5.5. Târnosirea bisericii

Petrecere sfântă și masă de cuvânt aștern în cetatea cuvântului Meu, căci zilele de amintire cerească grăiesc despre Mine acum în mijlocul unui popor lucrător. E zi de hram în cetate și am cu Mine la masa amintirilor pe cei din cer lucrători cu Mine în mijlocul poporului însoțitor al Meu vreme multă pe pământ cât am stat în mijlocul lui cu slava cuvântului Meu, care cheamă și mângâie și crește și zidește pentru Dumnezeu un popor.

Am de o parte și de alta la masă pe trâmbița Mea, pe Verginica Mea, vasul prin care Mi-am hrănit acest popor scris la masa Mea de cuvânt, și am apoi pe apostolul Andrei și pe cei trei ierarhi, prin care Eu, Domnul, am binecuvântat și am așezat din cer lucrare întărită pe piatră ca să pot să merg însoțit de purtătorii de Dumnezeu, de cei din cer și de cei de pe pământ, și am în amintirea cea de azi pe cei care acum treizeci și trei de ani i-am avut martori ai zidirii și pecetluirii grădiniței cuvântului Meu și ai bucuriei acestei împliniri din ziua aceea a cerului pe pământ lucrător.

iată, și azi vin cu sfinții Mei și scriem în carte zi de amintire și de biruință a Mea, a mersului Meu cuvânt între cer și pământ, căci în ziua aceasta, după ce au trecut patruzeci de ani de cuvânt peste poporul credincios, am pregătit zi de slavă a Domnului, căci am ieșit deasupra cu taina aceasta, după ce am pregătit cale liberă ca să pot să ies cu cuvântul și cu poporul și ca să știe neamul omenesc cu câtă taină am lucrat și prin ce vreme grea am mers cu poporul, și câtă prigoană a pândit mereu mersul cuvântului Meu, care și-a tot făcut cale cu cât era mai greu de mers, o, și Mi-am păstrat poporul cel vândut mereu de la mijloc prin cei nestatornici în credință și în umilință, și toată această prigonire a cuvântului Meu și a poporului Meu este scrisă de cei ce pândeau și urmăreau mersul Meu, o, și va ieși toată această mărturisire și se va face carte și se va lămuri prin ea adevărul că Eu, Domnul, am venit și vin cuvânt peste pământ pe vatra neamului român după două mii de ani de la venirea Mea de la Tatăl ca să Mă lupt cu satana și să-l biruiesc prin cruce și prin suferința Mea, care l-a orbit de tot și l-a judecat de tot pe satana și am plătit salvarea omului, a fiecărui om care a suferit pentru Dumnezeu pe pământ sau pentru păcatele făcute, căci Eu am sculat morții din morminte și le-am dăruit învierea odată cu învierea Mea, odată cu clătinarea împărăției lui satana și a iadului lui, și iată zile de biruință a Domnului, așa cum și azi se scrie în carte ziua când s-a rostit cuvântul sfințirii și al binecuvântării Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim și a chivotului alb, pietricica cea albă scrisă în Scripturi să se ivească să mărturisească împlinirile Domnului.

Sunt la masă de cuvânt cu cei din cer cu care am stat atunci de am pecetluit grădinița cuvântului Meu și lucrarea Mea din ea și venirea Mea peste pământ cuvânt. Iată, apostolul Andrei, lângă a cărui sărbătoare am așezat ziua de sfințire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, iar lângă această zi ziua de serbare în cer a trâmbiței Mele Verginica, trei zile alături cu serbarea lor, și suntem acum aici și mângâiem și legăm rane și așezăm nădejde și mângâiere multă peste durerea lăsată aici de la cei ce n-au păstrat statornicia și s-au dat în lături și a rămas rană în urmă, dar Eu, Domnul, nu puteam să nu merg mai departe, o, nu puteam, și iată, am mers și merg, o, și mereu am mers prin greu din pricina nestatorniciei celor ce au venit și au crezut și au slăbit apoi cu veghea și cu credincioșia, și așa am avut Eu parte pe pământ mereu, căci duhul satanei lovește, dă mereu să încurce mersul Meu, dar Eu sunt Calea și sunt Cel tare și repar mereu loviturile vrăjmașe și nu pot să-Mi opresc mersul, că vine ziua slavei celei mari și se zorește să se arate. Și așa cum împăratul Constantin a trimis să fie aflată crucea pe care Eu am stat răstignit, așa se va întâmpla și cu căutarea cuvântului Meu și a izvorului său atât de mult, căci semn din cer se va arăta și va stârni dorul de Dumnezeu și de glasul lui Dumnezeu peste pământ și mulți vor bea și va crește credința și va strânge sub taina ei neamuri și limbi și popoare, precum este scris, o, și mergem înainte, fiilor, Noi cei din cer, și voi de pe pământ cu vestea bucuriei slavei Domnului, căci scris este să se împlinească aceasta.

