1.5. Poporul Israel cel după trup

Iar poporul cel de demult, poporul evreu să se încreștineze și să se boteze în Hristos dacă voiește să nu-și piardă alegerea, dacă voiește să Mă aibă de Dumnezeu și de Mântuitor, după ce și-a scris pe pământ nume de popor răstignitor al lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, când am venit să-l cercetez din partea Tatălui, iar el, știindu-Mă moștenitorul cel trimis de Tatăl, M-a dat la moarte pe cruce ca să-Mi ia turma și via, dar Eu am înviat și am luat via Mea și am dat-o neamului creștinesc, care Mă moștenește și căruia Îi sunt Păstor, dar Îi sunt și Judecător.

La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul, și a făcut apoi din pământ întâiul om și s-a împlinit pic cu pic lumea oamenilor pe pământ, și Dumnezeu S-a sălășluit în cer cu toate nevăzutele facerii Lui, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor, și de atunci s-au scris mereu pe pământ lucrările lui Dumnezeu și lucrările oamenilor, iar toate acestea rămase scrise pe pământ au fost să fie din voia lui Dumnezeu spre mărturia lucrărilor Lui cu oamenii și între oameni, căci de la începutul lumii oamenilor a lucrat Dumnezeu prin duhul proorociei, și așa a vorbit Dumnezeu între oameni, și n-a fost vreme sub cer să nu fie Domnul pe pământ prin duhul proorociei, și cu atât mai mult acum, când toate cele lucrate și scrise prin prooroci s-au împlinit și se tot împlinesc spre adeverirea lor cerească, iar rădăcina din care ele au luat ființă scrisă pe pământ este în ceruri, este la Dumnezeu, și tot așa lucrează Dumnezeu și în vremea aceasta, și a venit pe pământul oamenilor vremea să vină Cel vestit prin prooroci că iarăși vine să lucreze și să grăiască și să Se arate după două mii de ani de când s-a tot scurs vremea de la nașterea Mea pe pământ prin trimiterea pe care Tatăl Savaot a vestit-o prin scrierea proorocilor că va veni pe pământ Fiul Său Cel Unul născut al Său și că va lua trup de Fiu al Omului și iată-Mă, Eu sunt Cel ce sunt, și sunt după învierea Mea dintre cei morți, și care s-a adeverit și s-a vestit acum două mii de ani peste pământ, și sunt vestit de atunci de la margini la margini și cunoscut de neamurile pământului cu numele Meu de Iisus Hristos, născut între oameni prin trup de mamă Fecioară și pururea Fecioară, și apoi depărtat de poporul care n-a voit să Mă primească și M-a răstignit pe cruce ca să mor ca un om, o, și Mi-am arătat calea Mea dintre cer și pământ, căci am venit și M-am arătat prin cruce și prin înviere dintre morți, și am stat pe pământ apoi patruzeci de zile cu ucenicii cei culeși din popor pentru mărturia Mea, și M-am tras apoi spre Tatăl ca să-i trag apoi spre Tatăl pe toți, dacă pe pământ nu s-a putut să fiu lăsat să stau și să fiu.

O, dar n-a fost cum au vrut cei de atunci cu Mine, căci am spus martorilor Mei că voi fi până la sfârșitul timpului cu cei ce cred în Mine și-Mi voi face casă cu ei și voi cina cu ei și Mă voi arăta lor și le voi fi Păstor, dar mintea celor mari și a celor mai mici este prea închisă, prea strâmtă, prea tari la cerbice sunt cei care dau să stea liniștiți și nederanjați de Hristos Cel înviat, și Care a făgăduit că va fi pe pământ cu ai Săi, cu cei ce Îl iubesc și Îl știu de Păstor al lor, dar și al celor ce nu-L vor și nu dau să-L cunoască între ei cu lucrările Lui, și cred ei că sunt numai ei, iar Eu nu.

O, așa a fost poporul Israel din vremea Mea, fiilor. Așa a fost el și în vremea când apostolul Ștefan mărturisea pe Fiul lui Dumnezeu la cei care alungau acest adevăr ca să nu-l audă, o, și se tot hrănea cu păcatul urii și l-a ucis cu pietre pe Ștefan, dar cerurile deschise pentru el l-au luat acasă, l-au luat la Tatăl și la Fiul și la Sfântul Duh, l-au luat cerurile în ele pe mărturisitorul Meu.

