6.3. Tainica împărăţie a Domnului cu poporul ales; învăţăturile Sale, în duhul ascultării

Pace vouă, fiilor din cetate! Să-i învățăm pe toți cei care dau să fie ai Mei ca și voi, să-i învățăm să aibă inimă mare, căci Dumnezeu e mare, fiilor, iar o inimă mică nu învață, nu poate, nu ascultă, nu se apleacă, nu iubește, nu se dă lui Dumnezeu, și chiar dacă încearcă, iată, nu poate până la capăt și se smulge din turmă și se duce de unde a venit și se face bucurie diavolului de șapte ori mai mult, căci diavolului îi priește de minune necredincioșia și șovăiala și neastâmpărul celor mici cu inima și cu fapta, și iată, îi face rost de cădere și de pierzare celui ce se desprinde de mersul lui cu Mine, iar în ziua aceasta de sărbătoare pentru sfinții împărați creștini Constantin și Elena, avem o lecție nouă, avem să învățăm cum trebuie să ne purtăm față de cei care au inimă mică și minte slabă pentru duhul înțelepciunii vieții, ca nu cumva duhul potrivnic să împartă și spre noi vreun răspuns greu de dat lui Dumnezeu când toate se judecă după duhul dreptății de sus.

Avem în ziua aceasta pildă vie de urmat, și avem pe împăratul Constantin cu inima lui mare, o, fiilor. Era atunci pe pământ vreme potrivnică lui Dumnezeu și celor iubitori de Dumnezeu, căci împărații vremii de atunci, dornici de putere peste supuși, aveau ca lucrare prigonirea creștinilor și chinuirea lor ca să-i piardă și ca nu cumva să fie cineva să nu se închine numai lor, și nicidecum lui Dumnezeu. Priveam de sus la crucea grea a creștinilor cu inimă mare în vremea aceea, o, și am coborât la ei să-i mângâi, să-i eliberez, să prindă putere sub cruce. Am lucrat peste inima împăratului, în care avea el ca moștenire bunătatea inimii tatălui său, o, și l-am ridicat spre credință și M-am descoperit lui și a lucrat el pentru Dumnezeu apoi și a dat libertate și mângâiere celor ce-Mi urmau cu viața și cu credința și cu crucea în vremea aceea, iar pe împăratul păgân l-a dat pierzării biruindu-l cu armata lui de oșteni ai crucii, așa cum el și i-a pregătit. O, el a distrus pe dușmanul lui Dumnezeu și al creștinilor, și nicidecum nu a stat la sfat cu el, și iată, a rămas biruitor dacă așa a lucrat, căci a avut el de la Dumnezeu date putere și credință.

E zi de învățătură pentru mers curat, iar mersul curat e cu îngeri, fiilor. Mereu am spus și tot spun că nu este bine să fie omul singur. Dar ca să creadă cei cărora le spun aceasta și nu se încredințează ca să împlinească, aceia trebuie să cadă prin această neascultare prielnică lui satana, care știe tot timpul lucrarea omului, și numai atunci vor crede aceștia că îngerii lui Dumnezeu au stat departe dacă nu au avut ce să scrie, și vor vedea cei neascultători, cei ce nu vedeau când greșeau și nu ascultau.
Fiilor, fiilor, cei ce sunt vorbiți de rău de cei care nu au altceva mai bun de lucrat, aceia sunt cei plăcuți lui Dumnezeu cu lucrarea lor, cu inima lor mare, cu lucrarea Mea cu ei. Iată deosebirea între cei cu inimă mare și cei cu inimă măruntă ca semn al nesmereniei celor mărunți!

O, ce înseamnă să ai smerenie? Ca să ai această bogăție cerească trebuie să te simți și să te vezi mic, și trebuie să fii mulțumit atât cât ești, și să te lași apoi folosit pentru slujire cu sfială înaintea lui Dumnezeu și pentru mers cu cruce, și nicidecum fără cruce, că iată, cei ce n-au smerenie aruncă de peste ei și cea mai mică povară a crucii și se împotrivesc și unei mici dojane și-și prețuiesc trupul mai mult decât sufletul, și nu le place mersul cu crucea, căderea sub cruce nu le place, iar dacă nu le place pierd crucea, pierd învierea, pierd viața și pierd mereu până nu mai au ce pierde.

Ori de câte ori aveți prilejul, deschideți-vă auzul și lăsați Duhul să vă cerceteze pe dinăuntru și pe dinafară, ca să vă strângeți bucurii pentru vremea care vine, că dă să vină o vreme frumoasă, și nu se poate să fiți oricum pentru ea, iar cine nu va semăna cu vremea aceea nu va rămâne în ea. Vin din cer și vă învăț cu dor să semănați cu Mine, și de aceea dau să vă deprind să stați treji și vii la învățătură, și mărturisitori slavei Mele de peste voi, căci Duhul Sfânt Mângâietorul vă aduce vouă dintru ale Sale, o, fiilor.

Îmi pregătesc aparte pe cei ce sunt poporul Meu cel de azi și le spun lor mereu: Rămâneți întru iubirea Mea, rămâneți întru Mine! Iar cei ce nu pot așa, aceia sunt ușernici și umblă de colo-colo de la margini la margini, din ușă în ușă și de la unii la alții tot timpul, și chiar în vremea lor de rugăciune când mintea lor cutreieră aiurea, și greu se mai întorc să stea de vorbă cu Domnul când își citesc ei pravila creștinească și lucrarea lor de fii ai lui Dumnezeu, legătura lor cu Păstorul Cel de sus, Care vine să-Și pregătească aparte turma Sa.

O, fiilor, am așezat un calendar de viețuire pentru cei care se aleg să meargă cu Mine pe cale cu mers nou de Nou Ierusalim, și nicidecum cu nelucrare, căci cu nelucrarea își găsesc să facă altceva, și nu pot aceia să fie alăturați celor ce lucrează pentru Dumnezeu și pentru mersul Său din vremea aceasta, și trebuie cercetare în zile de strângere la izvor și trebuie înțeles și urmat abecedarul cel pentru această școală sfântă a noului Meu popor.

Acum treizeci și cinci de ani când am ieșit deasupra cu slava cuvântului Meu vestitor peste pământ, Mi-am așezat la vedere pietricica cea albă, chivotul cel tainic în grădinița cuvântului Meu, și s-a pus sub piatra de temelie hrisovul în care s-a scris viețuirea poporului cel nou, și care se va zidi pe acest cuvânt de mărturie cu o viață nouă, plină de rodul sfințeniei, fără de care nu poate nimeni să se facă fiu al lui Dumnezeu și al acestui nou popor, în mijlocul căruia Eu, Domnul, sunt la masă trup și cuvânt și grăiesc și împart povață și înștiințez lucrările Mele și sunt viu și plin de grăire, așa cum cuvântul Meu cel împărțit mărturisește despre Mine la masă cu cei din cetatea pregătită de Mine și de ei, și peste care Eu sunt cu cerul și cu cei din cer la masă cu ei, cu sfinții Mei cei plini de dor să vină cu Mine la ei, în cetatea Mea cu ei.

Cei care au plecat din pregătirea cea pentru ai Mei, aceia nu sunt cunoscuți, iar ei să nu caute spre voi după ce au stat în voile lor atâta vreme neștiuți și nevăzuți și necunoscuți cu mersul lor, cu duhul lor, cu purtarea lor, cu credința lor, o, că nu oricum trebuie să creadă cei ce cred, ci trebuie credință cu rod văzut, căci Eu am spus celor de la masa Mea cu ei acum două mii de ani și le-am spus: «Cel care se hrănește cu trupul și sângele Meu, acela rămâne întru Mine, iar Eu întru el rămân». O, dacă am spus așa, ce va fi să înțeleagă cei de la masa Mea cu ei? Aceștia trebuie să Mă arate lucrând în ei și prin ei, dacă Eu sunt și rămân întru ei.

O, fiilor, amintesc acum de pregătirea pe care le-am făcut-o acum două mii de ani celor cu care am împărțit Paștele în seara cinei ca să Mă dau lor și să rămân cu ei așa până la sfârșit, precum le-am și făgăduit, căci Eu atunci i-am pregătit dinainte și le-am spălat Eu Însumi picioarele, cu care călcau pe pământul așa de întinat din loc în loc de cele păcătoase ale oamenilor, și le-am spus lor după spălare să facă și ei între ei ceea ce am făcut Eu lor, și așa i-am învățat curățirea de orice murdărie ca să fie curați, și ca să se spele tot timpul i-am învățat, și să aibă dragostea de pază peste ei și între ei. Iată, întâi i-am spălat, i-am curățat, și numai apoi au fost ei așezați la masa Mea cu ei.

De aceea spun acum celor ce vor să forțeze porțile, după ce au stat neștiuți prin lume cu pașii lor, și le spun lor: Nu forțați porțile, nu rostiți cuvinte de amenințare, nu cereți socoteală celor ce ascultă de Mine în tot ce au ei de lucrat de la Mine! Nu-i forțați să lucreze ei ceea ce le dați voi să lucreze pentru voi! Ei nu au voie să facă ceva de la ei înșiși, sau de la voi, căci ei stau între Mine și poporul cuvântului Meu, iar aici este vorba de cei care sunt curățiți și care se curăță pentru masa Mea, cu ascultare de legile sfințeniei și cu împlinirea a celor cerute pentru cei așezați la masa Mea în haina nunții, și care nu trebuie să-și mai strice statura și mersul, ci, din contra, trebuie să aibă grijă să fie pildă de urmat unii altora și celor ce îi știu pe ei ai Mei, căci altfel s-ar strica unii de la alții iar și iar și M-ar răstigni din nou pentru ei înșiși, precum este scris în cuvântul Scripturii care vorbește despre aceasta.

