Stă cerul cu slava sa deasupra ta, pământ și neam român. O, pace ție, țara Mea, România Mea! Iată-Mă veghind cu puterile și cetele cerești deasupra ta ca să-L ai pe Domnul ocrotitor și Mângâietor, țara Mea cea de azi.
Voiesc să nu te temi sub povară și de aceea ascund sub taină acul veninos care te pândește să-ți taie mersul și suflarea, dar cei care îl mânuie trag încă nădejde că nu te vor scăpa de sub mâna lor vrăjmașă, numai că veghea Mea este cerească, vede tot timpul și tot lucrul cel rău dinspre ei spre tine, și toată țesătura cea ascunsă ca să te cadă sub mreaja ei, toată va fi scoasă deasupra și va fi văzută de toți cei care nu văd și nu știu fărădelegea celor care nu mai au astâmpăr strigând cu gura plină de duhul minciunii împotriva celor ce te veghează stând la cârmă cu puterea dragostei de țară și de neam ca să nu cazi pe mâna dușmanilor vopsiți sub nume de binefăcători ai tăi și iată-i prinși la furat și la mărturisiri mincinoase, cu care încă se luptă să se arate binefăcători, iar Eu, Domnul, fac lumină peste tot întunericul sub care stau pitiți dușmanii de la mijloc, și iată-Mă, îți dau ajutor ceresc odată cu aceste zile de luptă între lumină și întuneric și las peste tine iar și iar pace din cer și te țin în taină și în pază de îngeri și-ți pregătesc izbăvire, țara Mea, iar tu trebuie să nădăjduiești ceea ce Eu îți pregătesc ca să-ți dăruiesc.

O, ce timp rău, ce vreme grea este această vreme peste tot pământul! Și-a ascuțit satana săbiile și se amenință între ei mai-marii de peste popoare și se așează și se răstoarnă iar și iar împărățiile pământului. Se fac și se desfac nunți și cumetrii între popoare și nații de toată amestecarea și crește trufia odată cu îngrijorarea pentru fiecare neam și ținut, și e ca la sfârșitul lumii și piere lumea distrându-se din plin ca să uite de frică și de amenințare, iar Eu, Domnul, privesc de deasupra cu cerul la veghe peste pământ și peste tot ce mișcă pe el cu duh de viață, o, și nu-i loc pentru Mine ca să încap și să trezesc spre viață suflarea care nu știe ce este viața și ce este moartea și ce este Dumnezeu, Care veghează de sus.

Toți de peste tot au gust de viață și de petrecere de nuntă și sunt prinși fără de veste de duhul pierzării trupurilor, și așa se desfac sufletele de trupuri și se privesc cu nedumerire și se uită ce le iese în întâmpinare ca să-i ia la măsurat, o, și văd ei că este Dumnezeu și cei din cer ai puterilor cerești, la care atâtea suflete n-au visat în viața trupurilor lor, o, și ce jale este la cântarul vieții și ce spaimă și ce lacrimi!

N-a fost și nu este loc pentru Dumnezeu pe pământ. Nici cei care știu și au habar de Dumnezeu, nici ei nu se îndură să-și dea viața lui Dumnezeu ca să și-o câștige apoi și să nu și-o piardă pentru veci.

O, e numai trufie în toți oamenii și-și împart între ei lucrarea minciunii cu nume de viață. O viață fără de preț își aleg toți și de peste tot, iar cuvântul gurii Mele trece dintr-o parte în alta a lumii și face judecata făpturii, și se întreabă oamenii murind pe neașteptate: Oare cine este Acest Dumnezeu măreț în strălucire, și pe Care nu L-am cunoscut și nu L-am întâlnit, și Care nu ne cunoaște pe noi?

