Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Învierii Domnului. Sfintele Paşti



În cer şi pe pământ e praznic de înviere. Eu Însumi, Eu, Domnul Iisus Hristos, Domnul Cel înviat, Eu Însumi în amintirea învierii Mele rostesc salutul cel pentru Paşti: Hristos a înviat! Eu Însumi Îmi slobod glasul peste toată suflarea care-L laudă pe Domnul: Hristos a înviat! Păsările toate de pe pământ şi din văzduh, animalele toate după felurile lor, vietăţile de pe pământ, de sub pământ, din văzduh şi din ape, toate Mă cunosc de Stăpân şi de Dumnezeu al lor, toate Îmi cer şi Îmi dau, Îmi dau slavă şi închinare, Îmi dau ascultare şi-Mi dau iubire cu glasul şi cu lucrarea lor, iar Eu le dau în ziua aceasta mângâiere şi înviere şi le spun lor: Hristos a înviat!, aşa cum şi ele toate spun în această zi, căci şi ele spun: Hristos a înviat!

La toţi oamenii care au fost şi sunt şi vor fi şi se vor naşte pe pământ, la toţi le spun salutul învierii Mele: Hristos a înviat! O, nu e nimeni dintre oameni să nu creadă că este Dumnezeu, dar trufia şi laşitatea îl ţin pe om pe căile deşertăciunii şi îl îngâmfă împotriva Mea ca să se arate el luptător cu puterile cele de sus, în faţa cărora ar trebui să-şi recunoască păcatele şi toate deşertăciunile lui cele împotriva lui Dumnezeu, dar Eu, Domnul, n-am căzut în lupta omului cu Mine, ci a căzut omul, iar Eu vin cu învierea, căci Eu am înviat dintre cei morţi ca să le dau oamenilor înviere, să dau iertare celor ce-şi văd greşalele căutându-Mă să-i împac cu Dumnezeu, căutându-Mi bunătatea şi cerându-Mi mântuirea, iar Eu nu lucrez cum lucrează omul de pe pământ cu cel vinovat, ci lucrez îndreptarea şi iertarea omului care nu-şi iartă păcatele, ci apasă pe ele înaintea Domnului, iar Domnul îl iartă pe cel credincios, pe cel ce se scoală din moarte. O, cum să nu-l iert pe cel ce bate să capete înviere, pe cel ce ştie cu înţelepciune de sus să-şi privească şi să-şi vadă păcatele şi deşertăciunea lor? O, cum să nu dăruiesc Eu înviere ca un înviat?

O, pace ţie, popor al cuvântului Meu! Hristos a înviat! Şi trec prin mijlocul tău cu grăirea Mea şi o dăm apoi peste pământ ca să ia din ea cine voieşte să ia. Hai să dăm acum neamului român salutul cel pentru Sfintele Paşti şi să grăim cu el în zi de praznic de Înviere, căci grăirea Mea este în mijlocul tău cu cei cu care Eu, Domnul, grăiesc, şi apoi merge ea şi se aşează.

O, neam român, Hristos a înviat! Eu, Domnul Cel înviat, îţi vestesc praznic de înviere. Eu sunt cu mângâierea şi cu învierea. Eu sunt cu duhul păcii, împărţind din el. O, să fii cuminte, să fii cuminte şi credincios venirii Mele la tine şi grăirii Mele de peste tine, Eu aşa îţi doresc. O, nu te-ndoi de învierea Mea dintre cei morţi, nu te răci de ea, căci au înviat odată cu Mine sfinţii cei adormiţi până atunci şi au intrat în sfânta cetate şi au vestit pe Domnul, Care le-a dăruit lor învierea în ziua aceea. Mă rog Tatălui Meu în zi de praznic de Înviere, Mă rog din mijlocul tău, de pe vatra ta Mă rog să te ajute El să faci tu voia Mea pe pământ între neamuri, căci cei ce beau şi mănâncă şi curvesc şi fumează şi fură şi mint şi fac toate cele împotriva lui Dumnezeu şi a vieţii lor, aceia nu fac voia Mea nici în zi de praznic de Înviere şi se duc încoace şi încolo pe pământ şi-şi fac rost de petreceri proaspete şi nu merg la o slujbă sfântă ca să-L laude pe Domnul pentru toate darurile coborâte din cer peste ei: soare, lumină, vânt, apă, hrană, mângâiere şi toate într-una: iubirea Domnului pentru om.