Vă păstoresc și vă învăț credința cea lucrătoare din neam în neam până la voi, fiilor. Nu mai este credință pe pământ, iar Eu vin, și nu mai văd oameni care să știe sau să învețe credința și lucrarea ei, și se iau după cei ce îi vestesc pe toți despre ziua de mâine. Voi însă nu vă luați după cele ce se ia lumea, căci timpul și lucrarea lui sunt sub stăpânirea Mea din veac și până-n veac, fiilor.

Cu zeci de ani în urmă se mai lucra încă prin credință când se ivea pe cer nor negru și amenințător de grindină și se ducea clopotarul din cetate și prindea cu mâna frânghia clopotului bisericii, iar clopotul era o rugăciune a celor credincioși din cetate și se împrăștia norul primejdios la rugăciunea clopotului și la credința creștinilor care alungau grindina și puhoaiele apelor și ale furtunilor, căci era credință.

O, așa și voi, să nu uitați lucrarea credinței celor ce au lăsat în urmă felurite rugăciuni și datini, cum ar fi trasul clopotelor sau însemnarea în pământ cu tăișul toporului înfipt în semnul sfintei cruci cu rugăciunea aceea care spune pământului să fie mai tare ca piatra, o, și se spărgeau norii cu grindină și se împrăștiau, și iată ce mare este lucrarea credinței și datinile sfinte lăsate de cei ce se rugau în fel și chip cu jertfă spre Dumnezeu pentru îndurare, dar azi nu mai vrea nimeni să se uite spre străbuni și să creadă ca ei între ei și Dumnezeu.

Toți oamenii dau să vorbească de toate unii cu alții când se întâlnesc, o, și nu le aduce niciun folos întâlnirea și grăirea dintre ei. Și de ce, oare, așa?

O, fiilor, întâlnirea dintre oameni nu este ca aceea care a fost la fântâna lui Israel între Mine și fiica Samariei, căreia i-am ieșit în cale ca să-i dau mântuire. Acolo s-a vorbit despre păcate, despre cele ce îi despart pe oameni de Dumnezeu și despre repararea acestei despărțiri. Îndemnul Meu pentru ea a fost s-o fac să-și curețe inima de păcatul în care fiica Samariei trăia cu pașii vieții ei, iar Eu i-am ieșit în cale și am vorbit cu ea despre păcatele ei, despre setea cea de apă vie, cu care omul trebuie să-și spele păcatele prin vorbirea dintre Dumnezeu și el, dintre el și Dumnezeu, și dintre om și om.

Iată câtă putere are în om duhul trufiei, fiilor! Privim și vedem mărimea acestui păcat de peste om. Nu-i place omului să se smerească, nu-i place nici pentru păcatele lui să facă această aplecare și să scape de vina cea de la păcat. Omul nu este deprins cu lucrarea curățirii lui, și de aceea om cu om nu vorbește despre păcatele pe care le face fiecare în fel și chip tot timpul, și apoi și le îngroapă înăuntrul său și rămâne sub păcat.

Lucrarea pe care am lucrat-o Eu la fântâna spălării este cea care ar fi să-i facă lucrători pe creștinii care se aleg lui Dumnezeu și mărturisitori pentru Dumnezeu, dar mai întâi să-și dea de peste ei păcatele, căci omul păcătuiește tot timpul, și iată, tot timpul este lipsit de Dumnezeu și de dragostea de Dumnezeu și de aceea el păcătuiește, dar iubirea cea pentru Dumnezeu îl face pe om să se curețe de păcat ca să se aleagă apoi de partea mărturisirii lui Dumnezeu peste pământ, ca dovadă că s-a ales pentru Dumnezeu cu viața lui, iar cel ce nu-L mărturisește pe Dumnezeu ca să adune rod mărturisitor, acela nu dovedește că-L are de iubire a sa pe Domnul.

Fiți lucrători cu har mult și cu limbă dezlegată între frate și frate, și cu multă și mare smerenie de duh și de trup vorbiți unii cu alții când vă întâlniți ca să vă curățați unii pe alții de cele ce vă despart de Dumnezeu, măi fiilor. Să nu fie despărțire între voi, să nu fie rece și nici nelucrare, căci voi sunteți binecuvântați pentru lucrarea omului cel nou, și de care lucrare voi să nu fiți lipsiți între frate și frate, și începeți mereu cu smerenia orice lucrare a întâlnirilor voastre frățești în numele vorbirilor duhovnicești pentru iertarea păcatelor, o, fiilor, căci altfel de întâlniri sunt fără de rod de viață veșnică și sunt ele timp pierdut în zadar.

Am spus în vremea lucrării cuvântului Meu cel de șaptezeci de ani că prin această lucrare dau iertare făpturii care a fost ca să-i am pe toți lângă Mine și lângă Tatăl, dar cei ce Mă părăsesc azi cu necredință, o, ce va fi, oare, cu ei?

De ce, fiilor, de ce se întâmplă aceste despărțiri? Din pricina călcării peste împlinirea cuvântului Meu, căci este scris că neascultarea și nesupunerea sunt pentru cei ce le lucrează mai dăunătoare decât diavolul care umblă peste tot și le mânjește calea și viața și trupul și lucrul și duhul cu toate descântecele și farmecele lui asupra oamenilor de pe pământ, iar cei ce iubesc ascultă și se supun iubirii Mele, iar iubirea aceasta îl vindecă de păcat pe om, pe cel ce nu se alege pe sine în schimbul Meu pentru viața lui, și iată, cele mai dureroase despărțiri sunt cu cei care se despart de Dumnezeu, și fac ei aceasta pentru că nu Mă cunosc, pentru că nu Mă ascultă și de aceea se despart de Dumnezeu, căci otrava necredinței când intră în om îi atacă totul pic cu pic, și voiesc să vă îndemn, fiilor, să vă feriți de această otravă, căci ea intră prin urechi și vă atacă ori deodată, ori pic cu pic, dacă nu știți să vă feriți de cele ce dau să vă despartă de Dumnezeu și să vă doară apoi despărțirea și să vă ducă de lângă Mine pe căi primejdioase și pline de satană și de iad, căci iubirea părăsită se răzbună, fiilor.

O, fiilor, învățați cu toții să nu mai primiți vorbiri de rău care nu pot fi dovedite. Fiți înțelepți voi, cei așa de slabi cu statornicia. Nu vă bizuiți pe cele împrăștiate de cei care dau să vă despartă de Mine și să ajungeți și voi ca lumea cea plină de șerpi veninoși, ca plată a celor necredincioși și neiubitori de Dumnezeu și de cer pe pământ. Citiți în Scripturi și veți găsi în ele că se coboară din cer Ierusalim nou în mijlocul lumii fără Dumnezeu și că se naște un popor de Nou Ierusalim.

O, cât de ușor alunecă omul, fiilor! Iată cât de slab poate fi omul, bietul de el! De aceea vă trebuie povățuitor, căci vai celor ce M-au aflat, și Mă dau apoi de peste viața lor! Ce pot să mai fie cei ce Îl dau deoparte pe Dumnezeu pentru voile lor? De aceea căutați cu cuvânt de veghe peste voi, căci zilele sunt cu ispite mari, și cad ele peste oameni, cad peste cei fără Dumnezeu Păstor peste ei.

Fiilor, fiilor, nu vă luați după vorbe aruncate de cei ce aruncă pe Dumnezeu de peste ei. Cad în blestem cei ce aruncă pe Domnul, cad în mâna lui satana, precum este scris. Trebuie să știți de la Mine aceste lucrări rele ale celor ce se înrăiesc, ca plată a neascultării lor de Dumnezeu.

O, fiilor, e greu păcatul necredinței, și e mult mai greu acest păcat asupra celor care se încearcă cu el după ce Mă află ei și Mă cred prin acest cuvânt. A venit lepădarea de credință și la unii care au mers cumva și ei după mersul pe care l-am așezat Eu, Domnul, peste fiii poporului cuvântului Meu. Cad dintre cei ce au venit și s-au făcut că merg și ei, cad ca Iuda care mergea pe alături, nu în pas frățesc, o, și cad căzând în îndoială dacă au lucrat pe margini doi câte doi, câte trei, otrăvindu-se unii pe alții, pângărindu-și inimile unii altora cu vorbe bârfitoare, cu duh de judecată asupra mersului Meu cu crucea purtată cu fiii acestui popor, iar unii din aceștia pângărindu-și chiar trupurile unii altora ca unii pe care satana îi lucrează el pe gustul lui apoi.

Iată, se aleg la dreapta și la stânga toate cele lucrate de cei care au lucrat bine sau rău lângă acest izvor de cuvânt. Necredința face întuneric în om, și începe ea cu îndoiala, o, și nu mai este frumos cel ce lucrează și stă la întuneric, și se face urât la chip și la cuvânt, căci în întuneric vezi numai negru totul, și așa lucrează păcatul necredinței când cade omul în el.

