8.3. Naşterea din nou a lumii

O, fiilor, am dorit răcoare să caut pentru durerea Mea. Duhul și dorul M-au mânat să grăiesc în amintirea facerii celei de la început, când am făcut cu cuvântul cerul și pământul și omul și toată facerea ca să i-o dăruiesc lui apoi și să am cui să-Mi arăt iubirea ființei Mele dumnezeiești. Am făcut facerea cea văzută și pe om pentru ea, și pe ea pentru om, ca să am cum să-Mi dăruiesc iubirea și să Mă fac cunoscut. Mi-e dor mereu, Mi-e dor să am cum să-Mi arăt iubirea și ființa iubitoare, dar omul Mă leapădă pentru iubirile lui, pentru voile lui, pentru mintea lui, în care s-a ascuns cu cele furate din cer și se laudă că nu este Dumnezeu în afară de el, iar Eu rămân cu dorul după el, după mângâierile care am voit să se așeze între Mine și el la facerea lui, și ca să-L poarte el pe Dumnezeu cu el, iar Eu să-l port pe el, așa cum este între Mine și Tatăl și așa cum am spus Eu acum două mii de ani pentru cei ce sunt ai Mei.

Vine Duhul Sfânt Cuvânt pe pământ și schimbă la față facerea toată și se adeverește tot cuvântul Său și Mi-e tot un foc și tot un dor cuvântul care strigă pe ulițe, și cât aș vrea să se aprindă acest foc din loc în loc, din timp în timp, ca să nu vină blestemul peste cei strigați și așteptați la masa cerului, la apa vieții!

Pace vouă, pace vouă, celor ce stați în ziua aceasta la masă cerească, unde sunt acum așezați toți cei care au fost în toate veacurile locuitori ai pământului, și chemați acum la masa de pomenire a lor aici, în cetate, spre multa lor mângâiere!

Taina Duhului Sfânt trece cu adierea Sa peste tot și peste toți și îmbrățișează cetatea cuvântului Meu, în care sunt întâmpinat când vin și-Mi las în carte cuvântul. Duhul și dorul Mă poartă pe deasupra, și dorul Îmi face cărare când vin.

Să fie lumină! Să fie ziua întâi pe pământ! Să fie lumină peste întunericul de peste tot, că a sosit această vreme!

Eu sunt lumina lumii și am nume minunat și îl așez peste cartea Mea cea de azi și peste voi, fiilor primitori de Dumnezeu, și numele Meu de peste voi se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.

O, bucurați-vă pentru Mine și pentru biruința Mea peste pământ și peste oameni, și rugați-vă cu Mine înaintea Tatălui pentru înnoirea lumii, căci înnoirea aceasta este lucrarea cuvântului Meu cu care vin la voi ca să se împlinească ea, iar voi fiți blânzi și smeriți cu inima și cu bucuria cea sfântă în voi, căci a venit vremea împlinirilor mari, fiilor, și numele Meu de peste voi e mare și lucrează împliniri mari cum nu s-au mai auzit și nu s-au mai văzut, și toate se înnoiesc întru lumină și vin spre arătare, precum este scris, căci numele Meu cel de la început de timp și cel de la sfârșit de timp e mare peste voi, fiilor, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Hai să zidim Ierusalimul cel așteptat de cei din cer, fiilor! Mai întâi să zidim fiii care să aibă parte de aceste mari împliniri, care stau la hotar să desfacă tainele și lucrarea lor și lumina lor în lumină. Mai întâi omul cel nou, cu hrană de rai la masa lui, și apoi toate cele din cer pentru el apoi pe pământ, căci cerul și pământul sunt unul pentru altul, precum Dumnezeu cu omul trebuie să fie și să lucreze.

