Mă aplec cu milă dumnezeiască şi cu durere mare în mila Mea pentru soarta neamului român, prins în cursă acum de cei necuraţi pe mâini în mijlocul lui, necuraţi la inimă şi la faptă, chiar dacă sunt ei ieşiţi din aceeaşi sămânţă, dar iată, multă sămânţă s-a făcut neghină, s-a făcut neagră de tot, căci s-a vândut celui vrăjmaş şi s-a ridicat să înăbuşe sămânţa şi s-o facă tot una, neghină să facă din ea şi să se lăfăie satana apoi pe pământul alegerii lui Dumnezeu, pe muntele Lui cel sfânt, pe care stă şi cuvintează ca la începutul lumii, alegere din vecii şi aşezată apoi temelie pentru pământ: pământul român, ţinut în palma Mea ca să zidesc pe el ceea ce va rămâne, iar satana s-a sculat mereu cu război pentru facerea cea de la Dumnezeu, pentru multa Domnului lucrare de pe pământul român, munte sfânt, de pe care curge roua cerului, mana cerului, cuvântul lui Dumnezeu peste oameni acum, la sfârşit de timp, că a venit vremea să se arate lucrare mare, minune mare, cerul cel nou şi pământul cel nou, de care duhul lumii nu are habar.
Durere mare se ridică la cer acum de la apăsarea duşmană care îşi are cuib în cei ce vor să fie al lor acest pământ şi acest neam, neamul român. O, cine le-a spus lor, oare, cine le-a spus că este al lor acest pământ şi neam, de se zbat să nu le scape de sub mâna lor?
O, cine v-a spus vouă că voi sunteţi dumnezei şi că toate trebuie să se plece vouă în acest pământ al neamului român? O, cine sunteţi voi, cei ce v-aţi pus pe pieptul acestui pământ şi neam ca să-l apăsaţi şi să-i opriţi răsuflarea? V-am povăţuit prin grăirea Mea peste pământul român şi v-am rugat nu de mult prin acest râu de cuvânt să vă daţi în lături voi, să nu nimiciţi voi ceea ce alţii au zidit, şi nu voi.
O, n-aţi vrut să ascultaţi. Eu, Domnul, stau de aproape şaizeci de ani pe vatra neamului român cu acest izvor de cuvânt, istorie scrisă acum, căci s-a făcut carte scrisă pe pământ cuvântul Meu. Nu de azi grăiesc Eu prin acest cuvânt, şi se numeşte cartea aceasta Cuvântul lui Dumnezeu. O, n-aţi vrut să ascultaţi aşa cum v-am povăţuit prin acest râu de cuvânt! O, ce veţi face voi acum, când dă să vi se apropie prăbuşirea? Nu era mai bine să ascultaţi glasul Domnului, care a grăit vouă şi v-a povăţuit să nu vă jucaţi voi cu soarta neamului român?
O, iată ce faceţi încă! Daţi să vă faceţi întărituri, care să lucreze pentru voi, şi lucraţi cu minciuna ca să vă faceţi acoperământ din ceată plătită, pe care să vă sprijiniţi şi să vă fie scut, şi daţi să vă ţineţi de garduri, dar gardurile sunt făcute să se rupă şi nu au altă soartă prin facerea lor.
Iată, încă vă spun, trageţi-vă în lături, fiţi cuminţi, trageţi-vă din lucrarea voastră cea rea şi vrăjmaşă neamului român, şi vă veţi trage, căci vă vor trage faptele voastre ascunse şi care ies curând, căci fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi, aşa cum este scris, şi altfel nu va fi. Amin.
O, neam român, ce strâmtorare peste tine, ce apăsare, ce pâclă groasă s-a abătut peste ochii tăi, de nu mai vezi prăpastia cea pregătită ţie de cei ce te îndeamnă să faci tu voia lor împotriva ta! Ia aminte la cuvântul care vine din cer, din Dumnezeu peste tine, căci vreau să te mântuiesc din primejdia pusă înaintea ta de cei ce te îndeamnă de dimineaţă şi până seara târziu să crezi în ei, să vrei cu ei, să poţi cu ei ca să-ţi fie ţie salvatori, iar ei îţi sunt duşmani, o, ţara Mea, o, neam român, şi n-au milă de soarta ta. Iată, sunt coborât la tine în cuvânt în zi de praznic sfânt pentru mama Mea Fecioară, care de pruncă a fost dăruită lui Dumnezeu ca să poarte ea apoi venirea Mea pe pământ Prunc şi să Mă crească şi să fiu Mântuitor de la Tatăl Dumnezeu pentru cei ce vin pe calea cu lumină, cu Dumnezeu pe ea, cu cele sfinte, nu cu cele păcătoase pe cale, căci calea Mea este calea vieţii, şi adevărul şi sfinţenia umblă pe ea.