Fiilor, fiilor, sunt atâtea mărturii din vremea lucrării cuvântului Meu în mijlocul acestui popor la sfârșit de timp, și iată, cei ce s-au ales la stânga pentru viață trăită ca și lumea în libertatea voii fără de Dumnezeu peste ea, o, nu le mai este dat să-și mai amintească și să-și mai păstreze credința, căci credința rămâne darul celor ce rămân în duhul credincioșiei, nemaiîmprăștiindu-se ei să ia din părți pentru puterea credinței lor.

Vin cu tămăduire, vin cu povață de viață sănătoasă în trupul tău, creștine păstorit din cer. O, numai Eu, numai Domnul este tot ceea ce poți să ai, și cu Care rămâi. De aceea te-am strigat și te-am povățuit să te dai lui Dumnezeu și să te hrănești cu El și să înveți cum să fii ca să Se poată da ție Domnul, și apoi să te păstrezi cu grijă ca să nu-L pierzi și ca să nu te pierzi de El.

O, iată ce ai de făcut, creștine păstorit din cer: ai de împlinit porunca vieții veșnice, și care te învață și-ți spune să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din sufletul tău, din tot cugetul tău, și tot așa să faci și pentru aproapele tău, iar această lucrare a ta nu se pierde niciodată și se adună și este totul al tău apoi, căci dacă-L ai pe Dumnezeu ai totul și ai veșnic. Trebuie să înveți bine această lucrare înțeleaptă, nu doar să știi pe dinafară cuvintele acestei porunci dătătoare de viață veșnică, ci să le lucrezi cu pașii vieții tale, o, și nu trebuie nici bani, nici avere, nici stare, nici altceva ca să poți avea această întreagă agoniseală, după care, iată, nu mai umblă nimeni pe pământ, căci toți oamenii s-au stricat și se strică până la unul și-și pierd mintea și umblă goi de tot ce este bun și sfânt, și-și fac oamenii locuri de dezmăț între ei și de mângâieri ale trupului, o, și nu mai știe nimeni fața și gustul sfielii sfinte și se adună grămadă pe malurile apelor dezgoliți de tot, iar alteori se duc și fac sport de tot felul ca diavolii din iad care se muncesc și muncesc pe oameni în fel și chip, o, și n-au oamenii nimic în cer din cauza pierderii vremii trupului numai pe gustul duhului lumii și al vrăjmașului de satana, care dă să-i învăluie în fericiri fel de fel pe toți, și îi așteaptă pe la răspântii ca să-i atragă și să le arate felurite fericiri și petreceri și gusturi, iar Eu, Domnul, Mă port pe nori și cuvintez peste pământ și ies în calea omului mințit de duhul lumii și-i spun că tot ce dă să-l încânte pe pământ îl duce spre iad, spre plânsul și scrâșnirea dinților, precum este scris.

O, omule creștin, primește-Mă și pe Mine să-ți grăiesc, și apoi să ne iubim unul pe altul și să ne fim mângâiere în strâmtorările de pe pământ, și îmbrăcăminte din cer pe vreme rea și să-ți fiu sare și dulceață a inimii, să-ți fiu cuvânt ceresc și cunoștință dumnezeiască în vremea aceasta plină de idoli fel de fel și de curse și de șerpi veninoși și de farmece turnate peste tot și de vrăji care schimbă omul la minte, și iată, îți stau în cale ca să-ți fiu de sprijin și să te rog cu lacrimi să părăsești păcatul și momelile lui, care te omoară pic cu pic, pas cu pas, și să te învăț să nu te desparți de Mine pentru voia ta, care nu te duce spre Dumnezeu, ci mai degrabă deprinde-te să faci tu voia Mea, să-L iubești pe Dumnezeu cu tot ce faci tu pe pământ, o, și vei fi fericit după ce vei gusta din plin din această viață dulce și mereu dulce, că numai un picuț dacă iei de la tine te pândește duhul lumii și te ia și te duce în lături ca să-ți faci voia ta.

O, fiilor păstoriți cu cuvânt din cer, pace vouă în zi de praznic de tămăduire peste voi! Aveți grijă și nu uitați acum de paza grădinilor și a caselor voastre, așa cum strămoșii români închinau după Sfintele Paști nouă zile de marți și nouă de joi ca jertfă pentru ocrotirea din cer peste gospodării și peste grădini și peste ei înșiși, ca să nu vină ape revărsate peste semănături și grindină peste roduri, și fulgere și trăsnete, și iată, nu vor oamenii să dea această jertfă, o, și pierd mult mai mult, și n-au rugă și jertfă spre cer. Voi însă luați această ascultare din părinți rămasă și opriți-vă în aceste nouă zile de marți și nouă de joi, și nu coaseți, nu împletiți, nu spălați rufe, nu călcați cu fierul pe pânze, nu bateți cu ciocanul sau cu piatră, nu intrați să lucrați grădinile, nu faceți zgomot mare cu uneltele de lucru, iar Eu, Domnul, voi aduce vouă spor în celelalte zile din săptămână și veți fi binecuvântați pentru ascultare, fiilor.

Fiilor, fiilor, aveți grijă sfântă de iubirea voastră din ziua aceasta mare pentru voi, cei care azi ați intrat la masă de Paști nou, înnoit prin cuvânt. Această zi este ieșirea voastră din omul vostru cel vechi, și intrarea la masă de Paști nou și la părtășie cu Mine, cu Cel ce v-a iubit pe crucea pe care S-a dat Miel junghiat pentru toți cei care Îl vor iubi de-a pururi apoi, nu o zi, nu două, nu când și când, ci de-a pururi ei cu Mine, și Eu cu ei. Și oriunde vor fi și vor lucra, ei sunt ai Mei, iar Eu al lor, puterea lor, ocrotirea lor, toate în schimbul sfințeniei lor între oameni pe pământ, și vor înțelege toți cei care îi văd, că ei au lumină, au strălucire, au ce nu au cei goi de Hristos, căci precum Tatăl M-a iubit pe Mine, așa vă iubesc și Eu pe voi, o, și mare cuvânt am grăit acum pentru voi, fiilor înnoiți prin har și prin iubirea Mea lângă a voastră, căci iubirea alungă frica, așa este scris.

O, rămâneți, fiilor, întru iubirea Mea, căci este scris peste acest timp de la sfârșit că iubirea multora se va răci, și va fi aceasta ca semn că Se apropie Hristos întru slavă, și mulți vor fi găsiți goi, mulți fără de veșmânt, mulți fără Hristos. De aceea fiți îmbrăcați întru iubire tot timpul, și să păstrați mereu acest anotimp peste voi, anotimpul iubirii, fiilor, venirea Mea la voi, toată pentru voi și tot timpul între Mine și voi, și între voi și Mine, Eu în voi și voi în Mine, precum Eu în Tatăl sunt, iar Tatăl în Mine este tot timpul, o, fiilor, și așa și între Mine și voi să fie, și să rămâneți voi întru iubirea Mea, pe culmile ei, nu la poale, iar pentru acest loc trebuie râvnire să aveți, căci Eu, Domnul, asta caut de la voi, o, fiilor.

Mă doare de la poporul cel păstorit atâția zeci de ani, și aștept după iubirea lui, mamă. El însă coase, spală, cârpește, vopsește, împletește, prășește, mănâncă și bea, își face bucurii ca pe pământ, o, și nu mai vine chiar și dacă vine, căci la masa Mea nu pot sta cei doar chemați, ci dintre ei numai cei ce se aleg cu credincioșie până la sfârșit prin masa lor cu Mine, și a Mea cu ei, și aceștia sunt fiii cerului pe pământ, chemați, aleși și credincioși, fii ai lui Dumnezeu după duh și după har în vremea Mea cu ei, și după semnul Meu de peste ei și din ei, după cuvântul Meu de peste ei și după masa mea de cină între Mine și ei, mama Mea.

O, fiilor păstoriți cu cuvântul Meu, veniți și rămâneți apoi întru iubirea Mea, care s-a pus pe cruce pentru voi ca să se dea vouă și să aveți din destul pe Dumnezeu, și Dumnezeu pe voi!

Fiți împlinitori cuvântului Meu de peste voi, o, fiilor. Am încă multe să vă amintesc ca să le lucrați pentru asemănarea voastră cu Mine, dar până nu stați la masă cu Mine, zadarnic vă aștept să fiți ai Mei. Veți putea aceasta dacă nu veți fi prea mult pentru voi, și mult prea puțin pentru Mine, iar dacă încă se mai lungește așteptarea Mea, vine îngerul ca în vremea potopului și închide ușa pe dinafară și veți rămâne cu amintirea că v-am strigat îndelung, că ați zăbovit și ați rămas doar pentru voi, și toate în zadar.

Eu vă doresc har din cer să vă cuprindă și să vă înțelepțească și să vă nască iar și iar, căci cuvântul Meu a fost mult și mereu peste voi, dar n-a găsit răspuns de la voi și ați zăbovit cu pregătirea cea pentru Mine și ați rămas zăbovind.

O, dar pe cei ce M-au iubit și M-au ales și s-au așezat sub crucea Mea cea de azi, cu aceia Eu rămân și le spun lor iar și iar: Rămâneți întru iubirea Mea, fiilor! Îmbogățiți-vă cu ea și întru ea, căci omul de pe pământ numai aceasta avea de lucrat, dar n-a dat să priceapă de ce este și ce este cu el.

