4.4. Trezire peste România şi conducătorii ei

Te cuprind în slava și mângâierea Duhului Sfânt, România Mea, țara Mea de la sfârșit de timp. Îți țes veșmânt de slavă ca să te împodobesc în el și să-Mi întâmpini slava Mea de peste tine, țara Mea. O, pace ție cu Duhul Sfânt Mângâietorul! Pace poporului român pentru înnoirea lui cea de la Dumnezeu!

Sunt deasupra ta cu cerul Meu de sfinți și de îngeri în cete-cete, pământ și neam român, și-ți călăuzesc mersul spre biruință asupra lui satana, care Mă vede veghind și păstorind și cuvântând peste tine și se supără și se mânie și luptă să te țină în neputință ca să nu te scoli să lupți pentru slava ta cea de la Dumnezeu, dar Eu, Domnul, îți sunt Păstor iubitor și te iubesc cu patimă sfântă și-ți lucrez biruință, că iată, iată, ești țara întoarcerii Mele iarăși la oameni și ai peste tine glasul Meu de Păstor și am în mijlocul tău un popor mititel care-Mi găzduiește venirea și cuvântul cu care te păstoresc și-ți dau ție din cer prin el, o, și e minunea cea de la sfârșit de timp cuvântul și numele Meu de peste tine, căci lucrarea Mea este cuvântul, și tot așa Îmi este și numele Meu cel nou la sfârșit de timp, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, țara Mea cea de azi.

Te veghez cu oștiri cerești, neam român. Nu mai las soarta ta pe seama celor ce te robesc fără de milă pentru mărirea lor, o, și lucrez cu sfinții ca să te scol din îngenunchere și să nu te las să cazi și să tot cazi cum te vor cei ce te împiedică să te scoli spre biruința ta cu Dumnezeu, iar Eu voi face cu aceștia ca și cu Faraon, care-Mi împiedica pe poporul Meu să iasă și să meargă cu Mine în pământul cel pregătit pentru el, căci Eu, Domnul, îl călăuzeam pe Israel prin Moise, alesul Meu cel pentru el, și îl tot împietream pe Faraon ca să-Mi pot arăta tot mai mult puterea cuvântului Meu de peste el și împlinirea lui apoi, și l-am bătut pe Faraon ca pe potrivnicul Meu până ce l-am făcut să se roage de Moise să mijlocească la Mine să-l iert ori de câte ori nu mai putea el îndura mânia Mea de peste el și țara lui, dar el iarăși se împietrea și se împotrivea, numai că Eu, Domnul, nu l-am slăbit de sub mânia Mea până ce n-a dat el libertate poporului Meu ca să-Mi slujească Mie, și nu lui, și așa l-am izbăvit pe cel robit sub greutatea crucii lui și l-am învins pe Faraon și a cunoscut el pe Dumnezeul Cel adevărat față în față cu dumnezeii cei mincinoși la care omenirea cea de atunci și cea de azi și din toate timpurile se închină și se încântă cu duhul minciunii, numai să nu audă de Dumnezeu și de voia lui Dumnezeu cu oamenii pe pământ, căci lumea este vrăjmașa Mea de șapte mii de ani, de când omul L-a părăsit pe Dumnezeu pentru păcat, pentru neascultare prin duhul trufiei, duhul care îl înalță vreme după vreme pe omul care nu vrea cu Dumnezeu pe pământ.
Îți făgăduiesc, pământ și neam român, iubirea Mea veșnică pentru tine lucrând și strigându-te să-ți spună: Rămâi, o, rămâneți întru iubirea Mea, fii români, fii iubiți de Dumnezeu! Vă voi scoate de sub cei care vă țin robi minciunilor lor, cu care vă supun lăcomiei lor de putere peste voi, și îi voi împietri ca să-Mi arăt puterea Mea dumnezeiască lucrând și cârmuind de pe acest pământ soarta pământului și a lumii de pe el, căci Eu sunt Domnul și Eu sunt Cel ce biruiesc pe cei trufași și fără Dumnezeu peste ei, și te voi învălui în slava cea de la Dumnezeu, pământ și neam român, că aici M-a trimis Tatăl să-l biruiesc pe omul fărădelegii, pe antichrist, care încă se mai încearcă cu Dumnezeu până la marea Mea biruință, până ce va fi raiul pe pământ ca și la început, și la care omul nu mai visează, și iată, vă voi birui Eu, Domnul, pe voi, pe cei potrivnici Mie și neamului român pentru ridicarea pe picioare a acestui neam, căci planurile voastre sunt lucrate cu satana și veți cădea sub faptele rele pe care le lucrați bucurându-vă, dar lucrarea minciunii cu care țineți în genunchi neamul român vă va părăsi după ce vă va dărâma de tot, că niciodată minciuna n-a biruit până la capăt, căci soarta celor mincinoși, care lucrează din zori în zori cu duhul minciunii, o, e rușinoasă soarta lor și se sfârșește rușinos, precum este scris.

Voi, cei care urziți planuri fel de fel pe ascuns ca să doborâți prin nedreptate și prin minciună pe cel ce stă drept față în față cu voi pentru neamul român, voi, slujitori ai minciunii cu care dați să ieșiți biruitori de partea voastră, luptați în gol, să știți, căci Eu, Domnul, sunt Cel ce stau în luptă cu voi și cu satana, căruia îi slujiți, și vă voi mustra cu mânie și vă voi arăta ce mare este Dumnezeu și veți ști că neamul român e neamul Meu la sfârșit de timp și că veți fi pedepsiți rușinos și vi se va descoperi lucrarea minciunii și se vor vedea toate dedesubturile cu care vă ascundeți acum ca să plănuiți satanicește și ca să doborâți pe cel care vă împiedică să vă ascundeți cu întunericul sub care v-ați pitit faptele strigătoare la cer: minciuna, trădarea, defăimarea, furtul, desfrâul în care trăiți și pentru care vă trebuie bani și slujbași plătiți cu bani ca să vă facă jocul, o, și toate se vor descoperi, căci Eu sunt Domnul și vin și aduc la lumină faptele voastre potrivnice propășirii neamului român, de pe urma căruia voi trăiți păcătuind și urând dreptatea a toate, dar Eu, Domnul, voi fi Cel drept și voi judeca drept, precum este scris, și vă spun ca să știți aceasta.

O, nu vă îngrijorați voi, cei din români care vă iubiți țara și neamul. Eu, Domnul, sunt pe urma celor trădători de țară și de neam.

Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în mijlocul neamului român, atât de iubit Mie în toate vremurile de sub cer pe pământ, și lucrez prin cuvânt și voi da biruință celui lovit acum de voi ca să-l scoateți de la cârmă, dar nu, căci cei ascunși cu lucrarea trădării vor pierde lupta și vor birui cei cu iubire pentru țară și neam, și vor fi scoși la vedere urzitorii trădării și se vor rușina vrând-nevrând toți, și vor cădea toți prin însăși viclenia lor. Amin.

Iar tu, țară română, și voi, fii iubitori de neam, și care plângeți cu iubirea din voi, fiți binecuvântați de Dumnezeu din pricina adevărului pe care îl iubiți și îl doriți, și pace vouă și nădejde, fiilor, căci Dumnezeu vă este Păstor! Amin.

D easupra pământului și neamului român stă Dumnezeu cu oștirile cerești și îngerești și veghează clipă de clipă și păstorește cu glasul cuvântului Său și desparte la dreapta și la stânga lumina și întunericul, pe cei curați cu inima și cu mâinile la dreapta, iar pe slujitorii minciunii și ai trădării, aleși bob cu bob la stânga și îi arată dușmani ai neamului român și ai lui Dumnezeu pe acest meleag, și iată, Eu, Domnul, Eu sunt Cel ce veghez și lucrez și învederez și dau de știre, căci s-a scris prin îngeri rușinea trădătorilor de neam și de țară în ziua care a trecut, când am stat de veghe cu cei din cer ca să fie scrise numele celor ce sunt de la mijloc dușmani ai neamului român și să se facă cunoscut numărul lor.

Și pace poporului cuvântului Meu prin care Îmi așez în carte cuvântul și lucrarea și veghea cea de sus, căci dacă Eu sunt pe pământ cuvânt, Eu sunt lumina care învederez, Eu sunt, și lucrez cuvântând și scriind prin îngeri pe toți slujitorii lui satana, care dau acum să dărâme cârma neamului român, pe toți cei mincinoși și cuprinși de mare teamă din pricina faptelor lor de hoție și trădare și minciună, temându-se ei de lumina care învederează umblând și descoperind și scoțând deasupra lucrarea întunericului, și iată, îngerii Mei au avut lucrarea lor în ziua ce a trecut, și, stând ei alături în casa de sus a țării față în față cu trădătorii de neam, au scris pe toți cei care au fost mituiți cu bani și cu promisiuni vândute pe bani ca să strige toți în cor împotriva celui care stă la cârma gospodăririi țării cu lumina și cu adevărul, și să ceară toți laolaltă strigând: Răstignește-l!

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh îngerii lui Dumnezeu au scris în ziua ce a trecut lucrarea trădării și a trădătorilor care, iată, au fost mai mulți la număr decât s-au vestit, și a trebuit să fie scriși toți și să se știe numărul lor mai mare decât se știa, nu numai a celor din partidul roșu și a celor din partidul negru, ci și al celor care fac parte tot dintre aceștia, grupați pe margini, înființați și păstrați pe la margine ca să fie de folos când au nevoie dușmanii țării de glasuri și nume mai multe când se ridică ei împotriva neamului robit de ei de atâta vreme iar și iar, o, și de aceea, Eu, Domnul Dumnezeul acestui neam, îl strig și îl tot rog să se scoale să-și facă curățenie pe glie, să vegheze și să grebleze și să-și îngrijească glia și să dea foc la uscături și la buruieni ca să crească iarbă curată și nouă, căci s-au îngrășat și s-au înmulțit cei ce sug vlaga acestei țări, iar Mie Îmi este dragă pe veci România și cei buni din ea prin iubirea lor, o, și dau să o îmbrac în slavă pentru slava Mea din mijlocul ei și s-o vadă neamurile de sub cer, să vadă de departe slava lui Dumnezeu lucrând pe plaiul neamului român de șaptezeci de ani, de când stau în luptă aici cu antichrist cel blestemat sub lucrarea lui potrivnică lui Dumnezeu, lucrarea minciunii zi și noapte prin toți slujitorii lui care nu iubesc și nu vor cu Dumnezeu, nu vor să asculte de Tatăl ceresc, Care a spus ce lucrare să aibă cei care știu că este Dumnezeu și Care a venit acum două mii de ani pe pământ ca să asculte oamenii de El, căci Tatăl a spus din cer nu o dată și s-a scris cuvântul Tatălui, Care a spus din cer: «El este Fiul Meu întru Care am binevoit, de El să ascultați!»

