Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului

Cobor la ieslea cuvântului Meu din mijlocul pământului român. Cobor cuvânt în mijlocul neamului român ca să-l trezesc pe el şi cald să-l călăuzesc pe el spre duhul păcii sfinte între frate şi frate. Amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos Cuvântul, Cel înviat dintre morţi acum două mii de ani, după ce poporul Israel Mi-a dat moarte pe cruce, dar Eu prin cruce am înviat, şi sunt Domnul învierii, sunt Domnul păcii sfinte peste cei ce se apleacă să ia cuvântul cel rostit din gura Mea şi să-l împlinească pe el ca nişte fii ai lui Dumnezeu, precum Eu sunt.

Acum două mii de ani, când M-am apropiat la lacul Vitezda, unde aşteptau mulţi suferinzi venirea îngerului vindecător peste cel ce intra primul în apă, Eu, Domnul, plin de milă pentru om, l-am văzut pe cel bolnav de treizeci şi opt de ani şi l-am întrebat dacă voieşte să se facă sănătos. El avea credinţă şi nădejde în apa vindecării, dar nu putea intra în ea, căci îi trebuia om cu milă în el ca să-l ia pe el şi să-l aşeze în apă la venirea îngerului vindecător. El Mi-a răspuns duios: «Eu, Doamne, nu am om ca să mă ajute să ajung în apă când vine îngerul şi tulbură apa la venirea lui, şi mereu, mereu se coboară altul înaintea mea». Atunci am făcut Eu milă cu el, şi i-am spus cuvânt de vindecare: «Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi de acum», iar el, crezând cu putere, s-a vindecat, şi apoi mergea, dar nu s-au bucurat iudeii de vindecarea lui, ci, din contra, i-au găsit pricină că e zi de sâmbătă şi că nu-i este îngăduit sâmbăta să-şi ridice patul şi să umble, să-şi ridice aşternutul pe care stătea jos şi să meargă la casa sa.

Am venit pe pământ acum două mii de ani ca să-l ajut pe om, ca să-l scap de dureri pe om, căci sunt milos ca şi Tatăl. O, tot de aceea vin şi acum, şi vin cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, şi am împlinit cincizeci de ani de când grăiesc cuvântul Meu în mijlocul acestui neam, şi M-am făcut carte pe vatra aceasta şi am dat neamului român cuvântul Meu, căci am avut şi am un popor micuţ, care M-a primit să Mă sălăşluiesc în el şi să-Mi scriu prin el cartea Mea de azi, strigătul Meu după om, acum, când iarăşi M-a trimis Tatăl pe pământ.

Când l-am vindecat pe slăbănogul cel părăsit de milă de la om, M-au ocărât iudeii că am făcut aceasta sâmbăta şi căutau să Mă omoare ca pe un călcător peste sâmbătă şi ca pe unul care le zicea lor că Dumnezeu este Tatăl Său şi că El este deopotrivă cu Dumnezeu, de o Fiinţă cu Tatăl, iar Eu le spuneam lor: «Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Meu, şi vor ieşi cei ce au făcut fapte bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut fapte rele vor ieşi spre învierea osândirii, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci caut voia Tatălui, Care M-a trimis».

Mă fac cuvânt peste tine, neam român. Nu caut voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis. Eu ascult de Tatăl, şi te învăţ să asculţi şi tu. Ia pildă de la Mine şi ascultă şi tu, neam român, că am venit de la Tatăl cuvânt în mijlocul tău ca să te învăţ să faci voia Tatălui, căci pământul român este patria întoarcerii Mele de la Tatăl la om după două mii de ani, precum este scris în Scripturi, dar pe tine cine să te înveţe să citeşti în Scripturi ca să ştii venirea Mea? O, te învăţ Eu, numai să vrei să stai la învăţat, că iată, am venit de la Tatăl pe pământ în mijlocul tău, neam român, iar tu să nu faci ca iudeii care nu M-au primit când am venit să le fiu Mântuitor prin naşterea Mea Om pe pământ, şi apoi prin învierea Mea dintre cei morţi, după ce Israel M-a răstignit pe cruce, nevrând să-i fiu Mântuitor.

Mă apropii cu cuvânt duios de cel ce este aşezat după voia Mea la cârma neamului român ca să vegheze peste el, păzind dreptatea, căci dreptatea va fi să locuiască în muntele Domnului, precum este scris. Am grăit neamului român, şi am grăit şi cu cei ce vorbesc de sus în numele acestui neam, şi i-am povăţuit pe ei spre pace şi spre duhul frăţiei sfinte, şi le-am spus lor că nu vor putea ei singuri dacă vor singuri, căci ţara română este sub iubirea şi sub ocrotirea Mea, şi este dată Mie de Tatăl la naşterea Mea odată cu naşterea ei pe pământ, şi este de atunci sortită să fie ţarina cu comoară în ea, şi iată, am pe vatra ei acum, la sfârşit de timp, ieslea cuvântului Meu pe pământ.