O, fiilor, vă rog, mai mult decât oricând vă rog să vă aplecați îndeajuns și să Mă primiți cu toate câte Eu vin și vă dau să împliniți, și voi privi spre voi să văd cât Mă primiți, cât împliniți povața Mea cea pentru voi, că Eu trebuie să am un popor aparte, cu care să Mă sprijin în zilele acestea și să-Mi pregătesc cu el împlinirea cea mare a venirii Mele văzute, și ca să-Mi cunoască lumea mersul Meu de la margini la margini cu slava cuvântului Meu cu care poposesc la voi să-l puneți pe cale peste pământ, fiilor.

O, cine să le spună fiilor oamenilor că postul și rugăciunea sunt îngeri din cer pentru păzirea de păcate și de vrăjmași de suflete, pentru multul bine pe care îl pierd mereu din lipsa postului cel pentru oamenii botezați? Își duc pruncii la botez ca să-i încreștineze și se apucă apoi de distracții păcătoase prin vorbire, prin îmbuibare cu mâncăruri necreștinești și prin tot felul de băuturi și de plăceri, o, și nu le place fiilor lumii postul nicidecum, și nu știu oamenii ce mănâncă, bieții de ei, căci peștele mănâncă oameni și tot felul de mortăciuni și de spurcăciuni ale oamenilor și îl pune omul în tigaie și îl frige și îl mănâncă, și nu știe ce mănâncă și nu știe că nici tigaia nu mai este curată pentru altă mâncare mai curată, căci oaia sau vițelul sau găina din ogradă nu mănâncă decât iarbă sau ce-i dă omul, boabe sau tărâțe, și e mai curat decât peștele animalul din curte și pasărea crescută în ogradă.

Spuneam prin cuvânt la începutul trâmbițării Mele din anul 1955: «Creștine, tu n-ai văzut copil mâncând părinți, sau părinți mâncând copii». N-a fost nimeni să deslușească grăirea aceasta a Mea, și iată, peștele mănâncă oameni, mănâncă tot ce cade în ape peste tot, și mănâncă omul ce nu știe, săracul, o, și nu-și face nimeni socoteala când folosește ceva pe pământ dacă nu i se descoperă ca să știe.

Voi, cei care v-ați pornit la drum spre izvorul cuvântului Meu în ziua aceasta de curățire a poporului acestui cuvânt, aplecați-vă cu inimă multă și mare și luați de la Mine izbăvire, fiilor. Aveți izvor de învățătură din cer peste voi, căci Mă fac izvor de cuvânt peste pământ pentru cei ce cred că vin în vremea aceasta ca să păstoresc stând pe nor, așa cum scrie în Scripturi că voi veni cu norii.

O, deschideți-vă! Sus inimile voastre în ziua aceasta! Fiți martori vouă și celor adormiți din neamul vostru cel după trup până la al miilea neam, dar și celor adormiți de la Adam și până la voi! Fiți salvatorii lor alături cu Mine lucrători pentru ei, o, că nu mai sunt păstori pe pământ ca să poată ridica morții din morminte așa cum am făcut Eu, Domnul, acum două mii de ani odată cu învierea Mea cea pentru Mine și cea pentru ei.

Se dă citire în ziua aceasta la multele păcate pe care le poate face un om pe pământ, și va fi să răspundeți că le-ați făcut pe toate și mai mult decât atât, o, că multe păcate sunt adunate înaintea Domnului de la atâția câți le-au tot săvârșit vreme de șapte mii de ani între cer și pământ, începând de la Adam și până azi.

O, de s-ar găsi cineva să facă o minune ca să se întoarcă înapoi adevărul lucrurilor împotriva neadevărurilor care s-au lucrat și care au dărâmat atâta popor de pe cale, atâția creștini slăbiți cu credința și cu fapta credinței! O, s-ar întâmpla atunci vindecare multora căzuți de pe cale, și care încă mai sunt netrecuți cu trupul.

Mereu a avut dușmani dinăuntru acest popor hrănit de cuvântul Meu de Păstor, căci invidia este lucrare diavolească și poate satana cu acest păcat prin duhul nemulțumirii și al înălțării minții unora, și prin care se clatină iar și iar mersul multora.

O, creștine nestatornic, ți-am deschis când ai bătut, iar tu n-ai fost cuminte și mulțumit și ți-ai trăit viața ta cu dor după păcat. Păcatul omului M-a pus pe cruce atunci și acum, o, și încă mai iubești păcatul și nu-ți este milă de ranele Mele de la păcatul tău, omule împrăștiat. Te-am iubit și pe cruce, iar tu Îmi plătești cu păcat iubirea Mea. Iată câtă este iubirea Părintelui, iubirea Păstorului, iubirea de pe cruce!]

Fiilor, fiilor, în ziua ce a trecut am stat cu voi tainic. Ce cald Mi-a fost în unii din voi! Ce dulce am simțit duioșia duhului la unii din voi! Ce frumos M-au așezat în voi cei ce Mă aduc din cer la voi cu cuvântul Meu de Păstor milos! Ce stârnire a dragostei și a umilinței inimii au așezat în voi cei ce lucrează pentru voi între Mine și voi!

I-am învățat acum două mii de ani pe cei ce Mă iubeau și Mă urmau, i-am învățat spălarea picioarelor în toată vremea, ca să fie ei sfinții Mei între cei păcătoși și ca să pot Eu să stau la masă cu ei primeniți și spălați de cele păcătoase ale oamenilor printre care sfinții Mei umblau. Păcatul oamenilor se atinge peste tot pe unde ei merg și întinează calea și toate cele atinse de ei, și de aceea le-am spus celor ai Mei să se deprindă să-și spele unii altora picioarele ca să fie curați.

Învățătura spălării mâinilor este iarăși de mult folos pentru curățire, căci mâinile fac curat peste tot și trebuie tot timpul spălate la ieșire pe cale și la intrare, căci peste tot se atinge păcatul și trupul păcatului.

O, dacă așa stau lucrurile cu curățatul trupului în tot timpul, mare și multă nevoie are sufletul de curățire și de spălare, căci până și creștinii iubesc și caută libertatea și umblarea peste tot printre cei din lume, și nu se tem de roadele rele, care le-ar face rău și pe pământ, dar și în cer apoi. Eu Însumi am spălat picioarele ucenicilor Mei și i-am îndemnat să facă și ei unii altora asemenea, o, că nu e loc și cale pe pământ neatinse de păcatul cel mult al fiilor oamenilor care nu iubesc pe Dumnezeu cu viața lor.

Am învățat pe poporul cuvântului Meu din vremea aceasta să-și spele mâinile tot timpul ca să fie curate și l-am povățuit să nu iasă și să nu intre fără să-și facă pârtie cu apă de agheasmă și fără să se însemneze cu mir din candelă în semnul sfintei cruci pe tălpile încălțămintelor ca să fie curat de atingerile de pe cale, și iată câtă grijă trebuie să poarte creștinul pentru sfințenia lui înaintea Mea din pricina păcatelor de pe pământ!

Iubirea e mai tare ca moartea. Moartea de care se teme omul atât de mult este o eliberare, iar omul nu știe că păcatul pe care îl tot face și îl tot iubește este fața ascunsă a îngrozitoarei morți, moartea cea prin păcat, dar cine să-i spună omului că păcatul este moarte?

Nu este mai mare iubire ca a părinților pentru copii, dar nu este o mai mare durere ca a lor din pricina neascultării din partea copiilor lor, care îi dau pe ei deoparte din calea vieții lor după ce ei cresc. Se suie la cer purtarea urâtă a copiilor față de părinți și-și fac copiii rost de pierderea binecuvântării pe care Eu, Domnul, le-o dau lor prin părinții lor, și nu altfel.

Iată câtă iubire, adevărată iubire pentru copii din partea părinților adevărați cu iubirea! Așadar, purtarea copiilor pentru părinții lor nu trebuie să se deosebească de cea cu care ei se poartă față de Dumnezeu, de Părintele lor din cer. Iar dacă purtarea lor este urâtă și fără de ascultare și cu durere adusă părinților, acei copii pierd binecuvântarea cea din cer a copiilor care cinstesc și ascultă de părinți câtă vreme ei sunt în viață, căci părinții sunt doar pentru copiii lor cu toată iubirea cu care se împart lor, iar cei ce-și iubesc părinții cu supunere și cu ascultare, aceia iubesc și pe Dumnezeu, iar altfel nu.

O, creștine, fiule, locul Meu, al Păstorului de oi, a fost pe pământ sub vină, sub cruce și pe cruce, o, și Mă uit adesea la tine ce mult dai să ieși de sub vină cu orice preț, ce mult, și mult prea mult! O, de ce, oare, faci așa, și așa de mult, când ar fi să-ți vezi și tu vina și să nu te mai zbați să te arăți nevinovat, cum că nu e chiar așa cum se spune și cum se crede? O, de ce, oare, faci așa, și atât de mult? Când, oare, va fi să poți și tu așa cum am putut Eu, Domnul, pentru tine, pentru viața ta pentru care am stat pe cruce ca să nu stai tu? O, când va fi să vrei să fii știut și tu vinovat, nu nevinovat, ci numai vinovat, și fără să-ți mai micșorezi vina? Se poate spune, oare, că omul este nevinovat, sau că doar jumătate este vinovat? O, ce să fac, oare, cu tine și pentru tine, celui ce nu-ți place sub vină? Să-I cer Tatălui iertare pentru tine, cum că nu știi ce vrei și ce faci? O, Tată, iartă-l, că nu știe ce face! Pot să spun Tatălui așa despre tine? O, nu pot. Aș fi nedrept cu Tatăl din pricina ta.

