1.7. Împlinirea legii prin Hristos

O, am venit Prunc mic și M-am supus rânduielii după lege și M-au dus părinții să Mă închine Domnului și am fost întâmpinat în templu de dreptul Simeon cel bătrân de zile și care și-a întins brațele și M-a primit cu venirea Mea și M-a binecuvântat și M-a vestit peste timp prin duhul și darul proorociei, și iată, din Scripturi se învață cunoștința despre Dumnezeu și credința apoi, nu de la om citire, fie el și sfânt cu viața lui și îndemnând pe mulți spre viață sfântă, dar fiecare are pricepere cât îi pune Domnul să aibă. Iar când Duhul Sfânt scrie istoria lui Dumnezeu cu oamenii, o, altfel este aceasta, căci vine de la Dumnezeu, nu de la om, iar omul este doar purtător al celor puse peste el ca să rămână în timp spre mărturisirea mersului Meu între cer și pământ prin duhul proorociei, prin darul cel întâi între darurile lucrărilor Duhului Sfânt, precum este scris.

Am venit acum două mii de ani și am început cu spălarea, cu botezul, cu Ioan Botezătorul. Am așezat prin el la apa Iordanului semnul cel de pe vremea lui Ilie proorocul, când ucenicul său a despărțit apele cu cojocul lăsat lui de moștenire a puterii cerești rămase în lucrare în urma ridicării între sfinți a lui Ilie proorocul, cel plin de râvnă să poată Domnul peste pământ împotriva rătăcirii idolești din vremea aceea, și iată iarăși la Iordan au grăit apele întorcându-li-se mersul când M-am apropiat să fiu botezat de Ioan, pe care l-am pregătit ca înaintemergător al Meu spre oameni ca să poată ei înțelege lucrarea Mea începută în mijlocul oamenilor după ce am fost botezat de Ioan la Iordan.

Mare a fost taina și lucrarea acelei zile, pentru care l-am pregătit pe Ioan cu cuvântul Meu de peste el, văzut sau nevăzut de el în vremea cuvântului Meu pentru pregătirea lui ca înaintemergător și botezător al Meu și mărturisitor apoi peste mulțimile care mergeau spre el pentru botez în apa Iordanului, și care M-a cunoscut de Făcător, întorcându-și înapoi curgerea, ca semn văzut de cei ce erau atunci la botez, și care au mărturisit peste timp pe Mielul lui Dumnezeu, pe Cel numit Miel de către Ioan la Iordan.

Suntem nedespărțiți la masa cea de azi în cetate și punem pe masă grăirea dintre Noi, o, că Mă întâlneam cu tine în pustiul Iordanului și te pregăteam cu cuvântul ca să-Mi fii botezător și să Mă arăți lumii prin botezul cu apă, și când Tatăl a trimis pe Duhul Sfânt să-Și facă lucrarea de mărturisire, cu chip de porumbel venind și așezându-Mi-se pe creștet, și când Tatăl a spus: «Tu ești Fiul Meu Cel iubit întru Care binevoiesc».

Mă întâlneam cu tine și încă era tainică Ființa Mea înaintea ta, dar Noi am petrecut mult împreună și nimeni nu știa aceasta. Îți trimiteai ucenicii să Mă întrebe când auzeai de mersul lui Hristos prin mulțime, iar Eu îi trimiteam spre tine să-ți mărturisească ce vedeau, că lumea toată vedea vindecarea orbilor și a ologilor și a surzilor și vedea bunele vestiri peste cei săraci, o, și mai mult nu știa lumea. Ea Mă știa după numele pus prin îngerul care M-a numit Iisus și M-a numit Hristos Care va să vină văzut de la Tatăl pentru mântuirea lui Israel, o, dar nimeni nu M-a primit, ci doar s-a bucurat de binele făcut celor îndurerați, numai că apoi a rămas numele Meu pe pământ două mii de ani și nu s-a mai șters oricât de mult a dat dușmanul antichrist să nu mai audă de Mine, dar Eu sunt Cuvântul Tatălui ca și atunci când stăteam cu tine în pustie și-ți dădeam din cer, și era așa de frumoasă pentru cei din cer lucrarea Mea cu tine și a ta cu Mine, căci eram trimișii Tatălui și Tatăl lucra prin Noi și de aceea veneam la tine în pustie și Mă pregăteam să intru la botezul cu apă și să ieși tu apoi cu mărturisirea cea despre Mine, cu botezul cu Duhul Sfânt după botezul cu apă, o, și ce frumoasă a fost pentru cei din cer lucrarea Noastră! A rămas mărturisire peste pământ tot ceea ce am lucrat, și suntem acum în Tatăl și vin cu venirea Mea de la Tatăl ca să-Mi pregătesc împărăția, pe care de pe atunci o vesteai și-Mi pregăteai calea arătării Mele la Iordan, o, și Ne-am dus apoi la Tatăl, tu prin mucenicie, iar Eu prin înviere pentru toți cei care vor învia, ca să vină apoi viața veacului ce va să fie, și fericiți și mult fericiți sunt cei care au în cer înaintesosiți, înaintemergători, și care nu mai pot pieri odată cu lumea asta atât de pierdută și de goală de viață, o, și ce voi face, oare, cu ea?

