Cu duh și glas de Păstor ceresc Mă port pe deasupra ca la facerea cerului și a pământului, și-Mi rostesc cu duioșie cuvântul deasupra ta, pământ și neam român, țara Mea cea de la început și cea de la sfârșit de timp, iar la sfârșit ca și la început ai peste tine durerile facerii și te zbați pentru viață între cele două puteri, între Dumnezeu și satana, între lumină și întuneric, între bine și rău, între viață și moarte, țara Mea, dar Eu, Domnul Dumnezeul tău, te veghez ca și la început și te îmbrac în lumina cuvântului Meu de peste tine și-ți dau din viața Mea ca să ai viață, și veșnic să ai, o, că te am cărare de venire a cuvântului Meu pe pământ dacă Mi-am aciuat cuibul de pui pe vatra ta, că am în tine o mânuță de fii născuți din nou din cuvântul Meu ceresc, cu care grăiesc de deasupra și îl așez scris pe pământ prin acești fii, că le-am făcut lor urechi de auzit cu ele pe Dumnezeu cuvântând din norii cu care Se poartă ca la facerea lumii, și au ei pe Dumnezeu lumină a lumii în vremea Mea cu ei, și de aceea iată, iar și iar în zi de duminică așez urarea Mea între Mine și tine și spun:

Pace ție, pământ și neam român! Te împrospătez cu binecuvântare mare, că mare este alegerea ta între neamurile pământului, așa cum mare și întâia ai fost la facerea lumii, când de pe vârful tău, Eu, Domnul Iisus Hristos, cuvântam cuvântul Tatălui pentru facerea cerului și a pământului, privind și iubind tot ce se ivea la vedere pentru om, ca apoi să-l zidesc și să-i dau stăpânire peste facerea cea văzută și să-l fac să asculte nedespărțit de voia Mea cu voia lui, dar după ce am sfârșit de lucrat și de odihnit după toată lucrarea facerii, o, am rămas fără sprijinul omului zidit de mâna Mea de Făcător a toate și de Păstor al său, și M-a dat omul de peste el și și-a ales voia sa și s-a sfârșit vremea iubirii dintre Mine și om, o, și au trecut mai bine de șapte mii de ani de atunci, iar Eu, Domnul, caut ce am pierdut, caut și strig, dar nu vine răspunsul, o, nu vine, nu se întoarce omul la începutul lui cu Dumnezeu, iar cerul așteaptă și caută după om, și iată poveste de dragoste scrisă pe pământ: Păstorul căutându-Și oaia pierdută, oaia pentru care pe toate le-a zidit, și pentru care a venit pe pământ acum două mii de ani în trup de om și Și-a dat viața pentru oaia pierdută, dar stăpânii cei străini ai ei L-au scos din lumea lor și L-au trimis înapoi în cer la Tatăl Cel veșnic, o, și vin pe pământ cu cerul după Mine și tot caut și tot aștept bucuria cea mare ca să găsesc ce am pierdut, și iată, glasul Meu de Păstor vine pe pământ și-și strigă durerea și va fi mângâiere după durere, căci așa este scris.

O, pace ție, pământ și neam român! Trec pe deasupra ta clipă de clipă și-ți veghez pașii și urmăresc de deasupra lucrarea vrăjmașă ție de la mijloc, și pe slujitorii ei pitiți sub cuvintele mincinoase de facere de bine pentru tine, dar cuvântul lor e fiere, căci sunt lacomi după putere peste tine și-ți sug vlaga, țara Mea, și iată azi încă o zi de durere, dar și de biruință a binelui împotriva răului, căci Eu, Domnul și Păstorul tău, te așez înaintea Mea prin cuvânt și te înzestrez cu cete îngerești, care se luptă din partea Mea pentru soarta ta de mâine și vom lucra mereu și pas cu pas, căci mâine este vremea slavei Mele cu tine peste neamurile pământului, o, că nu se poate să nu se știe de la margini la margini cât de mult am lucrat și lucrez Eu la facerea ta cea de la Dumnezeu, țara Mea, neam român.

Iar acum puterile cerești rămân alături de tine în zilele acestea de luptă între lumină și întuneric, între Dumnezeu și satana, între adevăr și minciună, și va veni apoi ziua de biruință și încă altele și altele multe ale slavei Mele cu tine peste pământ, țara Mea. Ești scrisă în cer în lucrarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, în planul Domnului la sfârșit de timp, și ai nume mare scris în Scripturi: România, țara strălucirii, și orice vrăjmaș al Meu și al tău își va sfârși lucrarea aici, pe meleagul tău, aici, unde lucrează Dumnezeu cuvântul facerii cerului nou și a pământului nou, și toate ies din Scripturi și de aceea vin împlinirile lor, și de aceea Eu, Domnul, sunt Păstor pe meleagul tău și-Mi împart cuvântul peste pământ, țara Mea cea de azi, căci prin cuvânt lucrează Dumnezeu. Amin.

Cuprind acum cuibul Meu de fii din cetatea cuvântului Meu și întăresc peste ei binecuvântare de facere, căci voi, fiilor din cetate, aveți de lucrat peste voi și peste pământ voia Mea, lucrarea Mea cu voi în mijlocul oamenilor care vă privesc și văd binecuvântarea Mea de peste voi și de peste ei prin voi, iar voi trebuie să învățați de la Mine să vă faceți plăcuți pentru voia Mea de peste voi înaintea celor ce privesc peste voi și peste lucrarea Mea cu voi, fiilor.

