Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt

Cu mare slavă de Duh Sfânt te cuprind la sânul Meu părintesc, popor venit la izvor. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în numele acesta ţi-am făcut chemarea ca să te aduni, iar Eu să Mă dau ţie cuvânt de Duh Sfânt, şi mângâiere şi putere să-ţi dau, căci ca să-L iubească omul pe Dumnezeu, îi trebuie putere ca să creadă, şi apoi îi trebuie dor sfânt. Amin.

Când M-am înălţat de lângă ucenici la Tatăl, le-am spus lor: «Rămâneţi în dragostea Mea, şi alt Mângâietor vă voi trimite Eu ca să rămână cu voi, şi Care din al Meu va lua şi vă va aduce vouă şi vă va mângâia pe voi».

Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi înseninez inima şi fruntea şi te înfăşor în taina dorului, căci dorul este cel ce hrăneşte dragostea, poporul Meu. Cel plin de dor este cel ce-şi hrăneşte cu el dragostea, şi de aceea am spus Eu celor ce Mă iubeau: «Rămâneţi în dragostea Mea». Celui cuprins de dor îi este frică să nu-l piardă pe cel dorit de el, şi se hrăneşte cu dorul de el, de cel dorit, iar dorul îi dă putere, îi dă dragoste, poporul Meu, şi îi dă lepădare de sine, şi merge după Mine cel ce Mă iubeşte, şi se face cetate a Mea, pe stâncă întărită zidită, şi valurile nu o strivesc pe ea. Amin.

O, te-am adunat, poporul Meu de demult al Meu. Mi-a fost dor. O, Mi-e tare, tare dor de dragostea ta de demult, şi te-am chemat să-ţi amintesc de ea şi să ţi-o răvăşesc ca să te umpli de dor, iar taina dorului să întărească în tine împărăţia Mea şi minunile ei şi să te umple de adierea Duhului Sfânt, poporul Meu, căci vin să te mângâi cu Duhul Sfânt Mângâietorul. O, taina de nou Ierusalim peste fiinţa ta, voiesc să-ţi amintesc de taina aceasta cu care Eu te-am mângâiat mult de tot când îţi vorbeam pe cale şi când Eu ţi-o făgăduiam că ea va veni şi că se va împlini pe pământ. Te învăţam să fii copil frumos, să fii sfânt te învăţam, şi să rămâi în dragostea Mea te învăţam, poporul Meu. Ca şi pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, aşa te-am învăţat. Te-am hrănit cu dragostea Mea ca să rămâi în ea, şi am fost mereu rănit de dor, rănit după tine, poporul Meu. O, dar tu, luând mângâierea Mea de tată, îţi pierdeai iubirea cea pentru Mine, şi lucrul tău pentru împărăţia Mea înăuntrul tău rămânea fără rod, iar Eu te mângâiam ca să nu te pierd, ca să nu slăbeşti pe cale, poporul Meu, ca să nu Mă părăseşti, tată. O, iată, te adun din nou la sân şi îţi răvăşesc amintirile tale cu Mine pe cale şi îţi arăt rana Mea cea de la nedragostea ta şi voiesc să te învăţ scularea, căci iubirea ta trebuie vindecată, o, poporul Meu de demult al Meu, că mergeam, tată, cu tine pe cale şi Mă uitam în tine după rod, mereu Mă uitam, o, şi Mă uitam după mlădiţe, Mă uitam după iubire ca să iau din ea şi s-o pun la lucru sfânt, la rodire care rămâne şi care înmulţindu-se se înmulţeşte, şi apoi aduce rodul ei cel scump, răscumpărarea vieţii omului, învierea lui cea pentru vecii, poporul Meu.

