Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon‚ făcătorul de minuni



Cu mângâiere, dar şi cu dojană Mă aşez în ziua aceasta faţă în faţă cu neamul român, şi am în lucru cu Mine oştirile cereşti şi îngereşti, şi duhul răbdării sfinte aşezăm încă între Noi, cei din cer, şi neascultarea de Dumnezeu, care s-a suit cu lucrarea ei până sus la cer de pe vatra aceasta, căci neamul român stă în nepăsare de suflet pentru soarta lui cea de azi şi cea de mâine şi rabdă cei din cer întârzierea lui spre îndreptarea şi spre înţelepciunea lui cea de sus.

Sunt Domnul şi Mântuitorul tău Iisus Hristos, o, neam român, şi Mă aşez cuvânt peste tine şi stau cu tine în sfat în ziua aceasta. Tu azi te bucuri în parte pentru praznicul Naşterii Mele, şi zic în parte, că e multă tristeţe şi multă nemângâiere peste cei mari cu inima şi cu înţelepciunea în fiii acestui neam, care văd cu adâncime primejdia care dă să se aşeze în legea ei cea nimicitoare de Dumnezeu şi de oameni peste fiii neamului român, care nu vor să-şi deschidă inima şi mintea şi ochii pentru soarta lor cea de azi şi cea de mâine. Eu însă sunt în veghe sfântă peste tine, neam român, iar lupta Mea pentru viaţa ta cea de sus lucrează tainic, lucrează cu înţelepciune dumnezeiască şi cu răbdare roditoare, nepricepute acestea de cei lacomi de slavă şi de bani şi de scaune şi care cred că ei sunt dumnezeii tăi şi că nu mai sunt alţii peste tine şi că viaţa cea de azi şi cea de mâine a neamului român este sub mâna lor, sub cheia lor, sub puterea lor cu totul. O, Cel ce a făcut cerul şi pământul are în mâna Sa arma cea umilitoare pentru cei ce se trufesc aşa, căci Eu sunt Dumnezeul umilinţei şi nu fac pogorământ pentru cei bolnavi de duhul slavei deşarte şi de puterea lor peste oameni, în vreme ce este Dumnezeu peste toate câte sunt şi vor fi, şi peste care veghează Dumnezeu.

O, cum pot Eu să-ţi spun acum pace ţie, neam român? Sunt cu Tatăl Meu Savaot prin cuvânt de sus în mijlocul tău în ziua aceasta şi sunt cu sfinţii Mei coborât şi cu sărbătoare de cuvânt. O, nu pot să-ţi spun pace ţie, căci pace nu este în tine, ci este doar închipuirea ei. Nu este pace fără Domnul, nu este nici chiar când cei ce-şi zic puternici se simt mari peste un neam de oameni. Dar cum să-ţi spun Eu, Domnul, o altfel de urare? Iată, îţi spun veghe ţie, o, ţara Mea cea de azi, şi aşa şi Tatăl Meu Savaot îţi spune.

O, Tatăl Meu Savaot, duhul mângâierii nu-l putem pune peste neamul român, căci el n-a vegheat cu ascultare de cuvântul cel de sus, trimis la vreme de cumpănă peste el, căci duhul trufiei, ziditor prin fiii minciunii, al căror tată este diavolul din pricina minciunii mânuită de ei pentru placul lor de a stăpâni peste acest pământ ales de Dumnezeu pentru slava cea de sus, acest duh, această lucrare vrăjmaşă neamului român nu poate lăsa duhul mângâierii cea de la Dumnezeu să se lase peste acest neam, ci trebuie dojană acum pentru neveghea acestui neam, pe care l-am povăţuit cu multă mângâiere de cuvânt şi l-am îndemnat să nu stea în nepăsare în vreme de cumpănă, căci este o lucrare vrăjmaşă care voieşte să-l strâmtoreze şi să-l supună sub ea şi să-l ducă cu minciuna cea bine plătită ca să cumpere prin ea biruinţa celor ce s-au unit stăpânitori acum şi care au supus sub primejdie soarta cea de azi şi cea de mâine a neamului român.

Hai, Tată Savaot, poate vor înţelege dojana, că mult povăţuit a fost acest neam şi n-a dat ascultare cuvântului Meu, care s-a purtat spre el cu povaţă şi cu veghe ca să asculte acest neam. O, hai să Ne aşezăm în sfat cu neamul român, Tatăl Meu Savaot.