O, am lucrat apoi în lumină toată facerea cerului și a pământului și toate Mă credeau și Mă ascultau și se făceau și se iveau, iar în a șasea zi din zilele facerii l-am zidit din lut pe om și l-am făcut cuvânt peste facerea Mea și a pus el nume la toate câte s-au făcut, și a învățat omul să cuvinteze, după cum și Eu cuvântam și lucram, și toate prin Mine au primit nume pus prin om, căci omul era atunci rodul Meu, facerea Mea, și lucra el din rădăcina din care a primit duh de viață, până ce satana i-a șoptit să nu mai facă voia Mea, ci pe a lui, și de atunci lucrarea Mea de peste om e grea de tot, și am rostit atunci cuvânt și am zis satanei: «Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei și-ți va zdrobi ea capul», o, și a venit această vreme acum două mii de ani, când Tatăl M-a trimis să Mă nasc Prunc pe pământ și să-l biruiesc pe satana și să așez la loc taina lui Dumnezeu și lucrarea ei apoi între oameni, o, și n-am putut lucra decât cu cei plini de credincioșie în toată această vreme și am atras spre Mine și spre Tatăl doar pe cei asemenea lui Iosua și Caleb, și așa am reparat cu cei credincioși Mie pe cele stricate de omul cel zidit de mâna Mea la început, iar acum, la sfârșitul timpului cel scris în Scripturi să vină, iată-Mă iarăși cuvânt peste pământ în mijlocul necredinței și a necredincioșilor, dar Eu am venit și cu începutul, am venit cu cuvântul cel de la început, și prin care toate au fost făcute, căci cuvântul Meu are viață în el, și această viață este lumina oamenilor, și care luminează pe orice om venind în lume, precum este scris, dar lumea și duhul ei lasă de dorit pentru credință, și de aceea celor ce M-au primit, celor ce cred în numele Meu au primit dreptul să se facă fii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu, precum este scris, căci Eu, Domnul, Cuvântul Cel de la început, Care S-a făcut trup și a locuit între oameni plin de har și de adevăr, Eu sunt Cel ce grăiesc și azi, dar lumea nu Mă cunoaște, nu Mă știe dacă nu Mă vrea, numai că Eu vin să zdrobesc capul vrăjmașului ivit în rai împotriva Mea și a omului, și vin să împlinesc zdrobindu-i capul, așa cum la început am cuvântat ca să împlinesc.

M-a trimis Tatăl pe pământ după om acum două mii de ani, M-a trimis să Mă fac Om ca să pot fi lângă om și să-i pot lucra întoarcerea în Tatăl. Mama Mea Fecioara Mi-a fost atunci cărare și adăpost cu trupul ei fecioresc și cu dragostea ei atât de întreagă, păstrată lui Dumnezeu în viața ei pe pământ între oameni, și am venit prin ea trup al iubirii, trup al lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire, și L-a avut ea iubirea ei în inimioara ei și M-a adus trup între oameni și a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului pentru care Dumnezeu a făcut toată facerea cea văzută ca să aibă grijă de ea și ca să fie el odihna Mea în mijlocul facerii cerului și a pământului, o, și grăiesc iar și iar atât de minunat despre slava și bucuria lui Dumnezeu cu omul la facerea cerului și a pământului, și pe care omul a doborât-o prin înălțarea minții lui față în față cu Făcătorul său.

Intru în carte cu praznic sfânt de Florii și-Mi scriu cuvântul cel plin de amintiri, căci acum două mii de ani, purtându-Mă din loc în loc cu ucenicii și vestindu-le adevărul Ființei Mele de Fiu al Tatălui, se tot apropia trădarea și jertfa Mea pe cruce și-Mi pregăteam ucenicii pentru credință, pentru statornicie, pentru învierea Mea apoi și pentru suirea Mea iarăși la Tatăl și pentru iarăși întoarcerea Mea cu slavă împotriva necredinței de pe pământ vreme de două mii de ani, o, și Mă pregăteam să merg la praznic în Ierusalim, după ce l-am ridicat pe Lazăr din mormânt, și am luat un măgăruș tânăr și stând pe el mergeam spre oraș ca să împlinesc scriptura acelei vremi scrisă din vreme, când fiii Ierusalimului s-au bucurat o clipă de slava Mea din mijlocul lor cântându-Mi osanale și numindu-Mă cu nume mare, Împăratul lui Israel, ca apoi acea mulțime să-Mi ceară după câteva zile răstignirea pe cruce.

În ziua aceea de slavă toți cântau și se bucurau și-și împărțeau credință și nădejde și bucurii, o, și numai Eu plângeam, plângeam Ierusalimul. Mi-am oprit mersul o clipă, și, stând pe coasta orașului, priveam și plângeam cetatea și spuneam: «Dacă ai fi cunoscut și tu în ziua aceasta lucrurile care puteau să-ți dea pacea, dar acum ele sunt ținute de ochii tăi, și vor veni peste tine zile când te vor împresura vrăjmașii și te vor strânge din toate părțile și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată și de aceea vei rămâne pustie de Dumnezeu până când vei zice iarăși: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!»

