Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea cuvioasei Parascheva



Eu sunt Cel ce sunt şi Eu sunt Cel ce vin din cer pe pământ cuvânt acum, după două mii de ani de la înălţarea Mea la Tatăl când M-am coborât din cer ca să Mă nasc din trup de Fecioară şi să cresc şi să-Mi las apoi trupul jertfit pe cruce ca să plătesc aşa căderea din Dumnezeu a omului cel de la început de timp, şi apoi să înviez din răstignire şi să Mă înalţ iarăşi lângă Tatăl Meu, din Care Eu purced, şi să vin iar apoi pe pământ ca să judec viii şi morţii, şi iată, vin, căci aşa este scris. Chiar dacă nu mai este aşteptare şi credinţă pe pământ pentru venirea Mea cu slavă de cuvânt ca să împlinesc cuvântul Meu cel rostit acum două mii de ani, chiar dacă omul se culcă şi doarme faţă de cuvântul venirii Mele după om iarăşi de la Tatăl din cer, Eu vin şi grăiesc Evanghelia venirii Mele de la margini la margini şi o vestesc peste tot, căci aşa este scris să fac. Amin.

Nu mai aştept să creadă oamenii în venirea Mea, nu mai aştept. Nici pe vremea lui Noe nu a mai aşteptat Dumnezeu să creadă oamenii vestirea Lui prin Noe, care a crezut că vine Dumnezeu cu spălarea pământului, şi a ascultat de şi-a făcut corabie acest om credincios şi casa lui, şi a venit Dumnezeu, dar nu au mai văzut izbăvirea cei ce n-au voit să creadă, ci au văzut-o numai cei credincioşi, numai cei ce au aşteptat pe Domnul.

M-am vestit cu venirea Mea din ziua aceasta cuvânt în cartea Mea cea de azi şi am intrat, şi stau la masă de cuvânt cu tine, popor al cuvântului Meu din zilele acestea. Scrie în Scripturi, fiule, de râul acesta de cuvânt că va curge din tronul lui Dumnezeu în zilele cele de apoi, şi ţi-am dat putere să crezi în această Scriptură, şi apoi ţi-am dat arsură de suflet ca să te faci copil la suflet şi la trup şi să Mă iei Învăţător al noii tale vieţi, şi am împlinit cu tine Scriptura cea despre naşterea de sus a omului, ca să se poată el face apoi ucenicul Meu, născutul Meu, născut din Dumnezeu din cuvântul cel de sus, căci scris este: «Aproape este de om cuvântul lui Dumnezeu, este în gura lui, în inima lui, când el mărturiseşte pe Domnul».

Mi-am pregătit cale de venire, aşa cum îşi pregăteşte omul pe pământ drum de piatră, pe care el călătoreşte apoi pentru nevoile lui, şi Mi-am pregătit popas şi vin cu sfinţii şi poposim între oameni şi grăim la masă cu cei credincioşi cuvântul cerului, ca să-L audă pe Dumnezeu cei necredincioşi şi să fie ei judecaţi după fapta lor apoi, a credinţei sau a necredinţei în care dau să stea.

Am cu Mine la masă de cuvânt ceata cuvioaselor din cer, şi e zi de sărbătoare între sfinţi pentru mireasa cea credincioasă Mie cu totul, Parascheva, cea care acum o mie de ani M-a ales de Mire al ei, de viaţă a ei şi de iubire a ei pe pământ. Am păstrat-o apoi ca pe o podoabă cerească şi s-a voit ea apoi în ţara românilor să stea, căci i-am arătat la venirea ei între sfinţi strălucirea pregătită Mie de Tatăl pe vatra neamului român şi cărarea Mea cu masă de cuvânt pe ea în zilele cele de apoi.