O, scumpul Meu popor, îţi spun, tată, azi, o rană de-a Mea. Acum şapte mii de ani, după ce omului întâi zidit i-am spus greşeala, el s-a supărat pe Mine şi nu M-a mai iubit, şi am rămas de atunci cu rană grea, şi de atunci l-am tot aşteptat pe om să se întoarcă la Mine şi să-Mi vindece rana, şi Eu să i-o vindec pe-a lui şi să-l aşez pe el în iubirea din care a căzut şi să-i dau lui minte şi inimă din cer, iubire din cer să-i dau, căci iubirea cea care vine de la trup, iubirea cea zămislită de om cu inima din el, nu este iubirea cea din Dumnezeu, ci este iubirea care l-a despărţit pe om de Mine, şi este rana Mea cea grea iubirea omului. O, sufăr cu suspin şi Mă doare rana cea de la început şi cea de la sfârşit, căci omul M-a lăsat fără casă, poporul Meu, iar azi îţi spun ţie rana Mea, rană nevindecată, tată. Acum două mii de ani am spus suspinând, am spus că vulpile au vizuine, că păsările au cuiburi şi câinii au ungherul lor, dar Eu n-am casă şi n-am unde să-Mi plec capul şi să Mă odihnesc, şi sunt Cel scump, sunt Cel dulce, sunt Cel blând, şi voiesc să locuiesc în om cu toată podoaba fiinţei Mele şi să fac din om palat ceresc şi să petrec în el cu sfinţii şi cu îngerii şi să-l fac pe om să trăiască pe pământ viaţa veacului ce va să fie şi să-l ştiu al Meu pe om, dar dacă omul nu poate aşa pe pământ, el vede numai după trecerea lui truda Mea în urma lui, aşteptarea Mea după el, şi îşi ia apoi sarcina cu suspin şi şi-o duce apoi cu el, şi şi-o duce cu greu, şi numai aşa şi numai atunci îmi vede şi îmi crede el Mie rana Mea cea de la el, neputinţa pe care Eu am purtat-o de la el, nedându-se el Mie casă pe pământ, şi iată, Dumnezeu nu are unde să-Şi plece capul pe pământ aşa cum are omul, şi zadarnic dă omul să Mă înşele şi să-Mi tot facă el case în care să stau, o, în zadar, căci Eu nu pot cum poate omul care Mă înşeală ca să stau tot fără el în casa pe care Mi-o face el să stau, şi iată, nu am unde să-Mi plec capul pe pământ şi să simt odihnă şi alifie pentru rana Mea cea de la depărtarea de Mine a omului, căci pe Mine nu Mă mângâie temple făcute de mâini, ci omul în care pot să locuiesc Eu cu iubirea Mea, rămânând el în ea şi dându-se el locaş al Duhului Sfânt şi făcându-se împărţitor de slavă netrecătoare şi nepieritoare prin lucrarea ei.

O, scumpul Meu popor, nu te grăbi să pleci întru ale tale, ci stai acum să petrec cu tine dacă ai venit la chemarea Mea. O, cum să fac, tată, cum să fac cu tine ca să-ţi dau dor, care să-ţi hrănească şi să-ţi trezească dragostea ta, o, cum să fac, oare? îmi amintesc cât de greu te supărai pe Mine când îţi descopeream păcatul tău ascuns. Dacă ţi-l descopeream prin om, te supărai pe el şi nu mai puteai să-l iubeşti pe acela, şi apoi te răzvrăteai. Dacă ţi-l descopeream Eu, te supărai pe Mine şi te răceai de Mine şi te ascundeai, ba Mă şi părăseai, tată, şi iată, aşa M-ai părăsit şi aşa nu M-ai primit de la Tatăl venit în calea ta ca să-ţi arăt calea, ca să-ţi arăt greşeala, tată, ca să te vindec de ea şi ca să fii curat de ea, căci cel ce este curat şi smerit, nu cade, fiule. O, Eu îţi spuneam greşeala pentru ca să te cruţ de căderea cea de la ea; Eu aşa te iubeam, Eu aşa îţi arătam calea, Eu aşa voiam să te scap de greşeala de mâine şi nu voiam să te pierzi prin ea, căci greşalele îl pierd pe om, şi nu pot fi ele cale a omului spre Mine sau cale a Mea spre om dacă el nu are în el darul umilinţei, lumina care să-i lumineze lui calea.