Am venit pe pământ cuvânt acum șaptezeci de ani și am ales pământul român ca să vin și să-Mi desfac cortul și să așez între oameni glasul venirii Mele iarăși de la Tatăl la om, ca și acum două mii de ani când am venit atât de tainic, atât de acoperită slava Mea sub chipul unui om între toți oamenii pe pământ. Mi-am desăvârșit lucrarea în chip minunat, așa cum numai puterile cerești știau și știu cât de dumnezeiește Mi-am acoperit strălucirea slavei Mele pe care o am din Tatăl, iar după ce M-am ridicat dintre cei morți ca să poată mărturisi ucenicii adevărul dumnezeirii Mele, o, tot sub taină M-am arătat lor, dar plin de putere și de pas de dincolo de lume luat, și le-am spus lor după ce am biruit prin înviere, le-am spus: «Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ, iar voi mergeți și mărturisiți dumnezeirea Mea dintre voi și botezați-i pe cei ce vor crede, botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și vă vor însoți semnele lui Dumnezeu și le veți așeza pe pământ peste oameni, căci Eu voi fi cu voi până la sfârșitul timpului și va fi Domnul mărturisit peste pământ».

Am stat treizeci și trei de ani cu oamenii pe pământ acum două mii de ani, de când se numără timpul Meu, timpul lui Hristos. La sfârșitul călătoriei Mele de atunci M-au răstignit pe cruce mai-marii de atunci, din pricina multor semne și minuni, pe care le-am lucrat și le-am așezat între oameni spre pomenirea veșnică a lui Dumnezeu, și am pus în vremea aceea temelia împărăției lui Dumnezeu cu oamenii, o, fiilor. Am înviat din răstignire după trei zile și M-am scris pe pământ Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, iar apoi au mai trecut încă patruzeci de zile și Mi-am lăsat ucenicii în urma Mea zidari pe mai departe ai lui Hristos între oameni cu împărăția Sa, iar Eu am fost luat din ochii lor de un nor, care M-a acoperit chiar când îi binecuvântam și le deslușeam despre cele cu privire la împărăția lui Dumnezeu și le spuneam: «Voi veți primi din cer o putere, căci Se va coborî Duhul Sfânt peste voi și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului», și apoi M-am înălțat la cer, și un nor M-a ascuns din ochii lor și am slobozit la vedere pe cei doi martori înveșmântați în alb și le-a spus ucenicilor Mei: «Acest Iisus Se va întoarce așa cum L-ați văzut mergând la cer».

În ziua a doua a Sfintelor Paști Mă așez în carte Învățător al celor credincioși Mie și Îmi scriu în mijlocul lor amintirile și pe cei ce Mă însoțeau în vremea Mea pe pământ acum două mii de ani, și hai, fiilor care-Mi străjuiți venirea Mea cuvânt pe pământ în vremea Mea cu voi și intrarea Mea în cartea Mea cu voi, hai să-Mi dați ființă și grai în carte, că dor Îmi este să petrec și să stau cu ai Mei de azi, o, că tot așa de dor Îmi era și atunci cu ucenicii Mei cei de atunci, tot așa de mult așteptam să Mă întâlnesc cu ei și să le grăiesc toate, și să rămână după ei tot ce le dădeam să învețe și să știe ei, și cei de după ei până la voi, o, și-Mi amintesc cu dor și cu fior dumnezeiesc de duhul învățăturii Mele peste ei, când ei Mă numeau Învățătorul lor, și nu puteau atunci să Mă pătrundă mai mult de atât și să poată mai mult să creadă și să știe cine sunt Eu, iar Eu le dădeam cu picățica dezlegarea înțelesurilor și taina Mea dumnezeiască lângă ei și le spuneam: «Am încă multe să vă spun, dar nu le puteți purta acum».

O, așa petreceam Eu cu ei, cu ucenicii Mei cei de atunci, și așa le stârneam dorul să știe mai mult, să vrea mai mult deslușirea cuvintelor Mele, o, și creștea nedumerirea lor și-Mi spuneau: «Învățătorule, spune-ne nouă când vor fi acestea toate?»

Purtam durere în cuvântul Meu, pe jumătate deslușit lor, ucenicilor Mei cei de atunci, căci omul este mărginit cu mintea și este pământesc cu înțelesul și cu lucrurile tainice pentru el, iar Eu purtam această durere și nu-Mi mai trecea ea, nu puteam să Mi-o alin, nu puteam să le spun de-a dreptul despre Mine, dar cu cât vremea crucii Mele se apropia, cu atât mai mult le descopeream și-i pregăteam și le deslușeam lor despre cele ce au să vină peste Mine și peste ei din partea celor ce cunoșteau din prooroci venirea Mea, dar nu voiau să vină Domnul pentru ei, iar Eu depănam între ucenici înțelesurile pe care ei trebuia să le înțeleagă apoi, odată cu împlinirea a toate câte erau scrise despre Mine, o, și așa era cuvântul Meu și lucrarea Mea între ei, și dor mare aveam să Mă întâlnesc cu ei și să le grăiesc tot ce aveam să le spun lor mai înainte de cumpăna cea mare, pe care am trecut-o Eu și ei și tot norodul zdruncinat, atunci când Eu M-am scris pe pământ cu numele Meu mare, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiul Tatălui, Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii pe umerii Săi.