Dar acum ne așezăm la masa acestei sărbători când am avut aici lângă voi pe cel binecuvântat de Tatăl, Fiul și Sfântul Duh să rostească binecuvântarea, pecetluirea cu sfințenie peste Sfânta Sfintelor Mele din vremea aceasta, și merg acum spre el și-i fac semn să-și amintească această istorie măreață a Mea, când a fost el martor aici și slujind cu credință tare lucrarea cuvântului Meu, și apoi s-a lăsat copleșit de necredința celor din biserică, și care l-au tras de lângă Mine și de lângă voi, dar a rămas cu Mine și cu voi ceea ce el a avut de împlinit, și numele lui este scris pe această piatră și nu se poate găsi nimeni să i-l poată șterge din această taină și lucrare de cuvânt.

Suntem aici acum cu amintirea celor trei zile de serbare întru una, fiilor: pecetluirea grădiniței cuvântului Meu acum treizeci de ani, apoi ziua apostolului Andrei, martor din cer atunci, iar după ea ziua trâmbiței Mele Verginica, și stăm în sfat cu voi la masă de cuvânt, stăm cu voi, fiilor. Privim din cer și de pe pământ, privim cu amintire dulce, dar și tristă, privim ziua cea de acum treizeci de ani, când am putut prin credința și prin lucrul Meu cu voi să așezăm pecetluirea grădiniței cuvântului Meu alături cu arhiereul Meu cel de pe pământ lângă voi atunci, și cu apostolul Andrei dintre cei din cer arhierei, iar lângă aceștia a stat trâmbița Mea Verginica, martori de sus lângă martori de jos pentru sfințirea ieslei cuvântului Meu.

O, și Mă aplec Tatălui ca să-I mulțumesc cu lacrimi că am rămas cu voi, fiilor, că pot să merg mai departe, că am sprijin de la voi și credință în voi ca să pot să merg și să nu stau din mers, și vă îndemn spre puteri de sus să căutați pentru voi mereu, mereu, că se împlinesc aproape șaptezeci de ani curând, fiilor, de când Eu, Domnul, Mă fac cuvânt peste pământ, râu al vieții veșnice, o, și numai din greu am mers, că mai mereu dintre creștini s-au ridicat trădători, defăimători, hulitori, vânzători de taine și de frați, că iată, îi este greu creștinului să stea până la capăt, după ce a fost luminat cu credința și cu mila Mea pentru om, iar Eu, Domnul, am avut numai de oftat, numai în lacrimi, fiilor, numai așa mereu, căci așa poate omul să-I facă lui Dumnezeu dacă nu se leapădă de sine, și numai apoi să caute să Mă urmeze, și până la sfârșit, nu numai o vreme, căci părăsirea mersului cu Domnul apasă greu la Dumnezeu apoi.

— Da, Doamne, ne-ai luat atunci alături. Ai coborât cu mine ca să-Ți fiu martor din partea ucenicilor Tăi cei doisprezece și m-ai ales ca să mă iei ca pe cel întâi chemat ca să Te urmez ca ucenic, și apoi ca pe cel care a pecetluit cu numele Tău pământul român și neamul de pe el acum două mii de ani, după ce ai înviat și ne-ai trimis pe noi să ducem vestea împărăției cerurilor peste tot neamul, iar eu am venit pe acest pământ și am scris pe el numele Tău ca Dumnezeu al acestui popor de pe acest meleag, odată cu Tine înființat ca neam între neamuri, și a fost acest neam de atunci și până azi neam creștin. O, și mi-ai dat mie bucuria să fiu lângă Tine și acum, la sfârșit de timp aici, unde Tu ai început împărăția Ta și taina ei lucrând pe acest pământ ales Ție de Tatăl ca să-l ai al Tău pentru venirea Ta iarăși pe pământ după om.