Suflu peste tine, neam român, suflare proaspătă de Duh Sfânt, şi în taină te umplu de putere din cer, de voia cerului în voia ta, ca să nu faci tu voia omului vrăjmaş ţie acum, când el îţi pune în faţă zi de tragere la sorţi pentru ca să te alegi tu cu ei, cu cei vrăjmaşi ţie, şi nu cu cei buni pentru tine şi care îţi arată calea pe care trebuie să mergi şi să trăieşti, şi nu să mori ca şi cei ce au murit de tot faţă de duhul dreptăţii a toate, pierzându-şi ei toată frica cea pentru plata faptelor lor. O, fiecare va fi pedepsit sau mântuit prin ceea ce iubeşte el. Cel ce iubeşte pe mamona, mamona îl va pedepsi. Cel ce iubeşte minciuna, minciuna îl va pedepsi, iar cel ce iubeşte pacea şi dreptatea, acestea îl vor înălţa pe el spre biruinţă şi nu spre cădere, căci este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «Cel ce se înalţă va cădea, iar cel ce se umileşte va fi înălţat». Amin.
Îţi doresc, popor român, îngeri care să te insufle de la Mine şi să te ajute să-ţi alegi salvarea, căci cei care vor scrie în ziua de sorţi câştig de partea celor ce prin minciună vor să se zidească ei, aceia vor fi spre prăbuşire împreună cu cei ce zidesc pe nisip, căci aşa este scris.
Suflu duhul înţelepciunii şi al luminii peste neamul român, şi prin îngeri lucrez aceasta, căci oştirile îngereşti sunt în lucru mult pentru doborârea puterii minciunii, rostită mereu de cei îndeletniciţi cu ea pentru câştigul lor cel nedrept ca să bage sub mâna lor pătată de nedreptate şi de mamona faţa şi soarta neamului român, neamul Meu cel de la sfârşit de timp, ales Mie de Tatăl să-Mi fie popor, Ierusalim nou să-Mi fie, noul popor ales în locul Ierusalimului care n-a voit să fie ocrotit sub mantia Mea, căci el M-a dispreţuit şi a rămas pustiu de Dumnezeu, pustiu şi împrăştiat, şi Mă va vedea când va fi să spună el: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului», precum Eu, Domnul, am proorocit acum două mii de ani când îl plângeam pe Ierusalim din pricina dispreţului adus de el asupra Mea.
O, mamă Fecioară, să aşezăm duh de veghe sfântă în toate inimile peste tot în neamul român, că vine şi e aproape ziua de sorţi pentru cei ce vor cârmui de acum soarta acestui neam, iar lupta întunericului împotriva luminii e mare şi e pitită cu lucrarea ei, mamă. Binecuvântăm acum cu biruinţă de partea duhului luminii ziua cea pentru tragere la sorţi pentru cei ce vor cârmui neamul român, iar noi, cei din cer, Dumnezeu şi toate puterile cereşti dimpreună cu sfinţii biruitori, vom fi în toate, mamă. O, nădejdea e mică în români, fiindcă lupta se dă pe ascuns din partea celor ce merg sprijiniţi cu minciuna, dar Eu, Domnul, sunt mare, mai mare decât nădejdea cea mică a celor ce o mai au pe ea acum, că e mare şi multă încordarea şi e mare nedumerirea, mamă, dar ajutorul vine din cer, şi nu de pe pământ, o, mamă. Amin.
— Cu duh şi cu milă de mamă cerească te cuprind şi te strâng sub ocrotire în vreme de cumpănă, o, neam român, căci Fiul meu Hristos te iubeşte mult, te ocroteşte mult, pentru cei curaţi şi mari cu inima în neamul tău, şi străluceşte Domnul de pe vatra ta lumina cuvântului Său peste pământ. Te doresc al Său să fii, atât cât El te doreşte al Său, căci eu voia Lui sunt, aşa cum am fost acum două mii de ani voia Lui şi a venit El pe pământ Prunc, iar eu L-am purtat şi L-am crescut pentru cer şi pentru om şi pentru tine, popor român, căci Tatăl te-a dăruit Lui încă de pe atunci şi te-a arătat Lui de pe atunci că vei fi poporul Lui la sfârşit de timp şi cale a venirii Lui va fi vatra ta. Înţelepţeşte-te, dar, pentru ziua tragerii la sorţi pe seama soartei tale şi dă de peste tine pe cei ce vor să-ţi şteargă de pe faţă zâmbetul şi lumina şi frumuseţea înaintea neamurilor de pe pământ, că n-au milă în inimă, şi numai pe ei se au, iar pe tine te vor pradă a lor, voie a lor, căci ei te-au trădat şi te trădează, şi tu nu ştii aceasta. Fii înţelept, neam român, nu fă voia lor, o, nu, ai grijă! Nu! Scoală-te şi veghează acum şi nu fă voia omului vrăjmaş ţie şi trezeşte-te şi uită-te bine ca să-i vezi faţa lui cea ascunsă sub masca trădării, şi lasă-te lui Dumnezeu, Care te învaţă să nu mori, şi aceasta este învăţătura cea din cer peste tine acum când ziua de sorţi bate la uşa ta ca să-i deschizi, dar tu să ieşi atunci şi să spui nu celor ce te trădează, şi să spui da celor ce te iubesc şi te aşteaptă într-un pas cu ei pe calea dreptăţii a toate, şi apoi pe calea mântuirii, căci Domnul, Fiul meu Hristos, lucrează şi-Şi desface calea Sa, iar ea se va vedea. Amin.