— O, Fiule Emanuel, copilul Meu Cel Unul născut din Tatăl, îndureraţi răbdăm această durere grea. Trebuie să veghem peste cei necredincioşi, ca nu cumva să se întâmple cu ei ca şi cu cei din Ninive, cărora le-am trimis prooroc să-i vestească de veghe, de pocăinţă şi de îndreptare ca să nu-şi atragă numaidecât pedeapsa faptelor lor şi să piară ei cu totul. Şi chiar dacă au crezut atunci ninivitenii, n-a trecut vreme multă şi s-au lăsat spre necredinţă pentru cuvântul proorocului trimis spre ei şi au căzut din nou în aceeaşi neveghe cei din cetatea Ninivei şi a pierit apoi cu zgomot cetatea aceea.

O, neam român, Fiul Meu Iisus Hristos stă pe vatra ta cuvânt cu veghe cerească în el şi-ţi dă din Duhul Sfânt, Care Se face cuvânt de cincizeci de ani şi mai bine şi veghează şi lucrează cu toate puterile cereşti în mijlocul acestui neam, iar Tu, tată, n-ai voit să asculţi povaţa ca să veghezi şi să nu se smulgă de pe tine ocrotirea şi cei ce te vegheau mult şi se curăţau pentru tine ca să te vegheze în chip curat, ca să te cureţe de minciuna celor ce s-au aşezat acum peste tine, folosind ei duhul înşelării ca să se aşeze ei pe scaunele de cârmuire şi să facă din tine poporul lor, voia lor, popor obidit sub placul lor cel fără Dumnezeu. O, îţi trebuie dojană, tată, căci ai fost necredincios şi n-ai vegheat cu Domnul, Care aşa de dulce şi de sfânt ţi-a făcut mereu trezirea, şi te-a povăţuit Fiul Meu cu iubire ca să-L primeşti şi ca să asculţi de El pentru viaţa ta. O, tu vrei, oare, să cazi în suferinţă cum n-a mai fost în tine? Iată, Noi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh veghem la căpătâiul tău şi ducem luptă grea şi cerească pentru mântuirea ta de sub cei ce s-au aşezat acum pe scaune ca să te stăpânească ei, şi nu sunt de Domnul ei hărăziţi peste tine, decât dacă tu meriţi pedeapsă prin ei acum, ca să-ţi înţelegi neascultarea, fiule român, căci aceştia au furat cu minciună voinţa celor ce în români i-au scris pe ei pe scaune şi care au fost cumpăraţi cu bani şi cu făgăduinţe mincinoase, şi iată, povara a început să crească peste tine şi să-ţi vezi neascultarea ta de Dumnezeu, Care te-a povăţuit la vreme să nu dai voie să te stăpânească cei nedrepţi cu Domnul şi cu tine, ci să te scoli şi să veghezi şi să te uiţi bine ca să-i vezi pe cei ce se curăţă pentru tine ca să-ţi vegheze viaţa de furi şi de tâlhari. O, n-ai ascultat, şi cazi în suferinţă acum, şi vei face ochii mari vrând-nevrând şi vei înţelege că n-ai ascultat de Dumnezeu, Care S-a făcut peste tine cuvânt şi slavă de cuvânt, gata să Se lupte lângă tine cu tot cerul pentru biruinţa ta. O, credinţă sau dragoste cu sila nu se poate face, dar cel necredincios trebuie dojenit spre înţelepţire şi trebuie sprijinit cu povaţă.

O, neam român, ţi-a dat Fiul Meu Hristos cuvânt peste tine. Înţelegi tu iubirea Mea? Îţi fac rugăminte sfântă Eu, Tatăl Savaot. Veghează, Tată, veghează cu trezie, că este în primejdie soarta ta cea de azi şi cea de mâine. Oştirile de sfinţi şi de îngeri sunt în luptă şi în răbdare sfântă şi în veghe dumnezeiască pe vatra ta pentru soarta ta. Eu, Tatăl, Mă ridic de pe tronul slavei şi stau cu Fiul Meu Iisus Hristos în lucrare tainică peste tine ca să-ţi gătim salvarea, o, ţara Domnului. Tu ai atâta bogăţie de cuvânt coborât pe masa ta! Scoală-te şi citeşte şi te încălzeşte de dragostea lui, că iată, n-ai ascultat în ziua când toate oştirile cereşti şi îngereşti au stat gata să te ajute, să te vegheze, să te insufle şi să te ridici şi să spui nu celor ce te-au supus acum sub ei prin numărul celor ce au fost plătiţi să spună da şi să cazi tu apoi sub stăpânirea fiilor trufiei şi ai minciunii lor de peste tine, iar tu ai stat acasă şi n-ai ieşit la luptă şi nu te-ai apărat, iar oastea cea vrăjmaşă şi bine plătită împotriva ta s-a sculat şi a făcut biruinţă pentru cei ce s-au aşezat peste tine acum.