O, nu dau oamenii slavă şi mulţumire Celui ce ţine cerul şi pământul în palma Sa, ci îşi dau unii altora slavă şi nu ştiu de nici un fel de stăpân peste ei, şi vai celor fără de ocrotire lor! O, fii români, primiţi-Mi rugămintea pe care v-o fac şi ascultaţi de ea. Împărţiţi-Mi cuvântul, fiilor, daţi-l unul altuia şi hrăniţi-vă cu duh de înviere şi de iubire, că are omul nevoie de înviere din păcat, chiar dacă el nu ştie această lipsă în care vieţuieşte. Am grăit înainte de răstignirea şi de învierea Mea şi am spus desluşit că este rai şi că este iad, şi i-am spus tâlharului care M-a mângâiat din dreapta Mea de pe crucea lui împotriva celui din stânga crucii Mele, care Mă defăima, i-am spus celui ce M-a mângâiat şi M-a rugat pentru el: «Astăzi vei fi cu Mine în rai!». M-am dus în iad după răstignire, M-am dus în locuinţa morţilor şi i-am înviat pe cei sfinţi şi au mers ei înaintea Mea în Ierusalim mărturisitori cu dovezi desluşite, şi am arătat prin acestea că este rai şi că este iad şi că între acestea două este Dumnezeu Cel înviat.

Iată, iarăşi vin pe pământ, şi Mă fac cuvânt în mijlocul tău, neam român, şi-ţi grăiesc ţie acum, şi te rog să fii credincios că Domnul grăieşte cu tine şi te roagă să-L vesteşti că El vine la tine şi te povăţuieşte şi te cheamă spre duhul iubirii de Dumnezeu, ca să semeni tu cu Domnul pe pământ. Aş vrea să te învăţ cum să-L iubeşti pe Domnul. Mai întâi îţi trebuie bunătate şi o dovadă frumoasă a duhului bun şi a lucrului bunătăţii, şi-ţi trebuie apoi roade ale acestei lucrări. O, îţi trebuie milă, nu judecată pentru semeni, şi îţi trebuie pentru aceasta duioşie. Duioşia ţine sufletul cald ca o mamă asupra rodului ei, al copilului ei, pe care-l veghează cu iubire. O, îţi trebuie nepăcătuire, fiu român. De câte ori te trage spre el păcatul, tu trage-te cu dorul şi cu dragostea spre Cel ce a murit şi a înviat pentru ca tu să ai viaţă şi înviere şi mângâiere, şi nu te du spre păcat când păcatul te trage, căci plata păcatului când vine este grea de purtat şi de străbătut prin ea, fiindcă ea ori îl moaie, ori îl aspreşte pe om.

Iată, te învăţ cum să-L iubeşti pe Dumnezeu, fiu român, şi să nu uiţi pe cale de Cel ce te învaţă, să nu uiţi de Mine când ar sta în faţa ta cineva care ţi-ar spune că acolo la Pucioasa nu este Dumnezeu în cuvânt şi că este minciună, şi, din contra, să arăţi prin pilda noii tale vieţi şi purtări că Domnul are putere de înviere din păcat peste om de acolo, din locul de unde este coborârea glasului Său ca să-Şi semene pe pământ cuvântul Său, cu care Se ţine după om ca să-i dea lui mângâiere şi înviere.

O, cum să nu grăiesc cu tine mult, neam român, fiu român? Cum aş putea să nu-ţi grăiesc aparte când pe vatra ta Mi-am întocmit staul ca să cobor în el cuvântul Meu, aşa cum grăiam peste cortul lui Moise şi vesteam lui Israel cuvântul Meu? O, vreau să te fac popor tare între popoare, dar prin iubire de Dumnezeu şi de semeni să fii tu tare, că nu e de învins un aşa popor cu care este Domnul şi îl poartă de mânuţă prin furtuni.