Curând, curând se va petrece minune mare şi tainic de mare, căci pe pământ trupurile sfinţilor de peste tot vor purcede aici, în ţara Mea de venire cuvânt pe pământ acum, unde Eu Îmi pregătesc cetate pentru cei din cer şi masă lor cu cei credincioşi Mie în vremea aceasta când nimeni nu mai are iubire de Dumnezeu pe pământ, şi vor pluti trupurile sfinţilor deasupra acestui pământ aşa cum plutesc pe ape corăbiile, şi vor pluti ei în văzduh ca să coboare la masa Mea, aşezată de Mine pe vatra neamului român, căci Tatăl aici Mi-a sortit nunta şi masa ei cu sfinţii, şi în curând această tainică minune va minuna în lung şi în lat lumea, şi lumea se va mira şi nu va înţelege pe cele greu de înţeles de mintea omenească, dar Eu, Domnul, împlinesc cuvânt cu cuvânt Scriptura venirii Mele cu sfinţii şi nimeni nu înţelege această împlinire, căci omul caută altfel de minuni să vadă şi nu va putea el vedea tainele Mele, fiindcă ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din duh, duh este şi din cer este, şi tot aşa se şi descoperă, iar Eu cu sfinţii vin şi-Mi fac împărăţie cu ei în mijlocul celor credincioşi şi masă de nuntă Îmi fac, ca să-Mi adun Mie pe cei ce-Mi vor sluji cu iubirea lor, aşa cum sfinţii M-au slujit după ce M-au iubit. Amin.

— O, eu Te-am iubit pe pământ, Doamne, şi mult Te-am iubit, şi iubirea mea cea pentru Tine mi-a sfinţit viaţa şi inima şi mintea şi suflarea şi dorul şi mersul meu din loc în loc pe pământ, întru nedespărţire de Tine peste tot pe unde am călătorit, şi m-ai luat apoi între cei din cer şi mi-ai odihnit iubirea mea cea pentru Tine, şi mi-ai arătat din cer pe pământ ţara venirii Tale cu sfinţii în zilele cele de apoi şi s-a aprins dorirea mea ca să-Ţi stau în întâmpinare aici, în ţara nunţii Tale, şi am călătorit spre ea cu trupul meu cel nestricat, pe care l-am păstrat Ţie în toată vremea mea pe pământ, iar Tu l-ai aşezat pe el în slava Ta, şi iată-mă aici, pe pământul alegerii Tale, aşteptând ziua cea mare a slavei sfinţilor Tăi cu Tine, Doamne, căci precum Ţi-ai ales atunci Ierusalimul ca să cobori în el şi să-Ţi faci lucrarea, aşa şi acum ai lucrat şi Ţi-ai ales, şi e taină de neînţeles alegerea Ta cea de la sfârşit de timp pentru venirea Ta cu sfinţii pe pământ, şi un nou Ierusalim Ţi-ai întocmit din inimi vii, din pietre vii, iar cele vechi trec cu trosnet şi nimeni nu înţelege Scripturile, căci sunt acoperite, Doamne, ca să le poţi lucra. O, cât vor plânge românii că n-au priceput taina Ta cea mare de pe vatra lor de atâta vreme cât ai lucrat şi încă lucrezi în mijlocul acestui neam! Cartea cuvântului Tău, pusă pe masa Ta de scris în mijlocul acestui pământ ales Ţie de Tatăl ca să vii acum, cartea aceasta stă faţă în faţă cu cei ce nu se apleacă s-o deschidă ca să-Ţi vadă mersul Tău cu poporul cuvântului Tău şi taina Ta cu el, şi să Te cunoască pe Tine în ea Păstor venit din cer cuvânt ca să ai Tu nume mare pe acest pământ, că vii cu sfinţii, după cum este scris, şi numele Tău se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi tainică este venirea Ta şi măreaţă, Doamne, iar sfinţii Tăi în ea sunt, şi văd şi mărturisesc. Amin.