În ziua ce a trecut, ziua cea cu durere peste cei cu durere pentru țară și neam, s-a scris prin îngeri numele celor care nu-L au pe Dumnezeu peste ei, și au ei pe satana de stăpân și sunt câștigați cu bani din partea celor ce fură și au nevoie de bani și de număr mai mare de slujitori de partea lor atunci când sunt prinși cu mâna în sacul țării și scot ei bani din sac să-și cumpere apărare, așa cum s-a întâmplat acum două mii de ani prin cei care M-au răstignit și și-au cumpărat pe bani pe soldații care au fost sfătuiți să spună că nu am înviat și că M-au furat ucenicii, o, și ce urât au pierit apoi aceia rând pe rând și le-au luat alții locul, tot ca și ei și aceia, și unii după alții au pierit și pier toți, și le-au rămas și le rămân de batjocură peste timp numele lor cel rău, dar numele Meu a rămas mare și scump peste pământ și peste vremuri și peste popoare, și sunt știut de la margini la margini Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Iisus Hristos, răstignit de oameni răi și înviat a treia zi din răstignire și mărturisit de Tatăl cu glas din cer: «El este Fiul Meu iubit, de El să ascultați, căci întru El binevoiesc!»

O, nu pot oamenii să se aleagă de partea Mea cu ascultare, nu pot ei așa cum Tatăl a lăsat învățătura Sa peste cei ce vin pe pământ și trec apoi și se duc la dumnezeul pe care l-au slujit, căci cei mai mulți îl iubesc și îl urmează pe satana, pe stăpânitorul acestui veac și se iau unul după altul, așa cum s-a văzut în ziua ce a trecut, când cei ce nu iubesc adevărul și lumina s-au aliniat unul în spatele celuilalt și s-au lepădat de omul cel drept pentru ei și pentru țară și s-au ales la un loc cu lupii, căci haite de lupi se tot schimbă la cârma țării și-și cumpără scaune de conducători și se slujesc unii pe alții pentru câștig nedrept, pentru sfâșierea avutului țării ca să aibă ei cum să se distreze în fel și chip, jucând pe pieptul acestui popor obidit sub „lupii binelui” cum dau ei să pară, când ei sunt lupi și atât și își păstrează din unii în alții năravul lor de lup.

Și acum, în zi de sărbătoare cerească în cer și pe pământ pentru mucenicul Gheorghe, mărturisitorul și purtătorul de biruință pentru neamul creștinesc, iată, te păstoresc cu cuvânt de veghe, neam român, și sunt deasupra ta cu sfinții și-ți dovedesc dragostea Mea cea pentru tine, căci așa de mare Îmi este ea și stau deasupra ta de veghe și scriu și veghez și descopăr și învederez, ca să-ți arăt cum să fii și cum să crezi și cum să faci tu apoi, că voiesc să te scap de sub lupi, de sub satana, țara Mea cea de azi. Aș vrea și te-aș vrea să lucrezi tu minuni la vedere pentru tine și pentru numele tău pe pământ, dar trebuie să crezi în Mine și în cuvântul Meu când îți grăiesc ca să te povățuiesc ce să faci.

O, scoală-te, țara Mea! Acum treizeci și cinci de ani am ieșit deasupra cu râul Meu de cuvânt ca să-ți fac cunoscută lucrarea Mea din mijlocul tău cu încă treizeci și cinci de ani de când lucrez pe vatra ta cuvântul Meu de Păstor, și apoi până azi iarăși treizeci și cinci de ani, până când M-am scris acum un an cu șaptezeci de ani de cuvânt pe meleagul tău, căci te strig și te tot strig, scoală-te prin fiii tăi cei înțelepți cu duhul și întărește în tine un popor iubitor de dreptate și de adevăr și de Dumnezeu, iar Eu de deasupra să te sprijin cu tot cerul ca să te grăbești spre Mine și să fii tu slava lui Dumnezeu la sfârșit de timp pe pământ, țara Mea cea de azi.

Voi, cei care n-ați știut și n-ați lucrat decât hoția și minciuna și trădarea și prostia și desfrâul și tot ce vă învață satana, stăpânitorul acestui veac trecător, luați aminte acum! Îngerii lui Dumnezeu au stat în ziua ce a trecut și au privit de deasupra peste voi și ați fost scriși de îngeri cu tot numărul vostru de hoți și de tâlhari în mijlocul neamului român. Am dat să scol țara română pe picioarele ei acum treizeci și cinci de ani, dar v-ați ivit voi din ascunzătoarea voastră de pândă și ați ieșit dintre cei ce ar fi fost să se cumințească atunci, și iată-vă de atunci și până azi îngenunchind sub voi iar și iar neamul român. Vă întreb ca să-Mi răspundeți:

O, până când? Până când voi? Ați fost scriși prin îngerii Mei cu un număr mai mare decât v-ați scris pe hârtie ca să dărâmați cârma care veghează neamul cu duhul dreptății. O, nu vă place, și de aceea v-ați cumpărat de pe margine oameni care să strige laolaltă cu voi pentru voi și să dărâmați iarăși țara de partea voastră. Dau să vă număr zilele dacă nu vă cumințiți, dacă încă vă arătați mușchii și voinicia.

O, cine sunteți voi? Sunteți lupi de pradă asupra acestui neam român. Auziți? Sunteți o haită de lupi și v-ați unit întru unul toți în ziua ce a trecut și dați să vă credeți biruitori, în loc să vă rușinați, așa cum v-ați făcut de rușine atât de mult acum prin neputința voastră cea dintotdeauna, căci biruință nu înseamnă ceea ce înțelegeți voi, o, și nu aveți de unde să învățați aceasta.

Amin, amin zic vouă, nu-i veți putea birui voi pe cei drepți, așa cum nu M-au putut pe Mine birui cei care acum două mii de ani M-au dat de la ei pentru ca să domnească ei, dar au socotit greșit și s-a văzut aceasta. Așa ați greșit și voi în ziua ce a trecut, și ați greșit asupra voastră, nu asupra celui pe care dați să-l îmbrânciți ca să nu fie el la gospodărirea țării și să fiți voi. O, vai vouă! Sunteți netrebnici, și așa ați fost mereu. Ați fost prinși cu mâna în sacul țării ca să furați pe mai departe, și veți fi făcuți cunoscuți cât voi nu vă dați seama acum, căci ați fost scriși prin îngeri, voi, și cei cumpărați de voi de partea voastră de prin părți cu banii țării după ce au fost ei împărțiți, că degeaba nu face nimeni ceva pentru altcineva. Credeți că vă mai merge?

O, v-ați făcut singuri dărâmarea, că n-ați fost deștepți, și v-ați prins singuri în cursa pregătită de voi, căci așa pățesc răufăcătorii. Vă veți destrăma, vă veți rușina unii pe alții spre disperare, că sunteți mincinoși, și toți cei mincinoși ca voi pier prin minciuna lor, căci minciuna nu vă mântuiește, ci se face cursă pentru cel ce o lucrează prea mult timp. Așadar, fiecare își va primi acum plata pentru fapte, precum este scris.
Și Duhul Meu Se scutură cu multul acum și mângâie pe cei îndurerați și răniți de la durerea cea din ziua trecută, o, și iau în Mine durerea lor, a celor din neamul român care au plâns și plâng iubindu-și țara și așteptând să se ivească izbăvirea ei de sub haita de lupi, care o pradă de treizeci și cinci de ani, de când am dat s-o scol pe picioarele ei pe România și poporul ei și să-i dau mers cu biruință.

Voi, români ai lui Dumnezeu cu iubirea din voi, rămâneți ai lui Dumnezeu cu iubirea voastră, rămâneți iubind pe Dumnezeu și iubiți-vă țara alăturându-vă celui ce iubește și vă iubește și se zbate să lucreze și să poată pentru un neam drept în români.
Duhul mângâierii suflă peste voi din Mine. Vă doare și Mă doare cu voi și cu cei din cer, cu care am vegheat și am scris prin îngeri lucrarea și atacul lupilor care dau să țină încă prădată țara. Mă doare cu sfinții și Mă doare cu voi, cu cei îndurerați din pricina lupilor sugători de sânge peste români, și care vor să fie fericiți și să râdă batjocoritori și să se distreze față în față cu cei îndurerați de la lucrarea lor de lupi. Voiesc să ne ridicăm și să scăpăm de neamul lupesc țara română, că iată-i de la mijloc sugând vlaga țării și împărțind peste tot minciuna ieftină din zori în zori!

Binecuvintez iubirea celor cu iubire de neam și de țară pe vatra neamului român! Rămân la veghe cu sfinții și cu îngerii pe cerul de deasupra aici, și urmăresc pașii lupilor care lovesc pe neașteptate, dar sunt pe urmele lor odată cu lucrarea lor vrăjmașă.

Pace poporului român iubitor de pace și de lumină! Eu sunt lumina lumii, Eu sunt Păstorul Cel bun și păstoresc peste pământ pe limba neamului român și umblu luminând și descoperind minciuna și hoția și tâlhăria și trădarea și pe toți cei care așa lucrează, dar Eu merg pe urma lor și răstorn planurile lor vrăjmașe din mijlocul acestui neam.

Rămân cuvânt de Păstor peste tine, popor român. Am nume nou și mare acum, la sfârșit de timp, și cu el am putere multă și lucrez cu răbdare și cu glas duios, căci sunt Dumnezeul neamului român, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, Care iarăși vine, și totul se va înnoi în lumină precum este scris. Amin, amin, amin.

Eu sunt Cel ce sunt, și sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu sunt, și Mă trimite Tatăl să vin din cer pe pământ cu slavă de cuvânt, și cuvintez deasupra pământului român de șaptezeci de ani și păstoresc tainic acest neam și-Mi este scris cuvântul cu care stau peste neamul român, neam iubit de Tatăl și ales pentru slava lui Dumnezeu de la sfârșit de timp, o, și te cuprind în dragostea cuvântului Meu, în taina Mea cea de azi pe vatra ta, țara Mea de la sfârșit de timp, și-Mi este dor de biruința Mea cea pentru tine, căci Tatăl te iubește încă de la facerea lumii când ți-a scris prin îngeri soarta ta, și de atunci te pregătește mereu să fii la sfârșit de timp popor al venirii Mele cuvânt pe pământ după două mii de ani de la întâia Mea venire, și iată-Mă deasupra stând cu îngerii și cu sfinții în zeci de mii, și pace ție, o, pace ție, multă pace în zile de cumpănă peste tine, țara Mea, căci ești amenințată și ai dușmani înăuntrul tău și-ți văd rana și Mă doare rana ta!