Grăiesc cu cel aşezat la cârma neamului român, şi care a fost clătinat de la locul lui, clătinat de cei de lângă el fraţi, şi care-şi zic mai buni ca el, ca să-l poată alunga pe el de pe locul pe care este aşezat cu voia Mea. Eu am privit, după cum se poate lucra acum, şi apoi l-am aşezat pe acesta ca să cârmuiască după dreptate, dar cei ce nu iubesc dreptatea cea binefăcătoare peste toţi şi peste toate, aceia l-au dat pe el de pe locul lui pe care a fost aşezat.

Acum, Eu, Domnul, grăiesc cu tine, cel aşezat din voia Mea la cârma neamului român. Vin să vindec rana ta. Nu uita că ţi-am pus pe braţe cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, în ziua când l-am împărţit neamului român, cartea Mea de azi, rostită de gura Mea în mijlocul pământului român. în cartea aceasta mare am grăit cu tine pe ultima filă a ei şi ţi-am spus să nu uiţi că pentru tine şi pentru aşezarea ta la cârma ţării Mele regină, Eu am biruit prin fierbintele rugăciuni şi prin mânuţele calde ridicate spre Mine de fiii cuvântului Meu de azi, fii români, poporul cuvântului Meu, fii credincioşi venirii Mele acum de la Tatăl pe pământ. Te-am rugat atunci să te apleci şi să iei din gura Mea cuvântul durerii Mele pentru ţara română, apăsată de cei necredincioşi. Ţi-am spus atunci că vreau să împac pământul cu cerul, şi pe om cu Tatăl Savaot, şi că aştept prin neamul român salvarea popoarelor. Ţi-am spus atunci, în cartea Mea de azi, să iei aminte la cuvântul gurii Mele şi să iei putere de la Mine şi să stai cârmaci treaz la cârma corăbiei Mele, căci prin ea, prin ţara română şi prin darurile Mele din ea voi mântui lumea de păcat şi voi aşeza veac nou pe pământ, aşa ţi-am spus. Ţi-am spus să nu fii necredincios, ci credincios să fii, şi ţi-am spus că Eu aştept glasul celui ce va ridica la Mine rugăciune din faţa neamului român, ca să împlinesc Eu rugăciunea lui pentru salvarea acestui neam. Mi-am destăinuit ţie durerea Mea de la necredinţa celor din biserica acestui neam şi care Mi l-au legat în obezi pe cel ales Mie dintre ei, şi ţi-am spus că îl aştept pe cel legat, care nu mai grăieşte, dar Eu şi cu Tatăl şi cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri, îl aşteptăm pe el s-o împace pe România cu Dumnezeu şi să aşeze peste ea duh de pocăinţă şi de mântuire apoi. Iar azi vin iar spre tine şi te povăţuiesc iar, căci tu eşti lovit acum de cei plini de semeţie şi de orbire, care te-au dat pe tine acum de pe locul pe care stai, că aceştia sunt bolnavi de duhul slavei deşarte, iar vremelnicia cea înşelătoare le-a luat din minte credinţa şi temerea de Dumnezeu şi credincioşia cea dintre fraţii cei de un nume, şi se dau ei singuri a fi buni, cei mai buni, căci sunt hrăniţi de duhul cel pierzător al semeţiei. Tu însă ascultă voia Mea peste tine şi nu uita că Eu sunt blând şi smerit cu inima. Eu cu aşa duh grăiesc cu cei necredincioşi, şi înţelepciunea Tatălui Meu o lucrez când grăiesc. Grăieşte tu neamului român, grăieşte-i cu cuvânt duios, aşa cum Eu grăiesc, căci cuvântul rostit cu înţelepciune, el este puterea care biruieşte răul din om şi îl înduioşează spre el pe om. Grăieşte-le blând, grăieşte-le sfânt, grăieşte-le cu sare, fiule, căci limba neamului român e limbă dulce la Dumnezeu, iar Eu grăiesc peste neamurile pământului în limba neamului român, şi vreau să înţelegi voia Mea. Inima ta şi gura ta să dea numai cuvânt frumos, cuvânt cu dragoste în el, căci ura nu se vindecă cu ură, asprimea nu piere prin asprime, şi întunericul nu se îndepărtează cu întuneric, ci numai cu lumina care vine peste el, fiule. Tu peste cuvântul cel greu şi spus cu răutate de cei ce te urăsc, rosteşte cuvântul nădejdii credincioase, căci credinţa aduce nădejde, precum graiul cel dulce aduce sănătate celor răniţi de duhul răutăţii. Nu da cuvânt fără de sare din gura ta. Lasă să vorbească urât cei ce te urăsc pentru dreptatea ta. Tu însă scutură din inima ta tot ce doare de la ei şi le dă lor înţelepciune prin cuvântul cel rostit aşa, cu înţelepciune, fiule. Eu, Domnul, sunt cu toate oştirile cereşti în mare lucrare peste neamul român, şi voiesc să nu te las biruit de cei ce nu te iubesc după ce Eu te-am aşezat străjer pentru faţa cea frumoasă, cea curată a acestui neam. Nu uita să fii blând şi smerit cu inima ca şi Domnul Dumnezeul tău, Care S-a lăsat biruit pentru ca să învieze, şi a dat apoi pacea Sa celor credincioşi Lui. Când cei ce nu M-au vrut M-au pus pe cruce, Eu am cerut la Tatăl iertarea lor. O, roagă-te la Tatăl pentru tine şi pentru ţara română şi nu aştepta la om izbăvirea ta. Fii înţelept de la Mine şi dă-Mi putere să pot Eu pentru tine, iar tu să poţi pentru Mine, că Mi-e rana grea pentru ţara Mea română şi vreau s-o ridic pe ea spre slava Mea înaintea tuturor popoarelor, fiule. Eu am aşezat pe poporul cuvântului Meu iarăşi să ridice rugăciune la Mine pentru tine, căci aşa sunt împlinirile cele de la Dumnezeu peste pământ, şi îmi trebuie trupuri şi inimi sfinte pentru această putere de pe pământ spre cer, şi pe care Eu s-o împlinesc.