Am fost martor lângă arhiereul Tău de pe pământ în ziua aceea și s-a așezat din cer și de pe pământ taina și lucrarea ieșirii deasupra a cuvântului Tău care grăiește din anul 1955 pe acest meleag român prin trâmbița Ta, prin Verginica, până ce ai luat-o la cer lângă noi, ca apoi să pregătești cărare pe mai departe a mersului Tău cuvânt peste pământ, că Tu mergi și nu stai, chiar dacă mulți pornesc în mersul lor cu Tine și se lasă de Tine apoi.

O, e sărbătoare mare, cuvânt pentru trei zile de sărbătoare, și însemnăm în carte ziua întâia, doisprezece decembrie, când Eu, Domnul, și Duhul Sfânt Împlinitorul, am așezat cu voi pecetluirea grădiniței cuvântului Meu și semnul Meu în ea, pietricica cea albă, ridicarea și numirea cea mare a acestui petecuț de pământ, care este taina Mea cea de la început, și care îi vine greu s-o creadă cel ce aude de ea, dar Duhul Sfânt descoperă celor ce sunt de la Dumnezeu să înțeleagă și să creadă aceasta.

Scriem apoi ziua a doua sărbătorită, și este ea sărbătoarea cea din cer a sfântului apostol, întâiul chemat al Meu acum două mii de ani, când Mi-am început propovăduirea și vestirea venirii împărăției cerurilor pe pământ, și Mi-am ales doisprezece ucenici, între care Andrei a fost întâiul, și l-am avut lângă Mine și lângă voi, arhiereu venit de pe pământ în cer, o, l-am avut slujitor în slujba de sfințire a Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, alături de arhiereul martor din zilele acestea, fiul cel fricos, Irineu, căruia i-a fost frică de oameni apoi și s-a lăsat prins și închis între ei, dar am scris în cer numele lui și lucrul lui lângă Mine și lângă voi în ziua aceea de slavă, căci Eu, Domnul, am fost biruitor cu lucrarea cuvântului Meu la jumătatea ei, și Mi-am așezat pe piatra ei cea dintru început biserica Mea, taina de biserică și fața ei și lucrul ei cel curat și adevărat, căci am făgăduit prin cuvântul Meu de acum că nu se va închide ușa bisericii până mai întâi nu voi veni Eu ca să deschid, ca să fac așezarea cea înnoită prin cuvânt, o, și nu Mi-am pierdut vremea, ci am izbutit, și prin credința voastră am fost Eu biruitor, o, fiilor care Mă purtați pe mai departe cu venirea Mea cuvânt pe pământ, primind voi de la trâmbița Mea Verginica cheia și mersul Meu înainte prin voi, și din unul în altul apoi cu Mine, căci Eu nu dorm, ci sunt treaz și viu, și merg biruind, fiilor.