Am spus acum două mii de ani cuvânt hotărâtor și am lăsat scris. Am spus: Cel ce voiește să vină după Mine și să-Mi urmeze, acela să se lepede de sine și, luându-și crucea sa, așa să vină, așa să-Mi urmeze, iar fără cruce nu, fiilor.
O, nu vrea nimeni să înțeleagă acest cuvânt: lepădarea de sine pentru mersul cu Mine apoi. Iată, voi ați împlinit ceea ce Eu, Domnul, cer celor ce dau și ei să vină după Mine cu viața lor, cu mersul lor, cu lucrul lor cel pentru Mine și pentru ei.

Fiilor, fiilor, trebuie iubire între Mine și cel ce vine după Mine prin lepădare de sine, căci dacă el tot pe sine se iubește și se alege și rămâne așa, nu se cheamă că vine. O, e de așteptat după cel ce dă să vină după Mine, căci el rămâne tot în voile lui cu alegerile lui dacă nu-i crește iubirea cea pentru Mine. Nu trebuie să caute să-i fie lui bine cu Mine, ci trebuie doar voia Mea să și-o aleagă de lucrare a sa.

O, ce mult aș vrea să pot vorbi cu tine, creștine, ca să înțelegi chemarea Mea și urmarea ta apoi după Mine, căci omul se lasă atras și ispitit apoi, fiindcă el uită că binecuvântarea Mea este cu cei ce-și petrec viața în ascultare, alegându-se laolaltă ca să fiu Eu cu ei unde ei se strâng doi și trei și mai mulți pentru ca să le fie probată lepădarea de sine pentru mersul lor după Mine.

Eu am zis: Acolo unde sunt doi și trei și mai mulți în numele Meu, acolo sunt și Eu, și iată, fiilor, nu se poate cu voia lui Dumnezeu fără lepădarea de sine. Cine caută voia sa, acela este ispitit de însăși pofta sa și dorința sa și se leapădă de Mine pentru voia sa, și de aceea nu este bine să fie omul singur, căci vine ispititorul, o, fiilor. Când cineva caută singur vine duhul cu ispita așa cum a venit când Eu am fost dus de duhul în pustie și am fost ispitit în fel și chip să Mă despart de voia Tatălui și s-o fac pe a ispititorului. Cei din rai dacă au căutat să stea despărțiți, a venit ispititorul și i-a doborât, învățându-i să aleagă cei doi voia lui. Iată, nu este bine să caute omul să fie singur și fără voia lui Dumnezeu peste el împotriva voii de sine.

O, fiilor, ce mult ar fi câștigat Dumnezeu dacă poporul acestui cuvânt ar fi ales cu voia Mea pentru el împotriva voii lui! Un coșuleț de nuiele, un cărucior, o căldare, o unealtă, o vită de povară se lasă mânuite de voia omului, dar omului îi este greu să-și aleagă voia lui Dumnezeu în locul voii de sine, și iată, cel mai despărțit de voia lui Dumnezeu este omul, și de aceea vă îndemn pe voi să căutați tot mai mult să vină la voi spre lucrare voia Mea și să lucrați voi cu credință, fiilor. Vă văd cum vă îngrijorați când vă aduc de veste să lucrați voi la mărgăritarele cele de jur-împrejur în cetatea Mea cu voi, căci voi nu aveți putere de pe pământ ca oamenii care pot și au, iar când auziți de la Mine să lucrați peste cetate frumusețile cerului Meu cu voi, vă uitați în sus cu gândul și cu privirea, și bine faceți, căci de sus se lucrează peste voi și pentru voi, și de aceea vă îndemn: aveți credință în Dumnezeu, fiilor, iar El va lucra pentru voi pe pământ și vom face voia lui Dumnezeu, facerea cea dulce, chemarea la Dumnezeu a omului prin tot ceea ce fac Eu cu voi pentru cei de pe pământ ca să le ieșim în întâmpinare, fiilor.

Binecuvintez acum lucrul care începe să se ivească pic cu pic pentru mărgăritarul de la fântâna sfinților arhangheli în grădina întâlnirii, în livadă, fiilor. Așezăm pas cu pas la vedere această împlinire, iar în ziua de praznic pentru mama Mea Fecioara când se strâng oi la izvor, vom unge cu mir și vom pecetlui acest mărgean, și tot așa la fiecare sărbătoare în cetate binecuvântăm unul după altul și încă unul mărgean după mărgean minunile frumuseții cuvântului Meu împlinit pe pământ cu voi, fiilor. Eu sunt mereu cuvânt peste voi și mereu vă păstoresc cu lecții noi de viață și de întărire a vieții voastre cu Mine, iar lepădarea de sine să fie din partea voastră puterea Mea peste voi și între voi, căci unde sunteți lucrând în numele Meu, Eu sunt cu voi, fiilor, și mereu sunt, și mereu lucrăm lucrarea facerii cuvântului Meu împlinit prin voi, și-Mi las acum numele Meu peste grăirea dintre Mine și voi, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.