2.8. Ofensiva ecumenismului

Mă uit cu ochiul Meu peste locul unde omul potrivnic a dat să-și înfigă țărușul lui împotrivitor locului Meu de la voi, ca să-i zică și acelui loc „nou Ierusalim“ și să dea să-Mi zădărnicească izvorul Meu de la voi. Eu însă am rostit mai dinainte cuvânt în cartea Mea cu voi și am descoperit planul cel potrivnic și am zis că acel loc va fi prăbușit și va prinde sub el pe cei potrivnici Mie. Iată, acele clădiri stau mărturie împotriva omului potrivnic care și-a înfipt țărușul lui la cale de patru mile de locul Meu de la voi, ca să Mi-l umbrească. (Centrul Internațional Ecumenic de la Vulcana Băi, n.r.). Eu am blestemat acel loc, căci s-a pus împotriva Mea cu omul care l-a zidit, fiindcă nu pentru Mine l-a zidit, căci omul nu știe să-și lucreze casă. Cine-și face casă pentru el, acela-și pierde prin ea sufletul și trupul și viața și casa pe pământ și în cer, și nicidecum nu este stăpân, căci cine nu adună cu Mine, acela se risipește.

O, nu mai sunt păstori de suflete, nu mai sunt pe nicăieri, și e sfârșitul lumii, căci biserica nu mai este biserică, și este altceva. Cei ce-și zic păstori iată ce fac: le fac pe ale lor și nu pe ale Mele, nu pe ale bisericii, și numai vorba e că ei miluiesc pe săraci și pe văduve după cum se ascund ei sub vorbe. O, iată ce fac ei: se adună pe furiș și își fac supuși și plămădesc planuri împotriva luminii și se unesc cu neamuri pe calea lor și nu pe calea Mea, și au ca povață viclenia și fățărnicia, și iau cei supuși din ele și se duc toți pe apa sâmbetei și nimeni nu mai caută lumina Mea.

Când Eu l-am scos pe poporul Israel din lume, adică din Egipt, i-am spus în drum spre Canaan să nu se unească cu neamurile de pe cale, și mai bine să le omoare decât să-Mi strice seminția Mea. Și dacă el n-a ascultat, a pierit tot numărul lui Israel cu care am plecat din Egipt, în afară de doi oameni cu care Eu Mi-am continuat drumul spre Canaan cu cei născuți pe cale. Acum ceea ce a fost iarăși este, după cum scrie în Scripturi. Biserica s-a stricat prin amestecare cu cei ce nu sunt biserică a Mea, și cine o strică, o strică mereu și nu o zidește; strică peste tot și se întinde stricăciunea, căci omul bisericii conduce el după capul lui peste tot, și nu mai sunt păstori de suflete pe nicăieri, și e sfârșitul lumii peste tot, iar păstorii de azi, în loc să lumineze turma lor, se ascund de ea în locuri întunecoase și beau și mănâncă și fac planuri lumești trăgând de partea lor pe mai-marii de peste oameni, și îngâmfarea a omorât tot trupul, și e plin pământul de trupuri fără duh. Banul face cu ochiul lui diavolesc la tot omul, iar biserica s-a lăsat vândută pe bani, și e sfârșitul lumii, căci biserica nu mai e biserică, ci e altceva. Pe nicăieri nu se mai vede nici un drum spre cer, că e sfârșitul lumii pe pământ. Nu mai e nimeni în biserică, nimeni ca să se mucenicească pentru viața ei, pentru iertarea ei. Toți păstorii ei și-o păstrează lor, ca să aibă ei peste cine să fie domni.

