3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

Și iată, iată ce veste las acum spre știre, căci slujitorii și creștinii ortodocși, și mai ales preoții care nu cred în cuvântul Meu cel din vremea aceasta, sunt aceștia cu cei necredincioși socotiți, dacă au dat de cuvântul Meu și l-au lepădat cu mintea lor semeață ca și a celor de acum două mii de ani care M-au dat în lături prin semeția minții lor, și nicidecum nu s-au umilit pentru faptele lor rele și trufașe în fel și chip, depărtându-se ei de Dumnezeu pentru ei înșiși, o, și nu este păcat mai greu ca și necredința, ca și despărțirea de Dumnezeu prin necredință, căci cei ce se despart de Mine fac aceasta pentru păcatul în care stau și rămân, o, și rămân ei cu dorințele lor și cu lumea și cu tot ce îl îndeamnă pe om să se despartă de Mine pentru cele dinăuntrul lui, ca și Adam, care s-a ales pe sine și a căzut de la Dumnezeu și din rai.

Iată, fiilor, sunt două feluri de familii pe pământ. Sunt cei ce se căsătoresc din pricina poftei trupului și a duhului lumii, și aceia ridică familie după trup și sunt ca și lumea, iubitori de păcat și de plăceri, ispitiți fiind mereu de însăși pofta lor, care naște păcatul și din care se nasc fiii oamenilor pe pământ. Și, iarăși, sunt cei ce se fac familia lui Hristos, fii iubitori de cer pe pământ și înzestrați de la Duhul Sfânt să se aleagă Mie și să aleagă dintre fiii oamenilor pe cei iubitori de sfințenie și plini de credință și de dor de împărăția cerurilor pe pământ și dându-se lui Dumnezeu cu iubirea și cu viața lor, și iată familie de fii ai dreptei credințe, familie după duh a lui Hristos, a iubirii de sfințenie și de venirea Mea la ei pentru lucrările lui Dumnezeu scrise în Scripturi să se împlinească pe pământ prin fii credincioși și sfinți. O, și iată-Mă aici, unde Mi-am zidit cetate sfântă pe temelie cu nume mare de Nou Ierusalim, și care se lasă din cer odată cu venirea Mea, întâmpinat fiind de fiii cei străjeri în cetate, iar taina aceasta se întinde precum spune Scriptura și se pecetluiește pentru Dumnezeu și vin aceste împliniri pe pământ, căci a venit această vreme, o, și nu știu cei încuiați la minte și cu ochii legați pentru taine, nu știu aceștia să înțeleagă și să creadă dacă nu le este dat din pricina învârtoșării lor, a necredinței lor și a dorului de libertate și pentru plăceri vremelnice.

Voi, cei necredincioși, care stați cu spatele la Mine și la cuvântul Meu din zilele acestea, voi, cei ce slujiți lui antichrist, care v-a luat în slujba sa, auziți ce vă spun Eu, Iisus Hristos: Cu dor mare am dorit să vină vremea cuvântului Meu peste pământ, ba și peste voi, cei ce vă ascundeți ca să nu auziți și ca să nu credeți. De două mii de ani am tot așteptat să vină vremea venirii Mele de la Tatăl cuvânt. De două mii de ani Mi-e dor de România Mea, de darul Meu cel de la Tatăl la nașterea Mea pe pământ, și mai ales apoi, după învierea Mea și întoarcerea Mea în Tatăl, de când atâta dor am tot strâns și am mângâiat acest pământ, pe care am stat când am zidit pe omul cel dintâi din lutul acestui plai. O, cu cât dor tot grăiesc de șaptezeci de ani peste acest meleag!

O, ce să vă mai tot spun vouă, celor care v-ați jurat lui antichrist să nu credeți, să nu vă aplecați cuvântului Meu? Cu cât v-ați tot ridicat temple cu turle înalte, cu cât vă veți tot minți singuri, cu atât Eu, Iisus Hristos, merg și voi merge între cer și pământ și vin pe calea cuvântului, iar voi pierdeți tot mai mult timp, și nu-l câștigați decât pentru ca să vă grăbiți prăbușirea de la înălțimea la care vă tot ridicați să stați deasupra lui Dumnezeu și să aveți de unde să vă fie mai zgomotoasă căderea, căci voi luptați împotriva Domnului și mințiți în lung și în lat că sunteți slujitorii Săi, când voi altă lucrare lucrați, plini de lux și de bogăție și de bani și de ranguri și de cruci de aur pe piept în viața voastră de pe pământ, și nu ca a Mea, nu ca Mine bătut în cuie pe cruce de lemn, lovit și brâncit, scuipat și hulit, cu nume rău pe frunte pus, iar voi ai cui sunteți așa de zorzonați, așa de împăunați, așa de împărați după port?

O, cine sunteți voi, cei care v-ați așezat sub numele Meu să vă arătați pe pământ? Aplecați-vă o clipă și uitați-vă la voi înșivă și întrebați-vă cine sunteți voi! Vai vouă dacă veți pierde această milă, care vă întreabă și încă stă pe limba Mea pentru voi!

O, cine sunt cei ce se fac că nu aud cuvântul Meu, cine sunt aceștia, mama Mea?

— Fiul meu Iisus, o, Fiule dulce al Tatălui și al meu, aceștia sunt preoții și arhiereii vremii de azi, prieteni cu antichrist, vrăjmașul Tău, ca și cei de acum două mii de ani arhierei și preoți care Te-au dat crucii, căci erau ei atâta de greșiți, atâta de pierduți de Dumnezeu ca și cei de azi.

Te doare, Fiule Iisus, Te doare de la ei, și mă doare de la ei, ca și pe Tine mă doare, și mă doare de mila Ta și de atâta dispreț de la ei, dar Noi suntem aici cu cei mângâiați de venirea Ta, și care au învățat de la Noi mângâierea și Ne sunt mângâietori, și hai să Ne mângâiem cu ei, și ei cu Noi, ca să Ne fie ei copii ascultători, iar Tu să-i păstorești aici, căci ei Ne dau mai departe și celor ce cred și celor ce nu cred cuvântului venirii Tale, Fiule Iisus.

Iată, în zi de duminică Îmi așez cuvântul Meu de Păstor în cartea Mea cu ai Mei cu care petrec pe pământ, și la care am venit și Mi-am făcut casă cu ei și cinez cu ei și sunt cu ei lucrând prin cuvânt grăit și scris și împărțit spre știre ca să-l împlinesc apoi prin ei, că n-a fost să lucrez ceea ce am de lucrat între oameni pe pământ până ce mai întâi n-am vestit și nu vestesc prin grai și prin scris prin duhul proorociei, cu care Dumnezeu Își așează pe pământ lucrările Sale încă de la facerea cerului și a pământului și a lumii oamenilor și a tuturor ființelor cu suflet viu în ele pe pământ și în ape și în adâncuri, și care Mă știu și Mă au de Dumnezeu al lor, iar tu, omule, stai pe pământul făcut de Dumnezeu și stai fără de recunoștință înaintea Făcătorului a toate și stai îngâmfat și prieten cu vrăjmașul Meu, satana, cel de la începutul Meu cu omul, și care l-a mințit pe om ca să nu mai fie el voia Mea, și ca să facă omul voia lui, o, și de atunci lucrează satana prin om și stă potrivnic lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, și iată-i potrivnici mari ai Mei chiar pe cei așezați în palate strălucitoare, cu numele lui Iisus Hristos pe ele și nu vor să știe de Mine, de duhul proorociei cu care Eu am lucrat și lucrez pe pământ între oameni tot timpul și le vestesc lor lucrările Mele, dar și pe ale lor, cu care stau potrivnici lui Hristos și aliați cu satana. O, și cum ei potrivnici? Cum așa, când ei stăpânesc pe pământ de pe scaunul dreptății, scaun știut sfânt pentru cei care slujesc cu Dumnezeu pentru oameni?

Iată întrebare care a trebuit să vină pe pământ pentru deslușirea ei! Am stârnit și acum două mii de ani întrebarea aceasta pentru răspunsul care a trebuit să rămână între oameni despre Mine, Cel ce M-am dovedit atunci Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, venit din cer între oameni și neprimit nici cu trupul nici cu duhul de către cei ce stăpâneau atunci pe pământ.

Iată-Mă venit cuvânt iarăși pe pământ ca să împlinesc Scripturile care M-au vestit că voi veni cu numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu, și că voi lucra prin cuvânt și voi înnoi lumea și se vor lucra cerul cel nou și pământul cel nou, căci trebuie să se împlinească aceste proorocii, ca și toate celelalte ale lucrărilor lui Dumnezeu între oameni.

Și acum vrea cineva dintre cei ce stăpânesc de la ei citire și voire pe scaunul lui Dumnezeu în mijlocul lumii oamenilor, este cineva între ei să dea acest răspuns? Eu, Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, Eu îi întreb pe ei și le spun: Cine ziceți voi că sunt Eu, Cel numit de Scripturi Cuvântul lui Dumnezeu?

Poruncesc îngerilor Mei să scrie răspunsul dat de voi, dacă vreți să răspundeți. Să știți că îngerii Mei vor scrie în dreptul vostru pentru întrebarea pusă de Dumnezeu vouă chiar dacă veți răspunde chiar dacă nu, și va rămâne scris apoi. Auziți? Eu, Iisus Hristos, venit cuvânt pe pământ, Eu vă întreb.

