1.3. Căderea omului; căderea îngerilor

În zi de duminică mărturisesc lucrările lui Dumnezeu scrise în Scripturile din care Eu, Iisus Hristos, citeam acum două mii de ani ca să le dovedesc împlinirea cea pentru timpul cel de atunci, și iarăși, mărturisesc acum din Scripturi grăirea Mea cu omul în rai, căci l-am zidit și l-am așezat în rai și i-am dat sfat și lucrare de lucrat, iar Eu, Cuvântul Cel de la început, eram în cele ce nu se văd ale facerii și grăiam cu omul, și el cu Mine grăia, o, dar el n-a ascultat de cuvântul Meu și s-a făcut mai mare ca Mine între el și Mine dacă n-a ascultat, o, și s-a ascuns să facă aceasta, căci n-a înțeles că Eu din nevăzutele facerii văd în cele văzute și l-am văzut greșind asupra Mea și asupra sa și l-am întrebat de ce dă să se ascundă și i-am spus: «Unde ești, Adame?» Ca să pot grăi cu el l-am întrebat așa, iar el Mi-a spus că s-a ascuns, o, și l-am mustrat de durerea ce Mi-a făcut-o și n-a stat Adam umilit pentru greșeală și pentru ascundere ca să greșească și s-a ascuns iarăși, s-a ascuns după femeia pe care i-am dat-o, și cu care M-a mustrat și el cum că i-am dat femeie, o, și am mustrat-o și pe ea, dar și ea s-a dezvinovățit, și apoi le-am rostit pedeapsa pentru neascultare și pentru ispitirea lui Dumnezeu și i-am scos din rai și au rămas fără Dumnezeu pe pământ, au rămas de capul lor, și de atunci așa este tot omul, iar dacă el nu Mă vede nu mai ține seamă că Eu îl văd tot timpul, o, și am plâns după el cinci mii de ani și mai bine, și apoi M-a trimis Tatăl pe pământ ca să Mă dau răscumpărare pentru om și am murit în locul fiecărui om prin moarte pe cruce, dar am și înviat pentru fiecare om ca un Dumnezeu și Făcător a toate și al omului.

omul cel zidit de Dumnezeu din pământ a făcut păcatul despărțirii dintre el și Făcătorul său, și s-au clătinat puterile cerești și îngerești din locașurile lor, dar porunca dată de îngerul cel mare, Mihail arhanghelul, a statornicit și a oprit clătinarea, o, dar omul a căzut cu tot cu ceata slujitoare lui și trufiei lui de a fi mai mult decât Dumnezeu peste facerea zidită pentru el între cer și pământ, și de atunci Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt lucrează fără răgaz să-Și așeze la loc toate cele care în vremea clătinării lor s-au rupt, s-au desprins și s-au despărțit între cer și pământ, iar omul a rămas pe pământul din care a fost zidit de Dumnezeu ca să fie el odihna și slava Făcătorului său în mijlocul puterilor cerești și îngerești, căci omul a căzut din slava lui Dumnezeu, a căzut pe pământ.

Se supără omul pe Dumnezeu ca Adam în rai. Au ascultat de glasul cel străin al șarpelui și au călcat peste cuvântul lui Dumnezeu pentru ei și i-a cuprins apoi teama pe cei din rai și s-au gândit să nu spună, ci să se ascundă, o, și s-au ascuns de Dumnezeu, dar nu s-a putut aceasta, căci Dumnezeu i-a strigat ca să audă ei și a zis: «Adame, unde ești?», iar el a răspuns: «M-am ascuns, căci sunt gol. Am auzit glasul Tău și m-am temut și m-am ascuns». O, din pricina neascultării s-au ascuns și au căzut ei apoi de la Dumnezeu.