E zi de sărbătoare a Mea și a ta, Ioane Botezător, iar mâine ai grai și tu în cartea Mea din zilele acestea și vom fi mărturisitori din România, țara cea de la început pe care am stat și am cuvântat facerea lumii și a rămas a Mea, și din pământul ei am plămădit trupul omului zidit de mâna Mea, și din care tot trupul de sub cer s-a tras apoi, de atunci și până azi, și sunt numiți în cer români cu toții, o, și numai acest nume va rămâne între pământ și cer, și de aceea este ocrotit de cer acest pământ român, și de aceea cuvântul Meu se rostește și acum la sfârșit de pe acest meleag, și de aceea neamurile toate de pe pământ se vor boteza în acest nume român și în cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel de la început de timp, o, și ce frumoasă este pentru cei din cer lucrarea cuvântului Meu pe acest meleag, pe care voiesc să așez grădină de rai, țara veșniciei, țara Mea cea de la început de timp, când toate erau bune foarte, până ce omul a dărâmat totul prin căderea în trufie, și iată-Mă venind și cuvântând de pe acest pământ noua facere a lumii, boboteaza înnoirii, Duhul Domnului pe pământ cu oamenii și păstorind în lung și în lat, și râul cuvântului Meu dă peste margini și botează și înnoiește, și fără de veste se vor înnoi toate, precum este scris, dar trebuie și iar trebuie dragoste și iar dragoste, căci toate vor cădea, toate în afară de ea. Ea nu are sfârșit, ea este lecția de viață scrisă în Scripturi să se împlinească pe pământ spre răscumpărarea făpturii care a fost și care este și care vine cu înnoirea ei, precum este scris.

La început, când am făcut facerea toată, numele Meu era Cuvântul lui Dumnezeu. Acum iarăși sunt Făcător pentru înnoirea a toate, și tot prin cuvânt lucrez, și am numele cel de la început, cel de la Dumnezeu. Acum două mii de ani am purtat numele Iisus Hristos ca să am nume dacă M-am născut între oameni după cum a fost planul Tatălui ca să-L cunoască oamenii pe Dumnezeu, și pe Care apoi L-au răstignit ca pe un om ca să învieze apoi dintre cei morți și să Se întoarcă iarăși la Tatăl, de-a dreapta Sa întru cele cerești ale nevăzutelor facerii lui Dumnezeu. O, dar este scris în testament că iarăși voi veni, că iarăși voi lucra și voi păstori și voi cerceta pe vii și pe morți și voi fi Împăratul Cel fără de sfârșit și voi fi Păstor pentru oile Mele întru împărăția Mea.

Coboară cerul pe pământ și se apleacă oștirile cerești și însoțesc venirea Mea cuvânt pe meleagul neamului român, unde Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi am locaș de popas acum, la sfârșit de timp cu împărăția Mea, cu cei din cer și cu cei de pe pământ la masă de cuvânt de înnoire a lumii și a toate ale facerii lui Dumnezeu, căci a venit această vreme când cupa fărădelegilor dă peste margini, precum este scris de această vreme și lume fără Dumnezeu cu pașii ei pierzători de suflete, o, și se grăbește cerul să schimbe la față facerea toată odată cu venirea Mea cuvânt peste pământ, când nimeni nu se așteaptă să vin și să împlinesc și să Mă întorc precum am făgăduit acum două mii de ani că iarăși voi veni, și iată-Mă venind și grăbind și împărțind cuvântul Meu spre știre peste tot, precum este scris să se împlinească aceasta, și apoi să fac cer și pământ nou și popor nou, cu nume nou de Nou Ierusalim, popor creștin după adevăr și după viață, căci am spus atunci că voi alege din nou Ierusalimul și îl voi așeza nou pe pământ și-Mi va fi mireasă, iar Eu Mire, și lucrez cu cei din cer la această măreție, căci pe pământ nu mai găsesc credință și trebuie să pun Eu credință în cei ce vor fi de partea Mea și Mă vor iubi și se vor hrăni din masa Mea, iar pe pământ va fi necredință, așa cum Eu am pus întrebare încă de pe atunci și am spus: «Când va veni Domnul va mai găsi credință pe pământ»?

Se apropie sărbătoarea îngerilor, pe care trebuie s-o pregătim în cetate, și las cuvânt de binecuvântare pentru pregătirea sărbătorii care vine, iar în ziua aceasta de acum se aduna odinioară popor la izvor și venea de sus duhul mângâietor și-și lăsa darurile și se îndulcea peste cei adunați lângă Mine și lângă voi pentru clipe sfinte, fiilor, dar iată, duhul lumii i-a slăbit pe mulți din timp în timp, i-a încântat, i-a răcit de Mine pic cu pic, și n-a mai rămas cu ei paznicul mântuirii sufletelor lor, frica de Dumnezeu, îngerul cel înțelept pentru paza pașilor vieții de creștin al acestui cuvânt izvorât din tronul lui Dumnezeu cu atâta iubire, cu atâta duh de veghe și de credincioșie între Mine și cei care Mă iubesc și Mă urmează pe pământ, o, și am rămas doar cu voi în lucrul Meu cel greu din zilele acestea și pun la lucru cu voi cetele cerești, pe cei din cer, o, că avem de mers, fiilor, și avem de împlinit cer nou și pământ nou și Ierusalim nou, și ce puțini au dat să înțeleagă și să creadă și să rămână lângă Mine și lângă voi pentru aceste împliniri, și care trebuiesc lucrate ca să se vadă, o, și iată cât s-a pierdut din munca Mea, din vremea Mea în zadar peste un popor atât de păstorit, și care n-a iubit, și care n-a rămas, fiilor!