O, de șaptezeci de ani Mă așez cu cuvântul venirii Mele în cartea Mea cea din mijlocul unui popor mic și neluat în seamă de cei cu pântecele pline cu de toate amestecate, și care sunt știuți de oameni slujitori ai lui Dumnezeu, așa cum și cei de acum două mii de ani, cei știuți de norod mai mari în numele lui Dumnezeu, iar ei M-au prins și M-au pus sub lespedea cea pentru morți, dar căreia Eu i-am poruncit să se dea deoparte ca să ies înviat de sub ea și să Mă vestesc prin cei ce credeau în Mine și să meargă ei în lung și în lat apoi până la margini peste pământ vestindu-Mă răstignit pe cruce de către preoți, și înviat din moarte, Dumnezeu adevărat prin înviere și putere, și de atunci tot pământul Mă știe de Dumnezeu peste vremi de-a pururi, fără de început și fără de sfârșit, o, și ce veți face voi, cei asemeni cu toți cei de acum două mii de ani, care au dat să închidă adevărul sub minciună că n-a fost Dumnezeu Acel Iisus Hristos și că a fost un hulitor, un dezbinător și un stricător al legii lui Dumnezeu, și că ei ar fi fost cei drepți și cei veghetori peste popor, când ei erau așa departe cu viața lor căzută în păcate de tot felul și se voiau cunoscuți sub numele de drepți, iar ei erau dumnezei mincinoși?

O, dacă nu dau să răspundă cei întrebați de Mine despre acest cuvânt, prin care Eu îi întreb să dea un răspuns despre Mine, Eu, Domnul, îi vestesc pe ei niște neputincioși, cum și sunt, și le spun iar și iar că Eu sunt Cel ce sunt, așa cum i-am spus lui Moise pe munte când M-a întrebat, iar Eu i-am spus că Eu sunt Cel ce sunt, o, și tot așa grăiam și cu el, tot ca și azi celor cărora le dau cuvântul Meu să-l scrie și să-l ducă spre popor, iar dacă îi întreabă cineva pe ei cine sunt Eu, Cel ce le grăiesc lor și le dau să Mă împartă peste pământ, ei să răspundă din Scripturi așa cum Eu le-am spus lor numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar vai și iar vai celor ce nu cred prin ei cuvântul Meu! Și mai mare vai celor care dau să ispitească, să iscodească sau să răstoarne și să acopere apoi sub obroc râul cuvântului Meu din zilele acestea ale venirii Mele pe pământ cuvânt cu facerea a toate iarăși, cu înnoirea lumii care va fi să fie pe pământ curând, curând înnoită, căci noi le facem pe toate, precum este scris în Scripturi despre înnoirea a toate, despre cerul cel nou și pământul cel nou, o, că nu se poate să nu se împlinească cele scrise, nu se poate, așa am spus Eu, Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.

Acest cuvânt cu întrebare l-am lăsat scris în zi de duminică în cartea Mea cea de azi, și voi scrie prin îngeri răspunsul sau nerăspunsul pe care îl aștept, și care se va numi răspuns, și după care Eu, Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, voi lucra și voi despărți la dreapta și la stânga lumina de întuneric, și pe cei credincioși de cei necredincioși, căci vremea se scurge și noaptea se duce și iarna se topește și vin mugurii primăverii care așteaptă la hotar și va fi apoi numai credință pe pământ și va fi precum în cer pe pământ, căci Dumnezeu Se ridică biruitor, iar duhul venirii Mele Mă aduce pe pământ lucrând și cuvântând cuvântul Meu, și pace multă las acum peste cei ce cred venirea Mea cuvânt pe pământ, și dragoste împart prin cei credincioși, care Mă mărturisesc Păstor venit din cer la ei, așa cum am venit acum două mii de ani și Mi-am cules niște ucenici din neamul lui Israel și M-au vestit ei peste pământ că am venit și că am petrecut cu ei spre mărturia Mea, și a lor cu Mine atunci, și iată, cei de azi culeși de Mine din neamul român Mă numesc Păstor al lor și Mă vestesc de la margini la margini cu numele Meu cel nou în mijlocul neamului român, iar numele Meu cel nou se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Iată zi de întuneric peste tine în ziua aceasta, România Mea! E zi de duminică, zi numită ziua Domnului, iar în tine are antichrist mare sărbătoare a sa cu mult norod chemat să vadă munca lui împodobită cu aur și cu scumpătăți, care iau ochii celor necrescuți bisericește și nepăstoriți spre Dumnezeu, căci păstorii care au luat scaunele știute sfinte s-au așezat ei mari și-și întind împărăția pe care au scris numele lui Dumnezeu și fac ei temple pentru împărăția lui antichrist, cel care trage jos stelele de pe cer, precum este scris, pe creștinii care nu știu prea multe de Dumnezeu, și ca să-i încânte pe ei la vederea minunilor aurite și să-i atragă de la slujirea lui Hristos, căci viața creștină nu este cea care se vede pe deasupra hainei, și este taină a iubirii de Dumnezeu în om, în inima lui dăruită Domnului pentru veșnicie, și iată câtă suferință și cât suspin și câtă jale se suie în ziua aceasta la tronul Domnului, și nicidecum nu privește Domnul altfel peste ziua numeroasei adunături de oameni mari și mici pentru încă o parafă peste cei care cântă slujbă de sfințire a templului ridicat mare în inima țării, și la care ostașii lui antichrist sunt lăudați și măriți ca slujitori sfinți.

Mă uit cu Tatăl și cu sfinții la trufia cea fără de margini, și care tot crește sub numele de biserică a lui Hristos. S-au strâns și se strâng încă turme de oameni chemați sau aduși înaintea celor ce s-au strâns să sfințească ei templul cel mare pentru Dumnezeu, zic ei. O, așa a fost mereu pe pământ din partea celor care s-au așezat să stea ei mari înaintea oamenilor și au rămas templele lor mărturie pentru ei, o, și ce bine ar fi fost să fi rămas viața lor sfântă și urmele ei între oameni și rod sfânt pentru cer pe urma lor!

S-au adunat în ziua aceasta ierarhi și preoți care mai de care mai mari peste ceilalți mai mici, mai încoronați în fruntea turmei, și rostesc aceștia sfințirea portretelor sfinților așezate pe pereții templului cel așa de mare, ca pentru Dumnezeu, zic ei. O, câtă trufie, câtă pompă! Eu, Domnul, n-am spus să fie trufie în biserică, în casa care poartă numele Meu. Eu am zis închinare în duh și în adevăr, nu în temple. Am zis închinare adevărată și închinători adevărați, iar aceasta nu este în ceea ce fac mai-marii de pe pământ în numele Meu.

Se tânguie sfinții când văd lucrarea lui antichrist în loc știut sfânt, iar oamenii nu mai știu să găsească spre cer calea și se opresc să vadă și să audă și să-i asculte pe cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu, ci, din contra, au luat pe ei haină de sfânt și iau cu asalt fața și numele lui Dumnezeu și cheamă la petrecerea lor lumea care nu dă de calea cea sfântă cu Dumnezeu pe ea.

O, unde este Dumnezeu în lucrarea acestora, care s-au împăunat cu haine și cu coroane de sfinți în temple aurite și cheamă lumea să-i vadă? Eu, Domnul, nu sunt în această amestecătură cu oamenii lui antichrist, căci cum aș putea să mai fiu Eu Dumnezeul Cel adevărat luptând cu vrăjmașul acesta atât de amestecat în casa știută a lui Dumnezeu între oameni?

Iată câtă bucurie vinovată în ziua aceasta în casa știută biserică a lui Iisus Hristos! E bucuros antichrist, e întâmpinat de oameni mari și mici, o, și nu știu oamenii cei adunați ce se lucrează în spatele decorului de deasupra mâinii vrăjmașe, care pătează locul și numele și biserica lui Hristos!

Între cer și pământ, între pământ și cer își iau ființa locașurile Tatălui, ale Fiului și ale Sfântului Duh și ale puterilor cerești și îngerești, în mijlocul cărora stă scaunul de domnie al lui Dumnezeu, iar pământul l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, precum este scris.

A venit Dumnezeu Fiul pe pământ acum două mii de ani și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și S-a făcut Om și a fost El Cuvântul lui Dumnezeu între oameni. Am venit și M-am făcut cunoscut cu putere dumnezeiască pe pământ și M-am arătat Mântuitor venit din cer poporului lui Dumnezeu de atunci, și nu s-au bucurat ei de venirea Mea din cer pe pământ și M-au luat ca pe un om și M-au dat la pedeapsa cea mai josnică pentru un om vinovat și Mi-au dat moarte pe cruce, și am fost apoi între ei patruzeci de zile Hristosul Cel înviat, doar-doar Mă vor cunoaște venit din cer la ei și primit apoi de ei pentru mântuirea lor din păcatele în care viețuiau pe pământ, o, și nici așa nu Mi-au deschis ca să intru și ca să fiu cu ei și pentru ei în lume apoi.

Iată-Mă venit iarăși, așa cum am făgăduit acum două mii de ani că voi veni, și nu M-am dus oriunde cu venirea Mea și am tras în ale Tatălui Meu, în biserica lui Hristos, casa Mea cea acum două mii de ani așezată pe pământ ca să trăiesc în ea cu Duhul Meu și să fie ea pe mai departe a lui Hristos, și apoi să fie ea casa care Mă va întâmpina la venirea Mea cu plata cea după fapta fiecăruia, precum este scris, o, dar toți oamenii dimpreună cu păstorii lor, toți s-au abătut de la calea cea cu Dumnezeu pe ea, iar Eu am venit acasă, căci M-au trimis Scripturile să vin.

Și dacă am venit și am strigat că am venit, iată-Mă neprimit, necunoscut de stăpânii casei Mele, iar pe Mine, pe Stăpânul adevărat al casei, Mă numesc mincinos, Mă numesc eretic dimpreună cu cei ce Mi-au cunoscut venirea și glasul de Păstor și Mi-au deschis, și sunt casnic cu ei și grăiesc cu ei și-Mi împart ei peste pământ cuvântul venirii Mele, iar numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, după cum Scripturile Mă numesc întru venirea Mea, și vin cuvânt pe pământ de șaptezeci de ani pe meleagul neamului român și lucrez cer nou și pământ nou, casă nouă lui Dumnezeu și omului, căci toate s-au stricat vreme de două mii de ani, iar Eu am promis și am zis atunci: «Cel ce crede în Mine voi veni la el, voi face casă la el și voi cina cu el și Mă voi arăta lui».

