Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Spiridon

Cuvântul Meu vă face trezirea ca să intre el cu Mine în carte, copii din porţi. Sunt Domnul, şi vă fac deşteptarea cu cuvântul Meu care a făcut la început cerul şi pământul şi pe om, iar la sfârşit v-a făcut pe voi ca să fiţi cuvântul Lui, căci Cuvântul este Dumnezeu, şi toate prin El s-au făcut, şi iarăşi se fac. Amin, amin, amin.

Se fac ceruri noi şi pământ nou. Se naşte iarăşi lumea. Din cuvântul Meu toate se nasc iarăşi, căci toate s-au învechit de la om încoace, fiindcă omul s-a despărţit de Dumnezeu pe pământ şi nu ştie şi nu poate, nu mai poate să se întoarcă înapoi la Mine decât prin cuvântul Meu care vine la el şi îl călăuzeşte pentru iarăşi facere peste toate câte sunt, căci omul dintre cer şi pământ este durerea Mea care stă împotriva Mea mai înainte de căderea îngerilor căzuţi din slava Mea, şi tot omul trebuie să se aplece glasului Meu, cuvântului Meu care a făcut la început cerul şi pământul. Amin.

Omul învechit în rele nu mai ştie, nu mai cunoaşte cărarea Mea spre el. Cuvântul Meu este cărarea Mea spre el, căci când Eu vin altfel spre om, se sperie omul, iar spaima lui este lipsa lui Dumnezeu din el, dar Duhul Meu îl învaţă să creadă în Mine, Care sunt scăparea lui, puterea lui şi ajutorul lui în strâmtorări şi netemere chiar dacă s-ar răsturna pământul şi s-ar muta munţii în fundul mării, căci Eu sunt în mijlocul cetăţii, şi ea nu se va clinti, şi le spun oamenilor de pe pământ: «Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Domnul Preaînalt între popoare, şi pe pământul tot sunt Preaînalt!» precum este scris. Amin.

O, poporul Meu cel din români! Dacă Eu când am făcut cerul şi pământul cu cuvântul Meu, din ape şi din duh, şi am scos din ape primul petec de pământ şi l-am numit de atunci pământ român, taină rămasă între Mine şi Tatăl până la sfârşit de timp când am venit pe pământ şi am luat trup din Fecioară prin sămânţa Duhului Sfânt, iată, taina aceasta neştiută de tot omul atâtea mii de ani, ea se desface acum prin cuvântul Meu, cuvântul care a făcut la început cerul şi pământul. Pământul român a fost începutul pământului cel ieşit din ape, şi tot pământul român este începutul cel ieşit din foc, căci el va fi cetate de scăpare, oază verde pe care Eu, Domnul, o ocrotesc cu mare minune, cu cuvântul facerii Mele care începe ca şi la început când am luat pământ din pământul român şi l-am făcut cu mâna pe om şi am suflat cu gura peste el cuvânt, şi duh de viaţă a intrat în el, şi a cunoscut omul ca şi Dumnezeu, şi a fost el odihna Mea între cer şi pământ.

O, poporul Meu cel din români, sunt în mijlocul tău cu sărbătoare. Mă bucur în pomenire de zi sfântă pentru cel între arhiereii cerului marele făcător de minuni Spiridon. O, mare este omul care cunoaşte facerea lui Dumnezeu Făcătorul şi crezând în Mine se arată oamenilor minunat pentru slava Mea cea nemaicăutată de oameni, căci oamenii stau în duhul îngâmfării şi s-au îngâmfat cu măriri de la unii la alţii, iar slava Mea pe pământ ei nu o mai doresc, ci o ascund pe cât pot ei de mult, pentru că ei se tem unii de alţii înaintea slavei Mele şi nu se tem de Mine, Cel minunat întru sfinţii Mei şi prin sfinţii Mei, şi chiar dacă ei se tem când Eu cutremur tot lucrul lor ca să le arăt deşertăciunea lor, ei stau tari prin duhul îngâmfării lor care se face în ei împotrivire înaintea Mea şi netemere de Dumnezeu spre pierzarea lor. Eu însă îmi fac cale spre ei şi Mă arăt Cel minunat, aşa cum M-a arătat arhiereul Spiridon, Dumnezeu adevărat în el şi făcător de minuni prin el înaintea necredincioşilor. Amin, amin, amin.

