, cât te-am strigat, cât te-am povățuit ani la rând și te-am îmbiat să te ridici și să veghezi pentru viața ta și a Mea, pentru iubirea dintre tine și Mine ca să fiu Eu viața ta, iubirea ta, veghea cea de peste tine să fiu, o, neam român!

O, tu nu știi în ce cinste te-a așezat pe tine Dumnezeul tău, popor iubit de Dumnezeu pentru istoria ta. Ești ales aparte de Tatăl Meu să fii tu la sfârșitul timpului țara Domnului, cetatea în care, iată, vine Domnul în cuvânt pe pământ și Se împarte, și știu popoarele de taina Mea cu tine, o, țara Mea de azi. O, nu te îndoi, nu te întreba de ce așa, de ce ești tu acum țara Mea. Tu știi ce am pățit Eu, Domnul, acum două mii de ani de la poporul la care am venit din dreapta Tatălui, că M-a scos din mijlocul lui prin moarte pe cruce, și l-am plâns mult pe Israel atunci și-i spuneam mereu așa: «Am voit să te adun sub aripile Mele, popor ales, și apoi atât de încăpățânat pentru alegerea ta. Mi-am trimis spre tine toată bogăția din cer și ți-am dat hrană îngerească să mănânci în vreme de foamete, dar tu n-ai voit să rămâi poporul Meu, că nu L-ai ascultat pe Dumnezeu, și iată, ți se lasă casa pustie, pustie de Mine, și nu Mă vei mai avea sau vedea în mijlocul tău cu lucrul Meu ceresc până nu va fi să vină timpul să spui: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului».

O, iată, vin în numele Tatălui, vin cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, și aș voi și tu să Mă auzi și să Mă binecuvintezi în cuvântul Meu de azi, că te aștept să-Mi cunoști glasul și cuvântul pe care-l izvorăsc din gura Mea în mijlocul neamului român încă din anul 1955, și iată azi, cuvântul Meu e râu care dă peste margini, plin de înviere pentru făpturi.

O, Israele după trup Israel, uită-te în cuvântul Meu de azi ca să înțelegi pe Cel ce vine iarăși de la Tatăl pe pământ cuvânt și-Și naște un popor credincios Lui și purtător de Dumnezeu, și scoală-te și tu întru credință, o, scoală-te! Amin.

O, am arătat, popor român, am arătat acum prin cartea Mea de peste tine și ți-am spus cum îl plângeam acum două mii de ani pe Israel cel necredincios venirii Mele, și pe care l-am lăsat pustiu de Mine apoi, și cum îl strig și azi să-Mi cunoască venirea și glasul și strigătul Meu după om, iar acum grăiesc ție, popor român, popor încercat de suferință, și spun așa: Duhul proorociei stă în mijlocul neamului român și se așează pe această vatră cuvântul Meu și Mă vestesc Eu Însumi cine sunt. Sunt Fiul Tatălui Savaot, Cel ce M-am născut acum două mii de ani în peștera din Betleemul Iudeii, Cel ce am fost răstignit pe cruce la treizeci și trei de ani de la nașterea Mea, și sunt Cel ce M-am vestit pe Mine Însumi că voi veni iarăși să judec pe vii și pe morți și să dau fiecăruia după cum este fapta sa, și duhul proorociei este lucrarea Mea în mijlocul neamului român și port de mânuță acest neam și-l călăuzesc cu cuvântul.

O, nu de ieri sau de azi grăiesc cuvântul Meu în mijlocul tău, popor român. Am pe vatra ta dovadă întărită cu martori și am istorie scrisă șaizeci de ani de cuvânt, iar cartea poartă pe scoarța ei numele Meu cel de azi: Cuvântul lui Dumnezeu. O poți găsi pe cale dacă nu ai dat de ea până acum, după cum pe cale poți găsi și defăimările asupra cărții cuvântului Meu și asupra poporului purtător de Dumnezeu în mijlocul tău, și care poartă din greu sarcina venirii Mele cuvânt pe pământ și este grăit de rău de cei necredincioși.

O, Eu te-am strigat îndelung, îndelung prin glasul cuvântului Meu și te tot strig, popor român. Ești scris în planul cel pentru azi al lui Dumnezeu și ai scrisă în dreptul numelui tău proorocie măreață. Ești scris să fii lumina popoarelor și a limbilor de pe pământ, din pricina luminii cuvântului gurii Mele, care izvorăște ca râul din munte, coborând la vale ca să ude în cale pământul și omul și ca să crească cer pe pământ și ca să se îmbrățișeze cerul cu pământul pe vatra ta. E multă și lungă grăirea Mea din tine. O, caută-Mă, și Mă vei afla cu toată slava cuvântului Meu, prin care-Mi întocmesc și Îmi călăuzesc un popor credincios și sfânt, pentru ca să te sprijin pe tine, popor pecetluit de Dumnezeu încă de la nașterea Mea între oameni, când Tatăl te-a întocmit și pe tine și te-a botezat cu credința cea pentru Mine și ți-a dat o soartă dulce pentru sfârșit de timp, și te-a ales încă de pe atunci să fii tu azi țara întoarcerii Mele după două mii de ani, casă primitoare pentru Hristos, Cel ce vine din ceruri pe pământ cuvânt ca să-Și pregătească ziua slavei și un popor ales pentru slavă.

Iar acum te îmbrățișez în cuvânt și te strâng la pieptul Meu duios, și cu glas de Păstor milos îți mângâi suspinul și-ți spun: Nu mai plânge, o, nu mai plânge! Umple-te de Duhul Sfânt! Ia iubire din iubirea Mea ca să ai, și adu-ți aminte de Mine așa cum Eu aștept, și nu așa cum știi tu să faci aceasta. O, vin să te mângâi în durere. Mângâie-Mă și tu. Mult mai îndurerat sunt Eu, Cel mereu îndurerat. Te strâng la piept cu brațe de Păstor duios și milos și-ți dăruiesc grăirea Mea cu tine. O, caută tu pe vatra ta cartea cuvântului Meu, carte în care M-am scris cu însuși glasul Meu și am legat-o în copci și am pus-o pe masa ta ca s-o deschizi și să vezi apoi în ea lucrul Meu cel mult trudit ca să Mă așez cuvânt pe pământ. Să știi că pe nori stau deasupra ta și-Mi slobod glasul peste tine, iar cei ce au urechi de auzit cu ele Mă aud și Mă așează în carte cu toată grăirea Mea, cu multul Meu pogorământ, că mult Mă aplec, din cer și până pe pământ Mă aplec cu toate oștirile cerești, cu care Mă port, că este scris să vin prin cuvântul Scripturii care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi și vor auzi cei din morminte glasul cuvântului Său».

O, țara Mea de azi, o, neam român, ești în durere acum, iar durerea te-a așezat la veghe. O, ai grijă, ai grijă că ai nevoie de un sfat înțelept acum. Este scris cuvânt cu înțelepciune în el și care spune: „Cine nu are în casă un bătrân înțelept, acela să caute mult și să-l cumpere pe el și să-l aibă”. O, tu ai în mijlocul tău pe omul cel încercat îndeajuns și deprins cu înțelepciunea cea bună pentru viața ta de azi și de mâine. Nu-l lăsa să apună pe cel ce iubește atât de duios și atât de milos viitorul tău. Caută după el și primește-i sfatul, că Eu, Domnul, voiesc așa să te ajut și să te sprijin în vreme de încercare, când nu sunt în mijlocul tău veghetori înțelepți și deprinși cu cel mai bun sfat pentru tine acum, iar tu ești fraged de tot, popor român, și-ți port grija și Mă uit în părți peste tot ca să te ocrotesc de cei ce se uită după tine să te găsească în slăbiciune și să se dea binefăcători ție când ei nu sunt de partea ta.

O, copii fragezi cu inima și cu iubirea, ați umplut piața cu adunarea voastră, cu strigătele voastre după ajutor. Vă privesc din nori cum stați de veghe, așteptând izbândă dulce pentru voi. Le cereți socoteală celor ce sunt acum la cârmă și la putere și știți că ei nu sunt pentru voi, iar voi sunteți plăpânzi, dar Eu am turnat peste voi ca să aveți ochi și ca să-i vedeți pe cei ce stau la cârmă necredincioși vouă, și cărora le strigați să plece. O, să plece, dar mai întâi să punem ceva în loc, o, fii români. Țara română are și ea o carte, care se numește cârma țării și trebuie după ea lucrat și făcut curat, că dacă altfel se lucrează se calcă legea, iar călcarea de lege se pedepsește de legea însăși.

O, căutați cea mai coaptă înțelepciune și fiți primitori de sfat, fii români. Este în mijlocul vostru cel atât de veghetor și iubitor de țară și de neam, care a stat pe scaun de veghe timp de zece ani prin multe feluri de furtuni și de încercări încâlcite cu totul, și care a avut în jurul lui tot pe cei de azi, care s-au așezat și atunci și acum prin însăși puterea lor, pe cei pe care voi vreți să plece de pe scaune. O, e greu să-i dați voi jos, dar primiți sfat, că trebuie să lucrăm după lege și să biruim, iar apoi să nu uitați să vegheați mult și mereu, fiilor. Puteați și până acum să faceți aceasta în toți anii grei prin care a trecut țara, dar n-ați făcut ochii mari și n-ați primit trezirea când v-am strigat, căci Eu, Domnul, mereu am strigat la voi și v-am spus: Treziți-vă! Găsiți în cartea Mea strigarea Mea spre voi, că la timp strigam în toate încercările de peste voi și vă rugam să vă treziți, dar n-am fost primit cu credință ca să nu fi ajuns voi sub greu acum, o, fii români.

O, e mare primejdie lipsa de veghe, și mai ales lipsa de sfatul cel mai înțelept în vremi de încercare grea. Mă aplec, popor român, și te povățuiesc acum. Iar și iar te povățuiesc să cauți în mijlocul tău sfatul cel bun pentru tine al celui ce a vegheat ani mulți până acum prin mult greu la cârmă pentru soarta ta, și primește sfatul înțelepciunii lui ca să te izbăvești de greul cel de acum, și care de mult te apasă. Eu, Domnul, am lucrat mereu prin oameni pentru oameni, și nu altfel a fost ajutorul Meu pentru oameni, iar tu veghează, neam român, că precum Eu, Domnul, voiesc ca om prin om să se ajute și să se mântuiască din greu, tot așa se sârguiește și satana ca om prin om să se piardă, și-ți spun aceasta cu grija Mea de tine, ca nu cumva să asculți tu oricum sfat în vremea aceasta de cumpănă, căci oamenii își caută mărirea lor și bucuria de la ea, și prea puțini sunt cei care caută izbăvire și ajutorare curată pentru oameni, și prin duhul lepădării de sine pot cei buni să ajute pe semeni.

O, trebuie acum om cu înțelepciune încercată, și care știe bine ce e mai bine de făcut acum pentru țară. Apleacă-te, popor român, și caută sfatul cel bun, împreună cu cel care a stat la cârmă până acum, și care știe cel mai bine cine este bun, și cine este vrăjmaș ție. O, nu te îndoi de sfatul Meu. E zi de sărbătoare, și Mă ajut în coborârea Mea la tine cu îngerii și cu sfinții și te cuprind de peste tot ca să te ocrotesc, numai să știi tu să asculți de Dumnezeu, Care vine și te povățuiește în vreme de durere.

Acum, Eu, Domnul, cobor peste duhul tău putere de împlinire a cuvântului Meu, prin care acum ți-am grăit. O, nu te potrivi cu cei ce îl urăsc pe cel ce a stat la cârmă până mai ieri, căci cei ce urăsc pe acest om înțelept nu sunt cei ce-ți vor ție binele, și iată, de aceea îl urăsc toți cei nedrepți pe cel drept pentru tine și pentru ei. Fii credincios, popor român. Nu găsești acum, în zile de răscruce nicăieri sfat sănătos, ci numai acolo unde Eu am pus degetul Meu arătător și ți-am arătat de unde să iei și să ai apoi, că nu e nimeni să te iubească pe tine atât de mult ca și acesta spre care Eu, Domnul, arăt acum pentru sfat înțelept, de unde toți pot lua ca să se lumineze și ca să lucreze peste încercarea cea grea.

O, pace ție acum! Pacea Mea o dau ție, popor român. Eu, Domnul, voi veghea să poți tu împlini cuvântul Meu de veghe pentru tine, pentru soarta ta de azi și de mâine, o, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

O, țară română, țara Mea cea de azi, sunt în tine cuvânt și te îndemn la iubire și la dor de Dumnezeu, căci Dumnezeu te veghează mult mai mult decât orice tărâm de pe pământ, fiindcă are în tine cetatea cuvântului Său, peste care El veghează și binecuvintează. O, ai grijă de tine și de Domnul Dumnezeul tău, dar de tine să ai grijă ca de Dumnezeu, că altfel tu faci cele ce nu-I plac Domnului tău și legilor Lui sfinte, și vine suferință și primejdie peste cei necălăuziți de Dumnezeu.

Am proorocit prin acest cuvânt că vor lua foc capetele neacoperite, și M-am uitat la jalea celor ce le-a luat părul foc, de fugeau cu focul în cap, iar când să-și stingă părul și-au ars mâinile, bietele suflețele usturate de suferință. O, dacă erau plăcuții Mei ar fi fost cu ei ca și cu cei trei tineri din cuptorul de foc și le-aș fi trimis pe îngerul Meu și i-aș fi scos nevătămați din foc, dar au fost vătămați, iar mulți din ei și-au sfârșit suflarea, și s-a împlinit cuvântul Meu care vede înainte faptele celor neascultători de legile sfinte.

O, iată ce-ți spun: tu ai pecete de neam creștin încă de la nașterea ta, popor român, dar nu e bine să porți numele lui Dumnezeu, și să slujești plăcerilor vrăjmașului diavolul, o, nu e bine așa. Caută să te îndeletnicești cu bucurii sfinte și să-ți deprinzi inima cu iubire de Dumnezeu, căci inima a fost făcută de Dumnezeu în om ca să-I fie Domnului locaș de odihnă. Omul însă și-o dă vrăjmașului Meu și al său, și vine apoi suferință pentru această nedreptate asupra Făcătorului omului.

O, așează-te în genunchi înaintea Mea și te roagă să-ți dau statură sfântă și să fii tu bucuria Mea și a sfinților Mei și a îngerilor Mei, neam român. O, vino în dragostea Mea. Tu ești plămadă bună, dar adu-ți aminte de aceasta. Amin.

Acum Îmi întind brațele spre tine, țara Mea de azi, și-ți lucrez ocrotire. Sfinții și îngerii sunt în slujba Mea pentru ocrotirea ta mai ales. Am în ziua aceasta praznic sfânt pe vatra ta și te cuprind cu cetele de îngeri și-ți întăresc priceperea pentru adevărul cel din cer pe pământ și-ți trezesc duhul, și în taină te călăuzesc ca să te trezesc. O, pace ție! Oștiri de îngeri îți întăresc hotarele și paza la hotare, dar te aștept să-L înțelegi pe Dumnezeu, popor român.

Iar acum îndemn pe poporul Tău din români, Doamne, de la care să ia povață toți fiii neamului român, și le spun lor:

O, nu vă părăsiți țara, voi, fii creștini, și voi, fii români. Pentru nimic și pentru nimeni în lume să nu faceți acest pas. Fie-vă teamă să faceți aceasta și ascultați așa. Acest îndemn vine din cer. Nu călcați peste îndemnul care vine din cer la voi. Pedepsiți în voi dorința de a pleca în țară străină, căci țara binecuvântării Domnului este țara întoarcerii Lui cuvânt după două mii de ani, și e ocrotită de Domnul această țară. Cei ce părăsesc țara aceasta și se duc aiurea, aceia sunt scriși și tot scriși de satana că nu iubesc pe Domnul, Care vine cu sfinții Săi și Se face cuvânt pe vatra neamului român, aici, unde se pune la însămânțat darul credinței, care să răsară pentru cei care vor căpăta acest dar, iar cei cărora le-a fost dăruit, aceia să-l țină, să-l păstreze prin lucrarea iubirii, căci credința este prin iubire zidită în om.

În zi de sărbătoare de sfinți Mă fac Păstor blând peste neamul român și-i dau darul credinței ca să Mă poată lua în inimă dacă-Mi las peste el cuvântul. Îmi cer sfinții să întăresc la veghe acest neam dacă Tatăl Meu Savaot l-a ales să-Mi fie casă de primire pentru cuvântul Meu, care se lasă peste pământ, și iată, e țara română întâia între popoare prin această alegere a Tatălui, căci pământul pe care stai tu acum, neam român, a fost el primul petecuț de pământ ieșit din ape la facerea lumii, și, iarăși, tu te-ai înființat ca neam creștin odată cu nașterea Mea pe pământ și ai două mii de ani cât Fiul lui Dumnezeu de când ești tu creștin, neam creștin. O, și ce frumos, că și acum, la sfârșit de timp, tot tu ai darul de a coborî peste tine glasul cuvântului Meu, grăirea Mea, venirea Mea cuvânt peste pământ, că sunt cu zeci de mii de sfinți în cete-cete în văzduhul tău, pe cerul tău, popor român, și-Mi scriu pe vatra ta cuvântul iubirii, căci din marea lui Dumnezeu iubire se petrece între cer și pământ această minune pe așternutul tău, care s-a făcut popas lui Dumnezeu și sfinților Săi, iar cerul cel de deasupra ta, la fel.

O, pace ție, țara Mea de azi, neam român! O, nu te mira, nu sta în nedumerire. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău și săvârșesc în tine această minune, căci sunt Cel ce sunt și Cel ce pot tot ce voiesc să fac, iar tu caută cu taina inimii curate ca să-Mi cunoști glasul Meu de Păstor milos și să asculți povața Mea, cu care te păstoresc, iar slava Mea din tine este cuvântul gurii Mele în mijlocul tău.

O, pace ție, cetatea Mea de azi, Ierusalime nou! Scris este că voi zidi din nou Ierusalimul ca să am și azi unde să intru când vin pe cai albi cu sfinții și îmbrăcați cu cămășuță de in, toți la fel, precum este scris în Scripturi despre venirea Mea cu oștirile cerești și că din gura Mea iese sabie ascuțită ca să lovesc cu ea neamurile și să le cârmuiesc cu toiag de fier, iar numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris, și nu ies cu nimic din Scripturi dacă așa Îmi este lucrarea sau dacă ar vrea cineva să Mă judece după lege.

Vin la tine cuvânt, neam român, și te păstoresc în vreme de furtună, că văd lupi pândind din ascunzișul lor ca să te despoaie de datini și de credință și de binecuvântarea Mea și a sfinților Mei. Iată, stau de veghe peste tine cu sfinții și cu părinții cei din cer și te povățuim să veghezi și tu și să crezi că e vreme de furtună peste tine, și nu mai ai păstori cu milă de tine ca să nu te pierzi pe cale și ca să-ți întărească ei calea cu Dumnezeu, și calea lui Dumnezeu cu tine, că iată cât de mari s-au așezat mai-marii de peste tine în nume de biserică a lui Hristos și cum te conduc ei în brațele vrăjmașului Meu și al tău, antichrist, despre care scrie în Scripturi cum va veni și cum îi va fi lucrarea sa cea ascunsă de mintea omului de rând, dar vin Eu și-i dau de gol învelitoarea cea de deasupra și-ți spun că este învelit în haină de biserică și că este lup, și nu păstor, iar Eu, Domnul, te scol la veghe în miez de întuneric și te deprind cu înțelepciunea cea de sus, că nu se mai găsește înțelepciune bună pe pământ, că pe pământ totul s-a amestecat, și e numai minciuna față în față cu omul și nu se mai cunoaște binele din rău și este nevoie de Dumnezeu cu oamenii pe pământ, ca nu cumva să-și facă blestemul cale din pricina mai-marilor bisericii, care se apleacă prea mult dușmanului antichrist, și dau să strice datinile sfinte, lăsate de sfinții părinți ca să fie ținute și păstrate la locul lor în cartea calendarului neamului creștinesc, cel mai mare neam de pe pământ. O, nu e neam mai mare și mai puternic între pământ și cer ca și neamul lui Hristos, neamul creștinesc, neamul care ține cerul pe pământ, și pe Dumnezeu între oameni, că le-am spus celor credincioși acum două mii de ani: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului».

O, veghează cu mare trezie, neam român, neam creștin, că vrea antichrist să răstoarne tot ce a mai rămas sfânt la loc, că a răsturnat prin șiretlic sărbătorile sfinților și vrea acum să schimbe de la locul din calendar sărbătoarea învierii Mele, data Paștelui, cea mai mare sărbătoare a creștinătății în cer și pe pământ, așezată bine la locul ei prin sfinții cei plini de Duhul Sfânt, și a cărei lumină vine din cer și aprinde luminile în ziua de praznic al învierii Mele, și nu-i convine lui satana-antichrist această așezare adevărată, după semnele ei dovedită, ca și atunci când Eu am înviat biruitor și am judecat prin învierea Mea pe stăpânitorul acestei lumi, după cum am scris acum două mii de ani despre însemnătatea minunii învierii Mele spre judecata celor ce M-au răstignit, a celor necredincioși de atunci și până azi.

Am pus pe masa ta cuvântul Meu și lucrarea sa, popor român. O, treziți-vă unii pe alții, fiilor români! Antichrist și slujitorii lui dau să stingă de pe pământ numele și urmele de creștin și să așeze în loc lucrarea cea vopsită în alb a întunericului lor cel fără Dumnezeu. O, sculați-vă la veghe pentru datinile sfinte și pentru ascultarea de ele, fiilor români, căci voi sunteți un popor credincios și mare prin binecuvântarea Mea cea mare peste acest petec de pământ, pe care, iată, cobor cu cuvântul pe el acum, la sfârșit și la început de timp, că iarăși zidesc cetate pentru Mine, așa cum am avut cetate și popor acum două mii de ani în Israel, poporul care M-a scos afară din mijlocul lui și M-a prigonit și M-a răstignit, dar Eu am înviat, și am plecat din mijlocul lui, iar Tatăl Mi-a dat încă de pe atunci în dar pământul român și neamul de pe el ca să fie el neam creștinesc, neamul Meu, neamul lui Hristos până la sfârșitul timpului.

O, pace vouă, fii români, fii creștini! Eu, Domnul, vă voi povățui pe voi și voi turna din Duhul Meu și vă voi hărăzi cu daruri, căci înțelepciunea cea de sus este ca în cer, și veți ști prin ea să aduceți cerul pe pământ cu toate tainele lui, cu toată slava lui, cu toată iubirea lui, căci Eu vă sunt Păstor, o, fiilor. Amin, amin, amin.

O, țara Mea, țară română, țara venirii Mele de azi, Mă gătesc cu sfinții ca să-ți lucrez ocrotirea. O, nu știi ce noroc mare ai tu că sunt Eu peste tine cuvânt în acest timp. Nu știi cât de mult ocrotesc Eu locul Meu din mijlocul tău și pe cei ce Mă dau ție cuvânt din cer venit. S-ar prăbuși neam peste neam dacă n-aș fi Eu în vremea aceasta cuvânt peste tine, și peste pământ din mijlocul tău. O, pace ție! O, ești frumoasă la chip așa cum Tatăl Meu te-a zidit. Ești mândra Mea între popoare și mulți te râvnesc, dar Eu te-am ales pentru Mine să fii, și Mi-am ales din mijlocul tău ucenici și i-am așezat pe ei înaintea Mea pentru tine, iar ei Îmi deschid când vin cuvânt la tine, și apoi Mă dau ție ca să Mă împlinești, ca să te faci frumoasă ca Mine și să lucrezi la frumusețea ta, căci scris este despre cei frumoși: «Vor fi asemenea Lui».

O, scoală-te înaintea Mea, că intru la tine cuvânt de povață de viață, neam român. Ia cartea cea sfântă și deschide-o în dreptul poruncilor vieții și caută să împlinești, căci este scris să iubești pe Dumnezeu cu toată ființa ta, și este scris să nu mărturisești strâmb, să nu furi, să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu râvnești ce nu este al tău sau al aproapelui tău, și este scris să iubești ca Dumnezeu, că Eu vreau să cobor pe pământ și să stau văzut în mijlocul unui popor care împlinește poruncile Mele, poruncile vieții, căci cum altfel ar fi să dobândească omul viața și să trăiască apoi?

O, voiesc să cobor pe pământ veacul cel veșnic, cerul cel nou și pământul cel nou, aceasta voiesc, și la aceasta lucrez cu sfinții, cu îngerii, și cu cei ce Mă primesc și Mă vestesc de pe pământ cu cuvântul Meu, care coboară din cer și povățuiește, dar trebuie să-Mi curățesc calea și locul slavei Mele, trebuie să te curățesc, pământ român, și trebuie să se sfințească fiii tăi, vrând-nevrând trebuie să asculte ei de soarta lor cea de la Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, aceasta Îmi este lucrarea Mea cea de azi în mijlocul neamului român, și de aceea ocrotesc Eu cu toate oștirile cerești pământul român. E măreață lucrarea cuvântului Meu, iar sfinții Mei văd această coroană deasupra pământului și a neamului român și-Mi stau în ajutor toți sfinții și toți îngerii și toate puterile și stăpâniile din cer tot timpul, și aș vrea să înțeleagă și omul această măreție, cu care Eu, Domnul, Mă tot vestesc de șaizeci de ani pe vatra acestui neam, și am scris peste acest pământ nume nou, am scris Ierusalim nou, că Eu vin cu sfinții pe acest tărâm și serbăm pe el serbările creștinești, cer și pământ laolaltă în sărbătoare, iar cuvântul Meu încununează zilele Domnului.

Dorul de Dumnezeu, acest mare dar sfânt voiesc să-l las peste neamul român, ca să fie el neam de nebiruit și să aibă putere să spulbere orice rău care dă să se îndrepte către acest popor și către acest pământ. Duhul rugăciunii sfinte și cu putere, aceasta dau să dăruiesc neamului român, căci Eu la rugăciunea omului îndurerat după Dumnezeu lucrez minunat, lucrez cu biruință.

Dorul de Dumnezeu îi îndulcește omului sufletul și se face dulce de tot omul cel plin de acest dor. Numai iubirea cea de sus poate așa ceva când ea este în om, și tot așa și omul poate, poate prin iubire, ca un îndrăgostit, căruia totul i se îndulcește și totul se face dulce în jurul lui, și e ca o vrajă această minune sfântă. Fărădelegea și păcatul ei, o, tot așa lucrează, tot cu așa putere în om și peste om, dar acestea nu vin din cer, ci vine din iad această dulceață mincinoasă, căci în urma ei vine plata ei, plata minciunii, ca să-și poată omul vedea deșertăciunea și să-l doară de la ea, și iată, veșnică este plata iubirii de sus în om, precum veșnică este și cea a fărădelegii, pe care omul trecător o iubește și i se închină ca unui dumnezeu.

O, neam român, duhul lumii te ține sub robie, și cât aș vrea să nu te mai înșeli cu el, să nu-l mai iubești pe cel ce te înșeală spre robie! O, nu e duhul vieții duhul lumii. Cei ce sunt plini de lume sunt lipsiți de viață și sunt robi ai lumii și ai duhului ei, dar cei ce sunt plini de viață sunt goi de lume și de duhul ei și sunt fii ai vieții. O, îndeamnă-ți sufletul să nu greșească, fiu român, că ușor îi este omului să-și aleagă pierzania. Iată, îți dau tămăduire de duhul lumii dacă voiești să iei de la Mine vindecare de acest rău dușman de peste tine, și pe care nu poți singur să-l dobori și să te vindeci apoi. Când ești neputincios și-ți este sete de la suferință te ridici să bei un pahar de apă, dar mai cu minune este leacul dacă-ți dă cineva cu dragoste să bei și să prinzi vlagă bună, căci dragostea dăruită vindecă mult. Iată, primește dragostea Mea, fiu român, și scoală-te să bei de la Mine, că veșnic vei avea ceea ce Eu îți dau.

Acum dăruiesc duhul înțelepciunii peste neamul român, care are în față o cumpănă, o încercare de trecut, și e în neveghe pentru viața lui de mâine acest neam, la care mereu am strigat și mereu strig.

O, neam român, pun în veghe pentru tine oștirile cerești spre îndrumarea înțelepciunii și a voinței tale pentru veghe, căci soarta ta e în cumpănă acum, e pe mâini rele acum, și nu știi și nu dai să te ferești și să scapi de această primejdie. O, nu e bună nepăsarea, că e somn adânc nepăsarea. O, scoală-te și pune-ți voința și cuvântul pentru țara ta, pentru viața ta. O, caută să scapi de dușmanii care nu te mai scapă de sub mâna lor de peste tine, că iată, nu se dau luați de pe scaunele lor, dar tu ia putere de sus și apără-ți țara de cei ce nu vor să plece de peste tine cu puterea lor vrăjmașă ție, neam român. Eu, Domnul, îți dau să ai biruință, dar să vrei și tu să ai, și să te scoli la luptă acum pentru țara ta, că vine zi de tragere la sorți, iar cei primejdioși ție se vor pe mai departe mari și tari peste tine, și iată-i, își flutură năframele roșii pe sub ochii tăi și sunt semn primejdios aceștia.

O, trezește-te din amorțire, popor român! Eu, Domnul, te strig și te îndemn să te trezești, o, țara Mea de azi, că vreau să te ajut, vreau să te scuturi de duhul și de oamenii minciunii și de planul lor cel mincinos. Eu pot aceasta, numai să vrei și tu să poți și să răsturnăm nădejdea lor.

Intru în cartea cuvântului Meu, în care Mă așez cu grăirea Mea din zilele acestea, carte care mărturisește că vine Domnul cuvânt pe pământ și cârmuiește cu glasul cuvântului Său lumea, și tainic se petrece această cârmuire, căci scris este despre Mine că voi veni cu sfinții în oștiri din cer și că din gura Mea va ieși ca sabia ascuțită cuvântul cel cârmuitor peste neamurile de pe pământ, pe care le voi cârmui cu toiag de fier, căci Împăratul împăraților și Domnul domnilor sunt, iar numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris, și iată, se împlinesc cele scrise în Scripturi, căci Eu vin și împlinesc.

O, vin cuvânt pe vatra neamului român. Țara Mea de dor și de minuni și de taine cerești este această țară, dar cine nu Mă lasă pe Mine cu voia Mea peste ea, cei ce-Mi stau potrivnici în ea, aceia să știe că-Mi sunt dușmani și că se împotrivesc Împăratului împăraților și Domnului domnilor și nu-L cinstesc pe El și nu-L vor pe Cel ce a făcut cerul și pământul și omul și toate câte sunt, toate văzutele și nevăzutele facerii Lui.

O, vin cuvânt la tine, țara Mea de azi, că am în mijlocul tău cortul Meu cel sfânt, cetate de scaun am pe vatra ta și-Mi las în ea glasul cuvântului Meu, cu care tainic cârmuiesc lumea. O, vin să te trezesc și să te scol la luptă, neam român, că vine ziua tragerii la sorți, iar tu dai să nu ieși să dai piept cu dușmanul care te voiește pe mai departe supus sub voia lui, sub legea lui, și nu dai să ieși să vezi bine cine este pentru tine și de partea ta, cine se luptă după adevăr pentru viața ta. O, nu sta în nepăsare! Vin cu sfinții în oștiri ca să lupt pentru tine, și suntem din cer cu ajutor mare, numai să te găsesc la luptă și nu în nepăsare. Eu, Domnul, îți dau de știre că e zi de război pentru viața ta și că dușmanul cel roșu dă să te lovească pe la spate iar și iar, și tu nu trebuie să stai fără veghe, că ești sortit de strămoșii tăi să fii neam puternic, să fii biruitor și înțelept, neam român, și să lupți pentru aceasta.

O, iată ce văd! E pregătit dușmanul cel roșu din stânga ta să-și câștige pe mai departe stăpânirea peste tine, popor român, iar Eu te vestesc să te ridici și să vezi bine ce ai de făcut și să chibzuiești pentru aceasta, iar Eu îți dau ajutor pe Duhul Sfânt, să sufle peste tine și să faci tu vrând-nevrând, știind sau neștiind să faci voia Mea, căci voia Mea este binele cel pentru tine, fiu român. O, ascultă-Mă, ascultă-L pe Domnul Dumnezeul tău, Care știe și vede ce este bine pentru tine, iar tu nu te lua după omul vopsit în roșu, după cel atât de străin pentru binele tău. Vin și te strig: deșteaptă-te, românule! Primește povață din cer și lasă voia lui Dumnezeu peste tine, că iată, stai în nepăsare și vine ziua tragerii la sorți și trebuie să deschizi ochii și să vezi pe cel ce este bun sau rău pentru tine și să alegi cu dreapta, nu cu stânga, fiu român. O, alege pe cel ce te povățuiește grăindu-ți adevărul pentru veghe peste tine, și să nu alegi pe cel din stânga, pe cel cu gura plină de duhul minciunii, că iată cum te stăpânește cu mână vrăjmașă ție acum și cum dă să te ducă cu vorba ca să te aibă pe mai departe pradă pentru câștigul lui nedrept, iar tu de ce nu vezi, de ce nu înțelegi, oare, și de ce stai și nu te aperi și nu ridici cuvânt ca să te dezrobești?

O, scoală-te și fă semnul sfintei cruci, popor român, popor creștin, și cu acest semn să biruiești, și să fii împărat, nu slugă în țara ta, nu biruit de hoarda cea roșie cu multe capete peste tot, și care dă să te facă să crezi că nu mai este ea, dar iat-o cum dă să se ridice din întunericul ei și să te înșele iar și iar! O, dar fiara aceasta roșie nu poate fi biruită decât de Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, căci așa este scris, iar tu deschide-Mi când vin și te vestesc de luptă, neam român, căci în fruntea luptei sunt Eu, Domnul, numai să am oșteni de partea Mea din mijlocul tău, căci trebuie biruită fiara cea roșie, că hulește și are nume de hulă și multe nume, nu numai unul.

Îți trezesc din așternutul lor strămoșii, cu arme din cer să vină să biruiască pentru tine, popor român, că e zi de război ziua tragerii la sorț pentru cârmuire peste cetățile țării, căci cei din stânga au căutat strâmtorare să-ți pună în față și să te tragă cu înșelăciune legiuită de ei sub stăpânirea lor, sub care acum te țin supus și te mint de dimineață până seara și dau să-ți piardă veghea pentru ziua care te va întreba cu cine te alegi. O, nu te alege cu cei ce te stăpânesc acum de la ei înșiși voire și putere, ci alege-te cu cei ce s-au sculat cu duh curat ca să ajute lupta cea dreaptă, pe care au ascuns-o de fața ta potrivnicii celor drepți pentru tine.

O, popor român, tu ai avut cârmuitor veghetor cu mare iubire de țară și cu multă milă de tine, și altul a venit în locul lui acum și doarme acela la cârmă și petrece voia sa, dar tu auzi glasul celui ce ți-a fost cârmaci, și care trage semnalul pentru veghe, veghind pe mai departe pentru tine din locul lui de cârmuire peste cei ascultători strânși lângă el. El este cel ce te iubește, veghind și iubind și strângând oaste curată pentru binele tău, iar cei ce stăpânesc acum țara nu sunt de partea ta, și se vede bine aceasta. O, deschide ochii ca să vezi aceasta, popor român! Ieși la luptă dreaptă, că Mă doare să te văd mințit și tot mințit și să te văd că stai în neștiință și în nepăsare.

Eu, Domnul, îți vindec acum vederea și mintea și te curăț de neveghe și te umplu de Duhul, ca să ieși la luptă și să alegi lumină, și nu întuneric pentru țara ta, și să ieși de sub oamenii minciunii vopsiți în roșu, semnul lui antichrist, iar tu trebuie să știi aceasta, că ești neam creștin. Eu, Domnul, te deștept, iar tu scoală-te să biruiești, după cum este cuvântul Meu de peste tine, neam român. Dumnezeu dă, dar nu bagă în traistă, iar tu fii iscusit, fiu român, și lasă voia Mea să lucreze peste tine, ca să nu plângi rămânând cu vrăjmașii în spate.

Iată, sunt cu oștiri cerești deasupra și grăiesc neamului român și am cu serbare pe împărații creștini Constantin și Elena, fiu și mamă. Îi am purtați cu suită cerească pe cei ce s-au lăsat atinși de Domnul și s-au făcut împărați creștini și au dat putere și stăpânire creștinilor pe când cei eretici luptau să biruiască ei biserica lui Hristos în vremea aceea, dar Eu, Domnul, i-am arătat împăratului semn ceresc și l-am povățuit cum să biruiască pe potrivnici și cum să aleagă pentru el și pentru poporul lui apoi calea de urmat în viață. O, tot așa te îndemn și pe tine, să te scoli, popor român, și cu semnul sfintei cruci să biruiești pe cei ce te atacă din spate și din stânga ta ca să te stăpânească tot mereu și să sugă pentru ei avutul țării, după cum au făcut și până acum, și iată, trebuie alți cârmuitori, care n-au lovit peste țară și peste neam. Toate acestea Eu, Domnul, te învăț acum, popor român, dacă voiești să-ți fie ție bine, și dacă voiești să fii vegheat de Dumnezeu pentru acest bine, căci tot binele vine de la Dumnezeu, vine din cer când vine, așa cum a venit și peste poporul împăratului Constantin în vremea domniei lui, pe care am povățuit-o Eu, Domnul, iar el a primit și a împlinit.

— O, cum să nu primesc, cum să nu împlinesc, cum să nu ascult, Doamne, când Tu ai adus în calea mea semn ceresc de biruință în fața marii oștiri, care venise să mă biruiască? Tu însă m-ai ridicat biruitor, iar eu Ți-am mulțumit cu credința mea în Tine și le-am dat putere celor din neamul creștin să Te urmeze cu libertate, Doamne, și s-a aprins tărâmul împărăției mele de slava Ta apoi, de creștini slăvitori și fericiți pe cale cu Tine, o, și mă doare în cer, cu toți sfinții mă doare, pe toți ne doare când vedem pe stăpânii de biserici cum dau acum să abată turma creștină spre amestecare și cum nu se tem să facă această dezlegare spre dezmăț apoi și spre părăsirea datinilor creștinești, și e durere mare în cer, și dăm să luptăm de sus și să oprim această nelegiuire potrivnică duhului bisericii Tale cea din străbuni, Doamne.

O, și eu, de lângă Tine dau să ajut și să trezesc neamul Tău român, neamul Tău de azi, și merg cu sfinții români, pe care Tu îi ridici acum din așternuturi ca să lucreze ei cerește pe pământ, căci voia Ta numai din cer poate să fie lucrată, de vreme ce duhul rătăcitor suflă tot timpul pe pământ ca să-i atragă de pe calea Ta până și pe cei ce Te cunosc și Te știu de Dumnezeu al cerului și al pământului și al lor, Doamne. O, ridică Tu semn de biruință înaintea românilor și ajută duhul și mintea și mâna lor să poată face voia Ta pentru ei, iar noi, cei din cer, să lucrăm de deasupra și să fie împlinită din cer, și nu de pe pământ voia Ta. Te rugăm pentru aceasta, noi, sfinții Tăi, dar Tu ești Cel ce împlinești, Tu ești Cel ce poți, Doamne. Amin.

— Eu sunt Cel ce sunt și Cel ce pot, numai să asculte neamul român acum îndemnul Meu cel tainic, că tainic lucrez la inima și la mintea și la voirea lui, de vreme ce stă în nepăsare și în neștiință acum acest neam.

O, e de luptat pentru nimicirea lui satana și a neștiinței, căci neștiința față de cele ce se săvârșesc pe pământ aduce neveghe și aduce necaz. Iar Eu, Domnul, te strig cu trei zile înainte, neam român, și te povățuiesc și te așez la veghe, iar dacă tu te vei lăsa atins de adierea Mea cea tainică te vei scula la luptă și vei putea de la Dumnezeu pentru soarta ta, căci din cer vine ajutorul, nu de pe pământ vine el.

O, pace ție îți spun, neam român! Am grăit cu tine cu îngrijorare și Mă apasă dureros grija de tine.

Mă scriu cu numele Meu la sfârșit de cuvânt. Iisus Hristos. Amin.

Din zori și până în zori Eu, Domnul, stau de veghe în ziua aceasta deasupra pământului român și în mijlocul acestui neam peste tot și suflu peste țară duh de veghe să aibă acest neam în această zi.

Sunt cu oștiri cerești de sfinți și cu cete îngerești peste tot în țara românilor, care au de dat în ziua aceasta răspuns la întrebare, căci se trage la sorți pentru cârmuitori peste cetățile țării și nu e de stat în nepăsare, ci e de ieșit la război, de vreme ce fiii acestui neam fac jocul puterii în ziua aceasta, dar Eu, Domnul, Mă amestec în jocul lor și stau de veghe cu mare grijă și suflu trezie și ridicare la luptă pentru toți fiii români cu drept de răspuns, căci vrăjmașii de la mijloc se vor stăpâni pe mai departe peste țară și trebuie să se scoale țara la veghe, nu la privit din părți, și trebuie înțelepciunea cea de sus s-o aleagă acum neamul român și să-și stârnească unii altora românii ieșirea la luptă și să nu lase țara fără veghe din partea lor.

Eu, Domnul, răvășesc acum duhul neamului român pentru duhul veghii. Să bată acest vântișor din unul în altul peste fiii acestui popor în ziua aceasta, iar Eu stau de veghe cu oștiri cerești în văzduh și ne amestecăm cu lucrul ceresc peste cele ce se lucrează acum pentru numirea la cârmă din loc în loc în cetăți, și e de veghe asupra vrăjmașului mincinos și a puilor lui împărțiți peste tot ca să pună tot ei mâna pe biruință.

O, dar scoală-te, popor român, și nu mai sta și nu aștepta să fii biruit, că tu ești hărăzit să fii sub soare neam viteaz și mult înțelept în vremi de strâmtorare din părți sau de la mijloc, și iată, arată-ți acum iscusința, că trebuie răpus vrăjmașul vopsit în roșu și trebuie cumințit și umilit.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, ridicați-vă, fii români, și fiți biruitori și luptați cu dreapta, fiilor, căci semnul sfintei cruci cu dreapta se face, nu cu stânga. Eu, Domnul Iisus Hristos, Eu vă îndemn, Eu vă ridic la luptă asupra vrăjmașului vopsit în roșu, că de multă vreme voi, frații acestui neam, lucrați cu dezbinare, și nu este duhul frăției acest duh, o, nu, fii români. Voi sunteți o singură patrie, dar în mijlocul vostru este dezbinare, fiilor, căci sunteți mințiți de cei ce s-au ales să se ridice mari și mai mari prin duhul semeției și al minciunii și al dorului de mărire și de stăpânire și de întâietate între frați.

O, nu este unitate, nu este unire între fiii acestui popor ales de Mine, Domnul, pentru slava cea de sus peste el pe pământ între popoare. O, deșteaptă-te, românule, și cântă-ți din inimă imnul deșteptării tale, popor hărăzit slavei Domnului, căci stau cuvânt de slavă pe vatra acestui neam și cuvintez și tot cuvintez cuvântul Meu de cârmuire peste lume, și de peste șaizeci de ani stau cu această taină minunată pe această vatră aleasă de Tatăl Meu Savaot pentru slava Mea cea de la sfârșit de timp, pentru venirea Mea cuvânt pe pământ ca să cârmuiesc cu el popoarele toate și să așez slavă cerească pe pământ, căci slava cea zidită de om e sortită pieirii față în față cu slava Domnului. Așadar, sus români, și stați sub mâna Mea și fiți ascultători duhului care suflă tainic peste voi ca să facă el voia Mea cea bună peste voi!

O, fiu român, iată ce-ți grăiesc: Dacă ai două mâini, nu e bine să lucrezi cu stânga dacă ai mâna dreaptă. Trebuie să te scuturi de acest rău, cu care merge rău țara, dar iată dreapta ta, că nu știi să deosebești stânga de dreapta ta, iar această neștiință și nelucrare și neveghe aduce bucurie și biruință asupra ta celor ce te dezbină și te vor dezbinat, popor român. O, când faci tu semnul sfintei cruci, cu mâna dreaptă îl faci, nu cu stânga, iar Eu, Domnul, te trezesc să-ți faci semnul sfintei cruci cu dreapta și să ieși la întrebare și să nu stai acasă, căci vremea este cu război în ziua aceasta.

Iată, se pomenește bisericește în ziua aceasta Evanghelia Mea, cea a minunii de acum două mii de ani și scrisă în Scripturi, că treceam pe cale și am dat de orbul cel din naștere orb, care s-a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu, căci Eu am venit de la Tatăl în lume ca să fiu lumina lumii, precum am spus atunci. Am muiat pământ și am făcut tină și am uns ochii orbului cu ea și l-am trimis să se spele, iar el s-a dus și s-a spălat și s-a întors văzând bine, și toți se mirau, că-l știau cerșetor, iar el le-a răspuns: «Eu sunt». «O, dar cum ți s-au deschis ochii?» a fost întrebat. «Unde este omul acela?». «Nu știu.» răspunse el celor cărora el le spusese de Mine și de cele ce am făcut cu el. O, s-au sculat fariseii și i-au ispitit, pe cel vindecat și pe părinții lui, și se făcuse neliniște mare și l-au dat afară din sinagogă pe cel vindecat, iar Eu găsindu-l, l-am întrebat: «Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? Eu sunt, și am venit în lume pentru judecată, ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să ajungă orbi, chiar dacă ei zic că văd».

O, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl și vin să-ți ung ochii inimii și ai duhului, popor român, și cuvintez pentru tine cuvântul Meu și-ți trezesc veghea, fiule, ca să vezi bine și să vezi drept și să te trezești frate pe frate și să biruiești acum pe cei din stânga vopsiți în roșu, căci roșu este semnul lui satana-antichrist, împăratul mincinoșilor, iar tu îmbracă-te cu veșmânt alb, așa precum Eu sunt înveșmântat cu haina slavei, cu haina cea de in a luminii, fiu român, căci cei din cer sunt în veșminte de in și sunt frumoși, frumoși, și vin cu ei pe pământ în oștiri și am grijă de toată facerea și de toată mișcarea ei.

O, trezește-te bine înaintea Mea și vezi durerea cea de peste tine acum, că iată, e sub bătaie țara, dar tu curmă durerea ta și trage-te acum în dreapta Mea, ca să-ți lucrez ocrotire ție, popor român. O, dacă nu ești la veghe, dacă nu ești cu Domnul, vine primejdia și lovește, căci Eu sunt gelos și Mă doare de la tine despărțirea ta de Mine și depărtarea ta de Dumnezeu și-ți atragi ispită grea.

O, strigă-Mă în ajutor să-ți stau, popor român, dar acum hai să lucrăm, cer și pământ laolaltă să lucrăm și să biruim pe cei ce lucrează minciuna în mijlocul tău și te tot mint cei vopsiți ca să domnească peste tine ei, dar nu, tu ai fii iscusiți și curați cu inima pentru tine, numai să Mă cunoști când suflu peste tine și-ți dau vedere de sus și-ți stârnesc duhul veghii ca să te scoli să dai de peste tine jugul cel apăsător al partidului vopsit în roșu, care-și caută slavă și putere și scaune și nume și vreme pentru ei.

Toți cei cu drept de răspuns, ieșiți din casele voastre, fii români, și treziți-vă unii pe alții și mergeți și spuneți-vă cuvântul, că am tras semnal de deșteptare prin cei drepți cu inima ca să înnoiască ei peste tot cârmuirea prin cetăți. O, fii români, ascultați strigarea peste țară a celui ce a fost din partea Mea cârmuitor peste neamul român și altul a venit acum în locul lui, dar el n-a stat deoparte, ba s-a gândit la țară cu dragostea din el și și-a ales oaste curată, cu care să-ți slujească și cu care să biruiască oastea cea vopsită, oastea lui roșu, omul cel vopsit, care se dă salvatorul tău, dar el este cel beat de sânge și de putere și de dor de slavă și sunt fiii tatălui minciunii toți cei vopsiți în roșu.

O, hai la luptă dreaptă, fiu român! Eu, Domnul, sunt în fața luptei, dar scoală-te și auzi și vezi că Domnul este cu tine și vezi că te strigă Domnul! Tainic lucrez și tainic te ajut să poți, căci când nimeni nu mai poate sau nu mai vrea să poată, poate Domnul, dar poate pentru cei ce ascultă și cred de la El.