O, dar casa Mea cea de două mii de ani cunoscută a Mea pe pământ nu M-a crezut și nu M-a primit, și am făcut acum cu cei neluați în seamă această împlinire și am pe pământ cetate și fii primitori și purtători de Hristos în ei și Mă împart ei cuvânt peste pământ, o, și grăiesc acum cu întregime ca să Mă fac cunoscut cum iar și iar bat la ușa casei știută casa lui Dumnezeu, biserica așezată pe numele Meu acum două mii de ani, și la a cărei ușă bat de șaptezeci de ani, dar ca și acum două mii de ani casa Mea este închisă pe dinăuntru și nu Mi se dă primire și crezare, iar Eu, Domnul, Mi-am cules din popor fii credincioși și M-am descoperit lor cu venirea Mea de la Tatăl la oameni și am așezare peste care am împlinit ceea ce am spus acum două mii de ani când am spus: «Cel ce crede în Mine voi veni la el și-Mi voi face casă la el și voi cina cu el și Mă voi arăta lui».

O, pace vouă, așa aș vrea să vă spun vouă acum, vouă, celor ce sunteți pe pământ stăpâni ai casei care se cheamă casa lui Dumnezeu, dar iată, n-am cum să vă spun: pace vouă! Vă spun însă de afară că intru prin ușile închise cu venirea Mea spre voi. Nu este pace între Mine și voi și nu puteți fi una cu Mine dacă Eu vin și Mă descopăr vouă ca să am casă și primire la voi și ca să cinez la masă cu voi și să Mă descopăr vouă dacă voi nu-Mi deschideți când vin să vă grăiesc. O, cum să Mă arăt dacă nu-Mi deschideți când bat ca să intru? O, iată de ce am spus acum două mii de ani ucenicilor Mei în seara zilei cinei celei de taină între Mine și ei că nu voi mai lua cu ei Paștele Meu până nu-l voi lua nou întru împărăția Mea pe pământ.

Am plecat la Tatăl după învierea Mea ca să pregătesc loc pentru ai Mei iubiți dintre oameni și ca să fiu cu ei, și ei cu Mine, și ca să pot să vin să le dăruiesc credință sfântă, cu care să Mă poată cunoaște întru venirea Mea la ei și să Mă primească să-Mi fac casă cu ei și cină nouă pentru Mine și pentru ei și să Mă arăt cu ei și de la ei peste pământ, venit de la Tatăl cu împlinirile de cer nou și de pământ nou și de Ierusalim nou, și ca să-Mi așez cu ei pe pământ Paștele cel înnoit, promis acum două mii de ani celor iubiți ai Mei, care Mă vor primi.

O, de două mii de ani plâng cu Tatăl între cei din cer după lucrarea turmei bisericii lăsate Mie de la Tatăl moștenire în mâna celor ce aveau să-Mi fie slugi credincioase pentru slujire și pentru întoarcerea Mea întru ale Mele, după cum a fost lucrată făgăduința cea prin Scripturi mărturisită de însăși gura Mea, care spunea atunci că Dumnezeu a lăsat prooroci și trimiși ca să cerceteze casa și rodul viei Lui, și că slugile lăsate spre slujire s-au făcut stăpâni și au ucis pe trimișii care aveau să intre și să cerceteze via, și că apoi a venit Însuși Fiul Stăpânului și L-au ucis și pe El, o, și iată, iar și iar stăpâni pe pământ peste casa și via lui Dumnezeu, peste turmă, peste toate ale Domnului, și nu Mi Se deschide ca să intru, și iarăși sunt numit cel mincinos, cel străin și rătăcit și rătăcitor și nu-Mi cunosc glasul de Păstor cei ce stau stăpâni peste moștenirea Mea și n-aș vrea să li se întâmple lor după cele scrise pentru păstorii năimiți și străini de cele sfinte ale lui Dumnezeu peste ei, dar este scris că vor fi dați de pe scaunele de stăpânire ca niște vinovați față de Stăpânul viei, iar cerbicea lor este tare ca și acum două mii de ani și vinovați de moartea Mea împreună cu cei cu vină asupra lui Dumnezeu și asupra lor.

Am venit acum, după șapte mii de ani de lucru al lui Dumnezeu între cer și pământ și după două mii de ani de la venirea Mea întrupat între oameni pentru salvarea lor, o, și n-am găsit primire cu lucrarea Mea, cu venirea Mea cuvânt pe pământ și M-au dat spre pedeapsă preoții bisericii acum șaptezeci de ani, după primele Mele cuvinte aduse și scrise între oameni, și n-am mai tăcut de atunci și până azi, și strig și tot strig la ușa casei știută casa lui Dumnezeu, o, și M-au prigonit preoții din toate timpurile acestei vremi de cuvânt al Meu peste pământ, vreme în care Eu, Domnul Iisus Hristos, Mi-am ales din turma bisericii un popor primitor și i-am fost Păstor ca și acum două mii de ani ucenicilor Mei de atunci, și l-am învățat lucrarea de fiu al lui Dumnezeu ca și pe cei de atunci aleși din popor ca să-Mi creadă ei venirea Mea cea de la Tatăl și să las prin ei pe pământ mărturia Mea cu ei și profeția venirii Mele de acum, ca să vin și să împlinesc așa.

Și acum, ascultați voi, cei ce vă numiți păstori și învățători ai turmei bisericii ortodoxe în neamul român, pământ și neam hărăzit de Dumnezeu dintru început să-Mi fie Mie acum țara venirii Mele cuvânt pe pământ, întoarcerea Mea de la Tatăl pentru pregătirea unui popor care să Mă întâmpine și să pot veni pe pământ cuvânt și să păstoresc cu el mai înainte de ziua Mea cea mare și înfricoșată când fiecare va primi plată după faptă precum este scris, o, și nu au oamenii fapte cu care să-i primească veșnicia, când ei nu sunt păstoriți spre cer, spre locașurile cerești cu viața lor de pe pământ.

Ascultați voi, cei ce vă dați surzi și orbi pentru venirea Mea cuvânt pe pământ! Nu numai trei ani și jumătate a fost să vin și să lucrez și să cuvintez pe pământ român în vremea aceasta. De șaptezeci de ani las cuvânt în mijlocul acestui neam și bat la porțile voastre încuiate și nu-Mi deschideți și-Mi ziceți eretic și duh străin. O, fiilor îndărătnici, Eu sunt Dumnezeu din veșnicie și sunt de aici încolo Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, căci este scris să vin cu acest cuvânt și să port nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Nu trebuia să trec pe la voi să-Mi dați îngăduința să vin și să lucrez, ci trebuia să deschideți Domnului, dar nimeni dintre slujitorii bisericii n-au făcut aceasta pe față în vremea celor șaptezeci de ani ai cuvântului Meu pe pământul român, ci numai cei ce dintre voi în taină M-au primit și M-au păstrat și Mi-au lucrat cuvântul și au fost și sunt ei scriși în cartea Mea cea de azi.

Voi trimite peste tot pământul acest cuvânt din ziua aceasta spre mărturie între Mine și voi, după cei șaptezeci de ani de profeție în mijlocul acestui neam iubit lui Dumnezeu, când voi ați pus acum iar și iar gaz pe foc pe furiș pentru ziua când Eu, Domnul, am așezat serbarea Mea de la Maluri, împlinirea celor șaptezeci de ani de profeție, cuvântul Meu rostit întâia oară în anul 1955, și iată-l cuvântând până azi așa cum i-a fost profețită mergerea lui peste timp în mijlocul neamului român.

Voi trimite peste tot pământul acest cuvânt de mărturie și vă voi face cunoscut păcatul necredinței voastre și cu care Mi-ați zădărnicit bucuria și mângâierea pe care le aveam de împărțit peste români în ziua aceea, iar voi nu trebuie să vă supărați pe Mine pentru anunțarea păcatului vostru de zâzanie peste turmă, că iată, atât de ziditor grăiesc acum peste voi după ce ați lovit ca să-Mi răniți bucuria pe care am dorit s-o împart peste cei chemați să vină la serbarea Mea, și ar fi să Mă supăr Eu, nu voi pe Mine, după ce v-am pus pe brațe trei cărți mari în care Mi-am împărțit cei șaptezeci de ani de cuvânt ca să-i cunoașteți harul și puterea, ca să cunoașteți că Eu sunt acest cuvânt la care voi dați să stați cu spatele mereu, mereu, ca să vă fie numai vouă bine cu statul vostru peste turma Mea.

Am venit vestitor peste români cu acest cuvânt de dor după om. Mi-am ridicat cetate, din poarta căreia M-am făcut cunoscut cuvânt peste pământ, iar voi, cei din urmă apoi, lovind în Dumnezeu de treizeci de ani, faceți păcatul necredinței, cel mai greu păcat de iertat între toate păcatele săvârșite de cei potrivnici lui Dumnezeu cu viața lor.

O, fiilor îndărătnici, Eu sunt atât de aproape cât calea unei rugăciuni pe care o ridică spre cer cel cu dor după Mine în el, și sunt atât de aproape cât cuvântul pe care îl așez în carte prin mâinile celor ce Mi-l scriu, și care se lasă de deasupra ca să fie așezat în carte de cei ce au de la Mine urechi de auzit cu ele de la Dumnezeu.

S-au dus spre secte și spre rătăcire de biserică atâția nepăstoriți, de care voi veți fi întrebați de Dumnezeu că nu i-ați păstorit, și au căzut ei spre păstori mincinoși și vicleni, iar voi încă loviți în cei ce Mă poartă spre voi cu profeția Mea, și îi numiți eretici pe cei care nu calcă nicio dogmă, niciun canon al rânduielii bisericești, căci Eu, Domnul, prin biserică am lucrat și lucrez. Dar voi ce lucrare aveți, oare, de lucrat, de nu păstoriți ca Mine turma și ortodoxia Mea?