Fiilor, fiilor, ce unire așteaptă oamenii, măi copilași luați de Mine dintre oameni? Peste tot văd vorbă de unire între oamenii de toate felurile, dar iată ce grăiesc: unirea este amestecare. Amestecarea oamenilor a condus mereu la potop și la foc omenirea, și pe vremea lui Noe, și pe vremea lui Lot, și în toată vremea lui Israel. I-am spus lui Israel când l-am scos din Egipt, să nu se unească cu neamurile de pe cale, ci să le omoare. El n-a ascultat, și s-a amestecat, și a pierit până la doi tot Israelul cu care a plecat Moise din Egipt. Eu altfel am lăsat prin Scripturi, și am scris despărțire și deosebire dintre oameni pentru toți cei ce vor să umble după poruncile Mele înaintea Mea ca să-i primesc, și le-am zis: «De ce este necurat să nu vă atingeți»; și am zis bisericii: «Scoateți afară pe cel rău»; și am zis: «Nedrepții, desfrânații, slujitorii idolilor, preacurvarii, sodomiții, malahiții, furii, grăitorii de rău, răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu, biserica lui Dumnezeu, și vor moșteni-o cei ce se spală de toate acestea, îndreptându-se în numele Meu și în Duhul lui Dumnezeu». Amin. Dar ce unire așteaptă oamenii? oamenii care au gândul că Mă caută pe Mine, și care vor unire și amestecare? Ce vor ei să însemne o turmă și un păstor? Ce vor ei să spună că înseamnă venirea Mea? Ce vor oamenii să facă? O, toate neamurile au uitat că este scris să vină judecata Domnului, ziua care arde ca un cuptor, și toți cei trufași vor fi ca paiele, și nu va rămâne dintr-înșii nici rădăcină, nici ramuri. Dar ce vor oamenii să facă? Vor să-și pună păstor și să se facă toți o turmă? Vor să-și facă hristos pe placul lor cel nelegiuit? Vor să înșele toate neamurile pământului? Eu însă grăiesc așa: toată lucrarea cea mincinoasă și tot pomelnicul celor ce vor amestecare se va dezveli prin minciună, căci venirea Mea va fi zi de mânie. Amin. Venirea Mea nu va fi ca venirea hristosului mincinos, care-și lucrează semne și minuni din minciună. O, minciuna lui e mică, nu e mare, căci venirea Mea va fi cu slavă adevărată, va fi odată cu învierea trupurilor drepților Mei, și voi veni nu singur, ci cu tot cerul de sfinți și de îngeri, ca să-l cuprind sub slava venirii Mele. Amin.

Omul mincinos îmi folosește numele, dar el este mincinos cu toate semnele lui prin care el se semețește și se crede dumnezeu. El nu poate să facă nimic prin cuvânt. El face prin lucrarea deșertăciunii omenești și prin puteri vrăjmașe Mie, face lucrare de rătăcire peste cei ce nu veghează întru lucrare de biserică sfântă înaintea Mea.

O, mamă, mamă cu durere ca și Mine, Fiul tău Cel ceresc! Nimeni pe pământ n-a născut fiu din cer, nimeni decât tu, că Eu din cer M-am coborât în tine. Eu am fost cuvântul arhanghelului care a coborât din cer de M-a vestit ție, și cuvântul a luat trup de om în tine, ca să Mă nasc om din Fecioară, și cuvântul s-a făcut om. Cine s-a mai făcut om ca și Mine din cuvântul cel din cer și din trup feciorelnic? Eu n-am putut să fac de la Mine nimic, ci toate câte aud că-Mi spune Tatăl, aceea fac. Din cuvânt M-am făcut trup curat din trup curat. Toate câte fac Eu, de la Tatăl le fac, și prin cuvânt le întocmesc, și apoi le aduc spre vedere. Așa am lucrat din veac și până în veac, până azi. Iar azi, ce cuvânt întocmesc ca să împlinesc la vedere? Azi Mă pregătesc peste grădină și Mă vestesc Judecător peste proorocul mincinos, care și-a băgat capetele sale în țara Mea cea plină de darurile credinței sfinte, care este în ea de la Mine și de la părinți. Așa e scris în Scripturile venirii Mele: «Un înger stând în soare strigat-a cuvânt puternic către toate păsările care zboară spre înaltul cerului: „Veniți și adunați-vă la cina Dumnezeului Cel mare! Veniți și mâncați trupurile împăraților, trupurile căpeteniilor, trupurile vitejilor, trupurile cailor și ale călăreților, trupurile celor liberi și ale robilor, trupurile celor mici și ale celor mari, căci fiara și toți împărații pământului, cu oștirile lor, s-au adunat ca să se războiască cu Cel ce șade pe tron, pe cal alb, cu oștire. Dar fiara a fost răpusă, și cu ea, proorocul mincinos, care făcea semne înaintea fiarei cu care amăgise pe cei ce au purtat semnul fiarei închinându-se chipului ei. Aceștia au fost amândoi aruncați de vii în iezerul cu foc, unde arde pucioasă, iar ceilalți, uciși au fost cu sabia care iese din gura Celui ce șade pe cal alb. Și toate păsările s-au săturat din trupurile lor“». Amin.