Timp de patruzeci de zile apoi am stat cu ei din vreme în vreme, dar acum ei știau bine că nu sunt doar Învățătorul, știau că sunt Dumnezeul lor, că am venit din cer prin naștere sfântă, că mama Mea Fecioara e mama lui Dumnezeu, că ea va rămâne cu ei după suirea Mea la Tatăl, și că ei vor lua pe Duhul Sfânt în ei și vor mărturisi pe Dumnezeu peste pământ și peste veacuri, o, și așa s-a întâmplat schimbarea Mea înaintea lor, din Învățător al lor în Dumnezeu al lor, coborât din cer pe pământ pentru mântuirea multora.

Crescuseră ucenicii Mei, și Duhul Sfânt Se desăvârșea prin ei înaintea noroadelor, iar Eu nu mai eram cu ei în chip văzut din timp în timp ca atunci când Mă știau cu ei Învățător al lor. Crescuseră ei, odată cu greutatea tainelor deslușite pic cu pic de când i-am ales din lume și până la coborârea Duhului Sfânt de la Tatăl peste ei, și Care Se mărturisea și mărturisea tainele necunoscute de ei până atunci, și mergea Duhul Sfânt înaintea lor și le făcea cărare de mers, lucrând minuni din loc în loc prin ei, iar ei lucrau minunat prin cele ce veneau spre ei să le lucreze ei, și prindeau bărbăție și lucrare mare și tot mai mare în mijlocul mulțimilor, căci dacă ar fi fost să rămână scrise toate câte ei au lucrat și au așezat pe pământ în urma Mea, însoțiți fiind de lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, o, nu s-ar fi putut găsi credință așa de multă și de împlinitoare în oamenii din vremea lor, și apoi scrierea lor, a minunilor lucrate prin ei pe pământ între oamenii din vremea lor.

Vremea însă a trecut pic cu pic, iar tainele lui Dumnezeu se împlineau odată cu vremea și cu credința celor ce le purtau și le așezau pe pământ ca temelie a împărăției lui Dumnezeu cu oamenii și cu Duhul Sfânt, Călăuzitorul din partea cerului pe pământ, o, și așa s-a așezat între oameni lucrarea și biserica lui Hristos, ca să pot Eu să fiu cu ai Mei prin lucrarea Duhului Sfânt, cu toți cei credincioși până la sfârșitul timpului, precum le-am promis ucenicilor Mei în ziua despărțirii Mele de ei ca să Mă duc la Tatăl, și să pot fi cu ei de lângă Tatăl și să lucrez lângă Tatăl locul lor cel veșnic, nedespărțirea Mea de ei pe veci de veci apoi.

Fiilor, fiilor, mulți sunt creștini pe pământ, dar puțini sunt între ei duhovnicești și copii prin aceasta, iar restul sunt creștini pământești, nu ascultă de cineva, ci numai de ei înșiși dinăuntrul lor, iar din afară iau după cum le este placul, căci sunt pământești. Eu, Domnul, am fost tot timpul copil pe pământ, și am fost Copil duhovnicesc, căci am avut părinți și am ascultat de ei și n-am luat dinăuntrul Meu, ci de la părinți. Așa și mama Mea Fecioara, copil a fost și ea mereu, căci n-a lucrat dinăuntrul ei lucrul ei, ci tot ceea ce i s-a dat să facă de către cei ce o purtau pe ea, și iarăși, de cele scrise în legea care cerea să fie împlinită, și și-a luat ea Copilul în brațe și au mers la închinare în templu, au mers după lege, după părinți au mers, și și-a închinat ea Domnului Pruncul ei și s-a supus legii curățirii de după naștere, iar în templu a primit cuvinte peste ea și peste Mine prin duhul proorociei, toate cu supunere ca un copil, toate rupte din împărăția cerurilor dinăuntrul ei.

Mă așez cu Ioan Botezătorul în carte în duh de Bobotează, și apoi în zi de sărbătoare a sa între sfinți pentru ziua Mea de botez la Iordan acum două mii de ani, și-Mi amintesc cu duh duios cum petreceam de vorbă cu el și câtă taină împărțeam acestui mare prooroc al lui Dumnezeu. I-am spus că vine Mielul lui Dumnezeu la Iordan ca să fie botezat de el, iar el a ieșit să-L aștepte, după ce M-a întrebat să știe cum va fi să-L cunoască dacă vine la botez. O, nu numai că i-am spus că vine Duhul Sfânt să Se așeze peste el în chip de porumbel, dar și Tatăl Și-a făcut la Iordan arătarea prin Duhul și prin cuvânt rostit, spunând pentru Mine: «El este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit».