O, voi v-ați unit cu lucrarea lui antichrist, și se vede bine aceasta de peste tot, și toată lumea știe, toți știu cum sunteți voi și cum vă bateți joc de turma de sub voi, forțând-o prin preoți supuși vouă ca să vă aducă la picioare creștini de peste tot și să vă arătați cu ei și în fața lor și a lumii și ca să vă făliți că sunteți urmați de cei ce caută după Dumnezeu și nu-L găsesc, o, și sunt cei fără mângâiere în dureri și n-au alin de la voi. Nici turma, nici preoții nu găsesc mângâiere la voi, și toți se simt apăsați și forțați să vă slujească vouă, celor ce stați în scaunele de sus ale turmei creștine, o, și voi nu știți câți preoți cu mult har peste ei am scriși la Mine că iau din cuvântul Meu și-și hrănesc cu grijă turma lor, dar pe care voi îi forțați să stea drepți la poruncile voastre, și iau ei mângâiere din cuvântul Meu și se ascund să nu-i aflați și să nu-i oropsiți apoi ca să le faceți rău sau chiar moarte, căci voi oropsiți turma ca să vă fie vouă bine și să vă păstrați mărirea și luxul în care trăiți pe pământ, iar turma se pierde în tot felul de rătăciri și de păcate și nu dați viață celor doborâți și nu-i căutați la rane și nu le aflați suspinurile, iar Eu vin pe pământ cuvânt, de mila lor vin, dar pe voi vă tulbură cuvântul Meu din mijlocul turmei ortodoxe împărțit vouă de servii Mei cei mai mici, de cei smeriți și cu credință pentru venirea Mea la ei, o, și nu vă convine, și dați să-i numiți căzuți din sânul bisericii doar pentru că nu seamănă și ei cu voi la viață, la necredință. Dar iată ce am făcut Eu peste ei, și vă spun vouă acum cum Îmi păstoresc Eu acest popor, ca să știe toți, așa cum toți știu ce faceți și ce sunteți voi, să știe toți și ce face Dumnezeu în mijlocul poporului cuvântului Meu de azi, că încă dintru începutul Meu cu ei din anul 1955 i-am învățat pe cei cărora Tatăl le descoperea prin cuvântul Meu, i-am învățat cum pot fi ei între fiii cei numărați în poporul Meu cel înnoit și le-am spus mai întâi să învețe de la Mine iubirea de Dumnezeu și viața lor cu Mine, și de la iubirea lor să se nască toate împlinirile vieții de creștini ai acestui cuvânt sfânt. Le-am spus că va fi să-și sfințească trăirea și viața, și după fiecare zi de duminică să țină post de mâncare în ziua de luni pentru lucrarea îngerilor lui Dumnezeu peste ei și prin ei și să ia ei dimineața un strop de agheasmă și o fărâmiță de anafură, iar seara la fel, ca nu cumva să-i încânte duhul satanei să calce în timpul zilei postul cel rânduit peste ei, iar marțea și joia și sâmbăta să aibă dezlegare la bucate după ora zece a zilei și să petreacă cu zile de post lunea, miercurea și vinerea, iar duminica să meargă la biserică și să se împărtășească tot mai des după pregătirea cuvenită, ca să-Mi dovedească iubirea lor cea pentru Mine tot timpul lor cu Dumnezeu pe pământ. I-am învățat apoi darul și harul și puterea rugăciunii și a privegherii și le-am dat ca lucrare sfântă pravila cea lăsată în cartea Ceaslovului, și apoi cărțile cele pentru slujire în biserică, și fiecare să-și așeze peste casa sa toată rânduiala de fiecare zi a creștinului împlinitor după învățătura bisericii, și nimănui să nu-i lipsească rugăciuni și acatiste, canoane și paraclise către sfinți, așa cum se cuvine celor credincioși și viețuitori cu cerul pe pământ, căci David era împărat, dar nu-i lipsea de pe buze și din suflet darul și harul rugăciunii și al laudei către Domnul și postul de bucate și vremi de cumpănă, de încercare peste viața lui cu Dumnezeu.

Mi-am povățuit poporul cel înnoit să nu dea rugăciunea pe muncă și i-am învățat să împletească vremea lor de zi și de noapte cu pravila creștinească în fiecare casă de creștin și să cânte Domnului, căci plăcută Îmi este Mie cântarea omului spre Dumnezeu, ca să nu întreacă păsărelele cerului cu cântarea lor mai mult decât omul care cântă Domnului laude și rugi și imnuri sfinte.

Le-am spus fiilor poporului Meu să se ferească de ispite și păcate ca nu cumva să cadă ei din Dumnezeu prin păcat, iar cei care au ascultat întru totul au rămas cu putere până azi din unii în alții, de la unii la alții moștenind. Dar cei ce n-au putut cu deplină credincioșie și statornicie pe calea Mea cu ei au ajuns iarăși neîmplinitori iubirii și dorului de cer, și iată învățătura Mea peste ei vreme de șaptezeci de ani până azi. Iar cu cei mezini Mă împlinesc mai mult, căci am ieșit de sub piedica în care am stat ascuns cu lucrarea cuvântului Meu mai mult de treizeci și cinci de ani. Iar cealaltă jumătate a celor șaptezeci de ani a fost vestirea vremii aduse de Mine și Mi-au scos ei de sub taină venirea Mea cuvânt pe pământ și M-au dat de veste peste tot. Iar voi, slujitori ai altarelor, v-ați răzvrătit și v-ați rușinat cu Dumnezeu și cu venirea Sa cuvânt la voi și ați dat să aruncați dispreț și să puneți lespezi grele pe gura Mea, care cuvintează în mijlocul poporului Meu cel înnoit și ați învinuit pentru Mine pe cei ce Mă împart vouă și tuturor apoi, dar Eu, Domnul, sunt atât de adevărat prin acest cuvânt, pe cât sunteți voi de adevărați potrivnici ai Mei în toată această vreme de șaptezeci de ani, și a cărei istorie a fost acum pusă în film și se împarte peste tot ca să știe toți pe Domnul cuvânt peste pământul român, iar pe voi potrivnici și uniți cu antichrist în slujba lui asupra lui Hristos. Și v-am scris acum carte vouă ca să vă rușinați pentru ceea ce ați țesut hoțește și pe furiș asupra zilei Mele de serbare a cuvântului Meu cel de șaptezeci de ani pe pământul român, că ați ațâțat pe preoți spre zâzanie ca să facă ei oprire pentru cei care ar da să vină la serbare, o, și totul se descoperă și vă rușinează pentru tot ce lucrați voi asupra turmei creștine pe care n-o păstoriți, ci doar o stăpâniți cu forța toiagului de păstori potrivnici lui Dumnezeu și turmei de sub voi, amenințată să nu se apropie să facă voia Mea și să nu ia din izvorul cuvântului Meu, în care loviți ca potrivnici, și nicidecum ca păstrători ai Duhului lui Hristos prin biserică, peste care voi doar stăpâniți și nu o păstoriți.

Și am stat cu carte scrisă între Mine și voi în zi de duminică, și cer încă de la voi primire și împăcare cu Mine, căci mulți dintre voi păstori și slujitori la altare se hrănesc din destul din acest izvor de har, și mulți creștini caută spre el, și nu puteți să aveți stăpânirea întreagă peste biserica Mea, mai ales că atâtea abateri de la calea bisericii săvârșiți voi fără teamă de răspuns, iar turma nepăstorită se pierde, se tot pierde, iar voi încă loviți în cuvântul Meu, care înnoiește totul, precum este scris, și care va avea împliniri mari, așa cum scrie în cuvântul lui Dumnezeu, care nu tace ca să-și afle împlinirea.

Veți da să arătați acum că nu aveți habar de această carte deschisă și scrisă între Mine și voi, dar cartea aceasta este mărturia că Eu, Iisus Hristos, am scris vouă ca să descopăr în lumină lucrarea voastră urâtă și potrivnică asupra Mea și asupra preoților puși de voi să împartă amenințare peste creștinii care s-au gătit să vină la serbarea cea de șaptezeci de ani a cuvântului Meu la Maluri, și că ați lucrat așa de josnic, dovedind că știți și că citiți cuvântul Meu doar ca să vă puneți la pândă și să loviți, doar ca să vă împotriviți venirii Mele cuvânt cu împlinire pe pământ.

Eu însă vă îndemn cu milă să căutați să vă împăcați cu Mine cât vă mai lasă vremea să puteți să faceți aceasta, căci acest cuvânt nu vă este dușman, ci este el venirea Mea, răbdarea Mea, iubirea Mea cea plină de răbdare pentru voi.

Acest cuvânt sunt Eu, Cel ce sunt, și semnez acum cartea Mea spre voi cu numele Meu cel minunat:

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin, amin amin.

