E sărbătoare de naştere, poporul Meu, iar Eu, Domnul, vin la tine cuvânt şi Mă aşez pe braţul tău ca să-Mi mângâi cu tine suspinul Meu cel nemângâiat. Nu-Mi mai întăresc porţile, ci Mi le supun numai, ca să pot să-ţi dau ţie prin porţi cuvântul Meu cel însuspinat şi Duhul Meu Cel nemângâiat, cu Care stau în porţi între Mine şi tine, între Mine şi om. Acum două mii de ani i-am mângâiat pe păstori şi pe magi, i-am mângâiat prin îngeri şi prin duhul descoperirii tainelor Mele şi le-am vestit lor naşterea Mea pe pământ Om şi Dumnezeu, dar Eu nu M-am mângâiat. Eu, şi cu mama Mea Fecioara n-am stat pe pământ decât numai într-un suspin, numai într-o durere, numai în strâmtorare între oameni apoi. Iată, nici azi nu sunt altfel. Numai într-un suspin cobor la tine, poporul Meu, căci Mi-am făcut iesle cerească şi casă de coborâre în cei prin care Eu îmi cobor cuvântul scris în grădiniţa pe care Eu, Domnul, am numit-o grădiniţa cuvântului lui Dumnezeu în mijlocul neamului român, şi în care îmi găsesc pe cei ce Mă aşează în carte când Eu Mă nasc cuvânt în grădină, când Eu vin de la Tatăl cuvânt pe pământ după două mii de ani de când am venit trup născut din trupul cel fecioresc al mamei Mele Fecioara, după ce Eu eram mai înainte de vecii Unul-născut din Tatăl, născut, iar nu făcut, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.
Plin de putere M-am pogorât acum două mii de ani între oameni întrupat de la Duhul Sfânt şi din mama Mea Fecioara şi M-am făcut om. Plin de putere Mi-am pus viaţa apoi pentru om, şi nu neputincios. Eu, Domn al puterilor, M-am lăsat în mâna celor neputincioşi cu viaţa şi cu credinţa, ca prin moartea Mea, pregătită de ei, şi apoi prin învierea Mea, pregătită de Tatăl Savaot, Tatăl Meu, să-i dau omului naştere din nou, să-i dau învierea din moartea pe care cu fiecare zi el şi-o zideşte în trupul său, dar omul pentru el însuşi nu dă nimic pentru viaţa lui aşa cum Eu Mi-am pus pentru el viaţa ca iarăşi să o iau şi să i-o dau în dar omului şi ca să aibă şi omul viaţă, şi n-am spus cuvânt neîmplinit când am spus acum două mii de ani că omul care nu mănâncă trupul şi sângele Meu nu are viaţă în el, ci are moarte şi cu ea Mă sacrifică pe Mine ca să se aleagă tot pe sine când e vorba de viaţa lui cea de la Mine, căci omul este fără minte din cer şi are mintea lui şi este neputincios cu mintea lui.
O, iată, plin de putere cobor şi acum, după două mii de ani, cobor iarăşi de la Tatăl, cobor ca să înnoiesc lumea, ca să împlinesc Scripturile naşterii din nou a lumii, şi iată, aşez pe pământ judecata prin cuvânt ca să-i insuflu omului pocăinţa, spre iertarea păcatelor lui şi spre învierea lui din moartea cea de la păcat, aşa cum Eu am înviat din moartea cea pusă peste Mine de omul păcătos, căci omul păcătos nu poate să facă nimic în afară de moarte, iar viaţa nu vine de la om, ci vine de la Dumnezeu.