Fiiilor, fiilor, și-a trimis Ioan ucencii spre Mine să Mă întrebe să-i spun: «Tu ești Cel ce va să vină, sau să așteptăm pe altul?». O, Eu eram, și le-am spus lor: «Mergeți la Ioan și-i spuneți: orbii văd, ologii merg, și săracilor li se binevestește». Eram fericit că-L bucur pe Tatăl prin lucrarea cu care M-a trimis și care se tot limpezea cu lumina ei, o, și a venit apoi vremea crucii Mele, când am biruit toată necredința din vremea aceea la vestea învierii Mele, și de atunci lucrez cu sfinții și cu îngerii peste pământ și peste cei iubiți de Dumnezeu, căci le-am spus ucenicilor Mei la despărțirea Mea de ei: «Sunt cu voi până la sfârșitul timpului!». Iată, așa am spus atunci, o, și cum să nu se împlinească acest adevăr al cuvântului Meu? Mai degrabă au lipsit cei peste care să fiu și să lucrez, dar câți au fost din aceștia Eu am fost cu ei în toate vremile, ca și azi cu ucenicii Mei de azi, cu care Mă vestesc peste pământ cu slavă de cuvânt și cu nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

O, mama Mea, e mare bucurie între cei din cer când lucrăm peste pământ cu glasul cuvântului Meu, mamă! Sunt Cel fără de moarte, iar tu, mama Mea, ai știut aceasta în toată vremea ta cu Mine pe pământ și de aceea nu te-ai clătinat, nu te-ai prăbușit de durerea cea pentru răstignirea Mea pe cruce, și apoi când a fost să stau în mormânt un timp. Am stat pe cruce și am stat în mormânt apoi. De dragul omului am stat, mamă. Crucea și mormântul Mi-au fost mai dulci, mai odihnitoare decât omul în care Eu intru când Mă dau lui prin sfânta împărtășanie spre iertarea păcatelor lui, așa cum am lăsat Eu să fie cu ai Mei după întoarcerea Mea la Tatăl dacă Mi-am săvârșit lucrarea pentru care venisem ca să-l răscumpăr pe om din păcat, din moartea cea de la păcat, căci păcatul este moarte și de aceea moare omul și nu este ca Dumnezeu, nemuritor.

Crucea și mormântul au fost curate, dar trupul omului nu este păstrat curat ca și acestea, mama Mea. Omul miroase urât, iar mai urât decât dosul îi miroase gura, căci limba lui nu-L slăvește pe Domnul, Care Și-a dat viața pentru viața omului, și limba lui varsă deșertăciuni, nemulțumiri, plângeri, cârtiri, grăiri deșarte, fărădelegi fel de fel, și iată, e foc mistuitor limba omului, și nu poartă ea pe Dumnezeu prin mișcarea ei, o, și doare la cer aceasta, mama Mea, doare de la om întru cele cerești, mamă.

Trecuse chinul jertfei Mele pe cruce, trecuse și mormântul și M-am ridicat ca un Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat și sunt fără de moarte, așa cum am fost și în vremea jertfei dată de Mine pentru om, căci am fost în iad și l-am judecat pe satana, stăpânitorul lumii, și am lucrat și n-am fost mort dacă am lucrat, și apoi eram peste tot cu ai Mei, că n-am avut pe pământ nimic în viață decât pe tine, mamă, și pe ucenicii Mei și M-am descoperit lângă ei după înviere, că lângă ei eram mereu în zdruncinul lor cel pentru crucea Mea, o, și M-am lăsat văzut și le-am spus: „Pace vouă!” și le-am dat de lucru pentru duhul mărturiei, mamă.

Peste tot pământul creștinilor Mei se aude în ziua aceasta salutul de înviere a Mea: Hristos a înviat! Așa a fost împărțită unii altora vestea bucuriei învierii Mele și-și ziceau cei de atunci că Hristos a înviat, iar această veste sfâșia în adânc pe cei din Ierusalim care Mi-au lucrat și Mi-au ajutat răstignirea Mea ca să pot apoi să arăt tuturor învierea Mea și să împlinesc ceea ce am spus prin cuvintele vestite lor înainte de cruce, căci am spus: «Acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat», căci M-a răstignit pe cruce, iar Eu am înviat, și a venit peste el și peste cei necredincioși spaima cea mare și au încercat să se ascundă sub minciuna că M-au furat din mormânt ucenicii, o, și au dat bani soldaților de la mormânt ca să împartă aceștia minciună, dar cei dintre ei care n-au primit bani au plecat în cetățile lor cu vestea învierii Mele, iar Pilat a vestit pe Cezarul că sutașul care M-a răstignit Mă vestește peste tot, el și soldații care au crezut și au mărturisit învierea Mea, o, și a promis Cezarul bani lui Pilat și au fost prinși și muceniciți cei ce mărturiseau minunea de la mormântul învierii Mele, și iată câtă putere rea are banul și câtă zdrobire aduce el celui ce primește să împartă minciuna cea plătită cu bani împotriva lui Dumnezeu și a celor ce iubesc pe Dumnezeu pe pământ!

