Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Bobotezei



Mă scriu cu praznic de Bobotează în cartea Mea cea de azi pe pământul român şi Mă dau vouă, celor ce v-aţi adunat în inima Mea cu această zi, cu care Tatăl Savaot S-a slăvit pe pământ slăvindu-Mă pe Mine pentru ieşirea Mea cu duhul mărturisirii în mijlocul poporului Israel, după ce M-am născut din trup de Fecioară, trimis de Tatăl în ea ca să Mă nasc între oameni şi ca să cresc şi ca să Mă arăt Mielul lui Dumnezeu, spre iertarea păcatelor lor.

Cobor între voi cuvânt de praznic sfânt şi vă îmbrăţişez inimile în inima Mea şi vă rog cu aplecare dumnezeiască să vă aplecaţi şi voi şi să aduceţi Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt mulţumire pentru darul credinţei şi să aveţi grijă de el mult, mult, căci când omul se naşte de sus la auzirea venirii Mele cuvânt pe pământ, se găteşte atunci şi împotrivitorul lui şi al celor ce-şi fac sălaş în Mine prin credinţă şi dă să le stingă această lumină mare şi să-i ducă iar spre moarte, iar spre păcat şi spre nepăsare de Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi toată facerea.

O, pace vouă, pace vouă, pace vouă şi credeţi în cuvântul Meu cu scumpătate multă, căci duhul cel potrivnic lui Dumnezeu şi vouă nu M-a cruţat nici pe Mine când Tatăl a rostit cuvânt prin îngeri că Mă voi naşte şi voi sta înaintea lui Israel Fiu al lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor pentru credinţa lor în Mine şi pentru salvarea lor din păcat! O, nici Eu, Domnul, nici Eu n-am fost scutit să nu fiu duşmănit, să nu fiu ispitit, şi s-au sculat irozii ca să Mă pună la tăcere şi să nu mai creadă apoi cei ce s-au sculat să Mă urmeze şi să nu mai iubească ei lumea cea potrivnică lui Dumnezeu şi duhul ei cel depărtat de la credinţă. O, aveţi grijă de credinţa voastră în cuvântul Meu, care vă înfăşoară în zilele acestea ca în baia botezului pentru iertarea păcatelor voastre cele de odinioară, căci acum voi trebuie să nu mai păcătuiţi, ci să iubiţi trebuie, căci am venit Eu iubire pe pământ.

Pace vouă în zi de praznic de Bobotează, fiilor adunaţi la izvor, iar cuvântul Meu vă botează inima şi credinţa şi naşterea cea de sus la cuvântul Meu cel de sus venit pe pământ pentru ca să creadă în el oamenii! O, n-am ce să vă dau, n-am decât bucuria Mea că Mă iubiţi şi că veniţi să vă botezaţi în cuvântul Meu, în izvorul Meu. N-am nici în cer, nici pe pământ, decât bucuria că se apleacă omul să creadă în Mine cu scumpătate ca să-Mi şi urmeze cuvântul şi să-i aducă rod însutit, dar cine nu primeşte în el şi iubirea, nu numai credinţa, acela nu aduce rod de bogăţie cerească în el şi în alţii ca şi el, căci numai iubirea face aşa minuni, numai ea.