Plin de putere dumnezeiască Mă fac cuvânt pe masa ta de sărbătoare cu cerul, poporul Meu de azi. Te-am agonisit prin dureri, poporul Meu. Mi-am coborât pe pământ Evanghelia cea proaspătă, cea de azi, şi te-am chemat sub viţa Mea, popor crescut de mâini iubitoare de cer, de inimi iubitoare de mântuirea ta, şi tu eşti cel mai mic, cel mai din urmă popor al Meu. Te-aş creşte şi cu mai desăvârşită iubire, dar Eu greu de tot mai pot astăzi pe pământ, greu de tot mai pot să-Mi rostesc plinul Meu cuvânt aşa cum este el pe inima Mea născut pentru zidirea ta. O, greu mai cobor la tine, tată, ca să te păstoresc şi ca să te păstrez al Meu, căci strâmtorarea cea pentru coborârea Mea e mare, e tot mai mare, poporul Meu micuţ. O, tu eşti încă micuţ şi Eu nu pot să te cresc cu cele de la Mine atât cât am Eu să-ţi dau, şi iată, tot într-un suspin Mă port în jurul tău cu îngerii Mei cei nevăzuţi ca să te ocrotesc, tată, şi ca să te hrănesc cumva şi ca să te am popor al Meu. E vremea de strâmtorare pentru Mine spre tine, căci dinăuntrul şi din afara ta bate vântul peste Mine şi-Mi stă împotrivă pentru viaţa ta, căci lipsa de statornicie a celor ce-Mi împung azi faţa după voia lor cea fără Dumnezeu, după necredinţa lor, îmi stă în cale ca să nu te pot păstori aşa cum am Eu hrana Mea cea pentru tine, stropită cu lacrimile Mele, pe care le vărs pentru tine în cupele din mâna îngerilor Mei, care-Mi strâng durerea, şi din care Eu apoi rup câte puţin ca să-ţi arăt ţie cât Mă doare, tată. Iată, nu numai pe pământ M-am jertfit plin de durere când M-am jertfit cu trupul pentru viaţa omului. Azi Mă jertfesc cu duhul în cer şi pe pământ pentru viaţa ta, poporul Meu cel mic de la sânul Meu. O, te-aş strânge şi mai mult la sân ca să te hrănesc şi ca să te desăvârşesc pentru Mine, dar cuvântul Meu nu mai poate veni până la tine aşa cum este el în Mine, ci vine mic, vine puţin, vine atent în grăirea lui, căci am necredincioşi şi neîmplinitori în calea Mea, şi aceştia nu Mă lasă să pot plin de putere aşa cum Eu sunt, şi aceştia îmi fac porţie cât să grăiesc şi cât să împlinesc şi-Mi clatină venirea şi cărarea, şi iată, Eu plâng cu cei ce plâng, plâng în strâmtorare în mijlocul tău şi în afara ta, popor născut din cuvântul Meu de azi. Plâng în porţi, şi porţile plâng în Mine, fiule. Plâng în cei cu care îmi sprijin cuvântul coborârii Mele la tine, plâng cu jale de naştere şi n-am unde să Mă nasc desăvârşit. Nu găsesc casă de adăpost, nu găsesc cu cine să-Mi mângâi pe cei ce-Mi poartă calea de la Tatăl la om, dar găsesc împotrivitori şi trădători, găsesc loviri şi necredinţă, găsesc iude şi pilaţi, care se spală pe mâini de sângele Meu, dar care Mă dau judecăţii înaintea necredincioşilor, şi găsesc dor de răzbunare în om, tată. O, prin aşa dureri te hrănesc Eu pe tine ca să te nasc mereu şi ca să-Mi fii mereu nou-născutul Meu, popor mititel. O, prin aşa strâmtorare Eu, Fiul lui Dumnezeu, Cel plin de putere, Domn al puterilor în cer şi pe pământ, Mă plec şi Mă aplec înaintea omului neprimitor de Dumnezeu, ca să pot să te păstoresc fără să sar peste porţi, iar porţile îmi sunt mereu lovite, mereu ameninţate de faptele celor necredincioşi şi de gura lor, căci Eu mereu ţi-am spus că toate se sparg în porţi ca să Mi le şubrezească şi ca să culce la pământ gardul sădirii Mele, dar Eu sunt Cel ce te păzesc, Eu sunt Cel ce te păstoresc, numai să fii tu credincios venirii Mele la tine şi ascultării pe care ţi-o cer pentru paza ta, poporul Meu.
O, copii din porţi, Mă nasc cuvânt de jale în zi de sărbătoare de naştere, fiilor copii. O, dacă n-am cum să vă mai sprijin, cum să vă mai mângâi în strâmtorarea în care mereu, mereu vă găsesc, vă mângâi tainic, tată, vă mângâi cu puterile cereşti, vă mângâi cu sfinţii şi cu îngerii, vă mângâi cu duhul răbdării sfinte, pe care mereu, mereu vi-l dau, căci biruinţa Mea şi calea ei Mi s-au făcut grele. îmi tot şubrezeşte omul cărarea Mea spre oameni, dar prin voi Eu petrec cu toată venirea Mea, cu toată durerea ei, pe care nu Mi-o poate duce poporul, tată. O, duceţi-Mi-o voi, chiar dacă veţi plânge fără de mângâiere până la ziua când Eu îi voi trezi cu spaimă pe toţi cei ce se împotrivesc acum Mie şi vouă ca să nu pot Eu cu toată taina lucrării Mele peste pământ acum. Acest cuvânt, cu care Eu trec din cele cereşti în cele pământeşti sprijinindu-Mă pe voi, nu este un cântec dulce sau unul de jale, ci este venirea Mea cu judecata prin cuvânt. Amin. Vin să judec viii şi morţii prin cuvânt, căci le-am spus tuturor acum două mii de ani: «Nu Eu, ci cuvântul Meu va sta la judecată cu voi». Amin.