O, fiilor, nu este de ajuns să împliniți la rece poruncile lui Dumnezeu, legile vieții veșnice, o, nu-i de ajuns. Trebuie iubire ca a lui Ștefan, trebuie lepădare de sine, căci dacă acesta nu ar fi avut nedespărțirea lui de Mine, adică lepădarea de sine, o, n-ar mai fi stat cerurile deschise deasupra lui ca să-l primească în ele sus.

O, fiilor, adevărat s-a arătat tot cuvântul pe care l-am lăsat ucenicilor Mei mai înainte să Mă las prins și pironit pe cruce. Adevărat s-a adeverit și cuvântul cel pentru plângerea Ierusalimului, o, că am plâns pentru Ierusalim și a plâns și el apoi când s-au împlinit asupra lui toate cuvintele Mele cele pentru pedeapsa necredinței lui din vremea cercetării lui, a nașterii Mele, a lucrărilor Mele toate în mijlocul lui, a minunii răstignirii și învierii Mele, și apoi a ridicării Mele pe nori spre Tatăl, treizeci și trei de ani de vreme de cercetare, iar poporul acesta n-a înțeles, n-a voit să creadă, să vegheze n-a voit, și apoi a plâns sub sabie acest popor, a plâns sub vrăjmași pentru plata necredinței lui.

O, fiilor, necredința de felul acesta este partea celor ce nu sunt dezghețați la minte, a celor ce nu le merge, nu le poate mintea, e rece, sunt tari la cerbice, așa cum este scris în Scripturi despre ei. Puteau însă să cerceteze, dar n-au voit cu nici un chip.

O, ce mult, ce mult trăgea cu Dumnezeu în Egipt poporul Israel! Erau sub sarcină, sub supunere, își jertfeau puterea trupului și lucrau mult, căci li se cerea dacă erau robi, iar când a venit vremea cercetării ca să fie scoși din Egipt și din robie, au ieșit toți, toți, și nu era nici unul bolnav în toată seminția lor, o, nu erau, ba erau bine sănătoși toți, și lucrau cu sănătatea lor ajutați, și așa își poate oricine păstra sănătatea, dăruindu-se cu lepădare de sine, sau frângându-i-se voia, iar dacă ei se păstrează pentru ei nu mai rămân sănătoși, fiindcă sănătatea e bună numai dacă ești de folos cu ea, iar altfel nu-ți trebuie, ba îți dăunează sufletului, care rămâne fără fapte mari, fără strânsură pentru el în cer.

O, cine poate înțelege acest cuvânt, această taină a crucii purtate? A venit salvarea și i-a luat pe toți din robie, din suferință, i-a luat pe fiii lui Israel, și nici Iosif n-a rămas cu oasele lui acolo, o, și tot așa va fi și când Eu voi deosebi mireasa Mea ca să-i dau salvarea, că iată, vin după ea mereu, dau să-Mi pregătesc mireasă frumoasă, și aceasta este lucrarea pe care o am astăzi de lucrat pe pământ.

O, poporule Israel, ai uitat de iubirea Mea de atunci pentru tine și te-ai depărtat de Dumnezeul tău cu viața ta apoi, iar când Eu am venit de la Tatăl ca să-ți aduc iertarea și căința ca să ți le dau, o, numai o rămășiță mică din tine s-a alipit cu venirea Mea la tine când tu nu M-ai primit și nu Mi-ai deschis. M-a trimis Tatăl din cer la tine, dar tu nu M-ai primit. Ai crezut că-ți iau casa și agoniseala, dar Eu nu eram din lumea aceasta ca să-Mi trebuiască ale tale. N-am avut nimic în lumea aceasta decât pe tine și am venit la tine, dar M-ai urât, nu M-ai iubit așa cum Eu te-am iubit de am părăsit cerul ca să vin la tine pe pământ și să te aduc înapoi Tatălui, de Care te-ai despărțit prin călcarea poruncilor vieții, dar tu nu M-ai primit. M-au primit însă Petru și Pavel, Iacov și Ioan, Andrei și Filip și toți cei doisprezece ucenici ai Mei dintre ai tăi, și cu ei a mers mai departe istoria ta, istoria lui Israel, cu Mine și cu ei a mers, iar tu ai căzut a doua oară din brațul Tatălui Nostru Dumnezeu și L-a îndurerat adânc când M-a răstignit pe cruce răceala ta de Mine, după ce atâta bine am făcut în vremea aceea neamului tău bolnav și rănit peste tot, din creștet până în tălpi, precum este scris în prooroci de ranele lui Israel. Tu însă ai stat cu cerbicea întărită și ai uitat ce este scris despre tine și despre Mine, despre crucea Mea cea dureroasă, pe care M-ai aruncat să stau răstignit cu tâlharii deodată ca să-ți tot mărești vina și ca să vezi apoi ce ai făcut, și ca să nu poți fugi de fapta ta, de care de două mii de ani tot dai să fugi fără să te rușinezi în fața popoarelor lumii de fapta ta, cu care ai urât pe Dumnezeu în chip atât de rușinos pentru tine.