– Credinţa mea, Doamne al sfinţilor, a fost iubirea mea cea pentru Tine, a fost iubirea Ta cea care s-a cuibărit în inima mea ca să Te iubesc cu ea şi să Te fac minunat înaintea necredincioşilor care se hrăneau cu îngâmfarea lor, Doamne. O, cât eşti Tu de răbdător între cei necredincioşi până-Ţi faci loc cu minunile Tale prin cei sfinţi ai Tăi dintre oameni, prin cei credincioşi care-Ţi fac loc în ei ca să trăieşti Tu în ei viaţă dulce, pace dulce, bogăţie de har şi de minune a Ta între ei!

Eu Te-am mărturisit Dumnezeu adevărat între oameni şi Te-am arătat că eşti Cel ce a făcut cerul şi pământul şi pe om, Doamne. M-a durut în mine necredinţa celor îngâmfaţi care dădeau să umble la înţelesurile tainelor Tale cele ascunse de mintea oamenilor, şi atunci, din mijlocul arhiereilor adunaţi în sobor eu am luat o bucată de lut trecut prin foc, o cărămidă făcută de mână de om, şi am strâns-o în mâini înaintea lor şi am făcut din ea trei părţi despărţindu-se ele, prin minunea credinţei mele, în apă, pământ şi foc, aşa cum au fost înainte de facerea cărămizii, mai înainte de a trece prin foc apa şi lutul care s-a lăsat muiat apoi, şi frământat apoi, şi pus în formă pentru ca iarăşi să se usuce şi să fie spre folos, spre zidire, Doamne, Cel ce ai făcut din ape cerul şi pământul cu cuvântul, Doamne, Cel ce eşti foc mistuitor, şi omul nu ştie ce eşti Tu şi ce faci Tu pentru ca să Te cunoască omul Dumnezeu adevărat în toată clipa şi peste toate mereu.

Le-am arătat celor necredincioşi cum vei face Tu la sfârşit cerul şi pământul cu Duhul Sfânt şi cu foc, ca apoi să le faci din nou pe toate pe pământ nou, trecut prin foc, Doamne. O, cât foc face omul pe pământ şi nu ştie că dacă face aşa, el Te cere să vii cu foc ca pe toate să le lămureşti şi iarăşi să întocmeşti cerul şi pământul!

O, vino, Doamne, şi împlineşte-Ţi proorociile cele pentru cer nou şi pământ nou din sfinţenie răsărite, din om nou şi sfânt, nou prin sfinţenie aşa cum am fost noi, sfinţii Tăi care am crezut întru Tine, Unul Dumnezeu Făcătorul, mărturisindu-Te minunat între oameni prin sfinţii Tăi.

Vino, Doamne, cu duhul puterii Tale în cuvântul Tău care se face râu în mijlocul neamului român, şi fă din cuvântul Tău şi din pământul român cetate de scăpare curăţată şi udată, şi apoi loc verde, loc plin de lumină şi de pace şi de chemare a omului spre Tine, Doamne minunat. Vino, Doamne, şi desparte în mijlocul pământului român întunericul de lumină şi lumina de întuneric şi fă pe el loc al dreptăţii Tale, loc al păcii, Doamne! Nu-l lăsa pe omul minciunii să mai dăinuiască pe pământul slavei Tale! Scoate-l pe el din întunericul lui şi dă-i lui vedere ca să Te vadă şi să se ruşineze de întunericul din el şi să vină spre izvorul cuvântului Tău şi să se adape din el cu credinţă, şi cu viaţă din viaţa Ta apoi, şi fă aceasta cu duhul puterii Tale în cuvântul Tău de peste om, Doamne al puterilor.