O, copii strâmtoraţi, dar biruitori prin măreţia Mea de peste voi! Eu n-am venit să judec lumea, şi dacă o judec prin cuvânt pentru faptele ei cele fără Dumnezeu între pământ şi cer, voiesc apoi s-o îndemn la pocăinţă şi la înviere, tată. Ferice celor ce vă primesc pe voi cu tot cuvântul Meu spre om! Ferice celor ce vă ascultă pe voi cu iubire şi cu slavă, tată, căci slava aceasta este împlinirea cea prin ascultare de cuvântul Meu, cu care azi trec spre om sprijinindu-Mă pe voi. Mă îngrijesc tot mai mult să vă grăiesc puţin vouă, ca să nu aţâţ răutatea cea spre voi, lucrul zavistiei, cel născut acum două mii de ani lângă ieslea în care Eu am venit pe pământ Prunc născut din Fecioară. Eu însă, iată, tot timpul vă grăiesc, dar tainic, ca să nu fiu auzit, şi vă întăresc şi vă dau să-Mi lucraţi. Lucraţi-Mi, tată! Chiar de sunteţi strâmtoraţi, lucraţi-Mi, măi tată! Ascultaţi-Mă, că-Mi sunteţi fii, şi am făcut din voi copii şi-Mi sunteţi fii-copii prin ascultare. Să nu uite poporul Meu cel mic că voi sunteţi în mijlocul lui cuvântul Meu, Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu-i fie greu să creadă taina aceasta, să nu-i fie greu poporului Meu, ci să-Mi fie credincios poporul Meu de azi. Să nu uite poporul Meu să asculte de voi ca şi de Mine, să ia de la voi ca şi de la Mine, căci voi nu ale voastre, ci ale Mele aveţi pentru el, fiindcă Eu sunt Cel din voi, iar cine nu ia aşa acest cuvânt al Meu, acela-Mi strâmtorează calea şi vă face pe voi să lucraţi cât omul, tată. Eu însă vă îndemn pe voi să aveţi grijă de cei ce Mă iubesc îmbărbătându-vă pe voi pentru Mine, căci cei ce iubesc aşa, pe Mine Mă iubesc şi nu pe voi. Răbdaţi cu iubire toate strâmtorările de peste voi şi căutaţi mângâierea în dureri de la cei ce plâng cu voi, de la cei ce nu se tem de dureri. Eu sunt Cel tainic. Tot aşa să fiţi şi voi în mijlocul poporului Meu. Aşa vom lucra până ce câmpurile se vor ara pentru ţarină nouă, pentru sămânţă nouă, pentru sădirea cea nouă, tată, şi pe care v-o descopăr prin duhul proorociei, căci mărturia Mea duhul proorociei este, precum este scris. O, nu vă împiedicaţi în om. Eu sunt Cel ce v-am aşezat pe voi să lucraţi ca Mine şi nu ca omul, de la Mine şi nu de la om, tată. O, dacă Eu aş putea fără strâmtorare prin voi ceea ce am de lucrat acum, s-ar vedea puterea biruinţei Mele peste întunericul de pe pământ, care-i ţine în moarte pe oameni, dar vom putea aşa, curând, curând vom putea, tată, căci Eu am venit ca să fiu Biruitorul, şi apoi Dumnezeu văzut, şi vor curge râuri de lacrimi din ochii celor ce n-au putut să vadă cu ei tainele cele ascunse în cuvântul Meu de peste voi şi în voi, copii însuspinaţi şi tot mai strâmtoraţi în porţi. Pace vouă! Mi-e tare greu fără pace în voi. în voi e numai durere, tată. Pace vouă în dureri! Răbdaţi îmbărbătându-vă în răbdare, chiar dacă acum ar fi fost să lucraţi mult şi după voia Mea împotriva voii omului. O, mai răbdaţi încă! Odată cu vremea răbdării e şi vremea biruinţei cea tainică prin răbdare, şi rodul ei vine, fiilor copii, vine, tată. Amin.
O, popor al naşterii de sus, învaţă-te să asculţi de Dumnezeu. Naşterea Mea în tine se lucrează prin ascultare, căci mama Mea a ascultat cu credinţă până ce M-a născut, şi apoi până ce iarăşi M-a dat Tatălui prin răbdarea ei cea de sub suspin.