Mi-am pregătit o trâmbiță ca să suflu prin ea, să-Mi fie auzit cuvântul și suspinul și căutarea Mea după om, iar acum am mângâiere, am un popor cu credință pentru venirea Mea, pentru cuvântul Meu, că nu pot nimic să împlinesc fără credința omului în lucrările lui Dumnezeu când ele vin pe pământ, o, și Mi-a dat Tatăl putere și Mi-am zidit un popor, și cu el Mă scriu și-Mi împart cuvântul gurii Mele și stau de vorbă cu omul și-i spun de la Mine și îl rog să-Mi dea inima să locuiesc în ea și să nu mai fie despărțire între Mine și om, o, și cât de greu e pe pământ pentru iubire, pentru Dumnezeu, fiilor, și iată-Mă ca un străin călător printre oameni ca să-i ajut să Mă cunoască, să Mă creadă, să-Mi deschidă ca să intru și să cinez cu ei, și ei cu Mine, și aceasta Îmi este lucrarea cu care stau pe pământ în mijlocul poporului cuvântului Meu și n-ar mai tăcea nici zi nici noapte cuvântul gurii Mele, dragostea Mea cea pentru om, dorul Meu cel lung de șapte mii de ani, o, dar pe pământ tot omul este învățat cu timpul, iar Eu pribegesc încă și-Mi plâng dorul și Mă mângâi cu poporul cuvântului Meu și lucrez cu el minuni dulci și zile de serbare și chem la masa Mea pe cei frumoși la suflet, și nu mai este bucurie mai mare între cei ce locuiesc în ceruri cu Dumnezeu ca și așa clipe când Eu, Domnul, vin cu ei pe pământ și le dau mângâieri, petreceri dulci la masă cu cei credincioși de pe pământ, cu cei care Mă primesc și-Mi dau odihnă și-Mi stau slujindu-Mi, și-Mi împart cu ei vestea și cuvântul venirii Mele, că a venit vremea să Mă întorc și să pregătesc veșnicia și s-o așez pe pământ sfânt, că sfânt este Dumnezeu și cerul Său, și vine Domnul pe pământ cu sfinții, și toți cei despărțiți de El pier, precum este scris, iar sfinții vor moșteni cerul și pământul, și toată facerea se va înnoi și va înmuguri, și începe Domnul de aici, de unde acum o sută de ani a început povestea și lucrarea cuvântului Meu peste pământ.

Voi, cei care ați îmbrăcat cu bucurie grădinița și serbarea ei, cereți harul ceresc, care să vă ajute să puteți să vă faceți fii ai lui Dumnezeu prin ascultare de cuvântul Său din vremea aceasta, când nimeni nu mai poate și nu mai vrea să semene cu Dumnezeu la viață și la fire, la iubire și la umilință, și mai ales la înfățișare, ca nu cumva să semene ei cu fiii veacului acesta și să rămână cu cei ce pier.

Iar voi, cei care nu credeți, având ca lucrare duhul îngâmfării și al neaplecării pentru cele ce vin din cer pe pământ spre oameni ca să le dea mâna și să-i scoată de sub întunericul și pâcla sub care stau toți oamenii, o, luați aminte, nu vă vor ieși socotelile, căci vă veți veni în fire și veți cunoaște rătăcirea sub care ați fost trași, o, că vine din cer o clipă sfântă în care toți Îl vor cunoaște pe Dumnezeu și vor afla de la El mersul Său peste pământ cuvânt vreme de șaptezeci de ani, și nu va mai avea nimeni putere să-și păstreze rătăcirea și împotrivirea cu care se lovește în Dumnezeu de peste tot, și va fi altfel, că va fi răsplata cea pentru faptă, și numai aceasta va mai rămâne să vorbească, o, și de aceea voi, necredincioșilor, îngâmfaților, împietriților la inimă și la cerbice, opriți-vă, căci s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu cu pași mari și vor cădea toți împărații și toți argații lor, căci Eu, Domnul, călător străin acum din loc în loc, bătând la porțile care nu se deschid, Mă voi arăta Împărat al făpturii, iar în urma Mea se va ivi regatul Meu, cer nou și pământ nou, precum este scris, iar cei necredincioși își vor sfârși îngâmfarea și lupta cea potrivnică Mie și mersului Meu cuvânt peste pământ.