O, iată-vă față în față cu Făcătorul lumii, al cerului și al pământului, al văzutelor și nevăzutelor facerii lui Dumnezeu! Ați trăit viața trupului ca să vă adunați ceea ce va avea fiecare adunat, și vă va fi pe veci adunătura. Iată, ați băut, ați mâncat, v-ați desfrânat fără măsură, ați gustat toată dulceața păcatului, ați jucat, ați cântat rușinos, ați hulit, ați mințit, ați făcut sport de tot felul, mai rău ca diavolul care vă întâmpină pe fiecare ca să vă ducă la locul pe care vi l-ați pregătit cu dor pe pământ, iar apoi aveți prilejul să-L cunoașteți pe Dumnezeu și toată fericirea celor ce L-au iubit pe pământ cât au stat, și aceste două veșnicii se vor întâlni, iar veșnicia iubitorilor de Dumnezeu o vor vedea numai pe a lor, numai mângâierea pregătită celor ce L-au căutat și L-au ascultat și L-au iubit pe Dumnezeu cu inima și cu sufletul și cu trupul și cu cugetul și vrednici sunt de iubirea cea de veci, precum este scris.

Această epistolă din ziua aceasta în zi de duminică o las pe pământ scrisă pentru cei care încă își poartă trupul, și ca să aibă ei prilejul să-L afle pe Domnul și dragostea Lui și să-L câștige de Stăpân al lor prin lepădare de sine, căci cine nu poate să aleagă lepădarea de sine pentru mers cu Dumnezeu prin ascultare de Făcătorul lor, nu vor putea afla calea iubirii și țara ei cea de sus, iar pentru această cale nu se poate cu jumătatea, ci cu toată ființa celor ce aleg iubirea lui Dumnezeu pentru viața trupului lor și vremea ei toată. Amin.

O, țara Mea cea de azi, ai nume de Românie, iar pe vatra ta suflarea gurii Mele se face cuvânt dătător de viață veșnică și ai tu această alegere ca să-L porți pe Dumnezeu Cuvântul de la margini la margini peste pământ, strigând și suflând cu graiul gurii Sale: Veniți la nunta Mielului lui Dumnezeu pe meleagul neamului român, țara Domnului la sfârșit de timp, și veți afla masa Lui de nuntă, și pe ea suflarea gurii Sale peste pământ și peste oameni, și fericiți sunt și vor fi cei ce au urechi de auzit de la Dumnezeu, Care vine cuvânt și Se poartă cu norii și cu sfinții deasupra pământului român și împarte cu bogăție duh dătător de viață!

Eu sunt Cel ce sunt și Cel ce port de grijă, căci Mi-a dat Tatăl toată puterea în cer și pe pământ, și de aceea vin și tot vin, căci am putere să vin, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.

Vă cuprind în cuvânt, fiilor din cetatea Mea de pe pământul român, și vă îmbrățișez viața cu Dumnezeu și vă învăț tot timpul cunoașterea lui Dumnezeu, fiilor. Vă păstoresc cu duioșie și vă cer inima să stau în ea și să fiu cu voi prin ea, prin inima din voi.

O, fiilor, vă binecuvintez lucrarea Mea cu voi, și iată, lucrul pe care îl lucrați acum pentru gătirea noului mărgăritar al cetății Noului Ierusalim, taina în care vă cuprind și vă țin, fiilor. Vă întăresc trupul și mânuțele și purtarea frumoasă și toate lucrările Mele cu voi. Vă sprijin Eu, fiilor, fiți cu nădejde până la sfârșit pentru toate și în toate. Fiți mlădioși și înțelepți după voia Mea, căci Eu sunt Cel ce lucrez pentru voi și pentru Mine cu voi.

Mă mângâi că vă am, că iată, nu mai am nimic pe pământ, căci pe pământ e iadul stăpân și trage spre el până și pe cei ce au învățat de la Mine atâtea cuvinte cerești, și dau și ei să se îmbete cu cele ce ies ca să înșele pe cei de pe pământ, precum este scris. Voi însă fiți numai ai Mei, și lucrați ceea ce au de lucrat fiii lui Dumnezeu și vă va fi de ajuns, fiilor, și pace vouă, pace de la Noi până la voi, și de la voi până la Noi, pace, fiilor!

Pace vouă, pace vouă, pace vouă! Amin, amin, amin.