O, Mi-e jale de la cei ce stăpânesc peste tine cu nedreptate, cu necredinţă, cu neînţelepciune şi cu neiubire de Dumnezeu şi de ţară, Mi-e jale de la ei, popor român! O, de atâtea ori am strigat peste tine trezire în vreme rea şi grea, şi tot aşa te strig şi acum, în zi de praznic de Înviere: O, scoală-te şi dă de peste tine pe cei ce nu iubesc ţara, ci doar petrec petrecerile lor şi iau pentru ele din avutul ţării. O, roagă-te Mie să cadă de pe scaune cei ce te stăpânesc cu nedreptate şi cu mâinile nespălate. Hai cu unire să lucrăm şi să punem la locul lor dreptatea şi mila şi iertarea şi pacea şi buna orânduială precum în cer! O, scoală-te, neam român, şi caută în mijlocul tău pe cei cu duhul subţire, pe cei care văd şi înţeleg, şi caută tu să ai căpetenii peste tine fii destoinici din mijlocul tău, căci vai de cetatea care nu are conducători peste ea, ci doar jefuitori!

O, e multă nedreptate lucrată de sus în jos în mijlocul tău, neam român! O, scoală-te şi vezi ce este de făcut cu toată soarta ta, că tu nu mai ai acum peste tine veghetori pentru viaţa ta, o, nu mai ai, şi mişună mult nedreptatea dinspre vârf prin ţară. O, trezeşte-te când vezi că nu e bine. O, trage clopoţelul ca să se audă şi să nu fii tras spre întunericul celor ce s-au aşezat sus pe scaune ca să le fie lor bine şi cinste, iar tu nu mai ai acum peste tine veghetori cu milă, o, nu mai ai, şi voiesc să te ajut şi să te povăţuiesc, că Mă doare să te ştiu sub mâini care te ţin sub voia lor. O, de când nu mai este la locul cârmei cel ce-şi iubeşte cu foc în inimă ţara şi neamul, veghind cu iubire şi cu grijă peste soarta ţării, de atunci s-a pus parcă zăbranic peste faţa ta, o, ţara Mea de azi, iar ceea ce Mă doare este că tu taci şi nu te scoli la veghe şi la descătuşare de sub cei ce n-au milă de tine şi n-au dragoste de ţară ca să facă în tine armonie, căci n-au decât duh de trufie şi de nepăsare şi de neveghe pentru ţară. O, scoală-te şi lucrează-ţi salvare şi caută cu călăuză peste tine, dar caut-o ca s-o găseşti, caută din loc în loc, şi să nu fie pe nicăieri fără cârmă peste ei fiii români. Iată, nu se pot uni într-un singur duh şi lucru cei ce se dau că-ţi vor binele, dar dacă ei nu pot fi una, pot ei să-ţi facă ţie bine? O, nu pot aceştia să-ţi facă bine, căci unii se ţin de scaune, iar alţii dau să le ia pentru ei, şi nu aşa e puterea şi lucrarea ei, ci este altfel, şi iată, roagă-te Domnului să caute ajutor pentru tine, neam român.

O, Tată scump al Meu, caută Tu cârmuitori cu milă de ţară şi de neam pentru neamul român, căci fiii acestui neam sunt robiţi acum sub cei fără dragoste de ţară, dar lucrează Tu, Tată, şi fă bine şi fă lumină peste neamul român. Amin.

În zi de praznic de Înviere, Eu, Domnul Cel înviat, am umblat la duhul neamului român ca să-l răvăşesc şi să-l trezesc de veghe, că se suie durere la cer dinspre cei ce s-au aşezat acum să stăpânească peste ţara română fără să iubească acest neam şi acest pământ binecuvântat, şi va fi să lucrez Eu, Domnul, pentru soarta acestui neam, că am în planul ceresc acest pământ şi neam şi am lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ pe vatra lui.

Acum, popor al cuvântului Meu, te aşez iar şi iar în ascultare de Dumnezeu, în viaţă călăuzită şi vegheată, şi nu uita de firea cea înnoită cu totul dacă te-ai făcut copil al cerului pe pământ. Cel ce voieşte să stea lângă Mine, acela numai prin ascultare poate să voiască aceasta. Iubirea cea dintre fraţi trebuie să fie ca şi cea dintre Mine şi Tatăl, ca şi cea dintre îngerii Mei, căci trebuie ca în cer să fie ea pe pământ. Duhul dezvinovăţirii să nu se pomenească în inima şi pe limba fiilor cerului pe pământ, iar duhul iscodirii nici atât, o, nici atât, ci numai duhul cel mai cuminte, cel mai duios, cel mai plin de griji pentru cele ale ordinii desăvârşite, întregi întru toate şi pentru toate, ca să fie pace şi dreptate, iar dreptatea lucrurilor să n-o socotească oricine cu inima şi cu limba sa, căci trebuie numai cu ascultare să vă fie toată lucrarea, fiilor. Iată, neamul român nu are, nu mai are călăuză şi e numai dezbinare peste tot între fiii români şi zic ei că aşa este în politică, iar zisul lor nu-i scapă de vina de a nu avea iubire între ei şi unitate pentru mersul ţării. Între voi însă să fie şi să se lucreze cu călăuzire, fiilor, şi nu toţi pot fi călăuze şi nu trebuie aşa, ci trebuie duhul ascultării să vă fie vouă mântuitor, iar ascultarea să vă fie chiar iubirea pusă în lucru, fiilor.