E zi de duminică, a doua duminică după sărbătoarea cerului pe pământ, când am pecetluit cu pecete cerească și M-am vestit peste pământ cu grădinița de rai de la Maluri, căci acest loc încărcat de taină cerească pe pământ este pământul coborârii Mele și al glasului Meu în lucrare de cuvânt prin trâmbița Mea Verginica acum șaptezeci de ani, și este semn de la Dumnezeu această grădiniță, atât de măreț împodobită acum de pe pământ și din cer, și merge de la margini la margini această taină și vestire acum, iar cuvântul gurii Mele grăiește și împlinește lucrarea lui Dumnezeu, lucrarea cerului pe pământ, și iată, dușmanii scot capetele și se încruntă la auzul și la vederea mersului Meu și al vestirii Mele cu grădinița de rai de la Maluri și cu povestea cea de o sută de ani pusă în film pe pământ, o, și dau aceștia să bage bețe în roate când Eu merg cu care cerești ca să-Mi împlinesc venirea și lucrarea și vestirea ei, dar acești dușmani se vor liniști și se vor rușina apoi, că iată, își caută singuri, își atrag singuri dispreț și rușine, și sunt aceștia slujitorii de la altare, care ar fi trebuit să fie ca și Mine păstori ai turmei Mele, dacă s-au dus spre lucrare de păstori. Ei însă Îmi sunt dușmani ca și cei de acum două mii de ani, care-și vedeau de ale lor, nu de ale lui Dumnezeu, o, și M-au dat aceștia atunci de la ei și M-au dat spre cruce și spre moarte, dar învierea Mea i-a judecat pe toți și au primit ei după faptele lor în vremea aceea, iar Eu, Domnul și Păstorul Cel bun, Mi-am înnoit casa și am ridicat din popor ucenici lucrători înnoiți prin har și am mers mai departe și am pus cu ei temelie nouă și masă nouă cu hrană cerească pe masă și M-am dat lor Miel junghiat spre viața lor veșnică pe pământ și în cer, o, și așa am lucrat și acum, când slujitorii altarelor sunt altceva decât păstori ai oilor Mele și stau zadarnic în numele Meu în fața turmei, căci ei sunt vânduți la dușmanii bisericii Mele, dușmani de care ei ascultă de multă vreme, dar Eu, Domnul, Mi-am pus la adăpost și la înnoire biserica Mea și lucrarea ei cea pentru turma Mea, o, și văd acum aceasta cei ce Îmi sunt dușmani la altare și fac gălăgie, bieții de ei, și-și atrag dispreț, căci Eu merg cu lucrul Meu înnoit și-Mi adăpostesc taina ortodoxiei și Mi-o întăresc pe piatra ei cea dintâi ca să nu se clatine această stâncă, o, și Mă voi dărui multora care vor înțelege că Eu sunt această lucrare de cuvânt, că Domnul grăiește, că Domnul lucrează, iar cuvântul Meu are putere, are cerul în duhul lui, căci este scrisă în Scripturi lucrarea înnoirii lumii, și iarăși este scris că aceasta va începe cu casa lui Dumnezeu, cu biserica, cu legea ei cea de la început, când primii creștini slujeau și trăiau în dragostea Mea și se hrăneau cu Hristos în mijlocul dușmanilor lor, dar au trecut două mii de ani și iarăși s-au stricat păstorii turmei, o, și am venit numaidecât cuvânt pe pământ și i-am arătat pe ei că nu au dragoste de Dumnezeu și că sug vlaga turmei Mele și atât, iar acum se scoală să amenințe când văd mersul Meu cu poporul cuvântului Meu, și care Mă împarte peste pământ ca să audă oamenii cuvântul lui Dumnezeu din zilele acestea și să se înnoiască cu viață creștină ca odinioară când încă nu venise atâta stricăciune, atâtea obiceiuri păgânești de peste tot ca niște duhuri de satană ca să strice viețuirea și mersul bisericii lui Hristos și al păstorilor ei.

O, nu se mai cunosc acești păstori dintre fiii lumii cu viața lor depărtată de legea cea sfântă așezată de Dumnezeu peste viața bisericii lui Hristos. Să tacă aceștia, să tacă înaintea Mea, dacă ei nu păstoresc spre cer norodul, ci doar îl stăpânesc cu mână de fier și sug vlaga turmei, ca să aibă ei viață de huzur și pe picior mare și atât. O, nu așa am fost Eu. De unde iau ei ceea ce fac și sunt ei? În numele cui stau ei mari și tari peste mulțimea încreștinată? Eu n-am dus viață ca a lor între oameni. Eu am iubit, am păstorit, am îndemnat la sfințenie, am iertat, am legat rane, am vindecat, și am fost apoi răstignit și scos din mijlocul poporului ales lui Dumnezeu, și care de atunci și până azi este dat în judecată de păcatul făcut.

Privește cerul la tulburarea pe care au împărțit-o acum slujitorii altarelor, oprind ei creștinii să se apropie de serbarea și de grădina de la Maluri și amenințându-i cu pedeapsă ca pe vremea inchiziției de acum o sută de ani, când slujitorii bisericii au vândut pe bani biserica și slujirea ei și au chinuit apoi pe creștinii statornici, și a rămas istorie scrisă asupra capilor bisericii și este ea și în cer spre judecata acestor păcate.

O, ce să le mai cer la acești păstori vânduți amestecării dorite de slujitorii antichriști asupra bisericii Mele ca să nu mai fie ea a Mea, curata Mea, casa Mea.

Iată vremea judecății, plată după faptă pentru fiecare! Dar Eu, Domnul, merg și lucrez cu dreapta Mea întinsă și întăresc viața creștină peste turmă, căci puterea poporului sfânt a fost nimicită încă de acum o sută de ani când păstorii s-au lăsat târâți de antichriști, și asta este fața bisericii acum. Iar Eu am venit și am pus la loc pe cele clătinate și merg cu popor înnoit după legea cea dintâi a mersului bisericii lui Hristos, și am ca dușmani pe slujitorii altarelor, și toată lumea știe lucrarea lor supusă lui antichrist, care vine la sfârșit de timp peste biserică să-i strice frumusețea cea dintâi și s-o tragă spre neascultare de Dumnezeu, dacă așa este scris să facă dușmanii lui Hristos, antichriștii fiecărei vremi ai bisericii Mele.

O, ce rușine îi va cuprinde în curând pe acești păstori, slujbași de la mijloc dușmanilor pitiți sub nume bun, și care sunt antichriști!

O, ce mare va fi slava mersului Meu cel sfânt, și de care s-ar fi bucurat și ar fi fost mult slăvită biserica neamului român dacă ar fi putut slujitorii ei să-L iubească pe Dumnezeu și să-L primească cu cuvântul Lui în casa lor, căci casa lor nu mai este a lui Dumnezeu dacă ei slujesc străinilor de Dumnezeu! Iată vremea judecății, când fiecare primește plată după faptă!

Fiecare se culcă așa cum își așterne, fiecare primește după faptă, așa este la sfârșitul mersului, dar Eu am grijă de tine, România Mea, și iată-Mă aici, pe meleagul tău, judecându-Mă cu antichrist, cu satana cel bătrân în rele, și-Mi scriu cartea cuvântului Meu pe vatra ta și se cheamă ea cartea judecății vrăjmașilor Mei, a furilor, a înșelătorilor, a celor care s-au rușinat cu Dumnezeu, cu acest cuvânt al Meu de la sfârșit de timp, o, și ce vor face, oare, și unde vor găsi să se ascundă slujitorii turmei bisericii Mele care n-au deschis venirii Mele cuvânt peste pământ? Dar Eu am trecut pe deasupra și i-am așezat înaintea Mea cuvântându-le lor lașitatea și nepăsarea și necredința și huzurul în care trăiesc fără păsare de viața turmei, că iată, rușine mare va cădea peste fața lor curând, curând, căci cuvântul Meu cel de șaptezeci de ani va lumina în lung și în lat pământul și regii și stăpânii mari și mici, și popoare de peste tot își vor da unii altora vestea cea dulce a bucuriei care vine să umple lumea cu slava lui Dumnezeu, cu frumusețea care nu se suie la mintea omului, cu duhul care se va împărți fără de măsură ca să fie din destul, precum este scris, și vor fi întrebați păstorii României, care au tăcut atâta vreme cu lumina Mea ascunsă sub obroc, o, că n-au dat să răspundă celor ce întrebau și vor tot întreba de locul și cuvântul Meu pe meleagul român.

A venit papa de la Roma, a venit în România cu mulți ani în urmă și și-a trimis slujitori să-i ducă lui cuvântul Meu și istoria lui de aici din România și ar fi dorit să poată vedea, să poată afla mai mult, dar n-a fost să-i fie deschisă vreo cărare, vreo vorbă cu care să i se răspundă din dreptul păstorilor bisericii din România.

A venit patriarhul rușilor să afle istoria cuvântului Meu, care ajunge peste tot ca vântul care bate și duce vestea în lung și în lat, o, și nici acesta n-a primit răspuns pentru căutarea lui, și a plecat nedumerit, dezamăgit întrebându-se „De ce așa?”

Vor veni și vor tot veni mulți și tot mai mulți, o, și nu pot păstorii României să pună capac peste izvorul cuvântului Meu cel de șaptezeci de ani așezat în cartea sa când el vine din cer ca să fie cules și așezat pe cale spre marginile toate.

O, cum vor purta mai-marii bisericii neamului român rușinea nepăsării prin care au tăcut atâta vreme față de izvorul Meu de cuvânt, care curge din tronul lui Dumnezeu peste pământ, precum este scris?

Pata cea neagră de pe fața bisericii, după adunătura de la sinodul din Creta în jurul patriarhului cel cu nume mare și care și-a vândut sufletul și s-a dat cu potrivnicul lui Hristos și joacă după cântarea lui antichrist, care lucrează prin oamenii bisericii ca să fie crezut de gloatele neștiutoare ale tainelor Mele prin biserică și ca să fie așezat dumnezeu al cerului și al pământului acest vrăjmaș, o, această pată cum va putea fi ștearsă?

Iată ce a făcut acest vrăjmaș cu numele de antichrist, vrăjmaș venit de pe meleaguri fără Dumnezeu! Iată, a făcut război în țara vecină României, încumetându-se să răstoarne pe păstorii veghetori ai credinței din străbuni și să fie aceștia depărtați de la altare pentru ca să fie așezați slujitori ai lui antichrist în haine de păstori de biserică și au schimbat aceștia sărbătoarea Crăciunului și sărbătorile sfinților din calendarul strămoșesc și s-au dat cu păgânii cei fără de sfinți și fără de credință, și iată câtă suferință și cât război cu plată dureroasă îndură acum această țară atacată din plin de lepădare de credința cea din strămoși, căci sfinții cerului se răzbună pe neorânduiala care a lovit legea bisericească strămoșească, și iată războiul cel pentru credință, și nu știu cei de pe pământ lupta între întuneric și lumină, îngerii lui Dumnezeu cu îngerii lui satana, o, și cine poate acum să spună: „Ajunge!”