O, de peste tot scoală-te, scoală-te, fiu român, și fă semnul sfintei cruci peste tine și peste țară, și chiar de-ai sta atât de orb încât să nu vezi primejdia vrăjmașă, Eu, Domnul, îți vindec vederea, fie ea și din naștere, și te ridic să poți ca Dumnezeu în ziua aceasta, când ți se scrie soarta cu însăși mâna ta, pe care voiesc Eu s-o conduc după voia Mea cea bună pentru tine acum. Așadar treziți-vă unii pe alții și povățuiți-vă vederea și dați ființă în ziua aceasta minunii cerești peste voi, fii români. Aveți datoria chemării la luptă când țara este sub primejdie, și faceți-vă trezirea și credeți chemării de sus, căci Eu, Domnul, sunt gata, numai să văd ieșită oastea credincioasă chemării sfinte la datorie pentru țară, că n-are cine trezi țara în vremea de primejdie, căci păstorii bisericii creștine au adormit demult și s-au dat de partea vrăjmașului roșu și-i fac jocul pe bani și n-au milă de țară și de turmă, și voi veni Eu, Domnul, în cuvânt în zi de praznic de Înălțare și voi da iar și iar să-i trezesc din amorțeala cu care dau să vândă turma, s-o vândă de tot și s-o amestece cu toți necunoscuții de Dumnezeu și de sfinți și de părinți, și care se vor cu nume de turmă creștină, când ei calcă peste sfinți și peste datini.

Îi voi povățui pe păstorii de biserică să nu vândă țara și creștinii, să nu se dea cu dușmanii lui Dumnezeu, căci vremea este să înceapă judecata, și de la casa lui Dumnezeu începe ea, precum este scris, și vai lor dacă vor fi dovediți potrivnici pe scaune de biserică!

Acum ne împărțim pentru veghe, Eu și oștirile de sfinți și de îngeri peste pământul român, și din zori în zori veghem și lucrăm în ziua aceasta pentru sorți așezată.

Las pacea Mea peste neamul și pământul român, dar lângă pace scriu război, că fără de război nu este pace, nu este pacea cea de după război.

O, neam român, cântă-ți imnul deșteptării și ocrotește-ți soarta și lasă cuvântul Meu să poată peste tine și lasă-te să poți prin cuvântul Meu cel plin de putere. O, pace ție în vreme de război! Pace duhului tău prin duhul înțelepciunii de sus acum, în ziua aceasta a cuvântului tău pentru țară.

Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, iar numele tău este Țara Domnului, Țara strălucirii, țara Mea cea de azi, țara românilor, căci cuvântul Meu este lumină mare, iar Eu, Domnul, atât cât sunt în lume Lumină a lumii sunt, precum este scris. Amin, amin, amin.

Când țara nu mai are în ea fii treji și cu durere pentru ea, pentru soarta și paza ei zi și noapte, ea poate fi prădată. O, treziți-vă și voi, cei ce căutați să vă faceți acum rost de locuri pe scaunele de sus ale țării. Dacă nu dați să căutați binele și ocrotirea și păstrarea țării, dacă nu veți putea să faceți aceasta, o, nu vă mai zbateți să vă câștigați statul pe scaunele de sus ale cârmuirii. E țara în primejdie dacă nu are pentru ea fii curați cu mâinile și cu inima la cârma ei. O, nu e bine să fie mai bogați cei de pe scaune, față de cei peste care ei stăpânesc, ci e bine frăția și dreptatea în toate, căci așa este de la Dumnezeu, dar iată, la oameni este altfel. O, nu vă mai strângeți bogății pentru voi dacă voiți să stați mari peste țară, ci strângeți-vă sub grijile cele pentru neam, pentru ființa neamului, că Mă uit peste voi, o, și câtă tulburare văd, câtă trufie, cât dor de mărire și de dreptate unul împotriva celuilalt. O, nu câștigați nimic prin minciună, prin înșelătorie, prin defăimare și trădare de frați, căci unde nu este iubire și unire acolo biruiește dezbinarea și trădarea și hoția și banul în toate acestea, iar omul este trântit la pământ pe bani și pentru bani.

O, nu așa, fii români. Eu, Domnul, vă învăț, nu așa trebuie să lucrați. Vă învăț și pe voi, cei ce doriți stăpânire și scaune, dar și pe voi, cei ce stați sub mâna celor cu dor de stăpânire peste voi. O, nu așa am lucrat Eu, Domnul, pentru oameni. Eu Mi-am pus viața pentru popor. Eu am iubit să fiu sărac, și i-am arătat omului pildă de viață cu Dumnezeu pentru câștigul vieții veșnice, unde este lucrată de Dumnezeu fericirea omului care-și pregătește loc lângă Domnul pe vecii.

Vă îndemn, fii români, adăpostiți-vă sub cruce, fiilor. Nu veți birui pentru voi și pentru neam, decât prin cruce și sub povața ei, sub Dumnezeu, Care iubește adevărul și pe omul cel adevărat prin iubire și prin pocăință, fiilor. O, vine plată pentru greșeli, iar pentru greșeli e dureroasă plata. Așadar, căutați adăpost sub cruce, căci crucea este toiag tare ca fierul și stă ea între minciună și adevăr și judecă cu dreptate ca și acum două mii de ani, când ea și-a arătat puterea când M-a adăpostit pe Mine pe ea de fața celor dușmănoși și fricoși până la ură, căci gust de sânge era în gura și în cuvântul gurii lor, și aceasta din pricina păcatelor lor, care îi sălbăticise de tot, și iată, vai omului păcătos și fără de față înăuntru și în afara lui, căci faptele lui rele se țin după el, precum este scris.

Eu, Domnul, îndemn acum neamul român la mare veghe, așa cum l-am îndemnat mereu pe el în vremi de cumpănă pentru soarta lui de azi și de mâine. Nu mai sunt în țara cuvântului Meu, în țara Mea de azi nu mai sunt fii cu milă în ei pentru ea, și-Mi crește grija pentru ea și dau să lucrez minuni cerești pentru ocrotirea ei, și să poată fi citite și înțelese aceste minuni.

Când Domnul nu mai are cu cine să Se sprijine în tine pentru tine, țara Mea, neam român, o, vin minuni din cer în sprijinul soartei tale, căci tu ești țara Mea cea de azi, țara cuvântului Meu, că am în tine masă de cuvânt, șaizeci de ani de cuvânt din cer pe vatra ta izvorât din gura Mea, popor român, istorie scrisă, și mărturisește ea de pe vatra ta și dincolo de hotarele tale, căci Domnul este fără de hotar ca și cuvântul Său, și este peste tot pământul cu slava Sa de cuvânt din mijlocul tău. Voiesc să fii tu biserica Mea, turma Mea pe pământ, iar Eu să fiu Păstorul tău, Păstorul Cel cu crucea, că tu nu mai ai păstori pentru calea ta spre Dumnezeu și cu Dumnezeu pe pământ, ci ai numai durere de la cei ce se numesc pe ei înșiși păstori ție și nu te mai lasă ei să miști din legăturile puse de ei peste tine. Eu însă nu te părăsesc sub greu, și iată-Mă, tainic Mă port pe vatra ta și rostesc cuvânt sfânt și îl împlinesc apoi, și, vrând-nevrând Mă vor vedea aceștia lucrând în mijlocul tău lucrarea Tatălui, și țara strălucirii vei fi tu între popoare, și se vor înfricoșa și se vor face miei toți cei de pe pământ la vederea slavei Mele de peste tine, țara Mea cea de azi, căci Eu, Domnul și Păstorul tău, te cresc frumos și te mângâi cu dulce și te ocrotesc cu toiag de fier, cu crucea Mea, arma cea de nebiruit, și voi pune sub picioarele tale slava crucii, biruința Mea prin cruce, iar cuvântul Meu din tine va scrie între pământ și cer numele tău cel nou: Cetatea Domnului, și toți cei de pe pământ vor arăta spre tine și vor spune: «Acolo este Domnul», precum este scris. Amin.

O, neam român, pace ție! Așa vreau să fii. O, ești jumătate într-un fel și în alt fel cealaltă jumătate, iar cuvântul Meu de peste tine îl voiesc făcătorul tău să fie și să te aducă la Mine și la pace, căci dacă de două feluri dau să fie fiii neamului român nu poate pacea peste acest neam.

O, țara Mea de azi, o, grădina Mea, în care voiesc numai flori să am, voiesc să înmulțesc în tine mireasma florilor, a celor ce înfloresc și nu se veștejesc prin vreme. Mereu, mereu vin vremi de cumpănă peste tine, iar Eu, Domnul, mereu, mereu te veghez ca să te pot lucra, să te pot numi via Mea cea dragă, noua Mea casă, o, țara Mea.

O, pace vouă, popoarelor de aproape și de departe de noua Mea casă, din care vouă vă grăiesc și vă chem la pacea cea de sus! Sunt sălășluit cu sfinții pe vatra neamului român, pe care M-am scris cu carte de istorie. Mi-am început grăirea pe această vatră în anul 1955, și iată-Mă, până azi am grăire scrisă în carte și am trimis peste pământ cartea cuvântului Meu și merge ea pe calea cea știută de tot pământul și cuvintează ea cuvânt proaspăt și Mă puteți găsi pe cale, voi, popoarelor de pe pământ, și voi, stăpâni peste popoare. O, fiți blânzi și smeriți cu inima, că este scris pentru voi în Scripturile care spun pentru stăpâni așa: «Iubiți dreptatea și cugetați drept despre Domnul și umblați după El cu inima smerită, voi, mai-mari peste popoare, că El Se descoperă celor ce nu-L ispitesc și celor ce au credință în El, iar cugetele viclene Îl depărtează de Domnul pe om, și puterea Lui îl mustră pe cel ce ispitește, căci Duhul lui Dumnezeu umple lumea și știe orice șoaptă și nu se poate ascunde cel ce grăiește lucruri nedrepte, iar dreptatea se răzbună și nu-l uită pe unul ca acesta, fiindcă totul este cercetat de Duhul și tot, tot ajunge la Domnul, iar graiurile cârtitoare și deșarte ale limbii și gura mincinoasă atrage pieire peste om. Eu însă n-am rostit pieire și plâng pe cei ce pier și dau să atrag omul spre înviere și spre izbăvire».

Voiesc să vă dau o inimă nouă, o iubire nouă, o virtute sfântă cu care să iubiți pe Dumnezeu și pe cei din jur, iar iubirea este sfântă, căci este din cer, nu vine din om, ci din cer vine ea. Așadar, luați în voi glasul Domnului, care sfărâmă munții, și fiți pământ bun pentru sămânța cuvântului Meu. Grăiesc vouă de pe vatra neamului român. Am șaizeci de ani de cuvânt pe vatra acestui neam. Acest pământ român este taina Mea cea de la sfârșit de timp, în care pregătesc biruința cea mare, cer nou și pământ nou pentru cei mântuiți prin credință, și chem la masa Mea popoarele toate, să vină toate să ia cuvântul Meu și să se hrănească din gura Mea ca pruncii hrăniți de părinți, căci Eu, Domnul, sunt Împărat pe acest pământ și am popor agonisit pentru slava cea de azi a cuvântului Meu, în fața căruia amuțește orice limbă, orice știință, că vine Domnul și le face noi pe toate, precum este scris.

O, apropiați-vă cu duhul de glasul Meu, care vă cheamă și vă învață dreptatea și pacea și viața, căci Eu sunt Adevărul și am pe mama Mea Fecioara, o am așezată în văzduhul pământului român și-Mi ocrotește ea din toate părțile acest pământ și neam pentru taina cuvântului Meu adăpostit de Mine pe această vatră sfântă, pe care Mi-am așezat făgăduințele cele pentru sfârșit și pentru început de timp, și pe care am pecetluit-o acum două mii de ani cu pecetea Viului Dumnezeu și i-am însemnat hotarele ca s-o am de casă și de masă acum când vin Învățător și Mă împart de aici peste pământ, și de unde vă strig și vă împart și vă spun iar și iar: Pace vouă, popoarelor de pe pământ, și vouă, stăpâni peste popoare, și aduceți-le pe ele la pășune și la apă, că iată, vă cercetează Dumnezeu și vă cheamă la masa Sa! Amin.

O, mamă Fecioară, am grăit cuvântul Meu peste popoare, mamă. Împuternicesc așezarea ta la veghe sfântă în toată clipa deasupra pământului român, mama Mea. Împuternicesc sfinți la hotarele știute de Mine și vai celor ce au mușcat din trupul acestei minuni, țara Mea cea de azi. Fi-va să avem pe această vatră biserică slăvită, căci toate se vor sfârși, și vor veni în locul lor cele noi, care au acum muguri, și se vor desface acești muguri curând, curând, căci așa este scris pentru înnoirea lumii, iar Eu Îmi încep împărăția cea văzută, o încep de pe vatra neamului român, mamă, iar tu, în ziua ta de praznic, binecuvintează de lângă Mine taina Mea, țara Mea și lucrarea Mea din ea, iar cartea Mea din ea Ne va cuprinde în ea în această zi, mamă.

— O, Tu ești scris pe pământ cu tot cuvântul gurii Tale, Doamne. O, Tu ești toată binecuvântarea pe care eu o pun astăzi proaspătă pe fruntea celei alese de Tine, țara și pământul român, Fiul meu Iisus Hristos.

Mă mângâi că ai o țară a Ta și o cetate a Ta în mijlocul ei, cetatea Ta de scaun aici, unde Tu lucrezi și binecuvintezi și înnoiești făptura, Fiule Doamne, și tocmești taina nașterii din nou a lumii și o aduci spre împlinire, dulcele meu copil.

E ziua mea de praznic, ziua când, copilă fiind, am intrat în biserica Ta, în locul în care am fost pregătită de slugile Tale cele tainice să fiu vasul cel ales de Tatăl pentru nașterea Ta pe pământ, Fiule al Tatălui și Fiule al meu. M-am lăsat apoi spre creștere și spre mare iubire, și trimiteam totul în cer la Tatăl și la Tine, până când Tu Însuți ai venit și m-ai pecetluit să-Ți fiu mamă, să Te nasc din fecioria mea și să crești și să ajungi Păstorul și Mântuitorul lumii, după ce o vreme ai fost Învățător prin cuvântul Tău cel dătător de viață al Evangheliei Tale și prin minunea învierii Tale din moarte pe cruce, Fiule Mântuitor, Fiule neiubit de cei la care ai venit acum două mii de ani.

Binecuvintez cu Tine Însuți pământul român și neamul de pe el, peste care m-ai așezat împărăteasă ocrotitoare și plină de veghe pentru taina Ta sălășluită pe această vatră sfântă. Sunt la veghe cu cetele cerești și ținem departe orice gând rău care s-ar naște asupra pământului și neamului român, și aștept, aștept iubirea care se va îndrepta în zilele ce vin spre acest tărâm, din care Tu împarți peste popoare slava cuvântului Tău, învățătura Ta, Doamne Păstor și Mântuitor, că vor veni spre Tine popoare, căci așa este scris.

O, popor român, apropie-te spre pregătire și fă-te frumos pentru slava Fiului meu, căci tu prin ea vei fi și vei trăi, și vor avea popoarele ce să vadă și ce să facă din partea Domnului aduse spre lucrare peste neamul omenesc. O, înțelepțește-te de sus, că e musai să crești într-o clipă pentru soarta ta de azi și de mâine, că iată, ai iarăși de trecut prin cumpănă pentru soarta ta și sunt mulți cei ce te mint din stânga ca să-i așezi peste tine, dar deschide ochii mari ca să vezi cum aceștia te mint ca și până acum, iar tu n-ai socotit bine ca să știi unde să te alegi. O, alege-te în dreapta, căci Domnul cu dreapta Lui lucrează, nu cu stânga, iar eu fiindcă Îi sunt mamă te îndemn să te trezești în ceasul din urmă și să nu tragi cu stânga, ci dă-te în dreapta și fă-ți salvarea, căci am acolo Fiu salvator pentru tine, și toate sunt acum după voia ta, iar dacă vei greși prin voia ta, vei plânge, să știi că încă vei plânge. Mama cerului și a pământului, mama lui Hristos îți spune aceasta și te cheamă, neam român, deschide bine ochii și ascultă de vestea cea din cer, că peste o săptămână vei da semn pentru cum va fi statul tău pe această vatră, în dreapta sau în stânga, iar vestea cea învățătoare îndeamnă la veghe, neam român.

Eu, Fiule Hristos, veghez cu drag și cu dor, și doresc înțelepciunea Ta s-o aibă neamul român, dar Tu va fi să dai în lături din dreapta Ta pe cei ce nu va fi să facă bine acestui neam, iar pentru aceasta Te rog, lucrează, lucrează, Fiule al meu, lucrează, Doamne. Amin.

— O, lucrez, mamă, te ascult și lucrez, dar trebuie să slăbesc puterea multora din cei ce se dau cu putere în ei, că nu se poate om vopsit pe deasupra pentru ca să fie ales la putere peste acest neam.

O, măi neam român, n-ai înțelepciunea toată. Ia de la Dumnezeu ca să ai, că iată, vin și te strig și te îndemn: roagă-te în genunchi stând și cere Duhul Meu peste tine și pacea între cei ce ar fi să ajungă la cârmă, privind ei la vremea aceasta cețoasă și înțelepțindu-se de sus pentru cea mai bună alegere și pace între părți, că altfel vei sta multă vreme, iar și iar vei sta în vreme de cumpănă și în amânarea biruinței, care te poate așeza în duhul dreptății de sus, o, țara Mea de azi.

O, pace ție, țara Mea română! Ești țara Domnului. Eu Însumi te numesc a Mea. Duhul fățărniciei voiesc să-l iau de peste tine. Acest aluat are ca viață păcatul, iar Eu voiesc să nu mai fie farisei în poporul român, și voiesc aceasta începând cu poporul cuvântului Meu, cu care sunt așezat în cetatea Mea de scaun, aici, la izvorul Meu de cuvânt, la tronul cuvântului. Celor fățarnici le-am spus acum două mii de ani „vai vouă!”. Așa le spuneam celor ce voiau să se dea aleși și drepți și sfinți. O, tot așa și azi le spun celor ce se fățărnicesc: «Vai vouă!», așa le spun și lor, și așa va fi și cu ei, vai lor va fi, căci așa își aleg să fie.

Vine ziua când lucrarea fățărniciei nu va mai avea putere. Așadar, pedepsiți acest păcat, ca să scăpați de pedeapsa cea pentru el, și ieșiți spre lumină mare, fii români, și priviți la Domnul, priviți în cuvântul Meu, care vă cheamă și vă îndeamnă spre lumină, căci Eu, Domnul voiesc să fac din voi lumină a lumii peste pământ precum Eu sunt. Eu, Cel ce povățuiesc neamul omenesc pe calea Mea cu sfințenie pe ea, spre slava Mea cu omul sfânt, căci așa fel de viață voiesc Eu, Domnul, să-i pregătesc omului pe pământ. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl Savaot, Care Mă trimite cuvânt peste pământ. Amin.

Când am venit pe pământ acum două mii de ani născut din trup de fecioară, am spus atunci: «Eu sunt Calea!». O, tot așa spun și azi, și mâine, căci altă cale nu este cale, și este fărădelege și este fățărnicia omului față în față cu Dumnezeu, Care cuvintează peste pământ în acest timp.

Aduc cuvânt din Scripturi spre adeverirea lui din zilele acestea, căci cartea proorocilor are scris în ea despre un munte mai sus decât vârful munților ridicat, și care se numește Muntele Templului Domnului, din care va curge învățătura peste neamurile pământului și se vor îndrepta acestea să ia învățătură și cale pentru ea și-și vor zice unii altora: «Veniți să ne suim spre Domnul ca să ne învețe calea și să luăm din cuvântul Său învățătura și să aflăm Sionul și să învățăm cărarea spre Domnul!». O, așa este scris, și în pilde este scris pentru cei ce au urechi de auzit, că iată-Mă cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, de unde Îmi deșert învățătura gurii Mele peste noroade și le dau să ia din apa izvorului vieții, iar apoi fără de fățărnicie să se închine Domnului pe cărare cu slavă pe ea, cu mult cuvânt pe cale, că mare slavă este cuvântul Meu peste pământ, și am cetate de scaun pe vatra neamului român.

O, auzi tu, neam român, ce-ți spun Eu, Domnul, cuvântând pe vatra ta cuvântul Meu? O, ce faci tu cu urechile tale? Auzi cu ele? Auzi pe Domnul, Care grăiește cu tine? Iată, îți deschid auzul: Auzi-Mă, că de mult, și tot mereu te strig prin acest izvor de cuvânt, iar tu auzi-Mă!

M-am aplecat deasupra ta din timp în timp, neam român, și te-am povățuit să crezi de la Mine cartea spre tine trimisă și să te așezi de veghe, ca să nu plângi pentru neascultare la vreme sau pentru necredință. O, iată cât de mult, cât de îndurerat te-ai sculat acum la postul de veghe de zi și de noapte și de nădejde cu veghe! Iată, împlinești tu acum vrând-nevrând cuvântul Meu pus peste tine mereu, că de multă vreme îți trimit de pe acest munte cuvânt de împlinit ca să faci tu voia lui Dumnezeu pentru viața ta și să-ți fie ție bine, ție și Mie, că am staul de cuvânt pe vatra ta, și se numește munte înalt locul izvorului cuvântului Meu, că de șaizeci de ani și mai bine Îmi scriu cartea cuvântului Meu în vreme aceasta în țara ta, popor român, și cale cu suferință am străbătut și am răbdat cu cei pe care M-am sprijinit pentru întocmirea cărții cuvântului Meu, și frumoasă foarte este istoria Mea acum, la sfârșit de timp pe vatra ta. Se scrie în cer și pe pământ deodată spre mărturie cuvântul cărții Mele de azi. Vin îngerii din cer și aud și scriu cuvântul Meu de la ieslea Mea de aici, iar cei de pe pământ aud glasul Meu cuvânt cu cuvânt și Mi-l pun în carte, căci scris este că Domnul va da cuvântul Său celor ce vestesc cu putere multă, și, iarăși scris este că numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, și în acest nume împlinesc voia Tatălui Meu pe pământ, dacă El M-a trimis.

O, am venit să-ți fiu Păstor, popor român, căci vai oilor fără păstor, și mai ales în vreme de cumpănă! O, pier popoare din loc în loc, pier din lipsă de înțelepciune de sus, precum este scris despre cei ce pier, iar înțelepciunea înseamnă dragoste, pace, dreptate, curăție, sfințenie, toate prin credință lucrate și împărtășite cu toată lucrarea lor. Înțelepciunea trebuie învățată și pusă apoi să lucreze cu fapta, dar unde să se găsească pe pământ înțelepciune ca în cer? O, Eu sunt Calea, și oricât s-ar zbate omul să afle o cale sau să se facă el cale altora, zadarnic este totul, totul, pentru că Eu sunt Calea, și nu orice înseamnă cale, și vin Eu să te păstoresc și să te învăț calea, popor român, popor iubit de Dumnezeu. Tu ești poporul și țara Mea cea de azi, că așa a voit Tatăl Meu Savaot să-ți împartă ție soarta cea de la sfârșit de timp, iar Eu te veghez, și în vreme cu soare și în vreme de furtună te veghez cu toate puterile cerești, că am în tine Scriptura cea de la sfârșit de timp pentru împlinit, și tu nu pricepi aceasta dacă nu citești în Scripturi și în cuvântul Meu cel de azi, cu care dau să te țin de mânuță de aproape și să te ajut să te înveți cu Dumnezeu, că e greu fără Dumnezeu pe pământ.

Privesc peste tine în aceste zile de încercare. Stau de veghe cu sfinții deasupra ta, neam român. Privesc la cei învăluiți în roșu, și care dau să-ți supună pașii sub voia lor bolnavă și să te sugă apoi de puteri pentru puterea lor, o, și de câte ori ți-am spus de această primejdie care te pândește și ți-am trimis carte ca să te scoli și să veghezi, ca nu cumva să caute aceștia pe întuneric, pe ascuns să te aducă la voia lor cea fără Dumnezeu și fără ajutor pentru ea, iar tu n-ai ascultat pe Domnul Dumnezeul tău, Care are grijă de tine de sus și de jos și te veghează cu milă, poporul Meu român. O, ești taina Mea cea de azi. Vrei, nu vrei, crezi sau nu, Eu, Domnul, lucrez pe vatra ta de atâta vreme și prin vreme grea mereu, și este scrisă această istorie, și iat-o, ți-am pus-o în față, ca să nu poți spune că nu ai carte de sus din cer pentru înțelepciunea ta cu Dumnezeu.

O, greu Mi-a fost mereu, și tot greu și azi Îmi este drumul și mersul și lucrul cel scris în Scripturi să se împlinească în vremea aceasta! Greu Mi-a fost mereu, dar n-am stat din cuvânt. Din anul 1955 cuvintez pe vatra ta, neam român, și ce frumoasă Mi-a fost venirea și pețirea celor cu care M-am sprijinit și Mă sprijin pentru lucrul Meu cel de azi peste pământ, că iată cât râu de cuvânt izvorăște din gura Mea pe vatra ta pentru tine și pentru toate popoarele din lume! O, ai păcat că nu știi lucrul lui Dumnezeu din mijlocul tău, iar Eu te povățuiesc să-ți ștergi acest păcat, că scris este că va fi pedepsit cel ce aude cuvântul lui Dumnezeu și nu-l împlinește pe el dacă el vine și împarte povață.

O, ai căzut acum, iată, pe mâna celor ce iubesc minciuna și slava lor, slava cea deșartă a tuturor celor de pe pământ și fără Dumnezeu peste viața lor, și iată, se ascund aceștia când lovesc, căci așa sunt cei fățarnici prin lucrarea lor acoperită cu întunericul faptelor lor, căci faptele fărădelegii, aceasta este lucrarea lor.

O, ia-Mă în inimă, primește-Mă acum, fiu român! Ai de pierdut ceva dacă Mă crezi, dacă Mă cunoști în acest cuvânt, dacă deschizi apoi ca să Mă primești și să-Mi fac cu tine casă și să stăm la masa bucuriei Domnului? O, n-ai de pierdut, căci Eu sunt Cel ce scap de la pierzare chiar și pe cel pierdut și-i dau lui învierea și viața și-i dau păstorire pe cale, căci vai oilor fără păstor!

O, neam român, deschide tu cartea Evangheliei acestei zile de duminică și vezi ce te-au învățat părinții cei sfinți ai bisericii Mele și ce ți-au arătat să înțelegi din cuvântul Meu, că am spus acum două mii de ani despre doi oameni care au venit la templul Domnului pentru rugăciune, și era unul din ei vameș, iar celălalt fariseu. O, ce frumos, ce frumos am deslușit Eu în cartea Mea cea de atunci și i-am povățuit pe cei credincioși să se ferească de aluatul fariseilor și să nu-l ia în firea lor, căci lucrarea lor este fățărnicia, și le-am spus că vameșul se ruga cu smerenie mare, cerând Domnului miluire, iar fariseul vorbea cu semeție fără de margini înaintea altarului Domnului, arătând el spre vameș și spre nevrednicia lui față în față cu vrednicia pe care se lăuda el că o are, și așa căta el cu cale să se înfățișeze lui Dumnezeu, ca nu cumva să ia Domnul în seamă pe vameșul cel smerit la gândul păcatelor lui. O, și am lăsat scris că mai câștigat a fost cel smerit decât cel semeț, și am spus: «Cel ce se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat».

Privesc la tine, neam român, și te mângâi cu cei din cer. Ai ieșit la luptă multe zile și iată ai ieșit și în zi de duminică, ai ieșit ca să te păzești de dușmani și să cauți să-i biruiești și să-i înveți lecția dreptății. Eu, Domnul, îți aduc de știre cuvânt de sus: Îi voi smeri pe cei ce caută să te umilească, iar tu caută cu înțelepciunea cea de sus și bucură-L pe Domnul Dumnezeul tău cu viața ta, cu iubirea ta cea pentru El, căci Eu sunt ajutorul și Păstorul celor ce ascultă de poruncile vieții mergând pe calea lor, și trebuie credință pentru aceasta, și vine apoi puterea și rodul credinței, căci scris este: «totul este cu putință celui cu credință».

O, apleacă-te să crezi și să poți, neam român! Nu trebuie să fii tu scris cu cei necredincioși, iar pentru aceasta scoală-te să crezi și deschide cartea Mea din mijlocul tău și ia din ea iubire și povață, că e multă și e numai iubirea Mea în ea pentru cei ce iau din ea. Cartea Mea cea de azi este deschisă de Mine pe masa ta, pe vatra ta. Mă scriu mereu în ea în sărbători și mereu ți-o trimit, și mereu anunț pe cei mari când le trimit carte și povață. Și iată ce mai spun: o, fericiți sunt cei ce cred, iar cei ce vor să vadă, să creadă și vor vedea, căci fericirea omului este în cuvântul Meu.

Iar acum Îmi pun numele peste graiul gurii Mele:

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

O, țara Mea cea de azi, țara venirii Mele cuvânt pe pământ, o, neam român, pune la inimă iubirea Mea cea pentru țara ta și cheamă-ți acasă fiii plecați departe de țară, că veste mare aduc, că această cetate dulce Mie se va chema „Acolo este Domnul” și se va chema „Acasă”, numai ea se va chema așa.

O, fii români, nu părăsiți țara aceasta. Ea e țara Mea de azi și țara voastră și am în ea casă și masă și scaunul de domnie al slavei Mele, precum este scris să vin și să judec de pe scaunul slavei neamurile toate, căci cartea cuvântului Meu scris pe vatra voastră e scaunul slavei Mele și curge din el Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ și adapă pământul cu slava Sa.

O, fii români, strângeți-vă acasă, fiilor! Dacă Eu vin la voi în țară și-Mi las cuvântul pe masă, o, voi unde să vă duceți ca să nu fiți vinovați că vă duceți de la Domnul?

O, stați acasă, fiilor! Această țară va fi să strălucească prin slava Mea din ea curând, curând. O, nu vă pierdeți răbdarea, nu vă pierdeți credința. Statorniciți-vă în credință, fii români!

Căutați-Mă, fiilor, și luați în seamă cuvântul Meu de peste voi, că vă ies cu el în cale, fiindcă a venit acest timp, iar Eu, Domnul, veghez peste voi și pentru voi, și vă cer acum: vegheați și voi cu Mine, vegheați cu Domnul pentru țară și peste țară, și vegheați cu sfinții odată, și veți fi scriși între cei ce Mă miluiesc și-Mi dau, Îmi dau ca să le dau lor împărăția Mea, și de-a dreapta Mea să-i am pe ei. Amin, amin, amin.

O, iar și iar cuvânt de praznic sfânt așez în cartea Mea cea de azi. Mă fac carte pe pământ în vremea aceasta pe vatra neamului român și-Mi arăt prin această alegere iubirea Mea pentru această țară, proorocită prin Scripturi cu numele de țara strălucirii, pe care omul cel viclean, antichrist, are mare dușmănie, că toată ceata lui vede pe Dumnezeu-Cuvântul făcându-Se carte și învățătură sfântă pe această vatră, atât de prețuită și de dorită de oștirile cerești, dacă Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă fac râu de cuvânt aici și dau viață de sus inimilor care iubesc mângâierea cea de la Dumnezeu, cea plină de milă și de chemare la viață și la hrană pentru suflet, căci sufletul nu poate fără de hrană, așa cum nici trupul nu poate, iar prețul unui om ține de ce iubește și cu ce se hrănește, fie pentru suflet, fie pentru trup.

O, e prețioasă pentru cei din cer această țară. E hrana cuvântului Meu pe vatra ei, pe masa aceasta de praznic de cuvânt din cer mereu, mereu. Așa este scris: să vină Cel Uns, să vină Domnul pe pământ cuvânt și să audă și cei din morminte cuvântul Lui și să învieze la glasul Lui.

Călătoresc cu suită cerească pe calea dintre cer și pământ, ca să vin cu slavă de cuvânt pe vatra ta, o, țara Mea cea de azi. Intru în tine cuvânt pe cal alb, ca și sfinții cu care Mă port, precum este scris despre venirea Mea cu sfinții, iar numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum M-a văzut Ioan, apostolul iubirii și al curăției, căci M-a văzut el atunci, M-a văzut cum vin azi cu sfinții, a văzut cerul deschis și calul alb cu care călătoresc și oștiri din cer călare pe cai albi, îmbrăcate în cămășuțe de in alb, iar cămașa Mea muiată în sânge, și numele Meu de azi, Cuvântul lui Dumnezeu, ieșind din gura Mea ca o sabie ascuțită, și va cârmui neamurile cu toiag de fier și va birui pe fiara de satana și va mântui pe mulți care cred în cuvântul gurii Sale, precum este scris.

O, nu numai în Ierusalim am intrat biruitor în ziua întâi a săptămânii, a doua zi după învierea lui Lazăr, ci iată, și în tine intru pe cal alb și Mă slăvesc în cuvânt din mijlocul tău, scumpă România Mea, țara Mea cea de azi. Am în tine o Românie mică, din care te veghez și te binecuvintez a Mea și-ți țes veșmânt de slavă și de biruință mare, țara Mea dată Mie de Tatăl când am venit pe pământ, căci Tatăl a văzut că Israel nu M-a primit acum două mii de ani, și te-a pregătit pe tine ca să te am la sfârșit de timp a Mea și ca să-Mi împlinesc în tine Scripturile venirii Mele iarăși de la Tatăl ca să nasc din nou lumea și să fac cerul cel nou și pământul cel nou, iar Eu, Domnul, la această taină sfântă lucrez acum pe vatra ta, și lucrez cu sfinții și cu îngerii, și lucrăm sprijiniți de niște fii credincioși luați din tine, neam român, și puși la veghe la gura izvorului Meu de cuvânt, din nor grăit peste ei ca să-l culeagă ei și să-l pună în carte și să-ți dea cartea ție, ca să fie carte scrisă pe vatra ta cu venirea Mea la tine, țara Mea. O, tot pământul, toate popoarele în lung și în lat au auzit și știu de venirea Mea la tine, știu de cuvântul Meu de peste tine, iar tu trebuie să știi și mai mult, că nu mai e multă vreme până te vor întreba noroadele toate de muntele Meu de cuvânt și de învățătură de cale sfântă pentru oamenii care caută la Dumnezeu cu pașii vieții lor, căci toate trec și vor trece, numai Dumnezeu nu trece, numai Eu, Domnul, nu am sfârșit, și nici împărăția Mea nu are sfârșit, iar Eu voiesc să fii tu împărăția Mea între neamurile pământului și să se închine la ea popoarele toate și să ia din slava cuvântului Meu și să învețe calea și viața care mântuiește din moarte și care înviază pe oricine, care crede în cuvântul Meu, care înnoiește lumea pic cu pic, până la săvârșirea tainei de cer nou și de pământ nou, și iată, am grăit ție în zi de praznic sfânt taina lui Dumnezeu din mijlocul tău, o, țara Mea cea de azi, în care Eu vin cu sfinții în oștiri, așa cum este scris să vin și să te numesc a Mea.

O, e de mare preț omul care iubește pe Dumnezeu pe pământ. Prețuirea omului ține de ceea ce iubește: păcatul sau curăția. Omul se mângâie cu păcatul și se simte bine așa. O, este ceva cu adevărat mângâios și veșnic mângâios, numai că omul cunoaște doar mângâierea cea mincinoasă prin păcat. Păcatul înseamnă patimă și se naște din patimă, iar curăția se naște din iubire. Nu este nici o legătură între pornirea cea pătimașă spre păcat, o, nu este nici o legătură între patimă și iubire. Pornirea pătimașă spre păcat înseamnă satana, iar iubirea înseamnă Dumnezeu, înseamnă curăție și sfințenie, așa cum Eu, Domnul, doresc să fie omul, căci l-am zidit să-Mi fie mângâiere și casă, și nu pentru păcat l-am zidit pe om.

A trebuit să vin pe pământ după cinci mii de ani de la facerea lumii, căci omul nu s-a mai întors cu fața spre Mine ca să se dea înapoi lui Dumnezeu. Am venit prin mamă Fecioară și M-am născut și am crescut ca omul, și ca să Mă cunoască apoi poporul acela, cunoscut de la Avraam, Isaac și Iacov popor al lui Dumnezeu, dar n-am fost primit, n-am fost cunoscut de ei, și M-au dat de la ei.

Am venit după două mii de ani la tine, neam român, și iată-Mă cu tine în cuvânt de facere nouă peste tine și peste noroade! O, primește-Mă! O, nu Mă alunga! Și chiar dacă nu dai să Mă crezi și să Mă primești peste ființa ta, o, nu Mă poți alunga. Eu sunt cuvânt și duh de cuvânt și stau pe nor de cuvânt și grăiesc ție și nu Mă poți alunga ca acum două mii de ani când M-a alungat de la el Israel.

O, fii om cu credință, fiu român, că din neam în neam poporul român a cinstit pe Dumnezeu cu credința sa cea plină de recunoștință și de bărbăție, dar nu mai are cine să te învețe azi iubirea cea de sus, că peste cei buni și răi din acest neam stăpânesc oamenii cei mai păcătoși, cei mai pătimași după păcat, după plăceri, după averi și ranguri, și de aceea suspină neamul cel credincios al acestui pământ român, și suspină cu duhul, chiar dacă el nu pricepe aceasta.

O, Mă doare cu suspin și cu duh plin de jale când văd cum peste cei ce iubesc pe Domnul cu credința și cu iubirea lor se așează oamenii cei mai pătimași după păcat ca să fie ei cei mari și să stea la cârmă peste cei mulți. O, Mă doare această nelegiuire, iar cupa nedreptății dă pe afară. Legea înseamnă Dumnezeu, nu omul, dar omul nu vrea așa, și vrea să aibă el drept și putere.

O, iată de ce vin pe pământ. Vin să fiu cu cei îndurerați ca și Mine, ca și sfinții Mei, și vin să le alin ranele sufletului și răbdarea de sub cruce. Vin pe cal alb, și pe cale de nori albi ai slavei cuvântului Meu și din nor grăiesc și-Mi slobozesc cuvântul și-Mi este el așezat în carte și dat de știre peste tot.

Intru la tine, neam român, intru mereu, chiar dacă tu dormi față de venirea Mea la tine, dar Eu Mă uit pe hartă, și după ea lucrez și împlinesc toate, căci toate sunt scrise din vreme, și trebuie să împlinesc la vreme toate cele așezate în Scripturi, căci ele sunt harta, și tot cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi se va împlini, precum este scris.

În zi de sărbătoare de sfinţi biruitori, Eu, Domnul, plâng cu Tatăl, plânge Dumnezeu pentru strâmtorarea de pe pământ, pentru vreme de cumpănă, când cei ce împărăţesc peste popoare îşi arată puterile şi uită că sunt oameni, şi uită că deasupra lor este Dumnezeu, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor chiar dacă aceştia nu țin seamă de adevărul acesta.

Pace vouă, fiilor care primiţi pe Dumnezeu Cuvântul și aşezaţi în carte grăirea Sa peste pământ! Cobor puterea Mea peste voi, iar voi supuneţi-vă şi aşezaţi-Mi pe pământ cuvântul, căci şi aici, acum, în neamul român e vreme de cumpănă, iar cei din cer văd cu ochii veghetori ai Duhului şi se scoală oştiri de sfinţi la veghe. O, dar şi tu, popor român, să nu stai neputincios când trâmbiţa cerească sună și-ți spune că ești sub vreme de încercare, când cei de peste tine dau să te supună iar şi iar sub puterea lor, dar scoală-te ca un viteaz şi așează-te sub crucea mântuirii și cere cu durere biruinţa Domnului și a oştirilor cereşti ca să intre în luptă pentru tine şi să trezească temerea de Dumnezeu în cei ce uită că sunt oameni vremelnici și că le vine rândul să dea socoteală pentru faptele lor, căci vai celor puternici prin slujba cu care stau peste ţară fără să aibă iubire şi jertfă de iubire pentru cei stăpâniţi de ei!

O, neam român, ţara Mea cea de azi, sun din trâmbiţă peste tine, iar oştirile cereşti sunt gata ca să te sprijine în aceste zile de apăsare şi de ameninţare pentru ziua ta de mâine. Toată mila cerului stă gata deasupra ta, şi sunt serbaţi azi între cetele de sus doi luptători bravi, pe care îi trimit spre tine cu oştirile lor, căci au fost biruitori în numele Meu peste cei necredincioşi, peste împăraţii păgâni din vremea lor, iar biruinţa lor s-a suit în cer cu ei şi stau ei în slujba creştinilor care se reazemă pe oştirile de sus în vremi de strâmtorare.

Muceniţa Ecaterina, fată de împărat, cu creştere sfântă prin mamă creştină, a avut putere şi cuvânt cu care a ruşinat neînţelepciunea împăratului din vremea ei şi a celor ce îl slujeau pe el înţelepţi lângă el, dar mărturisitoarea Mea i-a copleşit cu darul ei şi i-a umplut pe ei de înţelepciunea adevărului de sus şi au fost atraşi de ea să mărturisească şi ei pe Dumnezeul ei, și iată biruinţă mare a celor ce mărturisesc peste necredincioşi pe Dumnezeul Cel adevărat!

Lângă această luptătoare de partea cerului e scris în calendarul zilei serbare în cer şi pe pământ pentru voievodul cel neînfricat în luptă, Mercurie, creştin tainic, care a primit din cer sabie de luptă şi a tăiat cu ea ca pe iarbă pe duşmanii neamului lui, dar împăratul n-a fost drept cu el până la sfârşit pentru vitejia lui, că numai ce a aflat al cui oştean tainic este el, 1-a şi trimis la Mine, la oastea cerească a sfinţilor biruitori, și aceşti sfinţi stau în ajutorul celor apăsaţi sub stăpâniri pământeşti, până azi şi până mâine aceste stăpâniri, care iau dreptul supuşilor, căci aşa e pe pământ: cei din frunte îşi pierd mintea, căci îi orbesc rangurile pe care se ridică să stea şi să nu mai cadă și să nu-i mai doară decât de ei şi de cei ce joacă şi cântă ca ei.

O, dar trimit Eu, Domnul, oştiri biruitoare şi ajut din cer, numai să stea treaz sub amenințarea de peste el poporul român, că iar şi iar mai-marii de peste tine dau să te țintuiască și să nu mai mişti de sub voile lor, neam român, dar tu eşti fiu din fii măreţi cu credinţa și cu inima, o, şi nu te lăsa, şi luptă-te la veghe, şi să vadă cei din cer că le stai alături în luptă pentru viaţa ta, pentru dreptul tău pe acest pământ român, pe care Eu, Domnul, Mi-am făcut aşternut și-Mi scriu cartea cuvântului Meu pe această vatră, cartea venirii Mele cuvânt pe pământ, precum este scris să vin, dar am venit la tine cu venirea Mea, nu la alt popor, nu pe alt meleag, căci Tatăl Meu Mi te-a ales a Mea, El, şi nu Eu, o, ţara Mea de azi, iar Eu te gătesc de biruinţa zilei Mele, de strălucirea Mea din tine, când vor vedea popoarele soarta ta cea de la Dumnezeu. Acum însă scoală-te și stai de veghe, ascultă-Mă şi stai sub steagul biruinţei, țara Mea cea de azi!

Şi am să-ţi mai spun, ţara Mea, că ai în tine în zilele acestea zile de doliu, căci îngerul Meu Mihail deschide poarta cerului şi aduce acasă pe unsul Meu, pe regele Mihail, care a dorit cu dor ars în inimioară după ţara lui, după ce trădătorii de ţară l-au gonit de pe scaunul de veghe al ţării ca să ia ei ţara, şi iată-i, domnesc de atunci şi până azi, iar acum dau să se liniştească, zic ei, dar Eu, Domnul nu, nu stau, ci lucrez cereşte şi cu oştiri de sus, căci durerea e mare în cer şi pe pământ, şi pornesc Eu cu oştiri de sfinţi spre cei îndureraţi şi dăm să ajutăm în zile de durere.

— Împreună cu oştirile îngerilor ridicăm, Doamne, oştirile mucenicilor şi pornim în ajutorul neamului român, noi, cei sărbătoriţi în ziua aceasta în cer şi pe pământ, mucenicul Mercurie şi muceniţa Ecaterina.

Binecuvintează, Doamne, ajutorul nostru adus acestui neam, şi sunăm peste el trâmbiță de deșteptare la veghe lângă cei din cer lucrători, căci sunt zile de durere şi de încercare pe vatra poporului român. Tu ai pregătit sfinţi mari şi i-ai îmbrăcat sus cu putere pentru cei de pe pământ. Porunceşte acum oştirilor noastre, căci Tu eşti împăratul împăraţilor, iar noi, Doamne, suntem oştenii Tăi. Amin.

— Ridicăm oştire cerească, o, sfinţi iubiţi. Asez puterile cereşti la lucru sfânt pentru ocrotirea pământului şi a neamului român, numai să strige la Domnul şi la sfinţi acest neam binecuvântat. O, de nicăieri nu vine izbăvirea, decât de la Domnul, iar adevărul, el este cel ce va birui pentru cei credincioşi, care se bizuie pe Domnul.

Sunt zile de tristețe, de încercare și de durere peste tine, popor român, iar tu ce faci? O, ridică-te la veghe cu inima spre cer, că lupta este grea. E satana îndârjit şi e nerăbdător prin servii lui ca să te ţină neputincios şi cu capul aplecat. O, cheamă-Mă, cheamă pe cei din cer, că nu mai este adevăr pe pământ, şi nici sprijin!

Eu, Domnul, sunt sprijinul tău în vreme de durere, popor român, dar nu uita, cheamă-Mă!

O, cheamă-Mă, fiu român, că și Eu te chem! Îţi stau aproape în orice clipă, dar cheamă-Mă! Amin, amin, amin.

O, neam român, o, popor binecuvântat de cuvântul Meu între popoare, nu te lepăda de Cel ce cuvintează în mijlocul tău de mai bine de șaizeci de ani taina venirii Lui în lucrare de cuvânt peste pământ ca să-Și netezească și să-Și curețe calea și să-Și gătească o mireasă în tine și ziua slavei Lui și biruința asupra lui satana, dușmanul lui Dumnezeu și al omului. Îți scriu epistolă sfântă și te îndemn la veghe și-ți spun: o, nu uita, nu uita pe Domnul Dumnezeul tău, nu Mă uita, popor român! Eu nu te uit, Eu nu te pot uita, căci Tatăl Meu te-a promis Mie de țară de venire a Mea la sfârșit de timp, loc de poposire a Fiului lui Dumnezeu ca să vină pentru vii și pentru morți, precum este scris, căci poporul Israel M-a lepădat acum două mii de ani, și am rămas din el cu câțiva ucenici martori pentru Mine, care ca și Mine au fost omorâți de ei, iar Tatăl te-a sortit cu soartă sfântă ca să fii tu țara Mea de la sfârșit de timp, și iată, îți trimit epistolă și-ți cer credincioșie și te rog, scoală-te spre lucrarea păcii și a înțelepciunii care pătrunde tot răul din mijlocul tău ca să-l depărtezi și să te ridici la lucrul cel cu lumină peste întuneric, căci cele ascunse sunt întunericul din mijlocul tău, acoperite de lucrarea minciunii, iar Eu îți amintesc, țara Mea, și-ți spun că tatăl minciunii este diavolul, care de la început a mințit și a lucrat așa și a biruit omul, și a ajuns slab omul, și de slab ce a ajuns în fața lui satana el spune minciuni, spune mereu, și nu mai are curaj și putere de partea adevărului a toate în toată clipa, că adevărul aduce durere celor ce iubesc minciuna.

O, țara Mea de azi, ascultă-Mi glasul, deschide-Mi și ia-Mă lângă tine ca să te păstoresc și ca să te ocrotesc! Să știi, neam român, că dacă Eu, Domnul, n-aș păzi cetatea ta, țara ta, tu n-ai putea aceasta, iar tu ai dușmani, iubito, și ești râvnită mult fiindcă ești frumoasă, și-ți văd dușmanii frumusețea și sunt invidioși dușmanii, dar Eu te-am ocrotit mereu, iar când ai trecut prin frig și prin prigoane sângerând sub cruce, Eu am întins mâna asupra dușmanilor tăi și-i depărtam și te ridicam, țara Mea, căci Tatăl Mi-a dat poruncă să te ocrotesc, să am grijă de tine și să te păstrez a Mea.