O, neam român, departe eşti de înţelepciunea cea de sus, coborâtă în mijlocul tău, că a venit Domnul pe vatra ta cuvânt ca să-ţi dea ţie naştere din nou, naştere de sus, din cuvântul Său cel de azi peste tine, iar tu nu ştii, şi eşti oprit la hotarul acestei ştiinţe, căci de la Domnul trebuia să ai ştiinţă ca să înţelegi şi să vezi şi să crezi. Mai vii sunt trupurile sfinţilor, care şi-au ales de patrie pământul român după ce au ajuns ei cu cerul de sfinţi, şi vor mărturisi sfinţii şi trupurile lor tainele lui Dumnezeu coborâte cu El deasupra acestui pământ, păstrat de Tatăl ceresc cu mână tare pentru Fiul Său Iisus Hristos, ca să vină El acum, aici, să-Şi aşeze şi să-Şi gătească masa nunţii şi pe sfinţii Lui pentru masa aceasta de venire a Sa ca să-Şi desfacă tainele toate şi să le aşeze pe pământ.

Mântuieşte, Doamne, pe poporul Tău cel credincios venirii Tale acum pe vatra pământului român, şi binecuvintează cu toate puterile şi oştirile cereşti moştenirea Ta aceasta de pe el, şi cu puterea crucii Tale ocroteşte-l şi păzeşte-l pe el pentru Tine şi cu Tine, căci cu el lucrezi pe pământ tainele Tale şi venirea Ta cu ele, o, Doamne! O, înconjoară cu sfinţii Tăi şi cu îngerii Tăi de jur împrejur hotarele pământului român, şi toate puterile cereşti să le fie de pază şi de slavă, că e ţara nunţii Tale, pe care-Ţi cobori odată cu Tine slava Ierusalimului nou, slava lui cea de sus, ca pe toate să le înnoieşti, precum este scris, şi să ştergi de lacrimi obrazul celor ce au ascultat şi au crezut şi au nădăjduit aşteptând şi lucrând în via Ta, aşa cum Tu le-ai spus să lucreze! O, e întuneric pe pământ, căci Tu eşti Lumina lumii, dar oamenii şi-au ales de lumină întunericul din ei, şi întuneric mare e pe tot pământul, precum este scris în Scripturi că va să vină, şi iată, a venit, şi aşa s-a împlinit, dar lumina Ta s-a aşezat în mijlocul celor credincioşi şi este lumină la ei şi trag sfinţii la lumină, Doamne, şi vin ei cu Tine la masa luminii, la masa cuvântului Tău, aici, în mijlocul neamului român. A Ta fie toată slava în aceste hotare, iar poporul cuvântului Tău să-Ţi dea odihna, Doamne, şi să fie el ziua Ta de odihnă, a Ta şi a sfinţilor Tăi, căci Tu eşti locaşul lor şi le pregăteşti loc, ca acolo unde eşti Tu să fie şi ei, aşa cum Tu ai spus pentru ei, pentru cei ce Te-au iubit pe pământ. Amin.

— Eu, Domnul, am fost şi sunt viaţa sfinţilor Mei, căci toţi trăiesc în Mine, precum este scris, şi unii altora ne-am fost şi ne suntem casă, şi apoi viaţă pe vecii. Amin.

Eu, Domnul, binecuvintez cu slavă mare pământul român şi tot ce am Eu pe el scump şi slăvit şi pus deoparte pentru slava Mea din zilele acestea, zilele cele de apoi, la care am lucrat şi am ajuns.