Amintesc acum despre durerea mamei Mele Fecioara, care a plâns cu sfinții acum o sută de ani în ziua aceasta, când lucrarea cea ascunsă a slujitorilor lui antichrist a izbutit să șteargă din calendarul român al bisericii străbune sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului din acel an și au scris ei peste țara română treisprezece zile ale sfinților scoase din calendar începând cu sărbătoarea cea de azi a Maicii lui Hristos și au fost atunci împinse afară zilele până la sărbătoarea cuvioasei Parascheva la 14 octombrie, și de atunci merg aiurea și nu mai sunt la locul lor în vreme zilele sfinților pomeniți de creștini, și sunt de atunci o sută de ani și nu s-a mai găsit reparare a acestor strămutări de zile și de sărbători. Iată însă, că am venit Eu, Domnul, și am așezat început nou și am reparat cu cei ce M-au primit să vin, cu cei credincioși venirii Mele cuvânt pe pământ, cu ei am reparat și cu ei împlinesc înnoirea a toate și a lumii, precum este scris, și fericiți sunt cei ce s-au alipit de acest izvor al cuvântului Meu, căci ei află de la Dumnezeu și cred și împlinesc voia cea de sus pe pământ, când oamenii nu-și mai părăsesc voia lor și merg spre nicăieri dacă n-au pe Domnul în față în această întunecată vreme, vremea lui antichrist, care iată-l, se pregătește să tot strice biserica până o dărâmă de tot, o, că nu mai este cine să vegheze, nu mai sunt sfinți în biserică, nu mai sunt, iar cei care ar mai fi sunt scoși pe margine, dar Eu, Domnul, vin și le spun lor așa:

Intrați în catacombe, vă spune vouă Domnul! Trageți-vă de-a dreapta Mea și lucrați-le tainic pe ale Mele! Ieșiți cât puteți de repede din calea urâciunii pustiirii, care, iată, ia cu asalt zidirile știute sfinte pentru Domnul și îl așează în ele mare pe antichrist.

Voi, preoți cu durere pentru Hristos și pentru turma creștină și pentru voi, nu vă întristați, ba să vă bucurați că vine această vreme, fiindcă odată cu ea vine ziua biruinței și a izbăvirii din amestecătură a celor ce cred iubind pe Dumnezeu. Ascundeți-vă în Hristos, ca să nu vă prindă dușmanul sub viclenia lui acoperită sub haină de biserică, cu care vine și scoate pe Domnul de la altare, dar nu așa, că nu ei, ci Domnul fuge, că Eu nu stau alături cu trădătorii și cu vânzătorii, căci vine biruința Mea precum este scris să vină, vine slava Domnului și e pregătire mare întru cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu. Deschideți Scripturile și citiți în ele venirea Mea cea de acum și învierea celor adormiți și întâmpinarea zilei venirii Mele văzute apoi, și așteptată de șapte mii de ani să vină și să răsplătească pe sfinți și pe mucenici și să izbăvească omul și să-i dea înapoi raiul pierdut.

O, oare ce ar fi fost să scoată Domnul din zilele cerului ziua când am făcut cerul și pământul, sau ziua când l-am zidit pe om, sau ziua nașterii Mele pe pământ, sau ziua învierii Mele, sau ziua venirii Mele de acum, când am început să grăiesc peste pământ cuvântul Meu din vremea aceasta în ziua Sfintelor Paști a anului 1955 acum șaptezeci de ani prin trâmbița Mea Verginica, vasul în care Eu, Domnul, am stat cu Duhul Meu și Mi-am așezat cuvântul scris pe pământ apoi, de atunci și până azi?

O, vin împliniri mari, vin împliniri cerești, vin zilele cerului pe pământ ca să-l biruiască Domnul pe antichrist cel atât de obraznic și de neliniștit asupra lui Hristos, și trebuie să se înmulțească veghea pe pământ ca în cetatea cuvântului Meu în mijlocul neamului român, unde Eu, Domnul, Mi-am așezat tronul, de pe care cuvintez și cârmuiesc cu toiag de fier prin cuvânt peste pământ și întețesc peste tot prin cete de îngeri veghea aceasta și ocrotirea cea de sus peste pământul român, locul nașterii din nou a lumii, locul începutului facerii văzutelor și nevăzutelor lui Dumnezeu, și vai celor ce râd și nu cred cuvintelor Mele prin acest izvor, izvorul din mijlocul neamului român, cuvântul lui Dumnezeu peste pământ! Amin.

Hai să ne așezăm și să lucrăm în zi de praznic împărătesc pentru mama Mea Fecioara, și hai, mama Mea, să punem masă de cuvânt și de amintire a lucrărilor lui Dumnezeu pe pământ, după ce Eu am venit de la Tatăl Fiu al tău acum două mii de ani. Ai sărbătoare cu părtășie românească în ziua de amintire a venirii tale lângă Mine în cer, după ce ți-ai sfârșit mersul printre oameni, căci tot în ziua aceasta din an s-au suit la cer domnul țării, Brâncoveanu și feciorii lui și sfetnicul lui, toți muceniciți pentru credința cea din străbuni, o, și te bucuri pentru ei, pentru iubirea lor de Dumnezeu, mama Mea.

O, auziți voi, cei ce stați în numele credinței în Dumnezeu pe scaune de păstori? Auziți mărturisirea credinței Domnului țării? El și băieții lui și-au pus capul spre tăiere și nu și-au lepădat credința cea din străbuni. Semnul lepădării de credință n-ați dat să-l cunoașteți și să vă feriți să trădați străbunii și pe Dumnezeu. Acest semn a fost făcut cunoscut prin Scripturi acum două mii de ani și iată, este scris că după acest semn urmează antichrist să lucreze, și să se arate potrivnicul cel din întuneric. O, n-ați vegheat, și nu dați să vegheați. Nu veți avea nicio bucurie, ci numai pătimire din partea acestui vrăjmaș ascuns acum.

Iată de ce Eu, Domnul, vin cuvânt pe pământ odată cu lovitura cea mai grea decât în toate timpurile asupra bisericii Mele din partea acestui vrăjmaș pitit încă! Vin pe pământ cuvânt și tot vin, iar suflarea gurii Mele îi tot taie calea precum este scris, și va fi nimicit prin cuvântul Meu, el și toți slujbașii lui antichriști, iar voi atunci veți purta rușinea cea mai grea pentru lepădarea de credință, pentru supunerea pe care o dovediți în fața vrăjmașului vostru ascuns, dar încă vă mai rog, vă mai cer să vă sculați cu puterea crucii Mele și să chemați la luptă puterile cerești ca să-l biruiți voi pe antichrist, nu el pe voi, nu el, auziți?

Eu, Domnul, încă vă mai strig, și îndelung vă strig, ridicați-vă ca David și retezați puterea duhului potrivnic și scoateți turma Mea de la pierzare și veți fi scriși în cer ca Brâncoveanu, ca biruitorii fiarei. Eu cu cuvântul fac biruință ori de câte ori trebuie biruință. Biruiți și voi prin cuvântul Meu. Numai să văd că ascultați, iar Eu vi-l dau în mână pe vrăjmașul cel ascuns. Îndrăzniți și nu uitați, Eu am biruit! Biruiți și voi! Amin.

În zi de praznic împărătesc Mă apropii cu slava Mea de cuvânt și-Mi las grăirea peste cei care au de vegheat turma creștină ca să nu fie ea sfâșiată fără de veste de lupi, de vrăjmașii dreptei credințe, și-i rog pe ei să se aplece la glasul Meu de Păstor și să-Mi deschidă să-i păstoresc pe ei, căci s-a stârnit furtună mare și tot mai mare și se tot apropie amenințare din partea celor fără Dumnezeu, și cu lucrare de lup care-și ascunde pielea și glasul ca să nu se știe că e lup, și dau aceștia să-Mi tragă turma dreptcredincioasă afară și să piardă ea cărarea și împărăția Mea și a ei, căci duhul geloziei e mai amar ca moartea, precum este scris, dar Eu sunt Păstor trimis de la Tatăl Savaot în vremea aceasta de ură mare a omului antichrist, care nu mai are odihnă de mult, de mult, și stă gata să-Mi zădărnicească venirea și să-Mi dărâme de la temelii toată zidirea, toată așezarea împărăției Mele, toată truda Mea și a celor lucrători cu Mine prin vremea celor două mii de ani de turmă creștinească, după datini viețuitoare ea, și iată, iau puterile cerești și, stând în mijlocul acestei slave, grăiesc și așez în scris grăirea Mea și-i fac trimitere spre cei ce au lucrare de veghe peste turma creștină și-i înștiințez ca să Mă audă că le grăiesc și le spun lor așa:

În zi de praznic împărătesc stau pe norul slavei Mele ca pe Tabor acum două mii de ani și-Mi spune Tatăl să vă grăiesc vouă, iar voi să ascultați de cuvântul Meu așa cum a lăsat El cuvânt ceresc atunci și a spus: «El este Fiul Meu iubit, de El să ascultați!».

Așadar, deschideți voi Scripturile și citiți în ele și vedeți cu ochii mari vremea lui antichrist și vremea voastră, după cum lucrează el peste voi, și vedeți și plata cea rea a lucrării antichristului, căruia tot timpul Eu, Domnul, îi tot ucid cu suflarea gurii Mele planurile și obrăznicia cu care el se întinde până la scaunul lui Dumnezeu și-i spun lui și acum: Ajunge!