O, ai în mijlocul tău dintre cei ce te iubesc pentru tine și pentru binele cel cu viitor frumos pentru tine, dar ai și dintre cei ce te sug pentru ei înșiși, și care n-au inimă curată, iar când dintre aceștia se suie sus spre locurile cârmuirii, atunci tu treci spre suferință, și aceasta pentru că tu nu veghezi tot timpul pentru pacea ta, pentru binele tău cel de la Dumnezeu, o, și e bine să te iei după Dumnezeul dreptății, nu după omul care-ți cere să crezi în el pentru tine, căci unul ca acela nu e curat pentru viața ta, țara Mea cea de azi.

O, ce bine este de neamul care are peste el pe Domnul de Dumnezeu al său! Acela cere la Domnul, întreabă pe Domnul pentru soarta sa, acela este neam nebiruit, iar când el dă pe Domnul de la cârma vieții lui, atunci alege suferința, și în vreme de suferință strigă la Mine ca să-l ridic biruitor, o, și asta-ți cer Eu ție, popor român: strigă-Mă, că ești în suferință, fiule! O, strigă-Mă și scoală-te cu Mine la lucru pentru duhul dreptății și al păcii în mijlocul tău!

O, trebuie răbdare în suferință, dar și înțelepciune, dar și rugăciune, dar și pocăință, dar și lucrarea de ridicare din necaz, și apoi mângâiere, iar Eu, Domnul Dumnezeul tău îți dau cuvântul mângâierii și al veghii sfinte și-ți spun: scoală-te și cere-Mi înțelepciunea cea de sus, iar tu s-o folosești, popor român.

O, curmă-Mi durerea cea de la tine, neam român, neam creștin! Este scris prin sfinți și prin părinți vremea postului mare acum, o, și Mă doare de la tine, și n-are cine să te îndemne spre trezire sfântă ca să nu păcătuiești, ca să nu te înfrupți din cele oprite pentru vremea postului mare, iar diavolul și argații lui mișună peste tot cu puterile lor peste oameni, și acest război nevăzut nu se poate curma, decât cu post și cu rugăciune, cele mai nebiruite arme acestea două în orice fel de război văzut sau nevăzut, iar tu porți nume de țară ortodoxă, o, și n-ai păstori cu milă de tine ca să te povățuiască și să nu te lase să greșești lui Dumnezeu. Eu însă am în mijlocul tău o turmă mititică, slujitoare Mie și ție în taină, și care te sprijină cu viața ei sfântă, cu post și cu rugăciune vie înaintea Mea pentru soarta ta, pentru iertarea ta, pentru pacea ta, pentru paza ta de vrăjmașii de pe margini, sau de mai departe, iar tu să știi de la Mine aceasta și să crezi că ești sub veghe și de sus și de jos, de sus prin îngeri, iar de jos prin turma Mea cea mititică, o mânuță de fii cu răbdare sub crucea Mea cea de azi a venirii Mele cuvânt pe pământ, și prin care Mă împart când Mă las cuvânt peste cetate ca să lucrez prin el, căci cuvântul Meu se împlinește, că este plin de puterea Mea.

O, neam român, să știi, și să te uiți bine ca să știi că slujitorii mari dintre cei ce slujesc la altar au fost păstori unei turme mici, căci au iubit pe Domnul și s-au sfințit pentru El cu trăirea lor, dar aceștia au suferit vânduți stăpânitorilor de către frații lor preoți, care nu și-au ales loruși sfințenia, ci numai slujirea cea bănoasă a preoției, și aceștia au dat la chin și la moarte pe cei sfinți la altar și purtători de cruce sub mâna celor necredincioși. O, biserica cea dintâi, cea de la început era frumoasă, era mireasă curată, căci se năștea de sus pentru sfințenie. O, iată și azi, ca și atunci, nu toți au până la capăt răbdarea cea pentru calea crucii, că mulți taie din cruce și o scurtează mereu pentru pofta trupului vrăjmaș omului creștin, și nu se mai pot ei apoi sprijini pe cruce ca pe toiagul nădejdii, dar cei statornici își fac rost de milă de Dumnezeu și de secerișul Lui mult așteptat să fie lucrat, și pot aceștia cu răbdarea crucii.

Iar Eu, Domnul, în zi de cinstire a amintirii drepților și a luptei lor pentru credința cea dreaptă, de două mii de ani credință neschimbată, Eu, strig cu strigare și cu îndemn la veghe neamul român, poporul creștin, care trebuie să asculte de părinți și de sfinți, căci e vreme de post și de rugăciune și de oprire de la păcate în această vreme de veghe, o, măcar acum, că fără ascultare de Dumnezeu vin dureri, o, fii români, iar Eu voiesc să vă cruț pe voi, și să vreți și voi ca și Mine pentru voi.

Îndemn prin epistolă cerească și strig peste slujitorii de altar să iubească ei viața cea sfântă dacă și-au ales să slujească la altar, căci precum fiecare preot caută dacă e conștiincios de trupul și sângele Domnului și caută o fecioară sau o femeie curată de păcat să-i facă prescura pentru taina jertfirii Mele pe masa de altar, o, dacă prescura trebuie lucrată de cineva cu trupul curat de păcat, mai mult, o, mai mult trebuie să fie curat cel ce-L jertfește pe Domnul prin rânduiala Sfintei Liturghii, căci Domnul este sfânt. Iar cei ce vor asculta de la Mine povața le fac făgăduința pentru iertarea multelor lor păcate săvârșite în viața lor de până la vremea acestei ascultări, numai că Domnul nu forțează, ci doar povățuiește pentru cei ce pot și doresc să asculte de la El spre viața lor cea veșnică între cei ce merg cu iubire pe calea crucii, căci fără cruce nu poate merge nimeni pe urmele Mele, chiar dacă ei cred altfel aceasta.

Voi, cei ce stați pe scaune de stăpânitori, o, auziți și voi pe Domnul și aplecați-vă și voi spre strigarea Sa, ca să învățați de la El dreptatea, pacea și lumina a toate, și dacă puteți, fiți creștini, căci creștinii țin din răsputeri la dragostea dintre ei, și dacă puteți, iubiți adevărul a toate ca și Dumnezeu, că neamul român e neamul Meu de la sfârșit de timp și grăiesc în mijlocul lui cuvântul venirii Mele pe limba lui, limba românului, și știu aceasta neamurile pământului, iar prin cuvântul Meu rostit de deasupra ocrotesc acest pământ și neam, care-Mi servește de așternut când vin și grăiesc acum, la sfârșit de timp, că e timpul la sfârșit, nu e la început. O, veniți spre Mine, veniți și voi cu credință, cu iubire, că Eu vin spre voi cu înțelepciunea și cu mila și voiesc mărire scumpă peste acest pământ și neam, pe care-l aștept spre voile Mele pentru slava cea de sus peste vatra neamului român, cu soarta pecetluită să fie el popor al lui Dumnezeu.

În zi de duminică, întâia duminică a postului mare, am scris ție epistolă cerească, neam român. În ziua cercetării pe tot românul îl voi întreba de acest cuvânt al Meu, așternut de gura Mea în cartea sa pe vatra acestui neam, pe care azi îl îndemn cu putere să aibă și să-și înmulțească credința și faptele ei, voia Tatălui, precum în cer așa și pe pământ, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, popor român, popor cu nume de dreaptă credință pe fruntea ta, peste turma ta.

Și las acum peste acest cuvânt numele Meu: Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

O, ai mers numai în genunchi, frumoasă țara Mea, de două ori frumoasă tu, iubito, căci Eu am avut peste tine daruri strălucitoare de pe pământ și până în cer, de se miră sfinții când văd ei frumusețea ta, că mersul în genunchi e umilință mare, și atrage daruri cerești mântuitoare acolo unde ea este văzută sub crucea ei. Am sunat în tine din șapte trâmbițe, și daruri cerești așezam peste purtătorii de har din mijlocul tău, și care se nasc cu soartă aparte în mijlocul unui neam, căci Eu, Domnul, binecuvintez neamul acela, și împart daruri cerești în mijlocul lui, iar fiii cei purtători de har sunt sub cruce mereu din pricina celor necredincioși, și care stau mari și trufași între oameni și-i supun sub fărădelegile lor, cu care-și fac loc între cei sărmani și supți de vlagă prin lăcomia mai-marilor de peste ei.

Tu ești frumoasa Mea cea de sub cruce, țara Mea cea de azi, iar Eu te cercetez mereu și-ți mângâi mersul cel greu sub cei ce te apasă, căci tu semeni cu Mine la suferință și ești disprețuită de cei ce stăpânesc peste tine, frumoasă țara Mea. O, îți îndemn fiii la duhul dreptății, la căutarea după Dumnezeu și le spun lor așa:

O, fii români, o, fiilor frumoși, fiți frumoși prin cele dinăuntru ale voastre. Omul se întâlnește cu Dumnezeu în iubirea cea dinăuntrul său când stă de vorbă cu Domnul simțindu-și părtășia cu El. Atunci dorul Meu după om se alină, Duhul Meu Își răcorește arșița căutării Lui după om, iar mila de Mine stă în mâna și în voința omului de a Mă avea drag și împlinit în el. Iar cine nu Mă are pe Mine dragul lui, al vieții lui, o, acela este om urât, nu are frumusețe, iar părerea de sine îl trage pic cu pic de pe calea cea cu mântuire pe ea pentru om.

O, fii români, luați învățătura Mea, cercetați-vă să nu aveți trufie, duh de judecată, sau dispreț pentru semeni, și neumilință, fiilor. Sculați-vă cu bărbăție și apărați-vă țara. Fiți plini de umilință. Eu, Domnul, așa pot să lucrez pentru om și să-l ajut. Fiți voi oștenii cei de azi ai țării și arătați iubirea voastră de țară, iar Eu vă amintesc vouă că ea e țara Domnului, că ea are o soartă mare și sfântă, fiilor.

O, sculați-vă și scoateți-vă țara din clește, fii români. Ridicați-vă și sunați trezirea și biruința ei, căci Eu, Domnul sunt în mijlocul ei cuvânt, și de aceea este ea frumoasa Mea, alinul Meu, credința cea de la sfârșit de timp în ea, și am venit la ea.

O, pace ție, țara Mea de azi. Eu, Domnul, sunt străjerul tău. Amin.

Astăzi însă, voiesc să așez în carte lângă Mine pe proorocul Ilie cu ziua lui de serbare între cei din cer și între cei de pe pământ, care-l au pe el în ziua aceasta cu sărbătoarea lui. El este cel ce este, căci n-a trecut, iar cel ce nu trece este, fiilor, și lucrează mult, de mila Mea lucrează cel lângă Mine lucrător. Binecuvântată este acum intrarea lui la voi și în cartea Mea cu voi, o, fiilor.

Eu, Doamne, am purtat pe pământ în duhul meu mila de Tine, iar dorul de Tine mă ardea ca focul și aveam cuvânt de foc în gura mea, și numai în Tine mi-am trăit viața și n-am mai trecut cu trupul și sunt și acum, și mă port între pământ și cer, între cer și pământ plin de milă de Tine, Doamne. Când văd că nu mai ești dorit și iubit și crezut de om, aș da foc pământului, aș spune cuvânt de foc, rugăciune de foc, dar mila de Tine și de lucrul Tău cel greu mă așează cu milă mare peste lucrarea Ta de azi și peste purtătorii ei și peste țara Ta de venire, și iată, în numele Tău cel sfânt rostesc cuvânt de foc de mila ei și de mila pământului român, rostesc cuvânt pentru liniște și pentru binele de mâine, și spun celor ce stau lipiți de scaunele de cârmuire și îi rog cu duioșie părintească și le spun ca profet al Tău, le spun să se uite la neliniștea, la jalea, la teama, la descumpănirea fiilor români și să nu stea fără de păsare de țara aceasta și de vatra ei toată, și le spun lor:

Amin, amin zic vouă, sunt Ilie proorocul și sunt viu, căci m-am suit viu în văzduh cu car și cu cai de foc, precum scrie în Scripturi, și din văzduh grăiesc vouă. Eu n-am murit cu trupul cum mor toți oamenii. Eu mă port cu carul de foc prin văzduh și grăiesc în Duhul Sfânt și vă îndemn pe voi, cei lipiți de scaunele cârmuirii peste neamul român, și vă rog să vă uitați în jos la popor, că e descumpănirea prea mare peste acest neam. O, nu puteți să duceți voi spre bine această arcă, țara venirii Domnului cuvânt pe pământ în acest timp. Aplecați-vă, dar, și faceți pasul în lături, că vede Domnul jalea și zbuciumul de peste țară și vede primejdia spre care se îndreaptă țara prin cârmuirea lucrată de voi. O, nu aveți inima curată, și e vorba de soarta unui popor întreg și îndurerat mult din pricina lipsei voastre de milă de el și de veghe peste el. Voi sunteți dintre cei ce nu fac voia Domnului pe pământ, iar cei ce nu fac voia Domnului nu pot cârmui un popor.

O, faceți-vă bine vouă și neamului român și faceți pasul în lături și cereți lui Dumnezeu să găsească El cu cale cum să facă mersul înainte al acestui pământ și neam. Nu vă amintește Domnul greșalele voastre, ci voiește să vă ierte de tot răul așezat de voi peste voi și peste țară, dar vă așteaptă să vă opriți să faceți răul mai mare decât este asupra neamului român, că iată, se face tot mai mic acest neam și pleacă de teama pentru viața lui, și pleacă pribeag românul, și doare la Domnul pribegia lui.

Ridică Domnul sabia Sa. Ea este cuvântul Său peste pământ. Cu cuvântul înnoiește Domnul totul și cârmuiește cu milă și cu dor. O, fiți înțelepți de acum. E prea mult și prea mare răul care apasă greu pe creștetul și pe sufletul acestui neam, iar pe pământ este numai desfrânare, și nu mai este loc curat și e numai Sodomă și Gomoră peste tot, și e bine să se oprească omul de la tot păcatul, ca să se risipească pedeapsa cea pentru păcat.

Mă port cu sfinții deasupra voastră și vă aduc de știre cuvânt proorocesc să vă veniți în fire și să dați loc milei Domnului pentru acest neam, atât de amenințat dinăuntru și din afară, iar Domnul veghează cu grijă și cu milă, dar dați-I dreptul să aibă grijă, căci voi sunteți neputincioși chiar și pentru voi. Cuvântul Domnului este și al sfinților Săi și-I stăm în ajutor fără de timp pentru cei ce încă sunt apăsați de timp.

Iar Tu, Doamne, ajută neamului român, la care Tu ai venit acum cuvânt peste pământ și peste popoare și peste regi, căci Tu ești Dumnezeul Cel neiubit, dar Care iubește și miluiește și aduce înviere cu învierea Sa. Amin.

— Amin, amin zic vouă, sfinților prooroci ai cerului Meu de sfinți: Eu sunt Cel ce sunt și Cel ce stau de veghe cu milă.

Și iarăși, amin, amin zic vouă, tuturor celor ce vă deslipiți cu greu de locurile de cârmuire peste neamul român. Am luat aminte la primejdia de peste țară și la jalea neamului român. O, fiți ascultători și aplecați-vă, fiilor. Mersul țării e tot mai anevoios, tot mai greu, iar teama poporului se tot întețește. O, pace vouă, căci nu mai aveți pace, și sunteți și voi apăsați de greșelile voastre, dar, fiilor, nu trebuie să cadă țara, ci trebuie să-și urmeze calea, destinul ei cel de la Mine hărăzit pentru ea. Eu sunt Dumnezeul creștinilor Mei, iar țara română e țară cu nume creștin, și creștinii Îl urmează pe Domnul și voia Domnului.

Vin să așez pace, că nu este pace în țară. O, faceți pasul în lături cât mai este timp prielnic, că repar Eu, Domnul, tot ce s-a stricat, tot ce merge spre rău pentru țară și pentru popor. Cuvântul Meu este cel ce leagă rana când ea este și plânge.

Vă voi ierta greșelile voastre pentru ascultarea pe care o faceți când Eu, Domnul, vă cer aceasta. Vă dau minte și vedere din cer ca să vedeți răul spre care dă să se încline țara din pricina furtunii din ea.

O, e furtună în țară și e furtună între voi, fii ai aceluiași neam, frați cu nume de români. Eu, Domnul, rostesc și spun furtunii să se liniștească, iar ea se va liniști, și ferice vouă de vă veți apleca aplecării Mele spre voi cu iubire și cu milă pentru acest neam și pentru voi. Așadar, nu puteți să cârmuiți cu bine și cu folos pentru țară, și de aceea poporul se clatină cu teamă, iar voi veți înțelege aceasta, și Eu voi privi și voi căuta cu milă pentru cârmuirea pe mai departe peste neamul român. Eu sunt Cel cu veghea peste popoare și peste căpetenii, chiar dacă au, chiar dacă nu au credință. Eu însă am grijă, căci sunt Dumnezeu, și am ales neamul român și vatra lui și vin și-Mi fac carte cu cuvântul și cârmuiesc prin furtuni popoarele, așa cum este scris în Scripturi să lucreze Dumnezeu în orice vreme.

Eu, Domnul, voi împlini cuvântul Meu de peste voi, chiar dacă voi nu credeți că Eu grăiesc vouă acum. Eu sunt Cel ce sunt, iar lucrarea Mea este cuvântul și împlinirea lui. Amin.

O, pace vouă, celor ce Mă primiți și-Mi scrieți în cartea sa cuvântul! Scrieți carte cu trimitere acum, căci cuprind acum cu dor și cu îmbrățișare fiii neamului român întorși pe vatra lor o clipă, cu gând de pace și de duh de frăție, căci sunt pribegi de țară și de neam din pricina celor ce s-au așezat mari peste țară de o bună bucată de vreme, și care n-au milă de acest neam, că sunt amețiți de duhul puterii peste norodul cel de sub ei.

Vin fiii pribegi, vin în țară, în țara părinților lor și a lor, căci își văd robit neamul și obiceiurile străbune și taina lor frumoasă în mijlocul popoarelor de pe pământ.

O, pace vouă, binecuvântare vouă, copii pribegi de țară! Iată țara sub lacrimi, iat-o sub robia celor ce stau tari deasupra ei, iar voi plângeți străini, și v-au luat foc inimioarele în voi de dorul și de mila patriei în care v-ați născut și ați crescut. Duhul minciunii și al lăcomiei de putere și de avere, acești dușmani de țară stăpânesc inimile celor ce stau lipiți de scaunele de cârmuire de mulți, mulți ani ai răbdării neamului român. Mă aplec înaintea voastră și vă sărut pașii și urmele lor, că iată, puneți piciorul în țară venind rânduri, rânduri ca să treziți veghea fraților români și să vă uniți prin dor și prin nădejde ca să faceți lumină și dreptate peste scaunele de sus ale țării și ca să nu cadă țara sub vrăjmașii ei.

Cobor cu cetele de sfinți și de îngeri, Eu, Domnul, cobor la voi cu oștirile de sus și mângâi lunga voastră despărțire de țară, o, fii români, fii pribegi de țară. O, fiilor, nimic nu este frumos pe pământ fără Dumnezeu în toate. O, cum să facem să fiu și Eu Cel iubit de om și urmat de om după voia Mea pentru fericirea omului? O, nu mai știe omul de Făcătorul cerului și al pământului și al omului. Fiilor, fiilor, sunt și Eu ca și voi, sunt și Eu pribeag de casă și de neam, căci casa Mea ar fi să fie biserica, iar neamul să-Mi fie creștinii cei iubitori de Dumnezeu și de poruncile vieții, numai că slujitorii bisericii Mele s-au amestecat de tot cu cele străine de sfinți și de părinți, iar neamul creștinesc nu mai are iubire de Dumnezeu, și nici povățuitor peste el pentru mersul lui cu Domnul. O, de s-ar așeza în țara română pacea între Mine și neamul român! Țara română e țara Mea cea de azi, la care M-a trimis Tatăl să-Mi fac cetate și să-Mi așez pe vatra ei cartea cuvântului gurii Mele, toiagul de cârmuire peste popoare și peste regi și peste limbi. O, frumoasă este în cer scrisă povestea acestui neam și a pământului ei! Ea este taina lui Dumnezeu cea de la începutul facerii lumii și cea de la sfârșit de timp, iar Tatăl M-a trimis cuvânt în ea și mângâi mereu cu cuvântul glia ei, și pe cei ce cred venirii Mele de azi cuvânt peste pământ, ba și peste cei ce nu cred Îmi cobor cuvântul mângâierii.

O, fiți biruitori pentru bine, fiilor, și mult aș vrea să ajungă la inimile voastre grăirea Mea cu voi, pe care o așez acum pe cale spre voi. Eu sunt aici cuvânt pe vatra neamului român, și am istorie scrisă pe această vatră și este așezată pe cale cu nume de Nou Ierusalim, nume mare, pe care voiesc să-l așez pe creștetul ei și să Mi-o fac mireasă, s-o sfințesc și s-o împodobesc cu podoabe de sus, că măreață este scrisă la Mine soarta ei cea de mâine, iar cei ce au apăsat peste ea prin vremi, se vor zdrobi cu duhul față în față cu multa ei slavă de la Dumnezeu pentru răbdarea ei cea de sub cruce în toată vremea crucii ei.

O, fiilor sosiți acasă, în țara Mea și a voastră, vă întăresc pașii cu binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Vă dau duhul înțelepciunii de sus, vă mângâi, fiilor pribegi, că am suspin după voi, și iată, și voi aveți, și vă doare de țară, fiilor. Eu, Domnul, voi împlini dorul vostru și dorul Meu, iar nădejdea să vă fie tare, ca și credința, că multă necredință încearcă încă mulți asupra statului Meu cuvânt pe vatra neamului român de atâta vreme, dar am ieșit cu vestea aceasta în anul 2005, când am așezat pe masa acestui neam cartea Mea cea de azi, cuvântul Meu de până atunci, și iarăși altă carte apoi, căci Eu culeg în carte glasul cuvântului Meu, că am popor primitor și i-am dat lui urechi de auzit cu ele de la Dumnezeu, așa cum proorocul Moise Îmi culegea cuvântul cel pentru Israel, popor pe care Domnul îl păstorea.

Vă fac întâmpinare cu glas de trâmbiță, glasul cuvântului Meu. Vă cuprind în mângâieri de sus, fiilor. Oștirile de sfinți vă însoțesc și vă ajută biruința, ca să fie de sus biruința și să fie cu Domnul. Pace vouă, o, pace vouă! Iubire și nădejde vouă! Eu sunt Cel ce sunt, și am grijă de biruința cea bună, o, fii români, iar voi fiți strâns uniți, cei de acasă și cei plecați departe, și care vin și ar veni acasă pentru o țară dulce și curată, cu fii harnici, iar Eu să le fiu lor Dumnezeu. Amin.

Sărut acum pământul român și-i mângâi jalea și dorul și taina lui cea dintru început, primul petec de pământ ieșit din ape la facerea lumii, țarina cu comoară în ea, și pe care Eu, Domnul, Eu, numai Eu o știu, așa cum Tatăl M-a înzestrat s-o am ca țară a slavei Mele de la sfârșit de timp, când iarăși lucrez prin cuvânt ca să fac cer nou și pământ nou, după ce omul a umplut pământul și văzduhul de făcăturile lui, ale trufiei lui de om.

O, pământ român, numai Eu știu hotarele tale cele dintru început însemnate de îngerii Mei pe harta întinderii pământului, iar tu ești țarina păzită de însuși îngerul Meu Mihail. Vatra ta și taina ei e țarina cu comoară în ea, și vine schimbarea ta la față, ca la început față, și numai Eu știu taina dintre Mine și tine și-ți aștept slava și-Mi ocrotesc cu suite cerești cetatea Mea de cuvânt de pe vatra ta și taina ei cea dintru început la Dumnezeu.

O, e suferință în tine, patria Mea cea de azi. Duhul Meu plutește deasupra ta și te dorește frumoasă să fii, ca pentru Domnul tău, dar am lucru mult să lucrez pentru frumusețea ta cea de la sfârșit de timp, și lucrez cu pași mici, căci potrivnicul Meu, diavolul, nu poate răbda mersul Meu cu slavă și-Mi stă în cale cu slujbașii lui, văzându-Mi puterea și mersul și taina, iar venirea Mea cu oștirile de sfinți și de îngeri îi stârnește neliniște multă, dar el încă luptă, numai că lupta lui e fără de biruință între el și Mine, chiar dacă oamenii de pe pământ sunt cei înșelați de momelile lui otrăvitoare, dar de ce este al Meu el nu se poate atinge, ci numai de cei ce se lasă în voile lui, amețiți fiind de vinul lui.

O, țara Mea, o, pământ român, pace ție! Te voi primeni, te voi curăți de scaieți, voi sufla cu Duhul Meu și-i voi învia pe mulți și pe tot mai mulți, și vei fi o țară de sfinți, de oameni frumoși ca Dumnezeu, căci taina ta e dulce și sfântă, e facerea Mea cea de la început, e așteptarea Mea cea mare, ca Mirele Care-Și așteaptă mireasa ca să-i pună podoabe, ca s-o umple de slava Lui pe ea, și pe cei ce sărbătoresc zilele Mirelui, zilele slavei Domnului, că aceasta este soarta ta: să porți pe vatra ta slava zilelor Mele, comoara ta, pe Domnul să-L odihnești de așteptare întru a Sa venire pe așternutul tău, că iată, vin să înnoiesc lumea, să fac cer nou și pământ nou, prin cuvânt să le fac, iar tu ești cea care Mi-ai deschis ca să vin și iată-Mă cuvânt pe masa ta, și cu el cârmuiesc și păstoresc, căci cuvântul ieșit din gura Mea vine spre împlinire, o țara Mea cea de azi. Amin.

O, neam român, iată sub ce binecuvântare ai fost tu sortit să fii și să stai! Vin la tine, vin de atâta timp și-ți vorbesc prin lucrarea cuvântului Meu din mijlocul tău și-ți stau de veghe cu sfinții pe hotarele tale și te aștept cu față nouă, cu rochiță strălucitoare pe trupul tău, și cu cununa slavei crucii pe creștetul tău, pe munții tăi de slavă, și care-ți știu limba Mea cea de azi de peste tine și-ți cunosc menirea.

O, iată, Domnul tău te curăță de toată murdăria care lasă urme pe rochița ta, pe frumusețea ta cea de la Dumnezeu, că după vorbirea și înțelesul cel pământesc oamenii care te-au robit au copii, au nepoți care te robesc sub dorințele lor bolnave, căci comuniștii, reci cu sufletul și răi cu inima din ei, o, aceștia i-au dat jos pe comuniști ca să mai domnească și ei, și alți comuniști, alții mai proaspeți, mai ca azi, iar Eu pe tine te-am strigat la veghe, demult te-am strigat, și tot te strig să veghezi, neam român, că e vreme de veghe zi și noapte, că tot atâta stă și vrăjmașul la pândă să-ți culce viața și soarta ta cea de la Dumnezeu și să se fălească peste tine neamul cel trufaș dintre fiii neamului român, oameni ridicați la luptă cu armele minciunii, cu sulițele deșertăciunii, cu dorințele păcatului și ale depărtării de Dumnezeu, și nicidecum altfel, căci viața cea cu Dumnezeu nu e numai cu numele, ci și cu lucrarea ei cea după chipul lui Dumnezeu, spre depărtarea de diavolul cel mincinos din veac și până în veac asupra omului.

O, neam român, dacă ai ști tu în toată vremea să împletești lucrarea ta cu rugăciunea iubirii de Dumnezeu cu fapta, nu numai cu strigarea, o, demult ți-ar fi descoperit popoarele soarta cea proorocită peste tine de la Dumnezeu și slava Mea din tine, cuvântul Meu cel de peste șaizeci de ani grăitor pe vatra ta cu taina Mea, a venirii Mele cu sfinții ca să-ți grăiesc de aproape, țara Mea cea de azi. O, vreau să te scot de sub întunericul pus iar și iar peste tine, de minciuna și de oamenii ei, care iar și iar au dat să te bage sub obroc, sub dorul lor de tine ca să fii a lor, a dorurilor lor lacome după tine. Tu însă ești frumoasa Mea și ești a celor frumoși, iar fiii întunericului nu știu cine sunt ei, de vreme ce n-au pe Dumnezeu în ei. Omul cu Dumnezeu în el este frumos și plin de alin și de ajutorare mângâietoare pentru cei din jurul lui, iar omul în care Domnul nu are stat și odihnă, nu are căci este apăsat, este tulburat, este greu pentru el însuși și pentru cei din jurul lui, și are el nevoie de vindecare, de pace, de Dumnezeu, de salvator.

O, fii români, iată ce povață sfântă vă dau ca un Păstor milos! O, îndeletniciți-vă unii pe alții cu dragostea de Dumnezeu, că dulce este o așa viață, așa inimi dulci între ele cu Duhul Cel de sus!

O, fii români, dați milostenie unii altora această dulceață cerească, iubirea de Dumnezeu, fiilor binecuvântați, că iată, priviți cum vă veghez, cum trezesc adevărul să vină pentru voi, cei apăsați de duhul minciunii oamenilor trufași! Lucrez cu pași mici, așa am spus, dar lucrez repede pentru adevărul care vine și rușinează lucrarea și fața minciunii, iar adevărul este descoperit, și se descoperă venind și lucrând, ca în parabola cea despre adevăr și minciună.

Că era într-o cetate zarvă și apăsare mare peste locuitorii ei și toți doreau să iasă adevărul la iveală să-i scoată de sub greu, iar adevărul a lucrat pentru ei după dorința lor și s-a gătit frumos și a plecat spre cetatea lor. Pe cale însă s-a oprit la un izvor să se răcorească de arșița de pe cale și s-a spălat de-a binelea după lege și s-a curățat de cele de pe drum obositoare, dar în urma lui a venit tiptil minciuna, care mergea tot într-acolo, în cetatea cu pricina, și și-a dat de pe ea hainele ei și le-a luat pe ale adevărului și a plecat grăbită spre cetate ca să-și păstreze biruința până la capăt peste cei din cetate, ca să dăinuiască ea pe mai departe. O, când adevărul a dat să-și ia pe el hainele și să plece pe cale mai departe, a văzut în față hainele minciunii în locul hainelor lui și s-a prins de șiretenia lucrată de minciună, dar n-a luat pe el hainele minciunii, și a plecat pe cale gol. Cei din cetate, văzând minciuna că vine, câțiva din cei care o cunoșteau au strigat: „Oameni buni, nu vă lăsați înșelați! Nu este adevărul! Ea este minciuna, nu vă încântați, chiar dacă este îmbrăcată în hainele adevărului! Noi am chemat adevărul să vină. Mai așteptați, mai răbdați ca să vină adevărul, căci el va veni negreșit, din urmă va veni!”. O, și când să se uite să vină adevărul se vedea de departe că vine cineva, și au strigat cei drepți ai cetății: „Vine, fraților, vine adevărul, și vine gol-goluț! El este, și n-a voit să îmbrace el hainele minciunii, așa cum a făcut minciuna de i-a furat hainele lui. Vine adevărul, vine gol, iată-l, se apropie și vine!”.

O, neam român, numai adevărul, numai el vine să te ajute sub greu, sub asupritorii tăi ca să te elibereze de sub ei, de sub oamenii minciunii, care n-au adevărul pe buze. O, îți trebuie veghetori, scumpă țara Mea de azi, iar tu să-i asculți, să asculți adevărul, care iată-l cum vine, și vine ca să nu rămâi tu constrâns de duhul minciunii. Viața dulce nu are constrângere peste ea, ci e o viață plăcută și plină de veghe pentru duh frumos, pentru înțelepciune, și toate o iubire, o hrană prielnică sufletului, o petrecere caldă în toate, așa cum omul din lume nu știe, nu are, nu poate, căci inima lui e ca o moară la care trage tot felul de măcinătură, hrană care o șubrezește și nu o întărește, ba o înșeală până acolo încât să creadă că e bine, că e plăcut ceea ce este adunătură și amestecătură, totul neales bob cu bob, duhuri de tot felul, amețeală învârtită mereu, lipsă de măsură, de cântar, de siguranță pentru paza vieții, de prieteni curați, de neprihănire pentru viața omului.

O, cum să te învăț mai sfânt, fiu român? Mama Mea Fecioara stă cu mâna peste tine și-ți păzește soarta, țara Mea cea de azi, dar ia de sus învățătură peste tine, nu lua de pe pământ, că iată ce este pe pământ, că e numai păcat, numai locuri ale oamenilor păcătoși, și care nu se trezesc decât prin suferința cea căzută peste ei, după ce păcatele lor o strâng pic cu pic și cade ea apoi peste oameni și plâng ei după păcat, și nu plâng după Făcătorul omului, și nu văd ei că, făcându-și singuri, își fac dureri, își strâng suferință prin toată lucrarea lor.

O, cum să te mai fac, omule, cu mâna Mea, cu Duhul Meu, ca să nu te mai faci tu mereu, ca să nu mai cauți numai plăceri, dușmănoase pentru tine apoi acestea? Un animal de pe lângă om, ba și cel fără de stăpân pe pământ, nu caută decât când îi este foame sau sete sau frig, iar altfel el nu se clatină de gânduri, el n-are alte porniri, alte doruri. Animalul de pe lângă om se lasă format, se lasă dresat, și apoi îl slujește pe om cu credincioșie, ba și cu o mare iubire pentru stăpânul lui. O, tot așa ar fi fost să fie și între om și Dumnezeu, să se lase omul format, și apoi folosit în slujba Celui ce-i dă o formă, o îndeletnicire, o lucrare sfântă și o viață veșnică apoi.

Când omul nu are sfătuitor o ia razna de unul singur, o ia de unul singur cu viața sa, o, de unul singur, chiar dacă Eu, Domnul, am spus pentru om: «Nu este bine singur!». I-am dat omului hartă de călătorie, i-am dat Scriptura, i-am dat înțelepciunea sfinților, i-am dat ca să știe drumul. O, ți-am dat, omule, să alegi pentru viața ta ori de partea cerului și al binelui tău de veci, ori de partea vieții pierzătoare de viață și de suflet. Ți-am dat, omule, hartă ca să înveți să mergi creștinește pe pământ, dar dacă nu lucrezi așa, iată, îți alegi lucrarea care te pedepsește apoi, și care vine peste tine cu toată agoniseala ei, și rămâne omul fără stâncă sub picioare dacă n-a știut să aleagă de partea cea frumoasă a vieții, fără de primejdie lucrată, că iată, cum își strânge, așa are omul, odihnă sau neodihnă apoi.

O, așa te învăț Eu, Domnul, fiu român, că vreau să fii un popor de fii frumoși la chip și la faptă, spre fericirea ta și a Mea, că aștept să stau cu tine în lucru sfânt, popor român. Eu, Domnul, te am în schița Mea cea de la sfârșit de timp ca să te fac lumina Mea peste popoare, iar tu trebuie să-Mi semeni, neam român, și vin să te învăț aceasta, fiule creștin, fiule român.

O, și iată ce-ți mai spun despre viața de creștin, popor român: Când omul poartă nume de creștin, iar fapta vieții lui nu este atât cât numele acesta mare, o, are de vegheat omul, are de avut grijă de acest nume mare, de atâta cinste pe care i-o dă acest nume mare, și trebuie să-i fie viața pe potrivă cu numele înaintea Mea și a semenilor lui, căci oamenii sunt atât de mici, atât de pitici cu viața și cu numele vieții lor pământești, de nu mai caută după adevărul vieții de creștin, căci ca să nu fii creștin în țara asta aleasă Domnului acum, ca să nu fii demn de stat cu Dumnezeu la masă pe pământ aici, o, ce josnică viață au așa oameni, iar drumul lor merge spre nicăieri, și nu are cine să le spună această rătăcire a vieții lor de pe pământ, până ce vor vedea singuri fiecare unde le-a fost mersul.

Dar vin Eu, Domnul, vin Eu și-ți spun, popor român, că sunt pe vatra ta cuvânt de veghe și de slavă. O, fii înțelept, omule de azi, fii împlinitor iscusit pentru viață de creștin, că mare îți este misiunea cu viața ta cea din trup, și n-are cine să-ți spună ție ce ai de făcut în timpul vieții tale pe pământ. O, te strig Eu, Domnul, am prin cine să te strig acum ca să-ți spun: nu te pierde de cer. Vine cerul la tine și după tine, vine Domnul și te învață, fiule român. O, să nu te îngrijești atât de mult de viața aceasta în chip greșit, și prin care o poți pierde pe cea care urmează după ea, după răscumpărarea ei prin viața ta de pe pământ, creștinule român.

Dar am de bătut în ziua aceasta la ușa împăraților pământului și a neamurilor de pe el, și le spun lor ceea ce am să le spun.

O, sunt Cel ce a făcut cerul și pământul și omul, o, împărați după rang! Sculați-vă și deschideți Celui ce stăpânește peste voi și peste pământ, și Care-Și are scaunul în văzduh, în cer, cu cete de heruvimi și de serafimi înconjurat, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, și mulți dintre aceștia nu știu, nu pot, nu vor să țină seama că Eu, Domnul, sunt Cel mare peste toți dumnezeii, peste cei care nu pot face ca Mine, Care câte am voit am făcut în cer și pe pământ, pe mări și în adâncuri, singurul Care face minuni, și cine poate ajunge știința Mea? Orice om care pleacă de pe pământ stă față în față cu Mine pentru viața lui de aici, și pentru ceea ce va să fie cu el pentru vecii, și vai de cei ce se încred în cei puternici între fiii oamenilor, și care nu pot mântui, și cărora le iese duhul și se întorc în pământ și pier cu ei toate gândurile lor!

O, împărați ai pământului, Eu sunt Cel ce trimit cuvântul Meu peste pământ, dar nu oricărui neam Îmi arăt Eu judecățile Mele. O, apropiați-vă ca să ascultați din gura Mea! Nu trebuie să veniți până la acest munte, ci doar ascultați de la Mine, apropiindu-vă cu credință de ceea ce vă grăiesc, așa cum poporul Israel lua pe Domnul de la Moise, care urca muntele sfânt și lua de la Domnul cuvântul cu care păstorea. Vin Păstor peste voi, și vin umil, căci așa este Dumnezeu, și nu se poate să fie altfel Domnul. Vin Păstor, și am toiagul blândeții și al duioșiei ca să port spre pășunea Mea pe cei păstoriți. Mă aplec din cer și până pe pământ la voi, și vin cu norii, precum este scris, că am lăsat făgăduința Mea prin soli cerești rostită și au spus ei în ziua înălțării Mele la Tatăl Meu după patruzeci de zile de la învierea Mea, au spus solii Mei la cei ce priveau suirea Mea la cer, și așa au spus: «Acest Iisus tot așa va și veni, precum L-ați văzut suind la cer!».

O, împărați ai pământului, voi sunteți slăbiți prin păcate, și nu puteți voi cârmui oamenii, decât tot spre păcat, căci păcătos pe păcătos nu-l poate călăuzi, nu se poate ocroti unul pe altul, căci oamenii sunt oameni și atât, și de aceea le trebuie lor un Dumnezeu peste ei, o, și numai Unul este Dumnezeu, și numai pe El nu-L caută cu deadinsul omul, atunci când caută să aibă un Dumnezeu peste el.

O, împărați ai pământului, ce face un împărat? El este cel ce trebuie mai întâi să aibă grijă de popor, nu de el însuși mai întâi, și trebuie împăratul să dea viață și biruință norodului său în vremi de încercări ale vieții. Când un împărat se depărtează de legea lui Dumnezeu, el cade apoi biruit fără de veste, dar când el are grijă de el și de sufletul norodului său, el este ocrotit, și merge în fruntea poporului său, mulțumind lui Dumnezeu pentru el și pentru popor.

Când un popor se depărtează de Domnul și de legile vieții, atunci poporul acela cade rob sub conducători răi ca și el, rătăciți și rătăcitori cu toții, dar dacă poporul se ridică spre Domnul cu căință și-și repară mersul, o, vine mila Domnului, vine pentru iertare, pentru căință și ridicare din robia rătăcitoare de viață.

O, împărați ai pământului, credincioși și necredincioși Domnului și norodului lor, o, desfaceți-vă urechile ca să auziți pe Dumnezeu. O, până când vă este teamă unii de alții, unii de la alții? Și iată de ce vă tot faceți arme primejdioase, cu care vă amenințați unii pe alții, când nu v-a spus Dumnezeu să faceți aceasta. Ba, din contra, este scris cuvânt proorocesc, care spune: „Cel ce scoate sabia va pieri de sabie” și „Cel ce amenință să fie anatema”, iar aceste amenințări trebuie să piară, și nu să piară cei care le rostesc. O, până când, până când vă veți mai teme unii de alții? Au nu știți că toate câte vin, de la Domnul sunt slobozite să vină, după viața fiecăruia? Așadar, îndreptați pașii voștri și lucrarea voastră, ca să se apropie Domnul cu ocrotirea Sa, că numai Eu, Domnul, o, numai Eu vă pot ocroti pe voi și norodul vostru, dar nu voi.

O, împărați ai neamurilor de pe pământ, nu mai căutați scaune de împărat dacă nu sunteți în stare să vă puneți viața pentru popor. Oricât v-ați crede de mari, nu uitați că mare este cel ce se poate lăsa răstignit pentru norodul său, așa cum Mi-am pus Eu viața pe cruce pentru neam. O, nu uitați că, dând de peste voi lucrarea poruncilor vieții, voi nu veți putea scăpa de ele, și oricât veți da să lepădați cuvântul Meu de peste voi, nu veți putea scăpa de el, căci așa este scris.

Grăiesc vouă pe limba română, o, și cât aș vrea tot așa să și citiți cuvântul Meu. Țara română e darul Tatălui Dumnezeu, dat Mie la nașterea Mea pe pământ acum două mii de ani ca s-o am pe ea țara venirii Mele cu sfinții în cuvânt pe pământ, și de pe vatra ei să grăiesc popoarelor și limbilor și împăraților, precum este scris, iar ei să ia de la Domnul, că munte înalt este tărâmul de pe care grăiește Domnul la sfârșit de timp ca să se adune sub cuvântul învățăturii Sale noroade însetate și nemângâiate și nedezlegate și vor merge spre Domnul cu mântuirea pe cale. Așadar, de pe munte de taină sfântă vă chem și vă aduc cuvântul cel plin de alin: pace vouă, o, pace vouă! Și așa să fie, precum Eu vă vestesc acum din mijlocul slavei îngerilor Mei, odată cu sărbătoarea lor creștinească prin biserică, a sfinților arhangheli Mihail și Gavriil la locul ei din calendar păstrată, și nu strămutată, așa cum s-a întâmplat, iată, și peste turma neamului român, de s-au strămutat de la locul lor din timp serbările sfinților Mei așa cum străbunii sfinți le-au făcut așezarea după datină prin Duhul Sfânt Mângâietorul și Vestitorul pentru așezarea a toate.

Iar pentru această durere a Mea, nevindecată încă pe vatra neamului român, Mă aplec acum să grăiesc norodului rusesc și împăraților lui, nu numai să le mulțumesc lor pentru aplecare, dar și să-i rog încă, să-i rog să stea drepți față de sfinți și de părinți, căci prigoana e în toi peste turma ortodoxă, o, și să nu cadă zidurile de peste tot, căci porcii sunt gata să rupă de peste tot gardul viei Mele și s-o culce cu totul.

Tu, cel ce stăpânești peste acest popor și ținut mare, o, apleacă-te, și să stai una cu mai-marele bisericii poporului tău și să nu fie clătinare, să nu se moaie nimeni, și drept să se stea pentru credința ortodoxă, cea din părinți așezată pentru totdeauna, precum este scris. Eu, Domnul, îți fac o rugăminte. Ia cartea aceasta și citește-o cu aplecare, citește-o în limba cu care Eu grăiesc celor mari și mici de pe pământ, în limba română citește, iar Eu Mă voi mângâia pentru ascultarea ta, căci sunt Cel ce știe taina ta.

Iată, nu vă clătinați! Întăriți credința cea din sfinți lăsată! Stați în sărbătorile drepte, nu schimbați și voi, nu vă uniți cu cei care Mă umplu de durere cu adunările lor omenești, care nu mai seamănă cu cele ale sfinților bisericii Mele, iar Eu, Domnul, voi lăsa binecuvântarea Mea peste voi.

O, nu trebuie nici Moldova să se clatine cu credința. Ea și așa e tot într-un plâns de dor și de jale, că peste ea stăpânește un om cu suflet rău și fără de milă, trufaș și fără recunoștință, și care nu-și iubește poporul peste care s-a așezat să domnească, să fie și el mare domn, iar din pricina îngâmfării pe care și-o tot hrănește nu voiește să-și mărturisească istoria, și calcă peste ea ca un dușman, fără de recunoștință pentru străbuni, pentru cei din care sunt ei, cei de azi.

O, îți spun oful Meu pentru biserica cea din străbuni, că voiesc să nu fie totul culcat la pământ, așa cum s-a întâmplat și peste România Mea, țara în care Mi-am făcut potecuța venirii Mele de la Tatăl acum, la două mii de ani de la venirea Prunc născut în Betleem, și crescut de mamă Fecioară, până ce am ajuns iarăși lângă Tatăl, de-a dreapta Sa, de unde M-am aplecat să cobor să vin pe pământ, să-Mi pun viața pe cruce pentru om, și am stat cu oamenii treizeci și trei de ani. Acum grăiesc cu râu de cuvânt, și am izvorul în țara venirii Mele, peștoaica Mea, peștoaică rămasă fără de aripioare, din pricina celor ce au pizmuit frumusețea ei și au rupt din ea din patru părți ca dintr-o prescură, dar ea a rămas peștoaiaca Mea iubită, și iată, Mi-am făcut cetate de scaun pe vatra ei, a strămoșilor ei cei de acum două mii de ani, și merg cuvânt spre neamurile pământului ca să le spun lor: Pace vouă!

Voiesc s-o îndrept și pe România cu fața spre părinți, (Să schimbe sărbătorile, să le pună la loc pe Stilul Vechi, n.r.) că iată, ea nu sărbătorește azi cu slavă bisericească serbarea îngerilor Mei, arhanghelii Mihail și Gavriil, și totul e pe dos între mai-marii bisericii, care s-au dus, s-au dus spre cei ce dau să strice de tot și ceea ce a mai rămas din așezarea bisericească de la început.

O, fiți și rămâneți cu fața spre părinți, spre sfinți, căci sfinții sunt mijlocitori, iar Eu, Domnul, voi avea bucuria cea de la voi. Iar tu fă cum poți mai bine și fii tot timpul făcător de pace și încrede-te în Mine prin biserică, și crede tu ce spun Eu, că iată ce spun: Cei ce au în țara lor fața Mea, biserica Mea cea de la început, de la apostoli și de la sfinți cu începutul ei, aceia vor fi cei ocrotiți, și mai ales, cei care țin la fața Mea peste turma lor, curățați de păcat, împuținându-și mersul cel cu păcat, și așa vor fi ei ocrotiți de Dumnezeu, și nu vor putea peste ei vrăjmașii.

Iar acum apleacă-te ca să iei pacea Mea. Pace ție! Curge din cer în România râul cuvântului Meu, cuvântul lui Dumnezeu. Ia și citește în limba română cartea Mea spre tine și spre biserica țării tale. Amin.

Acum, dacă Mi-am găsit alin pentru rana bisericii Mele, întărind pe temelie turma ortodoxă pe calea ei, vestesc peste împărații neamurilor de pe pământ urarea păcii:

O, pace vouă, împărați ai pământului! Umiliți-vă înaintea Domnului, Care vă grăiește vouă! Cu umilință căutați să aveți pace și să alungați teama, că este scris în Scripturi că vine o vreme să se prefacă armele de război în fiare de plug, și să nu mai sufle popor peste popor amenințare și moarte și sfârșit. O, dacă Eu, Domnul, n-aș veghea clipă de clipă cu toate puterile și cetele cerești peste tot la hotare, ar fi să facă omul moarte și iar moarte, și n-ar mai fi să se lucreze altceva. O, așa veghez, și am pe România țară a întoarcerii Mele pe pământ cuvânt, după două mii de ani de la nașterea Mea pe pământ, iar acum dau să vin cu mântuire mare, numai să afle popoarele darul Meu, mântuirea lor și calea Mea înainte spre ele pentru ca să meargă pe ea cu mersul cel sfânt, cel așteptat de Dumnezeu peste popoare. Amin.