Iată amintire sfântă în ziua aceasta, ziua când Eu, Domnul, acum două mii de ani, mai înainte de săptămâna patimilor și crucii Mele am împlinit mai întâi promisiunea cea rostită prin prooroci, și care spune: «Bucură-te, fiica Sionului, că vine Împăratul tău pe mânz de asină!». O, așa am făcut, și am adus bucuria împlinirii acestei vestiri prin prooroci, dar această zi măreață am pregătit-o cu mare slavă înaintea poporului Israel. Și cum am lucrat?

O, am pregătit cu bună chibzuință poporul ca să Mă poată primi ca pe un Împărat, și am lucrat plecarea lui Lazăr din Betania și apoi ridicarea lui, învierea lui a patra zi de după adormirea lui, o, și s-a făcut vestire mare și s-a întâmplat credință aprinsă și am vestit intrarea Mea în oraș, și tot mai mulți iudei căutau după Mine, iar preoții își ascuțeau mânia din pricina celor mulți care Mă urmau peste tot pe unde auzeau că sunt sau că trec, o, și s-au hotărât preoții să Mă omoare, căci teama creștea în ei.

Am împlinit a doua zi intrarea pe mânz de asină în Ierusalim, și o gloată mare venită la praznic în oraș M-a așteptat și M-a întâmpinat cu cântări și cu ramuri de finic strigând: «Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!».

O, așa s-a împlinit în ziua aceea proorocia cea despre Mine ca să-l bucur pe Israel, și ca să se pregătească apoi săptămâna patimilor Mele, care se apropiaseră, și pentru care am venit de laTatăl pe pământ, căci aveam să plătesc răscumpărarea omului căzut din rai și să biruiesc atunci împotrivirea cea atât de multă asupra Mea din partea oamenilor lui Caiafa și a fariseilor și cărturarilor, care se simțeau mari pe pământ de i-au orbit acest păcat, și nu puteau auzi ei de slava Mea, de minunile mari în mijlocul poporului lor, și apoi de poporul care trăgea după Mine cântându-Mi osana.

O, așa au venit spre lucrare pătimirea și răstignirea Mea, dar și învierea Mea apoi, și aceasta i-a zdruncinat de tot pe mai-marii templului și ai poporului, de nu mai știau unde să se mai bage și ce să mai folosească să nu cumva să fie răsturnați din pricina adevărului învierii Mele și a celor din morminte odată cu Mine, o, și au dat bani ca să-i cumpere pe ostașii de la mormânt și ca să spună ei zvonul că M-au furat ucenicii și M-au ascuns, dar aceasta a căzut, căci Eu eram viu și mergeam și adeveream învierea Mea, o, și așa a fost biruită necredința și toți cei care au voit ca Eu să pier ca nu cumva să piară poporul din pricina rătăcirii, numai că ei se temeau să nu piară ei și să-și piardă stăpânirea, și iată, așa a fost ziua aceea când am strâns poporul să se împlinească peste el Scriptura bucuriei fiicei Sionului care-și întâmpină Împăratul cântându-I osana, chiar dacă după câteva zile s-au întors aceste glasuri împotriva Mea strigând lui Pilat: «Răstignește-L! Să fie răstignit!».

cetele puterilor cerești și îngerești stau cu slavă deasupra aici și slăvesc cerește ziua nașterii Mele de acum două mii de ani și ne întâlnim în cântarea colindelor, mama Mea.

— Cu duhul păcii cerești stăm deasupra, Fiule Pruncuț Iisus, căci ai venit acum două mii de ani pe pământ copilaș născut din trupul meu cel fecioresc, căci când a venit clipa să Te ivești prin naștere ca omul Te-a luat Tatăl în mâini din trupul meu și Te-a așezat înaintea mea, și trupul meu a simțit din plin mâna Tatălui Care Te-a moșit la nașterea Ta, și a rămas nestricată fecioria mea, o, și nu se suie la mintea omului taina aceasta sfântă a nașterii Fiului lui Dumnezeu pe pământ din trupul meu cel fecioresc. Dar iată, eu, mama Fecioara, mărturisesc după două mii de ani că Tatăl Născătorul a fost Cel Care Te-a luat cu mâna din trupul meu după nouă luni de la așezarea Ta în mine prin înger și Te-a arătat Dumnezeu venit pe pământ și Te-au cântat atunci cetele îngerești și s-au întâlnit cerul cu pământul, mărturisind de sus și de jos cele ascunse ale tainei lui Dumnezeu pentru nașterea Ta între oameni, căci au mărturisit de sus îngerii, iar de jos magii și păstorii și eu și Tu și Iosif, și apoi cei care Te-au purtat peste pământ prin mărturisirea lor de la Duhul Sfânt, Care aduce de la Dumnezeu descoperirile tainelor cerului pe pământ, și iată minune de praznic sfânt, praznic de naștere, și fiorul cel de atunci în cer și pe pământ mărturisitor, și slavă nașterii Tale, Fiule Pruncuț, copil supus Tatălui și lucrării Lui cu Tine pentru mântuirea din păcat a omului greșit!