O, fiilor, e zi de învățătură asupra păcatului viclean, că iată, vă împrumută duhul rău să vă lucreze el, să lucreze el prin voi cu trufia lui, când voi nu dați să vă lăsați lucrați de Dumnezeu pentru curățirea de vină și pentru sfințenia voastră prin iertarea vinei. Pe unii din voi vă prinde diavolul și vă conduce mintea și cuvintele și ieșirile răutăcioase ale limbii față de Mine și de lucrarea Mea duioasă după om, și apoi diavolul își face loc cu îndoiala și vă clatină credința până la necredință pentru cuvintele Mele și pentru taina purtării lucrării Mele între cer și pământ, căci mintea vă este îngustă și nu cunoașteți cu ea de care parte vă alegeți să lucrați.

O, fiilor, să îndemnăm poporul care crede cuvântul venirii Mele și să-l rugăm cu dor mult să lase neputințele de peste ei și să poată pentru pregătirea cea cu viața, cea cu trupul, cu sufletul și cu duhul pentru împlinirea sfințeniei, căci Eu sunt sfânt, fiilor, și tot așa trebuie să fie și să poată și cei ce sunt și rămân ai Mei după atâta vreme de păstorire a Mea ca să-Mi zidesc cu cuvântul un mănunchi de fii și fiice și să-i păstrez înaintea Tatălui și să-i am rod al lucrului Meu de peste ei după șaptezeci de ani de râu de cuvânt din cer peste pământ pe vatra neamului român, căci ca să crezi acest cuvânt trebuie să-l împlinești peste tine, fiule creștin. O, nu sta, nu sta departe de Hristos, nu sta despărțit de Mine, că iată-Mă cât Mă rog de tine să te gătești pentru Mine, fiu creștin! Încă și încă te rog, dă de la tine tot ce te desparte de Mine, de nedespărțirea dintre Mine și tine și alege-Mă pe Mine, nu pe tine, că iată-Mă, vin să te aleg, și să vrei să te aleg!

O, nu-ți trebuie pentru tine atâtea câte tu dai să ai și să-ți pierzi vremea ta cea pentru viața ta cu Mine. Ție-ți trebuie pe Hristos, fiule creștin. Dacă El îți lipsește ce poți să mai fii? Ai grijă, așadar, căci duhul lumii și al diavolului vrăjmaș și viclean și ispititor te împiedică să fii de partea Mea și-ți tot dă de lucru pe ogor străin de pașii tăi cu Hristos, căci tu ai văzut ce ușor se moare când cad creștinii de lângă poporul cârmuit de povața Mea de pregătire pentru slava care vine, și iată, cele vremelnice îți ies în cale mereu și-ți risipesc timpul vieții și te smulg mereu spre ele, iar tu ai de împlinit voia Mea pentru partea ta cu Hristos, fiule creștin al acestui cuvânt care vine din cer să te aleagă lui Dumnezeu, căci pe pământ e cernere mare și lipsă de pace și pierderea vremii de mântuire peste oameni, și iată, trebuie veghe mare și mereu.

O, fiilor, stați în brațul Meu de Păstor și alegeți-vă pentru ascultare cu sfințenie, că nu merge cu jumătatea, nu merge și cu Dumnezeu și fără Dumnezeu pe calea ta cu Domnul. E vremea postului mare pentru întâmpinarea praznicului învierii Mele și trebuie să aveți dragoste mare, o, că nu mai țin post cei de pe pământ și nu mai știu de nicio rânduială creștinească și nu mai dă omul deoparte păcatul, dar poporul cuvântului Meu are povața și îndemnul Meu prin care să poată cu dragoste pentru sfințenie, căci dragostea Mea e cu el pe pământ ca să-l ajute tot timpul, iar el tot timpul să se dea lui Dumnezeu așa cum Eu Mă dau lui ca să-i lucrez salvare și mântuire și slavă lângă Mine, numai să vrea creștinul să se aleagă de-a dreapta Mea, cu oile Mele care ascultă și Mă au de Păstor al lor pe pământ spre cer. Așadar, împlinire întreagă, așa cum Eu v-am povățuit și vă povățuiesc mereu, fiilor, iar voi așa să împliniți. Amin.

Toată lumea se hrănește cu carne de animale și de păsări, iar pentru curățirea de păcate nu mai este grijă. Mă doare și Mă doare de șapte mii de ani nedragostea și nerecunoștința omului de la care îndur acestea atât de îndurerat cum sunt și cum aștept vremea luminării să vină peste oameni. Să mai fie vorba de vreme de curățire a sa, nu mai are vreme să gândească și să socotească omul între el și Dumnezeu.

Am venit să Mă nasc Prunc între oameni și să cresc și să primesc moarte pe cruce ca să-l spăl de păcate pe tot omul prin trupul și sângele Meu, și, o, de ai încerca și tu iubirea cea pentru Dumnezeu, omule iubitor de păcat cu viața ta! Iubirea pentru Hristos ține loc de toate dorurile inimii și ale cărnii tale, peste care Eu aș dori să-ți fiu ție Dumnezeu. Când îți mai aduci aminte de Domnul, Făcătorul omului, dai și tu să postești în numele vremilor de post așezate de Duhul Sfânt prin părinții cei sfinți, o, dar dai să te știe și să te arate toți că postești de carne și de mâncăruri, dar nu-ți dă prin minte să postești de păcat și să nu te mai trufești înaintea oamenilor, o, și-ți faci mai rău prin postul tău amestecat cu păcat.
Cel ce postește este senin, este vioi ca să nu se arate oamenilor că postește, ci numai iubirii de Dumnezeu, iar vremea postului te ajută să mănânci mâncare mai vie, să fii mai viu pentru Dumnezeu, să rodești duh de rugăciune, de vorbire cu Domnul tău, de iubire ca a Lui pentru semenii tăi, iar Eu îți spun acestea toate ție, omule.

O, ce frumos este cel mare cu iubirea, ce frumos! Trebuie să-l iubești mult de tot pe cel căruia nu-i ții în seamă greșelile lui, și pe cele asupra ta și care-ți fac rău. O, și de ce să faci acestea din toată inima și simțirea ta? Pentru ca să facă și Dumnezeu pentru tine așa, măi creștine, măi. Fă acestea cu acest gând al iubirii de Dumnezeu și de frați, și cu multă umilință de duh, și te vei mântui prin duhul iubirii din inima ta, și cu care Dumnezeu lucrează pentru tine și pentru cel iubit de tine, pentru mântuirea lui prin iubirea ta, și unul pe altul să vă mântuiți, precum este scris.

«Iertați, și vi se va ierta», iar pentru aceasta trebuie să iubești, omule creștin! În vremea postului de bucate cercetează-te dacă nu cumva ai îngâmfare de multe feluri, sau dacă nu cumva este strâmtorare pentru Mine în tine prin răceala iubirii și prin lipsa umilinței. Fiecare trebuie să aducă rod, să aducă suflete la lumină, la salvare, la credință, la sfințenie pentru mântuire, la dragoste de Dumnezeu. Tu însă dai să dărâmi pe cei ce dau să meargă cu dor spre cer și spre mărturisirea lui Hristos peste cei din întunericul duhului lumii. O, dacă vei face așa, ce vei face fără rod adus, sau ce vei face când vei vedea că ai dărâmat pe alții care ar fi dat să meargă pe cale cu viață plăcută și sfântă spre Domnul?

O, fiilor, îmbogățiți-vă inimile cu duhul blândeții de sus. Inimile blânde au cuvinte dulci de rugăciune, au râu de cuvinte prin rugile lor și cer la Domnul să vină împlinirile făgăduite, și care așteaptă să fie chemate și aduse și așezate pe pământ între oameni. Cerul cel nou și pământul cel nou și Ierusalimul cel nou sunt promise să coboare din cer și să fie între oameni, precum este scris să se împlinească așa la vremea împlinirilor care au sosit pentru ele.

O, ce mult plânset va fi când vor vedea cei mulți cât timp au irosit zadarnic pentru ale lor îndeletniciri și doruri și gânduri trecătoare, când ar fi putut să răscumpere vremea lor cu Dumnezeu, și pe care n-au priceput-o ca s-o câștige pentru veșnicia lor, și iată, și-au irosit timpul vieții dacă n-au căutat să aibă sfătuitor de care să asculte și de la care să ia pentru ei ca să nu-și cârmuiască singuri pașii și ca să greșească așa cum a greșit Adam, care n-a luat pentru el de la Făcătorul său, și și-a făcut voia sa dacă n-a ascultat.

Voi, cei care vă hrăniți din cuvântul Meu cel din vremea aceasta, luați de la Hristos îndemn pentru credință, căci Eu, Domnul, vă sfătuiesc să credeți cu tărie că vine cerul cel nou și pământul cel nou și Ierusalimul cel nou, cetate sfântă despre care scrie în Scripturi că se va coborî din cer pe pământ. Cereți aceste împliniri scrise să vină și să se ivească și să se așeze spre vedere, căci sfinții toți le așteaptă, iar Eu, Domnul, sunt cu ele în brațe și cu tot raiul lor, că M-am dus la Tatăl să le pregătesc, o, fiilor, și iată, prin credința celor credincioși lucrez ca să vină aceste împliniri.