O, Ne mângâiem acum în cer pentru ziua Noastră de acum un sfert de veac petrecută cu dulce aici, Verginica Mea, dar tristețea și suspinul Ne sunt durere în această zi față în față cu ziua cea de atunci, când am avut aici priveliște de bucurie și de taină sfântă, și am rămas doar cu amintirea ei, scumpa Mea. Grăiesc cu tine în cer înaintea sfinților care privesc grăirea Noastră sfătoasă cu atâtea amintiri, care dor când le privim. Iată ziua aceea! Ea este aici în cer așa cum a fost ea cu tot tabloul ei, care nu se poate pierde. Privim cu lacrimi și cu duh îndurerat, Ne uităm așa cum se uită omul pe pământ la o zi pusă în film și văzută apoi așa cum a fost ea. Suntem pătrunși de suspin. Iată dorul și dragostea arhiereului Meu Irineu martor atunci, și a mai stat el lângă Noi până la ziua de Bobotează și n-a mai venit apoi, căci pașii i-au fost legați și împiedicați să mai pornească spre cetatea Mea aici, iar acum îl vedem sub disprețul oamenilor ca și pe cei mari peste biserica neamului român care au dat cu bățul în baltă și s-au dus la petrecere amestecată ca să facă rane sfinților și părinților de demult, prin care Eu, Domnul, am pecetluit cu legi ocrotitoare taina bisericii și turma creștină ca să nu se piardă ea printre cei rătăciți, iar ei, cei de azi mari stătători peste turmă au culcat gardul la pământ și n-au avut frică dacă s-au luat după oameni, după cei ce nu mai merg cu mersul Domnului în taina de biserică așa cum a fost la început de neam creștinesc, iar biserica vor s-o închine lui antichrist, și vor și turma tot așa să facă cu ea, dar Duhul Meu nu doarme, ci îi trezește pe cei înțelepți, care văd bine ceața care i-a cuprins acum pe cei stătători pe scaune de biserică, amețind ei de înălțimea la care stau și uitându-se de sus la cei ce se trezesc și trag clopoțelul de veghe, văzând primejdia care merge cu pași ascunși ca să lovească în Dumnezeu și în casa tainelor Lui.

O, arhiereule martor atunci, aici, o, deschide ochii ca să vezi cu ei cum batjocura pusă atunci pe fruntea lucrării Mele de aici de cei din fruntea turmei creștine a neamului român, o, iată această batjocură cum se întoarce acum peste ei, dar și peste tine, care ai fost dat deoparte de lângă Mine de cei cu care ți-ai ales să stai, după ce ai părăsit taina în care te-am născut din nou pentru slava Mea de azi și de mâine, și pe care tu ai lepădat-o apoi, și iată rușinea pentru cei ce se depărtează de Mine! O, ar fi să plângi cu căință adâncă și dulce și să te îndulcești din ea și să strigi îngenuncheat înaintea Mea pentru soarta cea de azi a bisericii neamului român, neamul Meu ales Mie acum pentru slava Mea, la care lucrez și tot lucrez, după cum și tu știi, că ai stat cuprins în taina cuvântului Meu atâta vreme și știi lucrul Meu cel de azi, și pe care cu putere l-ai mărturisit, până când te-ai lăsat fricii care îl cade din cer pe om, fricii celei fără de iubire în ea, și ai tras cu cei vopsiți sub nume de biserică și te-ai dus de lângă Mine și s-a stins atunci credincioșia ta.

O, cum să nu plângă sfinții lângă Mine din pricina celor ce se pierd de lângă iubirea Mea? O, iată câtă iubire! Fac din ea râu de viață veșnică și spăl cu ea omul și mintea lui și inima lui apoi, și adun de la răspântii pe cei căzuți în spini și-i fac frumoși prin cuvânt și-i curăț de scai și de rane și-i fac fii, în vreme ce acei cu nume de sfinți și care au îmbrăcat pe deasupra haina de nuntă nu vin la masa nunții și la hrana de pe ea, numai că Eu, Domnul, le trimit ceea ce am pe masă pus, le trimit și lor, ca să nu zică nimeni că nu știe de Mine și de strigarea Mea cerească după cei ce rătăcesc fără păstor și fără mers sfânt pe cale.

O, arhiereule martor, nu te pot șterge din cartea mărturiilor Mele din acest loc și timp ceresc, căci clipele care au mărturisit rămân și grăiesc și dovedesc pe cei ce au iubit și nu mai sunt acum de partea Mea, ci sunt cu cei străini mai mult decât se așteptau ei, căci cei ce părăsesc pe Domnul după ce stau cu El la masă nu mai au ei parte de adevăratul mers pe pământ, ci au parte de cei fără de Dumnezeu în lucrările lor. Iar acum îți spun cât Mă doare privind ziua aceea de mărturie, și cât aș vrea să te căiești pentru cele ce s-au abătut acum peste turma neamului român din pricina celor slujitori la altare, și printre care și tu te-ai lăsat să fii și să duci spre defăimare taina de biserică, lucrarea sfinților străbuni, care s-au jertfit pentru biserica Mea.