Biserica de pe pământ nu vrea să fie mamă. Iată ce păcat a făcut: s-a luat după cei străini de Tine biserica din țara Ta cea de la sfârșit. S-au sculat oameni cu inimă de fiară și s-au așezat mari peste biserici și au zis că Duhul Sfânt face ce vrea El și nu Te întreabă pe Tine ce face El, și că El suflă unde voiește El. S-au sculat oameni cu duh de fiară, Fiule scump, și au stricat dogma dumnezeirii și au spus că Duhul Sfânt al Treimii Dumnezeiești lucrează pe furiș de Tine, deosebit de Tine. Iată, aceasta este erezia cea de dinaintea venirii Tale, erezie cu care au venit în țara cuvântului Tău oameni cu duh de fiară. Dar Tu Te-ai despărțit de biserica cea omenească de pe pământ, că Tu ai strigat mereu la ea să nu facă erezie prin omul care a venit și a spus lepădare de credința cea din părinți, și a spus „ecumenism“ acestei lepădări a bisericii creștine, căci fiara a venit cu forță pământească, adică cu bani, ca să cumpere pe cea care era cu credința din părinți, și ca pe vremea răstignirii Tale, tot cu bani s-a ajuns la vânzarea Ta cea de azi, Fiule. Te-ai despărțit cu Duhul de biserica cea de pe pământ care este pământească, și nu cerească. Te-ai despărțit, Fiule vândut pe bani, căci s-a făcut eretică biserica, și scris este în Scripturi: «De cel eretic după întâia și a doua certare depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit».

S-a despărțit biserica de sfinți și de părinți, și face pe gustul proorocului mincinos, care slujește fiarei cea cu capetele ascunse. În zadar își spune ea „una singură sfântă și apostolească biserică“, degeaba, Fiule al Tatălui și al meu, în zadar spune așa. Plâng apostolii Tăi în cer, în loc să fie fără durere și fără întristare și fără suspin în cer. Plâng, Fiule, apostolii Tăi cei de acum două mii de ani. Plânge ucenicul Tău cel iubit de Tine, Ioan apostolul, care a scris proorocia venirii Tale cu nou Ierusalim pe pământ. Plânge ucenicul Tău, Fiule, și spune ceea ce a spus și atunci. Așa a spus el atunci bisericii: «Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu; iar dacă cineva vine la voi în biserică și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: „Bun venit!“, căci cel care îi zice: „Bun venit!“, se face părtaș la faptele lui cele rele». Iată, așa a spus Ioan pentru cei ce sunt biserică a Ta, Doamne, Fiule al meu.