Iar și iar pace ție, pământ și neam român! Mi-e duhul rănit din pricina încercărilor prin care trece soarta ta cea de azi și cea de mâine, dar Eu stau pe cerul tău deasupra și te veghez cu sfinții și cu îngerii și scot la lumină tot mai mult lucrarea celor care te țin îngenuncheată și te robesc pentru ei înșiși și nu le pasă de rana ta, dar Eu îți sunt Păstor și-ți grăiesc de deasupra și te țin în brațe strâns și-i scriu prin îngeri pe cei ce te asupresc și te vor doar a lor cu orice preț, dar Eu, Domnul, îi scot la lumină cu toate dedesubturile lor vrăjmașe de la mijloc, căci sunt fără de minte, bieții de ei, și sunt atâta de urâți cât și faptele lor rele, și vrednici sunt să-și merite soarta după fapte și să-și poarte rușinea.

O, dar tu nu ai ajutor de la mijloc, țara Mea, și de aceea stau cu cerul de sfinți deasupra ta și sunt cu grija și cu veghea și-Mi plânge Duhul pentru tine când îți privesc ranele și pe vrăjmașii care te lovesc ca să te slăbească de partea lor și să nu poți afla scăpare și ridicare de sub mâna lor vrăjmașă, că iată, s-au unit tâlharii cei care dau să fie cunoscuți ca salvatori ai țării și iată-i cum sapă peste tot și de peste tot să cumpere de partea lor puterea peste țară pe mai departe și să te sfâșie pentru avutul lor, țara Mea cea de azi.

O, pace ție în zilele tale de durere, România Mea, că nu are cine să-ți dorească binele între cei ce se zbat să nu-și piardă stăpânirea de peste tine, dar ei vor pierde curând, curând, căci minciuna pe care o împart ei peste tot îi va pedepsi și îi va scoate la lumină cu toate faptele lor ascunse acum, și de care se tem ca de moarte și se zbat să biruiască ei pe mai departe, numai că gura lor mincinoasă îi va pedepsi fără să se aștepte, dacă ei uită atât de mult că este Dumnezeu, că vede Dumnezeu, că scrie Dumnezeu.

O, Mă doare pentru tine, neam român, Mă doare că nu veghează fiii tăi în vreme de durere peste tine. Ești lovită și pândită dinăuntru, iar fiii neamului român se distrează și dansează și uită cu totul rânduiala creștinească de peste această țară și caută carne în zile în care stă scris post de carne și se distrează și râd și se veselesc, iar tu ești sub durere și fără de ajutorare de la mijloc, țara Mea, și vin Eu, Domnul, vin Eu cu sfinții din cer, vine Domnul din cer la tine și te veghează de sus și de jos, țara Mea română. Se suie la cer strigare din mijlocul tău să vin și să te izbăvesc cu puterea Mea, căci ai pe meleagul tău fii care te iubesc așa cum te iubesc Eu și strigă ei la Mine să vin la tine, să vin Eu să te izbăvesc.

O, fiilor care Mă strigați să vin din cer cu izbăvirea, o, fiilor, o, fiilor, să ne așezăm și să stăm la veghe rugători înaintea Tatălui pentru ca să fie biruiți vrăjmașii cei ascunși sub vălul minciunii pe care o împart peste tot ca să-l dea de pe scaunul de cârmuire pe cel ce veghează și lucrează acum cu mare dăruire și cu multă lumină pentru soarta neamului român și pentru descoperirea celor care lucrează hoțește ca să nu le scape de sub mână soarta neamului român.

Rămânem în duhul veghii sfinte și al rugăciunii către Tatăl, o, fiilor, căci zilele care urmează sunt cu apăsare sub întunericul cel împotriva luminii și al adevărului lucrurilor, dar Eu sunt lumina lumii și sunt cuvânt peste pământ atât cât sunt lucrând și tot lucrând și luminând, și iată, avem de lucru cu strigare la cer și avem de vegheat, fiilor, că dușmanii se țin tari din pricina fricii de peste ei, așa cum toți cei vinovați își caută puteri să scape de sub vină.
Binecuvântare așez acum peste toți fiii neamului român care iubesc cu dor să se ridice pe picioare țara și să biruiască toată împotrivirea asupra ei, dar să se ridice și ei și să-și arate iubirea de țară și să se alăture pentru lupta împotriva duhului minciunii, duhul care se încumetă să pună vina peste cel care gospodărește acum țara și să-l dea deoparte pentru ca să prade dușmanii de la mijloc strânsura țării și s-o tragă de partea lor.

Binecuvântare cobor din cer peste pământul și neamul român ca să fie lucrare cu lumină și să se arate deasupra adevărul cel împotriva minciunii țesute cu duh de satană prin cei mincinoși de la mijloc, și de aceea să lucreze sfinții, să lucreze cerul, să lucreze îngerii lui Dumnezeu acum împotriva îngerilor lui satana și să fie luptă dreaptă între cele două puteri!

Iar pe cei dintre românii care lucrează cu duhul minciunii, Eu, Domnul Iisus Hristos, îi îndemn spre umilință pentru iertarea lor apoi, dacă se vor umili, dacă se vor despărți de satana, tatăl minciunii.

O, fii ai cuvântului Meu în neamul român, vă am de ajutor în lucrarea Mea de pe acest meleag. Împart cu voi durerea Mea pentru neamul român. Rămâneți întru iubirea Mea, fiilor! Voiesc până la sfârșit să rămâneți nedespărțiți în iubire cu Mine și să lucrăm alături și să iubim ceea ce iubește Tatăl, căci România este iubirea Mea și a Tatălui, o, fiilor, iar voi să iubiți ca Dumnezeu, aceasta vă rog și vă îndemn, și de aceea vă spun adesea: rămâneți întru iubirea Mea!

Și acum rămânem cu rugăciune către Tatăl, rămânem la veghe, rămânem cu cerul la veghe, fiilor.

Mereu am lucrat așa în vremi de cumpănă și de durere iscată de la duhul lui satana, vrăjmașul cel de la început al adevărului și al binelui cel de la Dumnezeu.

Și Duhul Meu Se îndreaptă acum spre cel spre care vocile dușmane strigă într-un cor: răstignește-l! Duhul Meu să fie peste el cu întărire de sus, căci pentru dușmani trebuie să vină Dumnezeu cu lucrarea cea din cer. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt, și am arătat aceasta prin moartea și prin învierea Mea acum două mii de ani, când Tatăl M-a mărturisit și Mi-a dat toată puterea în cer și pe pământ, și de aceea Eu sunt Cel ce sunt.

Sunt Domnul Dumnezeul tău și sunt Păstorul tău, pământ și neam român, și am lucrare de biruință asupra lui satana cu numele de antichrist, și stau în luptă cu el pe meleagul tău și am nume nou la sfârșit de timp, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, și am sub acest nume nou un popor păstorit de cuvântul Meu și lucrez din mijlocul lui peste pământ și am ca lucrare cuvântul, și pace poporului cuvântului Meu, pace și har peste el, și de la el peste neamul român, neamul lui Dumnezeu la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.

E tot o slavă în ziua aceasta deasupra ta, pe cerul tău, pământ și neam român. Vin la tine cu cei din cer în zile de sărbătoare, vin, și Mă mângâi dacă vin, și te mângâi când vin, căci sunt Mângâietor și sunt Păstor, și pace ție, țara Mea de azi, și Hristos a înviat! Pun masă de cuvânt pe meleagul tău în ziua aceasta. Sunt venit cu ucenicii și ucenițele învierii Mele ca să sărbătorim cu tine pe cei care au fost și sunt mărturia Mea atunci și peste veacuri pentru toată lucrarea cu care am venit s-o săvârșesc pe pământ acum două mii de ani, când Tatăl M-a trimis.

Tot Tatăl Mă trimite și acum, dar la tine, acum, România Mea, căci tu ești dragostea Mea dintâi, dragostea cea de la început a lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, căci te-a scos Domnul cea dintâi din ape la facerea lumii și a stat pe pământul tău și a cuvântat și ți-a scris prin îngeri soarta ca să fii la sfârșit țara venirii Mele pe pământ cuvânt, ca să păstoresc neamul român și să trimit spre popoare și neamuri și limbi păstorirea Mea și limba cu care păstoresc peste pământ, ca să audă popoarele că tu ești țara Mea cea de azi și slava Mea cea de mâine, căci pe meleagul tău se vor săvârși minuni și taine și frumuseți cerești la care vor tânji mulți din depărtări și Mă vor afla cu glasul Meu de Păstor și vor fi mulți cei cuprinși de uimire, și care te vor iubi și te vor căuta și te vor vesti cu venirea Mea la tine și cu slava cuvântului Meu de peste tine, căci Duhul lui Dumnezeu îți va stârni miresmele tainice acum, și mulți te vor dori, o, și așa se va înmulți slava Mea cu tine, țara Mea română, și Mă voi odihni de dorul Meu cel mult și mare, și tu vei ști cât Mi-a fost de dor să vin și să împlinesc minune cerească pe pământul român ca și în cer, și să vin cu cei din cer la tine, țara Mea cea de la sfârșit de timp.

Acum însă dau să te ridic din genunchi, țara Mea, și să-ți aduc biruință asupra celor ce te umilesc de atâta vreme ca să domnească ei peste tine pentru ei, nu pentru tine, și de aceea în zilele acestea lucrez cu sfinții și cu voievozii neamului român și lucrăm de deasupra cu cuvântul și cu fapta apoi, căci tu trebuie să fii frumoasă, țara Mea, și trebuie să crești spre cer și să se coboare cerul la tine cu frumusețile lui și să ne întâlnim în lucrare de iubire veșnică pe vatra ta, și iată, curățim uscăturile și așezăm în loc cununi și haruri și lucrăm ca la sfârșit tot ce a mai rămas de împlinit, și de aceea te port în brațe și te păstoresc cu dulce cuvânt, țara Mea, iar Duhul Meu te poartă și te vestește până în depărtări că ești a Mea și că vin la tine și Mă împart peste tot pământul cu glasul Meu de Păstor al tău, că a sosit această vreme, precum este scris. Amin.

Am la masă cu voi pe voievozii neamului român din toate timpurile acestui neam, și care vă îndeamnă spre dragoste de neam și de țară, fiilor. O, nu lăsați țara pentru vrăjmași! Dați din calea voastră orice fel de vrăjmași. Îi veți cunoaște după roadele lor rele și potrivnice vouă.
Îndeamnă voievozii pe fiii neamului român să se ridice la veghe pentru țară și să nu stea nepăsători pentru neam, căci sunt mulți vrăjmași așezați pe scaunele de veghe, dar sunt lacomi și mincinoși și trădători și fățarnici din cale afară, și de aceea e vreme de veghe ca să vină lumina și adevărul a toate și să se descopere cele lucrate la întuneric și să fie dați de gol vrăjmașii acestui neam, căci sunt aceștia înăuntru și și-au luat scaune de stăpânitori și trebuie dați în lături acum, nu mai târziu, nu dacă ei nu vor, ci trebuie depărtați de pe scaune ca să se poată scula România din îngenunchere, o, că multe sunt să vină spre împlinire, dar sunt împiedicate să vină din pricina vrăjmașilor cu fața ascunsă, și iată, voievozii acestui neam vor lucra din cer și vor face curățenie pentru cei ce iubesc ca Dumnezeu neamul român.