Cuprins de durere îți spun totuși: Pace ție! Ești fără de pace, știu și văd, iar această stare se tot adâncește, că vai bisericii când ea nu are pe Domnul de călăuză a sa! Cu glas durut îți grăiesc și dau să te mângâi, chiar când și tu lovești în Mine lăsându-te una cu cei ce lovesc și desființează gardul viei Mele în calea celor ce trec și cântă cântarea veacului trecător. Eu sunt Mângâietorul și dau ca și pe cruce să iert pe cei ce nu știu ce fac.

Te cuprind în amintirea zilei celei mari, când ai fost aici martorul Meu. O, lasă-te cuprins, căci brațele Mele se desfac ca să te cuprind și ca să Mă mângâi așa, că am nevoie de mângâiere în durere. Amin.

apostolul Andrei în ziua ce a trecut a fost serbat între sfinți cu ziua lui între ucenicii Mei cei din cer, și l-am avut la masa sfințirii aici acum douăzeci și cinci de ani și voiește și el un cuvânt să lase în cartea Mea arhiereului martor de pe pământ în ziua pecetluirii atunci, și îi vestește lui așa:

— Îți vestesc ție, frate arhiereu de același rang cu mine, că nu te poți smulge din cartea mărturiei acestui timp al Domnului Cuvântul pe vatra neamului român, și îți amintesc de ziua când împreună, cei din cer și cei de pe pământ hărăziți de Domnul să fie martori acum douăzeci și cinci de ani aici pentru pecetluirea hotarelor grădiniței cuvântului, toți am fost aici și am împlinit. O, uită-te la ea, la ziua aceea. Se poate șterge ea din istoria lui Hristos, Domnul nostru? Îți vestesc ție, roagă-te să-ți ierte Domnul slăbiciunea cea de la frica de om, că ai nădăjduit și încă nădăjduiești că va fi salvată biserica și spuza ei de slujitori de peste turma neamului român. O, altă nădejde era să fie din cer asupra ta, dar teama de om îl cade din cer pe cel ce se teme, precum este scris, și-i poate cădea pe mai mulți.

Te rog fierbinte, te rog frățește, caută și socotește bine nerodirea din mijlocul cărora te afli prin neascultarea de Dumnezeu și de sfinți a slujitorilor de altare, și caută să vezi rătăcirea oilor dintr-o parte în alta, și apoi răspunsul care fi-va să-l dea cei numiți păstori de turmă. O, îți doresc înțelepciunea Domnului s-o simți în duhul tău și să plângi cu Domnul de jale, că El cu jale plânge cu sfinții Lui. Iar acum sfârșesc grăirea mea cu tine, o, și de s-ar îngriji păstorii de turmă ca nu cumva să fie sfâșiați de oile care-și simt viața în primejdie din lipsă de călăuzire a lor spre salvarea cea de sus. Amin.

O, are apostolul Andrei sărbătoarea lui și grăiește el acum prin cartea Mea, iar sfinții stau și ascultă pe cel sărbătorit între ei, și trei zile de sărbătoare sunt scrise într-o singură sărbătoare. Amin.

— O, m-ai legat cu ziua mea de serbare între sfinți, m-ai legat cu ziua Ta de biruință, cu grădinița cuvântului Tău, și m-ai avut alături acum douăzeci și patru de ani, arhiereu al Tău lângă cei trei arhierei ai Tăi, Vasile, Grigorie și Ioan, toți așezați de o parte și de alta lângă Tine în ziua când, după ce s-a înălțat la cuvântul Tău pietricica cea albă și toată taina ei, s-a făcut din cer și de pe pământ pecetluirea cu sfințenie peste ea, și numele acestui așezământ cu binecuvântarea toată, și a fost cu noi în slujire arhiereul Tău Irineu, cel hărăzit încă din pântecele din care s-a născut că va fi și va crește și va avea parte de lucrarea cuvântului Tău și va asculta de Tine pentru taina Ta de azi pe vatra neamului român, căci Tu ai fost călăuză lui spre această taină sfântă, scrisă în Scripturi să se împlinească și să se arate pe pământ, ca și cuvântul Tău, care s-a făcut apoi carte și s-a împărțit peste tot.

