3.2. Lucrarea poruncilor lui Dumnezeu

Această zi de praznic sfânt s-a potrivit în acest an în zi de duminică, ziua întâi din săptămână, ziua când Dumnezeu a făcut prin cuvânt lumina, ziua facerii omului nou, căci Eu, Domnul, am ieșit din pământ și am înviat dintre morți și sunt de atunci lumina lumii, ziua când Dumnezeu a făcut lumina precum este scris, o, și voiesc în ziua aceasta să grăiesc și să lămuresc taina începutului celui nou de acum două mii de ani, căci Eu, Domnul, Eu și numele Meu am îmbrăcat atunci în taina facerii celei noi neamul omenesc de pe pământ sub numele lui Iisus Hristos, Începătorul veacului nou, căci de atunci se numără iarăși anii și vremile, omul și calea pe care să meargă el, lumina pentru pământeni, Domnul Cel înviat din pământ dintre morți, iar cine încă se împotrivește acestui nou început sub numele lui Iisus Hristos, acela să fie anatema precum este scris, o, că nu este păcat mai mare și mai greu ca și necredința, și greu mai scapă omul cel necredincios de sub această lespede rece și mare, și greu mai este întunericul necredinței peste cei de pe pământ, cei fără Dumnezeu peste zilele vieții lor, peste duhul lor cel îngâmfat fără măsură, iar creștinii să se bucure și să îmbrățișeze din zi în zi mai mult taina și lucrarea credinței cu Domnul și cu mama cea născătoare a Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos, Cel ce a scris pe pământ sfârșit și început, început și sfârșit, Alfa și Omega.

Așadar, așezați între Mine și voi masă de serbare sfântă și de cuvânt sfânt și ieșiți la fântână ca să ne întâlnim în cuvânt și să aducem bucurie și sărbătoare de cuvânt, pentru ca să învețe fiii lui Dumnezeu, să învețe ei ce este viața cu Hristos în toată vremea și ce au de lucrat ei în zilele Domnului, căci ziua Domnului a fost sfințită aparte odată cu învierea Mea dintre cei morți, și a fost ea plătită cu suferința cea mare a Fiului lui Dumnezeu prin cruce acum două mii de ani, o, și nu trebuie odihnă pentru trupul creștinului, și trebuie bucurie și veselie și slavă adusă Domnului, căci cu suferință a plătit Domnul această zi de slavă și de bucurie, că Domnul a înviat ca să le dea lor învierea, iar învierea are lucrare mare și multă, nu are creștinul odihnă cu trupul în această zi, ci lucrare mare are, o, fiilor.