Și acum, în numele durerilor Mele de pe cruce te învăluiesc în binecuvântare de înviere, popor și neam român, și-ți dăruiesc duh din Duhul Meu ca să cânți: Hristos a înviat și să iei duh de biruință cerească acum, căci în zilele care urmează după această grăire a Mea cu tine stau gata pregătiți răufăcătorii tăi și ai Mei să te răstoarne din mersul tău și să te supună iar și iar cu totul și să tot mori, pentru ca să te poată culca de tot și să-ți ia ei tot ce mai ai pe tine și în tine, dar Eu, Iisus Hristos, Domnul Dumnezeul tău, te iubesc mult și tot mai mult, țara Mea cea de azi, o, și-ți pregătesc biruință acum asupra celor ce stau pe pieptul tău disprețuindu-te pentru puterea lor asupra ta, și iată ce fac, că-Mi strig și-Mi scol la veghe pentru tine pe fiii cuvântului Meu de pe meleagul tău, și împreună cu ei ne așezăm la rugă în fața Tatălui ca să te salvăm de la cădere iar și iar, o, că iarăși ți-au pregătit vrăjmașii de pe vatra ta lovire peste tine ca să poată numai ei și numai pentru ei, de vreme ce n-au suflet de om acești vrăjmași împotrivitori ție și slujitori lui satana și lui antichrist.

Și de aceea, voi, fii ai pământului și neamului român, ridicați-vă cu Dumnezeu și cu poporul cuvântului Meu de pe meleagul român și stați față în față cu vrăjmașii voștri, voi, cei ce vă iubiți și vă prețuiți țara și neamul și strămoșii și trecutul cel sfânt al acestei țări!

Ridicați-vă, fiilor, și spuneți lui Dumnezeu și fraților voștri români, spuneți-le celor mințiți de cei ce vă împiedică pașii, o, spuneți-le despre limba mincinoasă a celor ce dau acum iar și iar să culce țara și s-o ia din mâna celor ce dau acum s-o ridice pe picioarele ei, o, că greu au fost așezați aceștia să vegheze ridicarea neamului român, neam mințit și furat de cei care scot iarăși acum paloș mincinos, dând ei să doboare jos cârma acestui neam, pe cei abia așezați să repare stricăciunea celor de până la ei, după treizeci și cinci de ani de așteptare de când partidul roșu îngroapă adevărul lucrurilor sub minciuna cu care acești dușmani de țară leagă la ochi fiii neamului român ca să nu vadă, ca să nu afle, ca să nu priceapă că acest partid a pus mâna pe țara română ca să nu se mai ridice ea, ca să nu mai scape de sub mâna lor.

O, ieșiți în față și salvați adevărul, salvați-l voi, căci judecătorii din neamul român sunt de partea celor ce fură și mint și sunt mai vinovați decât cei vinovați pentru judecată.

O, treziți-vă! Hristos vă strigă și vă face chemarea la veghe, la zile de biruință pentru voi! Noi, cei din cer, și voi de pe pământ, hai să punem pe tron lumina ca să se vadă în lumină cei buni și cei răi pentru neamul român.

Ești cu zile de mare cumpănă pe vatra ta, neam român! Păstrează-i la cârmă pe cei ce stau acum de partea ta cu îndreptarea celor atât de strâmbe vreme de treizeci și cinci de ani, de când partidul roșu ți-a legat mersul și dreptul la libertate, dar ridică-te acum cu Dumnezeu și ia din cer putere și ieși de sub cei mincinoși pentru soarta ta, că iată-i, nu știu decât minciună să împartă, lovind cu ea pe cei care au dorul să te vadă înflorind și înviind de sub cei ce te țin sub robia lor de atâția ani ai minciunilor lor.

Iar tu, popor al cuvântului Meu, așează-te lângă Mine ca să lucrăm cu cerul pe pământ și să biruim vrăjmașii neamului român și să fie întăriți la veghe peste țară cei care se zbat să aducă la plutire corabia, țara Mea română, căci alături cu Noi și cu voi sunt voievozii neamului român, România cea din cer, și hai să-i slăbim și să-i biruim pe cei ce stau la întuneric cu planul lor de dărâmare, dar tu ești țara Mea, nu cum spun și cred ei că ești țara lor, iar Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, și am pe vatra ta cuvântul Meu de Păstor de șaptezeci de ani și mai bine ca să te pregătesc pentru slava ta cu Mine, slava cea de la sfârșit de timp, o, țara Mea română, și îi scol la veghe pentru tine pe cei care Mă poartă spre tine, și pe tine spre Mine ca să vin să te izbăvesc.

Și spun acum fiilor cuvântului Meu așezarea lor la rugă pentru tine, cu zile de post pentru biruirea celor ce sunt vrăjmași de la mijloc ai neamului român, și pentru biruința celor ce iubesc după adevăr acest neam.

O, fii ai cuvântului Meu, au vrăjmașii neamului român zile de amenințare, lucrând ei la întuneric ca să dărâme de la cârmă pe cei așezați cu putere din cer ca să cârmuiască acum neamul român.
Amin, amin zic vouă, în aceste zile de cumpănă lucrăm și Noi cu putere din cer, lucrăm cu post de bucate și cu strigare spre Tatăl și spre sfinții României, și gata sunt ei să fie strigați în ajutor ca să vină.

Aduceți rugă spre cer pentru neam și pentru cei ce cârmuiesc acum, o, fiilor. Am făcut mari biruințe lucrând cu voi alături. O, hai iarăși, hai să prindem nădejde și duh de biruință, fiilor! În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, lucrăm pentru liniștirea furtunii și pentru îngenuncherea vrăjmașilor dinăuntru, cei mai primejdioși vrăjmași, căci din afară dacă este veghe înăuntru, sunt slabi aceia.

Binecuvântată să fie jertfa de rugăciune și de chemare a biruinței lui Dumnezeu pentru neamul român! Luni, marți și miercuri, ziua a doua și a treia și a patra a săptămânii care începe azi, ridicăm strigare la cer să vină cerul, că adânci cu totul sunt gândurile lui Dumnezeu pentru neamul român acum, la sfârșit de timp, căci România este floarea cea așteptată să se desfacă petală cu petală spre slava ei cu Dumnezeu înaintea neamurilor pământului, dar vrăjmașii dinăuntru sunt necredincioși și pier prin păcatul necredinței, și vine Domnul cu slava Sa, vine cu binecuvântare nouă peste pământul și neamul român, vine cu numele Său nou și mare, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt venit cu norii ca să fie scris în cartea sa din zilele acestea, și poartă în el și cu el binecuvântarea și slava neamului român acum, la sfârșit de timp. Amin.

Te îmbrățișez cu cântarea învierii Mele dintre cei morți și te mângâi cu heruvimii și serafimii slavei Mele și te binecuvintez cu Tatăl și te învăluiesc în dulcele Duhului Sfânt prin cuvântul Meu de peste tine, țara Mea cea de azi, iubirea Mea cea de la început, cea de la facerea lumii, căci te-am scos din ape atunci și am luat cu mâna din pământul tău și am zidit trupul omului, lucrându-l cu măiestrie măruntă, cu facere aleasă, după chipul și asemănarea Mea, și i-am dăruit apoi din Mine duhul de viață suflând peste el, o, și am stat față în față, Eu și omul, și a fost atunci clipa iubirii Mele de la început între Mine și om, și n-a mai fost alta mai dulce ca și atunci în toate clipele lui Dumnezeu între cer și pământ, și iată de ce-Mi ești tu așa de mare mângâiere Mie, așa de dragă Mie, țara Mea la care vin acum și cuvintez peste tine cu dulce cuvânt, și iată, cu duh de înviere, România Mea.

O, rămâi a Mea, rămâi și la sfârșit de timp a Mea, o, țara Mea cea de atunci și cea de azi, că te-am binecuvântat atunci pentru început și pentru sfârșit comoara Mea cea dintâi, peste care Mi-am pus pecete de iubire și legământ veșnic, și iată, îți cânt din nori de deasupra ta, îți cânt cu heruvimii și cu serafimii cântarea învierii Mele: Hristos a înviat!

E praznic sfânt, e zi de Paști, e zi dulce între cei din cer, și cântă îngerii cântarea învierii lui Iisus Hristos: Hristos a înviat, iar Eu, Domnul, cuprind în slavă de cuvânt pământul și neamul român și împuternicesc peste acest meleag cerul. Tot cerul și tot bunul lui îl aduc peste începutul și peste sfârșitul care va încununa acest pământ în slavă cerească. Toate Scripturile cele scrise pentru sfârșitul celor fără de Dumnezeu pe pământ se vor așeza împlinindu-se și strălucind cu adevărul lor peste țara alegerii Mele, iar Eu voi fi Dumnezeul Cel adevărat, și pe Care lumea oamenilor cea de șapte mii de ani n-a dat să-L cunoască și să-L iubească și să-L urmeze pe Cel ce a iubit lumea așa de mult, o, așa de mult, până ce acum două mii de ani a dat Tatăl Savaot pe Fiul Său unei morți înfricoșătoare pentru salvarea tuturor celor ce vor crede că Omul Care a suferit și a fost pus pe cruce răstignit a fost Dumnezeu din Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, Unul slăvit în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, și nedespărțit în toată lucrarea dintre cer și pământ vreme de șapte mii de ani și mai bine, de când cerul și pământul au adus la vedere facerea lumii, lumea pe care Dumnezeu o iubește de șapte mii de ani.

O, Tată, M-ai trimis atunci să iau trup pe pământ între oameni și am murit pe cruce pentru fiecare om care dă să se aplece și să creadă că Eu am fost și sunt Dumnezeu trimis de Tine pe pământ în lumea oamenilor, și iarăși acum M-ai trimis și Mă trimiți pentru toți cei care se întâlnesc cu slava cuvântului gurii Mele și care se lasă auzit și așezat în cartea sa când Eu grăiesc de deasupra pământului și neamului român.

O, slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh stă deasupra ta, țara Mea cea de azi, și binevestește peste pământ venirea Mea iarăși la oameni. Mă fac râu de cuvânt și Mă las cu el din nori peste tine și Mă împart cu el peste pământ, și aceasta a fost alegerea pe care Dumnezeu a avut-o pentru tine, și ești cuprinsă în slava cuvântului lui Dumnezeu și ești scara pe care cuvântul Meu coboară pe pământ, mergând prin văzduh la popoarele toate și trâmbițând că vine Domnul, că vine Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, și se vor apleca popoarele și nu va fi altfel, căci Scripturile se grăbesc cu împlinirea lor dacă Eu vin.