Și trebuie să audă omul și să-și curețe duhul și trupul de păcat și să Te așezi Tu cu nașterea Ta, cu creșterea Ta în om și cu mântuirea lui, o, Fiule scump, născut pe paie în peștera din Betleem, care Ne-a primit pe Noi când Tu ai venit din cer pe pământ.

O, nu e de ațipit în locul de veghe. Acum două mii de ani aveam dintre ucenici trei mai veghetori și i-am luat într-o zi sus pe munte pentru rugăciune înaintea Tatălui, iar ei erau îngreuiați de somn, și apoi s-au deșteptat și s-au întâlnit cu fața slavei Mele pe care o am de la Tatăl, și stăteam în slavă cu Moise și cu Ilie de o parte și de alta și grăiam între noi despre crucea patimilor Mele din Ierusalim, și deodată Tatăl a grăit din norul slavei, zicând: «Acesta este Fiul Meu prea iubit, în Care Îmi găsesc plăcerea; de El să ascultați!», și spaimă i-a cuprins pe ucenici, iar Eu le-am spus: «Ridicați-vă și nu vă temeți și nimănui să nu spuneți până după învierea Mea!».

O, au plâns ucenicii și au plâns mironosițele, au plâns în toată săptămâna cea dinaintea învierii Mele și M-am arătat lor apoi înviat precum le-am spus mai dinainte, că le-am spus lor: «Lumea se va bucura, iar voi veți plânge, și se va preface apoi în bucurie întristarea inimilor voastre», o, și așa a fost, și au plâns apoi cei ce Mi-au pregătit punerea trupului Meu pe cruce, au plâns cu spaimă, și așa au și sfârșit, căci Eu am spus ucenicilor Mei când M-am arătat lor înviat, i-am mângâiat și le-am spus ce să facă, le-am spus: «Mergeți în toată lumea și vestiți Evanghelia lui Hristos Cel înviat la toată făptura de sub cer, și cine va crede și se va boteza va fi mântuit, iar cine nu va crede va fi osândit».

O, ce sărbătoare dulce am așezat azi în grădină, aici! Se mângâie toți cei la masă așezați. Se desprind amintiri de neuitat. Am fost cu Tatăl în Mine tot drumul crucii și de aceea am putut să beau paharul tot al suferinței, căci l-am iubit pe om ca și Tatăl, o, fiilor. Apoi Tatăl M-a părăsit o clipă, clipa de pe cruce, sfârșitul durerii crucii, și atunci L-am strigat pe Tatăl să vină iar, dar Mi-am pus în mâinile Lui Duhul și așa am ajuns la capătul suferinței, așteptând să ajung la locul slavei lângă Tatăl. A trebuit însă să merg să sfărâm zăvoarele locuinței morții și să scot din robie pe cei de până la Hristos, și apoi M-am arătat înviat ucenicilor Mei și am mai petrecut cu ei puțină vreme și Mi-am luat apoi locul lângă Tatăl, o, și dulci amintiri depănăm când petrecem în numele bucuriei mântuirii celor ce aleg pe Domnul, petrecerea cu cei din cer pe pământ cu oamenii când omul este creștin al lui Hristos.

Preoții vremii de atunci Mi-au fost dușmani și apoi s-au făcut lupi și au sfâșiat pe Mielul lui Dumnezeu, dar cea mai măreață amintire de atunci este învierea Mea și întâlnirea Mea iarăși cu ucenicii și mironosițele, bucurându-i că am biruit moartea și pe satana și că sunt viu pe veci.

În fiecare loc pe pământ la miezul acestei nopți și până spre zori se cântă cântarea învierii Mele, iar Eu, Domnul, tresar cu toate cetele de sfinți și de îngeri înaintea iubirii lui Dumnezeu, căci Tatăl Meu M-a trimis acum două mii de ani să așez pe pământ din partea Lui față în față cu oamenii iubirea răstignită pe dealul Golgota, Fiul lui Dumnezeu murind pe cruce de dorul omului, cutremurătoarea clipă când Dumnezeu Fiul a fost respins și dus spre răstignire între doi tâlhari, răbdând iubitor și plin de dor să Se ridice dintre morți și să-Și mărturisească adevărul venirii Lui din cer pe pământ, iubirea care L-a coborât de lângă Tatăl slavei ca să Se facă cunoscut Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, răscumpărător al omului căzut din rai prin păcat, iar omul să tresalte și el în fața acestei mari iubiri, căci Domnul a suferit pentru toate păcatele oamenilor, și nu mai poate fi o mai mare iubire ca aceasta, o, și i-am învățat atunci pe cei ce umblau pe urma Mea și le-am spus lor: «Iubiți pe vrăjmașii voștri și binecuvântați pe cei ce vă blesteamă și vă prigonesc». Așa i-am învățat, căci vreau să semene cu Mine cei ce vin după Mine să cunoască iubirea și taina ei și puterea ei, și nu este putere mai mare ca iubirea pe care a scris-o Dumnezeu pe pământ cu însuși sângele Său, cu însăși jertfa Sa de pe dealul Golgotei acum două mii de ani.