– Să fii fericită de toate neamurile cele credincioase și cele necredincioase, mamă Fecioară, mamă a Mea care ai intrat în biserică prin cuvântul Fiului tău ca să rostești erezie peste fapta bisericii care era să fie mamă pentru fiii Mei cei credincioși, ca să-i crească pentru Mine. Iată erezie căreia i se spune „ecumenism“, erezie care și-a înfipt țărușul în țara românilor, țara Mea cea de la început și cea de la sfârșit, că la început l-am făcut din ea pe om, iar la sfârșit iarăși fac om nou, Ierusalim nou, dar nu lucrez ca omul care vrea să facă Ierusalim din oameni păcătoși, și lucrez ca Dumnezeu, Care face nou Ierusalim din oameni vii și sfinți, care trăiesc trăirea Mea între cer și pământ.

Fiilor din grădina Mea, vin curând să las la voi carte peste proorocul mincinos care se închină fiarei, desfrânatei Babilonului, iar aceasta nu are nimic între Mine și ea.

Se speriaseră preoții și arhiereii, oamenii și diavolii, de parcă-i frigea adevărul crucii Mele pe care o port cu voi între cer și pământ. Au început atunci război împotriva Mea și a voastră, și iată, nu se mai capătă războiul lor. Lasă să se războiască, fiindcă scris este: «Piatra se întoarce la locul de unde vine», căci «Cine scoate sabia, de sabia lui cade». Războiul lor este fără de minte din cer, căci se luptă cu voi de pe pământ. Dacă au văzut că nu pot face mincinoasă lucrarea Mea de nou Ierusalim cu voi, s-au sculat să creadă și ei în taina Noului Ierusalim pe pământ, și să facă, zic ei, să facă și ei ca voi și ca Mine cu voi, să facă Ierusalim nou din ceea ce au ei: din lemne, din pietre, din oameni care păcătuiesc cu carul, din mâncare și din băutură și din bani peste tot și de peste tot. Dar banul este ochiul diavolului, măsura diavolului, frânghia cu care diavolul își măsoară împărăția sa peste oameni, precum măsura Mea este Duhul Sfânt, ochiul Meu cu care Eu măsor pe omul sfânt ca să-l fac Ierusalim nou și piatră de biserică și pace între om și Dumnezeu.

Iată, voi rosti cuvânt și Mă voi vesti prin el biruitor cu voi, și îmi voi anunța planul Meu și mersul Meu și casa Mea, și casa lui, a vrăjmașului Meu, care se luptă cu voi din pricina Mea.

Împărăția cerurilor nu este făcută pe pământ de mâini omenești, ci de mâini cerești și duhovnicești. Ea nu este mâncare și băutură și fărădelege, așa cum dă s-o arate omul fărădelegii, care s-a sculat din biserica lumii ca să creadă ca voi, zice el, și să facă și el nou Ierusalim pe pământ. Și iată ce spun Eu peste locul care se vrea și el nou Ierusalim aproape de locul Meu de la voi (la Vulcana Băi, n.r.): acolo este scaunul fărădelegii a tot pământul, și pe el, antichrist în loc părut sfânt, ca să înșele pe toți care locuiesc pe fața pământului, după cum este scris în Scriptura cea despre venirea lui antichrist, așezat în loc sfânt. Acolo este răstignirea numelui Meu între tâlharii Mei, care sunt mincinoși asupra Mea și asupra oamenilor. Acolo s-a împlinit Scriptura cea ascunsă de înțelegerea oamenilor fără de cunoștință din cer. Dar Eu, Domnul, voi nimici locul acela prin suflarea gurii Mele, și nu va mai fi. Amin, amin, amin. Și țara Mea română nu va fi să fie prinsă în capcană, cum s-au sfătuit și acum dușmanii ei, și va fi să prindă sub ea pe antichrist și să-l îngroape în pământul ei, că e țara Mea de nuntă, și pun pe antichrist așternut picioarelor ei, și voi fi biruitor din România, iar voi veți fi atunci mângâiații Mei, și vă voi numi vitejii Mei cu care Eu am biruit pentru venirea Mea a doua oară de lângă Tatăl ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Amin, amin, amin.