O, ce mare salvare ți-am făcut Eu când te-am dezrobit din Egipt și te-am eliberat de toți vrăjmașii tăi și i-am trimis la culcare ca să te pot salva pe tine și să te iert de toată vina ta, iar tu Mi-ai plătit cu moartea Mea iubirea Mea de tine, o, și Mi-e tare dor de dorul tău de Mine, Mi-e tare dor să te doară de ce ai făcut cu Mine, o, că nu poți să spui că nu M-ai cunoscut, că n-ai știut că sunt Fiul lui Dumnezeu și că M-a trimis Tatăl după tine, și chiar fiindcă ai știut că sunt moștenitorul, de aceea te-ai umplut de răutate și ți-ai ocrotit averea și rangul, de care Eu n-am avut nevoie, ci numai să-ți aduc iertarea am voit, numai să te împac cu Tatăl prin Fiul, numai de aceea am venit, și apoi M-am întors în cer și Mi-am lăsat ucenicii să meargă și să lase din unii în alții pe Hristos, și până la sfârșitul timpului să fiu cu ei, și cu cei ce Mă primesc să le fiu Mântuitor și să-i păstoresc pe ei.

Iată ce a ieșit din neamul lui Israel, că a ieșit vrăjmașul lui Hristos, și se luptă el de două mii de ani împotriva Mea și e orb de tot, iar el zice că vede. O, strig acum la acest popor, în mijlocul căruia Mi s-a făcut răstignirea, dar a venit apoi și învierea Mea, iar acest popor a fost atunci judecat, precum este scris.

O, strig la tine, Israele, popor după trup Israel, te strig și-ți spun: treci de partea lui Hristos, că nu este minciună în Scripturi! O, nu te lăsa iarăși, nu te lăsa sub înfiere străină de Dumnezeu, nu te lăsa mințit de anti Hristos, că Eu pe pământul tău Mi-am dat trupul și sângele pe cruce pentru tine atunci, dar și pentru toate popoarele care vor fi chemate la mântuire prin Hristos, căci din tine a ieșit Hristos Mântuitorul, Care cheamă sub iubirea Lui noroadele toate! O, nu fi necredincios, nu sta să rămâi necredincios până în ultimul ceas! Vei vedea în curând pe Domnul cum vine cu putere și cu slavă multă ca să doboare lucrarea vrăjmașului antichrist, care se vrea mare peste biserica Mea ca să ia viața ei din mâna Mea și ca să intre ea sub mâna lui. O, nu sta până atunci sub necredință! Vino spre Hristos, că vine Hristos, vine pe nori ca să biruiască fiara antichristă și păcatele Babilonului, și voi întâlni căpeteniile popoarelor și Mă voi judeca cu ele în Armaghedon, locul judecății necredinței de pe pământ, și toate se împlinesc așa cum sunt scrise în Scripturi.

O, poporule Israel, crezi că pierzi ceva dacă te apleci să crezi în Hristos Cel răstignit și înviat cu biruință mare? Iată minciuna de atunci, plătită cu bani ca să fie pusă împotriva învierii Mele prin oamenii minciunii de atunci! Am înviat adevărat, și am stat pe pământ patruzeci de zile și am împărțit har peste har peste ucenicii și peste toți cei credincioși, și sunt acum de-a dreapta Tatălui și sunt cuvânt peste pământ și am cetate de venire pe meleagul românesc, și-ți spun și ție că vin cu milă și cu iubire cuvânt peste pământ și strig și la tine, că iată, iarăși dă să-și facă loc și să fie iarăși lucrată lucrarea minciunii, și să fie vândută drept adevăr pe piață pentru cei tari la cerbice și fără de credință că vine Domnul. O, vine, vine Domnul, chiar dacă nu mai este credință că vine! Eu sunt Cel ce vin, și pun credință în oameni și va fi credință.