Privim de sus, Doamne, la aceste dulci și mărețe amintiri și la greul pe care l-au întâmpinat acești ucenici de lângă izvorul Tău de cuvânt, că mare a fost împotrivirea celor mari de pe pământ când au văzut ei ce iese la iveală și sub ce nume, și toți s-au răsculat și au dat să zdrobească tot, dar munca Ta nu putea fi atinsă, și s-au zdrobit ei, cei ce au dat să se lupte cu Tine, Doamne, cu lucrarea Ta de Nou Ierusalim, venită cu Tine pe pământ, și au văzut și ei apoi cu cine au dat să se lupte.

A urmat apoi prigoană asupra arhiereului cu care Te-ai sprijinit pe pământ, ca să lucrezi și să așezi după legea creștinească pecetluirea acestei minuni, o, și a suferit el de la mai-marii de peste biserică, dar el a răbdat și s-a supus, și n-a mai venit dacă a fost oprit. O, și cât s-ar minuna dacă ar fi să aibă acum parte să vadă cât a crescut cetatea Ta, și câte frumuseți cerești trăiesc sfinții și îngerii în grădinile Tale de azi aici, și peste care mereu, mereu Îți așezi slava în sărbători cu strângere la izvor, și merge cuvântul Tău, merge, Doamne, căci gura arhiereului Tău a rostit atunci peste toți cei care-l prigoneau și a spus că această lucrare de cuvânt n-a fost înființată de el peste pământ, și că ea va merge înainte, fie cu el, fie fără el lângă ea, și iată, se împlinește cu slavă mare acest cuvânt proorocesc.

O, suntem cu privirea la ziua când am fost adunați la sărbătoarea de pecetluire de început nou prin ivirea grădiniței cuvântului Tău și a tainei pe care o poartă. Ne doare, o, ne doare, cu orice zi de amintire ne doare că s-au desprins de Tine mulți din cei ce sunt scriși în cer cu ziua aceea aici, și n-au stat ei cu Tine și cu taina Ta și s-au smuls unii pe alții și s-au dezrădăcinat și s-au uscat ca mlădița care nu stă în viță, că nu mai sunt cu Tine ei. Tu însă Ți-ai prăsit popor nou și Ți-ai împrospătat via și lucrarea ei, și toate merg ca Tine, ca voia Ta, Doamne, și așa ne mângâiem noi, cei ce am fost din cer și de pe pământ aici în zilele acelea de biruință a Ta pentru lucrarea cuvântului Tău, și așa ne alinăm durerea pentru lipsa celor ce nu mai sunt aici acum lângă cei rămași, care-Ți lucrează.

Mâna mea frățească se atinge cu arhierească din cer binecuvântare peste creștetul arhiereului pedepsit să nu se apropie aici, de atunci și până azi pedepsit așa, și-i dau lui întărire și duh întăritor, o, Doamne.

O, frate arhiereu, am fost împreună slujitori pe pământ aici în ziua aceea, pe care acum o avem în amintire, și sunt aceste priveliști strânse în cer și pe pământ. O, mângâie-ți mâhnirea în care stai, și rabdă până la sfârșit pentru Domnul, că tu ești o jertfă vie între cei mari de peste biserica neamului român, iar dragostea ta pentru turma Domnului se va vedea și va grăi când va fi această vreme. O, așa eram și noi în vremea aceea, prigoniți și strâmtorați eram de mai-marii care stăteau mari și tari în dreptul ușii lui Dumnezeu și ne prigoneau pe noi, cei ce am crezut în împărăția cerurilor care s-a vestit atunci în mijlocul lui Israel prin mărturia lui Iisus, Domnul nostru și al tău, și al celor ce Îl iubesc ca și noi, cei ce L-am iubit de la început, de când L-am aflat lucrând pe pământ pe Dumnezeu în oameni și stând cu oamenii, ca un Dumnezeu.