O, e jale între cei din cer de la neascultarea ta şi se bucură duhul cel potrivnic Mie şi ţie de le neveghea ta, de la somnul tău, şi e grea acum lupta celor din cer pentru ocrotirea ta, popor român. Aşa păţea şi poporul Israel. Îi făgăduiam mulţime de iubire şi de slavă şi-l rugam să urmeze după cuvântul proorocilor, dar el se dădea la nepăsare şi la idoli şi părăsea ascultarea de Dumnezeu, şi a fost el părăsit de Domnul şi numai o rămăşiţă a mai rămas din el adevărată.

O, voi, cei îndureraţi acum în mijlocul neamului român, şi care aţi stat de veghe în toată vremea cea rea până la ziua întrebării şi aţi povăţuit poporul şi i-aţi dat să ştie ce să facă şi cum să lucreze, o, chiar dacă el n-a ascultat de voi, cei curaţi cu inima pentru el, nu vă pierdeţi nădejdea, căci voi sunteţi cu mult mai mulţi decât cei puţini între voi care v-au dat vânzării şi au primit bani din mâna celor plini de bani şi care pentru bani trăiesc şi jefuiesc avutul celor suferinzi. O, fiţi plini de răbdare sfântă şi de credinţă sfântă că Dumnezeu aduce dreptatea şi lucrează pentru ea. Lucraţi şi voi lângă Noi, cei din cer, şi vegheaţi cu lucrare văzută şi ştiută a fi şi grăită peste neamul român şi nu slăbiţi pentru duhul dreptăţii, căci trebuie să propovăduim în cer şi pe pământ duhul iubirii de ţară, ţara venirii Fiului Meu cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp. Staţi pe posturile de veghe şi daţi de gol lucrarea nelegiuirii, dar cu umilinţă să lucraţi şi cu milă să vegheaţi, căci cei umiliţi vor fi biruitori. Mă aplec cu cuvântul şi vă rog cu umilinţă de Tată ceresc, împodobiţi-vă cu duhul rugăciunii spre Dumnezeu şi cu zile de post şi de jertfă înaintea Sa, căci acest soi de vrăjmaşi nu cade decât în faţa acestor arme cu putere prin ele însele, după cum Fiul Meu Hristos a biruit tot aşa duhul lumii când L-am lăsat să fie ispitit de acest diavol. O, lupta nu este pierdută, ci mai degrabă sunt pierduţi cei ce s-au înălţat acum unii pe alţii pe scaune de stăpânire peste acest neam, dar este scris despre cei ce se vor înălţa că vor fi ruşinaţi şi smeriţi pentru duhul trufiei lor, căci cei fără Dumnezeu sunt nimic, sunt pentru tăiat, căci rodul lor este otrăvitor, iar otrava usucă viaţa în care ea pătrunde.

O, Fiule Emanuel, am grăit lor, celor mari cu inima în neamul român şi le-am dat nădejde şi duhul cunoaşterii şi al răbdării încă. Suntem cu sfinţii la masă de cuvânt pe vatra neamului român. Te mângâi, tată, Te mângâi, Fiule scump, că suferinţa Ne este mare, şi sfântă Ne este răbdarea. Să-i aşteptăm pe cei treji pentru duhul dreptăţii în acest neam şi să le dăm lor harul şi darul ca să facă ei lucrare de apostoli aşa cum se mai poate şi să ajute ei duhul neamului român şi vederea ochilor lui, care n-au vegheat în ziua când a fost nevoie de veghe ca să nu vină furul, dar furul a venit şi a căzut durerea peste cei curaţi cu inima, şi este încă de răbdat şi de vegheat şi de lucrat, şi va veni curând-curând, încurcătură de limbi peste cei ce s-au sprijinit unii de alţii pentru câştigare de scaune dar care nu se iubesc nici măcar ca pe pământ, şi se rabdă unii pe alţii pentru păruta lor slavă, pentru bolnava lor dorinţă de stăpânire, dar toate acestea sunt veştede prin înşişi cei ce le lucrează, şi este scris pe masa cea dinaintea tronului lui Dumnezeu cuvânt rostit de gura celui ce se arată mare acum între cei ce au furat stăpânirea şi care a spus cu gura sa cuvântul Scripturii care spune că «cel ce ridică sabia, de sabie va pieri», şi aşa va fi, precum Scriptura grăieşte, şi se va împlini acest cuvânt peste cei ce au ridicat sabia lor şi au tăiat cu ea tot rodul cel cu trudă îngrijit şi au semănat mărăcini mulţi în locul rodului şi dau aceştia să înăbuşe sămânţa cea curată, dar vine Domnul şi va aşeza dreptatea Sa, şi va locui ea pe acest loc sfinţit prin cuvânt, vatra neamului român. Amin.