O, e zi dulce această sărbătoare, și e măreață sus și jos, iar Eu, Domnul, Mă scriu cu ea în mijlocul acestui meleag. Și duc cuvânt de mângâiere peste Moldovioara Mea cea străină încă de rădăcina ei, dar zis-a un înțelept al țării că „nu trăim într-o țară, ci trăim într-o limbă”, o, și ce frumos acest cuvânt, ce frumos!

Voi, moldoveni, cu lacrimi încă pe inimioare, pe obrăjori, o, fiți cuminți, fiilor! Voi sunteți România. Pământ român e pământul pe care voi stați, chiar dacă omul cel nemilos s-a suit pe scaun și a tras despărțire de frați peste voi, dar vine o vreme dulce, și e nevoie de răbdare, fii răniți. Iată, vine sărbătoarea românilor. (1 Decembrie 1918 este Ziua Naţională a României, iar la 1 Decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la unirea Transilvaniei cu România, în anul 1918, n.r.) Nu mai plângeți, o, nu mai plângeți! Eu vă am pe voi între hotarele cele scrise în cer, și vă trimit în această măreață zi îndemn sfânt, să vă păstrați credința și sfinții și așezările de la sfinți, că iată ce mare furtună dă să scoată din rădăcină via Mea cea dragă, țara ortodoxă și datinile ei cele din străbuni, dar sfinții se roagă Mie, iar Eu vin și întăresc paza viei. O, nu uitați, poporul român nu poate fi despărțit în bucățele de apele care curg, căci apele îl unesc, îl leagă și îl adapă și îi cântă, iar frații ruși vă sunt frați prin Hristos și prin datinile sfinte, pe care neamul cel de acasă, românii, le-au clătinat prin cei fără de veghe altădată și acum peste neam.

Mă întind peste pământ cu sărbătoarea îngerilor și spun: Pace pământului și omului de pe el! Veniți la apă, noroade și limbi! E dulce Dumnezeu. Gustați și vedeți! Pace vouă, de aici, din țara în care vin și cuvintez acum, la sfârșit de timp! Amin.

V-am dat povață și lucrare, fiilor, v-am adus de știre să slujiți laolaltă slujba sfântului maslu pentru țara Mea de azi, pentru România, cea atât de robită de duhul cel străin de ortodoxie și de sănătatea cea duhovnicească, și v-am spus să numiți neamul român de peste tot și să cereți Domnului vindecarea lui de păcat și de rătăcire de la calea crucii, iar voi M-ați ascultat și v-ați strâns și ați ridicat spre corturile Domnului slujbă și cerere de vindecare a neamului român, iar acum aveți datoria să atingeți cu untdelemn sfințit neamul român atât cât puteți să faceți aceasta, ca să aibă el parte de ungerea cea vindecătoare, și v-am învățat pe voi cum să împliniți aceasta, că toate vă învăț să Mă ascultați când lucrați cu Mine așa cum lucrează pentru Mine cetele și puterile cerești în corturile cele nevăzute ale slavei Domnului.

Fiilor, fiilor, ungeți țara română în cele patru laturi, ungeți cărările pe unde merg românii, ungeți intrările, ungeți cu mir vindecător, atingând voi peste tot pe unde umblați untdelemnul cel sfințit și vindecător de păcat și de duh rătăcitor de dreaptă credință, iar românii se vor atinge de darul Meu cel vindecător de nedragoste de Dumnezeu, iar voi să ascultați așa, fiilor, că iată, lucrez cu voi pe pământ pentru fericirea celor mulți, care nu știu de unde vine ea și cum îl poate purta pe om spre ea.

O, dulce țară, o, scumpă România Mea, port cruce pentru tine. Sunt Regele tău, țara Mea regină între popoare. Pe pământul tău am stat la începutul facerii și am luat din pământul tău și l-am zidit pe om. O, și tot pe pământul tău Mă întorc acum și grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu peste tine, glasul iubirii Mele de la sfârșit de timp, dar tu ești greoaie la auz, și nu-Mi deschizi să-Mi știi cuvântul și plânsul lui, și nu poți să scapi de întunericul de azi dacă nu deschizi ca să te învăț Eu, Domnul, și să poți tu prin puterea Mea și să poată Domnul să te călăuzească. O, când omul nu-L iubește pe Domnul, el este în stare de tot păcatul, iar păcatul este călcarea poruncilor scrise cu foc pe piatră ca să-l călăuzească ele pe om spre viață.

O, strigă la Domnul, neam român! Învață pe dinafară rugăciunile începătoare, care anunță pe Domnul că vine spre El o rugăciune de pe pământ. Rugăciunile începătoare sunt cheia care descuie spre Domnul drumul rugăciunii, o, și nu mai știu aceasta cei ce s-au despărțit atât de mult de rânduiala bisericească de la început, și fac ei ca ei când dau să trimită rugăciuni spre Domnul, că mulți cred că Mă iubesc mult de tot așa cum sunt ei, dar iubirea de Domnul nu este așa cum crede omul să și-o facă, ci altfel se poartă ea când omul o are în el, o, și toate se învață de la părinți, de la sfinții care au zidit biserica Mea, învățând-o pe ea de la Duhul Sfânt, Care i-a călăuzit pe ei din cer.

O, țara Mea, Eu sunt în tine Alfa și Omega, și tot în tine lucrez și la sfârșit și-Mi scriu în tine cartea venirii Mele cuvânt pe pământ ca să-ți țes veșmânt slăvit și ca să te îmbrac în cuvântul Meu așa cum sunt Eu îmbrăcat, iar cuvântul Meu te vestește pe tine regină, mireasă cu Mire, țara Mea. Nu închid cartea Mea din ziua aceasta, ci mai întâi te binecuvintez pentru Mine, căci tu, vrei sau nu, ești țara Mea cea de la început, și rămâi a Mea pe vecii și ai soartă pecetluită de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt încă de când s-a zidit cerul și pământul și omul, iar Eu te strâng la pieptul Meu duios și te mângâi cu glas de Păstor ca să te fac frumoasă, și vei fi curând, curând frumoasa Mea între popoare, iar crucea ta de azi îți va aduce slava și vei fi slava Mea și vei fi regină, țara Mea, căci Eu rostesc această făgăduință, și o voi împlini așa. Amin.

Acum, o, țara Mea cea de azi, tu ești așternutul Meu cel de azi, și dau grai gurii Mele să-ți mărturisească taina ta cea de la Dumnezeu, și-ți mângâi această frumusețe a ta, căci Domnul Și-a găsit în tine plăcerea încă de la începutul facerii cerului și a pământului, și te-a înființat cea dintâi pe tine și a așezat în tine comoara Sa, care nu-și mai cunoaște menirea sa cea de la Dumnezeu, căci omul, facerea omului din lutul tău la începutul facerii, aceasta este comoara care a fost pusă de Dumnezeu în aluatul trupului tău, și iată-Mă cu statul iarăși pe această comoară, pe acest pământ, iată-Mă grăind de pe vârful pământului facerea cea nouă, nașterea din nou a lumii, așa cum am făgăduit acum două mii de ani, și am acum aici cu Mine martorii învierii Mele atunci, și arăt lor începutul cel nou, cel de la sfârșit de timp, căci Eu sunt Alfa și Omega, sunt începutul și sfârșitul, și tot început lucrez și la sfârșit. O, la care sfârșit?

O, pace vouă, pace vouă, celor din cer veniți, în oștiri așezați aici!

Și pace vouă, celor de pe pământul român, adunați aici în zi de praznic de înviere la sfârșit de timp! O, la care sfârșit, fiilor?

O, iubiților, nu este la Domnul sfârșit fără de început, căci Domnul este fără de sfârșit, este veșnic. Se așează pe pământ taina sfârșitului și aduce cu ea înnoirea lumii, naștere din nou aduce ea, căci așa este scris să se împlinească, și lucrează Dumnezeu după hartă.

O, am venit acum două mii de ani ca să împlinesc pe pământ cele ce erau scrise să se împlinească atunci, și am spus după ce M-am ridicat din răstignire, am spus celor de atunci martori ai Mei: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului». Până la sfârșitul timpului, am spus. O, cum trebuie înțeles cuvântul Meu spus atunci? Trebuie cu credință înțeles tot ceea ce grăiește gura lui Dumnezeu.

Când Eu M-am sfârșit pe pământ acum două mii de ani, am adus cu Mine învierea, un nou început, odată cu un sfârșit. Este scris în Scripturi despre sfârșitul fărădelegii. Ea s-a cuibărit în om încă de la început și s-a făcut omul potrivnic lui Dumnezeu în el, și trebuie să vină acest sfârșit al fărădelegii, iar după el o înviere, ca și acum două mii de ani învierea.

S-a bucurat satana atunci pentru sfârșitul Meu, dar el a fost judecat atunci, și a fost biruit cu începutul cel nou, care l-a zdrobit pe el. Se bucură și acum satana, dar vine sfârșitul fărădelegii, și înnoirea vine, iar satana pierde iarăși, pierde de tot, căci așa este scris.

O, iată de ce vin Eu acum pe pământ cuvânt! Vin că este scris să vin, și oștiri cerești se poartă cu Mine cu împărăția cerurilor deasupra pământului locuit de lumea oamenilor, dar vin Eu, Domnul, vin cu cercetarea peste facerea lui Dumnezeu și pun în ordine lucrarea începutului nou. O, și-ți mângâi fața cea de la Dumnezeu, fața ta frumoasă, țara Mea cea de azi a venirii Mele a doua oară de la Tatăl. Dar tu ești sub robie, sub cruce ești, o, frumoasa Mea! Te robesc lor cei ce te vor a lor, dar tu ești taina lui Dumnezeu dintru începutul tău, ești țarina cea cu comoară, ești dorul Meu cel de șapte mii de ani, de când duhul tău plânge cu Mine în taină, plânge ca un om, o, și omul nu știe că plânge. El crede că râde și că e fericit când are o stare bună, dar mai știe el ce taină este el, și că taina aceasta plânge?

O, țara Mea frumoasă, e praznic de înviere cu cei din cer în văzduhul tău aici, și e plin de oștirile cerești văzduhul deasupra acum. O, ce frumoasă ești, ce frumos duhul tău, ce frumos! Îți cuprind oștirile cerești trupul cu privirea și cu mângâierea de jur-împrejur și-ți însemnează marginile și te privesc de deasupra și ești frumoasa Mea. Când omul se duce într-un loc dorit de el pentru frumusețea locului acela, se bucură omul. O, cum să nu se bucure oștirile cerești acum, aici, de frumusețea ta cea de la Dumnezeu? Mi-am așezat acum pe vatra ta, pe plaiul tău sfânt cetatea Mea de venire pe pământ acum, la sfârșit de timp, și am lucrare și glas peste pământ din mijlocul acestei taine.

O, și e tare frumos pregătit așternutul aici, acum, pentru sărbătoarea de acum. Am venit aici, unde Ne este pregătit de fiecare dată popas măreț. Împart de aici daruri cerești, puteri sfinte și multă mângâiere, ori de câte ori vin și poposesc aici cu sfinții Mei, și-ți dau ție puteri sfinte, țara Mea, frumoasa Mea. Îți hărăzesc ție biruință asupra diavolului. Crucea ta nu-ți este spre pierzare, ci spre slava lui Dumnezeu și spre înviere îți este.

Nu este înviere decât prin cruce. O, de-ar învăța și omul această taină a vieții lui! O, de-ai învăța și tu, neam român! Tu ești tot mai îndurerat, tot mai lovit, chiar dacă tu nu simți aceasta. Ești încătușat în necazuri, în neștiință, și dacă n-ai avea sfinți veghetori din partea Mea deasupra ta, și la toate hotarele tale, o, te-ar zdrobi vrăjmașii tăi. O, ce bine ți-ar fi fost, o, ce bine ți-ar fi dacă ai deschide cuvântului Meu de dor, de povață și de viață și dragostei Mele pentru tine! O, nu-Mi deschizi, iar tu pentru aceasta suferi. Cei ce s-au numit unii pe alții păstori ai tăi te-au lăsat părăsită și robită, și n-au durere pentru tine, de vreme ce nici pentru ei nu știu să facă aceasta. Pot să facă în tine mai-marii bisericii tale temple peste temple, unele peste altele, unele lângă altele, dar dacă ei, dacă tu nu iei seama la glasul Meu care vine să te păstorească, o, țara Mea, tu nu vei scăpa de dureri, de asuprirea, de minciuna celor ce te sug de tot ca să mori, țara Mea. O, și nu vei scăpa de robie, decât dacă deschizi Domnului tău să te călăuzească și să te învețe să așezi raiul pe pământ, și pe care omul l-a pierdut, odată cu neascultarea lui de Dumnezeu.

Iar Eu, Domnul tău, îți spun acum: Scoală-te, țara Mea, scoală-te, frumoasa Mea! Am cina cea de taină pe plaiul tău, am taina raiului în lucru pe vatra ta, dar scoală-te să auzi și să vezi și să poți pentru Mine, și cu Mine, și ca să poți apoi pentru tine. O, că Mă doare, Mă doare pentru tine, și Mă doare de la tine, și-ți spun că Mă doare.

O, popor român, fă cruce, fiule, fă cruce mereu și mult. Fă cruce pe trupul tău, pe inima ta, pe mintea ta, pe toate lucrările tale fă cruce! Fă cruce când te scoli dimineața ca să fii păzit de ea toată ziua, și fă cruce seara când mergi spre odihnă ca să te scoli sub ocrotirea ei iarăși. Fă cruce când ieși pe drum, când intri înapoi în casa ta, când mergi pe apă sau pe sus fă cruce, fiu român. Nu te cunoaște Domnul crucii dacă nu mărturisești crucea și puterea ei și lucrarea ei.

Fă cruce, fiu român, și ține departe relele și primejdiile toate. Să se strângă cu tine preoții tăi pentru rugăciune chemătoare de Dumnezeu ca să trimită Domnul la tine pază sfântă, îngeri și sfinți ocrotitori de tot ce este rău pe pământ, că pe pământ sunt neamuri întregi fără de cruce, fără de sfinți din cer dacă nu cred în ei, iar tu ai moștenire mare de la sfinții care ți-au lăsat cărarea spre Dumnezeu, și a lui Dumnezeu spre tine.

O, neam român, ridică mâinile și cheamă-Mă ca să-ți fac bine, ca să aduc pacea și liniștea în mijlocul tău cheamă-Mă, că vreau să-ți fac mult bine, că iată, am pe vatra ta cărarea pe care vin pentru ca să-ți grăiesc și să te sfătuiesc și să te ocrotesc și să te fac popor frumos între popoare și să te fac bucurie pentru toate noroadele de pe pământ, iar pentru aceasta ai grijă, popor român, că tu ești creștin, ai grijă și nu uita de zestrea ta de la părinți, că iată, vine pregătirea pentru Postul Mare, și apoi vine postul, și apoi învierea Domnului tău, toate spre amintirea Mea, iar tu învață să știi să aduci rugăciunea ta Domnului, și orice vei cere și orice vei lucra ține-ți inima îngenuncheată sub mâna Mea de Păstor al tău, că mâna Mea e tare. O, și păstrează-ți și tu mâinile curate, fiu român, și tot așa și faptele, fiule.

Am în cetatea cuvântului Meu pe fiii zidiți aici din acest cuvânt, și pe care nu-i las să ia de pomană primind de la omul darnic, că ar rămâne datori, și n-ar mai fi ai Mei cu totul. Banii pe care îi folosesc ei pentru mersul Meu cu ei trebuie să fie curați, lucrat curat pentru ei prin lucrul mâinilor, că oamenii fac bani pe căi nedrepte și nu-s curați banii lor, și de aceea servii Mei nu pun mâna pe banii celor ce caută să le dea lor.

O, fiți curați pe mâini, fii români, nu puneți mâna pe sânge! Ce nu este al vostru nu vă însușiți, că pe degeaba primind, devii rob. Eu nu Mă pot sprijini pe oricine cu greutățile cele pentru mersul Meu de azi, și îi învăț pe ai Mei să lucreze și să aibă din lucrul mâinilor lor.

O, pace ție, popor român, și fă cruce tot timpul și să te bucuri sub acest semn ocrotitor, iar preoții tăi să deschidă cărțile bisericești și să trimită rugi de pace și de ținere departe a oricărui rău, și voi lua rugăciunile bisericii și ale poporului și le voi așeza înaintea Mea, căci tu ești neamul Meu cel de azi, cel la care am venit acum cuvânt pe pământ, trimisul Tatălui la tine, neam român.

Fiți liniștiți, fii români! Bucurați-vă de Domnul! El este paza voastră, căci Domnul îi iubește pe români, și le voi da lor cuvânt de înțelepciune pentru credința lor, curând, curând le voi da.

Binecuvântare rostesc în ziua aceasta peste poporul român și peste vremea de post, pentru dragostea lui de Dumnezeu!

Pace vouă, fii ai lui Dumnezeu pe pământ, și vouă, fii ai oamenilor! Și spun așa ca să știți cum vă alegeți să fiți, căci fiii lui Dumnezeu sunt cei ce ascultă de cuvântul lui Dumnezeu, împlinindu-l pe el, iar fiii oamenilor se aleg să nu asculte de Dumnezeu și își aleg viață fără de ascultare, iar când nu mai ai de cine să asculți nu mai ai pază peste viața ta și iei îndemn din tine însuți și din cei care ca și tine nu fac voia lui Dumnezeu prin ascultare de cuvântul Său.

Iar ție, popor român, o, pace ție, întreită putere de pace, că pe vatra ta stă cartea cuvântului Meu din zilele acestea și Mă tot scriu în ea de peste șaizeci de ani și am deschis-o ca să știi tu că Dumnezeul tău este cu tine, țară cu credință de la strămoși moștenită, țară ortodoxă, în care Domnul Își găsește plăcerea și venirea Sa cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp!

O, pace vouă, fii români, pace vouă, căci și-au pierdut pacea oamenii de pe pământ, iar tu, țara Mea de azi, să nu ți-o pierzi, iubito, căci Dumnezeu este cu tine, și să fii și tu cu El, că tu știi ce Dumnezeu ai și ce este El și ce face El pentru ai Săi! O, iată, nu uita, nu uita de arma biruinței, țara Mea cea de azi, nu uita de arma care taie toată pornirea vrăjmașă, căci tu ești popor cu cruce în mersul tău pe pământ, iar Eu te îndemn să faci cruce mereu și mult, ca să fii tu mărturisitorul Meu și să fii păzit prin cruce, că Eu ți-am plătit mântuirea și credința ta în Dumnezeu prin cruce, fiu român. O, fă cruce, fiule, și ține departe relele toate, și să se strângă cu tine preoții tăi pentru rugăciune chemătoare de sus, ca să trimită Domnul la tine pază de îngeri și sfinți ocrotitori în fața relelor de pe pământ, locul unde diavolul dă lupta cu Dumnezeu pentru câștigarea omului de o parte sau de alta, după cum voiește omul să se aleagă, căci pe pământ sunt neamuri întregi de oameni fără de cruce, fără de sfinți din cer, dacă nu cred în ei, dar tu ai moștenire mare de sfinți care ți-au lăsat cărarea spre Dumnezeu, și a lui Dumnezeu spre tine ca să știi calea și crucea de cărare.

Așadar, ridică mânuțele sus spre Dumnezeul tău Iisus Hristos și cheamă-Mă lângă tine ca să te ocrotesc, că te-am învățat mereu să-L ai pe Dumnezeu cu tine, că iată, cu tine stau, și în mijlocul tău fac sfat, și fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui și moștenirea Domnului este el, iar Dumnezeul Cel adevărat risipește sfaturile neamurilor și leapădă gândurile popoarelor și disprețuiește sfaturile căpeteniilor, iar sfatul Domnului rămâne în veac și gândurile Lui din neam în neam, precum este scris.

Iar tu, neam român, încrede-te în Domnul Dumnezeul tău și stai sub ocrotirea Lui, dar să-L iubești și să te sfințești pentru El, că Dumnezeul tău este sfânt, și iată, vine vremea postului mare și amintirea patimilor Mele prin cruce, iar tu ia din învățăturile așezate de sfinții părinți la temelia bisericii lui Hristos acum două mii de ani, și mai apoi prin sfinții ierarhi, nu prin orice fel de ierarhi, o, și fă tu voia lui Dumnezeu, și totul prin biserică, fiindcă poporul creștin este biserica lui Dumnezeu și stă Domnul în mijlocul ei și face sfat, precum este scris. O, și trecere mare are la Dumnezeu biserica neamului român, și iată cum vin și stau în cuvânt și te păstoresc și-ți spun să nu te temi, și-ți întăresc credința, nădejdea și pacea, dar să fiți deștepți, fii români, și să nu uitați că scris este: «De n-ar păzi Domnul cetatea, zadarnic ar păzi-o cei ce o păzesc pe ea», o, și toate cu Dumnezeu să se facă.

O, nu te teme, popor român, nu vă temeți, fiilor români, căci Dumnezeu este cu voi prin cuvântul Său și vă face ocrotire și vă învață să vă ocrotiți cu crucea și să faceți cruce peste toate ale voastre, pe apă și pe hrană, pe pământul pe care mergeți și pe văzduhul care vă înconjoară, peste intrările și ieșirile voastre, o, și stați acasă, stați în țară, în țara voastră binecuvântată, că Eu am venit în ea cuvânt de facere nouă, facerea din nou a lumii, fiilor, iar voi să nu plecați departe, măi fiilor români, o, că mulți au greșit față de țara aceasta și s-au dus din ea, s-au dus de capul lor ca și cei ce se risipesc departe, și plâng în ceruri sfinții români, plâng de cei plecați din țara binecuvântată azi, când Domnul este apărătorul și vistierul celor credincioși, căci celor credincioși nu le trebuie averi și bani, ci iubire și sănătate și ascultare și mulțumire întru toate le trebuie.

O, dar nu mai sunt învățători cu milă peste tine, țara Mea, și am venit Eu să te ajut sub cruce, dar stai sub cruce, că vai de poporul cel fără de cruce, vai! O, și cine să le spună popoarelor această durere, care se suie la cer de la toți cei care disprețuiesc pentru ei arma biruinței și-și lasă sub primejdie viața? Iar semnul sfintei cruci când îl faci, nu uita, fiu român, să împreunezi cele trei degete mari ale mâinii drepte în numele Treimii dumnezeiești, Căreia te închini, și așa să-ți însemnezi trupul și toate ale tale, și calea și hrana și apa și somnul și trezirea din somn și gândul și pacea și iubirea ta de Dumnezeu, și vei fi poporul cel iubit de Dumnezeu, poporul cel ascultător și ocrotit prin ascultare, o, și nu te teme de ceea ce se tem cei fricoși, și nu lua de la ei zvonurile rele, căci cei fricoși au în ei lipsa lui Dumnezeu, că Unul este Dumnezeu, nu dumnezeii lor sunt. Iar tu nu-ți pierde pacea și ia-Mă de sprijin și de ocrotire, fiu român, căci Tatăl tău Dumnezeu știe de ce ai tu nevoie, numai să-L ai tu pe El.

O, nu voiesc să suferi primejdii, țară română, țara Mea, țară ortodoxă, dar fă cruce îți spun, și așează cruci peste tot meleagul tău, și faceți cruce, fii români, că a venit Hristos pe pământ și a îmbrățișat crucea pentru voi, pentru cei ce cred venirii Lui atunci, iar voi păstrați-vă în credința bisericii cea de la început, o, și chemați-Mă lângă voi, căci fericiți sunt cei ce Mă aleg de izbăvitor al lor la vreme de necaz!

O, iată ce povețe sfinte vă dau încă: Nu vindeți și nu cumpărați duminica, fiilor, căci este ziua Domnului, e ziua învierii, fii români! Faceți-vă cărare pe cale cu stropitoarea cu aghiasmă! Faceți cruce peste toate și peste voi, peste apă, peste hrană, peste tot lucrul vostru, peste calea pe care umblați! O, faceți rugăciune spre Dumnezeu în culcare și în sculare, când stați la masă, când mergeți la lucru, căci David, unsul Meu, era împărat cu atâtea griji purtate în toate zilele domniei lui peste țara lui, dar totdeauna avea timp destul să-I vorbească lui Dumnezeu la bine și la greu, să aducă înaintea Mea pe toate ale lui dureri și bucurii, să se culce și să se scoale cu Dumnezeu, să-L slăvească pe Domnul cu inima și cu glasul în toată vremea, o, și iată dragostea și trăirea cu Dumnezeu în toate și tot timpul. O, cum să-l părăsească Dumnezeu pe un așa om iubitor, și cum ar putea să stea fără Dumnezeu un așa suflet îndumnezeit?

O, nu părăsiți țara asta binecuvântată mult, fii români! Nu căutați cald să vă fie și atât, căci pentru credință trebuie stăruință și răbdare și statornicie, și toate prin iubire. O, nu fiți păsări călătoare, care se duc departe de teama frigului, că multe din păsărele sunt pildă de statornicie și rămân acasă și îndură frigul și gerul, iar dintre ele cad mucenițe prin răbdare, dar rămân acasă și caută pe la creștini, care le pun hrană prin copăcei și apă călduță când e prea ger, și iată pildă pentru cei care iubesc și rabdă statornici pentru Dumnezeu și lângă Dumnezeu, nu prin străini departe, căci păsările călătoare nu se mai întorc, ci se întorc puii lor primăvara, așa cum a fost și cu poporul Israel când s-a întors din țară străină, căci s-au întors puii lor, iar ei s-au îndărătnicit și nu s-au mai întors.

O, popor român, o, țara Mea ortodoxă, iată ce spun: Eu, Domnul, de aceea mai țin pământul, pentru țările care au ortodoxia ca biserică a lor, căci biserica ortodoxă și cei ascultători din ea sunt mireasa Mea, căci Eu sunt Mire și am mireasă, și toți sfinții ortodoxiei de două mii de ani au fost și sunt mireasa Mea, turma Mea, odihna Mea pe pământ, casa Mea și toată rânduiala ei cea sfântă, numai să fie ea ținută cu sfințenie, căci viața sfântă este de la Dumnezeu, iar păcatul este de la diavol, dar este pocăință pentru păcat, și iată, strig pe fiii bisericii ortodoxe și spun lor mai întâi: Pocăiți-vă, că împărăția cerurilor este cu voi și știți cum este ea, și trebuie s-o împliniți cu viața voastră sfântă pe pământ între oameni!

Și strig acum și la toți ceilalți: Pocăiți-vă și cereți Domnului vreme de pocăință și cereți înțelepciune de sus peste voi, ca să vi se descopere vouă cărarea cea dreaptă, cărarea împărăției Mele cu omul, și de la care s-au tot abătut mulți, mulți în ultima mie de ani de la învierea Mea dintre cei morți.

O, fiilor creștini de peste tot ai bisericii ortodoxe, stați în arborele cel sfânt al bisericii Mele așezate prin apostoli și prin sfinți, și udat la rădăcină mereu prin mărturisitorii sfinți și hrăniți cu legi sfinte și ținuți pe stâlpii tari ai harului de sus. Și apoi unitatea aceasta s-a clătinat, că mulți slujitori și-au luat obiceiurile lor și s-au tras cu ele spre margini și și-au făcut propriile grupuri, și apoi grupuri din grupuri cum a voit fiecare, și n-au mai ținut dreptarul cel de la început rămas de la sfinții cei plini de har, și care au căzut jertfă pentru credința cea din părinți. Dar iată, Eu, Domnul, vin și strig să se facă aducere-aminte de cele dintru început și să se repare ascultarea bisericii ortodoxe de peste tot pe unde ea viețuiește pe pământ, iar începutul a tot binele este iertarea cea de la Dumnezeu, pentru care trebuie căință și îndreptare și ascultare apoi, și semnul sfintei cruci, care depărtează orice putere vrăjmașă, orice primejdie rea.

O, fii români, fii creștini, fii ortodocși, faceți-vă cruce, fiilor! Zidiți-vă în voi o inimă blândă prin smerenie, fiilor, căci smerenia este în cei buni la inimă, duh iubitor de oameni sălășluind în ei cu lucrarea lui cea mângâietoare și iertătoare, căci Eu, Domnul, vă învăț iubirea Mea pe voi și spun: O, fii români, o, fii creștini, de Mă iubiți păziți poruncile Mele, că nu altfel puteți să Mă iubiți, nu altfel sunteți voi cei ortodocși ai Mei.

O, cum să mănânce creștinul carne și bucate unse în vremea postului mare în țară ortodoxă cu numele credinței ei? O, nu pot fi ortodocși oricum ortodocșii, decât dacă păzesc poruncile Mele și rânduielile bisericești, iar Eu, Domnul, țin încă pământul pentru aceste țări care au ortodoxia de credință a lor.

O, fii români, faceți cruce, faceți semnul sfintei cruci peste bani, ca să fiți păziți cu semnul sfintei cruci, căci banul este idolul vremurilor, cel la care toți se închină, iar acest idol este vătămător sufletelor și credinței sfinte și sănătății inimii și a credinței și a trupului, fiilor. O, nu vă încântați cu banul, fugiți de această cursă vătămătoare și mulțumiți-vă cu sărăcia și cu puținul din toate ca să puteți fi creștini, o, fiilor români, căci viața voastră e mai de preț decât orice bogății și bucurii.

Toți creștinii bisericii ortodoxe să înceapă cu sârguință mare să fie vrednici de sfânta împărtășanie dacă o iau, și de toate cele sfinte ale bisericii. Toți să iubească petrecerea cu Dumnezeu, rugăciunea și cântarea inimilor sfinte, smerenia și blândețea inimii, iertarea, și toate prin iubire și pentru iubire.

Iată ce vă spun: Sunt în România creștini care țin la locul lor din calendar serbările sfinților așa cum se țin ele în celelalte țări ortodoxe, în Rusia, în Moldova, în Muntele Atos, în Ierusalim. Și nu de altceva spun aceasta, cât dau să spun că atunci când vin de drept zilele de sărbătoare de sfinți, toți creștinii care s-au dat pe nou după clătinarea serbărilor sfinților bisericii fac lucrări care nu se fac în zile de sfinți sărbătoriți prin biserică, și creștinii spală, prășesc, își cos haine, cosesc, zidesc, iar aceste lucrări nu se fac în zile de ținere cu sărbătoare. Și de aceea Mă aplec Eu, Domnul, și plâng cu cei din cer și învăț de sus biserica Mea și aștept ascultare de la creștini, și-i rog pe fiecare în parte să facă în așa fel să socotească bine ca bunicii lor zilele de sfinți și să-i cheme cu rugăciune și cu cinstire pentru ei, căci vai celor ce nu au sfinții în ajutor și în veghe pentru ei pe pământ!

O, nu se coase, nu se spală rufe, nu se sapă, nu se taie lemne, nu se zidesc case, nu se fac lucrări pământești în zile de priveghere ale sfinților cei ocrotitori, ale sfinților bisericii, fiilor, o, și mai ales în zi de duminică, ziua învierii Domnului.

O, luați aminte la aceste sfinte îndemnuri lăsate peste voi din gura lui Dumnezeu, și nu vă căinați unii altora și lui Dumnezeu că nu aveți ce mânca dacă nu munciți în astfel de zile. Vă spun Eu, Domnul, că nu aveți dreptate, fiindcă voi nu mâncați cât munciți, căci omului nu-i trebuie atâta mâncare. O, nu căutați să vă căinați ca niște neîndreptățiți, căci când legile sfinte au fost așezate să se țină a știut Dumnezeu că este bine așa, iar ele vă păzesc pe voi de toate relele din viață prin împlinirea lor, și altceva nu vă poate păzi de rele și de dureri fel de fel, că iată, din pricina păcatelor multe de tot, duhul rău vă aduce plata cea cuvenită, zicându-I lui Dumnezeu că omul creștin face voia lui, și nu a lui Dumnezeu,.

O, nu vă căinați de mâncare. Mâncați ceapă, fii creștini. Această legumă vă ține sănătoși, vă vindecă, vă apără de boli, vă învață să postiți și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, și mai ales în vremi de încercare.

Am în România un popor mititel, o mânuță mică de inimi care Mă ascultă și umblă în legile sfinte, lăsate de sfinții și părinții bisericii de la început, și umblă aceștia în duhul Sfintelor Scripturi cu viața lor și aduc Mie rugăciuni pentru ei, pentru poporul român și pentru toate neamurile de pe pământ, ca să facă Domnul înțelepciune cerească peste mari și peste mici, și să fie iubire de Dumnezeu pe pământ în oameni, și apoi credință, și apoi izbăvire, și apoi mântuire și pace, împărăția lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ precum în cer.

O, nu voiesc să suferi tu primejdii, țară română, țară ortodoxă, dar fii ortodoxă și fii de partea lui Dumnezeu și a sfinților Lui, căci părinții tăi au fost sfinți pe pământ și sunt acum sfinții cerului și ocrotitorii tăi și rugători pentru tine de sus, și toate țările ortodoxe au deasupra lor cerul lor de sfinți ocrotitori ai lor, dar tu ești de la început, de două mii de ani ești în dreapta credință, și părinții tăi cei sfinți sunt cei care vreme de o mie de ani de la nașterea ta ca popor născut din cuvântul Meu, odată cu Mine născut pe pământ, au muncit părinții tăi creștini ca să ai tu apoi calea crucii, calea lui Hristos, pe Păstorul Cel cu crucea, calea cea dreaptă a bisericii Mele. Iar după o mie de ani s-a întâmplat ruptura cea usturătoare a trupului bisericii una sobornicească și apostolească, lăsată prin Hristos și cei doisprezece apostoli ai Săi, și apoi prin sfinții părinți ai Duhului Sfânt, o și a fost mare atunci sfârtecarea turmei.

A mai trecut apoi altă mie de ani și iată-Mă pe Mine, Domnul, cuvânt peste pământ și strig peste turma cea ortodoxă ca să Mă înțeleg cu ea și spun: Faceți cruce, fii creștini, faceți cruce peste toate și peste voi, și prin acest semn aveți pecetea sfântă și ocrotirea ei, și fericiți sunt cei ce Mă au pe Mine Izbăvitorul lor prin împlinirea voii Mele în ei, căci voia Mea în om este mântuirea lui, și este salvarea lui.

Iar vouă, celor ce păstoriți în numele Meu turma ortodoxiei, vă dau povață și vă învăț cu iubire și cu milă, nu vă uniți cu cei ce strică așezămintele bisericii sfinților, căci cei de mai înaintea voastră nu țineau la rang și la scaun, ci țineau la turma și la orânduiala cea din părinții lucrători cu Duhul Sfânt peste turmă, căci ei urmau viața cea sfântă. O, iubiți pe Dumnezeu și biserica Sa! Rugați-vă cu lacrimi pentru viața turmei, și în duhul căinței cereți Domnului iertare vouă și turmei întregi, și fiți treji și sfinți în vreme de ispite și fiți biruitori prin cruce și prin păzirea poruncilor. De Mă iubiți, păziți poruncile Mele ca să vină Duhul Sfânt și să facă mângâiere peste tot și peste toate, căci L-am promis să vină și să învețe de la Dumnezeu și să cârmuiască El.

O, popor român, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, iar tu să fii poporul Meu creștin. Fii cuminte, supune-te stăpânirilor, căci așa este scris, și fii cuminte până ce mânia va trece și fii cu Dumnezeu și cu poruncile Lui peste tine.

O, Românie, tu ești țara venirii Mele de la Tatăl acum, după două mii de ani de la învierea Mea, ca să strig peste pământ cu glasul Meu cel izbăvitor și să vestesc vremea Domnului cu tine, aleasa Mea pentru venirea Mea cea de acum. O, deschide Scripturile și-ți întărește din ele viața cu Dumnezeu prin rânduială bisericească, și sălășluiește-ți inima sub acoperământul ajutorului Meu și învață-te să-Mi spui: Mântuiește, Doamne, poporul Tău creștin și binecuvintează moștenirea Ta! Biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește și ocrotește pe poporul Tău!

O, neam român, sfințește-te pentru Mine și depărtează-te de păcat, căci păcatul este diavol. Stai sub ocrotirea Mea, iar Eu cu spatele te voi umbri, și ca o armă te va înconjura adevărul Meu. Nu te teme de lucrul întunericului, de molimi și de săgeata lor. Pune-Mă nădejde a ta și scăpare a ta și voi porunci îngerilor Mei pentru tine ca să te țină pe mâini îngerești și să calci peste rău, căci Eu sunt cu tine și ascult ruga ta și sunt Cel ce dau mângâiere. Strigă-Mă să depărtez tot răul din preajma ta, și chem prin acest cuvânt pe toți cei drepți cu credința și le spun lor: Sălășluiți-vă sub acoperământul lui Dumnezeu, nădăjduiți în Domnul, în Cel ce izbăvește, o, fiilor creștini, o, fii români, căci ocrotirea Mea este mare și este mereu. Amin.

Soborul celor patruzeci de mucenici încununați pentru cetele cerești în iezerul Sevastei și sărbătoriți bisericește în ziua aceasta, vin aceștia în rugăciune înaintea Mea și se apleacă cerând să aduc pacea și liniștea peste turma creștină și să întăresc mângâierea peste toți, iar Eu ascult pe sfinții Mei și alin și aduc izbăvirea, odată cu rugăciunea celor ce Mă strigă de pe pământ să vin lângă ei, și iată, vin, și sunt cu pacea și sunt cu izbăvirea, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, Eu sunt izbăvirea celor ce nădăjduiesc întru ajutorul Meu.

Pace vouă, pace, fiilor români! Pace poporului drept credincios de peste tot pe pământ!

Pace vouă, popoarelor, dacă veți căuta pe Dumnezeu, căci Domnul așteaptă să fie credință peste tot, peste tot pe pământ pentru El! Amin, amin, amin.

O, copii ai ortodoxiei, băgați de seamă bine că proorocii mincinoși, oamenii lui antichrist, au schimbat Scripturile și au scris mii de ani și au scris în ele în multe locuri altfel decât cele scrise în Scriptură. Da, și s-au schimbat și Scripturile de pe masa bisericii, dar căutați Scripturile cele neschimbate, că iată cât vă iubesc și cât vă învăț și câte vă descopăr ca să umblați întru adevărul Meu, și care vă aduce fericire fără de sfârșit, fiilor. Iar glasul Meu vă mângâie acum, și tot răul e spre bine, că am spus că sunt cu ai Mei până la sfârșitul veacurilor, și iată, sunt.

Cea mai mare minune pe care a făcut-o Dumnezeu este omul, întâi omul, și apoi Dumnezeu născut din om pe pământ, dar ca în cer, nu ca pe pământ naștere, iar Duhul Sfânt, Care întregește întreita lucrare a Preasfintei Treimi, Treimea cea de o Ființă și nedespărțită, Duhul Sfânt este proorocit să vină și să cârmuiască și să învețe din cer pe fiii bisericii, și din Dumnezeu să aibă fiii lui Dumnezeu, și să fie ei casa lui Dumnezeu pe pământ.

Mai este acum să vă spun: O, nu căutați să aveți bani și să-i țineți strânși și ai voștri, fii români. Puneți totul pe masă în vreme de strâmtorare, și nu luați de la străini, căci străinii vă iau libertatea și cuvântul și cârma de peste voi. O, are țara datorii, căci s-a îndatorat ca să vă dea și să nu fiți lipsiți. Trebuie plătite datoriile. Aplecați-vă cu milă și strângeți la un loc toți cei care aveți pungi și plătiți datoriile țării și scăpați-vă de stăpâni străini.

Veniți acasă la voi, dacă v-ați despărțit în depărtate țări, fii români! Chiar dacă ar fi să mâncați ceapă cu mămăligă, așa cum mâncau străbunii și erau sănătoși și sfinți, dar ei nu părăseau moșia părintească, țara și poporul. Munciți aici ca să aveți hrană și haină. Nu vă băgați slugă la străini, că e păcat, e rușinos să ajungeți robi pentru un ban mai mult, blestemat și acela cu multul, căci banul a stricat tot, iar cei ce-l au cu multul, cu grămada pe nedrept, vor să supună popoarele toate și sufletele din ele și să-L alunge pe Dumnezeu de pe pământ și să fie ei dumnezei mari și tari, bieții de ei. O, și ce de râs vor ajunge acești vrăjmași ai crucii, căci Eu, Domnul, nu voi întârzia să-i răstorn și să le zădărnicesc planurile lor păgâne.

Iar voi, preoți, învățători, doctori, și voi, oameni buni ai neamului român, sculați poporul la iubire de Dumnezeu, la bucuria și veselia sfântă de odinioară, la lucrul pe ogoare cântând, la duhul mulțumirii, căci sărăcia și puținul din toate, acestea aduc hărnicia și aduc frumusețea omului, cumpătarea cea sfântă, cântarea, pacea, și pe Dumnezeu locuitor cu oamenii pe pământ, cea mai frumoasă petrecere, și pe care o cunosc fiii lui Dumnezeu și stau ei întru ea fericiți, copii ai cerului pe pământ.

O, v-am adus mângâiere, am coborât cuvânt ca să vă dau. Eu sunt cuvânt, Cuvântul lui Dumnezeu sunt, și dinaintea Mea fug sau stau cerul și pământul.

Eu vă iau în ocrotirea Mea pe voi, fii români, iar cei ce se împotrivesc și caută la voi cu gânduri păgâne, aceștia Mă vor cunoaște cine sunt.

Vă iau în brațe și vă strâng la piept, căci sunteți tristuți și apăsați, mulți, mulți dintre voi, și v-a cuprins teama, fiilor. O, nu așa, Eu vă țin sub aripile Mele de Păstor milos și vă port de grijă. Fiți biruitori prin Mine și prin cruce! Bucurați-vă că ați avut prilejul să stați cuminți ca în vreme de post, supunându-vă stăpânirii de peste voi, așa cum nu prea ați mai fost învățați să stați și să postiți de cele rele și vinovate la Dumnezeu! Eu sunt Cel ce vă cârmuiesc spre voile Mele sfinte. Nu poate nimeni împotriva Mea. Eu sunt la cârmă în toată vremea rea și întorc totul în bine, iar vrăjmașii se vor rușina.

Pace vouă, fii români, pace, fiilor!

Și pace vouă, popoarelor! Priviți spre Dumnezeu și căutați-L cu inima smerită!

Să se tragă lucrarea lui antichrist în lături și să asculte de Dumnezeu Cuvântul!

Pace și soare sfânt peste pământ, și de șapte ori mai luminos, precum este scris!

Pace ție, biserică a neamului român! O, ai grijă, ai grijă de sărbătorile sfinte, ai grijă de viața ta cu Domnul. Eu sunt Străjerul tău, iar tu ești via Mea și am venit să te plivesc și să-ți dau frumusețea cea de la început.

Să se ridice slujitorii bisericii ortodoxe de peste tot pământul și să se gătească în fiecare zi să fie ei cu Dumnezeu, căci biserica este casa Mea pe pământ, moștenirea Mea este ea!

Cuvântul lui Dumnezeu a grăit acum peste pământ.

Stau deasupra cu armată cerească, cu sfinții și cu îngerii, și cârmuiesc neamurile cu toiag de fier, cu cuvântul gurii Mele, precum este scris.

Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, și sunt Cuvântul Lui peste pământ, și spun:

Pace, pace peste pământ!

Pace, precum în cer pace pe pământ! Amin, amin, amin.

Să iasă dintre români păcatele Sodomei și ale Gomorei, și păziți-vă țara de păcat, fii români, că la păcat trage moartea, o, și a greșit dureros țara română că s-a băgat în amestecătura cea fără Dumnezeu. Și a greșit dureros biserica neamului român că s-a lăsat și ea atrasă de amestecătura cea fără Dumnezeu, și cu nume de biserică, dar Eu, Domnul, îi șterg acum vina, căci Eu o iubesc cu mare iubire, ca pe o nădejde a Mea o iubesc, și o rog pentru iubire de Dumnezeu peste ea.

Eu iert greșeala ta, o, biserica Mea cea din români. Îi iert acum și pe slujitorii care au greșit asupra Mea și asupra capului tău, de s-au dus la întâlnirea cea care slujește amestecării lui antichrist, că n-a ascultat când am vestit-o să nu se ducă, și M-a ascultat biserica rusă și a primit ea cu credință cuvântul și a rămas departe de acest păcat al amestecăturii cu față ascunsă sub numele de ortodoxie, dar Eu, Domnul, vin acum și șterg vina și îndemn pe preoți și pe arhierei să se ridice prin harul Meu și să facă mângâiere peste turmă și pocăință împreună cu turma, și să aducă înaintea Mea rugăciunea cea din cartea de slujbă bisericească, rugăciunea pentru chemarea milei lui Dumnezeu la toată litia și neputința, căci în rugăciunea aceasta sfântă este și pocăință, este și chemare, este și îndurarea Mea. Iar legea păcatelor Sodomei și ale Gomorei să fie depărtată din țară prin biserică, căci aceste păcate atrag mânie, atrag lucrarea diavolului și pedeapsă peste toți.

Oamenii creștini știu Scripturile, nu numai antichrist le știe, și să știe el că semnul creștinilor este crucea, iar omul cu inima de fiară va fi nimicit cu suflarea gurii Mele, precum este scris în Scripturi, și iată-Mă asupra sa, și îl voi lovi cu întuneric, cu orbire îl voi lovi pe cel ce nu suportă lucrarea cea de la Dumnezeu, iar biserica Mea se va zidi și se va sfinți, pe frunte cu arma ei, cu crucea, și sfinții vor birui și vor judeca lumea cu milă, precum este scris, și creștinii Mei se roagă la cer și-și fac semnul sfintei cruci peste ei, peste casele lor, peste toate ale lor, peste țara lor ortodoxă.

Și toate țările ortodoxe ridicați-vă acum și țineți crucea sus, sus, căci cu ea veți birui și vă veți întări, și va tot ocroti ea biserica Mea, căci Eu voi fi mereu cuvânt peste ea, și Duhul Sfânt va lua din al Meu și va aduce veste peste ea din cer, și va fi ca în cer pe pământ, și trebuie tot timpul împliniri sfinte prin biserică, măi fii români, căci Dumnezeu e scump de tot, și nici o iubire nu este mai mare ca iubirea Lui în cei ce-L iubesc pe El pe pământ.

O, cel străin e cursă pentru tine, neam român, căci își are lucrarea lui ascunsă în om, că pe turc îl vedeai când îți călca neamul și hotarul țării, dar pe antichrist și cotloanele lui nu le vezi cât crezi că le vezi. O, ai grijă, e lucrarea lui antichrist, care hulește pe Dumnezeu și crucea și calea sfântă, și lucrează hoțește acest dușman și dă să-și pună semnul lui și să-i dea de la el omului și să-l țină rob pe om și să-l învețe păgânia, calea cea spre iad. O, nu! Fiii României sunt plini de har, și pot ei să-și facă singuri ceea ce este nevoie să-și facă și să aibă binele și pacea peste ei, iar cei străini sunt cursă, sunt dușmani, și nu au grijă, așa cum dau să se creadă, fii români.

Tu, popor român, ești singurul popor de două mii de ani creștin, că așa a voit Tatăl cu tine pentru Mine. Dar unde, fiule, unde-ți este cruciulița de la gât? Ea este arma care te apără, fiule român, și care te însemnează că ești al Meu. O, poartă-ți cruce la gât, dar ca a Mea, din lemn, iar tu să fii aurul Meu, averea Mea. O, nu te teme de sărăcie, nu te teme, Eu sunt Cel ce hrănesc. Păstrează-ți prin biserică credința cea de la început și primită de la sfinți, nu de la oricine vorbește despre Dumnezeu, cum fac atâția oameni care se lasă păcăliți de proorocii mincinoși și smulși din biserica străbună, căci apostolii care au dat lumii cartea Evangheliei Mele și a lor, au scris ei că se vor ivi prooroci mincinoși ca să-i tragă la ei pe creștini și să nu mai asculte creștinii de Duhul Sfânt al bisericii Mele, căci proorocii mincinoși slujesc pe antichrist, și o dau în lături pe mama Mea Fecioara, pe cea care a întrecut puterile cerești cu nașterea lui Dumnezeu între oameni, iar aceștia o aseamănă pe ea cu orice om, în vreme ce ea stă de veghe și de ocrotire peste țara română cu brațele deschise deasupra, și este slujită de heruvimi și de serafimi, și va fi să se lase văzută cum slujește ea din văzduh ca și Mine, ca și sfinții, ca și îngerii, și cum îi rușinează pe toți cei ce o pun pe ea cu cei neînsemnați.