O, îmbracă-te în veșmântul credinței și al dragostei de Dumnezeu, țară română! Ești țara strălucirii, după proorociile din Scripturi. Ești țara credinței drepte, credința cea de acum două mii de ani cu începutul ei cel de la Iisus Hristos, iar cei ce n-au rămas ca la început, au ieșit și au lucrat după cugetul lor, care nu a fost insuflat din cer. Tu însă ai rămas în credința cea dintâi și ești țara cu comoara Mea în ea și te vei arăta a Mea între popoarele pământului, o, și aceasta îți vestesc Eu ție în zile de praznic al învierii Domnului, țara Mea, România Mea, țară mireasă, floare aleasă și deschisă petală cu petală prin vântul și cuvântul Duhului Meu de peste tine acum, la sfârșit de timp. Amin.

Sunt deasupra pământului român și grăiesc din nor, căci pe acest meleag Îmi am cetatea cuvântului Meu și pe străjerii Mei din ea, care Mă întâmpină și-Mi așează în cartea Mea cea de azi cuvântul gurii Mele, o, și sunt duios după tine, țara Mea cea de azi, și-Mi scriu pe vatra ta venirea Mea de la sfârșit de timp și păstoresc peste pământ cu toiagul cuvântului Meu și toate sunt sub puterea Mea, căci noi le facem pe toate și vine cer nou și vine pământ nou, și vine Ierusalim nou, prin cuvântul Meu lucrate, căci sunt făgăduințele scrise în Scripturi să vină și să înnoiască facerea toată, o, și sunt duios după tine și după tot lucrul Meu de pe meleagul tău, pământ și neam român, și te am atât de dragă, țara Mea cea de azi! Ești purtată de graiul sfinților și al îngerilor și este dezmierdată ființa ta cea din cer, căci ai ființă între cele cerești și ai nume mare și ești fata Mea frumoasă, o, și cu duh duios te cuprind și aici pe pământul oamenilor, dar duhul tău de sus, duhul ființei tale de sus este mult mângâiat, o, și cum să nu vin pe meleagul tău cu venirea Mea cea de la sfârșit de timp când toate sunt pregătite de înnoire și toate așteaptă cuvântul Meu să vină și să aducă împlinirea care așteaptă de șapte mii de ani!

O, mama Mea Fecioară, cuprinde-Mi în dragostea ta pe România și ține-o sub slava venirii Mele și sub dulce dezmierdarea Mea cea pentru ea, mamă! Mă mângâi cu ea în durerea Mea cea de la tot omul de pe pământ care nu-Mi dă voie peste viața lui, mama Mea.

Binecuvântată să fii mereu sub slava cuvântului Meu cel de deasupra ta, țara Mea cea de azi! Sunt deasupra pe cerul tău, stând pe nori și cuvântând peste pământ. Pace ție, o, pace ție, pământ și neam român! Cu duh duios te cuprind și te țin în slava cuvântului Meu cel de azi, și curând, curând se vor umple de slava Mea cea văzută pământul și cerul tău, dar acum totul este încă sub taină până va fi gata împlinirea ca să se arate și să se învedereze în lumină, iar Eu, Iisus Hristos, Cuvântul Cel de la început, să-Mi fac arătarea după care cerul tot așteaptă de șapte mii de ani, o, țara Mea cea de azi. Amin.

O, țara Mea, ești însemnată în fel și chip între cer și pământ, și ai semnele harului sfânt pe fața ta, pe vatra ta, iar istoria ta te adeverește țară a Domnului în planul cel ceresc de la sfârșit de timp pentru noroadele pământului, o, și ai ocrotire pe mama Mea Fecioara și pe îngerul Meu Mihail, și nu este sfânt în cer să nu te ocrotească pentru cuvântul Meu care curge din gura Mea pe plaiul tău cel atât de dulce și de dorit, căci cu dor te vor dori popoarele pentru planul cel ceresc care lucrează peste tine, o, și nu e nimeni vrednic de această slavă, dar Eu te iubesc și te vestesc popoarelor că ești comoara Mea, și Eu a ta, și să audă aceasta căpeteniile mari și mici de peste noroade și să știe că tu ești sala nunții Mele la sfârșit de timp și ești masa cea plină de cuvântul gurii Mele, de pe care Mă împart spre binecuvântarea popoarelor și spre știre că are Domnul casă la tine și cheamă sub această viță neamurile toate ca să învețe iubirea, ca să bea din râul vieții, din cuvântul Meu, care face lumină și viață, și toți și toate vor cunoaște și se vor înnoi și va fi o stare nouă, care vine cu norii precum Eu vin când vin și tot vin ca să-Mi așez pe pământ cuvântul venirii Mele și toate împlinirile lui, căci apa sfințită în cetatea cuvântului Meu în zi de Bobotează se varsă în ape, și ape în ape apoi și slujește ea peste tot și așează binecuvântare și iubire și curăță pământul și oamenii de duhurile rele, atât de potrivnice prin lucrarea lor otrăvitoare de suflete și de trupuri, și care nu se fac cunoscute cu otrava lor cea aducătoare de suferință și de moarte, iar Eu vin și curăț calea ca să vină cerul pe pământ și să se lucreze cer nou și pământ nou și Ierusalim nou peste tot, și ca să nu mai aibă lupul cum să-și facă ascunzătoare, căci toate vor sta în lumină și vor fi câini de pază în locul lupilor și se vor cunoaște după roadele lor, precum este scris, o, și va fi să deslușesc deosebirea dintre câine și lup, și roadele vor grăi, căci lupului îi este frică mereu și se ascunde mereu în întuneric să nu fie văzut și știut și prins, și iată-l sălbatic umblând să înșele, să fure, să mintă, și se numește vrăjmaș și lup. Câinele însă caută sub stăpân și are credincioșie și multă iubire pentru stăpân, îndemnându-l și pe el spre iubire, spre curăția inimii, și are hrană de la stăpân și cere cu gurița și se poartă frumos, căci are credincioșie, și cu același fel de zidire ca lupul își are trupul, dar iată deosebirea, căci câinele stă pe lângă om ca să-l aibă stăpân și să i se supună și se arată pildă de statornicie până la sfârșit, o, și așa trebuie să învețe să fie cei ce se apropie de cuvântul Meu, și să se dea lui Dumnezeu cu duh de prietenie pentru o cauză măreață, căci vai celui ce Mă cunoaște în acest cuvânt, și nu are apoi credincioșie până la sfârșit și se face lup umblător apoi de colo-colo fără căpătâi prin văile acestei lumi pribege, după cuget și după umblet!

Pace din cer și praznic de Bobotează așez la masa cea de azi în cetatea cuvântului Meu pe plaiul pământului român, și te cuprind în duh de praznic de Bobotează, țara Mea, casa Mea la care vin și pun masă de cuvânt și o împart peste pământ ca Păstorul Care-Și strigă oile ca să le hrănească și să le dea mângâierea Lui de Păstor!

Cel mai bun prieten nu este un prieten nou, ci este cel vechi, și de aceea vin la tine, la cea dintâi cu care am fost când Mi-am rostit de pe plaiul tău cuvântul facerii lumii, iar acum tot cu tine sunt, tot pe plaiul tău Îmi așez cuvântul ca să lucrez facerea cea nouă, căci scris este să le facem noi pe toate și întru totul, și trebuie naștere din nou, de la Dumnezeu, din cer, nu de pe pământ naștere.

Pace ție, România Mea! Ridică-te să auzi! Toți cei din cer înconjoară vatra ta și lucrarea Mea din mijlocul tău, și care-ți este ție ocrotire, țara Mea. Îngerii în zeci de mii îți veghează plaiul. Sunt deasupra cu oștirile cerești și îngerești în zi de praznic de Bobotează și te cuprind cu dor ceresc și-ți dau din dorul Meu ca să poți și ca să prinzi viață din viață, dor din dor până sus în cer, și din cer până jos la tine pe pământ!

Pace ție! Numai de iubire ți-aș vorbi tot timpul, numai iubire voiesc să fii tu, țara Mea, căci tu ești a lui Dumnezeu pentru vecie, și toate podoabele cele spre înnoirea ta coboară peste tine pic cu pic și Mă voi slăvi în tine cu slava Mea cea de la sfârșit de timp, cu ziua cea dintâi a facerii lumii și voi fi din mijlocul tău lumina lumii și ziua cea dintâi a facerii, căci cu tine încep ca și la început, și lucrez prin cuvânt, și numele Meu cel nou se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, cu care iarăși cuvintez și lucrez, o, țara Mea în care-Și are Dumnezeu locașul din care iese cu lumina Lui peste pământ. Amin, amin, amin.

O, Mi-e dor de România. Te țin în brațe ca pe o pruncă, țara Mea. Te învăluiesc în duhul păcii sfinte și-ți dau din Duhul Meu cuvânt grăit pe limba ta cea de la început și cea de la sfârșit pentru acest neam. Suspinul Meu pentru tine Îmi mângâie durerea pe care o port pentru taina Mea din mijlocul tău, și cu care nu pătrund inimile nedeschise ale trupului acestui neam, ales la început și la sfârșit, și din care s-a înmulțit neamul oamenilor pe pământ până azi, și de aceea toți sunt români, o, și nu știu românii că nu-i oricine pe pământ românul, dar când va fi să se înțeleagă aceasta?

O, Mi-e dor de România, Mi-e dor, Tată, Mi-e dor de ea, de tărâmul Meu cel dintâi Mi-e dor, și Mi-e dor de împărăție cerească pe meleagul ei! O, cu ce glas, cu ce cuvânt să mai strig spre fiii acestui neam drag Mie de la facerea lumii și până azi, ca să aibă ei de lucrare a lor dragostea de Dumnezeu și să-i simtă gustul și dulceața ei?

Mi-e dor de tine, țara Mea cea dintâi! Te-am însemnat Eu Însumi a Mea cu statul Meu pe plaiul tău la facerea lumii. Voiesc să împart cu tine dorul Meu de tine și vin spre tine, și vino spre Mine cu dor! Dorul este ceea ce îl ține în viață pe om și îi dă speranță. Dorul este hrana vie a sufletului care nădăjduiește și trăiește prin dor.

Mi-e dor de tine, țara Mea cea de la început, pe al cărei țărm am stat și am cuvântat cuvântul facerii lumii. Mi-e dor, și vin cu dor în cuvânt și-ți dau de știre venirea Mea la tine cu începutul tău și al Meu cu tine, cu limba pe care am vorbit-o la început, și iată, și la sfârșit, și pe care doar păsările și animalele și facerea toată o mai au ca limbă de vorbit între ele și unele cu altele, și voi desluși într-o zi taina limbii vorbite între cer și pământ la început, limba lui Dumnezeu la facerea lumii, o, și cum să nu trag spre începutul Meu cu tine, țara Mea cea de la început, și de aceea Mi-e dor de tine.

Mi-e dor de România, Mi-e dor de început la sfârșit, și îi este dor sfârșitului de început, o, și să nu se mai mire nimeni de ce vin Eu cuvânt pe pământ în această țară. În toate duminicile Îmi voi aminti de duminica Mea cea dintâi pe pământ, și cu dor însuspinat caut după această amintire și Mă fac Păstor peste tine, pământ și neam român, și spun în zi de duminică: Să fie lumină!