Serbarea grădinii de la Maluri este semn, este o împlinire mare, profețită de mult să se ivească și să lucreze Dumnezeu prin acest petec de pământ, căci veste multă va călători din loc în loc, din inimi în inimi, și mulți vor lua calea împărăției și le voi fi Păstor, și multă umilință trebuie să îmbrățișeze cei ce cred venirii Mele pe pământ cuvânt, căci satana lucrează cu duhul omului, iar omul nu are umilință, nu are aplecare, nu are lepădare de sine și rămâne în ale lui, dar cei ce cred și se apleacă vor căpăta har și vor putea.

V-am rugat pe voi să veniți și să vă așezați la masa Mea de azi îmbrăcați în cămașa românească, în portul strămoșesc al românului, și iată taină măreață, țara nunții Mele, masa Mea de nuntă pe plaiul neamului român, iar haina de nuntă este cămașa românească, și se grăiește pe limba neamului român venirea Mea și nunta Mea și haina de nuntă și totul românește, și va fi să învețe să vorbească românește popoarele toate, toți cei care iubesc și vor iubi venirea Mea cuvânt pe pământ, și se vor apropia de meleagul iubirii Mele, de cetatea cuvântului Meu, de unde Eu, Domnul, Îmi împart peste pământ cuvântul Meu de venire și de trâmbițare a sa peste tot, din hotar în hotar, de la margini la margini, din suflet în suflet, căci vine veșnicia, care cuprinde totul în cuvântul ei, în limba cea dulce a lui Iisus Hristos, Mirele nunții, și nu este mai dulce grai ca și această limbă, cu care Eu, Cuvântul lui Dumnezeu, am grăit la facerea lumii, și iarăși acum, când această limbă își capătă întregirea ei cea dintru început și leagă sfârșitul cu începutul și aduce facere nouă și grăiește Domnul românește și zice și se face. Amin.

Venirea Mea cuvânt pe pământ este darul Tatălui Dumnezeu, și este dorul sfinților Mei, cu care vin în sărbători și-Mi las cuvântul în cartea Mea cea de azi și Mă împart cu el, doar, doar va prinde această sămânță pământ bun pentru ea, pentru Mine, căci sunt Semănătorul Care seamănă, și cade această sămânță pe loc pietros, buruienos, spinos, o, și aștept cu nădejde după inimi curate care să se bucure de glasul cuvântului Meu și să se deschidă și să-Mi țină urma, că au trecut mai bine de șapte mii de ani de așteptare ca să repar facerea toată și raiul și omul, și nu-i durere mai mare ca a Mea, dar nu-i nici bucurie mai dulce și mai mare ca a Mea când o inimă de om Îmi simte Ființa și-Mi crede venirea și cuvântul și se lasă spre dragoste, spre apropierea de Mine și ajutându-Mi purtarea crucii Mele, grea și lungă, de șapte mii de ani purtată peste timp, ca s-o las apoi de pe umeri și să-Mi culeg un rod al răbdării, un popor primitor și credincios, despre care scrie în Scripturi să se ivească mai înainte de ziua slavei Mele văzute de toți și de toate, căci Eu, Domnul, fi-va să Mă scriu cu biruința Mea, cu împărăția Mea între pământ și cer, și să vadă vrăjmașul ivit în rai asupra omului și asupra Mea, să vadă el biruința Mea asupra lui, o, și iată-Mă lucrând cu sfinții cer nou și pământ nou, căci sfinții sunt cei ce M-au cunoscut și M-au iubit și M-au urmat, și acum sunt la Mine și așteaptă biruința Mea și a lor, și așteaptă lucrând cu Mine, o, și voiesc și de pe pământ să am ajutor, și de aceea vin cuvânt spre oameni, iar cei ce-Mi simt Ființa și cuvântul, să vină la Mine, să vină în ajutorul Meu, să vină cei blânzi și smeriți, să vină la masa Mea cu sfinții.