Voi, fii români, împliniți poruncile vieții și ale Scripturii! Nu vindeți și nu cumpărați duminica. Mir și agheasmă să vă puneți pe frunte și pe tălpile picioarelor care vă poartă prin locuri pline de păcate, iar crucea să vă fie pecete, semn ceresc peste voi și apărare în fața lui antichrist, pe care crucea îl sperie de tot și îl ucide, și îl va birui de tot, căci el a dat și dă pe toți oamenii să-i facă să uite poruncile lui Dumnezeu, care spun: să nu fii desfrânat, să nu mărturisești strâmb, să nu furi, să nu ucizi, să nu te lăcomești, ci să iubești doar pe Dumnezeu, și casa lui Dumnezeu și pe cei ce slujesc în ea pentru oamenii lui Dumnezeu. Iar dacă un slujitor de biserică, de turmă, nu grăiește lui Dumnezeu pe toate ale sale, și ale bisericii peste care veghează și slujește cu viața sa, poate el de capul lui să ocrotească poporul și Duhul lui Dumnezeu pe masa bisericii slujită de el? O, nu, ci toate cu Dumnezeu, și nimic fără Dumnezeu să nu se facă prin biserica Mea și peste ea.

Cu suită îngerească și cu cete de sfinți Îmi cobor peste pământ Duhul și Cuvântul.

Să mai spun cine sunt? Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl și sunt Cuvântul Lui, sunt Iisus Hristos Domnul și Mă scriu pe pământ pe vatra neamului român de mai bine de șaizeci de ani și lucrez cu multul și tot mai mult, nu cât omul cel potrivnic Mie, și care se tot încurcă în limbă și în lupta lui oarbă și în lucrarea lui, cu care dă să-Mi prade turma ca lupul flămând după oi, și care-și are vizuina în adânc, în întunericul lui.

Lucrez mult în ziua aceasta, lucrez cu Duhul Sfânt și aduc adevărul prin cuvântul Meu și dau fiecăruia după cum este fapta sa, că asta am de lucrat, că a venit această vreme și voiesc să-Mi cercetez turma creștină și să-i leg ranele și să Mi-o vindec de greșeli și să-i dau mângâiere.

Lucrez pentru tine, turmă creștină a neamului român, și-ți vorbesc cu milă și cu Duhul Sfânt, nu cu televizorul așa cum lucrează omul cel potrivnic, antichrist, cel cu lucrare ascunsă și cu știrile vinovate și cu multa lor minciună și de peste tot, căci adevărul sunt Eu, Eu sunt și Calea, Eu și viața, precum este scris. O, nu te încredința ajutorului omenesc, turmă creștină, și nu uita ceea ce-ți spun, căci omul se dă Dumnezeu peste oameni, dar Eu nu te las părăsită și vin și te mângâi și-ți aduc cuvânt din cer, că tu nu găsești milă și grijă pentru tine de pe pământ, dar Eu sunt Cel milos, că Eu Mi-am pus viața pentru turma Mea, pentru biserica Mea, iar Eu nu te voi înșela în iubirea Mea de tine, căci tu ești moștenirea Mea, ești moștenitoarea Mea pe pământ după suirea Mea la Tatăl, după ce te-am răscumpărat prin cruce și prin învierea Mea, iar Eu sunt Stăpân prin tine pe pământ, iubito, și am cârma Mea în tine peste facerea Mea și a ta.

O, țară română, țara Mea de azi, de mai bine de șaizeci de ani îți cânt iubirea Mea de tine pe pământ, și tu nu știi, că n-ai avut cum să știi ce face Dumnezeu pe vatra ta, că a fost vreme de strâmtorare pentru cuvântul Meu de peste tine, dar l-am scris mereu și l-am scos acum deasupra și l-am pus pe apă să meargă, l-am pus pe cale ca să-l găsești, și ca să te găsească și să te hrănești cu mana cuvântului lui Dumnezeu, cu credință și cu înviere și cu mântuire, și să se hrănească toate neamurile pământului din mana aceasta, căci este scris că se vor îndrepta popoarele spre muntele Meu de cuvânt ca să învețe ele calea păcii, a salvării, a mântuirii, legile Domnului, fericirea popoarelor, o, și mulți vor vedea și vor crede și se vor îndrepta pe calea crucii, pe calea Mea cu omul, căci fericiți sunt cei ce Mă au pe Mine izbăvitorul lor prin împlinirea poruncilor vieții, căci împlinirea lor aduce salvarea și iubirea, că Eu sunt binefăcătorul omului, Eu, și legile Mele sfinte pentru om.

O, ia aminte, ia aminte, neam român. Îți fac trezirea și-ți dau mângâierea în vreme de încercare peste tine, și iată, tu trebuie să veghezi pentru cuvântul Meu de peste tine, căci te-ai abătut de la Dumnezeu, o, te-ai abătut mult, că lucrarea lui antichrist te-a înșelat din ascuns, dar Scripturile Duhului Sfânt au anunțat la vreme că lucrarea omului potrivnic, antichrist, se va scula să amăgească neamurile și să amenințe casa Mea, și și-a ridicat prooroci mincinoși ca să lovească biserica Mea cea de la început așezată, și care a mers și merge pe cale, și se numește ea biserica ortodoxă, trunchiul copacului, trupul din care s-au tras mulți vreme de o mie de ani, acum, la sfârșit de timp, și aceștia au făcut lucrarea proorocilor mincinoși și au sfârtecat trupul bisericii, au călcat via, au rupt ramuri și le-au aruncat la pământ, căci nesupunerea este lucrarea îngâmfării și este lucrarea lui antichrist, cel care se luptă cu Dumnezeu și căruia Eu, Domnul, îi vestesc și-i spun acum așa:

Știu oamenii, știu mulți, știu Scripturile mai mult decât tine, nu numai tu le știi, și-ți știu oamenii lucrarea și te dai de gol singur, omule antichrist, când tu dai să pui stăpânire peste pământ și peste tot, și umbli neliniștit să-ți așezi semnul peste oameni, ba și peste ai Mei de sub crucea Mea, dar pune-l peste ai tăi dacă te tot muncești atât, că Eu nu te las peste moștenirea Mea, și este scris că voi veni cu sfinții și voi nimici cu suflarea gurii Mele, cu multul Meu cuvânt voi nimici lucrarea ta și pe slujitorii tăi, și ce să-ți fac altceva dacă așa este scris să fac, dacă tu te lupți împotriva Mea? O, amăgește-i pe ai tăi, pe Gog și pe Magog, nu pe cei umbriți de puterea crucii Mele și de semnul ei, căci Eu sunt Dumnezeu, Unul Dumnezeu, iar tu ești potrivnicul Meu, și în lupta ta cu Mine te dai de gol că-Mi ești dușman și că dai să-l păcălești pe tot omul că ești binefăcător, iar tu ești lup, care înșeală, după cum îți este lucrarea ta cea neagră de tot, așa cum îți este și duhul, negru. O, dă-te deoparte din calea lui Dumnezeu și a omului, dă-te în lături și trage-te în cotloanele tale și așteaptă-Mă acolo să-ți aduc plata cuvenită, că Eu, Domnul Iisus Hristos, spun acum răspicat ca să se audă de la margini la margini, și spun:

Eu am făcut cerul și pământul, nu tu, nu tu, antichrist! Eu am făcut omul, nu tu. Rușinează-te când Mă auzi ce-ți spun, și uită-te mai bine în Scripturi, șterge-ți ochii și uită-te bine în Scripturi și vezi pe Hristos cum biruiește fiara care dă să sfâșie tot.

O, nu te mai da binefăcător, și trage-te în vizuinele tale și nu te mai minți că vei conduce lumea, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Dumnezeu, Eu sunt Cel ce am de la Tatăl să cârmuiesc peste pământ, Eu, nu tu, iar tu n-ai rușine, că ai numai îngâmfare în aluatul tău.

Cu toată ceata ta de argați împrăștiați peste tot pământul grăiesc acum și spun, și te vestesc că iau biciul ca să nu te mai lupți cu Mine și cu ai Mei de pe pământ, că pe pământ trebuie să fie ca în cer, nu ca în iadul tău ascuns de fața oamenilor. Iar țara română, ia aminte ca să știi bine că ea e țara Mea cea de azi, și rostesc pentru ea și spun: Să piară toată lucrarea ta din țara Mea de azi, că de tine Mi-e milă că ești om și ai nume de om, dar ai număr ascuns și armată ascunsă sub numărul tău, 666, dar Eu, Domnul, am armată tare, am tot cerul de sfinți și de îngeri, că tu de o mie de ani, ba chiar de două mii de ani îndemni pe oameni să lepede crucea ca să poți tu birui, dar crucea este arma care te va birui și te va nimici, că Eu, Domnul, iată, Îmi trezesc turma și pun armele la lucru împotriva ta și vei fi biruit.

O, ești de plâns. Te arăți că ești bun, dar tu prigonești pe Dumnezeu și dai să pui legea desfrâului peste popoare și să le prigonești așa, spre iadul tău cel negru de păcate, căci tu urăști omul. O, nici un prigonitor n-a făcut vreun bine, nici un antichrist nu știe decât răul să-l facă și să-l împrăștie peste pământ și peste oameni. Te voi orbi ca pe Faraon și ca pe neamul lui când am scos din Egipt pe Israel, și te voi face să orbecăi în întunericul tău, căci pun mâna pe bici ca să Mă cunoști, ca să vezi ce mare este Dumnezeu și ce slăvit, și că biserica Mea este mireasa Mea și n-ai dreptul să calci peste moștenirea Mea. Du-te! Du-te și te ascunde în cotloanele tale și ia-ți de pe pământ lucrarea ta ascunsă, căci Scripturile te dau de gol chiar dacă te-ai încumetat să schimbi în ele scrisul lor cel de la început! O, nu, căci sunt Scripturi neschimbate pe pământ, iar ție îți ajunge vremea cât ai stricat, și acum du-te, căci scris este că Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, te va nimici pe tine cu suflarea gurii Sale, cu cuvântul Său! Amin.

Iar vouă, celor ce cârmuiți de pe scaunele de sus țara română, luați aminte, grăiește Dumnezeu cu voi. Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu, nu-i tulburați sufletul, că lucrarea lui antichrist asta vrea, să bage teama în oameni vrea, și să-i supună lui apoi. O, nu! Aveți grijă mare și părintească, dacă stați la cârma țării Mele de azi, căci de zeci de ani sunt cuvânt peste acest neam, peste țara română. Vedeți să nu vă învinuiască poporul și să spună că era mai bine și era mai apărat pe vremea cea de dinainte. Aveți răspundere pentru popor înaintea lui Dumnezeu, și nu înaintea oamenilor care dau să supună lui antichrist țara Mea română și să așeze semnul lui peste turma Mea. O, nu, nu. Vegheați ceea ce vă spun să vegheați, și nu vă luați după adunătura de oameni și de țări, în care și România a intrat, săraca, dar dacă a intrat, să vegheze și să asculte de Dumnezeu. Iar voi nu ascultați de cei străini împotriva poporului, ci ascultați pe Dumnezeu pentru popor, că neamul român e binecuvântat aparte între popoare și țin mâna Mea peste el de două mii de ani, de șapte mii de ani, că așa a ales Tatăl țară pentru Mine pentru la sfârșit de timp. Iar dacă nu credeți, cred Eu, și țin Eu mâna peste ea, Eu, și mama Mea Fecioara, Eu, și toate cetele de sfinți și de îngeri care stau deasupra și ocrotesc de sus, și ocrotesc și de jos și din părți, iar voi să știți aceasta de la Dumnezeu.

O, e bolnavă de tot amestecătura de țări în care este dusă și România, țară creștină, cu cruce pe frunte, și se cred stăpâni cei ce se strâng stăpâni de țări, dar puterea este în cer, nu pe pământ, căci omul este slab de tot înaintea lui Dumnezeu.

O, cei ce dau să conducă lumea uită că oamenii nu sunt dobitoace, cum văd Eu, Domnul, că se poartă omul antichrist cu soarta oamenilor. Mă scol acum cu putere multă și suflu peste soarta neamului român și întăresc nădejdea, credința și dragostea peste țară și-i dau frumusețea cea dulce, și-i dau mângâiere, că e cuprins de teamă poporul român, bietul de el, că lucrarea lui antichrist dă să stâlcească și aici frumusețea cea de sus a omului făcut de Dumnezeu. O, că văd pe copii cu fereastra lui antichrist în mână, îi văd de mici cum învață ce este rău, nu ce este bine, și uită copiii de mici de Părintele ceresc, de la Care vine tot binele și tot darul.

Voi, cei care dați să fiți de la cârmă cei buni și cei miloși pentru poporul român, o, nu vă duceți, nu vă mai duceți la întâlniri primejdioase, unde oamenii minciunii dau să pună la cale soarta oamenilor. Aceste întâlniri omenești sunt primejdioase pentru oameni și pentru voi față în față cu Dumnezeu, sunt primejdioase pentru popoare, iar voi nu Mă puneți la încercare. Eu pot să fac oprire răului, dar să vreți și voi să puteți, și să ascultați ceea ce vă povățuiesc din cer, că văd gândul cel negru al lui antichrist, și vă învăț să stați curați pentru popor și pentru sufletul poporului.

O, nu vă mai îndatorați la străini, nu vindeți altora puterea și poporul! Învățați poporul, și îl învăț și Eu, Domnul, și spuneți-i că e primejdie să fie dator la străini. Să meargă poporul să-și culeagă hrana cea de la Dumnezeu dată pentru om, căci este scris că Eu sunt Cel ce îmbrac cerul cu nori și aduc ploaie pe pământ ca să rodească pe el iarbă și verdeață spre slujba oamenilor și hrănesc suflarea toată de pe pământ. Și precum toată făptura Îmi cere să-i dau hrană, tot așa și omul să-Mi ceară, căci Eu îi port de grijă, Eu, nu omul păgân și vrăjmaș lui Dumnezeu.

Să meargă poporul să strângă și să mănânce pe cele făcute de Dumnezeu, hrană sănătoasă și de tot felul și soiul, și să-și lucreze și pământul ca odinioară străbunii, care sunt acum locuitorii cerului și rugători pentru poporul rămas pe pământ.

Crește hrană de soi pe pământ, cresc urzici și bureți de tot soiul, verdeață de soi, semințe fel de fel, poame dulci și hrănitoare și sănătoase foarte, și așa să se hrănească cei iubitori de Dumnezeu, nu cu bogăție de hrană, cum fac păgânii cei fără Dumnezeu pe pământ.

Și încă vă mai spun vouă, celor ce stați la cârma neamului român: Dacă un rege, dacă un slujitor de țară stă pe scaunele țării, și dacă el nu grăiește cu Dumnezeu pentru toate ale lui și ale poporului, poate el de capul lui și al altora, al străinilor, poate așa să cârmuiască el poporul? O, David era rege și Îmi vorbea ziua și noaptea și postea și se ruga și se pocăia pentru păcatele lui și pentru ale poporului lui și pentru slava lui Dumnezeu cu el, și așa trebuie să fie cel ce vrea să stea cârmuitor peste un popor.

O, pace ție, neam român! De pe vatra ta rostesc și peste pământul tot și spun:

Pace vouă, popoarelor de pe pământ! Eu sunt Cel credincios și adevărat prin cuvântul Meu cel rostit, iar după ce îl rostesc îl împlinesc, îi dau putere de împlinire și pun pace în el, și aleargă el repede din cer și până pe pământ, până pe pământul român, aici, unde-Mi am așternut picioarelor, și apoi de aici peste tot, cu pace în el, cu viață în el, iar viața este lumină neamurilor pământului, precum este scris.

O, neam român, primește-Mi mângâierea! Pace ție, țara Mea cea de azi! Mă trimite Tatăl la tine de atâta vreme, și tu ești casa și masa Domnului Iisus Hristos, ești așternutul picioarelor Lui, o, și n-a făcut așa Dumnezeu oricărui neam de pe pământ. Că am venit să lucrez din mijlocul poporului Israel acum două mii de ani, dar când am venit din cer la el, nu M-a primit el de la Tatăl, și M-a dat pierzării și crucii, iar Eu Mi-am luat darurile și am venit pe vatra neamului român și am lucrat facerea acestui neam și am pus peste el Evanghelia Mea și dragostea de Dumnezeu și credință nemuritoare, ca să pot găsi credință aici, acum, la venirea Mea iarăși după om, căci omul este lucrul mâinilor Mele, și este el acum dorul Meu și Mi-e tare dor de el și dau să-l fac să-și amintească de dragostea Mea de el și de așteptarea Mea după el, după român mai întâi, și prin acest neam să pot propăși cu vestea Evangheliei de la margini la margini și să Mă arăt apoi în slavă, o, și voiesc să le fiu bucurie la mulți, la mulți, și lucrez cu strigare și chem omul să se gătească pentru întâmpinarea Mea, căci Scripturile arată această vreme, și dau să-i amintesc aceasta omului și să-l gătesc frumos pe el și să fiu Eu bucuria lui, iar el a Mea, și unul altuia să ne dăm iubirea.

Iar tu, țara Mea cea de azi, pune-ți inima înaintea Mea și cheamă-Mă în vreme de încercare ca să te izbăvesc. O, așteaptă-Mă și cheamă-Mă, așa cum M-au chemat ucenicii Mei pe mare în vreme de furtună, iar Eu am venit și am spus furtunii să se liniștească și le-am dat lor liniștea, pacea Mea le-am dat lor și am stat cu ei și i-am scos la liman. O, așa și cu tine voiesc să împlinesc, țara Mea română, dar vreau să Mă ajuți, iubito, și să-Mi crezi cuvântul cel din mijlocul tău și să te împlinești în dragostea de Dumnezeu și să împlinești poruncile vieții, căci împlinirea lor este scăparea ta, biruința ta, o, și sus crucea, prin care Eu am biruit lumea, și prin care și tu vei fi biruitoare. O, și te vor dori și-ți vor căuta frumusețea toate neamurile pământului, și glasul Meu va răsuna cu duhul și mulți vor umbla pe calea salvării și vor cere de la Dumnezeu izbândă de sub întunericul de pe pământ, iar tu vei fi slava popoarelor, țara Mea cea de azi, și Domnul Dumnezeul tău grăiește aceasta.

Vin la tine ca să te mângâi și să te înfiripez în nădejde, și ca să așezăm la loc pe cele stricate de vreme și să-ți pun mersul cel sfânt sub picioare, țara Mea, o, și n-ai de ales dacă Eu așa voiesc cu tine ca să petrec cu tine slava venirii Mele după două mii de ani de la învierea Mea și de la suirea Mea la Tatăl, și când am lăsat promisiunea că așa cum M-am suit, așa voi și veni iarăși, și iată-Mă pe nori stând și umblând și venind și vestindu-Mi cuvântul și chemând sub mantia Mea pe cei care gem și plâng din pricina minciunii duhului satanic și din pricina lucrării lui antichrist, omul fărădelegii de pe pământ, și pe care Eu îl mustru și îl dau în lături și îl trimit în întunericul lui cel fără Dumnezeu, iar peste tine răsare soare nou, țara Mea, și Eu te păstoresc pentru Mine, și să știe duhul rău aceasta și să se depărteze din calea Mea cu tine, căci îi poruncesc aceasta Eu, Iisus Hristos, că vin să biruiesc întunericul de pe pământ și să fiu lumina lumii prin cuvânt, precum este scris, căci omul nu este în stare să fie și să facă lumină și să umble întru ea apoi, că aceasta este a lui Dumnezeu, nu a omului.

O, neam român, caută cu iubire și cu dor după Domnul Dumnezeul tău și fă-I loc lângă tine. Eu, Domnul, te îndemn aceasta. O, ai răbdare și fii cuminte până ce strâmtorarea va trece, dar nu te întoarce apoi iarăși spre păcat, ci învață să poți cu Dumnezeu pe pământ, că voiesc să aprind o făclie mare în mijlocul tău ca s-o știe și s-o vadă toate popoarele și să tragă ele spre lumina ei, spre povețe din cer peste popoare.

O, pace ție, țara Mea de azi! Nu te întrista de sărbătorile Paștilor, ci cântă tu cu Mine și cu îngerii Mei: Hristos a înviat! Când mergeai la biserică pentru praznicul Paștilor nu știai cum să stai frumos înaintea Mea, și mulți necinsteau praznicul Domnului prin purtarea lor urâtă și prin obiceiuri necreștinești în toate zilele praznicului de Paști, iar Eu suspinam. Acum însă poți să stai aproape cu Mine, să Mă apropii de tine și să fii tu țara Mea creștină și să prețuiești ce ai de la Domnul, că iată, lipsește acum mângâierea cu care ești învățat, dar Eu te aștept să te faci frumoasă pentru Domnul Dumnezeul tău după rânduiala cea sfântă, și pe care s-o înveți bine, precum ai învățat bine să te desparți de ea, iar acum întoarce-te și învață de la Mine cum să-ți lucrezi mersul și viața și cum să ai pacea Mea cu tine, pacea cea de la Mine, nu de la duhul lumii, o, nu tot așa, căci lumina învierii voiește să-l învețe acum pe creștin viața cu Dumnezeu.

Vă învăț, fii români, și vă dau povață mare. Voi să nu tot grăiți între voi despre un rău ivit spre încercare, căci cu cât grăiți mai mult de el, el nu se micșorează, ci prinde putere, dar cu cât nu-l grăiți, el se stinge și se duce și piere, căci este de la satana. Și cu cât grăiți tot mai mult de slava lui Dumnezeu cu voi, cu atât ea se întețește și mângâie și face loc biruinței sfinte și Domnului lângă voi, Celui de la Care vine ocrotirea și pacea apoi.

O, închideți fereastra cea dinspre duhul lumii și deschideți fereastra cea spre slava Domnului cu voi, căci adevărul este în cer, nu este pe pământ, decât cu Domnul lângă voi pe cale, cu crucea în frunte pe cale cu Domnul, fii români.

Acum, pace ție, popor român, pace ție, țara Mea, casa Mea cea de azi, iar preoții bisericii să țină aprins duhul turmei și să-i dea din cer!

Pace vouă, fii români binecredincioși!

Tu, popor român, primește-Mi mângâierea. Fii cuminte și învață să înțelegi că Dumnezeu te iubește și te voiește după voia Sa cu viața ta de zi și de noapte, că vreau să Mă slăvesc în mijlocul tău cu slavă mare curând, curând, și să audă popoarele toate voia Mea din mijlocul tău și povața cea de mers pe calea slavei întru poruncile vieții, toți cei ce vor căuta cu slava Mea pentru mersul lor.

Iar tu scoală-te și îmbracă-te în haina neprihănirii și dă-Mi dreptul să te călăuzesc, să te ocrotesc, să te păzesc de spini și de ciulini, să-ți fac inima și viața frumoase ca în cer, și să fie pe pământul tău ca în cer, frumos și sfânt să fie, ca să pot Eu cu tine pe pământ, neam român, căci Tatăl Meu te-a ales Mie de țară pentru sfârșit de timp, iar Eu te voi povățui cu iubire și spre iubire, numai să nu te desparți de Mine, numai să asculți tu de Dumnezeu, popor român, și prin tine să asculte neamurile toate de pe pământ, căci împărăția Mea cu omul e dulce de tot, e frumoasă, nu e ca împărăția lumii care greșește lui Dumnezeu prin toate ale ei, iar tu învață să iubești pe Domnul, că Domnul te iubește și te vrea Lui, o, și nu te poți împotrivi, mai ales că am pus în mijlocul tău glas de rugăciune spre Mine pentru tine, mijlocire spre Dumnezeu pentru soarta ta, că a venit vremea slavei Domnului și trebuie pregătită această slavă dacă ea s-a apropiat.

Peste încă o săptămână vine ziua praznicului Învierii, întru amintirea Mea cea de acum două mii de ani, o, și va fi mai fierbinte cântarea învierii pe pământ, pe inimile și pe buzele care Mă vor mărturisi că am înviat, iar prin răbdare vine mângâierea, vine lumina, vine viața care așteaptă după fiecare să iubească viața, căci viața este de la Dumnezeu și trebuie să fie viață creștină viața omului, și trebuie cu Dumnezeu să fie toți cei ce iubesc viața cea împotriva păcatului, căci viața este înviere și este bucurie de înviere.

Să se umple de har ceresc toți preoții neamului român și toți slujitorii ortodocși de pe pământ și să cheme ei pe Domnul pe pământ și să fie Dumnezeu cu oamenii, precum este scris să se împlinească aceasta, o, că e greu fără Dumnezeu pe pământ, că omul este mic de tot, și toți să crească prin har și să iubească voia Domnului cu ei pe pământ, iar preoții să Mă strige și să facă mângâiere peste turmă și povață de sfințenie, căci sfințenia este cea care păzește de orice rău pe cei ce o iubesc pe ea.

Și sus crucea, cu nădejde vie, căci crucea depărtează orice rău, depărtează pe satana și piere el sub semnul crucii cu toată puterea lui cea rea, și piere puterea și lucrarea lui antichrist, vrăjmașul cel dat pe față împotriva lui Dumnezeu, și prin semnul crucii Eu voi birui orice împotrivire asupra Mea, și tot așa vor birui cei ce Mă iubesc sub cruce pe pământ.

Voi, români, ascultați glasul Domnului de peste voi! Fiți cu ochii în șapte, nu în patru. Ba chiar în opt fiți cu ochii, adică: în sus, în jos, în dreapta, în stânga, în față, în spate, înăuntrul vostru, dar și în Scripturi, fiilor români, și stați cu degetul pe rândurile Scripturii vremii de azi, căci omul antichrist se tot frământă cum să vă prindă să vă așeze sub sceptrul lui ca pe dobitoace, și apoi să vină peste voi mânia lui Dumnezeu ca peste cei despărțiți de Dumnezeu, peste care va veni bubă rea prin înger, precum este scris în Scripturi despre cei ce primesc pe fruntea lor, pe mâna lor pecetea despărțirii de Dumnezeu, semnul lui antichrist.

O, fiți înțelepți și treji, fii români, căci țara română este țara venirii Domnului, e țara Mea și a voastră, că peste ea curge ca râul cuvântul gurii Mele ca să păstoresc cu el și ca să biruiesc fiara antichristă cu suflarea gurii Mele, cu cuvântul Meu, precum este scris în Scripturi să împlinesc.

O, fiu român, lasă-te sub povața Mea, că te-a prins din părți lucrarea lui antichrist și n-are cine să-ți spună că bate la ușa ta primejdia. Eu am spus celor ce vor scăparea și mântuirea de sub greu, le-am spus lor din vreme: «Ieșiți din lume, poporul Meu!». O, puțini, prea puțini ascultă ceea ce strig Eu. O, cum să ieși, cum să mai ieși tu din lume când porți lumea în buzunarul tău, în casa ta, unde ai icoane de închinare, iar tu stai tot timpul cu ochii în lume și în minciuna cu care te mânuie cum vrea omul vrăjmaș lui Dumnezeu? O, cum de poți tu cu mirosul cel greu din lume? O, numai a păcat miroase în lume, iar tu te uiți și iei de la gura celor ce iubesc păcatul și-ți vorbesc ție prin fereastra lumii și sunt plătiți pentru împrăștierea minciunii peste tot.

O, fii români, vă strig pe toți, că sunt îngrijorat pentru voi, de vreme ce văd pe cei mari de peste voi că nu veghează pentru voi, ci, din contra, vă lasă pe mâini străine, care vă tot strâng ca pe niște dobitoace, o, și nu mai văd conducători de partea lui Dumnezeu și a poporului lor, și toți slujesc planului lui antichrist vrând-nevrând, o, că nu le place cu Dumnezeu, ci le place ca pe pământ, dar pe pământ vin urgii pentru păcatele oamenilor nepăsători de suflet, și e numai distracție păgânească pe pământ, iar adunătura la un loc a țărilor care se pretind creștine, laolaltă cu cele adevărat creștine, această adunătură dă să legifereze până și peste țara română legea Sodomei și a Gomorei, ca să apropie de focul pentru acest păcat și această țară. Dar Eu, Domnul, strig la poporul român și-i spun lui că e vremea să se scoale bine la veghe ca să nu bea din vinul mâniei care vine pentru păcate, căci păcatul atrage moarte, iar paza sfințeniei este viață și slavă sfântă, și stă Domnul pe pământ prin cei ce se sfințesc pentru El.

O, iată, văd jucăriile omului antichrist cum sunt plimbate de colo-colo peste oameni pe pământ și pe deasupra și cum înșeală neamurile de pe pământ cu ele, și cum se văd lucrate de antichrist cele scrise în Scripturi să le încerce el peste neamurile pământului, și cum stă el în cotloane, scoțându-și doar armele cu care să înșele lumea și să facă tot un papalâc și să domine peste tot, și să nu mai aibă Hristos moștenire pe pământ din pricina celui ce este anti Hristos. O, ce păcăleală va îndura acest ucigaș ascuns sub perdea! O, ce bocete, ce hule, ce batjocuri vor curge de pe limba celor chinuiți de înseși faptele minții lor, cu care dau să creadă că-I iau Domnului Iisus Hristos partea și împărăția!

O, voi, împărați ai popoarelor, strig la voi, strigă Hristos la voi! Umblați peste cursul vremii, priviți istoria timpurilor toate, și toate cele ce s-au întâmplat prin vreme: încleștări, încordări, războaie, vești de războaie, cutremure, molimi, jertfe multe cât neamul sfinților cerului, dorințe de cotropire în mintea împăraților, suferință mare peste oameni din pricina ambiției stăpânitorilor de peste popoare. O, ajunge! Ajunge! Îl puneți pe Dumnezeu la prea mare răbdare, iar pe cei credincioși la răbdare mereu. Vine Domnul, iar Evanghelia Lui se vestește de la o margine la alta a pământului și este ea semnul venirii Lui, precum este scris. Iar Eu vă strig și vă spun: lăsați-Mă la cârmă ca să nu scufundați voi pământul în adânc, de unde Eu l-am scos și l-am așezat pe ape la facerea lumii și i-am pus deasupra cer și soare și lună, frumuseți fel de fel jos și sus, oameni și dobitoace, păsări și vietăți felurite. O, nu voi ați făcut aceste felurite frumuseți, ape și câmpii poleite cu flori, codri și izvoare. O, ajunge! Dați Domnului dreptul să cârmuiască lumea, că nu voi ați făcut lumea, iar voi aplecați-vă Celui ce vă strigă din cer și umiliți-vă, căci sunteți niște oameni și atât, și nu sunteți dumnezei, căci Eu sunt Unul Dumnezeu Făcătorul, dar voi vă îngâmfați prea mult, prea sus, o, și veți cădea ca îngerii care s-au trufit, veți cădea în adânc, unde este focul și pucioasa și scrâșnirea dinților, precum este scris pentru cei potrivnici lui Dumnezeu pe pământ.

O, țara Mea de azi, o, neam român, Mă aplec cu tot cerul deasupra ta ca să te ocrotesc. Tu ești pământul întoarcerii Mele de la Tatăl la oameni, și în tine este biserica Mea ortodoxă, pe care o aștept să o gătesc pentru nuntă, și-i spun ortodoxă ca s-o deosebesc de atâtea nume care s-au tras în părți și s-au numit biserici cu tot felul de nume peste ele, spre bucuria vrăjmașului diavol, chiar dacă unii din ei se laudă atât de mult cu iubirea lor de Dumnezeu, dar Domnul nu Se bucură de la iubirea lor pentru El, dacă au părăsit ei calea strămoșească a bisericii cea din părinți, căci la sfârșit se vor a fi multe proorocii, dar nu de la Domnul, și sunt ele de la trufia omului care încântă cu bani pe mulți din cei mânuiți, și care nu știu cine sunt cei mari de peste ei și ce fac, de fapt, nevăzuți ei de cei înșelați din loc în loc pe pământul tot.

O, țara Mea de azi, vin la tine cuvânt. Curge din tronul Meu cuvântul Meu în mijlocul tău. Scoală-te la glasul Meu de peste tine și veghează să nu fii înghițită pe neștire de ștampila omului antichrist și de numărul lui, căci necredința de pe pământ va prinde multe popoare sub robia aceasta, și zi-i tu acestui duh rătăcitor și răzbunător pe Dumnezeu și spune-i că tu ești biserica lui Iisus Hristos, și blesteamă-l să piară din pământul tău și să se ducă la ai săi, nu la ai Mei să caute.

Aici este o țară creștină. Aici au fost aduse lăstare de neam străin și s-au lăsat altoite în trunchiul acestui popor, și s-au lăsat botezați regi și prinți în biserica și dogma bisericii ortodoxe, o, și așa s-a păstrat puterea lui Dumnezeu pe creștetul acestei țări, creștină de la nașterea ei pe pământ ca popor.

O, hai, scoală-te, țara Mea de azi, că e vremea să veghezi cu mare grijă ziua și noaptea, iar preoții bisericii să facă pocăință și ridicare spre păstorirea turmei, și să nu facă ei jocul lui antichrist, că aici e țara Domnului, și strălucește Domnul în ea prin cuvântul Său peste popoare, și toate popoarele să vină să ia apa vieții veșnice, să vină la căință și la împăcare cu Dumnezeu, iar Domnul să aducă biruința pentru toți cei umiliți și credincioși Lui!

Omului antichrist îi spun iar și iar, cu suflarea gurii Mele îi spun: Du-te! Nu te atinge de ce este al Meu, și du-te la ceea ce ți-ai agonisit prin tatăl minciunii, prin satana, și du-te, că aici este Dumnezeu cuvânt peste pământ, și suflă peste tine cu putere cuvântul lui Dumnezeu și-ți poruncește cu putere multă: Du-te!

O, hai, popor român, Eu, Domnul, te trezesc la veghe, că vrăjmașul sufletului tău stă la pândă, și tu n-ai veghe și ocrotire de pe pământ, o, n-ai, decât din cer pe mama Mea Fecioara, și cetele sfinților și ale îngerilor Mei.

Cerul este tronul Meu, iar pământul Îmi este așternut, și sunt pe pământul român cu cetatea Mea de scaun și curge din tronul Meu râul cuvântului Meu peste pământ, iar cel ce însetează, să vină să bea, și vor fi cu el binecuvântările scrise pentru cei ce biruiesc cu Domnul și voi scrie pe el numele Meu și numele cetății Mele, Noul Ierusalim, și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Iată, țara și conducătorii ei, care caută doar binele lor, iar tu, țara Mea de azi, România Mea, n-ai conducători miloși, o, n-ai, căci sunt robi, nu sunt liberi pentru ca să aibă grijă de tine prin Dumnezeu, nu prin oameni, iar tu ești înjosită de cei necredincioși, de cei fără Dumnezeu, și care s-au suit sus, dar iată, ei nu-și mângâie poporul, nu veghează cu milă, nu strigă la Mine pentru tine mai-marii de peste tine, țara Mea de azi.

O, veghează, popor român, și strigă tu la Tatăl pentru tine! Puterile îngerești stau cu ocrotirea lor deasupra, căci tu ești țara venirii Mele acum, la sfârșit de timp, și ai ocrotire mare, dar să ai și strigare la Dumnezeu în mijlocul tău, o, popor român.

Pe omul antichrist și pe satana cu toată lucrarea lui potrivnică pun certare în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și toată lucrarea cea rea și vrăjmașă cerului și omului credincios să se risipească de peste tot de pe pământul român, din neamul român, și toți vrăjmașii bisericii lui Hristos să slăbească cu totul, căci țara română este creștină de două mii de ani, și are har mare înaintea Mea și are sfinți mari în cer, iar lucrarea satanică va fi risipită cu tot cu slujitorii ei. Dar trebuie strigare cu post și rugăciune și trebuie iubire de Dumnezeu și de sfințenie, și trebuie milă să aibă de Mine acest neam, și tot neamul creștinesc de pe pământ, neamul cel cu crucea și cu toți sfinții înconjurat, căci Eu am stat pe cruce ca să aibă omul milă de Mine apoi și să Mă dea jos de pe cruce și să Mă ia în casă, în inimă să Mă poarte, și să-Mi alin dorul Meu cel de șapte mii de ani după om, după casa Mea, căci omul este casa lui Dumnezeu, și să audă satana acest cuvânt!

O, du-te, satană, la slujitorii tăi, la cei ce-ți fac voia, la cei ce nu fac cruce asupra ta ca să-ți pierzi puterea ta cea rea! Du-te, căci țara română are biserica lui Hristos în ea de două mii de ani și e țară ortodoxă și are de la Mine două mii de ani de credință și de Dumnezeu cu ea, iar tu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu, iar cetele îngerești vor împlini acest cuvânt! Amin.

O, de mai bine de șaizeci de ani învăț un popor cu acest cuvânt pe vatra neamului român și-Mi scriu cuvântul în carte ca să-l pot împlini, și voiesc să prindă rod cuvântul învățăturii Mele împotriva lui satana, și pentru iubirea Mea în om, în neamul român mai întâi, în țara întoarcerii Mele acum, la sfârșit de timp, și va avea ea nume mare, nume de Noul Ierusalim și se va umple de mângâiere, de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care Se va dărui din destul, precum este scris, și va avea de la Dumnezeu acest neam și va străluci de slavă înaintea popoarelor, căci așa este scris.

O, țara Mea cea de azi, nu Mă uita! Floare de nu-Mă-uita să fii tu înaintea Mea, că ai un cer mare de mărturisitori între cei din cer, și sunt slăviți ai tăi cei din cer pentru că tu ești țara Mea de două mii de ani și ești dată Mie de Tatăl Meu și Mă uit la tine de atunci și până azi ca la mărgăritarul de mare preț, și-i voi rușina dureros pe toți cei care au dat să te rănească, să te disprețuiască, să te înjosească pe tine, aleasa Tatălui Meu pentru Mine pentru ca să te am a Mea, casa Mea de venire la tine la sfârșit de timp, țara Mea, floarea Mea cea de azi.

O, treziți-vă, voi, fii români! Luați Duh Sfânt, luați ca să știți să alegeți cu El pe cei ce vor sta pentru voi la cârma corăbiei!

O, Tată, Tatăl Meu, Duhul Sfânt să le dea lor să știe și să lucreze și să se înțelepțească de sus din cer toți fiii români!

Îmi așez mâna peste neamul creștinesc de pe pământ și spun: Pace ție, popor creștin de peste tot pământul! Pace ție, biserică a lui Hristos! Vin curând! Ține ce ai, ca nimeni să nu ia cununa de peste tine! Păzește cuvântul Meu și mărturisește numele Meu, o, neam creștin, și fă voia Mea cu viața ta, căci îți dau lucrare de biruință cu Mine asupra sinagogii lui satana și în care mint toți că sunt cei drepți. Ei se vor apleca adevărului Meu din biserica Mea cea credincioasă Mie de două mii de ani și îi voi face să vadă și să știe că tu ai iubirea Mea cu tine, că te-am iubit și te iubesc fără de margini și că sunt cu tine pe calea către Tatăl și pe calea Tatălui către tine. Păzește, dar, cuvântul Meu și voia Mea, căci Eu te voi păzi de ispita care încearcă lumea și locuitorii ei, precum este scris.

O, ia aminte, țară, ai pe frunte nume scris din cer încă de la început, și mai ales odată cu nașterea Mea pe pământ, când neamul lui Israel M-a aruncat și M-a pus să pier prin cruce, dar nu se putea să piară Dumnezeu, o, și toți s-au înspăimântat de moarte când Eu am înviat și Mi-am zidit biserica Mea ca să fiu prin ea până la sfârșit pe pământ cu oamenii, precum am spus atunci că voi fi.

O, ia aminte, țara Mea cea de azi, Eu sunt în tine cuvânt de aproape șaptezeci de ani și se împlinește proorocia numelui tău cel scris în Scripturi. Din pricina cuvântului Meu de peste tine este scris de îngeri peste tine nume mare: Acolo este Domnul, o, și vede satana numele și cuvântul Meu pe vatra ta și se teme de tine ca și de Mine, dar Eu te îmbrățișez cu dulce cuvânt, căci sunt Mângâietorul trimis de la Tatăl să te păstorească pe vremea asta grea și să-ți facă ridicarea spre slava Mea cu tine, spre poruncile vieții și spre izbăvire, căci tu ești sub robia cea neînțeleasă pe deasupra de creștinii tăi, că lucrarea potrivnică lui Dumnezeu a lucrat pe furiș mereu, căci duhul satanei știe soarta ta cea de la Mine, iar tu, țară, ești pusă de țintă duhului antichrist ca să cazi de la pieptul Meu și să faci în placul lui satana, că-i face rău lui satana lucrarea bisericii Mele, care n-a căzut din taina ei pe vatra ta, dar este strâmtorată ea de cei ce n-au biserica Mea cea adevărată, și care s-au strâns laolaltă țară cu țară ca să te prindă și pe tine și să te dezbrace de taina de biserică a lui Iisus Hristos.

O, Mă doare, și Mă scol la luptă cu îngerii și cu sfinții ca să te cuprind de jur-împrejur și să te ocrotesc de cei ce te vor pe tine fără Dumnezeu deasupra ta și în mijlocul tău, și vai de cei ce se luptă cu Dumnezeu, vai, le spun lor! Voi face cu tine cum am făcut cu cetățile cele izbăvite de la pierzare prin pocăință mare și prin trezire multă, căci Dumnezeu le trimitea sol când mila Lui se așeza să salveze de sub amenințarea dușmanului pe cei prinși sub păcat, căci gustul diavolului acesta este: să-l ducă pe om spre păcat, spre sălbăticie, ca să nu mai semene oamenii cu cei din cer, care s-au sfințit pe pământ pentru izbăvirea de iad și spre intrarea în raiul lui Dumnezeu.

O, duhule potrivnic, ajunge! Auzi tu? Ajunge! Dă-te în lături! Lasă-Mi făptura voia Mea să fie, că nu tu ai zidit omul! Du-te învârtindu-te și ia-ți acum plata pentru pornirea ta dușmană de a-L șterge pe Dumnezeu din inima și din mintea omului creștin! Se strânge sul lucrarea înșelătoriilor tale. Ai adus omul la cădere grea, dar M-am sculat Eu, Domnul Iisus Hristos Cuvântul, Cel ce a făcut cerul și pământul și omul, soarele și luna, mărețiile toate și toate locașurile dintre cer și pământ, căci în casa Tatălui Meu sunt multe locașuri și nu știi tu tainele lui Dumnezeu și bâjbâi și bolborosești pe limba ta numai prostii ca să-i știi proști pe mulți care ar da să te creadă, dar nu, că Dumnezeu a făcut cerul și pământul și ține sub stăpânirea Sa taina facerii, iar tu te bagi și vorbești din burtă și spui că mai sunt pământuri și neamuri de oameni și vor veni și aceștia pe pământ. O, de unde ai luat ca să vorbești așa, decât din duhul întunericului tău ca să înșeli dacă ar fi cu putință chiar și pe cei ce sunt creștini cunoscători de tainele lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ?

Iată, ies în calea ta, duh al minciunii, ca să te dobor cu suflarea gurii Mele, precum este scris în Scripturi că te voi risipi de peste tot, căci este scrisă în Scripturile lui Dumnezeu lucrarea ta cu care lovești în Hristos și în casa lui Hristos, omul, și în biserica neamului creștinesc, de două mii de ani botezat să fie pe pământ cu numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe frunte și pe minte și pe inima cea credincioasă pentru Dumnezeu în om.

Te voi birui numaidecât, duhule, te voi birui, omule care te lupți cu Mine, că-Mi scol acum biserica și pe slujitorii ei la veghe mare și sfântă și la pocăință cu umilință ca să-Mi fac frumoasă biserica Mea și ca să te temi tu de strălucirea ei, de cea prigonită de tine încă de la începutul ei când doborai pe sfinții ei prin împărații cu care ziceai că împărățești pământul.

O, vai ție, duh întunecat, duh rău, care te-ai furișat în om prin neascultarea cea de la început a omului în rai! A luat omul din pomul cunoștinței binelui și răului, și tu l-ai îndemnat mereu spre răul pe care l-a luat în pântece când a luat din pom. Eu însă vin și-ți spun ce ai făcut, și-i spun omului să-și îmbogățească binele cel gustat din pom, căci șapte mii de ani a făcut omul răul cel luat din pom. Pomul acela era sub paza lui Dumnezeu, dar omul a lucrat pe furiș din pricina ta, căci te-ai apucat să-l îndemni la rău, la neascultare de Ziditorul său. Acum însă vine slava Domnului pe pământ, vine Domnul cuvânt pe vatra neamului român și-Și deșteaptă biserica și lucrarea ei cea zidită acum două mii de ani și cuvântul și așezarea Mea la lucru sfânt, căci Eu sunt Cel ce trebuie să-Mi hrănesc turma, s-o păzesc și s-o păstoresc pe ea.

Mi-ai dezbinat turma, duhule dușman pe Dumnezeu și pe om, tu, care ai lucrat răstignirea Mea pe cruce gândind că Mă vei pierde și că vei fi tu stăpânul omului. Ai făcut dezbinare peste biserică acum o mie de ani prin cei fără de credincioșie din turmă. Ai lovit apoi din plin acum o sută de ani, clătinând straja din biserică și ca să piardă straja ascultarea pentru cele așezate întâi de sfinți și de părinți, dar Eu n-am părăsit biserica Mea și am păstrat-o a Mea și am mers așa cu grija Mea de ea, iar acum voiesc să scol la pocăință tot neamul creștinesc și să ridic deodată starea cea sfântă și părăsită vreme multă de creștini, și să le dau putere iarăși să împlinească poruncile vieții și ridicarea spre credință tare și să așez veghe peste biserica Mea cu cuvântul Meu peste ea, că iată, omul nepăstorit de Domnul pe pământ nu este un om liber, și este rob și unealtă a diavolului, care a ademenit în rai femeia, îndemnând-o să păcătuiască asupra sa însăși și asupra bărbatului ei și asupra lui Dumnezeu, călcând porunca ascultării de Dumnezeu și apoi ascunzându-se cu neascultarea care i-a dus la căderea din rai și robi diavolului, căzuți din voia lui Dumnezeu de peste ei, iar diavolul lucrează din plin în cei ce se cred liberi să facă ce simt ei să facă, și omul cel singur și fără Dumnezeu nu are inima curată nici pentru el însuși, căci inima curată este cea care se dă cu totul din ea celor din jurul ei și nu are nimic al ei, că nu mai este ea a omului, ci a celor din jurul lui, că nu pentru el are omul inimă, ci pentru cei din jurul lui.

O, e rău fără Dumnezeu, e rău de voi, oameni potrivnici lui Dumnezeu. Dați să scăpați de Dumnezeu ca și Adam în rai și credeți că puteți. Luptați orbește să ștergeți mărturia lui Iisus Hristos de pe pământ, dar vă vestesc din cer, Eu, Hristosul Tatălui vă vestesc că vine clipa cea dureroasă, vine când veți gândi că ați biruit și când veți fi biruiți ca Lucifer, cel trufaș peste Dumnezeu, și veți fi prinși de îngerii lui Dumnezeu cei veghetori între cer și pământ tainelor toate și tuturor purtătorilor de Dumnezeu și de credința cea sfântă, și toți purtătorii de satana vor fi strânși mănunchi și vor primi soarta pe care ei și-o știu din Scripturile pe care le cunosc cu de-amănuntul pentru ca să-și încerce ei biruința asupra lui Dumnezeu, dar nu, este scris Hristos biruitor, nu satana, nu antichrist, care stă ascuns ca să lucreze pe întuneric și care nu vrea să știe că vine Domnul, că vine lumina care îl va arăta în ascunzișurile lui cu tot cu îngerii lui îmbrăcați ca și el.

Voi singuri vărsați peste voi cupa mâniei, spre care întindeți mâna fără să știți că asta faceți, dar știu Eu, Domnul, și tot Eu vă dau în gând să faceți ceea ce faceți, ceea ce va fi să cadă peste voi prin suflarea gurii Mele, precum este scris să fiți voi biruiți.

