Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Domnului

Învăţătură de credinţă aşez în cartea Mea cea de azi, ca să se găsească în ea învăţătura Mea. Eu sunt Cel ce sunt, Domnul Iisus Hristos, şi sunt Cuvântul Tatălui Meu, căci Tatăl este întru Mine când grăiesc. Pe cei ce cred în Mine şi în venirea Mea acum cuvânt pe pământ, nu-i învăţ altfel decât i-am învăţat pe ucenicii Mei acum două mii de ani, cărora le-am spus că Tatăl este întru Mine, iar Eu întru Tatăl sunt, iar dacă cineva Mă iubeşte Mă va iubi păzind cuvântul Meu, şi îl va iubi pe el Tatăl Meu şi vom veni la el, Eu şi Tatăl, şi Ne vom face la el locuinţă, iar cel ce nu Mă iubeşte este cel ce nu păzeşte cuvintele Mele.

I-am învăţat pe ucenici acum două mii de ani, dar ei erau nedumeriţi cu privire la Tatăl, Care sălăşluia întru Mine făcând lucrările Lui înaintea lor şi înaintea oamenilor, căci le spuneam: «Eu Mă duc la Tatăl, şi orice veţi cere în numele Meu Eu voi face, iar dacă veţi crede în Mine, veţi face şi voi lucrurile pe care le fac Eu şi veţi face mai mari lucruri, pentru că Eu Mă duc la Tatăl, şi dacă Mă duc, Îl voi ruga pentru voi şi vă va trimite alt Mângâietor, Care să fie pururea cu voi: Duhul Adevărului, pe Care lumea dacă nu-L vede şi nu-L ştie nu poate să-L primească, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne în voi şi va fi întru voi, căci va sosi la voi, şi voi Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu, şi veţi fi vii şi voi şi veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl, şi voi întru Mine, şi Eu întru voi, căci cine Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de către Tatăl Meu, şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui».

Învăţătură de credinţă aşez în carte în zi de praznic de înălţare a Mea la Tatăl acum două mii de ani, de-a dreapta Tatălui aşezându-Mă Eu atunci. Mi-am tras ucenicii spre Betania, la muntele Eleonului, după ce în răstimp de patruzeci de zile M-am arătat adesea lor, grăindu-le lor tainele împărăţiei lui Dumnezeu şi poruncindu-le să stea aproape de Ierusalim şi să aştepte făgăduinţa Tatălui, căci le-am spus: «Va veni Duhul Sfânt asupra voastră şi veţi lua putere să-Mi fiţi martori în Ierusalim şi până la marginile pământului apoi», şi grăindu-le lor, un nor M-a luat din ochii lor şi M-a înălţat spre Tatăl, cu ei de faţă, rămânând din această privelişte cerească doi bărbaţi, în haine albe, care le-au spus: «Iisus S-a înălţat acum de la voi la cer, şi astfel va şi veni, precum L-aţi văzut suindu-Se».

Norul slavei Domnului, norul care a venit şi M-a acoperit când M-am dus pe munte cu ucenicii pentru rugăciune şi am strălucit înaintea lor cu slavă mare, şi doi bărbaţi erau de o parte şi de alta a Mea, şi s-a tras apoi norul slavei Domnului şi am rămas Eu aşa cum ştiau ucenicii că sunt, după ce Tatăl M-a mărturisit cu glas din nor că Eu sunt Fiul Lui, ca să ştie ucenicii cine sunt Eu, Cel ce umblam cu ei din loc în loc aşezând semne dumnezeieşti peste oameni şi puteri cereşti, cu care lucram minuni. O, acest nor al slavei a fost şi în ziua când M-am înălţat la Tatăl înaintea ochilor ucenicilor Mei.