— O, Tatăl Meu Savaot, puterea Noastră este durerea. Ea are putere mare cât iubirea. Cu ea vom semăna dreptatea şi sămânţa ei cea multă peste cei ce au nedreptăţit neamul român acum.

Sculaţi-vă voi toţi, cei mari cu inima şi cu înţelepciunea dreptăţii sfinte şi nu staţi din veghe, căci Eu, Domnul, am privit la voi în toată vremea şi mereu vă privesc şi văd înţelepciunea în care vă păstraţi, căci voi sunteţi dintre cei ce nu sugeţi sânge, ci daţi vlagă neamului român prin veghea în care staţi şi grăiţi prin ea. Iar această vampă, acest duh de femeie îmbrăcată în roşu şi stând călare pe fiară, sugând ea sângele neamului român în numele lui mamona, are scris în Scripturi blestemul de peste ea, iar banii ei asupra capului ei să cadă cu tot cu preţul desfrânării ei, precum este scris despre fiara cea de la sfârşit de timp şi despre femeia care stă călare pe fiară şi despre fărădelegea ei. Sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu Savaot, şi acest fel de sabie este scrisă pentru vampa cea pitită acum sub stacojiul ei, înşelând ea neamurile pământului peste tot, şi acest duh fălos ca al lui Goliat îşi va pierde capul sub sabia sa, căci şi-a zidit pe nisip. Amin.

Vă dau din Duhul Meu vouă, celor curaţi la inimă şi pe mâini în neamul român, şi strângeţi-vă în acest duh şi staţi de partea luminii a toate şi sprijiniţi sufletele şi înţelepciunea acestui neam, care plânge negrăit şi se uită în lături după salvatori. Ieşiţi tot mai în lumină voi, cei ce îmbrăţişaţi lumina şi adevărul, ieşiţi şi faceţi lumină peste întuneric şi daţi de gol faptele ascunse ale întunericului care a prins stat mare peste neamul român, neam care nu trebuie să-şi piardă întâietatea cea de la Dumnezeu şi să cadă iar sub mână străină şi duşmană pentru soarta lui, căci este cu gura căscată o cursă veche şi care trebuie dată în lături, dar veghe mare trebuie din cer şi de pe pământ, căci vremea este cu noapte peste ea.

O, eşti cu bucuria amestecată cu durere, neam român. Nici cei ce s-au scris biruitori asupra ta, nici ei n-au pace, nici ei. Se tem şi ei, căci conştiinţa îi scurmă din pricina nedreptăţii cu care şi-au făcut loc pe scaune mari, şi voi trimite Eu, Domnul, duh tulburător peste conştiinţa lor, peste liniştea lor vopsită, şi teama va creşte în ei, iar minunile cereşti îşi vor arăta înţelepciunea şi vor ajuta pe cei nedumeriţi. Şi va veni Domnul cu pacea apoi, căci cât fiii trufiei stau încă pentru ca să dea socoteală faţă de cele zdrobite de ei, pacea va avea de aşteptat şi de lucrat în taină pentru arătarea ei apoi. Acum însă sabia va lucra despărţirea minciunii de adevăr, a întunericului de lumină şi va fi apoi Domnul Biruitorul, Mielul Cel salvator, Care spală păcatele, Eu, Domnul, Care spăl în sângele Meu vărsat pentru om pe cei ce-Mi deschid ca să le fiu lor Mântuitor. Amin.

O, pace ţie, ţara Mea cea de azi, neam român, dacă vei vrea, dacă vei şti să lucrezi pentru pacea ta, pentru salvarea ta! Amin.

Acum fac cale sărbătorii sfinte pentru ierarhul Spiridon, cel plin de har, de mult, mult har, căci în ziua aceasta sfinţii şi ceata arhiereilor din cer şi de pe pământ au slujire şi imn de laudă pentru acest mare slujitor sărbătorit, care a păstrat lângă el în slujire oştirile îngereşti şi le-a dat lor putere pe pământ cu harurile lor.