O, fiţi înţelepţi cu multul peste tot, căci fiii lui Dumnezeu nu trebuie să aţâţe Duhul Domnului, ci trebuie să-L roage, să-L înduplece, să-L aştepte şi să-L lucreze împotriva oricărei furtuni, care pe neştire ar da să vină şi să bată, iar voi să învăţaţi să ascultaţi de cei ce între voi îi spun furtunii: Taci! Atunci trebuie furtuna să se supună şi să tacă şi să nu facă pe nicăieri stricăciuni, căci pilda răului cel de după furtună a fost multă, şi din rău trebuie să învăţăm să ne ferim de rău, fiilor. Voi sunteţi sub sarcină grea, şi trebuie să ascultaţi de duhul înţelepciunii şi al ordinii, şi să vă primiţi unii pe alţii pentru această lucrare, că numai sarcini avem de purtat şi de mişcat, chiar dacă se simte multă osteneală pentru lucrul care trebuie purtat.

Iată, se apropie iar şi iar strângerea la izvor a celor ce aşteaptă să vină zile de slavă a Mea aici cu Mine şi cu voi, iar vouă vă trebuie putere bună şi pace şi armonie în toate cele grele pe care le aveţi de lucrat mereu. Eu, Domnul, vă dau ajutor de sus şi de jos, de lângă Tatăl şi de lângă voi, şi vă trebuie iubire mereu pentru ca să cunoaşteţi tot statul Meu lângă voi.

O, feriţi-vă de clipe de încordare, fiilor, iar de la mijloc să se spună mereu oricărui fel de furtuni: Taci! şi ea să tacă numaidecât şi să se supună.

Peste toată suflarea aduc mângâiere Eu Însumi în zi de Paşti sfânt şi vestesc vestea învierii Mele: Hristos a înviat! O, şi voi veni cu mama Mea Fecioara şi cu izvor de tămăduiri, că peste cinci zile se strâng creştini la izvor pentru apa cea tămăduitoare prin rugăciune şi prin duhul şi harul mamei Mele, care tămăduieşte, şi trebuie să punem masă şi din cer şi de pe pământ, fiilor.

Eu, Domnul, le mulţumesc cu aplecare celor care vă ajută pe voi aici sub greu, şi vor fi mult şi dulce răsplătiţi cei care nu se cruţă pe ei înşişi pentru ca să stea lângă Mine şi lângă voi sub crucea Mea cea de azi cu voi. Aşa învaţă să fie creştini cei ce vor să fie adevăraţii Mei fii, cu multă şi mereu umilinţă dăruindu-se ei.

Hristos a înviat! Peste toţi şi peste toate să se aşeze acest cuvânt mângâios.

Hristos a înviat! Să se bucure de această bună vestire cei din rai şi cei din iad! După două mii de ani de la venirea Mea pe pământ Fiu al Omului şi de la învierea Mea de după răstignirea de pe cruce, Eu Însumi vin şi grăiesc cuvânt peste pământ, şi toată făptura, toate vietăţile, toate cele cu suflet viu Mă cunosc şi-Mi dau slavă şi-Mi cer şi-Mi dau, şi tot aşa aş vrea să fie şi omul care este deprins cu răul obicei de a Mă părăsi pentru el însuşi de multe, multe ori, chiar dacă Mă cunoaşte şi Îmi ştie voia.

Iar şi iar peste toţi şi peste toate să se audă din gura Celui înviat vestea cea despre Sine: Hristos a înviat! şi să fie mângâiere şi înviere.

O, pace ţie, popor care Îmi slujeşti aici lângă izvor, căci oaspete din cer pe pământ Mă fac când vin la tine cuvânt. Amin, amin, amin.

12-04-2015