O, întărește-ți pacea, că ești plăpând. Așa sunt cei ce iubesc cu iubire din cer, și roagă-te lui Hristos pentru mântuirea turmei, pentru salvarea ei și a celor care te-au prigonit și te prigonesc, neînțelegând ei pe Domnul, Care lucrează venind cuvânt peste pământ pe vatra neamului român. O, ce slavă mare ar avea această țară și biserica din ea, și câte popoare s-ar apleca la această slavă, și ce veste slăvită s-ar duce peste mări și țări de această țară măreață și umbrită de Duhul și de cuvântul Domnului, și câtă bucurie s-ar împărți peste pământ dacă oamenii bisericii din țara de azi a Domnului ar îmbrățișa cuvântul Domnului, râul de cuvânt, care curge din tronul lui Dumnezeu-Cuvântul pe vatra neamului român! Toate popoarele s-ar apleca și s-ar bucura și ar împodobi acest ținut cu sfinte daruri de închinăciune și de mulțumire, aduse Domnului așa cum scrie în Scripturi că va să vină de la mari depărtări împărați și căpetenii, purtați de Duhul Domnului ca să ia din slava Lui, ca să se închine în muntele lui Dumnezeu, căci proorocii Scripturii au grăit despre această vreme, și iat-o, și trebuie să se vadă și să se audă vestea cuvântului lui Dumnezeu și a legii sfinte peste popoare, și trebuie să se împlinească cele ce sunt scrise.

O, iată, Domnul merge mereu și cuvintează mereu, și merge cuvântul Său peste pământ peste tot, în case mari și mici, la împărați și la supuși, și li se va cere socoteală celor ce stăpânesc peste biserica neamului român și vor fi întrebați de ce n-au dat de veste la popoare această vestire cerească.

Iată, Domnul va schimba inimile lor și nu se vor mai teme și se vor bucura de darul lui Dumnezeu, Care vine să sfințească, nu să strice, și vine să ierte, nu să pedepsească, și vine să înflorească și să împodobească biserica și turma și viața creștinească și s-o păzească, nu s-o rușineze, căci încununarea timpurilor nu este o rușine, ci este de la Dumnezeu.

O, e greu pe pământ, și e primejdie pentru viața de pe pământ, și trebuie Domnul să lucreze și să nu mai găsească piedici și necredință, căci dacă Domnul nu va lucra, o, ce va fi, oare? O, nu va lua Domnul slava nimănui, ci o va mări mai mult, iar sfințenia fiilor bisericii va umple de bucurie cerul și pământul, și toate vor izvorî din voia Domnului, din cuvântul rostit de gura Lui, și va birui biserica și ortodoxia ei, ca nu cumva să biruiască vreo buruiană rea și să ia aceasta nume de biserică a lui Hristos, ci, din contra, să îngrijim floarea pe care Domnul a lăsat-o s-o îngrijim până la venirea Lui și să-i dăm apă din râul vieții și să-i dăm viață, căci suntem datori să-i dăm.

Și acum, pace ție, apostol iubit și mult îndurerat, dar vine Domnul curând, curând cu toată slava Sa pe pământul român în chip descoperit și deslușit, căci aici Își are Domnul ieslea Sa de cuvânt, iar tu ține ce ai, ca nimeni să nu ia cununa ta păstrată în Domnul, căci tu nu iei nimănui cununa, fiindcă ai la Domnul cununa ta.

Am martori din cer în venirea de acum cu această sărbătoare, una lângă alta ziua de pecetluire a grădiniței cuvântului Meu și ziua de sărbătoare a apostolului Andrei, martor al Meu pentru această lucrare de taină, alături atunci lângă apostolul Meu Irineu, pe care l-am pregătit cerește din timp și l-am avut aici atunci ca să rostesc prin gura lui cuvântul Meu, pecetluirea cea sfântă a grădiniței Sfintei Sfintelor și pusă ea sub oblăduire cerească și nu omenească, loc pentru Domnul și pentru casnicii Lui din cer și de pe pământ și prin care Eu Îmi scriu pe pământ și în cer cuvântul și îl împart deopotrivă, în cer și pe pământ.