În zi de praznic de Bobotează stau slujitor aici lângă cei ce-Mi slujesc pentru sfinţirea apelor şi rostesc prin ei cuvântul cel sfinţitor peste ape, şi spun: Se binecuvintează şi se sfinţesc prin rugăciune şi prin chemarea şi lucrarea Duhului Sfânt apele fântânilor grădinilor Mele de aici, de la izvorul Meu de cuvânt, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, amin, iar apele acestea să vă adape cu daruri sfinte, pe voi, cei ce v-aţi adunat în inima Mea ca să veniţi acum aici şi să petreceţi cu Mine înaintea Tatălui Savaot ziua Mea de botez, ziua cea de acum două mii de ani când Ioan Botezătorul M-a botezat în râul Iordan şi M-a numit Mielul lui Dumnezeu, după cum aveam să fiu, şi M-a mărturisit Ioan şi Mi-a pregătit spre oameni calea, căci veneau la el Ierusalimul şi Iudeea şi cei din împrejurimile Iordanului şi se botezau, şi Mă vestea lor Ioan, căci veneau aşa cum veniţi voi azi aici, la râul Meu de cuvânt ca să vă spălaţi în el viaţa şi să vă daţi Mie cu slujirea ei, şi nici unul din voi să nu fiţi pui de năpârcă ca să credeţi că oricum puteţi fugi de mânia cea pentru păcate, ci să vă faceţi pocăinţă şi roade pentru ea, şi va fugi de voi mânia cea pentru păcate, căci Eu sunt Cel ce botez cu Duhul Sfânt şi cu foc, şi tot cel ce vine la Mine şi nu face roade bune nu scapă de mânia cea pentru păcat şi vine ea şi taie pe cel fără de rod înaintea Mea, aşa cum a spus Ioan în ziua Mea de botez când M-a vestit la Iordan că merg cu lopata în mână şi-Mi curăţ aria şi-Mi adun rodul şi Mi-l pun la scumpit, iar pleava o pun pe foc nestins.

O, deschid cerurile şi izvorăsc pe Duhul Sfânt peste voi, iar glasul Tatălui vă spune vouă: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, Întru Care bine am voit, şi vă ajută Tatăl credinţa şi paşii voştri cu Mine, căci pasul Meu pentru ca să Mă fac cuvânt peste pământ e numai prin dureri, numai prin spini şi prin ispite Mi-l port, şi este multă suferinţă pentru coborârea Mea în cuvânt, pentru iubirea Mea cu care lăcrimez cuvânt cu cuvânt ca să-i dau ei cuvânt şi să grăiască ea cu voi şi cu toţi cei ce M-au aflat aici şi-Mi caută venirea şi glasul ei şi-şi hrănesc duhul şi viaţa şi ascultarea lor de acest cuvânt, care vine cu norii pe pământ ca să nască din nou lumea, lumea ce va să fie şi viaţa ei între pământ şi cer, precum este făcută această făgăduinţă de însăşi gura Mea acum două mii de ani.

O, iată ce vă învăţ iar şi iar. Aveţi grijă, fiilor, de iubirea pentru care vă naşteţi din acest cuvânt şi daţi-i viaţă şi faţă în voi şi între voi, ca nu cumva să vi se potrivească la careva din voi descoperirea lui Ioan Botezătorul, care a rostit peste fariseii veniţi spre el la Iordan ca să fie botezaţi şi ei şi să scape cumva de mânia ce va fi de la păcate, şi le-a spus lor Ioan: «Pui de năpârci, nu fugiţi doar de mânie, că nu aşa se fuge de ea, ci prin roade vrednice de pocăinţă, iar de nu veţi face aşa, va ridica Domnul din alţii fii ai lui Dumnezeu, iar celor ce li s-au vestit împărăţia se va lua ea de la ei». O, fiţi plini de iubire şi proaspătă mereu s-o păstraţi faţă de Mine şi faţă de fraţii voştri întru Mine, ca nu cumva fără de această iubire să păcătuiţi împotriva iubirii, că nu e bine să zică nimeni că are de Tată pe Dumnezeu, iar faptele lui să fie departe de iubirea cea din cer, care vine pe pământ şi se dăruieşte cale a omului, şi nu altfel trebuie să fie calea celui ce Mă urmează, ci numai iubire să fie ea, ca s-o pot culege rod al vostru şi să dau din ea pleava şi s-o pun pe foc nestins, iar omul să rămână curat de păcat şi să rămână el rodul Meu.