Și acum, pace vouă și multă putere sfântă pentru cele duhovnicești dintre Mine și voi, dintre voi și Mine, fiilor! Fiți sfinți cu iubirea și cu purtarea, și toate să vă treacă prin inimă, acolo unde Eu, Iisus Hristos, vă aștept să vă povățuiesc, așa cum Adam n-a voit să lucreze loc pentru Dumnezeu înăuntrul inimii lui și a pierdut raiul, L-a pierdut pe Dumnezeu și s-a pierdut de tot. Eu însă vin la voi pe pământ, vin peste tot pe unde am de răscumpărat ceea ce s-a pierdut, iar voi, fiilor din cetatea cuvântului Meu, sunteți rodul Meu, sunteți slava Mea cea de dinaintea arătării Mele, și pace vouă cu Mine, și Mie cu voi, fiilor!

Să se deschidă și să se citească Scripturile cele de acum două mii de ani ale venirii Mele, și care mărturisesc împlinirea proorociilor celor despre Mine în vremea aceea când M-am coborât din cer ca să Mă fac om și ca să-L vadă omul pe Dumnezeu și să se întoarcă la viață fără de păcat și să caute cu împărăția lui Dumnezeu pe pământ cu pașii lui, cu viața lui, căci viața fără de iubire de Dumnezeu nu este viață, ci este depărtare de Domnul și de cer și este viață pentru păcat și pentru plata păcatului apoi, precum este scris.

Să se deschidă Scripturile proorocilor din toate timpurile de sub cer și să se citească în ele venirea Mea cea din vremea aceasta și prin care fiii lui Dumnezeu, fiii acestui cuvânt ceresc să-și înmulțească credința și statornicia și iubirea, ca nu cumva dintre ei să-și piardă partea cea de-a dreapta Mea când se vor despărți oile de capre, și iată câtă veghe se cere să aibă cei ce se aleg de-a dreapta Mea, ca nu cumva să piardă chemarea Mea care le va spune: Veniți! O, unii vor auzi: Veniți! iar alții vor auzi: Duceți-vă! dar Eu vin Păstor din cer și povățuiesc, numai să aibă cine să creadă și să asculte povața Mea.

În ziua aceasta de duminică se citește Scriptura înfricoșatei judecăți și mulți vor auzi citindu-se această filă din Evanghelia lui Hristos, numai că este scris în prooroci că toți cei înțelepți vor lumina ca strălucirea cerului și vor fi învățătorii multora și vor fi ca stelele pe vecii vecilor și vor povățui pe mulți pe calea dreptății, căci scris este că la vremea de sfârșit mulți vor fi curățiți și albiți și lămuriți, căci vor cerceta cu amănuntul și va crește știința, dar cu cei nelegiuiți va fi altfel și se vor purta aceștia ca cei nelegiuiți care nu pricep, ci numai cei înțelepți vor pricepe și se vor alege de-a dreapta Mea.

Și acum, voi, cei care luați din izvorul cuvântului Meu pentru credința și mersul vostru cu Dumnezeu, iată, fiilor, căutați știința cea de sus și învățați din Scripturi credința cea pentru cuvântul Meu, cu care vă hrăniți și pe care mintea v-ar șopti să-l puneți la îndoială, dar Scripturile vă spun ca și acum două mii de ani că Eu, Iisus Hristos, am fost și sunt spre prăbușirea sau spre ridicarea multora și un semn care va stârni împotriviri.

Iată ce vă învăț: Dacă veniți spre Mine ca să fiți ai Mei, și dacă nu știți cum se vine și cum se stă și cum să fie cel ce se dă Mie, o, dacă nu puteți să-Mi dați inima ca să stau Eu în ea tot timpul și s-o umplu de iubire pentru Mine, măcar dați-Mi mintea ca să vă pun Eu în ea gândirea cea de la Mine ca să vă gândiți la Mine și să vă fie ea mângâiere, fiilor, căci Eu pentru mângâierea omului am venit și vin cuvânt pe pământ.

O, fiilor, nu ieșiți pentru cele ce le aveți de lucrat pentru voi și pentru Mine, nu ieșiți fără rugăciune, fără să Mă luați și pe Mine și să Mă aveți cu voi pe cale și la lucru, căci lupul e peste tot la pândă ca să vă întindă curse, fiilor. Nu călcați niciun pas fără ungerea cu mir din candelă, începând de la frunte și până sub tălpile picioarelor, iar în trăistuță să purtați apă de agheasmă cu care să vă faceți pârtie tot timpul prin spinii și prin ciulinii care cresc de la păcatele lumii, și vai celor ce nu cred când Eu fac anunț spre popor ca să ia seama bine fiecare creștin!

O, fiilor, e mult mai bine să greșiți la lumină, să greșiți văzut, să vorbiți văzut și auzit ori ce vă vine să spuneți cu cuvântul, și ca să se poată cumva lucra îndreptarea și să nu vă ia lupul urma, și ca să se mai poată lucra cumva iertare și iubire apoi din nou pentru cele neplăcute și pitite la întuneric.

O, nu umblați în noapte, fiilor! Cum adică aceasta? O, măi fiilor, nu vă luați după capul vostru. Nu așa vă puteți da lui Dumnezeu ca să fiți ai Lui, ca să fie El capul, iar voi trupul bisericii Lui. Cei ce au duhul ascultării caută să ia din față lucrarea lor, nu din capul lor, ca nu cumva satana să-i scrie cu cei neascultători și pitiți la întuneric, căci Eu lucrez pentru fiecare din voi prin cei de lângă voi, dar această lucrare o fac numai peste cei care iubesc să umble în lumină, și îi supun pe cei care se supun, iar altfel nu lucrez peste om, căci întuneric este lucrarea lui satana cel nevăzut, și care se sperie de lumină și are lucrare de cârtiță și sapă pe ascuns și se cheamă întuneric lucrarea cea ascunsă, și îl pedepsește apoi pe om această lucrare, smulgându-l de sub ocrotirea Mea, căci Eu nu Mă bag peste satana ca să-l biruiesc când omul face de bună voie pe placul duhului potrivnic Mie și lui, duhul lui satana, duhul întunericului.

Citiți Scriptura, citiți-o mereu ca să crească înțelepciunea ei în voi, și citiți cuvântul care vine la voi din cer în vremea aceasta și vă dă sfat și lucru de lucrat pentru sfințenie și veghe sfântă. Mai mult decât lucrul cu mâna alegeți partea care rămâne și nu uitați că Dumnezeu este dragostea care vine pe pământ și Se face cuvânt și ocrotire pentru fiii cerului, și care știu ai cui sunt.

E zi de duminică și-Mi scutur cuvântul peste cetatea Mea și peste țară și pun sfat ceresc pe masă și spun: Rămâi întru iubirea Mea, Ierusalime nou, poporul Meu cel din români! Rămâi întru iubirea Mea, țara Mea română, cea care rămâne a Mea, cea de la început și până azi, și mereu a Mea! Sunt Dumnezeul dragostei și sunt cu mângâierea și rămâne ea deasupra ta și-ți este ocrotire și te pregătește de slavă mare și de înnoire a ta, iar și iar înnoirea ta, o, țara Mea cea de la Tatăl a Mea. Amin, amin, amin.

Voi, cei ce Mă aflați în acest cuvânt de dor ceresc după voi, luați aminte dacă voiți de partea Mea, în timp ce aveți de toate care vă țin departe de dragostea Mea! Împletiți traiul cu trăirea, ca să nu-L pierdeți pe Domnul Care vă iese în cale ca să vă ocrotească apoi pe cale cu El, căci lupul e flămând și vine și caută loc lângă voi cu năravul lui de lup, lacom după putere, și vă cunoaște după miros. Fugiți de cei cărora le place banul sau puterea, căci banul cade peste om ca pedeapsă și se schimbă în necazuri și durere și strâmtorare, fiilor care căutați cu Domnul pe cale. O, căutați să vrea și Dumnezeu cu voi, căci Eu la aceștia caut și vin, dar cei care-și strâng pe pământ, cu aceia nu stau, o, nu stau cu cei ce nu Mă iubesc așa cum sunt Eu, sărac și umil.

Începuseră să Mă părăsească ucenicii rând pe rând, după ce M-au urmat o vreme și nu au putut înțelege cauza măreață pe care aveau s-o aleagă, lucrarea Tatălui prin Mine pe pământ, o, și plecau apoi pentru alte alegeri și doruri ale lor, iar pe cei rămași, puțini fiind, i-am întrebat: «Nu vă duceți și voi?» O, nu s-au dus, și au rămas cu Mine pentru cuvintele vieții pe care Eu le așezam peste ei pe pământ și Mi-au rămas prieteni.

Duhul statorniciei până la sfârșit, cu el trebuie să înceapă cel ce află cauza măreață, venirea Mea pe pământ cuvânt între oameni, și acela rămâne prieten credincios, așa cum câinele stă plin de supunere și de iubire și cu credincioșie pentru stăpânul său, și este el prieten, și nu lup dușman.

omul este îngâmfat pe pământ în fel și chip, o, și nu stă la format nici sub slava cuvântului Meu, care aduce nașterea din nou a omului, și iată, numai cei ce s-au născut de sus prin cuvântul Meu, numai de aceia am Eu parte pentru lucrările Mele pe pământ, iar ceilalți, care nu primesc și nu stau sub această schimbare și naștere de sus, aceia nu pot pentru Mine, aceia nu rămân, aceia nu se pot lepăda de sine, nu pot să se facă mici ca să pot Eu și pentru ei, ca să le dau și lor naștere de sus, iar cei ce rămân ai Mei și cu Mine sunt numai cei care Mă cunosc în acest cuvânt și cred și merg după Mine și nu stau răzleți, căci își cunosc Păstorul și umblă cu El și după El, iar El îi paște, îi ridică din neputințe, le dă din cer și îi poartă spre izvor și le este Păstor.

