Duhul mângâierii, cu el cuprind această zi de sărbătoare şi mângâi pe cei din cer şi pe cei de pe pământ ai acestei lucrări de cuvânt, şi mângâi pe cei ce se strâng din depărtări când vin sărbători cu strângere la izvor, şi le ies în prag cu Tatăl şi le spun lor salutul învierii Mele: Hristos a înviat! Eu sunt Cel ce a înviat, şi le-am dat sfinţilor şi strămoşilor înviere şi le-am adus bucuria cea mare.
Aşez pe masă dulce cuvânt în această dulce zi, şi iată, Tată, cum petrec Eu cu cei ce cred cuvântul Meu de azi, şi-Mi scriu cu el acum pe pământ şaizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român şi Mă arăt Păstor iubitor prin graiul Meu cel de azi pe pământ şi grăiesc cu Tine, o, Tată, în zi de petrecere sfântă, o, şi Ne uităm la vremea acestei lucrări, Tată, de la începutul ei şi până azi. Duhul mângâierii să-l împărţim, şi să-i povăţuim pe cei ce vin la izvorul Meu de cuvânt să aibă grijă mare şi mereu să aibă de vorbele inimii şi ale gurii apoi, că fără de vină trebuie să fie ele, o, Tată.
— O, Fiule scump al Meu, Eu, Tatăl, dăruiesc în această zi prin graiul Meu cu Tine duhul mângâierii la toţi cei ce cred şi se adună aici, la izvor, cu duh de sărbătoare sfântă în inimile lor. Şi iată cu Noi aici obştea cea din cer a acestei lucrări de cuvânt, cei ce s-au născut de sus prin acest cuvânt.
E sărbătoare scumpă în această zi, şi tot soborul de mironosiţe stă în slavă cu Noi, în văzduhul de aici, iar ucenicii Tăi la fel, Fiule scump al Meu. Duhul mângâierii îl dăruim Noi, cei din cer, la toţi, o, la toţi cei cuprinşi cu inimile lor în această sărbătoare aici, acum, şi braţe părinteşti întindem peste ei ca să le dăm din cer.
O, slava Mea este cu Tine, Fiul Meu Hristos, şi scriem acum în cer şi pe pământ şaizeci de ani glasului cuvântului Tău, şi mult duh de mărturisire să fie în această zi pentru acest timp, iar Eu, Tatăl, Te vestesc pe Tine lor şi-i mângâi pe ei cu salutul cel pentru Tine şi le spun lor: Hristos a înviat, o fiilor! Eu, Tatăl, Îl mărturisesc vouă pe Fiul Meu Hristos Cel înviat.
Era ziua de Paşti a anului 1955, când a rostit Fiul Meu primul cuvânt şi Şi-a început grăirea Sa în mijlocul neamului român ca să împlinească El în zilele acestea Scriptura că va fi auzit Domnul pe pământ cu grăirea Sa de cei morţi şi de cei vii. O, pace vouă în această sfântă zi! În duhul mângâierii vă înfăşor alături cu Fiul Meu aici, şi cu cetele cereşti, cu care suntem veniţi. Amin.
— O, slavă Tatălui Meu Savaot pentru grăirea Lui, care se aşează în carte mângâind şi mărturisind!
O, pace vouă aici, la izvor în duh de adunare cerească în această zi: cei din cer aici cu voi pentru întâlnire şi pentru petrecere în Duhul Sfânt apoi, şi Hristos a înviat, o, fiilor! V-am trimis îngeri pe cale, căci aşa v-am făgăduit cu duiosul Meu cuvânt, şi iată-ne aici!
O, fiilor, o, fiilor, aveţi grijă de grăire, fiilor. Pe cât puteţi, şi pe cât pot Eu să vă ajut din cer şi de pe pământ, căutaţi să aveţi grăire fără de vină, măi fiilor. Dragostea din voi vă ajută minunat pentru această atentă împlinire. Taina dragostei vă face sufletul frumos, şi tot aşa şi graiul vi-l face. Urmarea Evangheliei Mele vă învăluie în Duhul Sfânt, aşa cum a fost şi cu ucenicii Mei, pe care i-am povăţuit mult şi i-am îmbrăcat în Hristos şi le-am spus când i-am lăsat pe pământ lucrând în urma Mea: «Mergeţi, fiilor! Cărora le veţi ierta păcatele le vor fi iertate, iar cărora le veţi ţine ţinute vor fi», iar ei au mers, şi din împlinirea poruncilor Mele s-au făcut pricepuţi, şi aşa au urât ei calea nedreptăţii, precum este scris.