Vă spun vouă, purtători de satana, și vouă, slujitori ai duhului lui antichrist, vă spun că între cer și pământ sunt locașurile cerești, și sunt multe locașurile Tatălui și sunt Scaunele și Domniile, sunt Începătoriile și Stăpâniile, sunt Arhanghelii și Îngerii și sunt Heruvimii și Serafimii, toate puterile cerești care slujesc lui Dumnezeu, și trece omul printre ele în văzduh și nu le vede, căci omul nu-L vede pe Dumnezeu și pe cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, și care s-au lăsat văzute prin vreme de câte cineva de pe pământ ca să fie scrise descoperirile coborâte de la Dumnezeu, căci s-au văzut îngerii luptând ca ostașii în văzduh pentru cei buni de pe pământ și doborând pe lucrătorii lui satana, ca nu cumva să se atingă vrăjmașii Domnului de vin și de untdelemn, de cei cu sfânta cruce pe creștetul lor, de cei pecetluiți cu arma cea biruitoare, prin care Eu, Domnul, am biruit pe stăpânitorul acestui veac, pe satana și pe îngerii lui toți.

O, numai cei ce tremură la cuvântul Meu, numai cei ce au în fire temerea de Dumnezeu, numai aceia sunt cei ce au în ei adevărata credință și cale cu credință pentru pașii vieții lor cu Dumnezeu pe cale, căci aceștia se tem să-și poarte altfel viața, se tem pentru că se tem de Dumnezeu, iar temerea de Dumnezeu îi face înțelepți pentru urmarea poruncilor vieții așa cum voiește și cere Dumnezeu, așa cum a lăsat Domnul să împlinească omul înaintea Sa.

Amin, amin grăiesc vouă, purtători de satana, că au fost cezari, au fost împărați păgâni, faraoni ai lumii, setoși de sânge și de mărire și de putere peste pământ, a fost duhul rău în toți păgânii care s-au așezat să stea mari peste Dumnezeu și peste oameni, iar acum sunteți voi, cei ce dați să vă atingeți de popoarele și țările ortodoxe, și voi sunteți dușmanii Mei cei de azi și ai celor botezați cu numele Meu peste ei, și iată, dați să izbiți în aceste țări, cu biserica Mea în ele slujind lui Dumnezeu, ca să le fie bine lor cu Dumnezeu peste ele ocrotitor, nu cu oameni care se vor mari peste oameni și atât. Vă vestesc că veți păți ca și cei de acum două mii de ani după ce s-a împlinit învierea Mea, la care ei nu se mai așteptau, o, și tot așa va fi și acum.

Vă spun vouă, potrivnici lui Dumnezeu, că Eu sunt mai înainte de a fi zidite cerul și pământul, și iar vă spun vouă: Lăsați Domnului ce este al Domnului, iar voi luați-vă partea și trageți-vă în lături, căci țările creștin-ortodoxe sunt moștenirea Mea și am în ele lucrătoare sfânta și dumnezeiasca Liturghie, așezată de Mine acum două mii de ani prin ucenicii Mei, și prin care sunt cu ai Mei până la sfârșitul timpului, iar țările păgâne care lovesc în Dumnezeu și în voia lui Dumnezeu și în fiii neamului creștinesc, nu pot fi surori cu țările creștine, care sunt sub pecetea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și sub semnul sfintei cruci.

Cât despre țara românilor, dați-vă la o parte cu lucrul vostru cel ascuns asupra soartei acestui neam, că iată-Mă cuvânt coborât din cer cu norii deasupra ei, precum cu norii M-am și suit la Tatăl după ce am înviat și M-am dovedit Dumnezeu adevărat, iar acum, la sfârșit de timp, grăiesc pe limba neamului român și-Mi scriu Evanghelia venirii Mele a doua oară de la Tatăl la om și am aproape șaptezeci de ani de istorie a grăirii Mele în mijlocul acestui neam, ales al Meu încă de la începutul bisericii Mele pe pământ, și voiesc să fac lumină pe pământ prin venirea Mea la români cuvânt, la cei ce-Mi poartă venirea și taina ei și biruința Mea, care se apropie.

Voi, popoarelor de pe pământ, ascultați: Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Hristosul Cel înviat sunt. Grăiesc vouă pe limba neamului român și vă chem aproape de dragostea Mea și de izvorul ei, care se face cuvânt de dor în mijlocul pământului român. O, nu vă întrebați de ce aici. Vă voi grăi Eu, Domnul, despre această taină mare și vă veți mângâia pe vreme de lumină mare, că vine lumina. Auziți voi ce spun? Să vină și să fie lumină! Auziți ce spune Domnul? Eu sunt Cel ce vă poruncesc din cer să auziți!

Voi, popoarelor și fii ai popoarelor de pe pământ, nu vă lăsați plătiți și rătăciți de cei necredincioși, și amăgiți cu funcții din partea fiilor întunericului ca să răspândească aceștia minciuna lor prin voi. O, nu vă lăsați duși de minciună, de faptele ei mincinoase, căci câștigul nedrept, și mai ales cel pentru lupta împotriva lui Dumnezeu va avea plată rea și va plânge omul cel amăgit de minciuna care merge ca furtuna cea stricăcioasă cu multul și toți fiii minciunii vor fi luați pe neștire când nu se așteaptă, și dureri de trup și de duh vor veni peste ei, usturimi și suferințe asupra celor ce lovesc pe Dumnezeu, Care Se apropie cu milă de cei vinovați asupra Lui ca să-i vindece de păcatul lor, de cei despărțiți de Dumnezeu prin păcat, căci este vecie bună sau rea pentru toți, iar judecata aceasta este a lui Dumnezeu, nu a omului este ea.

Trebuia să rostesc cuvânt față în față cu lupta omului satanic împotriva lui Dumnezeu și a bisericii lui Dumnezeu și să-i spun că nu omul potrivnic este biruitorul, ci Eu sunt biruitorul lui, Eu, căci așa este scris în Cartea Adevărului, și pe care el stă cu ochii și cu degetul ca să-și facă lucrarea sa și să se războiască cu Mielul lui Dumnezeu, cu Cel Care a înviat din răstignire acum două mii de ani și Și-a dovedit venirea Lui de la Tatăl la oameni și când stăpânitorul acestui veac a fost judecat.

Voi, conducători de popoare, cu biserică ortodoxă pe vatra voastră, păziți-vă poporul de duhul lui antichrist. Sculați-vă și strigați pe Domnul să biruiască pentru voi împotriva lui satana și a lui antichrist! Ieșiți din mijlocul celor potrivnici lui Dumnezeu dacă sunteți amestecați cu cei ce nu sunt creștini ai bisericii Mele, prin care Mi-am păstrat iubirea Mea pe pământ și darurile Mele sfinte peste oameni.

Tu, țara Mea de azi, țara Mea română, o, nu mai ai în tine ocrotitori ție, nu mai ai. Conducătorii tăi nu te vor pe tine a Mea și te-au părăsit cei ce trebuia să te ocrotească de vrăjmași și slujesc ei vrăjmașilor tăi și ai bisericii tale, dar vin Eu și sunt Eu cu tine și le spun conducătorilor de peste tine să nu te mai oropsească, să nu te mai lase străinilor, să nu te mai dea pe mâna celor ce n-au pe Dumnezeu de stăpân, că tu ești a Mea, ești patria Mea cea de azi, în care Mi-am gătit așternut pentru lucrul Meu cel mult pe pământ acum, la sfârșit de timp.

O, a venit să te cârmuiască demult un rege bun, țara Mea, și n-avea el credința ta și biserică la fel cu a ta, dar s-a smerit, s-a aplecat ție ca un izbăvitor al tău din partea Mea și s-a botezat în credința ta, o, și așa ai putut să crezi și să te bizui pe el că-ți face bine ție. Dar azi ai conducători nemiloși, și care iau pentru tine cu împrumutul ca să te despartă de Dumnezeu, dar nu, scoală-te și stai de partea Mea tu, țară creștin-ortodoxă. O, scoală-te și veghează zi și noapte ca să nu-ți fie sfâșiată cămășuța de creștin, căci trebuie îmbrăcată să te găsesc.

O, țara Mea, stai de veghe, Eu sunt la cârmă, că n-ai pentru tine milă de pe pământ. Zi și noapte sunt cu veghea deasupra ta pentru tine și pentru lucrul Meu din tine peste pământ. Dis-de-dimineață zoresc pe cei din cer pentru paza ta. Din răsărit până în răsăritul iarăși al soarelui, atât și Eu te veghez și te gătesc de sărbătoarea zilei slavei Mele, că multă slavă este peste tine pentru Mine cu tine! Soarele răsare și apune și iarăși răsare, și tot așa și Eu lucrez cu tine, și va pieri minciuna și va pieri satana, și va veni peste tine slava Domnului, precum este scris.

O, e zi sfântă această zi. Pe pământ se știe că e sărbătoarea Crăciunului, iar în cer e scris sărbătoare pentru arhiereul Spiridon, mărturisitorul lui Dumnezeu Cel întru Treime lăudat în cer și pe pământ. Acest slujitor străbate pământul tot timpul și lucrează tainic cu Dumnezeu între oameni.

O, ce vei face tu, lume, când vei vedea ca în film lucrarea puterilor cerești și a sfinților Mei și a îngerilor Mei cât a fost de mult și mereu? O, unde te vei băga, lume, cu cei necredincioși ai tăi?

Arhiereul Meu Spiridon se apleacă să-și spună bucuria că Eu, Domnul, am grăit peste popoare adevărul Meu și al lor, adevărul că Dumnezeu este prigonit de pe pământ de către popoarele care nu-L vor pe Dumnezeu peste viața lor.

— O, Doamne, e de ajuns doar cuvântul Tău, iar eu mă bucur de slava Ta cea mare și stau sub lucrarea Ta și sub izvorul ei din mijlocul pământului român, și toți sfinții Tăi iubim să fim români așa cum Tu ai iubit să fii și să grăiești acum, la sfârșit, această limbă dulce, limba cea de la început și cea de la sfârșit de timp, Doamne.

— Eu, Domnul, sunt Păstorul tău, neam român. Te iubesc cu iubirea Tatălui, iar Tatăl este în Mine. O, adu-ți aminte de Dumnezeu, țara Mea cea de azi. Domnul îți trezește acum duhul și veghea. Să se scoale spre pocăință toți preoții din tine și să-ți facă mângâiere ție, că mai-marii de peste tine nu te mai cârmuiesc spre Dumnezeu, ba au pus lacăt pe biserică și i-au legat la gură pe creștini. O, ce minciună! O, câtă îndrăzneală pe duhul cel străin de Dumnezeu, și câtă aplecare vinovată pe cei ce se apleacă fără să-și facă apărare și ridicare, că mare brâncă ți s-a făcut ca să cazi tu, biserică a neamului român! O, cât va mai răbda cerul și strigătul sfinților Mei? O, puțin va mai fi această răbdare sfântă.

O, popor român, e praznic de Bobotează în cer și pe pământ cu cei credincioși lui Dumnezeu, dar tu nu mai știi să citești cartea de istorie a ta, fiindcă nu acum era la români praznicul Bobotezei, ci era la locul și vremea lui în calendar, iar azi tu te îndeletnicești cu ale tale și nu cinstești praznicul Domnului Dumnezeului tău. Voi trimite solii Mei ca să stropească cu apa care se sfințește azi aici, și să aducă ea în taină ocrotirea peste țară, că mare Îmi este grija de țara Mea de azi, că M-am aciuat în ea cu cuvântul venirii Mele ca să înnoiesc cu el tot și toate, și să asculte de cuvântul Meu tot și toate, precum este scris.

Te-aș îmbrăca în sfințenie, țara Mea de azi, o, că dor Îmi este de tine frumoasă să fii! Ți-aș dărui credință în cuvântul gurii Mele, în râul Meu de cuvânt revărsat de deasupra ta peste pământ, dar tu ai pândași trufași care stau la pândă să nu te lase să te ridici și să iei de la Dumnezeu pentru tine. Eu însă sunt Păstor milos și te mângâi în taină până la arătarea zilei celei mari a slavei Mele, o, și grea Mi se face răbdarea, că mare Îmi este mila!

Am strigat pe preoții de la altare să te îngrijească, să te întărească pe cale, să-ți mărturisească adevărul cel pentru credință, dar ei stau cu spatele la Dumnezeu, ca și mai-marii de pe scaunele de sus, țara Mea. O, ce drag și ce mângâiere aș avea dacă te-aș zări că Mă strigi să-ți vin în ajutor! Toate se împlinesc când vrea omul, când Îl cere pe Domnul să vină să lucreze El.

Mi-e tare dor să aibă părtășie cu Mine omul și să nu mai aibă vreme de păcat, de acest diavol vrăjmaș al omului. O, țara Mea, vine ziua când te voi înveșmânta în toată frumusețea ta cea de sus, și dor Îmi este în tine de ziua ta de slavă, de botezul tău cu Duhul Sfânt Mângâietorul. O, apleacă-te, neam român, spre dragostea Mea!

În ziua a doua de praznic de Bobotează las pe pământ îndemn scris, ca să ia omul de la Dumnezeu dacă vrea să știe și să aibă de știut ce să facă în mijlocul vremii de pe pământ acum, căci și acum este o vreme de necunoștință, și aceasta din pricina duhului minciunii, care se trezește în oameni dis-de-dimineață zi de zi și se împarte în părți și iau oamenii pentru ei, bieții de ei, și iată vreme de necunoștință, căci cartea științei cerești, și care are scrise în ea toate vremile de sub cer și știința cea pentru fiecare vreme, o, cartea aceasta doarme de tot, n-o mai scoate omul din scoarțele ei ca să știe ce vreme este afară și în casă și să știe dacă e cald sau frig, și ca să știe cu ce să se îmbrace după vreme și cum să-și poarte viața și pasul. Și iată, vin Eu, vine Domnul pe pământ cuvânt, vine cu sfinții, așa cum este scris în Scripturi despre vremea venirii Mele după două mii de ani de la biruința Mea cea mare asupra stăpânitorului acestui veac, satana, șarpele cel de demult, și care și acum ca în toate vremile îi șoptește omului să nu asculte de Dumnezeu, ci să stea deasupra și să știe toate ca să-L poată birui pe Domnul, pe Cel ce a zidit omul.

O, iată, omule, iei mereu de la om ca să știi, iar omul, este mincinos tot omul, fiindcă omul vrea să fie mai mare și să nu-i trebuiască pe Dumnezeu, Cel Unul, mare.

Mi-e milă de tine, omule neascultător de Dumnezeu și necunoscător al vicleniei lui satana, care îți șoptește ție ca și lui Adam în rai, de l-a putut scoate afară din rai pe omul cel zidit de Dumnezeu ca odihnă pentru Domnul între cer și pământ. Omul însă, iată unde s-a suit, că s-a suit deasupra norilor cu semeția sa, cu scaunul său, și de acolo se uită peste pământ și peste oameni ca să bage frica în toți și să-l asculte toți și să-i tragă pe toți de partea iadului lui, iar tu, omule care ești azi pe pământ, o, ești în primejdie, dar vin să te învăț să Mă strigi în ajutor și să vin să te salvez din fața tăvălugului, căci satana îi vrea pe toți, pe toți, și se învârte pe toate părțile să poată el să-L biruiască pe Dumnezeu și pe om, că uită, sau caută să uite cât de rușinos a fost biruit și judecat de Dumnezeul învierii acum două mii de ani, și a tot pierdut apoi, că fără să știe ce face Mi-a umplut cerul de sfinți mărturisitori împotriva lui și a pierdut tot ce a crezut că e câștigat pentru el. El însă are ce are cu Iisus Hristos, cu Mine are el trufia de a Mă birui, că el știe bine Scripturile care spun că Hristos biruiește fiara, pe satana, și că potirul cel pregătit pentru nimicirea scaunului fiarei e gata să se încline și să facă zgomot mare și să strivească toată țesătura pusă la cale de toți slujitorii potrivnici lui Dumnezeu, și care se tem de lumină din pricina întunericului în care sunt învățați să stea bine ascunși, căci în fața luminii pălesc toți, fug toți de lumină.

Satana se teme mult de numele Iisus Hristos, se teme de cuvântul lui Dumnezeu, se teme de cruce și de puterea ei, se teme de tămâia închinată slavei lui Dumnezeu și se teme de creștini. Și iau acum din Scripturi și pun aici de știre pentru creștini și spun: «Stați tari în credință, împotriviți-vă lui satana, și el va fugi de voi și de la voi», așa este scris în Scripturi.

Iată, povățuiesc în ziua aceasta pe creștini, pe români, că e neam creștinesc neamul român încă de la întocmirea lui pe acest meleag strămoșesc acum două mii de ani. Pe toți cei care cunosc sau nu cunosc râul Meu de cuvânt din vremea aceasta în mijlocul neamului român, pe toți îi păstoresc în zi de Bobotează, și am lângă Mine pe Ioan Botezătorul, nașul Meu de botez, martor aici pentru cuvântul Meu, și spun așa:

Citește Scripturile, măi române măi, că e vremea să știi bine și să stai cu degetul pe harta aceasta, că satana, omul antichrist, cel dușman pe Domnul Dumnezeul tău, are dor neastâmpărat să-ți sfâșie cămășuța de creștin, cămășuța de botez, și umblă cu de toate pe lângă tine și te minte ca să primești botezul lui, acul lui în carnea ta de creștin. O, cămașa ta de botez e de două mii de ani așezată pe trupul tău de popor creștin, două mii de ani de credință, de mărturisire a credinței în Iisus Hristos, Biruitorul lui satana.

O, popor român, numai tu ești de două mii de ani creștin, numai tu între popoarele de pe pământ, numai tu, și taină mare ești tu între tainele lui Dumnezeu cu oamenii! Scoală-te la veghe, scoală-te, te strig, căci slujitorii lui satana, antichriștii, potrivnicii lui Hristos, au ce au cu tine, cu numele tău mare, cu taina ta cea de la Dumnezeu, cu acest meleag ales pentru neam creștinesc pe el, până la venirea Mea creștin păstrat, țară a venirii Mele cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp, căci timpul lui satana se va sfârși odată cu cupele mâniei vărsate peste lucrarea întunericului omului potrivnic lui Dumnezeu de două miii de ani.

O, citește Scriptura, popor român, și nu te dezbăra de Dumnezeul tău! Vai ție dacă în vremea asta satanică nu știi Scripturile în care este scrisă vremea aceasta, și când omul antichrist crede mai mult decât oricând că dă cu totul deoparte pe Dumnezeu, și că omul, vrând-nevrând, va avea nevoie numai de pâine, nu și de Dumnezeu.

Vin Eu, Domnul, vin spre tine, creștin român de peste tot pământul, și te învăț și te îndemn și te rog cu aplecare, o, nu mai umbla de colo-colo pe pământ, că peste tot e satana ca să te treacă în condicile lui, iar tu nu știi cum să te ferești în vremea asta primejdioasă. Ia din Scripturi povață, măi creștine măi, ca să știi de care parte vrei să te alegi și ce să faci cu tine, fiindcă Domnul îl vrea pe creștin după alegerea pe care singur și-o face, iar satana nu mai vrea să poată omul cumpăra sau vinde, decât dacă se dă de partea lui, de ștampila lui. Eu însă l-am învățat din vreme pe creștin și i-am spus să nu se îngrijească ce va mânca și cu ce se va îmbrăca, fiindcă îi dau Eu, numai să-i placă lui cu Mine și cu masa Mea, că hrană sfântă este multă pe pământ pentru om, numai să se îndestuleze omul cu ea, cu ce-i dau Eu, și să nu ia tot de la omul cel cu ștampila în mână ca s-o pună peste toți, dacă poate, mai întâi pe cei ce sunt de partea lui satana, și de viața lor cu el.

O, creștine, nu te scapă satana de nici o primejdie, și te bagă sub voia lui, de nu vei mai știi cine ești și cum ți-e numele, și cine este satana.

O, fiule creștin, stai în brațul Meu de Păstor, în grija Mea de tine, și fii dârz cu credința și cu viața de creștin în vreme de încercare a dragostei tale de Dumnezeu, a credinței tale în izbăvirea cea de la Mine, o, și nu te teme de nimic, de nimeni, decât de despărțirea ta de Dumnezeu pe vremea asta grea, că va pica cu zgomot mare satana și tot șiretlicul lui și toată armata lui, toată minciuna prin care crede el că va birui biserica și neamul creștinesc de pe pământ.

Și iată povața Mea:

Stai în umilință și în duhul căinței, măi creștine măi! O, stai cuminte și nu mai sta pe cale cu lumea, că peste lume se varsă potirul cel plin de fărădelege, și nu voiesc să te găsesc pe drum cu lumea, ci voiesc în ograda ta să stai, în ascultare de Domnul, în rugăciune sfântă, fiule creștin, că iată ce fac: te botez în cuvântul Meu când vin și-ți grăiesc. O, de atâta vreme îți grăiesc ca să știi de la Mine cum să te porți prin vremea asta de primejdie pentru lume, ba și pentru cei ce stau de partea lui Dumnezeu cu inima din ei.

Am spus prin acest cuvânt la început, am spus, creștine, că dacă vei sta cu Mine nu te vei stropi nici pe picioare, așa am spus în vremea Mea cu Verginica, iar tu să nu cauți să Mă întrebi de tine, că iată, te întreb Eu de Mine și de cele învățate de la Mine, iar tu trebuie să știi, ca omul care a fost învățat de Dumnezeu.

«Ieșiți din lume, poporul Meu!», așa este scris în Scripturi să facă cel ce este copilul lui Dumnezeu. Nu te poate nici Dumnezeu ocroti dacă nu ieși din lume, căci în lume sunt cei ce slujesc stăpânitorului acestui veac trecător, iar Eu am spus: «Îndrăzniți, că Eu am biruit lumea!».

Umblă satana, pe pitite umblă să-și aducă luiși pe toți cei de pe pământ și să-și pună pe ei semnul lui păgân, precum este scris că va căuta să facă el, ca apoi să-i piardă pe toți, nu numai el să piardă, că el știe că va pierde lupta lui cu Hristos.

Voi, cei care Îl cunoașteți pe Iisus Hristos în acest cuvânt venit cu norii, o, nu vă temeți, nu vă temeți, decât de despărțirea de Dumnezeu, fiilor, dacă satana ar pune pe voi semnul lui! Nu alunecați cu voia de partea lui satana și a hainei lui de binefăcător!

I-am spus mereu neamului român să nu se lase înșelat și încântat de slujitorii lui antichrist, care caută cu tot dinadinsul aici, pe acest meleag încreștinat, și i-am spus să nu se lase injectat cu semnul lui satana, că vine apoi buba rea, scrisă în Scripturi că va veni peste cei cu semnul lui satana în carnea lor împins prin șiretlic ascuns de mintea omului care face voia lui satana, care face pace cu satana. O, și i-am spus și omului antichrist să se depărteze de neamul creștinesc, să-i lase pe ai Mei în pace dacă ei se aleg să fie ai Mei, iar el să meargă la ai lui, și acolo să-și facă voia, nu peste cei aleși creștini să fie, dacă nu cumva se vor lăsa dezbrăcați de veșmântul de creștin și de haina de botez.

O, creștini ai lui Hristos prin credința în El și prin botez în biserică, o, fiilor, căutați să fiți înțelepți acum, mai mult decât oricând. Fugiți de omul minciunii! Ascundeți-vă de fața celui cu față de binefăcător dar cu inimă de lup pentru Mine și pentru voi! Stați în rugăciune, în iubire de Dumnezeu și de sfinți, în puterea credinței și a crucii, fiilor! Cereți lui Dumnezeu ocrotire și biruință asupra diavolului! Cereți prin crucea creștinească să piară satana! Cereți prin viață sfântă și vegheată prin minte sfântă, ca nu cumva să vă intre în minte să ziceți ca diavolul, care dă să vă dezbrace de haina de creștin.

O, nu vă dați singuri în gura lupului! Lupul e lupul, nu este altceva lupul. O, voi nu-i cunoașteți pe cei ce trag spre voi ca să vă sfâșie acum. Cei necunoscuți sunt cursă, fiilor. Iată-i pe cei trimiși de voi la cârma țării, iată-i cum vă dau pe mâna străinilor, a necunoscuților, măi fiilor români, pe mâna celor păgâni cu viața și cu credința, fiilor. O, nu le pasă mai-marilor de peste voi, nu le pasă de voi, nici vorbă să le pese, că s-au băgat în adunătura care se adună în jurul fiarei și-i dau ei toată stăpânirea, precum este scris în Scripturi acest adevăr din vremea aceasta, iar voi sunteți lăsați descoperiți, și nu e om să vă apere de lupi și de fiare. Vin Eu să vă învăț, vin să vă îmbrac în putere de sus și în duhul înțelepciunii, că mai-marii de peste voi nu vor să știe primejdia vremii și ies și tot ies și vă spun să vă supuneți lucrării cu fața ascunsă, oștirii lui antichrist și fărădelegii de pe pământ, că n-au milă de voi mai-marii de peste voi.

O, nu vă duceți singuri în gura lupului. El își ascute limba și își îmblânzește glasul ca să nu-i cunoașteți voi planul cel ascuns, ca să vă piardă el viitorul vostru cu Dumnezeu, veșnicia voastră cu Hristos, de care se tem slujitorii lui satana.

O, e zi de duminică, iar omul creștin nu merge la biserică. Mă uit cu durere peste această făcătură de poveste tristă, care oprește omul să-L mărturisească pe Dumnezeu și credința cea dreaptă, cu care are ce are satana cel de azi.

Voi, preoți de la altare, iar și iar strigă Domnul la voi! O, ce faceți voi în fața acestei vremi plină de minciună? Vă lăsați biruiți, oare? O, ridicați-vă și împotriviți-vă lucrării lui satana! Strigați-Mă să fac minuni pentru voi și pentru credință! Eu vin, dar strigați-Mă să vin și să lucrez! Veniți și voi spre credința cea lucrătoare de minuni, și care mărturisește prin puterea lucrării ei, o, fiilor!

Iar voi, voi, cei ce v-ați așezat sus, la divanul țării, fiți plini de grijă pentru țară, că e primejdie mare pentru voi dacă nu iubiți țara și poporul, în numele căruia stați voi sus! O, adunați-vă într-un gând şi salvaţi ţara de sub robia străinilor. Vă aşteaptă străbunii ridicarea la veghe pentru ţară. Se luptau ei până la unul pentru pământul străbun, iar voi îl vindeţi, iată, cu bucata la străini, de s-a umplut ţara de cei ce iau cu bucăţica din trupul ei ca pe timp de război de asuprire a hotarelor şi a vetrei străbune.

Iată cuvânt din cer: Adunați-vă toți în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și întăriți legi ocrotitoare pentru pământul țării și pentru ocrotirea poporului robit de străini, că iată, piere biserica de pe temelia ei, și vai poporului care nu are tare biserica Mea în țara lui, pe vatra ei!

O, dați drumul oamenilor să meargă la biserică! Nu dați drumul minciunii lui satana, care urăște biserica lui Hristos și o vrea pierdută, culcată la pământ, și iată, se bucură satana și toți slujitorii care-i fac voia!

Sculați-vă pentru țară! Rugați-vă lui Dumnezeu pentru biruință! Nu vă temeți de oameni! Stați dârzi pentru popor, nu împotriva poporului! Iubiți-vă țara și neamul! Ocrotiți acest pământ sfânt, căci țara română are deasupra ei glasul Domnului și soartă mare de la Dumnezeu pentru ea în zilele acestea, și este ea țară ortodoxă ca nimeni alta, țara Mea este ea. O iubesc, o aștept frumoasă să fie, căutată să fie ea pentru slava Mea din ea și de peste ea, și pentru voia lui Dumnezeu de peste ea.

Curge din gura Mea cuvânt sfânt pe vatra neamului român de aproape șaptezeci de ani. Hai, fii români, hai să dăm putere slavei Domnului cu această țară cu nume sfânt, țara strălucirii, țara Domnului Iisus Hristos, țara cuvântului lui Dumnezeu, Care hrănește neamuri și limbi și popoare, precum este scris.

În zi de duminică Duhul Domnului Se coboară deasupra pământului român și binecuvintează proaspăt țarina și poporul. Plânge Domnul de mila poporului care nu poate merge cu pasul la biserică, așa cum este lăsat din străbuni acest obicei sfânt.

O, pace ție, țara Mea! Te mângâi cu cuvântul, te întăresc cu crucea, te binecuvintez cu Tatăl. Pace ție! O, strigă-Mă plângând, strigă-Mă să vin! Voiesc să-ți aud glasul. O, strigă-Mă! Vin curând, curând, dar tu strigă-Mă! O, strigă-Mă să vin! Amin, amin, amin.

Pace ție, România Mea, țara Mea cea de azi!

O, ridică-te, române, să-ți aperi țara de lupi, și credința de păgâni!

Ridicați-vă, fii români, și stați de veghe împotriva lepădării de credință și de botez, căci omul antichrist voiește să vă prindă sub acest păcat fără să știți, fără să pricepeți, și să vă pună pecetea lui cea neagră, dar Eu, Domnul, vă vestesc pe voi și vă veghez și vă trezesc, și trezesc și pe slujitorii de la altare la veghe pentru țară și pentru credință și pentru biruință cu Hristos în vremea aceasta de strâmtorare mare cum n-a mai fost, precum este scris.

O, pace ție, țara Mea cea de azi! Tu ești mângâierea lui Dumnezeu. Rămâi de partea Mea, rămâi a lui Hristos! Eu vin la tine ca să fii a Mea și vin că ești a Mea, ești țara Domnului Iisus Hristos la sfârșit de timp, iar taina Mea cu tine va cuprinde sub ea curând, curând tot pământul și toate neamurile de pe pământ și vom străluci cu biruință mare și așa vom sfârși, și așa vom începe, și va rămâne începutul cel nou, cer nou și pământ nou, Eu și tu, țara Mea, și toți cei asemenea nouă, precum este scris. Amin, amin, amin.

Iată, numele şi puterea sfintei cruci lucrează aşa, în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh, și nu uita, popor român, semnul și puterea sfintei cruci, căci cu acest semn Mă voi arăta, ca și acum două mii de ani, cu semnul Fiului Omului, precum este scris, cu crucea, care ucide pe satana.

Voi, cei necunoscători de Dumnezeu, și care v-ați făcut loc să stați deasupra poporului român, o, învățați cine este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și puterea sfintei cruci! O, nu mai rătăciți de partea duhului minciunii cu fața ascunsă, că nu mor oamenii de microbi, ci de păcate mor, că microb mai mare ca păcatul n-a fost și nici nu este pe pământ.

Iată, v-ați pus în sluba minciunii și îngenuncheați sub ea poporul. Căiți-vă și treziți-vă și nu dați spre batjocură poporul, o, că e păcat ce faceți, e păcat să luați ordine de la străinii de neam, și care nu-s de partea voastră, și voi știți aceasta că ei sunt dușmani sub haină ascunsă de ochii voștri. O, lăsați poporul să poată pentru soarta lui în țara lui! Fiți cu milă de popor, după al cărui cuvânt voi stați la locul de cârmuire peste țară!

O, fie-vă milă de copii! Ce va fi cu copiii care se nasc acum? Se nasc copii și vine vârtejul și îi ia, că îi ia în primire omul potrivnic lui Dumnezeu, satana cel bine ascuns ca să nu fie văzut, și de unde dă ordine peste pământ, peste popoare, iar voi îi faceți jocul. O, nu! Nu mai greșiți! Lăsați creștinii să meargă la biserică! Lăsați-i, că ați greșit atingându-vă de lucrarea lui Dumnezeu! România este țară creștină și are la cârmă pe Domnul Iisus Hristos și crucea ca armă de biruință în lupta cu satana.

Vă strig să Mă auziți! O, auziți-Mă! Voi, cei de pe scaunele de sus, fiți credincioși cuvântului Meu de peste voi, și prin care strig și la voi să Mă auziți! Mă gătesc să slobozesc semne și minuni sfinte ca să vă întorc cu fața spre Dumnezeu și cu urechea spre glasul lui Dumnezeu, Care strigă la voi, căci Eu, Domnul, trebuie să împlinesc ceea ce cuvintez.

Acum pun pana jos și las masa de cuvânt înaintea celor ce iau de pe ea ca să asculte, sau ca să nu asculte de cuvântul Meu. Iar Eu am grăit acum peste pământ și peste oameni în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și dau nădejde neamului român creștin, și cerul întreg așteaptă biruința Mea și a lui asupra omului potrivnic lui Dumnezeu, satana.

Și sus credința și crucea și viața sfântă, fii români, fii creștini, iar duhul pocăinței să cuprindă în el neamul creștinesc, că e vreme de post și de rugăciune pentru duhul învierii, iar Eu, Domnul, așa am biruit, și prin credință și prin cruce am biruit, și așa biruiesc și creștinii Mei, ca Domnul lor biruiesc și ei.

Și las acum peste voi pe Duhul Sfânt Mângâietorul și mângâierea Lui pentru cei binecredincioși lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin, amin, amin.

O, pace peste țara venirii Mele cuvânt pe pământ! Pace ție, țara Mea de azi! Pe vatra ta, pe vatra neamului român Îmi scriu cartea Mea cea de azi, cartea Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt din cer, și care poartă putere de împlinire, căci scris este cuvânt îngeresc: «Nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere».

Cuvântul trimis de la Dumnezeu, și care se împlinește pe pământ, ar fie să fie aceasta spre puterea credinței oamenilor, ca să nu primească oamenii mustrare sau pedeapsă pentru necredință, așa cum se întâmplă acum pe pământ, și mai ales spun aceasta pentru cuvântul lui Dumnezeu care curge ca râul pe vatra neamului român, și care a fost dat în lături de casa lui Dumnezeu, de biserica Domnului, de arhierei și de preoți mai ales, o, că n-am venit să bat la altă ușă cu slava cuvântului Meu, cu vestirea cerească pe care o împart, ci am venit la casa lui Dumnezeu, o, și nu Mi-au dat împlinire în ei slujitorii de altare, iar acum, iată ce rușine, ce durere, ce nedumerire pe turma creștină, care doar poartă acest nume, o, că n-a avut cine să-i învioreze spre credință, spre primirea iubirii cerești peste casa lui Dumnezeu, iar turma suferă acum înjosire de la omul antichrist, și suferă din pricina neprimirii lui Dumnezeu în casa Sa de pe pământ, și iată, iată, casa Sa e pustiită acum de vrăjmașul antichrist, de ordinele lui ieșite din ascuns, iar preoții sunt strânși cu ușa de planul cel ascuns al lui antichrist, și care, iată-l, se dă drept Dumnezeu, se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu și vrednic de închinare, o, și voiește să i se închine lui creștinii, lui, celui nevrednic, lui, care iată-l, prin puterea satanicească a minciunilor nelegiuite se dă drept Dumnezeu, se dă mare și tare ca să se așeze el în templul lui Dumnezeu, precum este scris că vrea el aceasta. Eu însă, vin cuvânt pe pământ și-i ies în cale ca să-l nimicesc cu suflarea gurii Mele, cu cuvântul rostit de gura Mea, cuvânt scris pe pământ în cartea sa, cartea Cuvântul lui Dumnezeu, cu care-i ies în față ca să zădărnicesc amăgirile lui mincinoase și nelegiuite, și care sunt pentru cei ce sunt pe calea pierzării, și care n-au primit și nu primesc iubirea adevărului ca să fie ei mântuiți și scăpați din gura lui satana, o, și iată lucrarea cea mincinoasă, trimisă prin îngăduința lui Dumnezeu peste cei ce nu cred adevărului și cred cu plăcere în nelegiuirea care îi osândește pe ei, precum este scris!

O, țara Mea cea de azi, vin la tine cuvânt, și Mi-am făcut cetate de scaun pe vatra ta, că tu ai nevoie de ocrotire cerească peste tine acum, o, că ești cucerită de păgâni, tu, țară cu nume de țară creștină încă de la nașterea Mea și a ta pe pământ, amândoi odată Eu și tu, că Mi-a dat Mie Tatăl atunci meleagul tău să-l am să vin cuvânt pe acest meleag la sfârșit de timp, căci poporul Israel M-a dat spre moarte, M-a dat de la el, nu M-a primit când am venit de la Tatăl la el, n-a voit să creadă, o, n-a voit, și iată, tu ești țara Mea creștină încă de pe atunci, și pe vremuri veneau păgânii asupra ta cu război și cu arme, iar acum păgânii te supun voii lor lucrând asupra ta de la ei de acasă, din ascunzătoarea lor vrăjmașă ție, ca să nu-i știi locul și atacul și arma, și iată, te ține omul păgân culcată sub voia lui păgână, că nu te vrea creștină să fii, nu te vrea cu Dumnezeu, iar slujitorii de la altare fac sfat cu păgânii ca să te vândă pe bani, că lor le trebuie bani, nu pe Dumnezeu, nu mântuirea lor cea de la Dumnezeu.

O, iată omenirea cu mască la gură, pusă de duhul minciunii cu față ascunsă!

O, voi, cei ce stați mari și tari peste popoare, ce este aceasta ce faceți voi oamenilor, ce este, vă întreb Eu, Domnul Dumnezeu?

O, voi, popoare hrănite cu duhul minciunii fiarei apocaliptice, sculați-vă la veghe și așezați-vă la rugăciune și strigați pe Dumnezeu să vină să vă izbăvească El, și strigați la mama Mea Fecioara, cea care plânge și se roagă pentru toată făptura cea oropsită de duhul satanei! O, încreștinați-vă prin puterea botezului cu Duhul Sfânt și botezați-vă în cuvântul Meu, că el este apa râului vieții, care curge din tronul lui Dumnezeu, precum este scris, și iată, țara română este țara venirii Mele cuvânt peste pământ, e țara Mea creștină, cu numele Meu peste ea, cu pecetea Mea deasupra ei, cu crucea învierii Mele și a ei!

O, plângeți după Dumnezeu, plângeți în rugăciune ca focul și cereți-Mă să vin spre voi cu semne și minuni nemaiauzite ca să-l culc la pământ pe satana care vă ține în întunericul cel fără Dumnezeu! Voiesc să vă ridic spre credință biruitoare asupra lui satana, omul antichrist, și să căutați după voia Mea peste viața voastră, o, că nu-i viață mai dulce ca și viața de creștin, viața trăită cu Dumnezeu, Domnul cu omul pe pământ ca și în cer, și nimic fără Dumnezeu să nu fie pe pământ, căci vai celor fără Dumnezeu peste viața lor, vai lor curând, curând!

Cuvântul lui Dumnezeu așează învățătură sfântă peste toți oamenii de pe pământ și dă povață de înviere și de cunoașterea lui Dumnezeu prin nepăcătuire și prin pocăința cea pentru păcate, și iată, iată, numai atunci păcătuiește omul, numai când nu este cu Dumnezeu, numai când nu are pe Domnul în inima și în mintea sa, numai când Îl dă pe Dumnezeu afară din el pentru gândul și gustul păcatului, numai când iubirea și inima lui se lasă spre păcat, numai când nu-L iubește pe Dumnezeu cu inima și cu duhul din ea, o, și mai mereu face omul aceasta, mai mereu stă peste el fără cunoașterea lui Dumnezeu în inima și în mintea sa.

O, sunt mulți, și chiar și creștini sunt cărora nu le place viața cu Dumnezeu, că viața cu Dumnezeu înseamnă mult, căci o viață frumoasă are nevoie de multe podoabe ca să fie frumoasă între oameni, și are nevoie de cele din cer peste ea în mijlocul oamenilor.

O, măi oamenilor de pe pământ, o mulțime de păcate vin peste om, vin cu duiumul din pricina îndreptățirii de sine, căci aceasta este un păcat destul de mare și naște din el păcate mereu, și de aceea trebuie învățătură pentru lepădare de sine și pentru iubire de Dumnezeu apoi. Iar dacă tu, omule, iubești pe aproapele și zici că lucrezi iubirea, o, ai grijă tu, om creștin, ai grijă, că toată iubirea pe care zici că o lucrezi tu, trebuie să fie ea izvorâtă din iubirea de Dumnezeu, căci păgânii lumii iubesc pe aproapele, dar nu și pe Dumnezeu, o, și de aceea trebuie grijă pentru purtarea crucii, pentru dragostea de Dumnezeu, dragoste întreagă, nu împărțită, și cu ea să împarți ajutorul tău pentru aproapele tău, că altfel nu știi să iubești pe Dumnezeu, ci numai pe aproapele ca și păgânii.

Iar acum îndemn iarăși la veghe sfântă neamul Meu creștin de azi, neamul român, și-i spun lui:

O, neam român, ocrotește-ți averea cea părintească, ocrotește-ți zestrea sufletului tău, țara și credința, biserica și neamul, căci fericit este poporul care are pe Domnul de Dumnezeu al său, precum este scris, iar tu ești al Meu, și Eu sunt al tău, sunt Domnul, și sunt Domnul Dumnezeul tău, o, român poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, fii români, e mama Mea Fecioara cu brațele întinse spre voi și spre Mine pentru voi. O, nu vă mai strângeți pe pământ, nu mai pierdeți vremea voastră pentru cele ce pier și rămân de voi odată cu sfârșitul acestei vremelnicii înșelătoare, ci pregătiți-vă dragostea de Dumnezeu, că numai Dumnezeu va rămâne, El și dragostea Lui și cei asemenea Lui, precum este scris despre cei ce-L vor întâmpina când va veni văzut cu sfinții și cu îngerii Lui ca să-i ridice sus pe aleșii Lui, și ca să fie așezat pe pământ teascul mâniei Lui pentru curățirea și albirea pământului, și apoi să se așeze pe el împărăția lui Dumnezeu, raiul, o, fiilor, și toate bunătățile lui nestricăcioase, nu cum sunt cele pentru care voi munciți ca să le aveți pe masă.

O, fii români, nu mai iubiți, nu vă mai închinați acestei vieți trecătoare și plină de urâțenia ei. E frumoasă viața cea fără de sfârșit, și trebuie începută ea încă de pe pământ.

O, fii români, o, fii creștini, hai, fiilor, să mergeți spre fericirea vieții veșnice, că iată, vi se dăruiește ca să vă pregătiți frumoși pentru ea, pentru frumusețile ei, și pe care voi nu vi le puteți închipui dacă nu începeți să le lucrați, căci acestea sunt păstrate, sunt puse deoparte pentru fiii lui Dumnezeu, pentru bucuria celor ce iubesc mult pe Domnul pe pământ, o, că mare plată are iubirea de Dumnezeu pentru cel ce o are de viață a sa!

O, țara Mea cea de azi, o, neam român, sfărâmă tu vițelul cel de aur al acestei pustii, prin care și tu treci. Tu ești un popor creștin din moși strămoși și trebuie să nu-ți faci idoli din dumnezei mincinoși, ci numai Domnului Dumnezeului tău să-I aduci aplecare și închinare. Iată, scoate diavolul marfa lui drăcească, trupuri goale, care se lasă folosite de gustul păcatului cel amar, cel ieșit din fundul iadului ca să omoare lumea oamenilor, păcatul desfrânării, și așa se apleacă cei mari și cei mici spre lucrarea cea împotriva lui Dumnezeu, Care a făcut lumea și soarele și luna, înaintea cărora omul păcătuiește cu păcatul cel greu și nesuferit de Dumnezeu și de sfinți. Acești străjeri, ai zilei și ai nopții, sunt martorii păcatelor săvârșite pe pământ zi și noapte, iar Eu, Domnul, am spus prin vreme poporului cuvântului Meu din români: «Creștine, tată, vei vedea chinurile iadului pe pământ ieșite, dar tu ascunde-te în Dumnezeu ca să nu le vezi, ca să nu le iei!».

Strâng de pe urma omului toate păcatele și le așez înaintea Mea de șapte mii de ani. O, ajunge!

O, iată de ce am tot strigat peste poporul cuvântului Meu și am zis mereu: «Ieșiți din lume, fiilor!». O, cine a dat să înțeleagă de ce am tot strigat așa? O, a biruit antichrist peste tot prin cei ce nu dau să asculte de chemarea cea de la Dumnezeu, și iată vițelul de aur, la care se închină tot omul!

O, omule, o, omule, o, neam creștin, să Mă ierți, dar Mi-e milă când te văd ce ți-ai ales, și cât de mult nu mai poți să te desparți de acest idol, de acest dumnezeu, cu care te întrebi și te socotești, și care îți răspunde la întrebări când te întrebi cu el.

O, omule durerea Mea, o, cu Dumnezeu Cel adevărat când te-ai putea întreba așa? De câte ori L-ai întrebat ca să-ți răspundă El?

Are omul fir prin văzduh, fir nevăzut, construit de duhul lui satana ca să-i înșele cu acest fir între om și om chiar și pe cei aleși ai lui Dumnezeu.

O, ce durere grea pe Duhul Meu din pricina acestui vițel de aur, a acestui idol cu care omul se joacă și i se închină zi și noapte ca unui dumnezeu! Acest semn este pe creștetul fiecărui om, o, și iată-i și pe creștini, apucați de acest val, de acest idol, fără de care nimeni nu mai poate, nimeni nu-l sfărâmă, nimeni, iar antichrist biruiește și tot biruiește. O, dar și Eu, Domnul, și Eu Mă grăbesc, și voi pune îngeri de pază și voi veghea să păstrez ce este al Meu și îl voi păcăli pe satana, că iată, cei ce n-au ce face, fac ce nu trebuie să facă, bieții de ei.

Cuvânt de mângâiere așez peste tine, țara Mea, țara venirii Mele cuvânt peste pământ. O, să te mângâie pe tine păstorii de suflete, țara Mea, să treci cu Mine prin toate ca și până acum și să biruiești ca Mine mereu, mireasa Mea! O, ești frumoasă. Te-am zidit frumoasă să fii pentru mângâierea Mea, pentru ca să Mă mângâi cu tine și de la tine, că duc lipsa mângâierii, iubito. Mi-e dor de mângâiere, că pe toate le-am zidit ca să-Mi fie de mângâiere.

E lipsă de duh de mângâiere pe pământ, și voiesc să te fac izvor de mângâiere, țara Mea. Îngerii Mei dau să facă din mijlocul tău această minune și s-o împartă, dar trebuie să se lucreze și de pe pământ la această minune.

Se așează acum îngeri la hotare de jur-împrejur, sus și jos, țara Mea. Îmi ești dragă, fiindcă te am de la Tatăl încă de la facerea lumii. O, gătește-te frumos pentru Domnul tău, pentru Mirele tău! Îmbracă-ți rochița de mireasă și ieși de sub povară, așa cum am ieșit Eu ca să biruiesc ca un puternic atunci când vrăjmașul s-a încumetat să Mă doboare, și n-a priceput el că Eu sunt Cel veșnic, că sunt Cel ce sunt, o, și așa va păți și acum acest vrăjmaș, ba cu vârf și îndesat va primi acum rușinea și se va topi de tot.

O, pace ție, pace ție, țara Mea de Nou Ierusalim! Să te cânte fiii tăi cei credincioși Mie și ție, să cânte ei iubirea Mea de tine! Binecuvântarea Mea de peste tine este armă asupra vrăjmașului Meu și al tău. O, pace ție! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău încă de la început. Duhul Sfânt Mângâietorul să stăpânească peste tine, și de jur-împrejur pentru tine, căci Duhul Sfânt cârmuiește lumea, precum este scris.

Iată, iată oștirile îngerești și cetele de sfinți stau înaintea cuvântului Meu ca să se așeze la hotarele celei binecuvântate încă de la început, că am pe România de țară pregătită de Tatăl pentru Mine la început și la sfârșit și lucrez în ea lucrările lui Dumnezeu, tainele cele nepricepute oricum, tainele lui Dumnezeu, și spun acum:

Să se așeze cete-cete oștiri de îngeri de jur-împrejur, și sus și jos, și să fie țara Mea sub pecetea cea ocrotitoare a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, și să știe satana, și să știe duhul omului antichrist că acest meleag are această pecete peste el și să se înfricoșeze de ea, căci Eu, Domnul, sunt Cel ce împlinesc Scripturile, o, și nu se poate altfel, și toate slugile potrivnice lucrărilor Mele peste pământ și peste noroade să vadă și să se teamă de Dumnezeu din zi în zi mai mult, până când ziua Mea cea de slavă va împlini biruința Mea mai mult decât acum două mii de ani a stăpânitorului acestui veac trecător, o, și va fi frumos și va fi Dumnezeu, numai Dumnezeu și frumusețile Lui cele veșnice și cei frumoși pentru El, iar satana și slugile lui și lucrările lor se vor topi ca ceara sub puterea Duhului Sfânt, Care stă la cârmă, fiilor, o, și să se întărească în această credință neamul român, căci țara Mea este acest meleag, și fericiți sunt fiii acestui neam, mai ales cei iubitori de Dumnezeu și de slava Sa peste acest meleag, că iată-Mă cu râul cuvântului gurii Mele în mijlocul acestui neam binecuvântat de la facerea lumii pentru atunci și pentru acum, după alegerea lui Dumnezeu, și pace sfântă peste acest pământ, și pe Duhul Sfânt Mângâietorul lucrător aici, și de aici vestitor peste tot!