O, nu e mult cuvântul Meu de peste voi. Eu sunt Dumnezeu Făcătorul a toate și al omului, iar omul ca să poată fi îi trebuie mereu facere, că de stricat se tot strică, dar de făcut nu e în stare, cum nici în vremea lui din rai cu Dumnezeu peste el și lângă el, o, nici atunci nu s-a arătat în stare să vegheze să nu se strice, să nu se piardă, să nu dea de peste el viața lui cea de la Dumnezeu, facerea lui tot timpul, iar această lucrare, iată, Eu nu mai am cum s-o lucrez peste om, căci lui îi place de sine, nu de Dumnezeu, îi place să fie liber, să fie lăsat de capul lui, dar el nu știe că altui făcător s-a aplecat, căci fără făcător nu stă nimeni, și acești doi făcători și-au arătat lucrarea în rai, și iată, fiilor, l-am avut sub cheie în rai pe potrivnicul omului, dar s-a uitat omul la sine și s-a voit pe sine deasupra Făcătorului său, deasupra Mea, o, și s-a înfipt în el dorul de întâietate, de mărire, iar Eu, Făcătorul lui, să fiu la voia lui.

O, fiilor, trufia și duhul ei a fost cheia cu care omul a deschis acolo unde Eu, Domnul, am pus cheie să nu se umble, o, și a ieșit atunci de sub cheie potrivnicul omului, iar pentru neascultarea cu care omul a lucrat, iată, a pierdut el facerea lui Dumnezeu de peste el, a pierdut sfatul Domnului cu el, și nu e nimeni pe pământ în stare să oprească această stricăciune, căci cunoașterea, care era a lui Dumnezeu, nu a omului, îl învață pe om să moară și să tot moară, de vreme ce a pierdut de peste el lucrarea facerii lui ca să fie omul cu Dumnezeu, mai ales că el are mare nevoie de Dumnezeu, căci omul a fost căzut din viață, din rai, și se tot prăbușește pic cu pic, se îneacă pic cu pic în cunoaștere și crește în el orbirea și nu-L mai vede și nu-L mai vrea pe Domnul, pe Făcătorul său, iar cel ce nu are pe Domnul este îngâmfat și respinge de peste el facerea lui Dumnezeu când ea vine spre el.

În zi de duminică și de praznic sfânt pentru Ioan Botezătorul, Eu, Domnul, Mă așez cuvânt în cartea Mea de pe pământ, în care-Mi este culeasă grăirea Mea din vremea aceasta, o, și mereu spun cine sunt și ce fac și ce grăiesc dacă nu Mă descopăr văzut de oamenii care-Mi iau și-Mi cred cuvântul și lucrarea Mea cea de azi peste pământ, căci Eu, Iisus Hristos, sunt cu a doua Mea venire de la Tatăl la oameni pe pământ, și atât de tainic Îmi așez pe pământ lucrarea și creșterea unui popor care Mă primește și-Mi deschide ca să grăiesc și ca să-l fac lucrător cu Mine și să-l arăt apoi în ziua slavei Mele lângă Mine lucrând și împărțind peste pământ în lung și în lat venirea Mea, scrisă în Scripturi să se împlinească cu toată lucrarea ei, cu toată taina și slava ei apoi.

Mi-a dat Tatăl de lucru ca să-L ascult, iar Tatăl este în Mine din vecii. După facerea cerului și a pământului și a toate câte s-au zidit prin cuvânt, M-a trimis Tatăl pe pământ întâia oară, M-a trimis să lucrez pe pământ, iar pământul Mi-a fost așternut picioarelor Mele, Mi-a fost aluatul din care l-am lucrat pe om. Și dacă Mi-am sfârșit lucrul dat de Tatăl, am așezat duh de viață în omul cel zidit din pământ după chipul și asemănarea Mea. Apoi Tatăl a așezat în om înțelepciunea Sa și l-a așezat înaintea Sa ca să lucreze el lucrul cel cu ascultare dat lui, și a pus Adam nume peste toate cele ale facerii lui Dumnezeu și a stat ascultător ca un copil, până când s-a voit mare, mai sus ca Tatăl său, și s-a clătinat atunci împărăția Tatălui din el, și apoi s-a clătinat și el și și-a văzut plata neascultării.

Eu sunt Cel fără de moarte, iar când l-am zidit pe om am voit să fie și el nemuritor ca și Dumnezeu și i-am spus lui să păzească tot ce-i dau să lucreze. I-am spus omului să nu mănânce din pomul cunoașterii, că acela era pentru Dumnezeu, nu pentru om, fiindcă Eu, Domnul, nu voiam ca omul să știe răul, ci numai pe Dumnezeu să-L știe și să-L asculte iubindu-L, ca să-i fie bine omului, să fie ascultător, dar el n-a ascultat și el așa cum ascult Eu de Tatăl Meu Făcătorul, și s-a lăsat dus cu vorba de satana, pe care l-a înființat prin neascultare, prin nesupunere, iar apoi omul s-a răcit de Dumnezeu și s-a apucat după mintea lui să lucreze.