E cerul cu ocrotirea lui pe pământ, o, și nu știu oamenii aceasta, iar peste tine, țara Mea de azi, vine Domnul cu cei din cer la tine și-ți lucrează ocrotire și Se vestește cu tine în lucrare ca să audă popoarele și limbile că ai peste tine glasul Meu, Cuvântul lui Dumnezeu, Care te păstorește și te ocrotește cu sfinții în zeci de mii, precum este scris, și iată, se așează praznic de Bobotează pe meleagul tău și voi fi la masă de cuvânt în cetate cu Ioan Botezătorul, căruia atâta M-am tăinuit pe Mine Însumi înaintea lui, vestindu-l despre împărăția cerurilor și despre Cel ce vine cu ea pregătindu-Și calea să Se arate, iar el lua de la Mine și împărțea vestea despre Mine fără să știe că Eu eram, Eu, Cel ce îl învăța pe el despre Împăratul împărăției cerurilor, o, și iată cum se crede când credința vine de la Dumnezeu la om, nu când vrea omul să creadă, și așa Mi-am împlinit, prin credința cea în dar dată atâtea taine, atâtea împliniri, necunoscute ele de cei necredincioși, și care își văd de ale lor chiar și când cred, dar nu se fac ei lucrători cu Mine pentru slava Mea din zilele acestea.

Pace peste cetatea cuvântului Meu și peste voi, care-Mi străjuiți alături cu îngerii cetatea Mea cu voi și împliniți cele pentru îngrijirea ei și pentru calea Mea spre voi cu cuvântul, fiilor. Lumea cântă imnul țării și tot felul de imnuri, dar fiii lui Dumnezeu au imnul credinței, au testamentul fiilor lui Dumnezeu, numai că pentru credință acest imn trebuie învățat bine, ca apoi să înțeleagă creștinul să nu facă păcate care să lovească în crezul lui, ci să rămână un fiu învățat cu Dumnezeu și Căruia să-I urmeze cu adevărat, și iată, povățuiesc pentru credință pe tot creștinul, pe toți cei care poartă numele de creștini și le dau îndemn să învețe cu toată ființa credința și credincioșia pentru Dumnezeu și să spună după adevăr: „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cred întru întreita lucrare a lui Dumnezeu prin biserica lăsată de El pe pământ, și mărturisesc și aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”.

O, nu se poate să mai facă păcate împotriva credinței cel care crede în Dumnezeu și în dragostea cu care a venit El pe pământ la oameni, ci, din contra, unul ca acela veghează pentru crezul lui, pentru Dumnezeul lui, pentru Cel ce S-a coborât din cer și S-a făcut Om ca să-l facă ucenic al Său pe om și ca să lucreze el apoi ca și Dumnezeu cu pașii vieții lui.

Fiilor, fiilor, trebuie bine urmat testamentul cel pentru cei păstoriți din cer, pentru cei ce cred în Dumnezeu, în Cel ce S-a arătat cu toate lucrările Sale cele pentru credința care îl va călăuzi apoi pe creștin spre dragostea de Dumnezeu, cu neabatere de pe calea dragostei.

Fiilor, fiilor, las povață nouă și aduc aminte celor ce cred și doresc să-și păstreze înfierea și le spun să învețe deslușit testamentul cel despre Dumnezeu, despre Tatăl, despre Mine, Fiul lui Dumnezeu, despre Duhul Sfânt, despre cele ce va fi să vină prin credința celor credincioși, iar când ei spun: „Cred întru Unul Dumnezeu…”, să-și deschidă bine mintea și inima ca fii ai lui Dumnezeu, nu doar ca să învețe imnul pe dinafară ca pe o poezie, căci în acest testament este mărturisit Dumnezeu și lucrările Sale și puterea credinței, o, fiilor.

Așadar, lucrarea și puterea credinței sunt temelia dragostei de Dumnezeu apoi, căci Eu am venit din cer la oameni și M-am supus ca un om și nu M-am arătat în tot acest timp mai mult ca omul, ba chiar mult mai mic ca orice om, și am fost tăiat împrejur ca un om și am trecut prin toate ale legii, și prin supunere eram Cel biruitor peste timp, o, că numai Dumnezeu știe să Se aplece și să arate aplecare, iar omul trebuie să învețe de la Dumnezeu ceea ce a făcut Dumnezeu.

Dragostea de Dumnezeu, numai ea poate să-l ridice din cădere pe om, numai ea. Cu ea vin s-o împart și s-o vestesc și să-Mi înmulțesc cuvântul și numărul celor smulși de sub înșelarea lui satana și a duhului lumii, căci sunt numai lupi flămânzi peste tot, și mirosul lupului are multe fațete cu care mângâie până doboară prada, iar Eu, Domnul, Îmi scriu cuvântul chemării și lucrez cu cei credincioși mersului Meu cu ei printre oameni și întăresc tot timpul credința lor, și vremea este grea de tot împotriva dragostei de Dumnezeu, căci toți trag cu satana, cu stăpânitorul acestui veac vopsit în multe culori care încântă, și dacă-i spun unui om: „Dă-Mi Mie pe fiul tău, pe fiica ta ca să nu piară ca și lumea”, o, nu s-ar învoi, dar când îi smulge lumea copilul de lângă el spre pierzare și spre păcat, nu se mai poate împotrivi, căci duhul lumii nu cere, ci doar înghite prada cu lăcomie, spre biruință de partea lui satana, și iată, omul nu mai are în mintea lui locaș pentru Dumnezeu ca să-și aleagă viața.

Dar cum să se adune omul în veșnicie cu viața lui lucrătoare spre acest veșnic tărâm? O, iată cum! Amintesc povața Mea dată celor de acum două mii de ani, care căutau sub păstorirea Mea și le spuneam: «De Mă iubiți, păziți poruncile Mele. De vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine pentru purtarea crucii. Cel ce nu lasă pentru numele Meu și pentru mersul cu Mine mamă și tată, frați și surori, soți și copii, averi și ranguri, să nu vină după Mine», o, că nu poate cu acestea să fie cu Mine și al Meu câtă vreme el are atâtea de purtat pe pământ, căci calea spre Mine este dragostea de Dumnezeu cu lepădare de sine, și așa se câștigă țara veșniciei, unde se intră prin lepădare de sine pentru dragoste de Dumnezeu.

O, dar cuvintele Mele de atunci n-au pătruns în mintea și în înțelesul și în inima celor de atunci, care aveau atâtea de-ale lor și nu le mai rămânea pentru Dumnezeu iubirea, iar Eu am spus cum Mă poate avea omul și i-am spus: «Să-L iubești pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul și din toată virtutea ta, și să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți, și nu mai puțin», iar desăvârșirea și-o poate omul proba și arăta când în locul lui îl alege pe aproapele său, dovedind că a înțeles cum să-și arate spre Dumnezeu iubirea sa lucrând.

Amintesc încă din povețele Mele de acum două mii de ani pentru păstrarea și păzirea credinței și le spuneam la ucenici: «Rugați-vă să nu cădeți în ispită, rugați-vă să nu vă pierdeți credința!», iar unii au pierdut-o la cea mai mică adiere a încercărilor pentru probarea credinței.

Se apropia vremea crucii Mele și căderea din credință, căci toți așteptau împliniri și se visau biruitori prin Mine, iar Eu îi îndemnam să se roage să le dea Tatăl credință și lucrare de credință, căci cu credința nu numai se crede, ci se și lucrează, o, că nimic nu vine de-a gata, mai ales când omul nu are merite prin viața lui fără de lucru sfânt lângă Dumnezeu.

Am venit să fiu Păstor și să-Mi aleg ucenici pentru credință ca să-Mi fac cu ei împlinirea Scripturilor care așteaptă să se arate așa cum a fost făgăduința că va veni împlinirea lor, și iată, trebuie credință însoțită de lepădarea de sine, căci altfel omul caută ale sale prin credință, o, dar nu așa, căci trebuie desăvârșire în iubire, iar iubirea nu caută ale sale, nu caută nimic pentru sine cel care iubește pe Dumnezeu fără de camătă, și toate aceste taine trebuie bine înțelese ca să poată omul să-L aleagă pe Dumnezeu de cale a sa, și ca nu cumva ispita când vine să-l prindă fără de lepădare de sine și să cadă spre deșertăciuni iar și iar cu viața sa.

De aceea, Eu, Domnul, păstoresc și spun că în credință trebuie multă, multă dragoste apoi pentru ascultare, pentru jertfire, pentru sfat, pentru dor de Dumnezeu și de fiii lui Dumnezeu, pentru rugăciune tot timpul, căci am spus: «Rugați-vă neîncetat!», că rugăciunea Îl ține pe Dumnezeu lângă cel statornic în dragoste, și e ca și mersul după hartă, după carte, și te ghidează în tot pasul prin duhul ceresc, care stă aproape prin rugăciunea ta.