Mergi acum în mijlocul neamului român şi îndeamnă-l spre dreptate şi spre pace şi spre iubire şi spre credincioşie. Să se umple de duioşie şi de putere sfântă cei cărora tu le vei grăi. Nu te bizui pe tine, ci bizuie-te pe Mine când vrei să poţi, când vrei să fii, iar Eu voi privi la duhul tău cel umilit înaintea Mea şi voi lucra ca să te izbăvesc de fraţii cei duşmani pe tine şi pe ţara Mea română, căci cei ce se vor pe ei peste ea acum, nu sunt cei ce-i vor binele ei. Nu pot cei lacomi să facă bine nimănui, şi nici lor prin slava lor cea deşartă şi care trece odată cu ei. îmbracă-te în duhul cel frumos al grăirii şi aşa să grăieşti neamului român, şi să-l înveţi bunătatea şi veghea şi scularea, aşa cum Eu îl învăţ acum pe el cu cuvântul Meu cel sfânt. Ascultă povaţa Mea şi ia înţelepciunea Mea, căci înţelepciunea Mea este duh iubitor de oameni, şi pacea Mea îi învaţă şi îi înalţă pe ei. O, nu întoarce răul cu rău. Cuvântul cel rău spus despre tine să nu-l întâmpini cu cuvânt rău, căci vreau ca tu să fii blând şi să fii cumpătat şi înţelept, ca să pot Eu, Domnul, să te ajut acum, căci de mila neamului român voiesc Eu să te ajut, şi tot aşa şi tu să voieşti, iar Eu să văd aşa şi să împlinesc aşa. Amin.

Acum pace ţie. Apleacă-te să iei şi să lucrezi pentru Mine şi nu pentru tine, iar Eu voi fi ajutorul tău, şi apoi tu Mă vei ajuta pentru ţara Mea de azi, la care Tatăl M-a trimis acum. Amin.

O, scumpă ţara Mea de azi, scoală-te! Nu sta în teamă! Umileşte-te pentru încercarea ta, căci Eu, Domnul, voiesc să curm viscolul care bate în tine ca să-ţi rupă rochiţa ta cea de la Mine. O, scoală-te bine şi aşează-l înapoi pe cel pe care Eu, Domnul, l-am pus de veghe pentru tine şi spre dreptate să te poarte el. O, nu lăsa duhul duşmăniei să poată între frate şi frate. Scoală-te şi împacă-ţi fiii, şi pace să fie între ei, iar Eu, Domnul, voi fi pacea ta şi voi fi mângâierea ta şi slava ta, ţara Mea de azi. Eu sunt adevărat în acest cuvânt, o, ţara Mea. Fii credincioasă! Am venit să-ţi fac bine ţie. Ridică-te frumos acum şi stai sub Duhul Meu, şi stai sub scutul Meu, şi stai sub povaţa Mea, căci Eu te povăţuiesc şi îţi trimit ţie pacea Mea. Amin.

Pace ţie, neam român! Să se aşeze în tine pacea între frate şi frate! Să fie pacea Mea la cârma ta, ţara Mea de azi! Eu, Domnul, îţi voi grăi ţie mereu şi te voi întări şi te voi mângâia, ţara Mea, căci Tatăl Mi-a făcut în tine aşternut de venire, şi Eu te preţuiesc, şi Eu te împodobesc cu Duhul Meu, căci am pe vatra ta slava Mea, cuvântul Meu, care-l cheamă pe om la Tatăl, şi pe Tatăl la om, o, ţara Mea de azi, o, casa Mea de azi. Amin, amin, amin.

29-04-2007