Și hai, mama Mea, fă-ți intrarea cu dulce cuvânt, mamă! Eu, Domnul, veghez și dăruiesc credință pentru primirea ta în mijlocul bisericii neamului român.

— Mă aplec și împlinesc cuvântul Tău, Fiule Iisus, că Tu ești Dumnezeul meu, Tu ești Păstor cu milă de turmă și mă trimiți din partea Ta.

Bat cu sfială, căci așa sunt cei din cer, și intru cu cuvântul în sfatul bisericii neamului român. Mai întâi mângâi cu dor duhul și trupul acestui neam. Grăiesc peste acest meleag, peste țara Fiului meu Iisus Hristos, țara venirii Lui cuvânt pe pământ la sfârșit de timp.

O, împrospătează-ți duhul și pacea și credința, iar copiii tăi să-ți fie cunună înaintea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, o, dulce țară a lui Dumnezeu Cuvântul! Ești binecuvântată încă de la facerea lumii pentru această vreme, și apoi binecuvântată acum două mii de ani, când Tatăl a ales pentru Fiul Său să fii țara venirii Lui cuvânt pe pământ la sfârșit de timp, căci țara lui Israel a lepădat pe Fiul lui Dumnezeu, iar tu ai fost atunci binecuvântată să fii țara Lui cea nouă, și de două mii de ani ai pecete creștină pe creștetul tău și ești însemnată și botezată cu numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și te-ai păstrat în credință din tată în fiu până azi, și să audă satana și să vadă ce nume mare ai tu, ce sfântă alegere a fost să ai de la Dumnezeu, și să se teamă acest vrăjmaș față în față cu tine, cea binecuvântată aparte între neamuri!

Grăiesc peste tine cu duhul și cu limba graiului tău. Sunt mama Fiului lui Dumnezeu și te am sub ocrotirea mea așezată să stai și te iubesc cu mângâierea mea de peste tine și cu veghea pe care ți-o port, cu dragostea Fiului meu. O, întărește-ți credința în venirea la tine a Fiului lui Dumnezeu în slavă de cuvânt, căci credința este cea care poate totul, iar necredința înjumătățește biruința, și nu trebuie așa, ci trebuie să biruiești cu Domnul Dumnezeul tău Iisus Hristos, căci fără El peste tine mereu tu n-ai mai fi fost acum, că te-ar fi pierdut de tot neamurile păgâne din jurul tău, dar tu ești o minune, ești o binecuvântare și ai fii frumoși, și ai părinți în cer, care au biruit pe satana și pe toți dușmanii tăi și sunt mari în cer părinții acestui neam și lucrează de deasupra biruința cea de la Dumnezeu pentru tine, o, țară a iubirii Fiului meu.

O, ce frumoasă ești în cer! Este și în cer o Românie. Ce slăviți sunt părinții și fiii neamului român în cer, ce trecere au, ce mult lucrează, ce mult doresc ei pentru biruința Domnului nostru Iisus Hristos! O, ești frumoasă pe pământ prin neamul creștinesc din mijlocul tău, și nu este neam mai mare și mai tare între neamuri ca și neamul creștinesc, neamul Domnului! Harul Domnului îți va întări frumusețea și strălucirea și vor vedea popoarele acest har, precum este scris despre cea binecuvântată să fie munte al lui Dumnezeu, înălțime de slavă în mijlocul popoarelor de pe pământ, acum, la sfârșit de timp. O, cine este să priceapă aceasta?

Te mângâi cu cuvântul păcii Domnului. Pace ție! Cu dulce cuvânt te înfășor și spun: Binecuvântată să fii între popoare! Pacea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh să se reverse din tine peste pământ, să odrăslească pământul viță de neam creștinesc, după rânduiala cea de la începutul bisericii lui Hristos pe pământ, și să fie iarăși ca la început, un singur fel de biserică, și să se întărească această minune, o turmă, și Păstorul Hristos peste ea, iar turma Sa să nu fie în afara rânduielii bisericii de la început, căci vai oilor fără păstor peste ele!

Hai să stăm la veghe împreună, hai să lucrăm lucrare sfântă, să ridicăm biruitor pe Mielul Care stă în luptă cu fiara! Hai, copii români, hai păstori, hai să-L ținem pe Domnul în față și să întețim biruința cu El și să păzim turma de sfâșiere, ba chiar să-i adunăm iarăși pe cei răzlețiți de turmă și de păstorii ei.

Să te certe pe tine, Domnul, satano, iar tu să te depărtezi cu toată lucrarea ta cea neagră asupra meleagului şi neamului român, că n-ai tu loc aici! Aici e Domnul cu lucrarea Sa cea sfântă, iar tu cuminţeşte-te şi ascultă de cuvântul lui Dumnezeu, de Cel ce a făcut cerul şi pământul şi omul! Şi acum depărtează-te! Mama lui Hristos îţi spune ţie, depărtează-te de pământul român şi de fiii acestui neam pecetluit cu pecetea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh! Amin.

Voi, păstori ai turmei creştine a neamului român, fiţi pildă de credinţă în zilele acestea. Aşezaţi turma sub pecetea binecuvântărilor cerești, și stați cu brațele desfăcute pentru îmbrățișarea celor păstoriți de voi, ca să vadă lucrarea lui antichrist credința voastră pentru turmă și pentru țară. Turma creștină n-are de pe pământ ocrotire decât de la voi, iar din cer, de la Noi. Vă trebuie iubire și credință, iar eu vi le înmulțesc ca să fie din destul, că sunt mamă, care plânge și veghează pentru copiii lui Hristos.

Am intrat la voi în casă în ziua mea de amintire a intrării în casa Domnului din vremea prunciei mele ca să mă pregătească păstorii de cale a Domnului pe pământ, o, și a venit pe pământ Fiul meu Iisus Hristos și păstorește El de două mii de ani, precum este scris.

Am intrat acum la voi cu Fiul meu Iisus Hristos. Pace vouă dacă am intrat! Dulcea țară a venirii Domnului acum cuvânt peste pământ, păstrați-o în cinstea pe care o are de la facerea cerului și a pământului, și păstrați-vă și voi în această dulce binecuvântare, și mai ales păstrați și ridicați turma Domnului pe brațe, ca să vadă satana și ceata antichristă că este toiag de veghe peste turmă și să se rușineze toți și să se vadă că Domnul este aici, cu voi și că poate Dumnezeu.

Iisuse Doamne, mă aplec și Te rog pentru biserică și pentru turmă. Fă minunea ocrotirii acestui neam, peste care stai cu numele Tău mare: Cuvântul lui Dumnezeu.

— O, mama Mea, cuvântul Meu cârmuiește, mamă. Eu sunt la cârmă și știe aceasta furtuna. Binecuvintez credința bisericii și să crească ea, că e nevoie de Dumnezeu și de credință mare acum, mamă.

O, țara Mea de venire acum, țara Mea cea de azi, Îmi semăn sămânța în țarina ta. Ești cea binecuvântată aparte încă de la facerea lumii. Acum două mii de ani a scris Tatăl peste tine naștere sfântă odată cu nașterea Mea și ți-a înscris în cer un nume tainic și te-a numit țară creștină după numele Meu. Ai două mii de ani, țara Mea, ai cât Mine ani pe pământ, căci Tatăl a scris peste tine numele Meu, El a zis și s-a făcut, El a poruncit și s-a zidit. O, cine poate face așa ceva, dintr-o dată un popor?

O, fii creștini ai neamului român, am grăit peste pământ acum două mii de ani și uitați-vă bine la Mine ca să pot Eu, Domnul, să lucrez în voi și din voi, numai să Mă lăsați, numai să nu Mă amestecați cu mintea voastră cea pământească și omenească. Și cum ar fi să se poată aceasta ca să lucrez Eu din voi, și nu voi? O, cum să nu se poată? Pentru cel ce ascultă de cuvântul Meu de așezare înaintea Mea a omului creștin, se poate, fiilor.

Iată, omul, și chiar creștinul stă înaintea Mea cu felul lui de a fi pentru că nu se uită la Mine cum sunt și cum lucrez și cum împlinesc și cum gândesc și cum grăiesc când dau să-l fac pe om, pe cel drept și pe cel nedrept cu Dumnezeu și cu omul. O, nu se poate aceasta fără veghe frățească pentru împlinirea voastră în Domnul, fii români, fii creștini. Iată, vă povățuiesc să vegheați unii peste alții pentru purtare sfântă, să lucrați unii pentru alții pentru purtarea voastră de fii ai lui Dumnezeu între fiii oamenilor, cărora nu le place viața cu Dumnezeu pe pământ.

Ai cerul tău de sfinți și de părinți sosiți la cer de pe vatra ta, popor român, și au trecere mare românii între cei din cer. O, caută să fii vrednic de alegerea ta, fiu român. Sunt Împăratul tău și ești de neam împărătesc după alegerea lui Dumnezeu, că ești neam creștin încă de la nașterea Mea și a ta, o dată Eu și tu, iar în biserica ta se poartă portul lui Iisus Hristos, o, și numai în casa Domnului, numai în neamul Lui este acest port împărătesc, iar restul e lume și veșmânt de lume și la popoare și la împărații lor, o, și ce taină mare poartă în ea biserica Mea, biserica lui Hristos și țara în care Eu, Domnul, sunt Împărat prin biserică, prin taina pe care Eu am lăsat-o între oameni, și am spus celor ce slujesc în casa Mea, în via Mea, în țarina Mea: «Sunt cu voi până la sfârșitul timpului».

O, pace ție, țara Mea, țara Mea cea de azi! Am rămas fără țară pe pământ atunci când am venit, dar ești pregătită de Tatăl să-Mi fii casă și primire cu lucrarea Mea atunci și apoi și până azi, iar azi Mi-am făcut cale sfântă să vin cuvânt peste pământ, și tu Mă primești prin cei credincioși venirii Mele de azi, că am de grăit și de pregătit ziua cea mare peste popoare, ziua arătării Mele cu sfinții și cu îngerii, din pricina căreia vor da să se ascundă pe unde vor apuca cei care se joacă acum cu necredința, cu lucrarea antichristă scrisă în Scripturi că va fi și se va ivi și va împrăștia împotrivirea asupra Mea și credința cea păgână peste neamurile pământului, dar odată cu lepădarea de credință iată-Mă cu cuvântul Meu în luptă cu întunericul care dă să cuprindă totul, toate popoarele, dar vin Eu, lumina lumii, vine Domnul, că este scris să vină, și vine și Se vestește cu venirea Sa peste tot și luminează peste tot și descoperă toată lucrarea cea potrivnică a duhului lui antichrist și a armatei lui, armată fricoasă, și care a căzut de frică, fiindcă Dumnezeu e mare și se teme antichrist, se teme de Dumnezeul Cel adevărat și caută cum-necum să lupte din ascuns, numai că Eu, Domnul, scot la lumină lupta lui cea oarbă împotriva Mea, ca să se topească sub lumina Mea toată vrăjmășia omului supărat pe Fiul lui Dumnezeu, Care nu-l lasă pe om în voile sale cele pierzătoare de viață și vine să aducă lumina și salvarea și raiul și viața cea de rai, pe care omul a pierdut-o din pricina măririi de sine, dar iată, omule, Făcătorul tău nu te lasă să pieri și vine să Se arate și să te învețe să fii și să rămâi al Său, al Făcătorului tău, și să lucrezi ascultare, că ai nevoie de fericire, o, că ai pierdut-o de dorul tău de libertate, că ai voit să faci ce vrei tu cu tine, dar tu ești lucrarea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, o, și nu poți rămâne de capul tău ca un copil care dă să-și distrugă părinții ca să-și facă voia, până ce ajunge sărac și flămând și pribeag în țară străină ca să dorească apoi după iertarea cea de la Tatăl lui, ca apoi să stea supus și fericit sub ocrotirea cea părintească, și pe care o capătă prin aplecare, prin iubirea Tatălui cea pentru el, prin iertarea cea de la Tatăl, o, că ai rădăcină în Dumnezeu, omule, și nu poți face ce vrei tu cu tine uitându-ți obârșia, uitând de Dumnezeu.

O, țara Mea cea de azi, Mi-am făcut iatac în tine și ies luminând peste pământ de șapte ori mai mult, ies cu cuvântul și Mă împart peste cei ce Mă au sau Mă aleg să-i păstoresc, să-i am în staulul Meu prin credința lor în venirea Mea după om.

Te cuprind, țara Mea, ca pe o Betanie a vremii de azi, că am în tine venirea Mea de la Tatăl după două mii de ani de la suirea Mea iarăși în slavă. Mă fac carte pe pământ pe vatra ta și trâmbițez în lung și în lat cu cuvântul peste tot și spun că în țara românilor stă Dumnezeu Fiul pe scaun de cuvânt și păstorește și cheamă la viață noroadele toate.

O, țara Mea de venire, te ocrotesc și azi ca și până acum. Te ocrotesc de atunci de când Tatăl te-a dat Mie de țară la nașterea Mea, iar acum Mă aștern în tine cuvânt peste pământ, și așa te ocrotesc, așa cum Tatăl M-a ocrotit pe Mine de dușmanii care au dat să-Mi ia viața când eram Prunc și n-au putut, că aveam de lucru de la Tatăl peste pământ pentru iertarea și salvarea omului, și a fost atunci să se împlinească toate Scripturile cele despre Mine, despre venirea Mea născut între oameni, și apoi toată împotrivirea cea asupra Mea, și apoi suirea Mea iarăși la Tatăl, după ce am înviat din răstignirea pe care Mi-a lucrat-o poporul care nu M-a primit și nu Mi-a dat locaș în mijlocul lui, o, nu Mi-a dat nici în vremea prunciei, nici apoi cu multa Mea lucrare și vestire a împărăției cerurilor, dar te am pe tine de atunci și până azi și până mâine și îți păstrez mărire mare, și slava Mea de peste tine este mărirea ta și văd popoarele toate pe Fiul lui Dumnezeu Cuvânt peste pământ pe vatra neamului român, și se adeverește alegerea ta cea de la Dumnezeu, o, țara Mea cea de azi a Mea.

Te ocrotesc cu tot cerul, țara Mea. Ești țara Mea cea de azi, cea de la sfârșit de timp, România Mea. Vrăjmașul Meu știe taina ta și nu se bucură, ci se întristează, căci trufia este un duh neastâmpărat cu multul și nu-l slăbește cu una cu două pe omul trufaș, și care se știe mare și tare, numai că diavolii tremură cu mare spaimă când văd ei pe Dumnezeu lucrând și biruind El peste toată împotrivirea cea de azi a lui satana, care-și pierde pic cu pic terenul odată cu plinirea vremii pentru ziua slavei Domnului, ziua bucuriei în cer și pe pământ, biruința Mielului lui Dumnezeu împotriva oricărui vrăjmaș.

O, mama Mea, ce mare ocrotire lucrezi tu pentru țara Mea de azi! Iată, ai grijă de ea așa cum ai avut de Mine când eram micuț, și tot mereu apoi, până să Mă dai Tatălui înapoi, mamă, căci M-am dus la tronul slavei Domnului și am așezat apoi pe Duhul Sfânt Mângâietorul în lucru ca să se săvârșească întreita lucrare a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și apoi să vină ziua slavei Mele, mamă.

E țara Mea de azi sub grija ta și e poporul cuvântului Meu sub acoperământul tău de mamă a Mea, și toate pentru Mine le lucrezi, ca să vină mai curând ziua de odihnă mult așteptată, odihna lui Dumnezeu pentru toată lucrarea nașterii din nou a lumii, mama Mea.

— O, copilul meu cel de acum două mii de ani, Te-am primit în brațe Prunc micuț atunci. Ai crescut apoi ca omul pic cu pic, până ce a venit vremea crucii Tale. Ai plătit salvarea omului prin suferința Ta de pe cruce ca să-l dai iertat înapoi lui Dumnezeu pe om, căci era omul lucrul mâinilor Tale, Fiule scump. Dacă Tatăl a iubit lumea și a dat pentru salvarea ei pe Fiul Său trimis din slava cea de sus până pe pământ după om, crucea Ta și moartea Ta pe ea au fost împăcarea cu Tatăl a lumii căzute din Dumnezeu, că nu poate Dumnezeu să piardă lucrarea Sa, o, și Își caută Domnul odihna în mijlocul facerii Sale și la sfârșitul lucrării Sale de facere, la început și la sfârșit, și iată, sfârșitul începe cu începutul, se leagă împreună în locul cel dintâi ieșit din ape la facerea cerului și a pământului, și pământul român este acest petec de pământ, cu care s-a început ivirea cea văzută a facerii lumii, Fiule scump.

Venim la ea, la țara cea de la început a omului făcut de Dumnezeu, venim s-o ridicăm la slava ei cea dintâi, și apoi vine înnoirea lumii, nașterea din nou a facerii lui Dumnezeu de la margini la margini, toate prin cuvântul Tău rostit de deasupra pământului român, căci Tu ești Cuvântul lui Dumnezeu și toate se fac și se lucrează prin cuvânt ca și la început.

Binecuvântată să fie de noi țara noastră de azi, calea noastră cu ea spre neamurile și limbile pământului, Doamne Cuvinte! Toată ocrotirea cerească lucrează pentru ea, pentru Tine cu ea. Brațele mele se întind peste tot pentru frumoasa Ta, pentru România lui Dumnezeu, care poartă în ea taina cea sfântă a nașterii din nou a lumii, bine păstrată această taină de toți regii și voievozii acestei țări prin vreme, și care din slava cerească acum lucrează ei peste ea și pentru ea, pentru taina Ta de pe pământul ei, Fiule Iisus.

E zi de praznic de naștere, Dumnezeule Fiu, e ziua Ta și a ei, ziua nașterii României Tale, născută trup și duh în ziua nașterii Tale pe pământ între oameni acum două mii de ani, țară și popor născut dintr-o dată, într-o singură zi, o dată cu Tine, Doamne. Masa cuvântului Tău peste pământ este în mijlocul ei, munte înalt este ea, de pe care Tu cuvintezi și aduci înnoirea, și mugurii ei se desfac, precum este scris. Ocrotirea mea o dau pentru ziua Ta de naștere, a Ta și a ei, iar poporului cuvântului Tău, Doamne, îi dau îmbrățișarea mea.

— O, scumpă mama Mea și a fiilor lui Dumnezeu frați ai Mei, suntem în zile de sărbătoare de naștere, mamă. Răsună prin îngeri pe pământ glasul cuvântului Meu de la margini la margini, chiar dacă lumea nu are urechi de auzit glasul îngerilor vestitori, dar îngerii lucrează și vestesc de la Dumnezeu, rostesc și vestesc cuvântul Meu o dată cu Mine. Puteri sfinte să lucrăm pentru calea venirii Mele, cărare curată să croim spre oameni, lumină mare să vină peste oameni și aceste urări să se vadă împlinindu-se, mama Mea! Amin.

O, țara Mea cea de azi, vin la tine cuvânt, vin de atâta vreme, țara Mea. Te binecuvintez în ziua aceasta cu duh de Bobotează. Îți mângâi trupul și sufletul și duhul, neam român. Te port cu cuvântul Meu peste pământ și te mărturisesc că ești țara Mea cea de azi, și la care Tatăl Mă trimite cuvânt și cale a omului spre Dumnezeu.

Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, așa i-am spus omului. O, cum să fac să Mă crezi, omule? Cum să fac cu tine să te atrag, să te așez pe cale și să mergi pe ea, pe calea cu Dumnezeu, și nu fără Dumnezeu cu mersul tău?

Te povățuiesc, popor român, să te întărești în credința cea din strămoși și s-o păstrezi cu sfințenie tot mai mult și să stai de veghe pentru credința ta și pentru faptele ei. O, nu e bine numai să știi voia lui Dumnezeu, ci s-o și faci, căci toată darea ta cea bună stă ascunsă în poruncile vieții, și nu este altfel calea cea cu viață pe ea. Iată, trebuie urmată calea, nu numai știută ea. Nimeni să nu te încânte că se poate altfel cu Dumnezeu pe cale. Ba, din contra, tu să veghezi pentru pașii vieții Lui peste pașii tăi, căci una este calea, și Dumnezeu se numește ea.

O, împărțiți agheasmă, și să ajungă peste tot pământul român această sfințenie, căci Domnul te iubește, neam român, te iubește Domnul Dumnezeul tău pentru alegerea ta cea de la început și cea de acum două mii de ani ca să fii tu și pământul tău cortul Său de venire, plaiul cel pentru așternutul picioarelor Lui și ale sfinților Lui, căci Domnul vine la tine cu sfinții, precum este scris.

O, pace ție, țara Mea cea de azi! Te cuprind în duh de Bobotează, în Duhul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și-Mi las darurile peste tine ca să înflorească slava ta cea de la Dumnezeu, și cu care voi bucura pământul tot și toate popoarele și limbile, precum este scris despre menirea ta cea de la Dumnezeu, Făcătorul tău.

O, țara Mea română, ești casa și masa cuvântului lui Dumnezeu în vremea aceasta de veghe din cer peste pământ, când Eu, Domnul, vin cuvânt de la Tatăl la om ca să-Mi pregătesc sosirea cea cu slavă a întoarcerii Mele văzute, când Mă voi arăta cu zeci de mii de sfinți, precum este scris, ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa, ca să binecuvintez pe cei ce M-au iubit și M-au urmat și M-au slujit, și ca să Mă îndepărtez de cei ce M-au alungat și M-au disprețuit cu necredință.

O, neam român, îți întăresc paza la hotare așa cum am făgăduit, iar tu fă-te glas de rugăciune spre Dumnezeu pentru tine și pentru toate neamurile pământului, și mai ales pentru neamul creștinesc de pe pământ de peste tot, neamul lui Dumnezeu, și care trebuie să semene cu Dumnezeu în credință și în iubire și în duhul păcii.

O, roagă-te pentru tine și pentru Mine cu tine și în mijlocul tău, țara Mea cea de azi! Întărește-ți credința și fapta credinței! Stai sub paza crucii! Fă-te cale cu lumină pentru popoare, o, țara Mea creștină de când Hristos pe pământ a venit! Iubește din toată inima și ființa pe Domnul Dumnezeul tău și urăște păcatul și pe diavol urăște-l, căci el este vrăjmașul care se luptă cu omul să-l doboare sub păcat, iar omului îi trebuie pocăință și ridicare, smerenie și iertare și îi trebuie pe Dumnezeu.

Binecuvântată să fie paza cerească la hotarele tale, neam român, și pacea cea din cer peste tine și cu tine, țara Mea! Sus crucea și împărăția lui Dumnezeu în mijlocul tău! Roagă-te pentru pacea popoarelor și pentru încreștinarea lor, căci creștinii sunt cei ce seamănă cu Hristos, nu cu oamenii, iar Eu sunt Domnul păcii și îi învăț pe oameni iubirea, smerenia, blândețea, iertarea, bunătatea și mila, pacea.

Grăiesc aceste cuvinte deasupra pământului român și așa să meargă ele peste pământ în lung și în lat, ca să lucreze cuvântul lui Dumnezeu peste toate neamurile de pe pământ!

Bisericii și turmei creștine din neamul român le întăresc veghea și lucrarea cea sfântă, rugăciunea de strigare și de slavă pentru Domnul, și mai ales credința și roadele ei, Duhul Sfânt lucrător prin credință.

O, cu cât vei iubi cuvântul Meu de peste tine, cu atât mai mult vei străluci tu, biserica Mea din mijlocul acestui neam, ales pentru sfârșit de timp, pentru Dumnezeu. O, ai grijă mare, că e vremea să se lucreze prin credință, popor creștin, și e vremea să lucreze Domnul, căci s-au stricat peste tot orânduielile sfinte de peste oameni și trebuie îndemn la veghere și la sfințenie, căci vremea aceasta cere, nu altceva cere ea.

Din nou spun: Pace peste pământ, pace din cer peste pământ! O, pace vouă, popoarelor! Pace vouă, celor fără de pace, căci vremea este să vegheați!

Iar tu, neam român, întărește-te în dreapta credință și lucrează-ți izbăvirea, căci Eu, Domnul, te ocrotesc din zori și până iar în zori, că am pe vatra ta venirea Mea cuvânt peste pământ. Mergi pe calea crucii, iubește sfințenia, întoarce-te la străbunii tăi cei sfinți și urmează-le viața și pilda lor, că tu vei străluci peste popoare cu slava cuvântului Meu din mijlocul tău și vei fi lumina lumii prin comoara cea de pe vatra ta, că Eu mult te iubesc pentru alegerea ta cea dintru început și cea de la sfârșit, și iată, ești țara venirii Fiului lui Dumnezeu cuvânt peste pământ, și slava Mea este și a ta! O, pace ție, pace ție, pace ție, țara Mea cea de azi! Amin.

O, fii ai oamenilor, feriți-vă de cele ieșite din iad! Dar feriți-vă voi, fii români! Ridicați-vă împotriva lui satana și dați cu el război, căci voi sunteți însemnați cu pecetea Sfintei Treimi Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar împărăția lui Dumnezeu nu are nimic în lumea aceasta, ci numai în inima creștinilor care țin calea cea de la început a bisericii Mele fără să se schimbe ea.

O, însemnați-vă tot timpul cu semnul sfintei cruci, fii români! Ori de câte ori satana și slugile lui se arată, faceți cruce, fii români, împreunându-vă cele trei degete ale mâinii drepte și însemnându-vă pe frunte, pe piept și pe umeri cu semnul sfintei Treimi, al sfintei cruci, și veți vedea minuni mari și veți vedea vaietele satanei, căci duhul rău arde ca focul în fața sfintei cruci, și ea vă să vă fie tămăduire de cursele cele pline de primejdii întinse de satana pe cale peste fiii oamenilor, dar voi sunteți români, și trebuie să arătați că sunteți de partea lui Dumnezeu, și ca să vadă satana aceasta.

Acum pace vouă! Biruință binecredincioșilor creștini asupra lui satana este crucea și puterea ei.

Pace vouă, fii români! Întăriți-vă sub pază țara cu puterea sfintei cruci! Iubiți-vă țara și pe Domnul Dumnezeul vostru și stați treji asupra duhului potrivnic, și Dumnezeu vă învață pe voi aceasta!

O, pace vouă, binecuvântare vouă, biruință prin cruce vouă, fii ai neamului român, acum și în veci, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Am spus și iarăși spun: nici un război între popoare nu se stârnește decât pentru apărarea bisericii lui Hristos și pentru credință și se luptă păgân cu creștin, antichrist cu Hristos. Iar Eu, Domnul, privesc acum vremea de război din țările vecine, unde vrăjmașul antichrist dă să se arate prieten și să se apropie cu duhul rătăcitor de turmă al neamului creștinesc, iar până să se lămurească cei ce se războiesc pe seama ambiției celor ce ațâță de departe sub nume de prieteni, iată, curg dureri și lacrimi și sânge.

O, așa este peste tot pământul, e până la capăt lupta între Hristos și satana cu numele de antichrist, și de două mii de ani a fost proorocită această luptă, dar în fața luptei sunt Eu, Iisus Hristos. Se luptă Mielul cu Fiara și biruiește Domnul, căci scris este: «Domnul risipește sfaturile neamurilor și leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfaturile căpeteniilor, iar sfatul Domnului rămâne în veac, din neam în neam gândurile Lui, o, și fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, ales de El de moștenire Luiși». Iar creștinii Mei să mărturisească și să cânte spunând: «Să Te laude, Doamne, pe Tine, toți împărații pământului când vor auzi toate graiurile gurii Tale și să cânte ei în căile Tale, că mare este, Doamne, slava Ta!».

Iată, trebuie rugăciune pentru întărirea păcii acolo unde se dă război, dar pacea înseamnă biruința cea de partea lui Hristos și a bisericii Sale și de aceea Eu, Domnul, spun:

Pace vouă, popoarelor, și vouă, stăpânitorilor de peste ele, căci biruința este pentru Hristos! Cei ce se luptă împotriva Mea, aceia să lase armele jos și să caute pacea poporului său, pacea întru Hristos, și toate prin biserică și pentru biserică, toate pentru turmă, pentru popor. Amin.

Acum mucenicul Dimitrie așează lângă cuvântul Meu mărturisirea lui așa:

— O, nu vă ridicați mai sus decât puteți fi, voi, stăpânitori trufași, căci adevărata victorie nu este pământul pentru care luptați, ci este cerul, dar voi luptați fără dragoste de Dumnezeu asupra celor ce au această dragoste.

Iar voi, cei ce vă puneți poporul în primejdie, o, nu vă mai sprijiniți pe prieteni, că prieteni nu sunt, ci numai furi, numai tâlhari sunt, căci dragostea nu caută ale sale, o, nu. De aceea iată ce spune Domnul vouă:

— Eu, Domnul, vă dau sfat părintesc: Pace vouă, celor ce nu aveți pace, că iată, e durere în țară la voi, iar dușmanul străin vă minte și se dă prieten! O, fiți liniștiți întru ale voastre și fie-vă milă de poporul care suferă și piere. Războiul de la voi vine din afară, nu de la mijloc, nu din vecini. E dușmanul antichrist sub mască de prieten, dar el e dușmanul care se luptă să aducă păgânia lui peste tot, și iată, și la voi aici, aici, lângă popoare creștin ortodoxe, aici, unde sunt creștini de jur-împrejur, creștini ai lui Hristos, biserica Mielului.

Voi, țări creștine, ridicați duhul rugăciunii sus la cer și cereți binele lui Dumnezeu peste meleagurile voastre, nu altfel de bine, căci binele lui antichrist dă să vă ia din binele lui Dumnezeu. O, pace vouă! Eu, Domnul, vă dăruiesc acest cuvânt și acest dar: Pace vouă!

pace ție, țara Mea de azi, și deschid cerurile și izvorăsc peste tine duhul mângâierilor de sus, că am ieșit la fereastră să-ți arăt slava Mea și pe cei care Mă poartă cu ea spre tine ca să te îmbrățișez și ca să petreci cu Mine o clipă sfântă și să te lași copleșită de duhul duioșiei și să-ți tresară duhul de dor de cei din cer, care vin cu Mine pe pământ pe meleagul tău, țara Mea de dor, o, că Mi-e dor de tine, Mi-e dor să te cuprind în slava Mea și să te mângâi cu ea, că mângâierea de la Mine te schimbă la suflet, îți dă din cer, și în taină mare îți țes veșmântul tău cel nou ca să te îmbrac de sărbătoare, țara Mea, că asta Îmi este voia și dorul, și bucură-te de Domnul Dumnezeul tău și lasă-te Lui, că vrei sau nu, tu ești a Mea, ești darul Tatălui Meu, te-a dăruit Tatăl Mie la naşterea Mea ca să-Mi fii casă de venire la sfârşit de timp şi să-Mi desfac pe vatra ta cortul slavei Mele şi să Mă ştie aici cu tine noroadele de pe pământ şi împăraţii lor, precum este scris de locul slavei Domnului, de ţara strălucirii, de lumina Mea care se face cuvânt spre hrana multora, şi iată, pace ţie, pace de la cei din cer, ţara Mea, România Mea!

Am pânza pe masa de ţesut să-ți lucrez rochiță de sărbătoare și-ți șterg de la fața Mea greșurile tale ca să pot să așez peste tine podoaba zilei venirii Mele cu slavă văzută, ca să cânte cetele cerești alături cu tine la vedere cântarea cântărilor pentru nunta Mea cu tine, țara Mea.

Să aducem mulțumire mare Tatălui pentru această slavă și să aibă Tatăl această bucurie și să se reverse ea peste tine apoi, căci daruri ne împărțim, și cine a mai auzit de o așa minune? Iată, ea se împlinește între tine și Dumnezeu, țara Mea, și ești dăruită să împarți la vedere măreția în care Domnul te așează și te arată lumii fără Dumnezeu ca să știe lumea că este Dumnezeu și să arate Domnul aceasta la vedere.

O, pace ție, pace ție, țara Mea de azi! Te vreau în dragostea Mea, în Domnul Dumnezeul tău, și de aceea Mă desăvârșesc peste tine pic cu pic și-Mi fac cale spre tine cu fiii cuvântului Meu, cu cei prin care Mă vestesc ție cu venirea Mea la tine, cu râul Meu de cuvânt, râul vieții, și împart din el și îndulcesc duhul celui ce ia ca să bea, și nu mai este nimic mai dulce pentru cei ce află taina Mea din tine, pe poporul cuvântului Meu cu care am ieșit la fereastră să vestesc iar și iar nașterea Mea și a ta acum două mii de ani, și vine ea acum spre adeverirea ei. Amin.

E zi de sfântul Vasile cel Mare în ziua aceasta de sărbătoare bisericească și Mă scol cu sfinții și fac certare lui satana și îl gonesc, așa cum dă el să-Mi facă Mie și slujitorilor iubitori de Dumnezeu și de turmă a neamului creștin și român, căci satana are ce are cu românul, neamul Meu cel ales la sfârșit de timp pentru slava Mea, pentru credința lui purtată din străbuni, pentru căutarea lui după Dumnezeu, pentru dragostea lui de Dumnezeu și de neam.

Și hai, români de peste tot, sus crucea, sus ruga spre cer, căci diavolul a turbat de tot dacă slugile lui se simt tari și de nebiruit, o, și trebuie să-și piardă puterea cea rea acești slujitori dușmani asupra lui Dumnezeu și a omului, și chiar asupra celor ce slujesc purtați de duhul lui satana de teama cu care el suflă peste tot de nu mai știe că este cerul deasupra și-Mi umple cerul de mărturisitori ca în toate vremile, și vai lui când îi va veni răsplata pentru lupta lui oarbă, căci am spus: n-a fost vreodată luptă și război decât asupra lui Dumnezeu ori de câte ori neamurile sunt amenințate de război și de temeri și de pierderi, o, și așa a fost mereu pe pământ, că mereu satana se luptă cu Dumnezeu și nu poate să nu facă aceasta.

Așadar te cert, satano, te cert în ziua aceasta, te cert cu toți sfinții cerului și dau să-ți ologesc pașii care lovesc în fiii bisericii Mele, că nu ai dreptul tu acolo, și ia mâna de peste ce este al Meu și ia-ți partea ta, ia-i pe cei ce-ți slujesc ție și rușinează-te cu ei cu tot, căci întunericul tău pălește în față luminii cuvântului Meu, și ce vei face tu dacă Eu, Domnul, voi lovi pe slugile tale care caută să se războiască asupra Mea și care sunt cu trup și stau la conducerea popoarelor și vor aceștia păgânie peste tot să fie și să piară dreptul Meu de peste tot?

O, nu! Dar ducem luptă dreaptă de o parte și de alta și puterea este la Mine, iar la tine este minciuna cu care tu înșeli conducători și popoare că e rău cu Dumnezeu și că e bine cu satana.

O, nu uita tu, satană cu nume de antichrist, nu uita că Eu am venit acum două mii de ani pe pământ Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și am venit să așez împărăția Mea și am așezat-o, și ia mâna tu de peste ce este al Meu, iar dacă este greșeală în fiii împărăției Mele, îndrept Eu pașii bisericii Mele, iar tu stai deoparte și du-te cu ai tăi și nu uita că puțin de tot mai ai să te încerci asupra Mea și a bisericii Mele și vei păți rușinea pe care cu mult ți-ai pregătit-o, căci vin sfinții cu Mine, vin biruitorii pe care zici tu că i-ai biruit, dar ei sunt în slava Mea, și teme-te de ei, și iar îți spun: teme-te, satană, dă-te în lături, că vine Domnul cu cetele cerești și îngerești și vine cu sfinții biruitor asupra ta, și să te certe pe tine Domnul și sfinții Săi, și apoi să-ți vezi de-ai tăi, căci în curând te vor părăsi și ei, căci puterea lor se va stinge pic cu pic din pricina venirii Mele cu sfinții și se face judecata după fapte, așa cum este scris!

O, popor român de peste tot pământul, și voi fii creștini de peste tot ai poporului ortodox, grăiesc cu voi atât cât pot acum să grăiesc, căci Eu Îmi ocrotesc biserica Mea. O, ridicați-vă toți la război cu arme cerești împotriva lui satana, cu post și rugăciune, fiilor, ca să se teamă satana și slujitorii lui și conducătorii de popoare care ațâță la război asupra bisericii lui Hristos.

O, nu va fi cum vor dușmanii Mei, căci va fi împărăția Mea tot mai tare, că vin cu sfinții. Auzi tu, satano? Vin cu sfinții cerului, vin cu cetele de sus, cu biruitorii tăi ca să te fac să te temi, și voi da și Eu în tine cum dai tu în Mine și în zidirile împărăției Mele și vei fi rușinat de Dumnezeu precum este scris.

Sunt Fiul Tatălui Savaot, Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu și am grăit cuvânt peste satana, care dă cu prigoană asupra împărăției lui Dumnezeu de pe pământ.

Îi voi da la suferință pe cei puternici ca să Mă cunoască de Dumnezeu al cerului și al pământului și al omului și de Stăpân peste satana și peste slujitorii lui, că e vreme de biruință pentru Domnul, precum este scris.

Ierarhul cel mare, Vasile cel Mare pe pământ și în cer pentru Dumnezeu, dimpreună cu puterile cerești și cu cetele de sfinți și de îngeri, îți fac certare diavole cu numele de satană și de antichrist, și iată, ascultă tu:

— În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, noi, cei din cer, noi, slujitori în cer pentru biserica lui Hristos, arhierei și mărturisitori, te certăm satană necredincios și hulitor de cele sfinte, te certăm și-ți poruncim: pleacă din calea lui Dumnezeu și a fiilor lui Dumnezeu! Îți poruncim cu Hristos, trage-te din luptă, ia-ți oștirile și lasă-te biruit, căci biserica și fiii ei credincioși sunt împărăția lui Hristos pe pământ, nu a ta!

Să te certe, satană, fiii neamului român, împreună cu noi, cei din cer, căci neamul român este alesul Domnului, și nu te atinge tu de credința acestui neam, și apleacă-te acum și închină-te cu toată armata ta cea văzută și cea nevăzută, închină-te planului lui Hristos! Nu ai voie peste cele ale lui Hristos! Noi, sfinții din cer intrăm în luptă cu tine acum ca să te biruim și ca să te temi de puterea lui Dumnezeu și a sfinților Săi! Du-te la păgânii care nu vor cu Dumnezeu, du-te, satană, la cei ce te întărâtă asupra creștinilor ortodocși, du-te la ei, că n-au ei dreptul să-și arate puterea peste pământ, fiindcă nu ei au făcut cerul și pământul și omul, și du-te, auzi?! Du-te!

O, Doamne Împărat și Stăpân în cer și pe pământ, stăruim înaintea Ta pentru biserica Ta. Rușinează-l pe satana, căci se fălește! Stai în luptă cu noi și scoate-l din lucru pe el, căci Tu ești Dumnezeu, iar el este potrivnicul chiar și al celor ce slujesc pentru el, căci el este dușmanul cel mascat, cu numele de antichrist!

Binecuvintează, Doamne, biruința luptei asupra lui satana și a slujitorilor lui, iar fiii bisericii să stea cu noi în luptă și să biruiască pentru Tine dimpreună cu noi acum, prin puterea Ta. Amin.

— Eu, Domnul, cobor har din cer peste cei încercați pe pământ de satana cel potrivnic, și dau povață sfântă creștinilor ortodocși din neamul român de peste tot pământul, să caute ei cu mare dragoste să împlinească poruncile vieții și să trăiască pe pământ după voia cea de sus și după orânduielile lăsate prin părinții cei de la început ai bisericii lui Hristos. Iar cei ce au căzut din har și din rânduiala bisericească de la început, aceia dacă voiesc, să se pocăiască după rânduială, căci biserica lui Hristos nu este cea amestecată, ci este cea aleasă prin har și prin împlinirea poruncilor vieții și a rânduielilor cele de la început.

E zi de slavă și de biruință asupra lui satana și se face în această zi certare bisericească pentru slăbirea puterii lui antichrist și pentru pieirea acestui duh de pe pământ.

Pace ție, popor român! Ridică-te ca un viteaz, ca un voievod, și roagă-te și stăruiește în credința cea dreaptă, căci una este biserica Mea, și aceea este păstrată sub mantia ortodoxiei, nu și altfel. O, roagă-te, fiu român, și strigă la părinții din cer, căci antichrist este încăpățânat, și unim cetele de luptă din cer și de pe pământ ca să-l biruim. Trebuie credință mare și prin credință și stăruință poate Domnul pentru tine, popor creștin, popor român, ales la sfârșit de timp pentru slava Mea.

Vremea e să faceți voia lui Dumnezeu pe pământ, fii creștini, iar tu, popor român, rămâi cu Domnul și întărește-te întru poruncile Lui, căci satana se teme mult de numele de român, și știe el de ce.

Așadar binecuvântată să fie biruința cea prin credință a neamului român de peste tot pământul, iar pentru vremi cu pace pe pământ trebuie să fie voia lui Dumnezeu împlinită, și aceasta depărtează toată împotrivirea dușmană, căci unde sunt împlinite poruncile vieții, acolo are Domnul biruința Sa. Amin.

O, fii români, o, fiilor, nu iubiți să fiți bogați, ci harnici să iubiți să fiți și plini de credință sfântă, căci omul antichrist dă să spună că ia totul sub stăpânirea lui ca să zici ca el, ca să-ți dea el, iar tu păzește-ți de el vatra și nu-l primi să-ți facă el socotelile și dă-l afară de pe meleagul tău, așa cum Eu îi spun mereu: Du-te!

E zi de praznic de Bobotează și voiesc să-ți umplu inima de har de sus, ca să te păstrezi în credința cea de la început, popor român, o, că nu mai găsesc credință pe pământ acum, și calcă antichrist totul la pământ, dar la tine în țară să nu-i dai voie, să nu-l primești cu ale lui pe acest lup viclean, care vrea să te înșele și să-ți facă rău, și apoi să te lepede, că n-are ce să-ți dea el, ci doar își încearcă trufia și prostia.

Eu, Domnul, iar și iar îți spun în zi de praznic de Bobotează: nu pune tu, vrăjmaș păgân, nu pune mâna pe cele din țara Mea de venire acum cu sfinții Mei, căci tu ești vrăjmaș viclean și-ți știu vicleșugul. Ieși și te depărtează de pe meleagul și din jurul neamului român! Aici este al Meu. Auzi? Mergi înapoia Mea, satano, căci neamul român numai Domnului este să se închine, iar tu umilește-te și teme-te de Dumnezeu și de român, căci numele de român este numele cel nou al neamului lui Hristos, iar tu ai nume urât și te numești potrivnicul Meu, antichrist.

O, auzi tu, neam român de aici și de peste tot pământul? Binecuvântată să fie peste tine lucrarea cuvântului Meu din ziua aceasta sfântă! Sunt aici, pe meleagul român cu cartea deschisă și Îmi așez în ea tot cuvântul Meu și apoi îl așez pe cale ca să poată el ca și Dumnezeu, căci cuvântul Meu are putere în el și poate el.

Nașterea cuvântului Meu este cartea Mea din vremea aceasta, și prin el împlinesc nașterea din nou a lumii, cu cuvântul o împlinesc.

Iată, în zi de praznic de Bobotează îmbrățișez în slavă de cuvânt neamul român și pecetluiesc peste el în ziua aceasta credința lui cea din străbuni, cea de două mii de ani credință, ca nici o altă țară credință, credința cea de la început, de la părinți și până azi, o, și nu te lăsa de credința aceasta, popor român, nu, fiule, nu, căci tu vei fi îmbrăcat în mare slavă de sus pentru credința ta și pentru părinții de la care o moștenești pe ea, o, și trage-te din calea și din jocul omului antichrist, despre care vorbesc răspicat Scripturile și sfinții părinți, cei plini de harul cel de sus al descoperirilor cerești prin ei pentru așezarea pe piatră tare a bisericii Mele. Iată, roagă-te de păstorii tăi români, Mă rog și Eu și le spun lor așa: Nu dați poporul ortodox sub mâna lui satana ca să pierdeți mântuirea și voi și neamul. Salvați de sub talpa lui antichrist neamul român, de două mii de ani creștin ca nici un alt neam care s-a încreștinat mai apoi, dar aici au fost de la început arhierei și preoți după rânduiala cea prin sfinți lăsată, și la care nu trebuie să se umble, căci țara română este în planul cel de sus ca să-Mi fie Mie popor al credinței nestrămutate, și prin care Eu să Mă întorc de la Tatăl, că iată cum Mă întorc, iată cum vin dacă am găsit credință pentru Scripturi în mijlocul acestui neam ales!

O, neam român, ai pe creștetul tău pecete de creștin de două mii de ani. În această zi de duminică este scris în rânduiala bisericii lui Hristos începutul pregătirii pentru intrarea în vremea postului mare de dinaintea praznicului Învierii Mele dintre cei morți acum două mii de ani, și amintește acum evanghelia Mea pilda vameșului și a fariseului, o, și trebuie luare-aminte a curățirii păcatelor lucrate cu mintea și cu fapta apoi, păcatul fățărniciei, păcatul care îl dezrădăcinează din Dumnezeu pe om ca și pe omul cel întâi zidit care a căzut de la Dumnezeu prin mintea lui.

Te învăț, neam român. Hai la școala cerului! Te chem, te aștept, te doresc cu dor ceresc, că voiesc să Mă sprijin pe credința ta în cuvântul Meu de peste tine ca să împlinesc cu ea scriptura nașterii din nou a lumii, așa cum Mă folosesc de credința poporului cuvântului Meu ca să vin pe pământ cuvânt, și să împlinesc prin credința omului toate cele ce stau să vină să se așeze cu împlinirea lor, și să-i ocrotesc pe ai Mei ori de câte ori este să deschid ochii orbilor celor potrivnici lui Dumnezeu.

Vin pe vatra ta cuvânt, popor român. Deschide-Mi să intru la tine! Nu poți aceasta decât prin credință că Eu sunt acest cuvânt, că Eu te strig prin el, că Eu sunt Cel ce bat ca să-Mi deschizi și să te iau spre învățătura cea din cer, cu care dau să-l învăț pe om nepăcătuirea, asemănarea lui cu Dumnezeu, așezarea la loc a celor strămutate prin necredința omului fățarnic chiar și cu sine însuși, nu numai cu cei asemenea lui.

Iată pilda vameșului și fariseului. O, învățați, fiilor, din această pildă rostită de Mine acum două mii de ani și luați din ea ca să știți că înaintea lui Dumnezeu, nu trebuie să arătați că vă bizuiți pe voi înșivă, că vă cunoașteți pe voi înșivă vrednici de stat înaintea lui Dumnezeu ci, din contra, smeriți-vă și dați lui Dumnezeu toată mărirea, ca să primiți har peste har și să ajutați pe Domnul în toate lucrările Lui peste pământ în vremea aceasta a marilor împliniri, a pregătirii venirii Mele cu slavă multă și cu mântuirea celor ce cred și-Mi stau alături ca lucrători, așa cum am avut ucenici credincioși acum două mii de ani, împărțindu-Mă ei apoi oamenilor și câștigându-i pe ei împărăției Mele, turmei Mele mărturisitoare de Dumnezeu prin vreme, și iată, nu piere Dumnezeu, nu piere împărăția cerurilor de pe pământ, căci ea este înăuntrul inimii omului și a faptelor ei apoi, precum este scris.

Așadar, ridică-te mărturisitor al Meu, popor român! Iată, e vremea, fiule. Stau peste tine oameni fățarnici și te supun sub cuvânt de putere, căci sunt orbi, sunt fără Dumnezeu peste lucrările lor, chiar dacă și-au pus peste ei haină de păstor și se dau vrednici să facă apăsare peste turma bisericii Mele.