O, dă-le înţelepciune sfântă şi putere din Tine celor ce Te împart cuvânt peste pământ, şi unge-i la ochi şi la minte pe toţi cei necredincioşi şi potrivnici şi mândri şi fă-i să vadă şi să înţeleagă şi să se umilească, Doamne, sub mâna puterii Tale cu care lucrezi pe pământul român cer nou şi pământ nou şi Ierusalim nou de care se va duce vestea peste toate neamurile de pe pământ ca să vină ele să vadă slava Ta şi pe poporul Tău care crede în venirea Ta cuvânt pe pământ, căci cu cuvântul ai făcut Tu la început cerul şi pământul, şi arată-le oamenilor că aşa ai făcut. Amin, amin, amin.

– O, aşa voi lucra, şi cu foc voi lucra, căci cu foc îmi scriu pe pământ cuvântul cel de facere din nou a lumii.

Din cerul cel nevăzut şi de pe pământ să se adune laolaltă strigăte de rugăciune pentru împlinirea a toate Scripturile venirii Mele cu veacul cel fără de sfârşit! Amin.

O, poporul Meu, tu ai fost întocmit de cuvântul Meu din zilele tale pentru ca să te rogi la Dumnezeu şi să-I aminteşti Lui de Scripturile făgăduinţei venirii Domnului pe pământ cu sfinţii, că iată, la tine vin cuvânt şi prin porţi Mă împart peste pământ bunăvestire de înviere spre înnoirea făpturii. Eu pic cu pic spulber de pe pământul alegerii Mele toată împotrivirea care stă împotriva Mea prin îngâmfarea omului. Voi culca la pământ pe toţi cei care dau să stea în fruntea poporului român mânjiţi pe mâini de sângele celor ce strigă la Mine din pământ ca să le fac dreptate.

O, daţi-vă deoparte, voi, cei prea mult pătaţi, voi, cei prea îngâmfaţi, voi, cei ce doriţi măriri şi ranguri, căci Eu ridic pe cei tari prin umilinţa lor şi le adaug credinţă şi temere de Dumnezeu şi putere din puterea Mea ca să doboare ei, la cuvântul Meu cel rostit din mijlocul neamului român, toată vraja care întunecă omul la minte şi la inimă şi la ochi ca să nu vadă lumina şi întunericul şi ca să le despartă pe ele, şi apoi să fie lumină! Amin.

O, nu Mă pot stăpâni până ce nu voi arăta toată deşertăciunea minţii şi pe cei ce o au pe ea înaintea Mea şi a neamului Meu de pe pământul român. Ridica-Mă-voi, şi aceasta voi face. Amin. Pic cu pic aşez pe pământul român lumină mare ca să ştie toate neamurile lumii că Eu sunt Dumnezeu mare şi minunat pe pământul român, şi din el Mă voi slăvi peste tot şi peste toate, căci Tatăl aşa binevoieşte. Amin.

Acum, fiilor din porţi, faceţi cu cuvântul Meu putere pentru rugăciune la Mine din mijlocul poporului cuvântului Meu pentru împlinirea cea de la Mine în mijlocul neamului român. Roagă-te, poporul Meu, roagă-te la Dumnezeu, căci tu eşti unealta Mea, şi cu tine voi ara şi voi însămânţa şi voi uda şi voi încălzi şi voi face să crească rodul împărăţiei cerurilor în mijlocul tău şi peste tot pământul român pe care Tatăl îl ţine în mâna Sa pentru slava Mea şi a ta ca să vadă toţi cei din întunericul lor slava Domnului şi rodul ei cel nou. Amin, amin, amin.

25-12-2004