O, tot aşa vin şi azi. Vin cu norul slavei Mele, care Mă poartă acoperindu-Mă şi descoperindu-Mă în cuvânt, aşa cum Tatăl Meu a grăit din nor şi M-a mărturisit că Eu sunt Fiul Său. Vin cu norul slavei Domnului şi sunt mărturisit ca şi atunci, când cei doi bărbaţi au grăit cu Mine în ziua când am strălucit pe munte înaintea ucenicilor Mei, şi când, iarăşi, doi bărbaţi au grăit despre Mine celor ce erau cu Mine în ziua când norul M-a luat de lângă ei şi M-a aşezat de-a dreapta Tatălui în ceruri, ca să fiu Eu cu mângâierea Tatălui lângă ai Mei apoi până la sfârşitul timpului.

O, nu e greu să fie crezute tainele Mele, cuvintele Mele, după care Eu Mă tăinuiesc cu slava Mea, după ce atât de mult şi de minunat M-am dovedit pe pământ între oameni Fiu al Tatălui, mărturisit fiind de cei din cer, de-a dreapta şi de-a stânga slavei Mele văzute arătându-se ei. Omului i-a mai rămas doar să creadă sau să nu creadă ceea ce au mărturisit cei din cer şi cei de pe pământ ucenici ai Mei, care au văzut minunea norului slavei Domnului, mergând ei prin trimiterea Mea apoi până la toate marginile cu vestea cea despre Mine. Arătarea slavei Mele s-a petrecut pe munte înalt, ca să fie cât mai curat locul coborârii slavei care Mă mărturisea de la Tatăl şi prin Tatăl, căci în slava cu care Tatăl cobora, în slava aceea eram şi Eu cuprins, Eu în Tatăl, şi Tatăl în Mine, nor de slavă şi de taină a Domnului, taina care acoperă pe deasupra pe Domnul, slava pe care o am Eu de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, precum este scris.

O, iată de ce trebuie să fie loc curat locul în care Eu, Domnul, Îmi lucrez slava cuvântului Meu ca pe munte înalt, aşa cum şi lui Moise M-am împărţit când am grăit cu el pe munte şi am scris pe piatră cuvântul cel pentru porunci spre Israel, ca să fie viu prin ele Israel.

O, cum să-l iau pe om la şcoala învăţăturii de credinţă, cum să fac să-l iau? E mult şi e frumos de învăţat. N-are omul timp pentru adevărul lucrurilor, pentru Duhul Sfânt Mângâietorul, despre Care am promis acum două mii de ani că va veni pe pământ şi va desluşi El toate la toţi cei care Mă vor iubi păzind poruncile Mele şi crezând ei prin împlinirea lor peste ei, ca să pot Eu să vin cu Tatăl la ei şi să-Mi fac locuinţă cu ei.

O, neam român, mai este alt neam şi alt tărâm pe pământ unde vin Eu cuvânt şi Duh mângâietor aşa cum vin acum pe vatra ta cu slava Mea cea de la Tatăl? O, Eu sunt Cel ce sunt. Ţie îţi spun, neam român, Eu sunt Cel ce sunt! Sunt Cel ce am strălucit pe munte înaintea ucenicilor mărturisitori, şi sunt Cel ce de pe munte M-am înălţat pe norul slavei Domnului, după ce Mi-am povăţuit ucenicii trimiţându-i peste pământ cu vestea lucrului Meu cu ei timp de trei ani şi jumătate, până ce M-am suit la Tatăl în ziua înălţării Mele la ceruri. O, cum să fac să te trezesc? Am în mijlocul tău un popor mărturisitor slavei cuvântului Meu coborât pe vatra ta acum, la sfârşit de timp. Îl trimit cu trimiterea Mea ca pe un martor al zilelor de acum ca să-Mi vestească de la margini la margini cuvântul. Nu i-a mai rămas neamului omenesc decât să încerce fericirea cu Mine, după ce totul a încercat între pământ şi cer vreme de şapte mii de ani, că a încercat minciuna în toate felurile ei bietul de om şi s-a minţit om pe om şapte mii de ani. O, ajunge, omule! Ajunge, omule, ajunge! Încearcă şi cu Dumnezeu, dar după voia Lui, nu după voia ta, că după voia ta ţi-ai făcut mereu voia înaintea Mea căutându-Mă ca să-ţi fac voia, dar voia Mea este scrisă pe piatră cu foc, cu degetul lui Dumnezeu, şi nu seamănă voia Mea cu voia ta. Voia Mea este sfinţenia ta. Eu cu ea am biruit lumea şi pe stăpânitorul ei, şi nici tu nu vei putea birui altfel, o, omule ostenit. Acum două mii de ani am spus: «Acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat», şi M-am lăsat apoi spre moarte pe cruce, dat la moarte de stăpânitorul acestei lumi, de poporul în mijlocul căruia M-am arătat Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, numai că el n-a voit să fie alt stăpân peste lume în afară de el, de cel împuternicit de Mine să-Mi fie Mie popor între toate neamurile de pe pământ. Dar dacă el n-a voit să facă voia Mea, a fost judecat acest popor când Eu am biruit asupra lui prin moartea şi prin învierea Mea, şi apoi prin ridicarea Mea pe tron lângă Tatăl, de-a dreapta Tatălui, după ce am biruit cel din urmă vrăjmaş: moartea.