Îngerul cel pământesc, Ioan Botezătorul, el este cel care a stat la hotarul dintre cer și pământ și s-a unit cerul cu pământul în vremea aceea și de aceea este scris în Scripturi că Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Iar dacă la început am fost cuvântul Tatălui, prin Care toate s-au făcut, iată-Mă cuvânt și la sfârșit, și de aceea am spus prin Duhul că Eu sunt Alfa și Omega, iar tu, popor al cuvântului Meu, Mă așezi cuvânt înaintea oamenilor de pe pământ și ești înaintemergătorul Meu ca Ioan Botezătorul și unesc cu tine începutul cu sfârșitul, și sfârșitul cu începutul, și toate se înnoiesc, toate iau iarăși naștere, toate, când nimeni nu se așteaptă să vină Dumnezeu, iar Eu, Domnul, lucrez în taină, și toate se așează, și apoi se vor arăta în lumină și vor lumina prin întuneric și nu va fi biruită această lumină, căci ea va birui precum este scris.

— O, Botezătorule al Meu, e apăsătoare pentru cei de sus așteptarea. Mai e un ceas. Tu lucrai înaintea Mea ca să-Mi pregătești calea și putea Dumnezeu prin iubirea și prin jertfa ta. Erai model de pocăință și curăție, de post și rugăciune, și așa lucrai pentru Mine ca să vin să Mă arăt, și să mărturisim apoi, o, și a venit Duhul, și a venit Tatăl și s-au scris acestea și au vestit pe Dumnezeu. Acum vin cu putere de cuvânt Eu Însumi, iar cuvântul Meu lucrează ca la început când s-au făcut cerul și pământul și omul și lumea.

O, mai e un ceas, și toate vor fi înnoite, precum este scris, și de aceea voi, fiilor din cetatea cuvântului Meu, stați tari prin puterea Mea, ca să gătim și să vestim anul plăcut Domnului, precum este scris, și de aceea înnoiesc binecuvântare mare peste voi pentru gătirea și împodobirea grădinii de la Maluri, și cu care vom sta înaintea Tatălui cu începutul lucrării cuvântului Meu și cu toată mărturisirea aceasta și vom ajunge cu ea până la zi, fiilor. Așadar, puterile cerești vă stau alături ca să fim gata cu lucrul cel de la Maluri și cu toată pregătirea acelei zile mari, și care se va vesti în lung și în lat că vine, căci în ziua aceea va fi mulțime multă adunată și se va mărturisi această zi până la margini apoi, și pas cu pas lumina Mea va birui întunericul cel gros, și mulți vor fi albiți și lămuriți, precum este scris, iar cei nelegiuiți vor rămâne la fel și vor trece la stânga, și va merge înainte doar lumina, doar Dumnezeu, El, și cei credincioși Lui. Amin.

Binecuvântată pe pământ este această zi de praznic sfânt! E ziua Mea de naștere an de an de două mii de ani și mai bine. Mă trimite Tatăl pe pământ cuvânt acum, la sfârșit de timp, ca să binecuvintez iarăși începutul cel de la sfârșit, nașterea din nou a lumii, vestită de Mine acum două mii de ani că va veni, și că voi veni și Eu de lângă Tatăl ca să împlinesc această Scriptură așteptată de șapte mii de ani să vină și să așeze iarăși la locul ei cel dintâi facerea toată, căci ea a fost clătinată de pe făgașul ei, după ce omul s-a încumetat să se așeze mai mare ca Dumnezeu între pământ și cer.

Sunt Domnul Iisus Hristos, așa cum M-am așezat sub acest nume când am venit pe pământ Prunc născut din mamă Fecioară ca să așez la locul ei cel dintâi împărăția lui Dumnezeu prin venirea Mea cu ea.