O, ce aţi face voi dacă M-aş apleca să vă culeg tot rodul cel bun din voi, după cum şi fac, iar pleava de la el s-o pun în foc nestins? Aţi mai căuta să fiţi pe mai departe cu Mine, cu iubirea Mea cea pentru om, care aşa lucrează? O, e slab omul, şi de aceea a spus Ioan la oameni să se pocăiască pentru împărăţia cerurilor, care coboară spre ei. Eu însă vă doresc vouă credinţă sfântă, ca să poată ea să vă păstreze Mie mereu, căci ispitele cele pentru lepădare de sine sunt mari şi mereu, şi nici Eu, Domnul, n-am fost scutit să nu trec prin ele şi să Mă arăt biruitor şi ca să le pot spune apoi ucenicilor Mei: «Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!».

O, fiilor, o, fiilor, unde mai găsiţi voi atâta cer ca şi aici, cu atâta povaţă de viaţă ca şi aici? Unde ar fi să mai rătăciţi voi când aici izvorăsc cuvintele vieţii veşnice atât de mult, atât de mult? O, nu e nicăieri pe pământ atâta duh şi cuvânt de facere a omului şi nici putere împărţită peste om ca şi aici, unde Eu Mă întâlnesc cu voi şi stau cu voi la masă de cuvânt înaintea Tatălui ca să-L bucurăm pe El ca nişte fii plini de dor şi de dragoste pentru Tatăl nostru. O, câtă recunoştinţă trebuie să aveţi, câtă curăţenie pentru înţelepciune şi pentru cuvinte!

O, aveţi grijă când grăiţi cuvinte, să vă fie ele ca ale lui Dumnezeu. O, aveţi grijă de Dumnezeu în voi, căci El locuieşte în sălaşe înalte şi vine şi Se lasă sălăşluit de voi cu toată împărăţia Sa, fiilor. Nu ştie omul care-şi trage paşii spre Dumnezeu, nu ştie câte are de făcut şi de păstrat apoi ca să poată el să fie numit de Dumnezeu fiu al Său şi să nu mai calce el apoi peste botezul cel cu Duhul Sfânt asupra creştetului lui. Cine să-l înveţe pe om acestea toate? Dacă aş fi pe pământ M-ar da spre nimicire iarăşi cei cărora le place domnia şi să nu aibă peste ei Dumnezeu în afară de ei peste ei, căci cei ce-şi plac loruşi de ei înşişi, aceia nu primesc pe nimeni peste ei de pe pământ sau din cer, căci voia liberă îi ajută pe oameni să nu fie ai nimănui şi să fie ei ca lupii de seară, fără stăpân peste ei şi să poată ei prăda în jur pentru ei, pentru plăcerea lor cea fără de nici un fel de Dumnezeu peste ea. O, cine poate spune că aceasta este fericire, când omul este smuls din ea pe neaşteptate?

Eu, Domnul, vă învăţ pacea inimii şi vă învăţ nădejdea cea pentru ea, că fără de nădejde nu are omul pace, dar nădejdea aduce credinţa cea pentru ea şi apoi lucrarea lor, iubirea, iubire ca a Mea, şi cu care am trăit în oamenii care au ştiut să nu-şi oprească în ei din ei, ci să Mă ia pe Mine întreg în ei, cu toată împărăţia şi stăpânia Mea şi să fie ei sămânţa Mea şi rodul ei, Dumnezeu în ei cu sălăşluirea Sa. Amin.