O, Mă doare, și-și pregătesc durere acești păstori mincinoși, căci vine peste ei durerea Mea și a celor prigoniți de ei, că Eu văd și aud durerea aceasta făcută de ei. Am mai spus și iarăși spun: Se va desface în două biserica, și asta dau să facă și să stârnească acești păstori lacomi de bani și de viață fără Dumnezeu, și care se folosesc de casa lui Dumnezeu pentru nelegiuirile lor, căci au stăpân străin peste ei, de care ei ascultă și fac lucrare potrivnică lui Dumnezeu și turmei creștine.

Dar ridică-te, popor român și fă unitate frățească pentru lupta credinței biruitoare de partea lui Dumnezeu, iar Eu, Domnul, voi lua aminte și voi împlini la credința ta, o, că mare este neamul român și ungerea lui cea de la Mine, cea dintru început ca să-Mi fie Mie popor două mii de ani și până la sfârșit de timp, și ca să împlinesc prin credința lui minunea cea mare, venirea Mea cu sfinții, și alungarea de pe acest meleag sfânt a lucrării lui antichrist cu tot cu slujitorii lui fățarnici în fel și chip, chiar și cu haină de păstori acoperindu-se ei, că iată-i păstori antichriști, iată-i cum au îndrăzneala să facă stricăciune mare sub nume de păstori de biserică, dar prigonind pe Domnul cu a lor fățărnicie!

Voi lua aminte, așadar, la lucrarea lor fățarnică și le voi aduce rușine și vor pierde, și voi sta cu lucrările Mele față în față cu ei, o, că nu pot să pierd lupta, și voi fi biruitor pentru cei ce plâng așteptând să vin să pot Eu, că e vremea să biruiesc Eu.

Eu sunt Cel ce sunt. Să învețe aceasta cei care dau să uite că Eu sunt, și că nu ei sunt.

Și iată ce le spun celor ce plâng așteptând pe Domnul pentru nedreptățile de peste ei din partea celor ce sunt fățarnici.

Voi, cei din turma creștină păstori cu credință pentru Mine și pentru turmă, o clipă așteptați! Vin să fac dreptate oilor, precum este scris să fac. Este o rămășiță tainică păstrată prin har, și care nu și-a plecat genunchii în fața lui antichrist, și așteaptă aceștia să treacă ispita și să se arate înșelătorii și să iasă Domnul biruitor, și apoi să se ridice turma creștină la sfințenie pentru venirea Mea cu ziua slavei. Amin.

Stau pe vatra neamului român cu taina nașterii din nou a lumii, pe care am făgăduit-o ca lucrare a lui Dumnezeu la sfârșit de timp, numai că omul pe pământ dă să tragă de timp, să-l tot lungească și să aibă el timpul pentru ale sale, dar Mie Îmi este dor de cer pe pământ, și le este sfinților dor, și de aceea vin cuvânt în mijlocul acestui neam, unde Mi-am așezat cortul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl și de aici strig și îndemn neamul român să ia în inimă iubirea de Dumnezeu. Dar mai întâi, iată, așa cum Eu, Domnul, iubesc această țară atât de mult și vin cu atâta dor pe meleagul ei cu lucrul Meu ceresc, o, tot așa voi, fii români, iubiți-vă țara și neamul, căci cine nu-și iubește țara și neamul nu-L poate iubi pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire și iubește și ocrotește pământul și neamul român, iar omul să iubească ce iubește Dumnezeu, și va fi cel iubit cel ce așa iubește.

Binecuvintez neamul român la orice coborâre a Mea în cartea cuvântului Meu din vremea aceasta de venire a Mea după om, căci Tatăl iarăși Mă trimite după om.

Mă scutur cu darul cel sfânt al credinței și al iubirii de Dumnezeu peste tine, popor român. Te așteaptă strămoșii să biruiești pentru tine și pentru ei din partea Mea, fiu român. Țara ta e draga Mea, căci sămânța semănată de Mine acum două mii de ani a găsit pământ bun în țara ta și a răsărit și te-a binecuvântat Tatăl ceresc să fie țara ta țara Domnului acum, la sfârșit de timp, și iată, vin în țara ta cuvânt de sus, neam român, și fericiți să fie cârmuitorii acestui neam, și iubitori de Dumnezeu să fie, că iată, neamul român e neamul lui Dumnezeu și vine Domnul la el cu lucrarea Sa de la sfârșit de timp și are de lucrat de aici biruirea vrăjmașului antichrist, o, și trebuie rugăciuni bisericești, ca să ceară biserica neamului român ortodox învingerea omului antichrist, lupta cea mare a Fiului lui Dumnezeu pentru salvarea omului, pentru stârpirea necredinței și pentru adeverirea lui Dumnezeu, căci este Dumnezeu, și asta le spun în ziua aceasta la toți oamenii de pe pământ, la popoare și la cârmuitori, le spun tuturor că Eu sunt cârmuitor peste tot și toate, iar omul să se smerească înaintea lui Dumnezeu și să facă fapte vrednice de pocăință și toți să se facă fii ai lui Dumnezeu prin fapte și prin credință cu supunere, că vine Domnul pe pământ cuvânt și cuvintează popoarelor și scutură harul care înțelepțește pe cei ce se apleacă sub slava cuvântului Meu cel de azi pe pământ, căci Eu vin, vin că este scris să vin, iar omul să se smerească dacă-Mi aude glasul și pasul și iubirea care-Mi curge de pe buze pe inima fiecăruia, că vin să umplu de iubire din cer pământul și oamenii de pe el mai înainte de ziua Mea, ziua cea înfricoșată pentru cei fără de iubire de Dumnezeu, dar fericită și binecuvântată pentru cei ce se smeresc la glasul cuvântului Meu, aplecându-se să Mă ia de Păstor și să le lucrez lor cerul cel nou și pământul cel nou, o, și numai știința lui Dumnezeu este ceea ce poate să împlinească această minune, acest măreț dar pentru toți fiii lui Dumnezeu de pe pământ, acum, la sfârșit de timp, și numai Eu, Domnul, numai Eu am toată puterea în cer și pe pământ, numai Eu, omule, numai Eu, iar tu apleacă-te, și Domnul te va milui. Amin, amin, amin.

O, fii români, faceți-vă iubire ca să fiți veșnici. Iubirea nu cade niciodată căci ea înseamnă Dumnezeu, și-Mi las peste voi binecuvântare mare ca să puteți de partea credinței, o, fii români. Voi sunteți neamul lui Dumnezeu la sfârșit de timp și aveți în mijlocul vostru cortul lui Dumnezeu sălășluit între voi cu cuvântul Meu. Mă voi arăta cu voi peste pământ și cu biserica dreptei credințe și vor apune rătăcirile și nu vor mai fi cărări strâmbe, ci numai calea Mea și voi spune: «Iată calea, mergeți pe ea!».

O, n-are omul minte. Să nu mai spună omul că are. Cine are minte este cel ce înțelege minciuna cu numele de satană, și dă să se ferească și să se tragă sub mâna Mea ca să-l ocrotesc, o, și de aceea te păstoresc aparte, neam român, că tu ești fiu al strămoșilor credincioși Domnului și ești din spiță bună și aleasă de Dumnezeu pentru slava Sa, o, și voi face mult bine pe pământ prin neamul român, și iată, trebuie rugă pentru ca să vină înțelepciune de sus pentru lucrarea binelui cel făcător de pace și de armonie, căci unde este pace este Domnul cu tot binele, cu toată ocrotirea, cu toată iubirea Sa.

O, și pace ție, pământ și neam român! Aici Mi-am așezat cortul venirii Mele cuvânt peste pământ dacă Tatăl M-a trimis să vin iarăși, iar Eu cum să nu-L ascult pe Tatăl și să nu vin?

Vin și tot vin cuvânt peste pământ de aproape șaptezeci de ani, o, și găsesc necredință așa cum am spus acum două mii de ani că voi veni și voi găsi necredință pentru venirea Mea.

Mi-am început venirea și grăirea pe acest meleag după ce Mi-am pregătit și Mi-am împodobit un vas, o trâmbiță prin care să pot suna peste pământ cu glasul cuvântului Meu, iar trâmbița Mea Mă împărțea cu glasul ei, și așa Mi-am întins Eu cortul venirii Mele pe acest meleag.

O, pace ție, pământ și neam român! Aici Mi-am așezat Betania Mea cea de la sfârșit de timp, dar mai întâi am așezat credință în Mine și în venirea Mea peste cei care aveau să Mă primească așa cum am venit, îmbrăcat în cuvânt, o, și n-am putut să Mă duc la cei mari, căci aceștia erau prea mari ca să se lepede de sine, ca să le placă să se facă mici ca să Mă poată primi pentru o viață ca a Mea apoi peste ei, o, și M-am aciuat cu cei neluați în seamă, iar când mai-marii M-au aflat cu ei au fost aceștia luați în seamă, dar pentru a zdrobi mersul Meu cu ei, nu pentru a crede și a primi și ei venirea Mea cuvânt pe pământ, o, nu, căci am spus: «Credința nu este a tuturora, nici tainele lui Dumnezeu, ci acestea sunt pentru cei cărora Tatăl voiește să le descopere pe ele lor».

Această duminică, a treia a postului mare, are nume pus prin părinții cei sfinți duminica sfintei cruci, cea de la înjumătățirea postului care pregătește turma creștină în fața crucii patimilor și a învierii Mele, praznicul cel mai mare, ziua când Eu, Domnul, am înviat și M-am arătat biruitor asupra lui satana, stăpânitorul acestui veac, căci am spus atunci: «Acum stăpânitorul acestui veac a fost judecat, a fost rușinat, a fost biruit prin învierea Mea, prin crucea Mea».

O, așa a fost biruit satana, prin crucea Mea a fost batjocorit și biruit, prin ceea ce M-a batjocorit el pe Mine, și iată, crucea este biruință, nu rușine, iar dacă nu-ți place nu ești creștin, și ești mustrat de însăși rușinea ta.

Când am început să-Mi învăț ucenicii ca să știe ei că Eu voi fi tăgăduit de bătrâni, de preoți, de cei mai de seamă, de cărturari, ca apoi să fiu batjocorit și răstignit și să înviez după trei zile, când Petru a văzut că pe față grăiesc acestea M-a tras deoparte și M-a dojenit, dar Eu privindu-i pe toți ucenicii l-am mustrat pe Petru și am zis: «Înapoia Mea, satano, că tu gândești ca oamenii, nu ca Dumnezeu!». Apoi le-am spus la toți în fața norodului: «Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze, căci oricine va vrea să-și scape viața o va pierde, iar oricine își va pierde viața din pricina Mea și din pricina Evangheliei o va mântui, căci ce-i folosește omului să câștige lumea toată dacă sufletul și-l pierde? Sau ce va putea da omul în schimb pentru sufletul său? Și de aceea oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în acest neam preacurvar și păcătos, Se va rușina de el și Fiul Omului când va veni în slava Tatălui împreună cu sfinții îngeri».

O, neam român, o, fiilor, să nu vă rușinați cu Dumnezeu, cu semnul sfintei cruci. Voi sunteți neam creștin de două mii de ani ca nici un alt popor creștin de pe pământ. Fiți mândri cu semnul sfintei cruci! Sunteți cel dintâi popor al Evangheliei Mele împărțită de ucenicii Mei cei de atunci. Fiți mândri și acum, la sfârșit, căci sunteți aleși de atunci să-Mi fiți casă de venire acum, după două mii de ani, când iarăși vin cu sfinții și cu îngerii deasupra acestui meleag binecuvântat pentru credință la început și la sfârșit, căci începutul bisericii Mele trebuie să aibă cale cu credință până la sfârșit, până acum când Eu, Domnul, vin să înnoiesc totul, precum este scris, ca să fie iarăși ca la începutul ei biserica Mea, și nu cum s-a lăsat ea acum slugă pentru potrivnicul Meu antichrist, pentru toți cei care nu Mă voiesc pe pământ cu oamenii și Mă tot dau de peste tot deoparte ca să nu-i împiedic pe cei ce iubesc fărădelegea și păcatul, dar Eu vin să pun capăt minciunii și fărădelegii și să așez viața cea sfântă pe pământ, că plânge pământul de focul de pe el, căci foc este păcatul care arde în om și împrejurul lui și peste tot pe unde umblă pe pământ omul cel iubitor de păcat, și de aceea nimeni nu Mă voiește să fiu și Eu, dar Eu sunt Cel ce sunt, și cum să nu fiu dacă sunt Cel ce sunt?

Așadar, pace ție, pământ și neam român, și stai sub binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh și nu te rușina cu crucea, cu semnul Fiului Omului, și ia de la izvorul Meu din mijlocul tău cuvântul gurii Mele și învață viața de sfânt, căci cei păcătoși nu iubesc sfințenia, ci păcatul îl iubesc, dar tu ești neamul Meu și al strămoșilor tăi cei sfinți și credincioși, cei cu crucea în frunte și în față la bine și la greu, o, și nu uita ce ești și cine ești, popor român! Eu, Domnul, îți grăiesc aceasta în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Sunt cu lucrare mare peste pământ, și lucrez prin cuvânt credință și dar de credință peste cei cărora le este dat de la Tatăl să creadă prin răstignirea și învierea Mea ca și acum două mii de ani și să se alăture ca mărturisitori ai vieții de creștini între oameni, iar cuvântul Meu are putere cât Dumnezeu ca la facerea lumii când am întocmit cerurile, și cu Duhul gurii Mele toată puterea lor. Am adunat apele ca într-un burduf și am pus în vistierii adâncurile, și Eu am zis și s-au zidit și s-au făcut.

O, așa te zidesc și pe tine a Mea, țara Mea cea de azi, și vin la tine cuvânt de facere a ta, și fericit este neamul căruia Eu sunt Dumnezeul lui, popor de moștenire Mie, țara Mea cea de azi! O, ce frumoasă ai să fii sub slava Mea de peste tine! Te voi împodobi frumos pentru întâmpinarea Mea, așa cum își gătește un împărat pe fiica sa pentru nuntă, și-ți voi pune inel de mare scumpătate și vei împărți strălucire și lumină și mângâiere peste toți cei care te vor iubi pentru numele Meu de peste tine și pentru găteala ta cu daruri de sus, cu podoabe cerești, iar pe frunte îți voi pune cununiță de flori de rai ca la începutul tău în vremea facerii lumii, și voi împărți peste toate popoarele mireasma raiului, țara Mea, România Mea, mângâierea Mea cea de la sfârșit de timp, că iată, ești aleasa Mea și masa Mea de nuntă, odihna Mea, podoaba Mea, și vei fi slava Mea căci ești a Mea și ai fii frumoși și ai de la Dumnezeu, și nu va fi nimeni să nu te iubească după adevăr, căci Domnul și Mirele tău va străluci cu toate puterile cerești la masa Lui cu tine și se vor umple de mângâiere cerul și pământul, căci cei din cer vor sta la masa Mea cu tine și va fi împărăția cerurilor petrecerea Mea cu tine, Eu Împărat, iar tu fiică de împărat și mireasă a Fiului lui Dumnezeu, o, și ce greu îi este omului să creadă când aude cuvântul Meu cel pentru tine, căci omul vede numai aproape, numai cu ochii trupești, dar îi voi da să vadă și să creadă că adevăr grăiesc, așa cum am grăit prin Scripturi că va fi să se împlinească pe pământ ca și în cer cuvântul Meu tot.

România e țara Mea cea de azi și știe dușmanul antichrist taina Mea cea de la sfârșit de timp cu ea, o, și voiesc, țara Mea, să-i trezesc pe cei de pe scaunele de biserică să vegheze pentru tine și pentru ei ca să nu te scufunde în necredință satana cel vopsit și să-ți scrie apoi pieire așa cum a făcut cu Mine acum două mii de ani când au gândit că le încurc petrecerea și viața lor depărtată de poruncile Mele.

O, am promis să cruț cetatea Sodomei dacă voi găsi în ea o mânuță de drepți, dar n-am găsit, și a pierit cetatea cea desfrânată și s-a dus la fund.

Am promis să am fii cu credință în țara venirii Mele cuvânt pe pământ ca s-o cruț pe ea de cele ce vor veni peste lume, și de aceea strig la voi, o, fii români: fiți creștini, fiilor, și fiți cuminți, cuminți, dimpreună cu păstorii din biserici! O, fiți cuminți, căci fac ocrotire mare acestui pământ și neam dacă veți fi cuminți, dacă veți da crezare cuvântului Meu, dar trebuie umilință pentru credință, trebuie iubire pentru venirea Mea cuvânt pe pământ ca să stau cu el în fața nimicirii pregătită de omul antichrist pentru neamurile de pe pământ.

Am popor frumos pe acest pământ român, și mai ridic fii frumoși prin credință și prin faptele credinței ca să am apoi o mânuță de drepți prin care să fiu milostiv neamului tot. Vreau să am fii frumoși în mijlocul acestui neam, căci cerul este frumos, și trebuie și pe pământ să fie frumos, și de aceea, iată ce spun:

Voi, cei ce duceți viață păgână pe acest meleag ocrotit de îngeri și de sfinți, oricât v-ați farda și v-ați împodobi trupurile pentru păcat, pentru păgânie, pentru depărtarea de Dumnezeu cu viața voastră pentru păcat, oricât ați căuta să tot fiți voi frumoși, o, nu sunteți. Nu-s frumoși decât creștinii, căci ei Mă au pe Mine frumusețe a lor și sunt ei popor al Domnului pe pământ, și pentru aceștia face Dumnezeu ocrotire chiar și peste cei cu viață păgână, și mulți din ei vor îmbrățișa frumusețea fiilor lui Dumnezeu și vor fi de partea celor ocrotiți și înțelepți de sus prin cuvântul Meu care cârmuiește lumea și merge cuvântând. Amin.

Așadar, ca și acum două mii de ani, Eu, Fiul lui Dumnezeu, voi fi biruitor peste necredință și-Mi voi ocroti sămânța cea nouă și va crește din ea împărăția cerurilor pe pământ, începând cu pământul și neamul român, o, și va fi biruit antichrist mai crunt decât acum două mii de ani, căci Eu, Iisus Hristos, grăiesc aceasta. Amin.

Iar acum spun poporului român în ziua a opta după sărbătoarea învierii Mele: Hristos a înviat, neam român! O, pace vouă, fii români, și faceți din voi copii ai lui Hristos Cel înviat, și să pot să vă spun și vouă: «Veniți copii, veniți de prânziți, veniți la masa Mea!»!

O, popor român, sunt cu sărbătoare de înviere deasupra, aici, că am pe România casa Mea de nuntă și masă pusă și pun pe ea din cer. Tu ești iubirea Mea dintâi când am luat pământ în mâini de pe plaiul tău și am zidit omul ca și pe Mine de frumos, o, și a rămas această clipă frumoasă pe creștetul acestui pământ, și nu pot uita ziua iubirii Mele pentru om, chiar dacă omul nu a rămas întru iubirea Mea apoi, dar am venit acum două mii de ani cu Scriptura răscumpărării omului și am spus celor ce M-au crezut și M-au urmat atunci, le-am spus lor: «Rămâneți întru iubirea Mea și vă voi trimite vouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul ca să fie cu voi în veac și să vă dea de la Mine».

O, popor român, rămâi întru iubirea Mea, că vin cu ea la tine ca să-ți dau facerea cea dintâi, facere nouă și frumusețe sfântă să-ți dau, că a venit pe pământ la tine vremea iubirii dintâi ca să te întorci și să te uiți ce fericit eram pe pământul tău când am zidit omul ca iubire a Mea, o, și te voi învăța iubirea cea dintâi, țara Mea cea de atunci și cea de azi a Mea, căci tu ești cât facerea Mea și ești de atunci și până azi a Mea și nu poate Domnul uita iubirea Lui cea dintâi, o, și porți nume frumos, nume de mireasă țara Mea, România Mea.

M-am întors la tine, la începutul Meu cu tine pământ și neam binecuvântat prin facerea Mea cea dintâi, căci s-au înmulțit din tine popoare apoi pe pământ, și toate din rădăcina ta, din omul cel dintâi, zidit din pământul tău, o, și tu nu cunoști pe deplin taina ta, dar ți-o spun Eu ca să te bucur, ca să știi că ai cerul lucrând peste tine, și din tine peste neamurile de pe pământ, dintre care tu ești cea dintâi, cea de la început țară a Mea. Și acum, cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani îți spun: Hristos a înviat și pace ție, România Mea! Iar ucenicul Toma, cel azi sărbătorit ca mărturisitor mare al învierii Mele, iată, și el spune:

— Nu-i nimeni ca tine de mare la Dumnezeu, căci tu ești vârful pământului ieșit din ape mai întâi la facerea lumii. Tu ești țara Domnului atunci și acum, o, și să fii credincioasă, nu necredincioasă, că iată, Hristos Cel înviat îți împărtășește taina ta cea dintru început, iar tu să crezi în mărturisirea Lui, în cuvântul Lui de peste tine, că iată-L pe Domnul adăpând pământul cu râul cuvântului Său din mijlocul tău, din mijlocul neamului român, iar tu să-I dai slavă, că asta este soarta ta, să fii iubirea Lui și slava Lui să fii.

— O, ucenicule mărturisitor adeveririi învierii lui Hristos, o, iubiți apostoli ai Mei, din acest pământ binecuvântat ne tragem toți ca neam, și ca și Mine vă numiți, dimpreună cu cei de azi ucenici ai Mei, toți ne numim fii ai lui Avraam, ai lui David, ai lui Iosif, ai lui Hristos, toți din trupul pământului român, iubirea Mea cea de la început, prin cuvânt lucrată și așezată să fie, o, și nu pot uita începutul cel dulce al iubirii Mele, și este ea de atunci și până azi iubirea Mea cea dintâi, și legăm totul de început, de rădăcină, și-ți spun ție, neam român: întoarce-te la Mine, întoarce-te la dragostea dintâi, la ziua ta de naștere, când Eu te-am zidit la început și am luat din tine și l-am zidit pe om din pământul tău.

O, Românie, Românie, țara Domnului la sfârșit de timp, o, cât te-am mai strigat în vremea cuvântului Meu din mijlocul tău! Am voit și voiesc să te adun și să-ți dau Cerul cel nou și Pământul cel nou. Te întreb și acum, vrei tu, oare, acest mare dar? Mi-a dat Tatăl să te dăruiesc cu aceste podoabe fără de preț. O, vino spre această slavă a ta de la Tatăl, vino, iubito, vino, țara Mea de azi! Stau cuvântând de deasupra ta și-ți rostesc cu dor mult numele tău frumos și mare la Domnul. Eu te voi ajuta să fii și să rămâi și să-L slujești cu viață sfântă pe Domnul Dumnezeul tău, și voi fi Cel Care va împlini această sfântă măreție a ta de la Domnul.

Pace ție, neam român, pace din mijlocul acestui popor mititel, cu care nuntesc de aproape șaptezeci de ani cu sfinții la masa lui cu Dumnezeu pe ea! Am cetate de venire în mijlocul tău, popor român, și am un popor și stau la masă cu el acum în zi de praznic de naștere a Mea pe pământ.

Am venit acum două mii de ani în taină mare descoperită de Tatăl la o mânuță de oameni și au purtat ei taina venirii Mele, întruparea și nașterea Mea din mamă Fecioară, o, și cum ar fi putut să creadă cei de atunci acest adevăr tainic? Au crezut însă multe popoare apoi, căci taina a lucrat prin ea însăși adevărul venirii Mele de la Tatăl, și care s-a împlinit prin moartea și învierea Mea prin cruce, căci am stat cu oamenii pe pământ treizeci și trei de ani și M-am întors apoi la Tatăl cu toată biruința împlinită după planul Său.

O, am venit iarăși acum, am venit tot tainic, căci Tatăl M-a descoperit la o mânuță de suflețele și au purtat aceștia taina venirii Mele a doua oară de la Tatăl, și de atunci vin cuvânt pe pământ, vin cu norii și Mă las auzit și-Mi este cules cuvântul și merg cu el peste pământ și ies de sub taină cuvântând cuvântul Meu peste români și peste popoare până la margini, și de la o margine la alta Îmi fac auzite și vestite venirea și cuvintele Mele, împlinindu-se ele prin puterea lor.

O, țara Mea mireasă, regina Mea în mijlocul popoarelor, te pregătesc, iubito, și te așez întru întâmpinarea Mea îmbrăcată în veșminte sfinte, regești, ca să-ți întâmpini Mirele, Regele, și să fii întâia, că ești aleasă de Tatăl acum două mii de ani ca să fii a Mea la sfârșit de timp, să fii Ierusalimul întoarcerii Mele, Ierusalimul cel nou, cel iubit de Dumnezeu, cel creștin, cel înnoit acum două mii de ani prin ucenicii Mei cei de atunci, care s-au făcut creștini după Hristos, după numele Meu, și s-au făcut apostoli botezători pentru încreștinarea Noului Israel.

O, țara Mea de azi, așează-te în genunchi, așezați-vă înaintea lui Dumnezeu îngenuncheați, voi, fii și creștini români! Voiesc să grăiesc vouă durerea Tatălui și a Mea și a sfinților Mei și ai voștri, fiilor. O, țara Mea, ești țară creștină, ești ortodoxă, dar calci zilele de sărbătoare ale sfinților Mei și ai tăi și aduci batjocură peste cei din cer. De aproape o sută de ani calci peste zilele sfinte lăsate ție de sfinții tăi și ai Mei, o, și nu mai sunt la tine pe pământ precum sunt în cer sărbătorile sfinților Mei.

O, țara Mea de azi, România Mea, ai stat mereu cu fruntea aplecată și lovită de răufăcătorii care au ciugulit din tine și te-au sfârtecat, dar a venit plata cea dulce pentru răbdarea ta, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, te am întreagă înaintea Mea și voiesc să te îmbraci iarăși frumos și sfânt și să fii iar frumoasa Mea.

Voi, fiice ale neamului român, dați de la voi portul păgân și îmbrăcați-vă întru slava cea strămoșească a acestui neam ales, căci este scris în Scripturi blestem peste femeia îmbrăcată în haine bărbătești, și este uriciune în acest neam acest obicei păgân și bolnav. Voiesc să vă veniți în fire și să vă amintiți de datini și să vă întoarceți la izvoare, că am în mijlocul acestui neam un popor mititel și merge el cu viața după legea creștinilor sfinți așa cum era ea până ce oamenii lui antichrist au știut unde să lovească și să te despoaie de slava ta cea de la Mine și să te slăbească, țara Mea, că iată și acum lovește antichrist pe unde poate încă să lovească prin armele sale ascunse și să dărâme vremea și puterea sărbătorilor sfinților Mei.

O, fii români, nu oamenii întunericului de azi sunt părinții voștri, ci sfinții sunt cei ce v-au lăsat sărbători și datini sfinte și sunt ei în cer mijlocitori pentru voi, pentru țară, pentru neam, dar iată, voi lucrați lucrările voastre în zilele de sărbători sfinte și de aceea nu vă merge bine vouă. O, aprindeți candele în fiecare casă și puneți în ele hârtiuță scrisă cu rugăciune pentru voi și pentru țară ca să fie doborâtă lucrarea lui antichrist și să vină servii Mei la cârmă peste tot pe pământ pe unde sunt românii Mei, iar soarta fiecărui popor și neam să fie pusă sub pază cerească, o, că a venit vremea biruinței prin credință pentru Dumnezeu, pentru creștini, și totul prin cruce, așa cum Eu, Domnul, am biruit acum două mii de ani.

O, dacă n-ar fi fost ținute la locul lor din an sărbătorile sfinților și rugăciune spre cer și veghe cu post și cu strigare la Dumnezeu din mijlocul poporului Meu cel pregătit pe acest meleag, o, nici acum n-ar fi fost calea și mersul Meu puse în libertate, dar a fost scris să lucrez prin neamul român lucrarea Mea cea de la sfârșit de timp și să-l dau în lături pe antichrist, care tot spune: „Nu este Dumnezeu”.

O, dați-vă deoparte voi, cei care stați pe scaune de stăpânitori de țări și de popoare, că ați făcut atâta rău vouă și celor cârmuiți de voi după planul cel fără Dumnezeu, oameni ai întunericului acestui veac! Voi, antichriștilor, predați armele voastre la picioarele Domnului, căci voi spuneți că nu este Dummnezeu și că voi sunteți! O, este Dumnezeu, și El vă spune acum: ieșiți din ascunzișurile voastre, căci lumina Mea vine și vă descoperă fără să vă așteptați. Eu sunt lumina lumii și vă scot de la întuneric și vă arăt lumii întregi ca să vă știe că voi sunteți întunericul care acoperă pământul precum este scris în Scripturi despre stăpânitorii acestui veac. O, nu mai merge așa. Vine Domnul, vine lumina, vine Cel despre Care voi spuneți că nu este. Eu însă am putere prin cuvânt, o, și ce faceți voi acum când veți fi arătați de mincinoși care înșeală neamuri și popoare? V-am rugat, v-am tot rugat și v-am trimis cuvânt scris că nu veți mai putea sta împotriva lui Dumnezeu și a oamenilor dărâmați de voi de pe calea lui Hristos. Ați venit cu idolii voștri și ați dezbrăcat pe români de cămașa de creștin ca să le slăbiți puterea cea sfântă, căci cămașa românului are putere mare și stă împotriva lui satana, că e cusută cu cruciulițe pe pânză și îi îmbracă ea în putere nebiruită pe români ca pe strămoșii lor, și vai celor care s-au încumetat sau s-ar mai încumeta să uneltească răul asupra acestor purtători ai Mei! Dau popoare la pierzare pentru lucrul Meu cu ei peste pământ, și nu las vreun dușman să scrâșnească asupra celor binecuvântați și ocrotiți de Dumnezeu în vremea aceasta.

Vine semnul cel de la Dumnezeu, vine capcana cea mare și îi culcă jos pe cei care se înalță ca să-L biruiască pe Dumnezeu. Li se clatină scaunele și vor cădea rușinos, căci lovesc pe Dumnezeu și Mă ridic să-i biruiesc și să așez cu mers sfânt neamul creștinesc, legea creștin ortodoxă și așezarea la loc a sărbătorilor sfinților. Fac dreptate sfinților Mei, precum este scris, căci ei Îmi tot strigă în cer: „Doamne, până când ca să răscumperi sângele nostru, a celor uciși pentru numele Tău?”.

Voi, care căutați să umblați la lucrarea lui Dumnezeu, o, nu vă e rușine, oare? Păi dacă stați ascunși ca să nu vă știe nimeni cine sunteți și de unde lucrați și trimiteți peste pământ doar poruncile voastre, iată, mult a fost, puțin mai este, și nu vă veți mai face lucrarea, că a venit vremea să vă pună Dumnezeu oprire și să nu vă mai dea voie. Eu sunt Hristos, pe Care voi Îl prigoniți chiar prin slujitorii bisericii, la care am bătut să-Mi deschidă și să fiu primit la ei cu cuvântul gurii Mele și nu Mi-au deschis, căci sunt necredincioși. O, păi dacă așa sunteți voi, cei de la altare, pe cine dați voi să prigoniți? De cine vă este frică, de tot închideți să nu pot să intru și să lucrez peste voi? Mă voi întâlni în curând cu voi, vă veți întâlni în curând cu Mine, ne vom privi și veți cunoaște pe Cel pe Care voi Îl prigoniți de peste tot și-i dați la moarte pe cei iubiți ai Lui, și vă voi spune că Mi-ați luat căsuța și hăinuța și M-ați dat în lături și domniți voi, dar nu păstoriți turma, și iat-o împrăștiată de oamenii lui antichrist, cărora le-ați deschis larg, și iată turma mușcată de fiare păgâne și străine de Dumnezeu ca și voi! Eu însă am pus început nou pentru biserica Mea, ca nu cumva să piară urma ei de pe pământ, după ce pârjolul lui antichrist a trecut și tot trece peste tot ca să strice peste tot lucrarea Mea cu omul.

Pun început nou și iată-l, prinde muguri, precum este scris, căci am spus în mărturia Mea cea de acum două mii de ani, cea despre Mine, că este piatră pe care zidesc biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui pe ea, și de aceea o păstrez deoparte cu toată taina Mea și a ei și Mi-o păzesc de lupi.

În zi de praznic de naștere strig de la margini la margini cu cuvântul și spun: Treziți-vă popoarelor! Nu mai stați îngenuncheați și biruiți de sfatul și lucrarea întunericului omului antichrist! Eu sunt lumina lumii, iar el este întunericul. Îngenuncheați, așadar, înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor păgâni cu viața și cu fapta, antichriștii cei din întuneric și peste care Eu dau acum poruncă sfântă și cu putere în ea și spun: Să iasă și să se arate la lumină și să se căiască toți cei dintre ei care vor să se umilească, dacă pot aceasta!

Voi scutura de peste tot pământul lucrarea cea potrivnică lui Dumnezeu cu toți oamenii întunericului, și se va vedea această împlinire. Pe neașteptate vine această furtună și toți împărații se vor veșteji, căci vin Eu, Domnul, vine Împăratul și-Și cercetează via și scutură necredința de peste tot și face cale credinței și împlinirilor ei, precum este scris.

Când am așezat primul rege peste tine acum, la sfârșit de timp, țara Mea, am luat din neam mare un lăstar, un fiu bun pentru tine și l-am adus și a îmbrățișat el legea ta creștină cu toată casa lui apoi prin vreme, prin urmași, căci am voit să fie simbol de împărăție peste tine, ca apoi să-ți dau la sfârșit împărăția cerurilor, peste care Eu sunt Împărat din partea Tatălui Meu. Așadar, strângeți-vă dragoste multă în cer, fii români, căci dragostea de Dumnezeu vă trage la ea, iar Tatăl vă dă vouă împărăția.

Am plătit cu viața Mea dată pe cruce pentru ca să-ți dau împărăția Tatălui, o, biserică a Mea, și Mi-au rămas pe trup ca mărturie urmele cuielor cu care am fost țintuit pe cruce și nu Mi s-au mai închis ranele de la cuie. Aceasta va vedea satana și se va îngrozi pentru un așa greu păcat lucrat de două mii de ani împotriva Celui pus pe cruce și bătut în cuie pe ea, căci acest păcat va umili inima tuturor potrivnicilor Mei vreme de două mii de ani, chiar dacă nu vor putea ei să se aplece și să capete iertarea lor.

O, popor român, o, fiu creștin, deschide-Mi ca să-ți grăiesc! Ai grijă, căci tu ești neam creștin și ai în cer strămoși sfinți, care te aduc înaintea Mea prin rugăciunile lor. O, ai grijă, că iată, ai datoria să asculți de legea cea strămoșească și să nu te iei după cea păgânească, și care dă să acopere peste tot pe pământ. Deosebește-te și așează-te înaintea Mea cu vreme de post de bucate și de păcate, căci șapte săptămâni sunt scrise în calendar să nu mai mănânci carne și rodul animalelor, ci să mănânci mâncare de rai, fructe și legume, apă și pâine ca sfinții, și vei fi de nebiruit, că vei avea pe Domnul mântuire ție și va sta cu tine cerul Meu de sfinți și se va desfăta de bucuria aceasta ca în cer pe pământ cu tine, căci stă cerul de veghe și de drag peste tine, neam român. Ai alegere mare, nu uita! Te slujesc și te mărturisesc sfinții și îngerii. Ei văd și știu că ești poporul Domnului la sfârșit de timp, lucrător cu Dumnezeu pentru împlinirea Scripturilor de apoi. Avem de biruit întunericul omului antichrist, ca să ajutăm popoarele să treacă de la moarte la viață și să se boteze mulți și tot mai mulți în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, totul prin Hristos, Cuvântul Tatălui Dumnezeu.

Hai la lucru, hai la luptă cu satana, hai, popor român! Ridică Domnul din tine popor de apostoli, care vor purta cuvântul Meu peste pământ spre învierea multora. Te cere Domnul să lucrezi cu El. Vine Domnul pe pământ cu zecile de mii de sfinți ai Săi, precum este scris. Cartea cuvântului Meu de șaptezeci de ani grăit pe vatra ta stă deschisă pe masa ta, popor și pământ român. Te așteaptă cerul să te ridici și să te deștepți la lucrul cel sfânt cum n-a mai fost pe pământ, și va fi frumusețe cerească pe vatra ta și se vor apleca împărații pământului la această slavă văzută de peste tot pe meleagul tău.

Voi, slujitori ai bisericii acestui neam, nu dați deoparte cuvântul lui Dumnezeu, ba puneți-l la lucru, o, fiilor. Îndemnați turma creștină să asculte de Dumnezeu, de datinile sfinte de două mii de ani. Peste tot pe pământ e viață păgână în oameni. O, nu așa! Țara română e țară creștină. Nu îngăduiți să se calce peste Dumnezeu! Stați de veghe de acum, chiar dacă până acum nu ați stat. Faceți-vă datoria, pentru care vi se va cere răspuns, că iată, se ridică neam împotriva altui neam din loc în loc pe pământ, căci păgânia se vrea peste tot la ea acasă, dar nu tot așa să fie în țările creștine, unde trebuie să se lucreze voia lui Dumnezeu, căci vai pământului și noroadelor de pe el dacă n-ar fi pe lume neamul creștinesc din loc în loc, prin care Domnul să Se milostivească și să nu se scufunde pământul din pricina multei păgânii și păcate de moarte de pe pământ!

Iată, satana împrăștie peste tot unsorile lui, iar oamenii, și nici creștinii nu știu aceasta, căci totul se lucrează la întuneric ca să nu se vadă și ca să se poată atinge și de creștini, dar cel ce ascultă este ocrotit, este veghetor, este acoperit de îngeri, numai să asculte în chip întreg, căci omul neascultător l-a înființat pe satana cu neascultarea lui de Dumnezeu în rai, o, că n-a fost mulțumit după ce a fost trufaș și neascultător, și așa a dat omul ființă lui satana, potrivnicul Meu și al omului, și de atunci satana îl lucrează pe om, iar omul îl ascultă și-și ia din mintea sa, și nu ia de la Dumnezeu pentru el.

O, țara Mea română, o , fiu român, așa cum s-a vestit despre Mine că voi veni de la Tatăl la oameni pe pământ, ca să le făgăduiesc iertarea și salvarea din moartea cea veșnică, așa s-a vestit prin Scripturi și despre tine că vei fi țara Mea de venire, țara Domnului, masa Mea de nuntă, țara Noului Ierusalim. O, iată-Mă cu lucrarea cuvântului Meu pe vatra ta acum!

O, fiu român, o, fiu creștin de pe acest meleag, și mai ales voi, fiilor care v-ați adus Mie ca să-Mi fiți popor aproape și să îmbrățișați sfințenia, iată, voi ați crescut și creșteți pentru Dumnezeu în pântecele acestei lucrări, spre care doresc să vină toți fiii neamului român, și prin ei să vină mulți de pe pământ.

O, omule care cauți pe Domnul, iată ce-ți grăiesc: În acest pântece te formezi și crești și te naști om nou și ești apoi. Nu te poți face singur, ci pântecele care te poartă, iar tu stai înăuntru până te formezi om gata de născut, și apoi altă creștere, creșterea trupului creștinesc, de la copil până la mărimea trupului omenesc în chip întreg.

Iată de ce ți-am spus, fiu creștin, să ieși din lume! Ieși, fiule, ca să fii fiul lui Dumnezeu apoi! Tu însă ai ieșit dintre fiii lumii, dar prea puțin te-ai dat Mie apoi, că nici cu trupul n-ai împlinit de ajuns să ieși așa cum te-am povățuit, ca să pot să te ocrotesc Eu, și iată, văd cum nu te ferești de cursele lui satana și de unsorile lui, căci pentru suflet nu-i de ajuns, dacă-ți iubești trupul mai mult decât sufletul, mai mult ca pe Dumnezeu, de la Care ai sufletul și viața din trup.

O, fii români, și voi, fii creștini prin ascultare pentru viață creștină, hrăniți-vă cu duhul învățăturii de sus, nu cu duhul vostru. Nu luați din mintea voastră cărare pentru pașii voștri. Luați din față, căci așa este rânduiala de sus pentru fiii lui Dumnezeu, și veți fi miluiți și veți avea umilință, fiilor.

A venit vremea postului de bucate și de păcate. Rămâneți cu Mine, rămâneți întru iubirea Mea, rămâneți mereu, voi, fii români, și voi, fii creștini iubitori de Dumnezeu, și vom face biruință mare peste pământul oamenilor fără Dumnezeu cu viața lor, o, că e mare nelegiuirea, e multă și tot crește și dă să acopere tot pământul. Eu însă lucrez fără încetare, și lucrez prin cuvânt ca să biruiesc prin neamul creștin ortodox, oricât de puțin ar fi el pe pământ, căci Eu, Domnul, pot, și poate și creștinul prin post și rugăciune, așa cum Eu am spus acum două mii de ani pentru creștinii cu care Eu îl biruiesc pe diavolul cu numele de satana, și pe potrivnicul Meu cel ascuns sub numele de antichrist.

Așezăm acum cuvânt pentru ziua aceasta, căci în duminica aceasta se trage la sorți în țara cuvântului Meu pentru cei care vor sta cârmuitori de acum încolo prin cetăți, iar Eu, Domnul, veghez acum cu îngerii și cercetez din loc în loc, după cum sunt fiii acestui neam, ca să se potrivească aleșii și slujiții, căci faptele vorbesc întotdeauna, după cum Eu am spus că fiecare primește după faptele sale, o, și ce puțin cred oamenii acest atât de mare adevăr, care slujește după dreptate pe pământ, fiilor, și de aceea am spus prin cuvânt că omul doarme ziua și noaptea, că doarme mereu, și nu se mai scoală ca să dea trezvie îngerului Domnului din el, conștiinței care nu mai veghează în om de partea lui Dumnezeu, și este Domnul îngrijorat pentru viața omului nepăsător de suflet pe pământ.

O, fiilor, e mare orbirea de peste oameni, și nimeni nu-i poate spune omului aceasta, căci el știe că vede. O, nu mai știe de Dumnezeu omul, nu mai știe, se dă păcatului și atât, iar cerului nu-i mai dă omul nimic din viața lui de pe pământ. Acum crește și tot crește răspunsul omului, că vine pe pământ cuvântul Meu de trezire și va fi omul întrebat cum l-a primit, cum l-a împlinit, cum a crezut în el și cum a stat înaintea Mea și a glasului Meu peste pământ în acest timp.

Așadar, fiilor, să ridicăm la Tatăl rugi durute pentru cei de pe pământ, căci omul este nepăsător pentru sufletul lui, și iată, se naște și se murdărește de mic cu desfrâul cel negru la Dumnezeu, și se căsătorește apoi și face prunci asemenea lui și nu-și poartă cinstea familiei și-și lucrează desfrâul pe mai departe, o, și numai atât știe să facă și să-și risipească viața în păcat, și e de strigat la Tatăl pentru întoarcerea la sfințenie a omului, și toate acestea Eu le grăiesc cu voi ca să vă așez la lucrul cel sfânt pentru întoarcerea la Dumnezeu a oamenilor și pentru propășirea spre cer a mersului cel sfânt, dacă oamenii se întorc cu fața la Dumnezeu, după cât cuvânt vine spre ei din cer ca să-și vină în fire și să-L cunoască pe Domnul și să-I dea ascultare și slavă apoi, căci omul pentru asta a fost zidit pe pământ, măi fiilor.

L-am vindecat pe orbul cel din naștere orb acum două mii de ani ca să fie această mărturie rămasă peste oameni pe pământ, căci am grăit orbului pentru el și pentru mai-marii vremii de atunci ca să rămână grăirea Mea, și iată zi de sorți pentru țară în duminica orbului, că așa găsesc de cuviință cei care se ocupă cu sorții pentru popor, cei care spun că văd bine, că nu sunt orbi și că văd. Eu însă am spus acum două mii de ani că am venit în lumea aceasta pentru judecată, ca toți cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să ajungă orbi. Și dacă unul din farisei Mi-a zis: «Doar n-om fi și noi orbi», Eu i-am răspuns: «Dacă ați fi orbi n-ați avea păcat, dar acum ziceți „vedem”, și de aceea păcatul vostru rămâne».

O, popor român, rămâi creștin, fiu român! Voiește potrivnicul antichrist să te despartă de Dumnezeu și să crezi în el. Ești de viță bună și trebuie să veghezi tot timpul ca să nu fii prins pe neveghe sub călcâiul vrăjmașului Meu și al tău. O, rămâi la veghe, că e vreme de război nevăzut și voiește dușmanul Meu și al tău să pierzi ocrotirea Mea de deasupra ta. O, nu se poate. Mama Mea Fecioara are oaste cerească deasupra ta pentru Mine și pentru tine. Oștirile cerești te veghează zi și noapte pentru lucrarea cuvântului Meu din mijlocul tău. Ai cerul de sfinți și de îngeri de partea ta, iar Eu sunt cu tronul slavei Mele pe vatra ta și Mă împart cuvânt peste pământ ca să-l gonesc pe vrăjmașul antichrist și să te ocrotesc de momelile lui, cu care dă să-ți rupă cămășuța de creștin și să te facă păgân după legea lui otrăvită, otrava păcatului, căci păcatul este otrava care mușcă din om pic cu pic cu dulceața lui cea nimicitoare, și la care trag duhurile rele, care se hrănesc de la om.

O, popor român, ai grijă cu veghe mare să nu te vândă cei care au lucrarea de păstori peste tine, căci slujitorii de la altare dau mâna cu dușmanul Meu antichrist și n-au putere să se împotrivească. Tu însă rămâi creștin și nu tăcea pentru Domnul Dumnezeul tău și mărturisește-L pe El ca să nu pierzi de peste tine ocrotirea lui Dumnezeu pe o vreme așa de rea între pământ și cer. Așadar, nu uita, nu uita că ești creștin, nu uita să fii creștin, căci creștinul este scump de tot pe pământ, cât Dumnezeu de scump și de mare, că are de Stăpân pe Dumnezeu.

Iată, e frământătură mare și multă de jur-împrejur peste popoare și e vreme de veghe și te îndemn să stai cu Domnul la veghe peste vremea aceasta, popor român, că iată, și la tine este frământătură acum pentru cel care va fi să se suie pe scaun de domnie peste țară și nu-i nimeni cu Dumnezeu între cei care s-au înscris la sorți. O, ce voi face, oare? Eu, Domnul, stau din partea cerului Stăpân al tău și cârmuiesc Eu, dar tu, popor român, cum vei lucra? Am pe vatra ta venirea Mea cuvânt peste pământ și Mă împart peste tot și dau să strig peste popoare și să le spun că e vreme rea, că e neam ridicat asupra altui neam, precum este scris, dar mai rău decât aceasta este primejdia necredinței, căci satana voiește să biruiască peste tot și să spună că nu este Dumnezeu. O, cine ar mai fi ocrotit pământul și lumea dacă n-ar fi Dumnezeu, Cel Care a creat totul? Iată de ce vine Domnul pe pământ cuvânt! O, cum să nu vin și să-i izbăvesc pe cei iubiți ai Mei, pe cei ce iubesc pe Dumnezeu Care vine cu sfinții, precum este scris să vină și să izbăvească lumea de necredință și de întunericul cel de la necredință?

Vine Domnul! Auziți voi, popoarelor? Vine Domnul pe pământ cuvânt, vine și rostește peste voi: Pace vouă! Auziți? Voi, cei care vă vreți mari pe pământ, o, nu puteți fi mari decât dacă aveți mare peste voi pe Dumnezeu. Nu are nimeni preț mai mare ca și cel ce face voia lui Dumnezeu între oameni. Cel ce-și face voile nu are niciun preț, de vreme ce se prăbușește mereu față în față cu voile sale. Cel ce face voia lui Dumnezeu și a aproapelui său, acela este cât cerul și pământul de mare și este din Dumnezeu unul ca acesta și are preț mare. Iată, iubirea este cea care vindecă omul de el însuși, iubirea aduce pacea între popoare, iubirea înseamnă Dumnezeu pe pământ cu oamenii, și de aceea vine Domnul cuvânt pe pământ, și pământul își cunoaște Făcătorul și Îi face primirea, chiar dacă oamenii pe pământ sunt reci cu Dumnezeu.