8.3. Naşterea din nou a lumii

E zi de sărbătoare a Mea și a ta, Ioane Botezător, iar mâine ai grai și tu în cartea Mea din zilele acestea și vom fi mărturisitori din România, țara cea de la început pe care am stat și am cuvântat facerea lumii și a rămas a Mea, și din pământul ei am plămădit trupul omului zidit de mâna Mea, și din care tot trupul de sub cer s-a tras apoi, de atunci și până azi, și sunt numiți în cer români cu toții, o, și numai acest nume va rămâne între pământ și cer, și de aceea este ocrotit de cer acest pământ român, și de aceea cuvântul Meu se rostește și acum la sfârșit de pe acest meleag, și de aceea neamurile toate de pe pământ se vor boteza în acest nume român și în cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel de la început de timp, o, și ce frumoasă este pentru cei din cer lucrarea cuvântului Meu pe acest meleag, pe care voiesc să așez grădină de rai, țara veșniciei, țara Mea cea de la început de timp, când toate erau bune foarte, până ce omul a dărâmat totul prin căderea în trufie, și iată-Mă venind și cuvântând de pe acest pământ noua facere a lumii, boboteaza înnoirii, Duhul Domnului pe pământ cu oamenii și păstorind în lung și în lat, și râul cuvântului Meu dă peste margini și botează și înnoiește, și fără de veste se vor înnoi toate, precum este scris, dar trebuie și iar trebuie dragoste și iar dragoste, căci toate vor cădea, toate în afară de ea. Ea nu are sfârșit, ea este lecția de viață scrisă în Scripturi să se împlinească pe pământ spre răscumpărarea făpturii care a fost și care este și care vine cu înnoirea ei, precum este scris.

La început, când am făcut facerea toată, numele Meu era Cuvântul lui Dumnezeu. Acum iarăși sunt Făcător pentru înnoirea a toate, și tot prin cuvânt lucrez, și am numele cel de la început, cel de la Dumnezeu. Acum două mii de ani am purtat numele Iisus Hristos ca să am nume dacă M-am născut între oameni după cum a fost planul Tatălui ca să-L cunoască oamenii pe Dumnezeu, și pe Care apoi L-au răstignit ca pe un om ca să învieze apoi dintre cei morți și să Se întoarcă iarăși la Tatăl, de-a dreapta Sa întru cele cerești ale nevăzutelor facerii lui Dumnezeu. O, dar este scris în testament că iarăși voi veni, că iarăși voi lucra și voi păstori și voi cerceta pe vii și pe morți și voi fi Împăratul Cel fără de sfârșit și voi fi Păstor pentru oile Mele întru împărăția Mea.

Coboară cerul pe pământ și se apleacă oștirile cerești și însoțesc venirea Mea cuvânt pe meleagul neamului român, unde Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi am locaș de popas acum, la sfârșit de timp cu împărăția Mea, cu cei din cer și cu cei de pe pământ la masă de cuvânt de înnoire a lumii și a toate ale facerii lui Dumnezeu, căci a venit această vreme când cupa fărădelegilor dă peste margini, precum este scris de această vreme și lume fără Dumnezeu cu pașii ei pierzători de suflete, o, și se grăbește cerul să schimbe la față facerea toată odată cu venirea Mea cuvânt peste pământ, când nimeni nu se așteaptă să vin și să împlinesc și să Mă întorc precum am făgăduit acum două mii de ani că iarăși voi veni, și iată-Mă venind și grăbind și împărțind cuvântul Meu spre știre peste tot, precum este scris să se împlinească aceasta, și apoi să fac cer și pământ nou și popor nou, cu nume nou de Nou Ierusalim, popor creștin după adevăr și după viață, căci am spus atunci că voi alege din nou Ierusalimul și îl voi așeza nou pe pământ și-Mi va fi mireasă, iar Eu Mire, și lucrez cu cei din cer la această măreție, căci pe pământ nu mai găsesc credință și trebuie să pun Eu credință în cei ce vor fi de partea Mea și Mă vor iubi și se vor hrăni din masa Mea, iar pe pământ va fi necredință, așa cum Eu am pus întrebare încă de pe atunci și am spus: «Când va veni Domnul va mai găsi credință pe pământ»?