5.4. Zidirea bisericii; Împotrivirea autorităţilor bisericeşti

O, pace vouă pentru mersul Meu cu voi, o, fiilor! Binecuvântare aduc aici acum pentru această amintire a zilei când am poposit cu cerul și am așezat pe temelie nouă piatra cea de început a cetății sfinte de Nou Ierusalim acum treizeci și cinci de ani, o, și a venit apoi vreme de strâmtorare peste voi, și erați micuți cu puterea pe vreme de necredință, după ce ați trecut cu Mine un timp de prigoană pentru numele Meu de peste voi, pentru cuvântul Meu pe care-l port cu voi între cer și pământ, o, și am adus apoi zile fără piedici și am scos deasupra taina coborârii cuvântului Meu pe pământ după primii treizeci și cinci de ani din cei șaptezeci, care, iată-i, au trecut toți, plini de cuvântul Meu peste pământ, cifră plină de taina cea scrisă în Scripturi, iar acum depănăm amintiri, și nu mai sunt acestea taine și sunt grăite de pe acoperiș, precum este scris, o, că Mi-ați fost supuși cu aplecare, cu credință, și ați fost statornici, chiar dacă n-au mai rămas cei de lângă voi de atunci, dar ați rămas voi mărturisitori până azi, și a rămas cartea cuvântului Meu din toată această vreme de șaptezeci de ani de cuvânt, atât cât s-a putut culege și păstra spre mărturia venirii Mele de la Tatăl cuvânt pe pământ sub numele Meu cel nou, o, fiilor, și iată Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu cel nou, iar Eu trec dintr-o parte în alta, și de la margini la margini și dau de știre în lung și în lat că vine Domnul cuvânt peste pământ.

O, cum să nu vin, fiilor, și cum să nu grăiesc cuvântul Meu când voi Mă strigați: Vino, Doamne? Duhul vă învață, fiilor, Duhul strigă prin voi, iar Eu vin și aduc cu Mine împliniri, și cu voi le împlinesc. Și ce, oare, ar fi fost să nu fi rămas cu voi pentru lucrul Meu cel mult, pentru multul Meu cuvânt, pe care-l am de grăit peste pământ și peste oameni și peste timp, fiilor?

Acum, Eu și voi scriem în carte amintirea zilei când, însoțit de voi și de cei ce erau în ziua aceea martori, dar și de cei din cer cu care Mă port întru venirea Mea, am așezat atunci după datină slujba pentru așezarea pietrei de temelie pe care s-a zidit apoi pietricica cea albă, chivotul Sfintei Sfintelor, și apoi pecetluirea cu legea sfințeniei a grădiniței tainice din zilele Mele cu voi pe pământ, fiilor.

O, ce minunat, ce frumos am lucrat toată taina care s-a scris în ziua aceea între pământ și cer, că mai întâi de toate l-am lucrat pe cel pregătit pentru Mine în taină ca să-l am în ziua aceea martor din biserica neamului român, și l-am ridicat prin ungere sfântă și prin semnele Duhului Sfânt la rang de arhiereu ca să-Mi împlinesc cu mărturie întărită însemnarea grădiniței și piatra de început și binecuvântarea și pecetluirea apoi a grădiniței, și am avut atunci fii cu credință și sunt scriși pe pământ și în cer martori ai acelei zile, iar Eu, Domnul, am stat cu martori din cer și cu trâmbița Mea Verginica, iar piatra era ea, căci cu ea am început în anul 1955 să-Mi trâmbițez peste pământ cuvântul, și prin ea v-am așezat și pe voi lângă Mine pentru mersul Meu pe mai departe cuvânt peste pământ, fiilor.

Mă bucur să scriu aceste cuvinte mărturisitoare, spre mângâierea Duhului Meu durut pentru cei pe care nu-i mai am acum alături lângă voi, dar Eu n-am stat din lucru, și iată, mergem și avem rod și avem cetate acum, căci în jurul grădiniței tainice s-au așezat mărgăritare, taine cerești, semne ale cuvântului Meu care grăiește și împlinește cu puteri de sus, căci voi sunteți mici, și mici rămâneți, dar pot Eu, și vă port de grijă, fiilor, și toate se lucrează ca la sfârșit, ca la venirea Mea, și oștiri din cer Mă însoțesc și-Mi împlinesc cuvântul, și vă sprijină pe voi pe pământ, măi fiilor.

O, fiilor, ascult adesea gândul inimii arhiereului martor al Meu în ziua aceea. E plină de dor inimioara lui, e plină de răbdare și de neputință. Îi este dor de pace adevărată și nelovită de pizma lui satana. Îi este dor de putere sfântă și de duh mărturisitor, dar uită să-Mi ceară să-i dau, să pot Eu pentru el.

O, pace ție, inimă neputincioasă! Fă-Mi loc în tine! Pot Eu dacă-Mi faci loc, și numai după aceea ar fi să poți și tu. Cel ce poate este cel ce Mă iubește și-Mi paște oile. Așa i-am spus lui Petru: «De Mă iubești, paște oile Mele!», iar el le-a păscut pe ale Mele, nu pe ale lui Caiafa, și așa M-a iubit Petru, iar Pavel M-a iubit după ce l-am deșteptat Eu și l-am trimis spre neamurile pământului să-Mi strângă turmă. Mai întâi ei M-au iubit, și numai apoi Mi-au hrănit oile și le-au legat rănile, așa cum fac Eu, iar Eu sunt Blândul Păstor.

În zi de praznic împărătesc vă povățuiesc cu iubire și cu milă, căci lucrarea Mea este cuvântul cu care am făcut cerul și pământul și lumea. Nu se poate să nu lucreze Dumnezeu. Dacă omul nu stă din lucrul său, Eu, Domnul, mai mult nu stau. Credința nu este a tuturora, așa este scris, iar dacă vouă nu vă este dat să credeți, iată, vă împietriți auzul și inima, și de aceea vor veni semnele lui Dumnezeu ca odinioară peste egipteni și peste faraon, sau ca acum două mii de ani peste Caiafa și mai-marii vremii de atunci și vor lucra semnele lui Dumnezeu precum este scris, căci România este țara venirii Mele a doua oară de la Tatăl ca să lucrez în ea pe pământ prin cuvânt, iar voi, cei ce aveți scaune de veghetori, sunteți împietriți, necredincioși pentru venirea Mea de azi, așa cum a fost și arhiereul cetății Târgoviște acum treizeci de ani, și care s-a luptat cu viclenie și a lovit în fiii cuvântului Meu jurându-se cu cuvânt rostit că el nu va crede cuvântul Meu nici dacă și-ar pierde amândouă picioarele, iar după ce și le-a pierdut, așa cum a proorocit cu însăși limba sa, l-am adus de pe tărâmul celălalt ca să-și mărturisească necredința și plata ei și mila Mea cea pentru el, după ce a venit strigarea la cer pentru iertarea lui cea de la Mine și pentru mărturisirea lui de lângă Mine a lucrării cuvântului Meu din vremea aceasta peste pământ, și pe care el n-a dat s-o primească și să creadă cât a stat pe pământ.