În zi de Bobotează peste ape las cuvânt peste ţara română, cuvânt de pace. O, pace ţie, ţara Mea de azi, de la venirea Mea cuvânt peste pământ, căci sunt venit la tine cu venirea Mea şi cu pregătirea ei, şi nu la alt popor Mi-am pregătit ca să vin şi să-Mi gătesc calea şi pe cei ce stau întru întâmpinarea Mea. Eu, Domnul, te botez în cuvântul Meu iar şi iar şi pun peste tine mila Mea, ocrotirea Mea şi nădejdea că vei fi frumoasă, ţara Mea, iar neamul tău iubirea Mea, că Eu merit să Mă iubeşti, o, neam român, că iată cât dau să te ţin mereu de mânuţă şi să te ocrotesc, măcar pe cei ce-Mi cred şi-Mi primesc cuvântul cel în tine sălăşluit, iar pentru aceia să miluiesc toată cetatea ta şi să-i port de grijă şi să-i fiu Eu ei paza cea din cer până la ivirea zorilor, când nunta Mea cu ea se va vedea până în zări, până peste mări şi ţări, şi va fi ea iubită pentru frumuseţea ei, pentru slava ei, căci Eu Mă slăvesc în tine cu cuvântul venirii Mele, o, ţara Mea cea de azi.

Şi acum, să se reverse apele fântânilor de aici, de la izvorul Meu de cuvânt, să se reverse peste apele tale, o, ţară română, şi să sfinţească apele tale şi să te păzească ele de toată primejdia cea vrăjmaşă Mie şi ţie, căci Tatăl Se bucură nespus de petrecerea Mea în tine pe pământ şi te are dragă Tatăl şi te numeşte fată de împărat, iar pământul tău are multă mărturie de iubire de Dumnezeu purtată în pântecele lui.

O, apleacă-te acum ca să iei mângâiere. Duhul Sfânt Mângâietorul suflă peste tine spre înnoirea ta mereu, iar Eu, Domnul, în zi de praznic de Bobotează Mă scriu cu tine în cartea Mea cea de azi pe vatra ta, carte în care Mă scriu de mult, de mult, şi iată, mereu, carte deschisă mereu, în care Eu Mă scriu mereu, o, ţara Mea cea de azi, iar tu apleacă-te ca să iei mângâierea aceasta şi să tresalţi la şoapta Mea, că vin de sus de la Tatăl şi stau peste tine ocrotitor, iar dragostea Mea se face în tine cuvânt şi îţi hărăzesc înţelepciune din cer ca să pricepi tu taina ta şi taina Mea, o, ţara Mea cea de azi. Amin.

