Motto:
« Iar tu, Daniele, ține ascunse aceste descoperiri și pecetluiește Cartea până la vremea cea de apoi. Mulți o vor străbate cu de-amănuntul și își vor spori știința. […] Mulți vor fi curățiți, albiți și lămuriți, iar cei nelegiuiți se vor purta ca cei nelegiuiți; și nici unul din cei fără de lege nu va pricepe, ci numai cei înțelepți vor înțelege.»
Daniel, 12/4,10

Pietricica albă:
Orânduită în jurul unui nou izvor de credință, comunitatea creștin-ortodoxă Noul Ierusalim din România a trecut prin botezul „de sânge“ al tuturor vitregiilor timpului. Mereu amenințată și urmărită până în anul 1989, ajunge după căderea dictaturii comuniste „spinul sectar“ în trupul instituției bisericești, dar tot ceea ce i se opune, o maturizează prin ispășire și misiune profetică și o ajută să reaprindă după două mii de ani vigoarea creștinismului „de catacombă“. Caracterul sectar în arealul unei biserici stigmatizată de atâtea compromisuri, nu mai surprinde; dimpotrivă, îl legitimează. Această comunitate ortodoxă nu face decât să recupereze sensul genuin al termenului întâlnit, de exemplu, în traducerea latină a scripturii (Vulgata): „sectă“ (a urma, a însoți, a merge pe urmele cuiva), calea neabătutei ortodoxii. Actul profetic este girul unei uluitoare identități. Pe micul petecuț de pământ, întregul Ierusalim ceresc coboară în slava Logosului divin. Rusaliile celei de-a doua veniri o consacră cu cel mai înalt hram: Biserica „veacului ce va să fie“, „pietricica albă“, ce încoronează tainic ortodoxia biruitoare.
«Iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni» (Apocalipsa, 21/3), dar cine va lua în serios noile -de acum- dimensiuni apocaliptice ale bisericii? Fără îndoială, „doar primitorul“. «Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă, și îi voi da lui o pietricică albă și pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l știe, decât primitorul» (Apocalipsa, 2/17). Aceasta este Scriptura care recapitulează prin ochiul luminii primordiale întreaga istorie a mântuirii. Noul Ierusalim din România nu este un simplu fenomen religios, meteoric sau nu, sectar sau nu, ci este locul, timpul și starea de totală transparență a celei de-a doua veniri a Domnului, locul Împărăției, unde trăitorii ei aud mângâietorul glas al lui Dumnezeu la aproape fiecare praznic ortodox (pe stil ortodox străvechi).
Daniela Cătană
«Pe voi, copii ai Ierusalimului, vă îndemn spre dor și spre iubire de Duh Sfânt și spre rugăciune făcătoare de minuni, și ridicați-vă toți cei care ați primit de la Domnul creștere aleasă și puneți umărul pentru pregătirea cea mare a vestirii de la margini la margini a venirii Domnului cu mântuirea și cu judecata, că se apropie slava zilei Domnului, cu fiecare clipă mai mult trăită de voi întru această slavă. Amin.
Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, rostesc cu putere multă și spun: mergi, Ierusalime, mergi, căci Dumnezeu Cuvântul Se vestește pe Sine cu venirea Sa și cu împărăția Sa pe pământ cu tine în mijlocul neamului român. Binecuvintez cu cuvântul Meu cel plin de har și de adevăr, cu suflarea gurii Mele, lucrul vestirii peste tot pământul a Fiului lui Dumnezeu, Care vine cu norii și Se face cuvânt de Duh Sfânt pe pământ. Mergi cu vestea împărăției cerurilor, mergi, Ierusalime, mergi! Amin.
O, treceți din trup în duh, copii ai Ierusalimului nou, și fiți ucenicii Mei și fiți martorii Mei de la margini la margini, căci Duhul Sfânt Mângâietorul, din al Meu va lua și vă va învăța pe voi mersul în numele Meu peste toate neamurile pământului, începând de la voi, de la români, fiilor ucenici, și toți și toate vă vor sluji vouă, văzându-vă pe voi slujind venirii Mele și cinei Mele de cuvânt cu neamurile de pe pământ, care vor auzi slava Mea și se vor apropia de ea și vor bea din vinul cel nou al împărăției celei noi, care vine cu nașterea din nou a lumii, precum este scris în Scripturi. Am început cu voi împărăția cerurilor pe pământ, iar cel ce este sfânt, să se sfințească și mai mult, și să se facă râu din râul vieții, căci orice ucenic desăvârșit este ca Învățătorul său, și va lua plată de ucenic, din mâna Mea, pe pământ. Amin, amin, amin.»
Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, 9/22 iulie 2003
Rugăciune pentru România
«Duhul Meu Se face cuvânt care grăiește peste tine, Israele român. Sunt Fiul Tatălui Savaot, și cobor din dreapta Tatălui până la tine, că Mă aștepți, poporul Meu. O, ce minune în mijlocul tău! Coboară Domnul Iisus Hristos, coboară din cer, din dreapta Tatălui, ca să fie cu tine, ca să grăiască cu tine și ca să te învețe să grăiești și tu cu El. Mai e o clipă mică, și ochii tăi Mă vor vedea pe deplin cu tine. […]
Curând, curând vin spre vedere cele ce nu se văd, cele ale petrecerii Mele cu tine, popor al venirii Mele a doua oară între oameni. Învață-te cu cerul așa cum este cerul învățat cu tine, că mai e o clipă mică, și cerul se va trage în lături ca să-l vezi pe deplin, și ochii tăi vor vedea pe deplin, așa cum ochiul Meu te vede deplin. […]
Nu pot, fiule, să grăiesc fără gurița ta. Scoală-te bine și te așează înaintea Mea pentru țara ta, că România e țara Mea și a ta, Israele român. Sunt în duhul tău și te învăț să ceri pentru România. Scoală-te în cuvânt și grăiește cu Dumnezeu, zicând:
Doamne Savaot, Atoatefăcătorule, Atoateștiutorule, Atoatevăzătorule, Tată al Fiului Cel trimis de Tine spre jertfire pe pământ ca să ia asupra Lui păcatele făpturii; Tată al lui Israel cel de atunci; Tată al lui Israel cel din români; Tată al fiilor Cuvântului Tău, Iisus Hristos, deschide ușa milei pentru țara română, pentru poporul român. Cuvântul Tău se face cuvânt din mijlocul neamului român, cel apăsat din pricina părăsirii de Dumnezeu și de lipsa pocăinței, Doamne. Cuvântul Tău vine din cer și strigă peste neamul român, dar nimeni nu mai știe ce înseamnă Dumnezeu cu oamenii. Deschide ușa milei Tale, deschide ochiul iubirii Tale și lucrează din cer credință în Tine peste neamul român, ca să învețe el legea iubirii Tale, Doamne.
Neamul român nu trage spre pocăință, nu trage spre umilință, nu trage pe Dumnezeu spre el, nu poate veni spre Tine, nu mai știe calea, că s-a astupat, Doamne. Fiii români s-au făcut loruși vrăjmași ai mântuirii lor și nu mai au putere să biruiască în ei duhul măririi de sine, duhul urii dintre ei, duhul lăcomiei și al minciunii, Doamne. Nu mai știe românul ce este iubirea cea adevărată, și a venit încurcătură de limbi peste neamul Tău cel ales pentru ca să-Ți fie Ție casă și venire pe pământ. Dar Tu deschide ușa milei Tale și suflă Duh Sfânt peste neamul român și fă voia Ta peste România, că a venit vremea ei cea dulce și ea nu știe să fie cu cerul. Coboară-Te și vezi de sus și de jos și lucrează iertarea păcatelor ei, ca apoi să vadă calea, să vadă prin pocăință, Doamne, că nu este iertare fără pocăință, nu este bucurie și pace, fără de umilință și de pocăință.
Pune duh din Duhul Tău peste duhul românilor, ca să aibă ei înțelepciunea aceea că nu pâinea și haina lor le lipsesc, ci le lipsesc împăcarea cu Tine și sfințenia și pacea din cer și iubirea cerească între ei, și iubirea de Tine, Doamne.
Te cerem cu împlinirile împărăției cerurilor peste România, cu planul Tău ceresc, coborât de Tine peste ea. Adu-Ți aminte de făgăduințele venirii Tale a doua oară pe pământ și desăvârșește-Ți venirea și slava Ta peste țara cea cu Mire, și fă din ea tron al slavei Tale înaintea popoarelor, Doamne Savaot. Amin, amin, amin.
O, poporul Meu cel din români, Duhul Meu te-a învățat să Mă ceri peste România. Eu știu de ce ai tu nevoie, Eu știu de ce are nevoie țara ta, și voi împlini planul Meu cel ceresc la rugăciunea ta. Amin. Ți-am sfințit gurița ca să grăiești cu Mine și să zidești biserica Mea cea de la venirea Mea. Am deschis cu tine poarta veșniciei, că de șapte mii de ani așteaptă sufletele la poarta aceasta ca să ia plata de cer nou și de pământ nou. […]»
(Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, 30 ianuarie/12 februarie 1998)