O, poporul Meu de demult, am luat din mijlocul tău mlădiţe, şi am făcut aceasta pentru că te-am iubit, şi le-am pus pe ele de mijlocire pentru tine înaintea Mea, şi iată, ies în calea ta şi te strig la izvor, căci izvorul cuvântului Meu nu stă, ci izvorăşte, şi este fără de sfârşit, precum Eu sunt. Poporul Meu, am ridicat din mijlocul tău fii cu iubire în ei pentru Mine şi pentru tine şi am dat să te povăţuiesc pe mai departe după ce Mi-am luat la cer trâmbiţa Mea cea plină de suspinul Meu înaintea ta. Am dat să nu te las să mori, am dat să suflu peste tine şi să te păzesc de diavolul, care stătea înfometat ca să te smulgă de la pieptul Meu, şi am dat să te izbăvesc de lume, poporul Meu, dar puntea Mea către tine Mi-a fost frântă de la mijloc, şi tu apoi n-ai mai mâncat, şi tu apoi n-ai mai ştiut, şi tu apoi n-ai mai putut pe cale cu Mine, ci ai putut cu tine şi M-ai părăsit. Au trecut apoi peste Mine zece ani de suspin, şi apoi mlădiţele au odrăslit, şi Eu M-am aşezat pe pământ cu vremea celei de a treia iubiri, căci te-am iubit la începutul Meu cu tine şi te-am aşteptat să fii al Meu, şi te-am iubit la mijlocul vremii apoi, şi am luat atunci din mijlocul tău punte spre Mine pentru tine, dar puntea, tată, Mi-a fost frântă; şi iată, te-am iubit la sfârşit, şi te iubesc cu vreme nouă, cu vremea celei de a treia iubiri, poporul Meu de demult al Meu, căci Mi-am ridicat din tine popor mireasă, popor de nou Ierusalim, aşa cum Eu îţi spuneam ţie pe cale când îţi vesteam cele ce au să fie după lucrarea aceasta de râu de cuvânt. O, te-am iubit, poporul Meu, te-am iubit şi te-am aşteptat, tată. Am aşteptat cu răbdare, am aşteptat înlăcrimat în fiii cei mijlocitori la Mine pentru soarta ta cea de la Mine pe pământ, am aşteptat până acum, şi iată, încă aştept, şi iubirea Mea pentru tine s-a făcut carte deschisă înaintea ta, şi te strig prin ea, te strig cu dor şi cu rană, poporul Meu de demult al Meu. O, cel ce greşeşte şi nu se pocăieşte apoi de greşale, pe acela îl prinde din urmă plata cea pentru greşale, şi iată, ţi-au crescut copiii şi te-au luat din braţul Meu, şi M-ai lăsat să plâng şi să Mă uit înlăcrimat pe urma ta cum împlineşti tu Scriptura cea care spune despre venirea Mea când în vremea ei oamenii mănâncă şi beau, se însoară şi se mărită, şi chiar de la tine am păţit Eu această durere, poporul Meu hrănit cu Duhul Sfânt atâta vreme, tată, căci de la lume nu Mă doare ca şi de la tine. O, cum să fac să Mă primeşti să te îndemn la pocăinţă, cum să fac, poporul Meu? O, cum să fac, tată, cu tine, ca să te am din nou al Meu şi să faci tu voia Mea de acum, şi nu tot voia ta, şi să nu mai plâng Eu de la tine, măi poporul Meu? O, vino, tată, să te învăţ scularea! Să ştii că de aceea te chem cu glas atâta de duios. Să ştii, poporul Meu, că vreau să fii al Meu şi vreau să-ţi înnoiesc dragostea şi vreau să te învăţ lucrarea dorului şi să te vindec de depărtarea ta de Mine, şi să te vindec de toate suferinţele tale, şi care te-au cuprins şi te cuprind fiindcă M-ai părăsit. Dar, oare, tu n-ai ştiut că o iubire părăsită se răzbună? N-ai ştiut, tată? Tu n-ai ştiut că Eu te-am născut al Meu prin cuvânt nou şi că apoi te-am iubit? O, cum de ai uitat că te-am iubit? După ce atâta timp te-am învăţat atâta de cereşte, cum de ai uitat că te-am iubit? Cum de nu te-ai temut că iubirea Mea îţi va cere socoteală dacă o vei părăsi? O, cum, poporul Meu? O, Eu am avut iubire pentru tine, iubire mare, tată, şi de aceea nu te-am părăsit, şi iată, stau şi te aştept, stau şi acum, poporul Meu de demult al Meu, şi vin şi ies în calea ta ca să te vindec, căci iubirea ta trebuie vindecată, tată. Am ridicat din mijlocul tău vindecători ţie din partea Mea, dar cere-Mi să-ţi dau iubire şi credinţă şi sculare, tată, şi zile de înviere, poporul Meu, că iată-i pe cei ce nu mai sunt cu trupul pe pământ, căci i-am adus cu Mine la masă de Duh Sfânt, la masă de pomenire pentru ei, şi stau cuminţi ca să primească din mânuţele celor ce împart pentru ei, iar Eu le dau lor, poporul Meu. Amin.