Iată ce am făcut. Am poruncit ploii să iasă din cămările ei, ca să încurc bucuria celor ce se strâng azi la locul unde numele Meu este răstignit între tâlhari, între păgâni (Centrul Ecumenic Internațional de la Vulcana Băi, n.r. ). Iar pe tine, poporul Meu, te-am strâns ca într-un foișor, ca atunci când Eu și cu apostolii Mei Ne strângeam, și îi hrăneam cu cuvântul Tatălui pe ucenicii Mei, ca să se învețe cu gustul cel plăcut al împărăției cerurilor cu ei pe pământ. Cuvântul Tatălui, Eu sunt. Eu sunt Alfa și Omega. Amin.

Astăzi Mă uit peste locul în care numele Meu a fost vândut pe arginți. Duhul cel potrivnic Mie a luat o cărămidă cunoscută și a zidit-o pe pământ, iar în stânga și în dreapta și-au făcut zidire dumnezei care nu sunt dumnezei.

Fiilor, locul de la voi strălucește înaintea cerului, căci Eu sunt lumina lui. Duhul rău s-a mâniat când Eu am zidit grădina de la voi, și s-a dus la mai-marii bisericii din România și le-a arătat punga cu arginți, și au cumpărat cu ea numele Meu și i-au zidit casă, zic ei, casă de rugăciune a creștinilor Mei. Duhul rău s-a ridicat apoi, și a zidit în dreapta și în stânga, și va mai tot zidi, zice el, ca să scrie apoi pace între Mine și dumnezeii care nu sunt Dumnezeu, căci cei ce nu Mă au pe Mine de Dumnezeu adevărat, aceia au dumnezei mincinoși, și lor li se închină, și nu este închinare această închinare, și este păgânie și slujire la idoli. Dar Eu cobor la voi și rostesc pentru cei ce au băgat între păgâni numele Meu ca să facă pace între Mine și dumnezeii lor, rostesc din dreapta Tatălui, căci cu Tatăl sunt, și zic: n-am venit să aduc pacea. Am venit să aduc sabia, ca să despart pe cei credincioși de cei necredincioși; pe creștini, de păgâni; pe cei ce slujesc Mie, de cei ce slujesc idolului veacului acesta; pe cei mincinoși care-și zic creștini, de cei ce sunt plăcuți Mie. Am venit să aduc sabia, și am adus-o. Grădinița de la voi este a Mea, și voi sunteți ai Mei, și v-am pus din partea Mea hotar între lumină și întuneric, între român și păgân, căci biserica Mea nu este minciună. Amin, amin zic vouă: românul care face în numele Meu pace cu păgânul și cu cei de alt neam care slujesc la idoli, acela să fie anatema. Amin, amin, amin. Am în voi biserică vie. Dacă Eu, Domnul, nu coboram să Mă scriu pe pământ și în cer cu biserica Mea, care sunteți voi, cei luați de Mine din români, Eu nu mai aveam unde să-Mi plec capul și să las peste pământ împărăția Mea și cuvântul ei. De aceea v-am spus, și nu o dată v-am spus că voi sunteți începătură nouă, vie nouă, vin nou, început de veac nou, căci cele vechi au trecut. Amin.

Biserica din România, care-și zicea cea adevărată, cea ortodoxă, nu mai este, căci s-a unit cu păgânii, așa cum a făcut poporul Meu Israel, care s-a unit cu neam străin și n-a mai fost cu Mine, și a căzut de la Dumnezeu și s-a făcut popor păgân. Așa s-a întâmplat și cu biserica cea de azi. O, după ce că era doar cu numele a Mea, după ce că n-avea iubire de Dumnezeu, s-a mai și lepădat de Mine, făcând legământ străin de părinți, călcând testamentul părinților.