Le-am dat povaţa mea lor, Fiule Emanuel, copilul meu Hristos. Cu duh de mamă a Ta şi a lor le-am dat lor. Trimite Tu acum oştirile îngereşti, purtate de puterile cereşti şi pune peste români împlinit acest cuvânt. Amin.
— Amin, amin, o, mamă, căci puterile cereşti sunt pe cale peste tot şi veghează şi lucrează, mamă, că durerea e mare în cer şi în neamul român acum, şi lupta e pe întuneric din partea celor trădători, care caută să lovească la catarg, la cârmă, o, mamă, ca apoi să pună ei în lanţuri dreptatea a toate şi să-şi ocrotească faptele lor, faptele fărădelegii, mamă.
O, popor român, trebuie nimicite de tot mersul şi puterea cea rea ale acestor fii trădători de la mijloc, şi nu va fi pace deplină până când ei nu vor fi daţi de tot în lături, iar Eu, Domnul, sunt împărţit peste tot cu toate puterile cereşti şi voi lovi peste tot în fiii lui Edom, în cei îmbrăcaţi în roşu peste tot, precum scrie despre ei în Scripturi, şi care dau să propăşească încă, dar arma cea împotriva lor este gata de luptă, căci odată cu ispita e gata şi arma cea împotriva ei, precum este scris.
Binecuvântată să fie lupta puterilor cereşti împotriva fiilor lui Edom în neamul român, căci în tot timpul au fost două tabere pentru ca să se arate lupta când vine, Iacov şi Edom, iar Iacov înseamnă fiii lui Dumnezeu, precum Edom înseamnă fiii cei împotriva lui Dumnezeu şi ai binelui lui Dumnezeu, dar Domnul a binecuvântat cu binecuvântare mare pe Iacov, pe poporul lui Dumnezeu, şi este el acum popor mare şi se cheamă acest popor neamul creştinesc, botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi care luptă de partea Domnului, de partea păcii de sus pe pământ, şi mereu Eu, Domnul, îi spun lui: „Pace ţie, poporul Meu!”, şi se vor adăuga lui toţi cei făgăduiţi lui, fiii făgăduinţei făcute peste Avraam, şi vor fi ei strălucitori ca stelele cerului, neam al lui Avraam cel credincios, neam al lui Hristos, pe Care poporul Israel L-a răstignit pe cruce acum două mii de ani din neştiinţă, din necredinţă, din neumilinţa sa înaintea Celui ce a venit să mântuiască lumea din păcat.
O, popor român, învaţă mult, învaţă viaţa şi faptele şi faţa poporului creştin, neamul lui Hristos. Priveşte-te ca să te vezi şi să vezi dacă semeni cu Hristos, căci Eu sunt Domnul tău, Mântuitorul tău şi te iubesc, şi voiesc să te nasc într-o clipă şi să fii tu apoi faţa Mea, voia Mea, aşa cum Eu sunt voia Tatălui Meu Savaot, Care M-a trimis la tine cuvânt şi lucrare prin cuvânt pentru naşterea din nou a lumii, pentru înnoirea a toate. Cerul cel nou şi pământul cel nou, proorocite prin Scripturi că se vor aşeza şi vor fi pe vecii, acestea Eu, Domnul, le lucrez ca să le arăt la vedere, începând cu ele de pe vatra neamului român, în care Eu Îmi am cursul cuvântului Meu, râul vieţii, muntele Meu cel sfânt şi râul care curge din el spre poale peste pământ pentru tămăduirea neamurilor, precum este scris. Amin.
Eu, Domnul, binecuvintez acum cu biruinţă sfântă ziua de sorţi pentru cei ce vor birui şi vor cârmui de pe scaunele dreptăţii neamul român şi mersul lui şi viaţa lui. Eu, Domnul, aşez harul Meu peste fiii români ca să lucreze peste ei harul Meu. Amin.
Pace ţie, popor român! Eşti apăsat, eşti îngrijorat, eşti descumpănit, şi mulţi în tine sunt neînţelepţi prin cei duşi cu minciuna de cei trădători. O, eşti sub ispită grea, eşti răvăşit cu inima. Pace ţie! Bucură-te că Domnul grăieşte cu tine. Nădăjduieşte în El când eşti strâmtorat, când eşti nedumerit. El este lumina, El te va lumina, El va veni cu ale Sale la tine. Amin, amin, amin.
Acest cuvânt să meargă peste tot, să meargă, numaidecât să meargă, şi să lucreze el prin puterea sa. Amin.