O, veniţi voi, cei ce aţi lăsat trupul şi v-aţi îmbrăcat în casa cea de sus, aşteptând răscumpărarea voastră! Veniţi şi luaţi cănuţe cu apă şi vă ostoiţi setea; cănuţe cu apă şi cu flori, căci vi se face cu flori întâmpinarea. Luaţi colăcuţ, luaţi colivă şi vin, luaţi şi mâncaţi şi beţi din masa Mea cu poporul Meu pentru voi şi mângâiaţi-vă voi, cei ce aşteptaţi veacul ce va să vină, şi a cărui cheie este în mâna celor ce sunt ai Mei, fii ai cuvântului Meu din vremea aceasta şi cărora Eu le-am dat taina împărăţiei cerurilor pe pământ. Veniţi voi, cei ce nu mai sunteţi cu trupul văzut pe pământ, veniţi şi priviţi lucrarea Mea de nou Ierusalim, şi prin care Eu, Domnul, lucrez să răscumpăr din moarte făptura. Şi veniţi voi, cei ce aţi plecat la cer din lucrarea aceasta de cuvânt, din poporul cel hrănit azi cu glasul cuvântului Meu cel plin de Duhul Sfânt al învierii; veniţi şi priviţi slava lucrării Mele de nou Ierusalim cu poporul Meu cel nou şi mărturisiţi-o pe ea. Amin. Şi după ce vom petrece praznic de Duh Sfânt, Eu şi cu poporul cel adunat la izvor, şi cu voi în slavă de Duh Sfânt de sfinţi şi de îngeri, vă voi da vouă glas, şi aşa vom întregi lucrul cel de azi al cuvântului vieţii şi vom învăţa poporul, şi el va fi destoinic de la Dumnezeu şi va primi puterea să creadă şi să învieze, şi apoi să împartă înviere. Amin.

O, poporul Meu de demult al Meu! Să ştii, tată, că a venit vremea Scripturii cea care spune că «toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre osândă veşnică, după cum a fost fapta vieţii lor». Să ştii, poporul Meu, că a venit şi vremea să crezi şi să te scoli pentru Mine şi pentru tine, tată. O, scoală-te şi fă-te harnic şi curăţă-te de lume şi de duhul ei şi fă-ţi curat în căsuţă şi fă-ţi rost de hăinuţă nouă, căci la masa Mea de azi îţi trebuie haină scumpă, tată, şi tu ştii cum te-am învăţat Eu să fii acum pentru venirea Mea, şi ştii cât te-am învăţat, căci te-am învăţat mult şi sfânt, te-am învăţat pe tine în toată vremea trâmbiţării Mele prin trâmbiţa Mea cea din mijlocul tău şi prin care Eu te-am născut ca să fii al Meu, şi n-ai să poţi să stai înaintea Mea fără răspuns, căci Eu te-am învăţat mult, poporul Meu, şi acum Eu îţi cer răspuns pentru învăţătura Mea, şi nu e de glumă pentru acest răspuns. O, scoală-te! O, scoală-te! O, scoală-te! Ascultă glasul Fiului lui Dumnezeu, ascultă-Mă, poporul Meu, şi nu Mă lepăda, ci umileşte-te şi vezi, şi scoală-te să vezi, şi zoreşte-te să-ţi faci hăinuţă scumpă, fiule, şi aşa să stai tu înaintea Mea, şi aşa să Mă ai tu de Dumnezeu al tău, căci iată, nu Mă duc la cei mari şi tari de pe pământ, ci vin la tine, vin, că Mi-ai fost popor, vin şi bat la poarta ta ca să te vestesc să vii şi tu, că iată, Eu vin. O, vino şi tu, că iată, Eu vin! Vino, poporul Meu de demult al Meu, vino, tată, vino! O, vino să fii copil şi să asculţi, căci de copii are grijă Tatăl, o, poporul Meu de demult al Meu. Amin. Iar spre sfârşitul zilei de Rusalii îţi voi aduce Eu ţie toată hrana Mea cea de azi cu tine, căci am încă să-ţi grăiesc, tată, şi cu sărbătoare de Duh Sfânt să te întăresc şi să te povăţuiesc, Eu şi sfinţii Mei, poporul Meu. O, aşează-te acum să petreci sărbătoare de Rusalii, masă pregătită pentru cei din cer, şi pentru tine cu cerul, şi pentru toţi cei de pe pământ care iau şi mănâncă de la masa Mea de azi. Amin.