O, Israele, o, Israele de demult, ce mult M-am aplecat ca să te eliberez din robia celor de neam străin! Ce mult M-am aplecat, ce mult! O, și ce mult M-ai aplecat tu apoi! Te-am încântat cu bomboane ca să te ajut să te desprinzi de robie și ca să vrei să te întorci la Domnul Dumnezeul tău și să-I aduci mărire și ascultare apoi, și ca să nu mai pierzi casa și țara și neamul și să cazi iarăși rob la străini. Tu însă n-ai voit să te bucuri, și te-ai întristat și ai cârtit și M-ai judecat că te-am scos din Egipt, și ai lovit cu ocară căpetenia ta și ai voit iarăși cu străinii. Te-ai crezut meritos, și ai ridicat pretenții, o, și ai fost pedepsit pentru aceasta, că te-a înghițit pământul pe cale și n-ai mai ajuns acasă, în pământul părinților tăi, și nici înapoi în Egipt. O, și ce bine îți era să fi fost deștept, dar n-ai fost, și ai murit răzvrătit, a murit tot neamul fiilor lui Israel ieșit din Egipt, și numai doi au rămas din ei și Mi-au dus ei poporul în țara Canaanului, iar îngerul Meu Mihail a stat pe cale înaintea lor cu îmbărbătarea, cu cei născuți pe cale, cu cei mici.

Această zi de mare sărbătoare este pomenită în cer și pe pământ de toți îngerii, de toți sfinții și de mulți oameni, iar ceata proorocilor este în mare bucurie față în față cu sărbătorile împlinirilor mari ale cuvintelor scrise în scripturi prin duhul proorociei, Duhul lui Dumnezeu prin gura profeților Lui, căci făgăduințe mari se scriau peste poporul lui Israel, și toate cele scrise se împlineau minunat după hartă și la vremea cea prezisă pentru fiecare făgăduință, iar vremea Mea, vremea lui Mesia avea să încerce cu putere credința poporului ales, iubirea lui pentru Domnul Dumnezeul lui și statura lui, dar acest popor s-a frânt atunci în două și și-a croit două căi, și a fost încercat Israel în vremea aceea și a căzut de la credință, și a rămas din el rămășița cea prin har aleasă ca să fie ea sămânța cea nouă a poporului lui Dumnezeu, neam nou, neamul lui Hristos Mesia, Cel făgăduit de Tatăl prin profeți Mântuitor mare, Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ prin naștere din trup de Fecioară, Cel sfânt, Care avea să înnoiască lumea și să ridice popor de sfinți înaintea Tatălui Savaot, un nou Israel, după har, după duh, nu după trup, așa cum a fost rostită făgăduința cea făcută lui Avraam, popor mare, mult cât stelele cerului, popor de sfinți, care și-a pus viața pentru credința cea întru Hristos, Mesia Cel făgăduit prin prooroci Mântuitor și Domn.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Cuvântul Tatălui Savaot, așa cum am fost la început când s-a făcut cerul și pământul. O, intru ca și acum două mii de ani, intru în Ierusalim, iar calul alb Îmi este cuvântul. Nu întreb pe poporul Israel, nu-l întreb dacă sunt primit ca să intru la el, ci intru prin zidul dintre Mine și el, intru prin ușile închise, căci sunt Hristos Cel înviat, și n-am hotar care să Mă oprească, așa cum n-am avut nici când am ieșit din mormânt de sub piatra cea mare și grea. O, toate Mi se pleacă și Îmi știu numele și harul și puterea cea din Tatăl în Mine, și iată, îi dau poporului Israel grăirea Mea cu el după două mii de ani de la ziua intrării Mele în Ierusalim pe mânzul asinei, și când s-a împlinit profeția cea din vreme scrisă ca să se ivească în mijlocul lui Israel, spre slava și arătarea lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu Tatăl.

O, intru la tine, intru iar, Israele, popor cu nume mare între popoare. O, pace ție! Aceasta este pecetea Mea când intru într-o casă, într-o cetate.