O, neam român, Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine şi una suntem când auzi tu cuvântul lui Dumnezeu. O, de ce, tată, de ce, neam român, stai deoparte de slava lui Dumnezeu de pe vatra ta? Ia aminte că Domnul îţi grăieşte ţie. Nu mai sta în întunericul cel mai din afară, neam român, că nor negru este necredinţa şi nepăsarea ta pentru ea. Lacrima Mea după tine s-a făcut apă mare şi multă, şi iată câtă suferinţă pe tine acum, pe vatra ta şi peste fiii şi fiicele tale, care stau atât, atât de departe de cuvântul care te strigă plângând şi strigând, neam român! O, cum să fac să te scot din nepăsare şi de sub asupritorii tăi, din pricina cărora vine nenorocirea peste tine, şi care te asupresc să nu te lase să înveţi şi să crezi apoi slava Mea de pe vatra ta? Tron de cuvânt Mi-am zidit în mijlocul tău, şi din el curge peste pământ ca o apă curăţitoare acest izvor al gurii Mele, izvorul iubirii, o, ţara Mea de azi. O, nu te doare trupul şi sufletul şi duhul de atâta bătaie câtă ţi-ai atras şi îţi atragi? Acum vreo douăzeci de ani am scos de peste tine pe cei ce te stăpâneau fără de Mine, şi sub care tu plângeai şi aşteptai o izbăvire.

O, dar ce faci acum? Iată, faci păcate mari şi te laşi robită de minciună şi de cei ce o făuresc pe ea pe ascuns ca să le dai tu lor slavă şi să-ţi faci din ei dumnezei. Dar ce vei face, o, ţara Mea de azi, ce vei face tu când îi vei vedea căzând de pe scaunele lor, de pe care se laudă că tu i-ai aşezat? O, privesc din cer de lângă Tatăl şi plâng de mila ta. Ţi-aş da trezire mare şi tot mai mare, dar aş vrea să lucrezi şi tu cu Mine şi să înveţi învăţătură de credinţă dacă gura Mea grăieşte în mijlocul tău cuvântul Meu. Am aşezat în ziua aceasta de praznic de înălţare, am aşezat învăţătură de credinţă în cartea Mea cea de azi, pe care o scriu pe vatra ta, aşa cum am scris pe munte prin îngeri poruncile vieţii, ca să trăiască prin ele oamenii, dar omul trăieşte numai pentru păcat. Mănâncă omul carne multă, mănâncă şi cu trupul, şi cu sufletul, şi cu duhul, mănâncă omul animale şi păsări şi oameni, în loc să mănânce fără de păcat, fără de carne, fără de ucidere, aşa cum l-am povăţuit Eu, Domnul, la începutul lui pe om. Omul însă dă hrana dată lui de Dumnezeu spre hrană, o ia şi o dă la animal şi la pasăre, de parcă acestea sunt de la care trebuie să mănânce omul, că le taie şi le mănâncă după ce le trece prin ele hrana pe care el ar fi s-o mănânce, precum şi lor le-am dar ce să mănânce, căci le-am dat şi animalelor, şi păsărilor, şi i-am dat şi omului ce să mănânce. El însă a schimbat şi a mâncat altfel, dar Eu îl voi aduce la voia Mea aşa cum el nu pricepe mai dinainte, că-i voi lua omului carnea de pe masă, şi-i voi lua şi verdeaţa pe care trebuia s-o mănânce după cum Eu i-am împărţit hrana, căci este neascultător de Dumnezeu omul.