Voi, cei care aveți lucrul veghii peste turma creștină, fiți părinți iubitori de turmă, nu trădători, nu furi, nu lupi, așa vă învăț, așa vă păstoresc să lucrați. Nu căutați să vă deprindeți cu această lucrare vicleană, nu vă luați după satana, după tatăl minciunii, după vrăjmașul vostru și al turmei Mele. Nu vă luați după niciun cap de pe pământ, căci voi aveți în cer părinți sfinți, străbuni bravi, care v-au lăsat moștenire sfântă, și pe care voi s-o păziți de lupi apoi. Vegheați și iar vegheați ca nu cumva să pățiți și voi ca patriarhul român care n-a vegheat acum o sută de ani și s-a lăsat înșelat de antichrist și a fost culcat la pământ gardul viei Mele, căci a venit antichrist și l-a momit pe patriarh să scoată zile de sfinți din calendar și să răstoarne sărbătorile sfinților cerului și să le mute după placul lui, o, și voi nu știți soarta celui ce n-a vegheat atunci, dar o știu Eu, Domnul, și vin la voi să vă înștiințez că vă paște și pe voi prăpastia în care a fost îmbrâncit soborul bisericii de acum o sută de ani când a biruit antichrist cu pasul lui păgân și a tot biruit apoi pic cu pic, iar acum dă iar să strice și mai mult așezarea cea din părinți a bisericii Mele și să faceți frăție cu el. O, nu! Voi nu aveți Dumnezeu? Voi n-aveți strămoși și părinți sfinți? După ce cap să vă luați și să dărâmați fără de veghe?

Să știți că turma e îngrijorată pentru ceea ce dați să vă învoiți după placul vrăjmaș, căci voi vreți să dați pe Dumnezeu deoparte și să slujiți planului potrivnic, și care nu știți de unde vine, căci dați să faceți ce spun solii lui antichrist, iar voi îngăduiți aceasta când el stă pitit de voi și vă trimite vouă prin soli ceea ce ar fi să faceți. O, de ce nu vă treziți? Treziți-vă, vă spun! Lepădați din inimă și din minte păcatul trufiei, lucrarea care nu vă lasă să vă aplecați și să ascultați de la Dumnezeu.

Vă păstoresc, nu vă mustru, o, nu. Trufia voastră însă e prea multă ca să vă aplecați mintea și inima apoi, căci vă credeți cu nume mari între slujitori și nu aveți voie să vă aplecați de mari ce ați fost așezați de oameni peste oameni ca să-l girați pe cel mai mare ca voi peste voi și peste gloata oarbă cu credința și cu înțelesul adevărului lucrurilor.

Mustrarea Mea spre voi este iubirea cu care Mă aplec să vă vindec de trufia din minte, de păcatul cel mai greu, care vă ține în moartea păcatelor de moarte, șapte la număr, și pe care voi le știți așa de bine dacă sunteți așa de învățați cu ele zi de zi în orice loc ați fi și ați sta, căci trufia este lucrarea atâtor suflete care doar atâta au învățat să facă și să poată, și doar disprețuirea de sine v-ar mai putea trezi pe voi ca să doborâți prin lucrarea ei trufia din voi, și care Mi-ar da Mie loc și ființă în voi apoi.

Iată ce vă spun: Dacă voi vă veți apleca și veți schimba iarăși ca și acum o sută de ani rânduiala serbărilor sfinte, de data aceasta Paștile Domnului și toate serbările care țin de acest praznic sfânt, o, vă veți scrie singuri vina și plata ei, dar Eu, Domnul, voi repara stricăciunea prin cei de după voi, și care vor lucra după planul Meu cel tainic, iar voi veți purta rușinea cea de veci pe pământ și în cer pentru îndrăzneala de a-L birui pe Dumnezeu pentru antichrist, pe Hristos pentru Baraba, pe vrăjmașul care vă împinge pe voi acum din umbră să răsturnați temelia bisericii Mele mai mult decât a răsturnat acum o sută de ani patriarhul vremii de atunci, și care, vai, vai lui și soartei lui de veci, că voi nu aveți de unde să știți ceea ce știe doar Dumnezeu!

O, vindecați-vă, dar, de duhul trufiei din voi, că nu e de glumă cu dreptatea lucrurilor, și haideți spre căință pentru necredință și disprețuiți-vă pe voi înșivă, nu pe Mine, nu pe cei care Mă poartă cu viața lor în ascultare de cuvântul Meu din vremea aceasta, o, dar știți voi această virtute creștinească, după ce vă dați așa de mari cum că aveți atâta carte învățată, atâta cunoaștere ca să știți cum să loviți mai cu ură în venirea Mea cuvânt peste pământ, peste om și peste voi, și iată, chiar dacă voi vă dați mai mari ca Mine de parcă știți voi cine este Dumnezeu și unde, și că nu sunt Eu Cel ce vin spre voi cuvânt acum, când a venit vremea să vin și să păstoresc omul, căci voi doar îl duceți la groapă nepăstorit până atunci! Iată, vai vouă, cu milă vă spun! O, ar fi să ziceți și voi ca niște cuprinși de păcatele trufiei: „vai nouă!”, dar voi nu dați să știți de voi, ci doar lucrați acest păcat și acest vai și vi-l pregătiți fără să știți ce faceți când credeți că lucrați binele cerului de deasupra voastră, locașul lui Dumnezeu și al puterilor cerești, precum este scris.

Se ridică porțile și intru în cetatea cuvântului Meu pe meleagul neamului român, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Sunt Fiul Tatălui Savaot, sunt Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui, Făcătorul cerului și al pământului și al omului și al raiului și al bisericii Mele, așezată pe piatra ei cea dintâi acum două mii de ani ca să nu fie ea biruită, ca să nu-i fie temelia știrbită și ca să stea tare și să Mă întâmpine când vin s-o cercetez, s-o păstoresc, s-o povățuiesc, s-o împodobesc frumos pentru venirea Mea cu sfinții la ea, iar ea să deschidă Domnului, Mirelui ei, Care vine la ea, precum este scris.

Sunt purtat de norii slavei venirii Mele cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp, și grăiesc în ziua aceasta de duminică peste cei știuți de casă a lui Dumnezeu pe pământ și le spun lor:

Pace vouă, arhierei și preoți slujitori la altare și toți cei care slujiți în această casă! Vă știu oamenii de pe pământ biserică a lui Hristos și de aceea bat ca să intru la voi și să vă grăiesc și să vă păstoresc, căci sunt Mirele Care vine în miez de noapte, în vreme de necredință, de război cu vrăjmașul antichrist, care stârnește furtună mare și are ca lucrare a sa dărâmarea bisericii lui Hristos și risipirea turmei Sale, și iată, lucesc armele vrăjmașe, și nu este apărare pentru casa lui Dumnezeu.

O, pace vouă, celor ce ar fi să vegheați ca să nu se spargă casa pe care o aveți de vegheat! L-am așezat pe om în grădina raiului și i-am spus cum să lucreze, cum să vegheze, și grăiam cu el fără ca el să Mă vadă, grăiam așa cum grăiesc acum cu voi ca să vă dau din cer, ca să fiu cu voi pe pământ, ca să fiți ai lui Dumnezeu și să-L primiți când vine să vă cerceteze, să vă ocrotească, să vă păstorească, să-l slăbească pe vrăjmaș când el aude cum vin și cum Îmi ocrotesc moștenirea și via și pâinea și vinul și turma.

Iată, vin, vin și vă găsesc în necredință și nu-Mi deschideți când cuvintez peste voi, căci este scris cuvântul Meu că voi veni și voi găsi necredință în calea Mea. Eu însă vă grăiesc, și așez cartea Mea de azi între Mine și voi ca să mărturisească ea grăirea Mea de peste voi în ziua aceasta de duminică, a șaptea duminică după Sfintele Paști, numită ea a sfinților părinți ai bisericii Mele, adunați de împăratul creștin Constantin în vremea aceea ca să întărească el și ei gardul viei Mele, temelia casei Domnului și adevărul și viața și calea pe care să meargă turma Domnului.

O, apropiați-vă! Intru la voi prin ușile închise, intru ca după învierea Mea dintre cei morți când am intrat la apostolii Mei și le-am grăit lor despre împlinirea Scripturilor cele despre Mine și le-am dat lor să poarte peste timp începătura cea nouă, neprimită atunci de preoți și arhierei, și din care căzuse poporul cel de atunci al Domnului, căzuse din întâietate din pricina necredinței lui în venirea Mea la el, căci ei nu M-au primit când am venit, nu M-au primit arhiereii și preoții și M-au dat afară ca pe un smintit, ca pe un răzvrătit, fiindcă ei știau din Scripturi că voi veni, și au dat să-și întărească statul lor, să nu cumva să se umble la stăpânirea lor, și au fost ei atunci răstignitorii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

O, iată ce fac! Glasul Meu cel din rai grăiește vouă în ziua aceasta. Am cu Mine pe sfinții cei de la început cu ziua pomenirii lor bisericească. I-a adunat împăratul creștin de peste tot în vremea aceea și s-a întărit atunci temelia bisericii Mele, peste care bătea furtuna lui Arie ca să-L dărâme pe Hristos de pe scaunul cel dintâi al bisericii și să așeze în loc eresurile lui acest vrăjmaș, așa cum în vremea aceasta omul antichrist și slujbașii lui umblă fără de pace să-L dea pe Domnul deoparte și să-I curme dreptul de pe pământ și dintre oameni, iar voi, o, dragilor, voi, preoți și arhierei, iată, nu vegheați, ci, din contra, împliniți Scriptura lepădării de credință, și care stă lucrând înaintea venirii Mele ca să nu fiu primit, ca să nu-Mi pregătesc slava cu care vin curând, curând. Mă voi așeza cu ea față în față cu voi, cei care azi tăgăduiți cuvântul Meu, cu care și vouă vă grăiesc adesea, și care aș fi dorit să nu fie spre judecata casei lui Dumnezeu, ci spre izbăvire și spre întărire a temeliei bisericii Mele, o, fiilor, o, dragilor, căci lumea vă știe pe voi ai dragostei Mele, ai slujirii pentru Dumnezeu, o, fiilor.