O, pace ţie între sfinţii cerului, slujitorule slăvit de Domnul pe pământ, căci ţi-am dat har, har peste har să iei şi să arăţi lucrările lui! Cei adevăraţi în slujire şi în credincioşie au sărbătoare pentru tine în ziua aceasta, iar cei abătuţi de la părinţi şi de la datinile sfinte se laudă că sărbătoresc naşterea Domnului, naşterea Mea cea de acum două mii de ani, dar vai de sărbătoarea lor, căci este slujire la idolii lor, şi nu mai este la locul ei această sărbătoare, pe care Eu şi sfinţii Mei am păstrat-o la locul ei, şi vine apoi praznicul Naşterii Mele pe pământ şi Mă voi face cuvânt de naştere în ziua aceea, zi mutată de la locul ei de slujitorii lui antichrist, cel mereu descoperit şi arătat cu degetul că este vrăjmaş adevărat şi nu slujitor adevărat aşa cum lumea îl crede şi îl slăveşte când îl vede îmbrăcat în haină de sfânt.

Iar tu, apostolul Meu sărbătorit azi, scrie-te în cartea Mea din zilele acestea cu sărbătoarea ta, căci Eu, Domnul, Îmi scriu mereu cuvântul Meu în ea şi stă deschisă ea pe pământ pentru mântuirea neamurilor, precum este scris. Amin.

— Mă scriu, Doamne, cu Tine în carte şi le amintesc celor ce Ne iau spre ştire de sus că bogăţia celor ce doresc să aibă bogăţie, când ea cade în mâinile celor hrăpăreţi ea se face diavol pe pământ stăpânind în om şi nu-şi mai închide gura lăcomiei ei ca să nu sugă de la cei săraci pentru ea. Vai de cei bogaţi, care nădăjduiesc în strânsura lor, căci ei o părăsesc şi nu o moştenesc!

Am fost arhiereu pe pământ şi am avut bogăţii şi lucram la fiinţa lor şi la rodul lor apoi şi împărţeam cu umilinţă până şi la furi, căci aveam inimă cerească, şi numai cei cereşti ştiu de ce trebuie să aibă omul bogăţie, dar cei slujitori lui mamona nu ştiu.

O, cât de mult Te-am mărturisit eu oamenilor, Doamne, al meu Stăpân! O, cât dor aveam în mine ca să-Ţi arăt oamenilor harul şi puterea lui, împărţite mie pentru slava Ta! O, ce blestem a căzut peste pământ, Doamne! Nu mai sunt veghetori asupra duhului minciunii şi al deşertăciunii şi care să nu fie biruiţi de fiii şi de puterile întunericului şi care să facă minuni măreţe şi să biruiască prin ele pe cei trufaşi şi necredincioşi şi neînduplecaţi. O, câtă stăruinţă trebuie să fie pentru ca să fie omul mărturisitorul Tău pe pământ! Greu vor răspunde în faţa Ta cei ce stau sub nume de veghetori şi de slujitori ai Tăi pe scaune sfinţite pentru cei curaţi şi nu pentru fiii fărădelegii a tot pământul, Doamne! O, varsă Duhul Tău Cel promis să Se reverse peste cei mulţi prin cei puţini, care Te vor sluji pentru adevăr, fii şi fiice, robi şi roabe, bătrâni şi tineri şi umple, Doamne, pământul de coborârea Ta cu har mare pe el, că e târziu, târziu şi totul a obosit, şi secera cea nemiloasă a timpului cel nepreţuit de om dă să taie toată aşteptarea Ta, Stăpâne mare. Rugăciunile sfinţilor Tăi stau înaintea Ta cu cupele lor pline, precum este scris pentru zilele cele de apoi, iar Tu îndură-Te, Doamne, de facerea Ta toată şi înnoieşte-o pe ea, căci Tu aşa ai făgăduit, şi vino, Doamne, cu oştirile cereşti şi cu multa Ta slavă pe pământ, căci sfinţii toţi spre Tine privesc şi aşteaptă pe pământ să vii cu cerul tot, să vii, Doamne, să vii. Amin.

— Eu, Domnul, ascult şi lucrez şi aduc vremea harului cel mare şi mult, şi va rămâne acest izvor şi va fi hrană şi slavă peste toate cele ce vor fi, şi plata Mea este cu Mine ca să dau această plată celor ce M-au iubit şi M-au mărturisit şi celor urmaşi lor aşa, până la vremea slavei veşnice, care va veni şi va fi ea pe pământ. Amin, amin, amin.

25-12-2012