O, ferice de cei ce păzesc cuvântul Meu, că aceia vor căpăta pricepere şi vor scăpa de vină multă, iar diavolul va fugi de la ei. Cei ce au pricepere au minte, au veghe pentru minte, au pe Domnul cu trezire în duhul lor şi nu cad, căci omul cade prin însăşi mintea sa mai mult decât prin păcat, iar plăcerea păcatului nu este din necredinţă, ci din neputinţa omului de a lupta cu acest vrăjmaş, care încântă, dar împlinirea poruncilor Mele îl ajută mult pe om şi îl aduce la voia Mea, iar voia Mea îl ţine întru Mine şi primeşte el mult ajutor, căci este însoţit de cei din cer, de puteri şi de slujitori cereşti pe calea lui cu Mine, şi acestea îi hrănesc duhul minţii şi îl opresc de la păcat, precum pe apostolul Pavel l-a oprit din drum când voia să meargă să facă rău celor credincioşi care Mi-au înţeles chemarea.
O, cu duhul învăţăturii dulci am spus că vă voi întâmpina şi vă voi îmbrăţişa în ziua aceasta, şi aşa staţi acum lângă Mine şi lângă cei din cer aici la izvor, iar aceste locuri sunt binecuvântate mult şi vă ung duhul şi trupul când păşiţi silitori spre aici ca să petrecem împreună în sărbători.
O, fiilor, aveţi grijă să fiţi români după adevăr şi după faptă, că nu toţi românii sunt români, şi iată, e mare, mare numele de român, şi am hărăzit să-l poarte şi să-l aibă toţi cei care au sau îmbracă hăinuţă de creştin.
O, nu ştie, nu ştie neamul român această mare taină a sa, taina numelui de român, dar Eu, Domnul, ţin în Duhul Meu taina aceasta şi Mă umplu de dor pentru împlinirea ei, căci curând, curând se vor amesteca toate, toate căile, şi nu se va mai vedea calea cea dreaptă şi sfântă, calea ortodoxiei, şi voi lucra Eu, Domnul, voi lucra minunat prin poporul român şi prin puterea Mea de peste el şi-Mi voi păstra mersul Meu cu el şi prin el, şi voi slăvi peste popoare numele de român şi mersul lui cu Domnul, iar calea cea creştinească după adevăr va fi calea românească şi vor birui cei mulţi, nu cei puţini, căci nu toţi românii sunt români, ci numai cei mulţi dintre ei, cei ce iubesc şi împlinesc poruncile Mele, cele care dau pricepere de sus la cei ce urăsc calea nedreptăţii, precum este scris.
Chem neamul român la masa Mea de cuvânt ca să-i ajut credinţa şi cuminţenia şi căldura inimii, şi mai cu seamă vorbirea cea fără de vină, căci din inimă pleacă ea când lucrează din om, nu din minte, şi omul când cade, prin însăşi mintea sa cade, săracul, şi uită el atunci priceperea care lucrează prin împlinirea poruncilor vieţii, şi nu prin vrăjmaşul vieţii, care se luptă împotriva omului prin însăşi mintea omului, şi pe cine să mai găsească atunci omul să-l ajute în această luptă? El mai degrabă se lasă biruit, săracul, dar Eu strig de şaizeci de ani după om şi dau să-Mi întocmesc un popor, cu care să Mă sprijin pentru venirea Mea cuvânt pe pământ cu pregătirea slavei Mele, chiar dacă nu mulţi iubesc venirea Mea, ca să păstrez prin ea între oameni calea cea dreaptă, calea cea cu Dumnezeu pe ea, că fără Dumnezeu nici o cale nu e calea, ci sunt tot o fărădelege toate căile oamenilor şi toată amestecarea lor, care slăbeşte pe om spre amestecare şi spre necunoaştere.
O, când pot grăi neamului român Mă mângâi în iubire şi în durere, căci am spus că iubesc cu durere şi cu dor mare acest neam, şi-Mi port privirea după orice român, oriunde s-ar afla el pe pământul de sub cer purtat.
O, neam român, o, fiule dorit atât de mult de Duhul Meu, o, cât de vătămător este duhul trufiei, duhul care s-a încuibărit în om încă de la începutul lui pe pământ. Caut şi iar caut să te zidesc om nou şi să te am pe voia Mea apoi, fiu român, căci taina seminţiei tale pe pământ e mare, iar Eu o am de la Tatăl şi o port în Duhul Meu, şi lucrare mare am în mijlocul tău şi te ocrotesc prin ea, că iată, masă de cuvânt Mi-am aşternut în tine şi-Mi eşti tu aşternut, precum cerul Îmi este scaun de domnie a Mea, dimpreună cu toate puterile cereşti, care Mă slujesc.