Hai, Botezătorule și nașule al Meu, așează-te lângă Mine în carte cu mărturisirea ta!

— Se cade, Doamne Mieluț, să merg în urma Ta acum, după ce s-a împlinit venirea Ta atunci și acum. Acum mă mărturisești Tu pe mine și-mi dai cuvânt să așez și să mărturisesc lucrarea noastră de atunci, o, că mare a fost vremea aceea a noastră, mare, Doamne, mare, că a venit Dumnezeu pe pământ între oameni și a stat tainic treizeci de ani, până ce am ieșit eu să spun lumii că vine Domnul și Se arată să fie văzut.

Am ieșit din pustie după treizeci de ani și am mers la Iordan, unde botezam cu apă și-i spălam la inimă pe păcătoșii care se pregăteau pentru împărăția cerurilor, vestită de mine că vine cu Împăratul ei, o, și mulți veneau la spălare și la botez, iar eu le spuneam: «Cel ce vine după mine, Cel vestit de prooroci că va veni de la Tatăl trimis să mântuiască lumea de păcat și de pierzare și să ia asupra Sa păcatul lumii, Acela este Cel ce vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc».

O, cât de sfios, cât de aplecat Te-ai apropiat și ai stat la rând ca să fii botezat ca oamenii, Doamne! Vedeam semnul Duhului Sfânt deasupra creștetului Tău plutind ca să știu văzut ce trebuie să fac și să spun celor adunați în ziua aceea mare pe malul Iordanului pentru pocăință și pentru botezul cu apă.

Viața mea a fost pregătită pentru Tine s-o trăiesc pe pământ, numai pentru Tine, Doamne, numai pentru venirea Ta și pentru mărturisirea ei, și ca să creadă oamenii, să creadă prin Ioan Botezătorul și de la Ioan, Botezătorul Tău și al lor în zi de Bobotează, așa cum creștinii bisericii Tale slăvesc această zi de două mii de ani, mărturisindu-și ei credința în venirea Ta, Doamne.

Am venit pe pământ prin ascultare de Tatăl Meu, Care M-a trimis să iau trup ca și omul și să plătesc înaintea Lui salvarea omului pierdut din slava lui Dumnezeu prin neascultare de Domnul. A trebuit Eu, Fiul Tatălui Dumnezeu, să vin întrupat și să fac ascultare și să Mă întorc în slava Mea cu răscumpărarea omului câștigat de vrăjmașul satana, căci în rai omul n-a ascultat de Făcătorul său, ci de vrăjmașul Făcătorului său și al său, căci l-a câștigat pe om să-i facă voia, iar Eu am fost trimis de Tatăl să Mă nasc pe pământ și să cresc și să lucrez aducerea omului înapoi, la Dumnezeu, o, și așa am lucrat pas cu pas, și M-am născut, și am fost apoi dus de părinții Mei la templu după opt zile și M-am supus după legea lui Israel tăierii împrejur cea după trup, și care M-a dovedit om adevărat după trup, și apoi sub supunere am lucrat tot ce era de împlinit prin venirea Mea acum două mii de ani, o, și de atunci tot îl aștept pe om, și îl așteaptă și Tatăl ca să se uite la locul din care l-a desprins satana când l-a despărțit de Dumnezeu Făcătorul, o, și aștept și tot aștept să-l văd pe om lucrându-și întoarcerea.

În a doua zi de praznic a amintirii nașterii Mele pe pământ acum două mii de ani Îmi așez în carte grăirea Mea cu mama Mea Fecioara, și hai, mamă, să Ne depănăm amintirea venirii Mele pe pământ la tine. M-ai primit prin înger și M-ai așezat apoi între oameni pe pământ Prunc mic, o, și n-ai avut tihnă, n-ai avut locaș să te aciuezi cu Mine ca să Mă îngrijești ca pe un copil abia născut. Locașul Meu la nașterea Mea au fost brațele tale. M-ai purtat în brațe, Mi-ai fost legănuț, ai mers cu Mine în brațe cale lungă, mama Mea. Numaidecât îngerul a adus vestea că Ne caută regele Irod ca să-Mi curme Mie viața și trupul ei, o, și te-a luat Iosif și ați mers mult și greu, cale lungă, mamă, și plină de primejdii, că din urmă oamenii lui Irod căutau peste tot și tot căutau, și mersul tău și al Meu, cu Mine în brațele tale, a fost mereu pândit, și așa am călătorit spre pribegia Noastră în Egipt, până ce iarăși a venit îngerul vestindu-Ne să Ne întoarcem în țara lui Israel, după ce regele ucigaș de prunci mici a fost lovit cu moarte grea, iar Noi Ne-am întors în țară, mamă.