O, popor al cuvântului Meu, e măreaţă calea Mea de cuvânt din cer pe pământ în mijlocul tău, iar sfinţii şi îngerii petrec cu ea, tată. O, ai grijă de învăţătura Mea s-o dai în lung şi în lat ca să Mă spăl de sângele necredinţei din oameni, iar tu să fii trupul Meu, fiule poporul Meu, că Eu sunt capul bisericii tale, căci tu eşti biserica Mea, măi poporul Meu de azi. Cine vrea să fie şi trup şi cap în cuvântul de biserică, acela facă ce vrea pe pământ, iar Eu grăiesc pentru biserica Mea şi pentru trupul ei, al cărei cap Eu sunt. O, ai grijă de cămăşuţă, să-ţi fie curată, tată, căci lumea nu ştie taina spălării, că ea foloseşte apă puţină pentru cămăşuţă şi nu este albă cămaşa spălată în apă puţină, căci se întinează albul ei din pricina apei puţine în care se spală cămaşa murdară şi în care se lasă toată murdăria de pe cămaşă. Iată taină mare las în ziua aceasta despre felul cum se spală o cămaşă murdară, care trebuie spălată şi albită, căci trebuie în multă, multă apă înmuiată, ca nu cumva apa puţină din vas să se murdărească prea mult de pe cămaşă şi să vopsească ea albul cămăşii şi să iasă din apă murdar albul ei în urma spălării. Trebuie apoi mai multe ape până ce apele spală toată murdăria cămăşii, căci trebuie să fie ca nouă cămăşuţa scoasă din apa spălării, ca albul ei cel de la facerea ei. O, nu cumva murdăria cămăşii spălată în apă puţină să intre din apă în toată ţesătura ei şi să se coloreze albul ei, ci trebuie grijă mare pentru lucrarea spălării, căci albă cu totul şi mereu albă trebuie să fie cămăşuţa cea spălată!

Aşa este taina naşterii cea de sus a omului şi care-i spală omului viaţa şi îi înnoieşte cămăşuţa, căci trupul omului trebuie să fie biserica Mea, iar Eu să fiu capul ei, şi aşa trebuie să fie întocmit omul cel născut de sus, el să fie trupul, iar Eu să fiu capul, şi să fie el apoi povăţuit de Dumnezeu până la sfârşit. Amin.

Grăiesc cu omul neştiutor pentru taina spălării şi îi spun aşa: o, nu se spală cu bani cămaşa vieţii tale, omule, iar tu, tată, eşti fără de povaţă peste tine, căci tu te duci la locaşul de biserică şi cumperi de acolo cu bani o lumânare, iar lângă ea mai pui alţi bani şi dai acestea la altar spre pomenirea ta cu rugăciune înaintea Mea, iar slujitorul cel mijlocitor îşi strică mintea şi credincioşia cea pentru tine şi cea pentru Mine când vede bani şi mereu bani, dar nu cu bani se spală viaţa omului, şi nu cu bani se plăteşte ea, iar pe pământ s-au făcut mulţime de slujitori de altare şi toţi capătă bani şi intră banul în altar, unde nu se cuvine să intre, şi nu aşa se capătă iertarea şi calea ta spre Domnul, omule, ci cu lacrimi pline de pocăinţă şi cu pocăinţă plină de lacrimi, căci omul este păcătos şi nu are povăţuitor peste el, nu are lumânare în cale care să-i cârmuiască mersul şi viaţa spre Domnul, căci cei ce se fac slujitori ai sfinţeniei la altare nu-şi dau averea la săraci ca să se facă sfinţi apoi cu trupul, cu sufletul şi cu duhul lor şi să se facă spre Mine rugători pentru cei păcătoşi aşa cum sfinţii s-au făcut, lepădându-se de ei înşişi ca să-Mi slujească Mie pentru mântuirea lor şi a oamenilor, şi iată, în locaşurile numite biserici nu se fac sfinţi oamenii şi nici slujitorii de altare, şi unde, oare, se mai poate găsi adevărul cuvântului rostit în biserici când se aude din gurile celor adunaţi, şi care spun: „mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor întru una sfântă, sobornicească şi apostolească biserică, spre viaţa veacului ce va să fie“?

O, nici un locaş nu este locaş sfânt fără oameni sfinţi în el şi pentru el, şi nu mai au parte de sfinţi în ele locaşurile afierosite Domnului pentru cei sfinţi, şi această durere se suie în cer mereu, căci numele Meu este pus peste tot peste locaşurile făcute de oameni ca să se cheme peste ele numele Meu, şi iată, nu mai este nimic de făcut, nimic de reparat, căci omul s-a aşezat mare pe pământ în numele Meu peste oameni şi trage după el toată gloata, iar Eu n-am sălaş să vin şi să Mă odihnesc, căci Eu am spus celor ce vor să-Mi slujească: «Fiţi sfinţi, căci Eu sfânt sunt şi Mă dau celor sfinţi!».

