Fotografia

Mă numesc Dănciuca Elena, sunt din Mănești Dâmbovița…
… În februarie 1964 într-una din zile mă aflam la maica Verginica și m-am sculat la rugăciunea de miezul nopții împreună cu ea. Era întuneric in camera și deodată am văzut o lumină care a apărut și a dispărut imediat, ca o lumină făcută de un blitz de la aparatul de fotografiat. Am întrebat-o ce se întâmplă și ea mi-a spus: a coborat în camera noastră Domnul Iisus Hristos cu sfântul apostol Luca care a fotografiat (pe Domnul împreună cu ea). Această fotografie mi-a fost apoi incredințata mie spre păstrare și o am și astăzi. În fotografie se vede maica Verginica și Domnul și crucile de pe Golgota iar în locul covorului din cameră se află pietrele de pe muntele Golgotei. Dimineața am plecat acasă la Mănești și mi-a dat fotografia spre păstrare ca să nu fie gasită de securitate și să fie luată din dreptul mărturiilor…

– Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot să-mi amintesc destul de bine și de amanunțit. Am sa folosesc din textul pe care mi 1-a dictat ea in convorbirea ei cu Domnul. Era in februarie 1964, eram la sora Verginica în casa din satul Maluri-Pucioasa. Noaptea, în jurul orei unsprezece, ne sculasem amândoua pentru ca să ne pregătim de rugăciunea de miezul nopții. Sora Verginica se sculase, se dăduse la marginea patului neputincioasă ca întotdeauna. Era imbracată într-o camașuța de culoare deschisă și pe cap avea un batic alb. Când s-a văzut acea lumina de blitz care a luminat camera, ea era rezemată într-o mana pe pat, chiar așa cum apare în fotografie și a îndreptat privirea spre Domnul care venise înaintea ei. După câteva clipe, privirea ei cauta spre mine, de parcă voia să-mi spună ce a fost. Dar am întrebat-o eu: soră Verginica, ce a fost lumina aceasta? Ea mi-a spus: a fost sfantul apostol Luca cu un aparat de fotografiat în timpul cât eu priveam pe Domnul înaintea mea. Nu a mai trecut mult și iarași Domnul Iisus Hristos a venit și i-a vorbit despre momentul luminii care s-a vazut. Și i-a spus:

– Verginico nu te mira de ceea ce vezi și de ceea ce-ți dau. Dacă Eu lucrez în tine și cu tine pe pamânt, aceasta ce vezi este marturie ca să fie pentru zilele mărturiilor. Am luat pe apostolul Luca și am făcut două fotografii la fel, una am luat-o Noi și una o lăsăm la voi,dar să știi că nu este voie să faceți cu ea ceva de pe pământ. Să nu umblați cu ea ca s-o înmulțiți sau să dați zvon mare despre ea, să nu v-o ia vrăjmașii Mei și ai voștri, să nu fie găsită dacă va fi vândută mărturia aceasta. Ne-am uitat bine în fotografie, ne-am uitat amândouă. Dintre obiectele din camera luminată doar de candela din perete, în fotografie au mai ieșit patul și corpul de lemn al mașinii de cusut. In plus au ieșit: o coroană de spini pusă pe o pânză albă pe mașina de cusut, o formă de sicriu la baza patului, un deal cu pietre și cu verdeață, o tufă de trandafiri și trei cruci. A mai ieșit o mantie neagră de cuvioasă peste cămășuța cu care era îmbrăcată sora Verginica, o mantie de sub care se mai vedea doar un colț al baticuțului alb cu care era îmbrobodită. Când ne uitam amândouă la fotografie, îi apăruse Domnul și ea l-a întrebat ce înseamnă cele din fotografie: „Verginico, Verginico, mantia cea de doliu și sicriul și coroana de spini de pe giulgiul acela alb și greu, sânt semnele suferinței tale pe pământ. Dealul Golgotei cu crucile lui și cu pietrele lui, au ca simbol suferința ta și a Mea întru lucrarea lui Dumnezeu din zilele acestea. Iar Eu și cu tine suntem văzuți în lucrare pe pământ ca să fie semn pentru zilele mărturiei, cum Eu, Domnul, sunt pe pământ în lucru cu tine ca să pregătesc poporul lucrării dumnezeiești la sfârșitul ei. Verginico Eu sunt îmbrăcat în cămașă fără cusături și sunt luminat de slava Mea și Mi-am arătat lucrarea Mea de slavă întru tine și cu tine.“ După ce ea mi-a dictat să scriu ce a vorbit Domnul, eu am plecat acasă la Mănești și am luat fotografia și am pus-o bine, cum am putut mai bine. Aceasta pot să vă spun de momentul acela. De atunci fotografia a stat la noi, dar acum trebuie să împlinim ceea ce este de împlinit cu ea. Dacă a venit vremea să se mărturisească, vă dau acest lucru sfânt pe care l-am ținut pitit din cauza perchezițiilor care au fost. Noi am voi să o duceți la Pucioasa la mănăstirea Noul Ierusalim s-o puneți la loc de cinste că e loc ales de Dumnezeu.
– Dacă așa spuneți, o vom duce și o vom așeză acolo ca pe un colț de cer și o vom prezenta și în Cartea care se numește Cuvântul lui Dumnezeu 1955-1995 și pe care vă vom da-o în dar la sărbătoarea Paștelui care pecetluiește patruzeci de ani de lucrare ă Cuvântului lui Dumnezeu în România.