O, scoală-te măricel, fiu român, şi unii altora daţi-vă deşteptare, o, fiilor, ca să împliniţi voia Mea, că Mi-am tot trimis apostoli mari şi mici la voi, iar acum vin Eu Însumi ca să te peţesc, popor român, şi ca să te învăţ să-ţi cunoşti şi să-ţi crezi menirea, căci Tatăl Meu ţi-a semănat şi ţi-a întărit pe pământ seminţia odată cu naşterea Mea prunc mic din mamă Fecioară, după ce Eu Însumi am coborât în pântecele ei prin vestire de înger şi am ieşit în lume, arătându-Mă cu putere multă, faţă de cei ce grăiau şi grăiesc fără de putere prin graiul lor.
O, neam român, roagă-te la Mine să te înţelepţesc de sus, căci şi Eu Mă rog la tine să-Mi cunoşti grăirea şi dragostea ce-ţi port, că iată, pe vatra ta grăiesc cuvântul Meu de şaizeci de ani şi-ţi cer iubire ca să-ţi dau credinţă şi să fim noi cei biruitori între neamurile pământului, căci Tatăl are nevoie de popor credincios şi tare prin credinţă acum, la sfârşit de timp.
O, îţi aşteaptă străbunii tăi dragostea ta de Domnul, neam român. De două mii de ani Eu M-am descoperit şi Mă descopăr pe pământ Dumnezeu adevărat, căci cei ce descoperă altceva descoperă, şi nu pe Dumnezeu, dar Eu vin şi învăţ cu putere multă omul şi nu-l duc doar cu vorba, că mare înţelepciune şi mare frumuseţe este în acest cuvânt, dar oamenii slabi şi urâţi la inimă nu caută cu înţelepciunea care nu este şi nu poate de oriunde s-o capete. Eu sunt Cel ce împart omului viaţă şi pricepere pentru viaţă, aşa cum la începutul lui i-am hărăzit, dar el n-a păstrat ce i-am hărăzit şi a făcut ca el omul, şi nu ca Dumnezeu, şi iată, toţi oamenii nu pot altfel să facă.
Acum presar peste voi, cei adunaţi la sânul Meu aici în această zi, presar daruri peste voi, darurile Duhului Sfânt. Luaţi şi purtaţi după plăcerea lui Dumnezeu şi fiţi români după adevăr, fiilor.
O, multă, multă rugă se cere a fi ridicată la cer de pe pământ, şi stă Domnul şi aşteaptă. O, hai, fiilor să ridicăm mâinile toţi câţi suntem aici adunaţi la izvor şi să ne deprindem să ne rugăm, şi cer acum fiilor de la izvor să aducă cu voi alături cerere înaintea cerului şi a Domnului pentru propăşirea cu Domnul a neamului român, căci Eu sunt român după cuvânt, fiilor.
Şi apoi, pace vouă! Eu, Domnul Iisus Hristos, am înviat din răstignire şi am spus celor întristaţi: Pace vouă!
Fiilor, rostesc împreună cu voi: Hristos a înviat! Glasul Meu lângă al vostru răsună pe pământ: Hristos a înviat! Mi-e Duhul fericit când sunt aici cu voi şi cu cei din cer şi toţi odată rostim: Hristos a înviat!
Le spun la toţi cei ce aşteaptă învierea: Hristos a înviat!, căci au fost pomeniţi aici şi dezlegaţi de păcatele lor iar şi iar.
Cuvântul Meu v-a îmbrăţişat şi v-a mângâiat, fiilor. Şi Eu, Domnul, M-am mângâiat cu el şi cu voi. La fel şi Tatăl, la fel şi cetele de sfinţi cu care Mă port, la fel şi obştea cea din cer a acestui cuvânt, şi care este rugătoare şi lucrătoare pentru mersul Meu cel de azi pe pământ cu sfinţii Mei şi cu voi.
O, vă dau îngeri călători pe cale înapoi, vouă, celor ce M-aţi mângâiat venind la izvor. O, aveţi grijă multă şi mare de poveţele Mele, fiilor. O, aveţi grijă mare, căci omul este ceea ce mănâncă, ceea ce bea, ceea ce ia şi ceea ce face, iar voi aveţi grijă să călcaţi pe urmele Mele, fiilor. Împliniţi poruncile vieţii şi vă va iubi viaţa, fiilor, şi veţi fi fiii ei, fiii vieţii, o, fiilor.
Acum Eu vă pecetluiesc pe voi cu numele Meu: Iisus Hristos, şi vă spun din nou: Pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.
26-04-2015