Am spus acestea toate în ziua aceasta sfântă ca să fac cumva loc în om lucrării smereniei sfinţilor, iar tu, poporul Meu, împarte, tată, învăţătura Mea, smerenia Mea, pe care voiesc şi omul s-o aibă, căci omul este mic de tot înaintea Mea, şi ar fi să fie el făcut numai din aluatul smereniei. O, cum să fac să-l deprind pe om cu lucrarea smereniei de duh, cu minte din cer pentru mintea lui cea atât de semeaţă prin tot ce este el, prin tot ce lucrează el pe pământ fără să plângă pentru deşertăciunea minţii şi a vieţii lui? Numai smerenia, numai ea ar avea de ajunsă putere să desţelenească mintea şi inima omului ca să vină el apoi spre duh de pocăinţă şi de zdrobire de inimă prin pocăinţă, că multă, multă pocăinţă şi mereu pocăinţă îi trebuie omului, şi nicidecum nu-i trebuie ce caută el să facă şi să aibă.

Ies în calea ta, omule fără de lumină pe cale şi Mă fac lumânare înaintea ta ca să intre în tine lumina ei. Nu-ţi cer nici un ban, şi nimic, nimic nu-ţi cer, decât să poţi să Mă laşi să intru şi să te fac după chipul şi asemănarea Mea şi să fii apoi fiul Meu şi să semeni cu Mine la faţă şi la faptă, că altfel nu ne putem cunoaşte unul pe altul, tată. O, nu se poate altfel să fie al Meu omul, să fie el fiul Meu. Nu se poate să ai credinţă aşa cum ai tu, omule, şi atât, căci Eu, Domnul, le-am încercat credinţa iudeilor care crezuseră în Mine şi le-am arătat că nu credeau, şi apoi am spus lor că au de tată pe diavolul, căci erau îngâmfaţi în duhul lor.

O, poporul Meu, am masă cu tine, am sală de învăţătură cu tine şi Mă dau omului cu învăţătura Mea de pe masa aceasta. Stai, tată, în baia smereniei de duh, căci prin aceasta pot Eu să stau la masă cu tine şi să Mă dau oamenilor şi să-Mi semăn peste ei sămânţa, dar locul este pietros şi abia mai găsesc o palmă de pământ care să se lase spre rod. Mă voi deşerta cu tot mai mult cuvânt pentru lucrarea smereniei de duh şi voi lucra aşa peste semeţia din om şi voi nădăjdui, iar tu să stai sprijin Mie, că am mare nevoie de sprijinul tău în multa Mea lucrare, iar Eu te întăresc să poţi. Amin.

Pace ţie, poporul Meu! Mă amestec în toate lucrările tale cu Mine, tată. Fii înţelept ca să pricepi înţelepciunea Mea, care te sprijină mereu, căci Eu îngrijesc de tine cu multă milă, cu multă veghe, cu multă cercetare peste pământ, măi poporul Meu, că rari sunt oamenii cu lepădare de sine, cu care Eu să Mă pot sprijini, aşa cum M-am sprijinit cu sfinţii Mei, care s-au dat Mie şi săracilor Mei şi au slujit ei apoi calea Mea spre oameni şi tot greul Meu de pe ea. Toate puterile cereşti veghează lucrarea Mea cu tine şi toţi sfinţii stau mijlocitori înaintea Mea pentru puterea ta. Pace ţie! Păstrează acest izvor! Izvor de pace să fie în mijlocul tău din partea Mea, ca să Mă fac Eu izvor de cuvânt peste cei fără de lumânare pe pământ, că milă Mi-e de om. Mi-e milă şi Mă doare mila în Mine, şi tot aşa să stai şi tu în Mine, cu milă în tine pentru durerea Mea, fiule, şi ne vom afla apoi mângâierea unii în alţii şi rodul ei apoi îl vom afla, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.

27-10-2011