O, învaţă-te să fii, poporul Meu, învaţă calea, tată, calea pe care Eu vin la tine ca să te povăţuiesc, şi învaţ-o bine, ca să poţi să mergi pe ea spre Mine, fiule. Iar dacă nu înţelegi ceea ce Eu ţi-am spus acum, deschide guriţa şi Mă întreabă ca să-ţi spun Eu cum să ştii tu şi cum să înveţi tu calea Mea spre tine, şi pe care tu să vii spre Mine aşa cum Eu pe ea vin la tine şi te învăţ şi te chem de la tine la Mine, şi de la lume la Dumnezeu, poporul Meu. O, ieşi din lume, tată, ieşi, poporul Meu, ieşi, căci în lume e sfârşitul lumii, iar Eu te-am povăţuit aceasta adesea când veneam să te pecetluiesc cu pecetea cea ocrotitoare de lume, şi îţi spuneam aşa: «Poporul Meu, nu te mai închina la idoli, tată. Ieşi din lume, ieşi, poporul Meu, ieşi, tată, ieşi». O, iată, aşa te învăţ şi azi, aşa te rog şi azi, aşa îţi strig şi azi: ieşi din lume, ieşi din Sodoma, popor hrănit cu Duhul Sfânt! Lumea îţi face cu mâna, dar tu uită-te la Cel ce grăieşte cu tine din ceruri şi fă-te vrednic de vremea Mea cu tine şi dă-Mi vrednicia să-ţi fiu Păstor şi să-ţi fiu Domn şi Dumnezeu, şi să-ţi fiu cu mare dor învăţător ţie, poporul Meu, popor născut din nou, nou-născut din cuvântul lui Dumnezeu acum pe pământ. Amin.

O, neam român, o, ţara Mea de azi! Te mângâi, tată, şi pe tine, te mângâi cu mângâierea Duhului Sfânt Mângâietorul, te mângâi şi pe tine în zi de sărbătoare de Rusalii, căci sunt cu sărbătoare pe vatra ta în mijlocul poporului cuvântului Meu, popor luat din tine, ţara Mea. îţi dau şi ţie pe Duhul Sfânt, numai să-L iei, tată. îţi dau putere să crezi în cuvântul Meu de azi pe vatra ta, şi cu care te povăţuiesc şi pe tine, numai să vrei să iei povaţă, ţara Mea. Dar acum, stai sub binecuvântarea Duhului Sfânt Mângâietorul şi învaţă, tată, căci Eu îmi învăţ poporul, şi învăţătura Mea e bună, ţara Mea. Eu sunt învăţător pe vatra ta şi sunt Fiul Tatălui Savaot şi sunt Păstorul Cel cu crucea. O, învaţă să stai frumos sub cruce, şi vei fi asemenea Mie, ţara Mea; şi învaţă-te să te ridici frumos şi să înviezi ca şi Domnul Dumnezeul tău Iisus Hristos, şi vei fi asemenea Mie şi vom avea amândoi acelaşi învăţător, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, o, ţara Mea cea de azi a Mea, ţara Mea de la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.

27-05-2007