Veniți de luați lumină, fii ai României! O, ce mare ești, Românie, și ce mică ai rămas pentru Dumnezeu din câtă ești! Mi-e dor de tine și de întregirea ta sub dragostea Mea, căci tu ești țara Mea cea de la început și cea de la sfârșit, de care-Mi este dor.

Și acum, pace vouă, celor ce-Mi deschideți ca să intru în cetatea cuvântului Meu și să-Mi las lucrarea de Păstor în carte și să fiu împărțit peste tot! Vă voi desluși taina despre ieșirea Mea cu voi în oraș cu duhul Crăciunului, fiilor din cetate. Vă voi arăta măsura cu care am măsurat și ce am măsurat și ce am cules ca să punem în carte, fiilor. De aceea căutați spre vorbirea Mea cu voi, și apoi spre vorbirea voastră cu Mine, căci de o parte și de alta se lucrează iubirea și se face cuvânt și se dăruiește, fiilor.

Pacea Mea și iubirea Mea ți-o dau iar și iar, țara Mea cea dintotdeauna a Mea, de când am stat pe pământul tău și l-am zidit pe om din lutul tău, de atunci și până azi a Mea, și de aceea e mare dorul Meu, că de șapte mii de ani Mi-e dor să unesc începutul cu sfârșitul și Mi-e dor să vin pe meleagul tău și să cuvintez noua facere a lumii, despre care scrie în Scripturi să vină și să fie această împlinire, iar tu ești țara Mea de dor și-ți sunt Păstor și-ți sunt soare strălucitor de șapte ori mai mult, precum este scris, și sunt lumina lumii, țara Mea, căci cuvântul Meu era și este lumina care strălucește în întuneric luminând, o, și se supără întunericul neînvățat cu lumina peste el, dar lumina vine dacă a venit vremea să vină, și vine și va veni ca să lumineze întunericul care se depărtează de lumină și se ascunde ascunzând atâta minciună sub el, atâta răutate, atâta rătăcire, atâta fățărnicie, toate lucrarea întunericului dat de gol prin lucrarea luminii, prin venirea Mea cuvânt de Păstor la oameni pe pământ.

Se clatină cele lucrate și ascunse de ochii celor mulți. Cade perdeaua întunericului din fața luminii care merge luminând și vădind toată lucrarea minciunii și pe tatăl ei, pe satana, dat de gol ca dușman, ca vrăjmaș neștiut până acum, căci haină peste haină au purtat lucrătorii minciunii și ai fățărniciei care a stat deasupra adevărului ca să nu poată el, și să poată ea, dar vine lumina și scormone peste tot și arată tot ce a fost ascuns la întuneric, că a venit vremea să vină Domnul să grăiască la fel ca la început și să spună: Să fie lumină!

Se dă lupta întunericului cu lumina care vine să biruiască toată minciuna, tot răul ascuns ca să nu se vadă, și va birui lumina și va fi lumină! Amin.

Iar voi, oile Mele, care ascultați glasul Meu, ridicați frunțile spre cer și ziceți: Vino, Doamne!

Vin și tot vin și tot rostesc cuvânt și spun: Să fie lumină și să lumineze ea și să aducă cerul la oameni și să fie pe pământ ca în cer, precum este scris!

Să fie lumină! Să fie cer nou și pământ nou, o, că nu i-a ajuns vrăjmașului Meu pământul pentru ținuturile lui mincinoase, ba s-a suit spre cer și și-a făcut locașuri și pe sus, și de aceea trebuie să vină facerea cea nouă a cerului și a pământului și să ia satana mâna de pe cele ale lui Dumnezeu prin facerea lor cea dintâi, o, și e mare lupta și se apropie biruința Mielului, Care biruiește fiara și pe toți slujitorii ei, cu care petrece de șapte mii de ani împotriva lui Dumnezeu, după ce omul a căzut din rai prin lucrarea lui satana și prin neascultare.

Am de rostit cuvinte mari ca să le împlinesc apoi, căci a venit lumina pe pământ, iar voi, oile Mele, luați pildă de la Mine, căci umilința celor ce se umilesc înaintea Mea va culca la pământ toată puterea care a lucrat șapte mii de ani și mai bine împotriva lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului.

O, nu fugiți de vină! Fuga nu este pentru oi. Cel ce fuge de vină se dovedește cel vinovat. Numai cel vinovat își ascunde vina și se zbate să iasă curat, dezvinovățindu-se din toate puterile lui.

O, nu fugiți de vină, fiilor! Însușirea vinovăției vă aduce pacea, vă eliberează, vă ajută mult clipa când recunoașteți că ați greșit.

Haină peste haină este lucrarea omului fățarnic, și care dă să-și capete nevinovăția. Oile însă sunt pildă mare, fiilor, căci ele își dau haina lor oamenilor și nu-și deschid gura să se apere sau să se împotrivească. Vin să vă păstoresc ca să știți lucrarea oilor cu Păstor și lucrarea Păstorului pentru oi. Învățați din cer, căci pe pământ împărățește minciuna pe la toate răspântiile, pe toate căile și în toți fiii lumii, pe care să-i așteptăm încă să vină după glasul Meu de Păstor și să le dau salvarea dacă vin.

E zi de duminică și-Mi las cuvântul de Păstor peste pământ ca să stau cu el în calea celor cărora Tatăl le va descoperi calea și pășunea cea dulce a glasului Meu de Păstor venit din cer să păstoresc, și binecuvântată să fie urechea celor ce aud și-Mi ies în cale ca să le dau din cer!

Binecuvântată să fie ieșirea poporului cuvântului Meu cu duhul Crăciunului și cu mărturisirea Mea prin ei!

Pe pământ e totul sucit, căci așa este când oamenii sunt ei împărați și atât de liberi să-și aleagă calea, iar pe calea prin duhul lumii sunt numai șerpi, numai vrăjmași, căci nu știu oamenii dacă n-au învățat ca să știe, o, și știu aceștia doar lucrarea fățărniciei, haină peste haină unul în fața celuilalt, și de aceea vine Domnul pe pământ luminând și învățând și păstorind și stricând lucrarea întunericului cel fără de hotar, și care trebuie să cadă, precum este scris.

Să fie lumină! Aceasta este lucrarea Mea de Păstor venit de la Tatăl între oameni, și-Mi las harul cuvântului Meu peste țara întoarcerii Mele de la Tatăl și spun:

Pace ție, țara Mea română! Vine la tine lumina lumii, vine Domnul și luminează pământul tău și se va vedea de peste tot lumina Lui, lumina lumii, Iisus Hristos sub numele Său cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu pe vatra ta, o, țara Mea cea de azi a Mea. Amin, amin, amin.

O, pace ție, țară a venirii Mele iarăși de la Tatăl la oameni, mereu pace ție de la Domnul Dumnezeul tău, România Mea! Te păstoresc cu dor ceresc și te doresc frumoasă cu credința întru venirea Mea la tine cu masă de cuvânt, țara Mea. Se pleacă spre tine și spre cerul de deasupra ta, Se pleacă Domnul și oștirile cerești spre însoțire la masa Mea cu tine pe meleagul tău drag și atât de drag Mie, țara Mea cea de azi și cea de mâine. Am în mână tiparul cel pentru tine și te gătesc cu podoabe din cer ca să fii raiul venirii Mele și lucrez aceasta pic cu pic, pas cu pas, că numai o mânuță mică de fii și fiice s-au ales pentru credință întru venirea Mea cu această minune, și cu ei fac minuni pe vatra ta, țara Mea. Îi hrănesc cu credință prin împliniri și le împodobesc inima cu iubirea Mea ca să-Mi fac cu ei lucrarea Mea cea de la sfârșit de timp și să-ți dau apoi rochiță aleasă și gătire cerească și față frumoasă la port și la chip și la iubire, toate prin credință, ca în toate vremile de sub cer ale lucrărilor lui Dumnezeu ieșite din credința celor care au lucrat de la Mine pentru oameni pe pământ.

În ziua aceasta sfântă așez binecuvântare nouă peste tine, țara Mea română, că tu ești iubirea mamei Mele Fecioara, care te are sub ocrotirea ei încă de la începutul tău, când Tatăl te-a dat Mie de țară a Mea după ce țara lui Israel nu M-a voit, nu M-a primit, nu M-a crezut, iar Tatăl te-a dat Mie ca să-Mi fac la tine lucrarea venirii Mele la sfârșit de timp, iar iubirea Mea pentru tine este pe vecie, scumpă țara Mea, și ești iubirea Mea cea de la sfârșit de timp, și plâng pentru tine sub greul care-ți apasă duhul și trupul, căci am după Mine aici pe antichrist, că dacă sunt cu tine e și el pe urma Mea și te-ar zdrobi de tot din pricina venirii Mele pe vatra ta cuvânt de naștere din nou a lumii, iar când se uită în Scripturi și vede că se apropie biruința Mea asupra lui se strânge cu toată armata lui asupra Mea și a ta, dar vine prăbușirea lui cea scrisă să vină, și dă să mai poată și să-și mai ridice palate și să se îmbrace în haine sfinte ca să nu fie cunoscut că e dușmanul Meu, și iată, se dă mare în loc știut sfânt, în temple zidite în numele Meu, o, dar de unde, că toate zidirile acestea sunt pentru el, căci Eu, Domnul, sunt dincolo de tot ce fac oamenii lui antichrist, ca și acum două mii de ani când nici atunci nu-Mi trebuiau ale lui și pe-ai lui, căci cerul Meu Îmi este locaș peste tot pe unde petrec cu lucrările Mele între oameni, și sunt cu cei smeriți, nu cu lumea și cu duhul ei, o, și nu-Mi trebuie case înalte și bogate de strălucire pământească, o, nu, și acestea toate sunt ale lui antichrist, care nu Mă poate avea prizonier al său în temple zidite de el și-ai lui, căci Eu sunt ca pasărea cea zburătoare din loc în loc, și am cerul de casă și am pământul de așternut și am masă de cuvânt pe pământ, și din care antichrist nu ia, nu vrea, nu dă să știe și să audă pe față, dar Eu, Iisus Hristos, sunt în România Păstor al turmei Mele de pe tot pământul și Mă las tot mai aflat de cei mulți cu dorul după Mine în ei, căci pentru cei cu dorul în ei pentru Mine, pentru ei vin și lor Mă dau și le ies în cale, și tot mai mult Mă descopăr, zi de zi mai mult Mă las aflat peste pământ cu cetatea cuvântului Meu, cu venirea Mea cuvânt de Păstor Care Își caută oile pribege și neîngrijite și nehrănite, o, și le spun în ziua aceasta de praznic sfânt, le spun la toți cei care nu Mă vor să fiu și să Mă împart cu glasul cuvântului Meu, le spun lor că așa cum nu pot să oprească ei soarele ca să nu mai răsară, așa de neputincioși sunt toți cei care nu Mă vor și nu dau să Mă audă când Eu grăiesc, dar nu Mă pot opri să vin și să împlinesc și să strig și peste ei, vestindu-le și lor tot cuvântul Meu, de care nimeni din ei nu pot scăpa să nu dea răspuns când va veni vremea întrebării pentru credință și pentru necredință.