Voiesc să unesc sfârșitul cu începutul și de aceea vin cuvânt pe pământ, căci la început i-am spus omului ce să mănânce și cum să asculte, dar omul s-a abătut de la cuvântul Meu cel pentru el și s-a dat spre păcat și spre carne și M-a durut pentru Mine și pentru el, și am venit acum două mii de ani ca să opresc mâncatul de carne odată cu oprirea mâncatului mielului pascal, căci M-am dat Eu Miel de jertfă ca să Mă dau omului de hrană și să se hrănească cu Dumnezeu omul, nu cu carne, nu să taie vietăți să le mănânce și să mănânce de la vietăți, o, nu, și n-a fost de la Dumnezeu să mănânce omul carne de la vietăți, dar iată ce face omul ieșit din rai, că numai neascultare de Dumnezeu face, numai ca el face, și nu ca Dumnezeu, și de aceea am venit să-Mi culeg și să-Mi pregătesc un popor pe voia Mea la sfârșit de timp și să așez legea raiului peste viața lui, și vreau să unesc sfârșitul cu începutul, iar cei ce Mă află la voi cuvânt, dar nu pot ca Dumnezeu, aceia au voia lor, dar și Eu am dreptul să-Mi pun deoparte pe cei ce ascultă pentru viață de rai pe pământ, și am scris cu voi o sută de ani de când Mi-am început pregătirea Mea pentru așezarea omului nou înaintea Mea pic cu pic, nu dintr-o dată, că nu se poate cu una cu două să-l faci viu pe om după câte face el pe pământ fără voia Mea cu faptele lui, și iată, lucrez și tot lucrez și cuvintez și împart și vestesc voia Mea peste oameni, că vine ziua Mea cea mare când Mă vor vedea și cei care M-au împuns, o, și dau să-l iau pe om în lucrul Meu și Mă împart cu duhul mângâierii ca să Mă primească omul potrivnic voii lui Dumnezeu cu viața lui trăită, iar azi lucrăm cuvânt, fiilor, și îl punem pe cale ca să grăiască el, o, că n-are cine să le spună la oameni să se întoarcă spre viață de rai pe pământ, n-are cine să-i mai cheme spre viață cerească, spre ziua când Domnul l-a zidit pe om și l-a dorit al Său să fie omul.

Se păstrează o amintire tristă în duminica aceasta, când pentru duhul pocăinței fiecare om creștin își aduce aminte de căderea lui din rai prin întâiul om, Adam, care în rai fiind așezat de Dumnezeu, el n-a ascultat de Făcătorul său și I-a călcat cuvântul, iar când a mâncat din pomul oprit pentru el, o, a pierdut omul cerul și raiul și pacea și odihna și a căzut în toate cele rele ca tot omul de după el apoi, căci cel ce părăsește pe Dumnezeu pentru voia sa, acela este omul căzut din rai de atunci și până azi, și până mâine, și iată de ce vin Eu, Domnul, cuvânt pe pământ! O, cum să nu vin, când toți se lasă păcatului și nu se tem de răsplata cea pentru păcat? Cum să nu vin, și să Mă vadă satana că vin și să se teamă că vine vremea răsplății lui pentru căderea omului?

L-am zidit pe om și am pus viață în el ca să rămână al Meu și să-Mi lucreze Mie și luiși, și să se bucure de rai și de toată iubirea lui. Am zidit raiul cu atâta iubire, și era tot o iubire pentru om, tot o frumusețe grădina raiului, tot o dulceață, tot o armonie, o, și i-ar fi fost mult prea de ajuns omului și sufletului din el. O, a căzut din rai omul apoi, și aceasta din pricina că n-a voit să fiu și Eu cu el, să-I fie Dumnezeu Tată, iar el să-I fie fiu și să avem raiul de casă și de petrecere sfântă.