Iar celor ce Mă iubesc ascultându-Mă le voi da lor din cer prin îngeri, şi-Mi voi face curat pe pământ prin lucrarea curăţirii de neascultare, mai întâi în tine, ţara Mea cea de azi, ţară a alegerii Mele la sfârşit de timp, că voi trece totul prin sită deasă în tine, ca să rămân cu bobul cel curat, şi voi aşeza pe vatra ta legea sfinţeniei, calea care duce la viaţă şi la o fericire mare, pe care omul n-a bănuit-o până în zilele acestea, căci nu s-au suit la mintea omului cele pe care Eu, Domnul, le-am pregătit pentru cei ce Mă iubesc sfinţindu-se pentru Mine şi pentru slava Mea.

Mă voi înălţa cu tine deasupra tuturor înălţimilor omeneşti şi Mă voi slăvi din tine peste neamuri pe pământ, o, ţara Mea cea de azi, ţara venirii Mele a doua oară pe pământ, iar tu, neam român, va fi să crezi atunci că numai sfinţenia avea omul s-o lucreze, şi nu carnea, căci omul mănâncă numai carne, mănâncă şi când posteşte de mâncare de carne, mănâncă şi atunci carne, căci mănâncă cu pofta trupului, mănâncă poftă trupească din carnea sa şi din carnea altui om, şi mănâncă omul şi cu trupul, şi cu duhul şi cu sufletul, mănâncă numai carne şi numai duh de carne, şi nu are cine să-l oprească de la această neascultare, dar Eu vin şi îl învăţ pe om, că n-are cine să mai vină după Mine ca să-l înveţe pe om, căci stăpânitorul acestei lumi stă peste toate neamurile de pe pământ, stă împotriva Mea şi stăpâneşte peste om şi îl supune, dar Eu, Domnul, îi voi arăta curând, curând iarăşi judecata lui, când va vedea cu ochii mari şi cu spaimă multă lucrarea pe care în ascuns a lucrat-o prin toţi supuşii ca să-l despartă pe om de Dumnezeu, după ce L-a răstignit pe Dumnezeu pentru ca să-şi aibă el scaun pe pământ peste om, el şi numai el, iar omul să nu mai ştie că Dumnezeul Cel adevărat este Domnul.

Mă voi înălţa cu slavă mare prin lucrarea cuvântului Meu din mijlocul neamului român şi voi rosti de pe acest munte de cuvânt şi voi spune stăpânitorului acestei lumi: Sfârşitu-s-au toate, toate ale tale, ca să fiu apoi numai Eu, Domnul, Eu şi cei asemenea Mie. Amin.

Iar celor credincioşi cuvântului venirii Mele pe pământ acum, le voi scrie pe frunte nume nou, de Mă vor asculta aşa cum a ascultat de proorocul Ieremia ucenicul său, de care a fost ascunsă căderea împăraţilor lumii, şi vor sta cei credincioşi şi ascultători înaintea Mea, înaintea Împăratului slavei pe munte înalt, spre care vor privi toate neamurile pământului şi vor căuta spre slava Mea şi spre învăţătura Mea, învăţătura sfinţeniei, după care omul va căuta când nu va mai putea nici o altă putere între pământ şi cer. Amin.

În zi de praznic de înălţare a Mea la Tatăl am aşezat în cartea Mea cea de azi învăţătură de credinţă pentru venirea Duhului Sfânt Mângâietorul peste cei credincioşi şi ascultători, şi am de o parte şi de alta a Mea pe cei ce Mă mărturisesc Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, de pe munte înalt cuvântând, de pe tron de cuvânt Eu Însumi mărturisindu-Mă că Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.