Acest cuvânt vine cu norii și se așează în cartea sa cea de azi în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe vatra neamului român, unde Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi am sălaș de venire, căci sunt Cuvântul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel minunat la sfârșit de timp precum este scris, și iată-Mă de șaptezeci de ani grăind și vestind și împărțind în lung și în lat cuvântul gurii Mele peste cei ce cred și peste cei ce nu cred atât de mulți câți sunt, dar Eu lucrez și cuvintez și vin să împlinesc și adevăr adevărat grăiesc, și de aceea stau împotriva oricărui duh viclean cu mintea și cu cuvântul, și am pe România țarina cea cu comoară în ea și Mi-o tot pregătesc frumoasă să fie și tot mai frumoasă, după înțelesul cel ceresc, o, că-Mi este mireasă, și trebuie pregătită mireasa Mea pentru Mine, pentru Mirele ei, și Eu Însumi vin și o pregătesc și îi grăiesc, și tainic o împodobesc, ca apoi să Mă arăt cu ea noroadelor toate ca să vină spre slava Mea din ea, căci sunt cuvânt de slavă cerească pe meleagul ei și strig în lung și în lat cu cuvântul, și voi fi împlinitor prin cuvânt, căci așa este scris despre cuvântul cu care lucrez peste pământ la sfârșit de timp.
Pace ție, pace peste tine, țara Mea! Dis-de-dimineață te cuprind în cuvântul Meu de peste tine și-ți spun cu duh de Păstor al tău: pace ție! Privesc peste tine cu dor. Mă port cu norii deasupra și am heruvimii și serafimii acoperindu-Mi trupul slavei Mele, trupul Meu cel înviat acum două mii de ani, și pe care Mi l-am pus sub taină, sub nevăzutele lui Dumnezeu ca să pot fi lucrând și împlinind și pregătind ziua slavei Mele, și pe tine, țara Mea română, cărarea Mea, căci la tine vin și din tine Îmi fac cărare peste popoare, peste munți și ape, peste neamul omenesc de pe pământ, țara Mea. O, numai la tine Mi-e dorul și ochiul și duhul și gândul. Numai pe plaiul tău Mi-am aflat sălaș de venire și primire și credință și cărare peste pământ cu cuvântul gurii Mele, cu care trâmbițez și păstoresc pe cei ce știu și pe cei nu știu aceasta în lumea oamenilor de peste tot pământul.
Sunt Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea Sa cuvânt la sfârșit de timp, căci a venit vremea să împlinesc cele spuse de gura Mea acum două mii de ani că voi veni și voi fi Păstor și-Mi voi strânge turma dată Mie de Tatăl ca s-o întăresc și ca s-o ocrotesc și ca s-o scot la pășune și s-o apăr de lupi, de duhul minciunii, cu care lupii stau potrivnici cerului pe pământ ca să nu vină împărăția cerurilor între oameni, ci numai lupii, numai ei să fie peste oameni. O, dar lupii sunt lupi, și tot lupi rămân, iar Dumnezeu e Dumnezeu și este veșnic, iar lupii s-au ascuns sub blană de miel ca să înșele popoare și limbi pe pământ, dar vine Păstorul și-Și strânge oile, și lupii rămân fără de hrană, fără de pradă, și se sfârșesc de foame și de osteneală pentru furat, și vor fi prinși în însăși cursa pusă de ei pentru oi, și răul se întoarce spre cei care-l lucrează, o, și n-a fost altfel niciodată, iar Eu, Domnul, sunt și voi fi tot o biruință pe pământ, și de aceea lucrez în taină și sunt acoperit de cei fără de trup însoțitori cerești în vremea lucrului Meu cel sfânt, și am toată puterea în cer și pe pământ, și poate Dumnezeu, și toate I se supun, precum este scris.
Și acum vestesc peste lucrătorii minciunii o lucrare pe care ei nu o așteaptă, de vreme ce uită ei că satana este tatăl minciunii și al mincinoșilor, și iată, e război între satana și Dumnezeu și nu se vede și nu știu cei ce văd, nu știu câte urechi și câți ochi peste tot sunt lucrând și pândind și nescăpând nimic, și oriunde te întorci ca să nu fi văzut din față nu știi, omule, o, nu știi că numai de urechi și de ochi ești înconjurat și auzit și văzut și știut de duhul și lucrarea lui satana, și cuvântul nu mai e cuvânt la om, și urechi sunt peste tot și sunt nevăzute, și sunt ochi care nu se văd și care văd tot și duc spre știre la cei ce cumpără și lucrează în ascuns pentru satana, iar minciuna nu lasă loc lui Dumnezeu pe pământ și între oameni și stă la pândă și amenință și dă să-L supună pe Domnul sub ea, dar tainic lucrez și Eu cu toate puterile cerești de la margini la margini, o, și nu mergem cu avioanele ca oamenii minciunii ascunși în ele, și mergem cu pasul, cu norii, cu cuvântul lui Dumnezeu, cu cerul, o, și vede Domnul cum o mulțime de deștepți, după mintea lor deștepți, ies la vedere și tot spun așa și așa, fiecare în felul lui, iar Domnul privește peste toți acești lucrători ai minciunii, căci minciună este ceea ce spui tu, omule, că nu faci nici tu ceea ce spui să facă alții și ceea ce zici tu că știi și că faci, omule mincinos, o, dar numai Eu, Domnul, numai Eu sunt Cel ce spun și Cel ce fac apoi, căci sunt adevărul, iar omul spune și nu face, căci este mincinos omul. Iar în țara Mea de azi slujitorii partidului roșu sunt cei cu cele mai multe fețe și limbi, și de dimineața până noaptea târziu împart ei minciună și lovesc fără de măsură, căci nu au ce făgădui prin lucrarea cu care au stricat ei din plin puterea țării, șubrezind-o de tot ca vrăjmași ai ei și ai neamului român, o, și nu vă mai săturați, nu vă mai odihniți gura de lucrarea minciunii purtată peste tot împotriva fraților voștri români, dacă mai poate fi vorba de frăție, dar nu, voi sunteți și ați fost dușmanii cei ascunși ai neamului român după ce ați pus mâna pe cârma cea de sus acum treizeci și cinci de ani, și de atunci numai minciună lucrați, numai fețe-fețe câte vă trebuie pentru ca să vă știți și să tot stați cei mai mari, cei mai dintâi peste acest neam, și nu vă rușinați nicidecum când se ivesc și se văd stricăciunile pe care le lăsați în urmă ori de câte ori se clatină scaunele sub voi și se văd ascunsurile voastre și hoțiile și dorul de stăpânire prin furt, și țara prădată, și nedreptate iese de sub scaunele cele mari, umplute cu de-ai voștri, vopsiți cu nume mari pe frunte, cu merite furate și mincinoase, când voi sunteți o adunătură de hoți cu diplomă și cu bani la ciorap din avutul țării ca s-o sărăciți și s-o stăpâniți și să mințiți neamul român cu pricepere satanică, o, că nu mai am răbdare, nu mai am și nu mai tac, căci lupta lui satana cu Dumnezeu se tot vrea lungă, o tot lungiți voi, slujitori ai minciunii. Dar iată, iată, se apropie prăbușirea celor ce se cațără de la ei dorire și putere pe scaune de cârmuire, o, și nu mai aveți astâmpăr cu lupta voastră după putere peste români, și nu vă e rușine nicidecum, nicidecum. Eu însă vă privesc din zori și până noaptea târziu, atât cât și voi mințiți din zori în noapte cu gura mare ca să trâmbițați minciunile voastre, dar vin și vă vestesc acum că în toate vremile când mai-marii de peste oameni se vor și se dau tot mai înalți, tot mai sus cu orice preț, tot mai cățărați ca să fie întâii printre cei cocoțați, când ei nu mai au răgaz cu dorul lor de stăpânire, nu uitați ce vă spune Dumnezeu acum: vine prăbușirea.
Vine prăbușirea peste slujitorii minciunii, o, că n-a avut vreodată rod minciuna decât rod rău și rușinos, căci satana cade în lupta lui cu Dumnezeu ca în toate timpurile de sub cer. De aceea luați aminte, voi, cei vinovați și rușinați de lucrarea și rodul minciunilor voastre, căci Eu, Domnul, am zis să se facă și s-a făcut, și zic acum ca să se facă! Să cadă lucrarea și țesătura minciunii care apasă prin voi peste neamul român, și va cădea, căci Eu, Domnul, zic și se face. Amin.
Iar și iar zic vouă, vine vremea să spună Domnul, și să se facă după cum zic Eu, căci oamenii strică prin tot ceea ce spun și fac ei, și toate ale lor sunt supuse pieirii, căci sunt de la oameni.
Să fie spus de Domnul ceea ce se face!
Să vină din cer cele ce se vestesc și se fac pe pământ!
Să nu fie Domnul folosit de om pentru slavă omenească, atât de vremelnică ea!
Tot ceea ce spune Domnul așa să se facă, așa să fie, iar Domnul lucrează în taină, nu cu clopotul la gât, cum face omul cel mincinos din zori în noapte și dornic de mărire pe pământ între oameni!
Tot timpul voi lăsa cuvântul Meu să vină și să se scrie și să se așeze spre lucrare și spre vedere, că a venit această vreme, iar cele lucrate de oameni se prăbușesc odată cu lucrarea lor, căci sunt de la oameni.
Aceasta a fost să las în cartea Mea cea de azi spre știre și spre împlinire, și am grăit acestea toate în zi de duminică, ziua Mea de păstorire peste pământ, și numele Meu este minunat, și se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.
Iar voi, străjeri în cetatea Mea cu voi, puneți pe cale cuvântul Meu din ziua aceasta, fiilor, și așezați-vă apoi să pregătiți masă de serbare în cetate pentru mama Mea Fecioara, copilă fiind ea când părinții ei au dat-o Domnului spre slujire ca să crească și să fie ea apoi mama Mea, pururea Fecioară mama Mea, pururea numai lui Dumnezeu dându-se ea cu slujirea ei, în toată vremea ei de pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.

În zi de duminică Îmi așez în cartea Mea cea de azi cuvântul Meu de Păstor și grăiesc cu cei de pe pământ în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu și fericiți sunt cei ce aud și cred că vine Domnul pe pământ cuvânt ca să facă din oameni fii ai lui Dumnezeu prin iubirea și credința cu care ei întâmpină venirea Mea de la Tatăl ca să-i călăuzesc spre Tatăl, să-i trag pe ei la Tatăl Meu și al lor.

