Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treizecea după Rusalii

Coboară cerul pe pământ și se apleacă oștirile cerești și însoțesc venirea Mea cuvânt pe meleagul neamului român, unde Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi am locaș de popas acum, la sfârșit de timp cu împărăția Mea, cu cei din cer și cu cei de pe pământ la masă de cuvânt de înnoire a lumii și a toate ale facerii lui Dumnezeu, căci a venit această vreme când cupa fărădelegilor dă peste margini, precum este scris de această vreme și lume fără Dumnezeu cu pașii ei pierzători de suflete, o, și se grăbește cerul să schimbe la față facerea toată odată cu venirea Mea cuvânt peste pământ, când nimeni nu se așteaptă să vin și să împlinesc și să Mă întorc precum am făgăduit acum două mii de ani că iarăși voi veni, și iată-Mă venind și grăbind și împărțind cuvântul Meu spre știre peste tot, precum este scris să se împlinească aceasta, și apoi să fac cer și pământ nou și popor nou, cu nume nou de Nou Ierusalim, popor creștin după adevăr și după viață, căci am spus atunci că voi alege din nou Ierusalimul și îl voi așeza nou pe pământ și-Mi va fi mireasă, iar Eu Mire, și lucrez cu cei din cer la această măreție, căci pe pământ nu mai găsesc credință și trebuie să pun Eu credință în cei ce vor fi de partea Mea și Mă vor iubi și se vor hrăni din masa Mea, iar pe pământ va fi necredință, așa cum Eu am pus întrebare încă de pe atunci și am spus: «Când va veni Domnul va mai găsi credință pe pământ»?

O, pace ție, țară a venirii Mele iarăși de la Tatăl la oameni, mereu pace ție de la Domnul Dumnezeul tău, România Mea! Te păstoresc cu dor ceresc și te doresc frumoasă cu credința întru venirea Mea la tine cu masă de cuvânt, țara Mea. Se pleacă spre tine și spre cerul de deasupra ta, Se pleacă Domnul și oștirile cerești spre însoțire la masa Mea cu tine pe meleagul tău drag și atât de drag Mie, țara Mea cea de azi și cea de mâine. Am în mână tiparul cel pentru tine și te gătesc cu podoabe din cer ca să fii raiul venirii Mele și lucrez aceasta pic cu pic, pas cu pas, că numai o mânuță mică de fii și fiice s-au ales pentru credință întru venirea Mea cu această minune, și cu ei fac minuni pe vatra ta, țara Mea. Îi hrănesc cu credință prin împliniri și le împodobesc inima cu iubirea Mea ca să-Mi fac cu ei lucrarea Mea cea de la sfârșit de timp și să-ți dau apoi rochiță aleasă și gătire cerească și față frumoasă la port și la chip și la iubire, toate prin credință, ca în toate vremile de sub cer ale lucrărilor lui Dumnezeu ieșite din credința celor care au lucrat de la Mine pentru oameni pe pământ.

Iată, în zi de duminică sunt Păstor și-Mi păstoresc iar și iar turma și lucrez ca orice păstor care are datoria în duminici și sărbători sfinte să vorbească de Domnul celor care se strâng pe lângă el în numele Meu. Așa și Eu lucrez peste pământ din partea Tatălui Savaot, Care Mă trimite și-Mi cere lucru lucrat, căci sunt preot în veac după rânduiala lui Melchisedec, așa cum am lucrat și ungerea cea de peste slujitorii Mei din cetatea cuvântului Meu și care liturghisesc înaintea Mea, purtând ei spre cer rugi de facere din nou a lumii și avându-Mă în mijlocul lor Păstor cu toiag de fier păstorind peste pământ și căutându-Mi oile pribege ca să le adun în staul și să le dau viață din viața Mea și să pot cere socoteală păstorilor care le-au lăsat din mână și nu le-au îngrijit ca să-și facă datoria de păstori, ci, din contra, le-au supt de tot și le-au lăsat apoi, iar Eu vin din cer și le strig cu fluierașul ca să-Mi audă glasul și să vină la Mine și să Mă urmeze apoi, căci sunt Păstorul Cel bun, Care-Mi pun viața pentru viața lor, iar acum le strig iar și iar cu dulce glas pentru cei ce aud și vin ca să le dau viață din viața Mea, o, și n-aș mai sfârși nici zi nici noapte să sun din fluieraș și să împart hrană de cuvânt din cer, căci vai de cei care se hrănesc numai cu pâinea de pe pământ! O, Eu am spus acum două mii de ani că omul nu se hrănește numai cu pâinea de pe pământ, ci și cu orice cuvânt care iese de la Dumnezeu, cu orice șoaptă care iese din gura Mea spre hrană omului.

Și acum vestesc peste cetatea cuvântului Meu zi de hram în duminica cea de după aceasta, și voi poposi cu oștirile cerești aici cu sărbătoarea cea de treizeci și patru de ani a începutului cetății cuvântului Meu pe vatra ta, popor român, și Mă voi așeza la masă cu cei din cetate, și lângă ei cu cei ce au rămas cu Mine și cu ei după legea cetății, o, că n-au voit toți cei care au crezut în venirea Mea prin trâmbița Mea și s-au alăturat atunci și mai apoi, o, n-au crezut aceștia și în venirea lor la Mine și s-au abătut apoi spre voile lor dacă nu au ales pentru ei voia Mea ca să am acum popor mai mare la greul crucii Mele de azi, dar puterea Mea împarte întărire peste cei puținei cu care-Mi port peste pământ cuvântul și toată truda cea pentru purtarea crucii Mele cu cei mici și puțini, față de cei de la început mai mari și mai mulți, dar iată, n-am avut sprijin și de la ei pe mai departe, căci legea cetății Mele li s-a părut grea și multă pentru ei și au rămas ei mici și tot mai mici cu împlinirea pe care o așteptam treaptă cu treaptă și de la ei.

Așadar, gătim serbare și vin cei din cer în cetate și vom depăna amintiri și ne vom mângâia cu Tatăl și vom fi mângâietori, și această lucrare a mângâierii să se întărească din zi în zi mai mult la masa Mea de serbare cu voi, cei ce-Mi sunteți fii și fiice ale cetății Mele, căci mângâiere împart Eu, Domnul, prin venirea Mea cuvânt pe pământ, iar voi să nu fiți mai puțin, o, fiilor, căci orice ucenic desăvârșit trebuie să fie ca Învățătorul său, precum este scris, și de aceea așa fii să am Eu în zilele acestea ale venirii Mele cu oștirile cerești la voi, și vor culege cei din cer mângâieri de la voi, și voi de la ei, căci duhul mângâierii este lucrarea Mea cu voi și lucrarea voastră cu Mine în vremea aceasta de venire a Mea cuvânt peste pământ pentru înnoirea a toate câte vor rămâne și vor fi apoi, o, fiilor. Amin, amin, amin.