Iată zi de sfinți și de amintire sfântă și de durere sfântă, măi poporul Meu urmaș al acestei zile de taină atunci. Satana, șarpele cel de demult a avut putere apoi prin nestatornicia care se ivește în omul cel tocmit de Mine pentru lucru sfânt ca să-l smulgă pe el de la pieptul Meu, și Mă doare în taină și suspin adânc în taină, că sfântă este taina acestei zile și mersul lucrului ei apoi după ea, și s-a scris atunci mai mult ca până atunci lepădarea de credință a bisericii din neamul român, a slujitorilor din ea, care Mi-au smuls de lângă izvor pe arhiereul Meu martor, pe cel luat de Mine dintre ei ca să pecetluiesc cu el alături taina grădiniței cuvântului Meu și lucrul Meu din ea în mijlocul pământului, loc pus deoparte de umbletul lumii ca să pot Eu, Domnul, să locuiesc aici, așa cum este lăsată să fie taina Sfintei Sfintelor, pusă deoparte de Domnul, căci când Moise s-a suit la Domnul ca să aducă de la El legea pecetluirii păcatului ca să-l întoarcă prin ea pe Israel de la idoli la Domnul, Eu i-am spus lui Moise: «descalță-ți încălțămitea ta că ești pe loc sfânt», și am grăit Eu cu Moise atunci din pară de foc și i-am spus lui cuvântul Meu și i-am scris pe piatră cu degetul îngerului Meu poruncile vieții ca să le aducă el din partea Mea lui Israel. O, tot așa este și cu acest petecuț de pământ, pe care Eu îl numesc vârf de munte, munte sfânt, pe care Eu, Domnul, stau și cuvintez și Mă împart apoi peste pământ.

— Lângă Tine, Doamne, îmi fac loc și cuvânt pentru încununarea tainei acestei zile, ziua mea de serbare, apostolul Tău Andrei, și ziua lui lângă ziua cea de pecetluire a Sfintei Sfintelor Tale din zilele acestea, de unde Tu cuvintezi peste pământ de pe munte sfânt și ești Piatra Cea din vârf, Iisus Hristos-Cuvântul.

Așezăm pe creștetul arhiereului martor cu Noi în ziua aceea aici, așezăm acum mângâierea cea sfântă, aducerea-aminte a zilei când am fost aici alături toți pentru pecetluirea acestei grădinițe de cuvânt. O, apleacă-te, arhiereule frate, și te așează acum cu Domnul și cu Noi în taina acestei mângâieri de atunci, când Domnul S-a mângâiat aici cu Noi, cei ce eram adunați aici din cer și de pe pământ pentru pecetluirea cu legea sfințeniei a acestei grădinițe. Să se cutremure duhul și trupul tău la această măreață amintire sfântă. Roagă-te lui Hristos, Arhiereul Cel mare, și spune-I Lui cu fior sfânt și curat: „străpunge, Doamne, cu frica Ta trupul meu ca să păzesc calea Ta, căci frica de Dumnezeu mă ajută să înnoiesc înțelepciunea mea cea pentru Tine, și nu mă lăsa departe de slava Ta, căci sunt neputincios și-Ți cer să mă ajuți și să mă ai al Tău, scris în cartea Ta să rămân și să nu fiu șters din ea. Amin”.

Nu se poate șterge numele tău din cartea aceasta, o, fratele meu arhiereu, căci Domnul te-a așezat în ea, Domnul, și nu tu. Nimeni nu-și poate șterge numele din cartea aceasta, chiar dacă el dă să se piardă de pe această cale, iar seama pentru el va da în dreptul acestei cărți deschise de Mielul lui Dumnezeu și așezată acum pe pământ pentru întocmirea ei.

O, ești strâmtorat cu inimioara. O, e mare strâmtorarea pe pământ pentru cei mari cu iubirea și cu inima și le este strâmtorată credința și mersul ei, dar Domnul este milos, pentru că sunt vremi de strâmtorare pentru El și pentru iubitorii Săi. E zi de slavă aici acum. Puterile cerești în cete-cete stau așezate și ascultă cuvântul ceresc. O, adu-ți aminte! Să tresalte și inimioara ta în ziua aceasta, că merge Domnul înainte și Se slăvește peste pământ de pe această piatră. Iată, îți împărțim mângâiere ca să dai și tu din ea acolo unde doare lipsa ta, acolo unde poți fi și altfel, purtat de cei din cer.

Binecuvântată este această zi de serbare și de aducere-aminte a ei și binecuvântată să fie și durerea ei, și să rodească pentru cer această durere, căci Domnul este în taină aici și lucrează așa aici. Amin.