O, mamă Fecioară, mama Mea Fecioară, după ce vom aşeza ziua sărbătorii naşterii Mele vom grăi cu poporul cel mic al Nostru, mamă, căci poporul trebuie crescut şi povăţuit pentru creştere şi pentru ascultare a tot ce Noi îl povăţuim, mamă. Venim cu ziua de naştere a lui Dumnezeu-Cuvântul, venim pe pământ cu această sărbătoare, mamă. Ne sunt obosiţi de jale copiii care Ne fac venirea în carte. Ei aşteaptă ca şi Noi izbăvirea Mea de sub omul care Mă ţine sub obroc, sub nelucrare, mamă. Am vreme dulce în braţe ca s-o aşez pe pământ şi ca să aşez pace peste cel mai mic popor al Nostru, mamă.
O, popor hrănit cu lapte din cer, învaţă-te să plângi ca Dumnezeu, şi Eu voi avea de la tine mângâiere, tată. învaţă-te să fii duios, căci greu îndur de la omul cel vârtos, fiule. O, învaţă-te să fii copil, ca să-ţi pot da creştere, tată. Pace ţie! învaţă-te să te naşti din dureri, nu din bucurii, tată. Naşterea e cea cu dureri. Te doresc după chipul şi asemănarea Mea, poporul Meu. Stai sub mâna celor ce Eu, Domnul, le-am dat pentru tine facere, facerea cea nouă. Dă-le putere să te poată lucra, căci Eu le-am dat. Ajută-Mă ajutând puterea lor cea pentru tine, ca apoi să creşti frumos din cuvântul lor de peste tine, căci ei sunt în mijlocul tău cuvântul Meu şi nu al lor atâta vreme cât pot ei să Mă dea ţie când Eu Mă dau lor ca să Mă dea. O, nu-i lăsa să plângă singuri. învaţă-te să plângi, poporul Meu, să plângi şi tu, tată, căci din lacrimile şi din suspinul celor ce ştiu să plângă ca Dumnezeu se va ivi lumea cea nouă, veacul ce va să fie, şi care trebuie să fie descoperit, chemat să vină, poporul Meu. Amin.
Trecem dintr-o zi într-alta şi Ne aşezăm cuvânt de naştere pe pământ. îngerii cântă cu lacrimi îngereşti pentru naşterea cuvântului Meu şi slujesc coborârii Mele cântând înlăcrimaţi. Eu pot prin cei ce plâng slujindu-Mi coborârea Mea. Prin cei ce sunt ei, şi nu Eu, nu pot să lucrez pe cele de azi coborâte de Mine pentru naşterea din nou a lumii. Naşterea aceasta este Scriptura cea învăluită în taină şi pe care tainic o vom lucra, copii însuspinaţi în porţi, şi prindeţi puteri sfinte, tată, ca să păşim de pe o zi pe alta cu sărbătoare şi cu cuvânt de naştere, căci Eu, Domnul, Cel născut în Betleem acum două mii de ani, Mă nasc cuvânt în staul ales de Mine pe vatra neamului român. Amin.
în şoaptă, în taină te strig, neam român, naşte-te cu naşterea cea nouă, din cuvântul Meu purcesă în zilele acestea! Nu-ţi astupa auzul, tată! Ridică ochii la Mine ca să vezi cu ei pe cele tainice ale Mele din mijlocul tău, ţara Mea de venire de la Tatăl iarăşi pe pământ! Frumoasă este naşterea din cer a toate câte vor fi pe pământ prin înnoirea lor! învaţă-te să crezi în Domnul, Care vine la tine cuvânt de naştere de sus, căci Scriptura Mea cea de acum două mii de ani nu te-a născut de sus, n-ai vrut să auzi glasul ei de naştere ca să fii născută, ca să fii frumoasă ca Mine, ţara Mea, căci cel ce se naşte din Mine este frumos ca Mine, tată. Iată, am carte deschisă în mijlocul tău. Ea este glasul Meu, cuvântul Meu cel de naştere din nou a lumii, împlinirea Scripturii înnoirii lumii. Şoapta Mea te cheamă la izvor. Deschide-Mi, neam român, deschide şi vino la chemarea Mea, căci stau cu masa nunţii Mele pe vatra ta şi te aştept să vii şi te aştept să fii şi te aştept, ţara Mea de azi. Te colind cu acest cânt de naştere a ta. Deschide şi ieşi în poartă ca să-Mi primeşti colindul Meu cel pentru naşterea ta din cuvântul Meu cel de azi peste tine, Cuvântul lui Dumnezeu, Care te cheamă să fii tu cerul cel nou şi pământul cel nou, după ce toate vor trece cu trosnet, ca să pot Eu, Domnul, cu slava cea viitoare, cu ziua cea fără de sfârşit a naşterii din nou a toate, când toate vor învia şi vor fi, o, ţara Mea la care Eu, Domnul, vin acum după două mii de ani de la naşterea Mea în Betleemul Iudeii Prunc născut din Fecioară şi neprimit de oameni pe pământ. Amin, amin, amin.
07-01-2008