Binecuvintez iar şi iar duhul şi credinţa care vă adună lângă izvorul Meu în zile de sărbători, o, fiilor care veniţi şi iar veniţi aici, spre bucuria Mea şi a Tatălui şi a toate puterile cereşti. V-am hrănit credinţa cea binefăcătoare vouă şi v-am povăţuit-o, ca nu cumva să se ivească peste ea vreo rădăcină veninoasă şi nimicitoare de viaţa cea din cer în voi. Am avut între cei ce Mi-au urmat multă vreme mersul Meu cu acest popor şi izvor, şi unii din ei s-au tras afară şi s-au unit cu cei din lume, şi din aceştia unii stau cuminţi şi nu lovesc înapoi şi nu hulesc mersul Meu cel greu, chiar dacă ei au dat numai de greu după ce M-au părăsit, dar alţii din ei nu tot aşa au făcut, ci şi-au mărit semeţia şi au găsit cu cale să-şi zidească loruşi cinstirea şi să arunce înapoi dispreţ şi defăimare multă asupra poporului rămas sub cruce, şi pe care Eu Mă sprijin în zilele cele de acum ale mersului Meu peste pământ. Peste tot pe unde merg unii din cei plecaţi din acest leagăn sfânt cu fii în el, peste tot aruncă ei duh de necredinţă şi de venin asupra celor ce dau să Mă afle şi să Mă iubească şi să înveţe dragostea de Dumnezeu şi să nu Mă părăsească de pe cale, dar Eu, Domnul, hrănesc mereu duhul vostru şi stau de veghe pentru voi ca să nu cădeţi din leagănul Meu sfânt, ci să vă păstraţi în el şi în Mine ca să vă pot ţine în viaţă şi să nu cădeţi iar spre păcat şi spre moartea cea de la el, şi apoi spre mânia cea pentru păcat. În duh de Bobotează vă învăluiesc mereu, şi cu pecetea Duhului Sfânt vă însemnez credinţa inimii, că nu e frumos să cădeţi din iubirea Mea, ci să rămâneţi în ea vă voiesc Eu. O, rămâneţi în iubirea Mea şi credeţi în ea, căci cel ce crede în Mine nu va muri niciodată, nu Mă va părăsi niciodată pentru alt dumnezeu şi pentru altă bucurie, ci, din contra, va iubi frângerea inimii şi va căuta prin acest mare dar să semene cu Mine, căci Eu sunt mereu, mereu îndurerat, mereu însuspinat, mereu sub cruce şi ţinut pe cruce de omul care nu voieşte cu cruce, ci voieşte numai Eu să stau pe ea, pentru ca să fie el liber, în voile lui, şi nu-Mi pot da nimic cei ce dau să se împartă, chiar dacă ei nu cred că este aşa şi îşi zic că se poate şi aşa cu Dumnezeu, dar iată ce spun: una este să nu fi mers omul cu Mine şi să fie liber de Dumnezeu, şi alta este să fi stat lângă Mine omul şi să Mă dea apoi de lângă el pentru o viaţă care-i place lui şi trupului lui, şi iată, nu e tot la fel, şi de aceea vin şi vă iau în învăţătura Mea şi vă ţin în ea, căci satana dă mereu să vă cearnă, iar voi ştiţi aceasta, şi trebuie să vegheaţi şi să vă vegheaţi credinţa, fiilor, şi să găsesc în voi rod, şi nici un duh străin să nu vă poată tăia din grădina Mea, din venirea Mea cea de azi pe pământ la voi.

Am coborât între voi cu suferinţă şi prin suferinţă şi am trecut prin ea şi peste ea şi am venit să vă hrănesc şi să nu fiţi fără de mângâiere, fără de hrană voi, căci Eu ştiu ce este nemângâierea. E în suferinţă Domnul, o, fiilor, căci unii Îmi sunt de ajutor pe pământ, iar alţii Îmi aduc suferinţă. O, fiţi dornici mereu şi să vă fie dor, şi dorul să vă îmbărbăteze puterea trupului şi a sufletului şi să pună jos toate piedicile cele vrăjmaşe vouă şi Mie, căci ochii care nu se văd se uită, se uită fraţii unii pe alţii, se uită şi Dumnezeu de om când omul îşi călăuzeşte el viaţa, şi ochii care nu se văd se uită şi nu se mai doresc împreună pe calea Mea de venire, căci Eu aicea vin şi pun masă frăţească şi stau la masă cu cei din cer şi cu cei ce vin mânaţi de dor la izvor.

I-aş îmbrăca pe toţi fiii români în veşmântul dorului, căci Eu sunt plin de dor şi tot mereu Mi-e dor şi Mi-e dor, şi e suferinţă dorul, şi vai omului fără de dor!

Fiţi fiii dorului Meu şi staţi pe cale cu dorul, cu Domnul Cel plin de dor. Vă binecuvintez dorul, fiilor, şi ochiul Meu cel plin de dor nu vă poate uita, şi stau sub acest copac şi Mă uit cu dor după voi.

Vă dau îngeri înapoi pe cale şi vă dau dorul Meu, ca să rămânem nedespărţiţi până la iarăşi strângerea la masă aici la izvor, la Iordan, fiilor. Amin.

Şi vă voi trimite vouă încă masa Mea de cuvânt, căci Ioan Botezătorul Meu intră cu Mine în carte pentru soborul lui între sfinţi, şi iar vă vom găti vouă cuvânt de dor.

Acum pace vouă vă spun Eu, Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui Savaot! Amin, amin, amin.

19-01-2013