O, cum să fac să vă dau putere să credeți și să primiți pe Domnul ca să nu se prăbușească peste voi casa și via în care stați slujindu-l pe antichrist sub haina voastră de păstori ai bisericii Domnului? O, cum să fac să-l pot birui prin voi pe antichrist, ca să nu vă biruiască el pe voi? Vă biruie vrăjmașul Meu și al vostru, o, și nu Mă primiți când vin să stau de veghe pentru voi și pentru turmă. Cum să fac să nu vă pierdeți, să nu fiți păcăliți de vrăjmaș? O, cum să fac să vă sculați din necredință și să-Mi primiți cercetarea și să vă împotriviți apoi șarpelui care stă gata să vă înghită fără de veste ca pe Adam în rai, fiilor?

S-a întărit așezarea bisericii Mele în vremea cea de mare prigoană la începutul ei și s-a ridicat gard tare și a fost biruit Arie și rătăciții lui, căci Eu, Domnul, l-am trezit pe împărat și l-am așezat în credință și i-a adunat el pe sfinții bisericii de atunci, iar Duhul Sfânt a biruit prin sfinți, a biruit de partea lui Dumnezeu și merge de atunci biserica și paza ei. Dar iată, voi, cei de azi, care stați pe scaunele bisericii, voi ați deschis larg lucrăturii vrăjmașe și merge din plin peste pământ lepădarea de credință, de sfinți și de părinți, că iată turma risipită, iată rătăcirea de pe cale a creștinilor nepăstoriți de nimeni, iată lipsa veghii sfinte și bucuria lui satana! Iar Eu, Domnul, bat și intru la voi și vă spun că Mă așez cu cei din cer la veghe și veți fi biruiți și veți cădea doborâți de satana cel din vremea aceasta, cel atât de ascuns cu atacul lui asupra mersului cu Dumnezeu al omului botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh timp de două mii de ani, de când biserica Mea cea nouă s-a întocmit pe pământ.

O, de ce-l primiți pe antichrist cu dărâmarea celor așezate de Dumnezeu prin sfinți? De ce, fiilor, faceți acest greu păcat, de ce, oare? O, cum să fiți voi puși să schimbați de la locul ei rânduiala Sfintelor Paști, și toate sărbătorile câte țin de acest mare praznic creștinesc, bine așezat în vreme de către părinții cei sfinți la început, și întărit apoi prin legi sfinte, care stau împotriva furtunii vrăjmașe?

O, treziți-vă, fiilor slujitori la altare! Deschideți cartea cea întocmită în vremea părinților sfinți adunați la Sinodul de atunci de către împăratul creștin, și citiți în cartea aceasta pe cele așezate și întărite peste turmă și nu umblați voi să schimbați și să vă împotriviți Duhului Sfânt lucrător prin sfinți în vremea aceea. Multe ar fi să vă aduc de știre pentru greșelile pe care tot dați să le faceți în numele bisericii, dar Eu, Domnul, vă spun vouă în ziua aceasta, vă spun: nu umblați să clătinați temelia casei Domnului, și care nu se va clătina, căci Eu stau de veghe, dar vă veți clătina voi și veți cădea rușinați ca Arie cel de demult, o, și nu voiesc să vă las spre batjocura lui antichrist, și vin să vă rog să vă treziți, să vă căiți, să împliniți cuvântul Meu și să lăsați totul așa cum este așezarea cea prin sfinți, o, că nu e voie să se umble la temelia casei, pe care vrăjmașul antichrist dă s-o păcălească, s-o ia sub stăpânire, să fie el stăpânul peste ea și peste voi apoi. O, nu voiesc să pățiți și voi ce au pățit preoții și arhiereii care nu M-au primit acum două mii de ani din pricina lui antichrist, și au fost ei înghițiți de primejdia necredinței și a alungării lui Hristos de la cârma poporului ales.

Voi, cei de pe toate meleagurile dreptei credințe, voi, creștini care pe întinsul pământului aveți sub picioare calea ortodoxiei, o, rămâneți de partea sfinților care au lăsat vouă biserica Mea întărită pe piatra ei, fiilor! Sculați-vă la veghe și întăriți pasul cel sfânt! Nu vă clătinați sub lovitura vrăjmașului antichrist! Lăsați la locul lui din vreme praznicul Sfintelor Paști, pe care voiește antichrist și oamenii lui să-l clatine de la locul lui din calendarul așezat de sfinți, și să cadă vina pe voi apoi în fața lui Dumnezeu.

Toți slujitorii de altare și toată turma creștin-ortodoxă trebuie să țină piept furtunii dărâmării bisericii lui Hristos. E lupta grea, că e ascunsă, și totul se lucrează pe pitite, dar Eu vin și vă descopăr primejdia care vă pândește din partea lui antichrist ca să vă învinuiască el apoi la Dumnezeu, căci dacă antichrist vă va birui veți cădea cu zgomot, veți pierde cum a pierdut Adam casa la început, când n-a ascultat de Dumnezeu și a primit șarpele și a lucrat neascultare de glasul Domnului de peste el.

O, hai la veghe, hai, fii ai credinței ortodoxe, căci războiul e pe pitite! Nu dați dintre voi pe cei plini de har dintre slujitorii de altare, și care bat clopoțelul cel pentru veghe, căci s-au vândut lui antichrist slujitorii cei mari de peste biserică și aleg ei pe Baraba, pe Arie, pe antichrist, iar pe Mine Mă dau din fața turmei!

O, vine o vreme rea pentru cei care Mă scot de la cârmă, și vine o vreme bună pentru cei ce-Mi rămân statornici oricât ar rămâne ei de puțini față de cei ce stau pe întuneric de partea lui antichrist și-și vând pe nimic sufletul lor.

O, iar și iar vă voi tot grăi vouă, celor ce stați în necredință pe vreme de furtună grea asupra bisericii Mele. Vă voi tot striga, vă voi tot păstori, căci vă sunt Păstor, iar dacă vă veți alege de-a stânga voi lăcrima după voi, dar îi voi ocroti pe cei care-Mi vor sta de-a dreapta și le voi da lor biruința cea de la capătul luptei, și se va vedea deslușit steagul biruinței Mele ca și acum două mii de ani, când puțini am avut de partea Mea, dar ei au fost cei care au câștigat cerul și veșnicia și iată-Mă acum venit cu ei pe norii slavei Mele și grăind peste pământ, peste turma cea care veghează și primește cerul de oaspete la masă cu ei, plată a celor credincioși, cu care Eu Îmi așez masă și cină pe pământ, precum este scris. Amin.

Îi trimiteam pe cei vindecați, îi trimiteam la preoți ca să vadă și aceștia și să înțeleagă și să creadă și ei în Hristos, Cel minunat întru sfinții Săi. Nu-i trimiteam să le fie distrusă credința de către preoți, ci ca să se mărturisească lucrările lui Dumnezeu și să aibă cine să le recunoască și să creadă în ele și în Dumnezeu apoi. Acum însă e gros întunericul mai mult ca atunci, iar preoții sunt puși spre nimicirea credinței din oameni și se dau mai deștepți ca Dumnezeu, iar omului nu-i mai dă nimeni mâna să se scoale sau să nu cadă, căci preotul voiește să-l asculte pe el omul și-i spune omului ce să facă și ce să nu facă și se crede cunoscător în așa măsură încât să nu mai aibă Dumnezeu dreptul să lucreze pe pământ nimic, că nu-i dă preotul voie. O, păi dacă faci așa, tu ești altceva dacă te ții atâta de trufaș, de nu mai are Domnul voie să coboare pe pământ lucrările Sale între oameni dacă preotul spune: nu!

Așadar, Eu Însumi vin cu acest cuvânt, iar preotul nu știe și nu crede lucrarea Mea. El vorbește de la sine și se împotrivește să vină omul spre glasul cuvântului Meu și spune: „Nu vă duceți, că e diavolul acolo!” O, păi tu ești cu Dumnezeu, de-i spui omului că e diavolul acolo? Îl știi tu pe diavolul așa de bine, de-i spui omului să fugă de diavolul? Dar pe Domnul cum de nu-L cunoști, că iată, tu n-ai habar de Dumnezeu, chiar dacă stai în haină de preot înaintea omului, căci tu ești altceva, și iată, îl înșeli pe om cu haina ta și cu statul la altar și te dai mare și atât de tare.

Am venit Eu Însumi, am venit din cer acum două mii de ani ca să vorbesc pe pământ cu omul, căci preoții ca și cei de azi nu-L dădeau pe Domnul la oameni. Am grăit Eu Însumi cu samarineanca la fântână și a rămas grăirea Mea cu ea, și iată vremea cea proorocită ei de Mine atunci pentru adevărații închinători, și am venit Eu din cer cu această vreme acum, că nu se poate altfel să ajungă Dumnezeu la oameni, câtă vreme preoții îi depărtează pe oameni de Dumnezeu ca să-i apropie de ei, nu de Dumnezeu, iar omul nu mai cunoaște calea întoarcerii în rai, în viață de rai pe pământ.

Erau tainici cei ce Mă urmau cu credință, dar iată, cei ce Mă aflau, și nu Mă urmau apoi, și nu păstrau taina ca să nu Mă afle cei necredincioși mai înainte de ceasul care avea să vină, o, Mi-au făcut rău, și și-au făcut și lor rău, iar Eu nu eram primit și crezut de mai-marii de atunci, așa cum nici azi nu sunt primit și crezut de mai-marii bisericii de azi, care domnesc și nu vor să meargă pe urmele Mele cu viața lor, și de aceea ei spun celor mulți să nu creadă, să nu se apropie de taina cuvântului Meu, de venirea Mea cuvânt pe pământ, chiar dacă Eu trimit spre ei cuvântul Meu tot timpul ca să-l știe ei, ca să bat la ușa lor și să n-aibă vină că n-au știut, și iată, ceea ce a fost iarăși este, precum este scris, iar Eu rămân același ieri și azi, și numai cei ce-Mi știu taina cred și Mă urmează, ferindu-se ei de cei ce nu Mă vor cu oamenii pe pământ ca să le fac bine lor.