O, grădinița Mea de fii unși, cine lovește în tine în numele Meu, zice el, acela dă în numele Meu, nu în tine, căci Eu sunt lucrătura acestei grădini. Cine zice că Eu, Domnul, sunt duhul rău în această grădină, acela este duh rău, care lovește în Dumnezeu, care nu vede pe Dumnezeu. Iată, fiilor, s-a zidit pe pământ, lângă voi, turnul Babel, încurcătura limbilor pe care Eu, Domnul, am trimis-o peste cei ce au hulit numele Meu, care este al vostru, și au hulit cuvântul Meu, care stă peste voi și cuvintează din nori venirea Mea cea de a doua peste pământ. Scris este că se va zice: «Iată, Hristos este în pustiu. Iată-L în cămări». Am spus aceasta în vremea trupului Meu, dar cine mai este atent la ce am spus Eu atunci?

Biserica lui Hristos nu este amestecătură. Eu sunt Cel ce voi face o turmă și un păstor, iar cel ce face înainte de Mine ceea ce numai Eu pot să fac, acela este fur și tâlhar pentru oi, și își dă oile la împerecheat și le strică sămânța. Biserica este numai cea care este a Mea, și peste care stă semnul Meu, crucea, semnul Fiului Omului, așa cum Eu am spus.

Duhul Meu suspină cu usturime pentru cei necredincioși și pentru cei cu credință fățarnică, pentru cei care stau peste oameni în numele Meu nefăcând voia Mea și nelucrând faptele credinței sfinte. Dar va veni peste biserica din lume încurcarea limbilor, și apoi va cădea. Nu e voie să fie una cu păgânii biserica. Nu e de la Dumnezeu turmă amestecată. Eu n-am ce face cu oi amestecate cu capre. Mă uit pe pământ și citesc din cer cuvântul omului bisericii. Nu se poate biserică lumească. O, ce vor oamenii să însemne biserică? Peste ce babilon vor oamenii să scrie biserică a lui Hristos? Biserica e numai una. Ea nu poate avea altfel de trăire decât a Mea. Eu sunt capul bisericii, dar unde nu sunt Eu capul, nu sunt nici piciorul. Și am să dau cuvânt mai-marelui bisericii din România să nu dea voie bisericii adevărate să se facă una cu babilonul, o turmă cu cei fără strămoși sfinți. Voi da cuvânt proaspăt peste biserica din România, și dacă nu va asculta cuvântul Meu ca să fie numai cu Domnul, nu și cu cei desprinși de strămoși, o voi da babilonului și voi face din ea încurcătură de limbi, și din această încurcătură vor ieși cei ce sunt ai Mei și se vor alege la dreapta, căci biserica Mea este cea în veac nebiruită. Amin.

Iată cum se împlinesc cele rostite de Mine prin cuvânt, căci cei ce au bani fac turn de piatră alături de piatra Mea cea nouă de nou Ierusalim. Fac împărăție pământească cei ce au bani. Mai face omul încă o dată un turn ca turnul Babel (Centrul Internațional Ecumenic – Vulcana Băi, n.r.), și se va da în el drept Dumnezeu. Omul cu bani a luat o cărămidă cunoscută, a cumpărat-o cu bani, și lângă ea zidește cărămizi necunoscute, și iată, se folosește omul de numele lui Dumnezeu, de cărămida cea cunoscută că ar fi a lui Dumnezeu, și se va da omul drept Dumnezeu. Dar Eu am aici izvor din cer, și omul care va veni va fugi de lângă turnul omenesc și va da să guste din izvor și va face omul alegerea, iar tu, poporul Meu, vei fi lumină și te va alege omul de cărare spre Dumnezeu; numai tu să fii pregătit și așezat înaintea Mea. Voi face din tine călăuză, și îți voi da cuvântul nădejdii vieții veșnice, ca să-l dai omului cel pământesc, căci turnul ce îl face omul va avea izvor de băuturi îmbătătoare și de mâncăruri păgânești, dar la tine va sticli izvorul vieții veșnice, izvorul nădejdii și mâncarea cuvântului lui Dumnezeu, care este ruptă din cele cinci pâini și doi pești, înmulțite prin cuvânt.