O, fii ai lui Israel, ca să Mă primiți, vă dau salutul cel pentru ucenici: Pace vouă, pace vouă, fiilor de demult! Pace vouă în zi de aducere-aminte a lucrărilor lui Dumnezeu în mijlocul vostru, fii ai lui Israel! O, iată ce fac în ziua aceasta de mare amintire! Îi iau aici cu Mine, aici, la izvorul Meu de cuvânt din mijlocul neamului român, unde am tras cu calul Meu cel tainic, căci așa a rânduit Tatăl Meu Savaot să am acum, la sfârșit, o nouă țară de venire cuvânt pe pământ, și îi iau la masa aceasta plină de cuvânt, îi iau pe cei de atunci din Israel care au ales să nu fiu primit de la Tatăl între ei în chipul lui Mesia, și care Mi-au semnat actul morții Mele pe cruce, îi iau și le arăt și le grăiesc ceea ce ei n-au dat să vadă și să audă cât au fost pe pământ în vremea Mea, și ar fi putut să creadă și ei, dar ei și-au întors fața și urechea ca să nu vadă, ca să nu audă pe Mesia, Care, iată-L, grăiește acum aici cuvântul Său la sfârșit de timp, precum este scris să se împlinească în vremea aceasta venirea Lui pe pământ sub numele de Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul învăluit în nor de cuvânt grăind pământului.

Mă așez cu tine la masă de cuvânt, Israele de atunci și de acum. Iată-Mă împlinit pe pământ cu două mii de ani de popor de sfinți în cer, dar și pe pământ în vremea aceasta, și până la sfârșit vremea Mea cu popor de sfinți, cărora Eu le-am spus prin profeți: «Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt!».

O, adu-ți aminte, Israele, de ziua cea de atunci, când înainte cu o zi de ziua intrării Mele în Ierusalim pe mânz de asină veneam din cetatea lui Lazăr și a surorilor lui, Marta și Maria, și Mă purtam spre Ierusalim, când mulțime de iudei aflase din unul în altul că Eu l-am strigat pe Lazăr cel mort de patru zile și i-am spus: «Lazăre, vino afară!», iar el a ieșit și s-a înfățișat viu. Am întrebat-o mai întâi pe Marta: «Crezi că fratele tău va învia?», iar ea a spus: «Cred, Doamne, că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care trebuia să vină în lume». O, iată credință în Israel în vremea aceea, când unii credeau în Mine, iar alții n-au crezut nici pe porcii care au grăit cu glas omenesc prin duh de diavol și M-au numit Fiul lui Dumnezeu, căci s-au temut de Mine diavolii din porci, rugându-Mă să nu-i chinui mai înainte de vreme.

O, iată, după pomenirea sâmbetei învierii lui Lazăr urmează duminica intrării Mele în Ierusalim, și stau cu tine în cuvânt și-ți intru în cetate, poporule Israel. Voiesc să-ți grăiesc deslușit despre Dumnezeu, despre Fiul lui Dumnezeu, despre Duhul Sfânt și despre venirea Mea la tine în vremea aceea, despre necredința mai-marilor de peste tine în vremea aceea, și iată, despre credința cea sfântă a multora din Israel, care ca și Mine au murit pentru mărturisirea cea mare, pentru Cel trimis de Tatăl ca să ridice popor mare spre Domnul pe pământ și să curgă spre învățătura Lui noroade și limbi, așa cum este scris în profeți să se împlinească.

O, Eu sunt, Israele, deschide-Mi! Eu sunt Cel ce sunt, așa cum i-am spus lui Moise sus pe munte să-ți spună cine sunt Eu, ca să creadă în Mine neamul lui Israel cel de atunci și cel de apoi. O, Eu sunt, dar tu n-ai voit să Mă cunoști și ai găsit cu cale să fii tu, iar Eu să nu mai fiu apoi. O, n-ai dat să socotești bine ca să nu greșești atunci. Ai stat cu cartea profeților închisă de ochii și de mintea ta, și ai greșit amar lui Dumnezeu Tatăl și L-ai pus pe cruce pe Dumnezeu Fiul, iar ca să înțelegi că este Tatăl și că este Fiul și că este Duhul Sfânt, Dumnezeu în trei fețe, iată, îți amintesc acum, iar tu deschide odată cu Mine cartea de pe masa ta și citește în ea ceea ce Eu îți citesc din ea ca să știi că Mesia trebuia să vină din cer, nu de pe pământ, iar Eu am coborât din cer și M-am aciuat în pântece de Fecioară ca să iau chip și trup de om și să plătesc cu moarte pe cruce răscumpărarea omului căzut din Dumnezeu prin neascultare de porunca pusă peste el în rai, și iată, din cer am venit, și am dovedit că sunt venit de lângă Tatăl dacă El M-a trimis, și tu trebuie să înțelegi numele și taina de trimis, de trimis din cer, Israele, popor încăpățânat, și pe care Domnul îl strigă și azi spre dragostea cea de sus.