Frumusețea cerească de deasupra cetății Mele cu voi ori de câte ori Mă adun cu sfinții și cu voi la masă de cuvânt în cetate, această măreție poartă în ea slava care va să se arate peste pământ curând, curând, spre mărturia lucrării Mele cu voi, că vine nașterea din nou a lumii și vă am martori acum, așa cum îi am martori ai Mei pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, și care Mi-au purtat mărturia peste timp până azi, că iată, nu s-a mai oprit vestirea Evangheliei Mele și merge ea fără de oprire și grăbește Scriptura care spune că odată cu vestirea de la margini la margini a Evangheliei Mele se grăbește și sfârșitul celor zidite de omul care-și tot obosește ființa pentru cele ce nu vor rămâne înaintea nașterii din nou a lumii, căci cu voi aduce Domnul pe pământ această împlinire și-Mi sunteți martori, fiilor.

Viață veșnică voiesc să așez prin statul Meu cu un popor al Meu pe pământ, și să vin apoi să îmbrac totul în nestricăciune, precum este scris să lucrez, și să le fie înghițită moartea și s-o înghită pe ea biruința, după Scriptura care grăiește așa.

În duhul sărbătorii de azi pun masă de cuvânt ceresc în cetatea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, ales de Tatăl Meu acest pământ încă de la facerea lumii să-Mi fie adăpost de întoarcere spre oameni pe calea cuvântului rostit de deasupra ca în toate vremurile când Eu, Domnul, am cuvântat peste pământ și am lucrat după cuvânt rostit, căci la început am cuvântat și am făcut cerul și pământul și toate, toate ale zilelor facerii și am stat pe pământ și am luat cu mâna din el și am zidit pe om, și iarăși, acum două mii de ani am stat iar pe pământ și Mi-am purtat crucea Mea cea grea și am căzut sub greutatea ei și M-am lăsat biruit prin cruce ca să pot apoi să Mă scol dintre morți și să biruiesc moartea și să-l scot de sub ea pe omul care s-a vândut ei prin neascultare și s-a dat diavolului, dar Eu am venit să-l iau pe umeri și să-l duc la Tatăl și să-I spun Tatălui că M-am dat pe cruce pentru iertarea omului căzut din rai, și iată, dragostea Mea Mă întoarce iarăși pentru a treia oară pe pământ cu lucrarea înnoirii lumii, scrisă în Scripturi această lucrare să se împlinească, și numai din Scripturi iau și lucrez ce a mai rămas din ele, ca să Mă descopăr apoi cu împărăția Mea între oameni, și pe care tainic o întocmesc cu cei care-Mi sunt aproape credincioși și supuși mersului Meu de azi, iar crucea Mea de azi e tot mai grea, tot mai dureroasă, o, că nu este ascultare de cuvântul Meu din partea celor ce se apropie și n-au supunere cum am Eu înaintea Tatălui, o, și-Mi fac răni, și-Mi fac rușine pe fața Mea lovită și pătată de neascultarea lor cea fără de umilință, și pentru care ei se scutură cum că și alții fac, și mare și tot mai mare Îmi este jalea și mersul cu jale, căci crucea n-o iubesc cei ce-și aleg să rămână în voile lor față în față cu strigarea Mea după om.

Deschidem cartea cuvântului Meu și ne așezăm în ea cu ziua a doua de praznic de Rusalii, fiilor veghetori pentru venirea Mea cuvânt pe pământ în vremea Mea cu voi. Voi sunteți martorii Mei de la sfârșit de timp, că Mi-am făcut prin voi cărare ca să vin iarăși și să fac iarăși facere nouă, căci este scrisă în Scripturi lucrarea Mea cu voi, înnoirea lumii, nașterea din nou, când toate trec prin fața scaunului Meu de domnie pentru înnoirea lor, începând cu omul, căci Eu pentru om le-am zidit pe toate, și prin cuvânt le-am zidit, și numai apoi l-am zidit pe om, după ce Tatăl și Fiul și Sfântul Duh au făcut sfat ca să-i dea omului trup și suflet și duh de viață și să-l așeze împărat și să-i supună lui toate, o, și ce durere M-a lovit când el, omul, s-a ridicat deasupra Mea ca să fie mai mare, ca să nu fie Domnul mai întâi. Eu însă eram Cuvântul Tatălui, Fiul Tatălui Dumnezeu, și M-am așezat numaidecât la veghe asupra vrăjmașului, a duhului rău care s-a apropiat de om și i-a stricat frumusețea și l-a scos de sub ascultarea de Dumnezeu Făcătorul și sunt șapte mii de ani de atunci, de când pe om îl stăpânește păcatul, o, fiilor.