Cei ce merg cu mașina au legea pe cale și o îndeplinesc ca să nu cadă în ispită, în necazuri, în pierderi, iar dacă nu merg după carte se pot vătăma, pot suferi și pot aduce suferință, dar statul cu Dumnezeu aproape cu rugăciunea prin care vorbești cu Domnul, aceasta ține departe ispita și are Domnul grijă de tine și de credința ta, pe care o poți pierde dacă nu stai cu Dumnezeu de vorbă ca tovarăș de drum și ca Păstor al tău, pe care îl poți avea de Dumnezeu al tău numai dacă vorbești cu El, numai dacă te arăți Lui cu toate ale tale ca să le știe El de la tine și să te aibă cu inima curată lângă El.

Iată, lucrarea Mea de Păstor e dulce. Vorbirea Mea cu omul e multă. Trebuie să învețe și omul să stea de vorbă cu Mine, să aibă mereu această vreme la îndemână ca să Mă aibă de Dumnezeu al său, și să-l am al Meu și Eu pe el.

Îmi pregătesc mereu hrană de cuvânt ca să împart, ca să păstoresc, ca să-i învăț credincioșia pe cei ce Mă aleg de viață a lor. Lumea își caută mereu bucurii și distracții lumești și râsete și glume și șiretlicuri care stârnesc veselie, o, și așa li se pare lor că trăiesc, că se simt bine, dar nu e totuna traiul cu trăirea, și doar își pierd vremea vieții toți, dar de câștigat nici vorbă.

O, cât aș vrea de mult să păstoresc, să povățuiesc, să deslușesc și să ia mulți din aluatul învățăturii Mele, măcar cei care au parte să creadă, și apoi să caute ei cu lucrările credinței, cu multele ei lucrări pentru zidirea omului cel nou, după chipul și asemănarea Mea!

Dau să-Mi lărgesc pic cu pic tărâmul veșniciei pe pământ între oameni. Sunt atât de lipsit de oamenii de pe pământ pentru acest mers spre tărâmul Meu de păstorire și spre masa Mea cu sfinții cu care vin să-Mi lărgesc tărâmul și mersul și strigarea peste pământ, o, și sunt lipsit de lucrători, de cei ce iubesc pe Dumnezeu și mersul lor cu El și cu împlinirea poruncilor Lui pentru fiii lui Dumnezeu între fiii oamenilor, care nu tresar în față cu prăpăstiile în care dau să cadă.

O, trebuie învățătură multă și deslușitoare pentru credință, și de aceea, fiilor, o, de aceea cel mai mare, cel mai arzător și mai neliniștit dor al Meu după voi și pentru voi este strângerea voastră laolaltă în duminici și sărbători pentru Mine cu voi, și pentru voi cu Mine, pentru glasul Meu de Păstor peste voi ca peste oile care Îmi aud glasul, iar Eu le mân, și ele merg după Mine căci Îmi cunosc glasul, o, că sunt multe de învățat mereu, și trebuie lucrat la vreme ca să nu se strice ceva prea rău când vin încercări, când dau să se ivească nepăsări și nelucrare, și aceasta am tot spus mereu poporului cuvântului Meu și l-am povățuit să stea sub veghe, căci vremea este rea pentru oile Mele, iar lucrarea statorniciei și a bucuriilor sfinte între frați și a odihnei Mele în mijlocul lor, această lucrare de păstorire nu trebuie să stea din lucrul ei, căci este ca hrană, fiilor.

Fiilor, fiilor, multă dulceață să fie între voi, și de aceea trebuie să mâncați mult dulce din cer, căci la dulce trag mulți, ca oile la păstorul lor. Căutați cu mult dulce din cer între voi, că aveți mierea pe masă, o, fiilor. Fără dulceață, fără iubire nu este viața viață, nu este Dumnezeu cu omul. La început omul a fost nestricăcios, era după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, și apoi s-a înălțat cu mintea, iar înălțarea minții l-a despărțit de iubire și l-a despărțit de Dumnezeu, și aceasta l-a izgonit din rai căci a pierdut iubirea, a pierdut pe Dumnezeu din el. L-a izgonit omul pe Domnul din el și a spus apoi Domnul: «Nu va rămâne Duhul Meu în om».

O, iată de ce am venit Eu pe pământ cuvânt, fiilor! Așadar, trebuie reparat ceea ce omul a stricat alungând din el iubirea, și trebuie această zidire pusă la locul ei cel dintru început, și de aceea trebuie veghe împotriva vrăjmașului de satana, care l-a despărțit pe om de Dumnezeu, mințindu-l și biruind împotriva iubirii de Dumnezeu din el.

O, fiilor, feriți-vă de duhul minciunii, de vorba dusă de colo-colo fără căpătâi. Faceți ca împăratul David, care a avut înțelepciunea să nu se ia după vorbe și a spus: «Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit și mi-am îndreptat ochii spre cei credincioși ca să stau cu ei și lângă ei pe cale fără de prihană», și iată ce frumos vă păstoresc, ce dulce vă port de mânuță împărțindu-Mă vouă, și ca să dați voi poporului cuvântului Meu povețele Mele, fiilor!

O, copii care vă place să stați copii sub mâna Mea, sub glasul Meu de Păstor, v-am învățat pe voi cum să Mă împliniți cu tot ce Eu cuvintez ca să împlinesc apoi. V-am învățat și pe voi să lucrați ca Mine, fiilor, căci Eu spun și scriu cuvântul și îl împlinesc apoi, și Mă uit în cetate la voi cum povața Mea este urmată de voi, căci v-am învățat să scrieți și voi ceea ce veți lucra și veți împlini, că așa se împlinesc cele ce se împlinesc mai întâi în scris, așa cum în toată vremea Eu, Domnul, am lucrat lucrul Meu prin profeții Mei, și apoi vine împlinirea.

O, scrieți, fiilor, scrieți și voi tot lucrul pe care îl aveți de lucrat, și urmăriți ceea ce scrieți ca să se poată împlini cele scrise, cele ce Eu vă dau să scrieți și să împliniți, căci Eu sunt cuvânt scris între voi și așa lucrez ca să împlinesc. Așa și voi, tot lucrul pe care vi-l dau să-l împliniți, voi mai întâi să-l scrieți și să credeți, și apoi el se împlinește, iar voi vedeți puterea cuvântului scris, căruia îi urmează împlinirea.

O, fiilor, așa am lucrat Eu între voi. Am rostit cuvântul Meu, și voi l-ați scris luându-l din gura Mea, iar Eu l-am împlinit apoi prin voi.

Șaptezeci de ani am cuvântat peste un popor rece cu împlinirea și am rămas cu voi, fiilor, cu voi și cu lacrima Mea de la cei ce n-au stat până la capăt pentru împlinirea Mea peste pământ ca să vin și ca să pot, căci toți așteptau împliniri, iar Eu așteptam de la ei împlinirea lor întru Mine, și pe care și ei trebuia s-o aștepte, și nu altfel să fi stat ei cu lucrul cuvântului Meu venit pe pământ.

O, am rămas numai cu voi, cu cei ce au răbdat, iar Eu iar și iar vă povățuiesc pe voi, cei care ați rămas, și iarăși vă spun: Feriți-vă, fiilor, feriți-vă de diavol și de îndemnurile lui ascunse, căci precum Duhul Meu vă veghează din cer și prin cei din cer și vă îndeamnă să vegheați și voi și să luați numai din cer, la fel și duhul diavolului veghează zi și noapte să vă cadă în ascunderi și să le faceți să nu se audă, să nu le dați pe față, ci, din contra, să le tot lucrați și să cădeți apoi prin descurajare cum că nu sunteți vrednici să stați de partea lui Dumnezeu în lumină. Spun aceasta că așa au pățit cei care au lucrat după dorirea inimii lor și s-au ascuns în ei și unii după alții apoi și au izbutit fără să se aștepte să se dea pe ei înșiși și unii pe alții îndemnului vrăjmaș pentru fiii lui Dumnezeu care dădeau să meargă după Mine.

O, nu așa să lucreze cei care au rămas cu Mine, și de aceea voi să stați mereu numai în lumină, fiilor, mereu în lumină, căci Eu, Domnul, locuiesc în nor între voi ca să pot fi cu voi mereu, și mare Mi-a fost așteptarea Mea cea de două mii de ani, și tot cu dor am dorit și atunci să Mă dau la cină ucenicilor Mei și să rămân cu ei până la sfârșit și din neam în neam prin ei, o, și cu mai mare dor am dorit să ajung la vremea Mea cu voi, și pe care am făgăduit-o atunci când am spus că voi lua iarăși Paștele cu ai Mei de atunci lângă cei de acum, Paște înnoit prin cuvânt și prin cină nouă întru împărăția Mea și venirea Mea cu ea și cu Paștele cel înnoit prin cuvânt, Eu Însumi la masă cu voi ca și acum două mii de ani cu ucenicii Mei cei puțini, ca și voi puțini, puținii Mei cei de azi, cei de la venirea Mea, căci sunteți ai Mei după credință și după viață plăcută Mie în voi și cu voi, și de la voi spre cer cu inima din voi, cu lepădarea de sine ca să-Mi urmați, fiilor, căci cine nu este sărac de toate cele de pe pământ nu poate fi numai al Meu, nu poate dacă are și ale lui și nu numai ale Mele de lucrat și de purtat cu Mine pe calea lui spre Dumnezeu.