O, cum să nu vin și să-i spun întunericului să-i facă loc luminii, facerii din nou a lumii? Să fie lumină! Așa a fost întâiul Meu grai și cuvânt, după ce a făcut Dumnezeu sfat pentru facerea cerului și a pământului și a omului și a toate câte pentru om le-a zidit Dumnezeu prin cuvânt. Tot prin cuvânt vin și stau iarăși pe pământ și grăiesc să se facă și să se arate făgăduința împlinită a Scripturii de cer nou și de pământ nou, căci poate, oare, să treacă neîmplinită această făgăduință a cuvântului Meu?

Voi, oameni mari și mici de pe pământ, s-a apropiat vremea să fie iarăși lumina facerii din nou a lumii. Vine Domnul cu înnoirea aceasta. Voi ce faceți față în față cu cuvântul venirii Mele, cu lumina și cu facerea din nou a toate în lumină?

Eu sunt lumina lumii. A venit lumina pe pământ și strigă pe ulițe să fie lumină, să vină Domnul pe pământ cuvânt. Acest cuvânt este lumina lumii, căci scris este că atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt. Am spus cu cuvântul Meu acum două mii de ani și am îndemnat oamenii spre lumină, spre Mine, și le-am spus: «Umblați în lumină, că vine noaptea, că vine întunericul când nimeni nu poate să lucreze din pricina lui». Vă deslușesc adevărul venirii Mele pe pământ cuvânt ca să credeți, ca să vă ajut să credeți în lumină și în lucrarea sa peste pământ.

O, oamenilor, o, fii ai întunericului care a căzut peste pământ după ce a fost pusă sub obroc lumina, o, ascultați ce vă spun: Eu sunt lumina lumii. Eu sunt lumina care a venit de la Tatăl la oameni acum două mii de ani ca să Mă dau lor lumină din cer pe pământ, și M-au băgat la întuneric mai-marii templului din Ierusalim, în care ei slujeau lui Dumnezeu înaintea poporului Israel ales pentru Domnul, alesul în mijlocul căruia Dumnezeu lucra lucrarea Sa între neamurile toate de atunci de pe pământ. M-am ridicat apoi din mormântul întunecat și am luminat pământul cu lumina învierii Mele dintre cei morți cu trupul, după ce am fost treizeci și trei de ani lumina lumii trup și cuvânt.

Am acum, în zilele de apoi, am neamul nou ales între oameni poporul român, neamul lui Dumnezeu după duh și după trup, căci din trupul pământului român am lucrat la facerea lumii trupul omului întâi zidit și am însemnat cu Duhul Sfânt pământul român în vremea aceea a lucrării luminii, cu care lucram și așezam împărăție văzută ca să aibă Domnul părtășie cu omul, și cerul cu pământul.

A venit apoi întunericul lucrat de omul pe care cu iubire fără de margini l-am zidit și am pus în el duh de viață, suflet viu. O, Mi-a făcut atâta durere apoi omul, și s-a depărtat de Mine pentru păcat și a umplut el cu întuneric pământul, cu păcat, de atunci și până azi, o, și e mare despărțirea de Dumnezeu în toți oamenii. De la margini la margini e numai întuneric, e numai păcat.

Vine lumina în lume, vine din cer și adeverește păcatul și roadele lui și scoate la lumină minciuna care stă pe scaunul dreptății în numele lui Dumnezeu, căci s-au ridicat ca și acum două mii de ani arhiereii și preoții împopoțonați cu straie de sfinți și strigă spre Mine să nu Mă apropii și strigă spre oameni să nu creadă că vin să fiu lumină a lumii, că vin să risipesc întunericul și minciuna lui, întunericul care are ca lucrare a sa minciuna ca și acum două mii de ani, când am venit de la Tatăl lumină a lumii și când n-au fost lăsați să creadă cei de atunci că a venit Domnul lumină a lumii.

M-au căutat mai-marii lui Israel prin mulțimea pruncilor născuți odată cu Mine ca să Mă piardă de mic, dar Tatăl M-a acoperit în brațele mamei Mele Fecioara, iar Eu am crescut și M-am arătat în templu după doisprezece ani și am lucrat mai presus de fire în mijlocul celor ce aveau sub ei poporul, o, și mai înainte cu trei ani și jumătate de vremea biruinței întunericului asupra Mea, Eu Mi-am ales doisprezece martori și le-am lăsat moștenirea cuvântului Meu cel din mijlocul lor și i-am lăsat în urma Mea împărțitori ai acestei lumini aduse cu Mine din cer de la Tatăl pe pământ, iar ei au dus până la margini vestea venirii Mele și tot adevărul ei, o, și sunt două mii de ani de atunci, și iată și acum lupta Mea cu întunericul care stăpânește mintea și ochii celor de pe pământ împotriva arătării Mele între oameni, căci cei care știu din Scripturi că fi-va să vină vremea să Mă arăt, iată-i, nu vor să vină lumina, să vină Domnul, să vin să descopăr viața lor mincinoasă sub numele de slujitori ai lui Dumnezeu, o, și nu Mă primesc aceștia întru ale lor și nu vor să fie iertați pentru păcatul minciunii, pentru viața lor atât de mincinoasă sub un așa măreț nume, de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni.

O, ce să vă fac vouă, ce să fac cu voi dacă a venit vremea să Mă întorc pe pământ lumină a lumii? Poate, oare, să treacă această Scriptură a venirii Mele cu facerea înnoirii lumii și să nu se împlinească ea? Aceasta vin să vă întreb pe voi, cei care slujiți la altarele știute sfinte. Se închină lumea vouă ca unor sfinți între oameni, iar voi nu sunteți sfinți, în vreme ce sfințiți biserici și catedrale ca niște sfinți ai lui Dumnezeu. Oare, catedrala are nevoie de sfințire, iar voi nu? Oare, aveți voi căderea să sfințiți catedrale pentru Dumnezeu, pe pereții cărora sunt pictate portretele sfinților mărturisitori cu viața și cu minunile lui Dumnezeu prin ei înaintea celor de pe pământ pentru înmulțirea credinței sfinte peste oameni?

O, fii vicleni, cât de bine ați învățat pe dinafară lecția recitată la altar a slujbelor sfinte, lăsate de sfinți pentru mărturisirea lui Dumnezeu între oameni, și doar atât, căci viața voastră e departe de Dumnezeu, că v-ați vândut lui antichrist cu toată zestrea cea pentru credința în Dumnezeu în mijlocul pământului, iar Eu vin la voi cuvânt din cer, și vin că este scris să vin sub acest nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu, dar voi nu, nici vorbă să vă deschideți inimile și să primiți lumina cea potrivnică întunericului din voi și dintre voi, și potrivnică minciunii sub ale cărei falduri stați ca sub adevărul cel unul între pământ și cer.

Iată, vin pe pământ cuvânt, vine Fiul lui Dumnezeu, vine Hristos spre voi și vă întreabă: Cine sunteți voi și cui slujiți sub acest nume sfânt vă întreb? O, nu sunteți cu Mine și de partea Mea cu slujirea sub care vă acoperiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi sunteți în slujba lui antichrist, de care ascultați fără păreri de rău, de vreme ce nu vă despărțiți de el pentru slava Mea peste pământ.

Vin și vă vestesc că slava sub care v-ați așezat să stați și să tot câștigați slavă, se va lua de la voi în chip vădit și se va vedea lucrarea minciunii sub care stați pitiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi nu M-ați primit cu cuvântul luminii, o, și de atâtea ori am dat vouă cuvântul Meu spre voi ca să vă fac împăcarea cu Tatăl și să vă câștig Lui apoi! N-ați găsit cu cale să Mă recunoașteți, și de aceea se ia de la voi via precum este scris, și va fi ca și acum două mii de ani când Mi-am luat zestrea cerească și am dat-o unor pescari neluați în seamă și am făcut din ei sare și lumină peste pământ, de atunci și până azi, o, și tot așa ați pățit și voi în vremea aceasta când am venit, și nu M-ați voit să vin la voi de la Tatăl cu împăcarea.

Iată, vă bateți joc de norodul cel legat la ochi ca să vadă doar veșmintele de pe voi și să vi se plece ca unor vrednici de slavă de la ei. O, cum puteți să purtați această slavă, de care nu sunteți vrednici? O, și cum puteți uita cât de păcătos este omul în fața unei așa de mari vrednicii, de care voi așa de mult vă îmbătați, și nu vă rușinați înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, care vă tot privesc și vi se tot apleacă cu închinăciuni și cu sărutări de mâini, când știți că Eu, Hristosul Tatălui, am stat pe cruce în cuie și sub lovituri și scuipări și sub hule fel de fel și sub nume de ocară în mijlocul mulțimii răstignitoare de Dumnezeu, târându-Mă sub crucea grea, pe care apoi Mi-am dat Duhul plângând de mila celor păcătoși, depărtați de Tatăl pentru păcat?

Scriu și tot scriu epistole spre voi, și rămân scrise în istorie aceste scrisori ale lui Hristos spre voi în vremea aceasta a venirii Mele cuvânt pe pământ, când și vouă vă grăiesc, și mai ales vouă, din pricina cărora Eu lucrez din greu lucrarea dată de Tatăl s-o așez pe pământ acum, la sfârșit de timp.

O, oare, nu vă veți deștepta la glasul Meu? Oare, veți rămâne ca fecioarele care au pierdut venirea Mirelui din pricina somnului și a plăcerilor vieții de pe pământ? Erau fecioare, și tot au pierdut și au rămas afară de sala nunții, iar voi sunteți chiar primii potrivnici venirii Mirelui sfânt la mireasa Sa gătită pentru Mirele ei, precum este scris, o, și ce va fi vouă vă întreb?

Cu durere vă grăiesc, cu durere rămân, cu durere las cuvânt scris spre voi în zi de duminică, și binecuvintez acum de lângă Tatăl pământul și neamul român, la care vin ca să-i gătesc salvare și ocrotire și slavă lângă slava Mea, căci neamul român este neamul nou ales, este popor al Domnului la sfârșit de timp, și se adeverește aceasta prin venirea Mea cuvânt pe acest meleag, de care atât de dor le este sfinților Mei și slavei gata să se arate între cer și pământ cu ziua Domnului, atât de așteptată să se ivească ea și să așeze pe pământ veacul cel nou, cerul cel nou și pământul cel nou în lucrare de Nou Ierusalim, promis prin Scripturi să se arate, în toată slava sa coborând și luminând, și iată, Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, și de aici încolo Eu sunt, precum este scris.

Eu sunt, și rămân cu venirea Mea pe pământul român și înnoiesc iar și iar cuvântul Meu și spun, iar și iar spun că tot omul care se va înveșmânta cu cămășuța de creștin se va numi român. Amin.

Și acum, pace cerească peste cetatea cuvântului Meu de pe meleagul pământului român, în care cartea Mea stă deschisă și se așează în ea tot cuvântul gurii Mele ca mărturie peste pământ, o, și așa Se vestește Dumnezeu de la margini la margini cu slava Sa, cu cuvântul Său pe plaiul românesc, țara Mea cea de la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.