Și acum, iată, caută, că în profeți scrie deslușit tot ceea ce Eu am împlinit pe pământ de la nașterea și până la învierea Mea, și apoi înălțarea Mea la locul Meu de lângă Tatăl, de-a dreapta Lui, căci am împlinit ceea ce El Mi-a dat să lucrez pe pământ. Iar ca să știi tu, și toți cei de pe pământ că este Tatăl și că este Fiul, îți amintesc, Israele, că la facerea lumii în ziua a șasea a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul și asemănarea Noastră», și iarăși a zis Domnul Dumnezeu: «Nu este bine să fie omul singur. Să-i facem ajutor pe potriva lui».

Fii ochi și urechi, Israele, și voi, neamuri de pe pământ, căci Tatăl și Fiul vorbeau în zilele facerii, și vorbeau și după fiecare din lucrările pe care le făcea Dumnezeu.

O, a greșit apoi omul, a greșit Adam prin neascultare și a zis Domnul Dumnezeu: «Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul, și acum nu cumva să-și întindă mâna ca să ia roade și din pomul vieții să mănânce și să trăiască în veci». O, trebuia să moară Adam pentru că n-a ascultat să nu moară, căci Eu i-am zis în rai: «În ziua în care vei mânca vei muri», și iată, neascultarea este moarte, și de aceea moare omul, de la neascultare moare, și a izgonit Domnul Dumnezeu pe Adam din grădina cea din Eden și l-a scos ca să lucreze pământul din care fusese luat, și a pus heruvimi cu sabie de flacără în vâlvătaie ca să păzească pomul vieții și cărarea spre el, precum este scris.

S-au înmulțit apoi oameni și popoare pe pământ și și-au văzut de ale lor, iar Dumnezeu privea peste ei, și la ceea ce voiau să facă, și a zis Domnul: «Toți sunt de un neam și o limbă și nu se opresc de la ceea ce au pus de gând și s-au apucat să facă. Ne vom pogorî și vom amesteca limbile lor ca să nu se mai înțeleagă unul cu altul și îi vom împrăștia pe tot pământul ca să nu mai zidească cetate și turn, și a rămas peste cetate numele de Babilon, turnul Babel, locul unde Domnul Dumnezeu a amestecat limbile lor».

Zic vouă toate acestea citite din carte ca să vă aduc aminte de Tatăl și de Fiul, Care grăiau și lucrau facerea, și pe toate apoi. Și S-a arătat Treimea lui Dumnezeu sub stejar la Avraam și a grăit lui ca și azi, când, iată, în mijlocul neamului și al pământului român are Domnul râul Său de cuvânt, munte înalt, din care curge spre neamuri râul vieții, cuvântul gurii Lui spre tămăduirea neamurilor, precum este scris, iar făgăduința făcută lui Avraam cheamă popoarele la mântuire, la biserică sfântă, așa cum i-a fost pusă temelia la începutul ei, pe jertfa Mea pe cruce, iar crucea a rămas pentru creștini semnul biruinței, îmbrățișarea Mea cu ei din neam în neam, și s-a făcut crucea semn de salvare prin jertfa Mea de pe ea, și vai celor ce disprețuiesc acest semn, pe care Eu, Cel răstignit, l-am lăsat peste biserică, fiindcă biserica Mea trebuie să semene cu Mine, nu cu fiii lumii, nu cu cei fără de cruce, care nu se pot lepăda de sine ca să vină după Mine purtând cruce, așa cum Eu am spus celor ce vor să Mă urmeze.

S-a arătat Dumnezeu lui Avraam, iar Avraam grăia cu Domnul ca și cu trei fețe și ființe și spunea: «Doamne, dacă am aflat har înaintea Ta nu trece pe robul Tău, iar eu Vă voi spăla picioarele și Vă voi odihni sub stejar, Vă voi aduce pâine și veți mânca, veți merge apoi în drumul Vostru, iar eu sunt robul Vostru».

Israele, o, Israele, vin la tine ca să te mângâi și ca să fii tu duios cu Dumnezeu și să te despietresc la inimă și la înțelepciune și să te rog să citești Scripturile, fiule, și să găsești în ele pe Fiul lui Dumnezeu vestit de profeți, și pe Care tu nu L-ai primit când a venit vremea de L-a trimis Tatăl la tine. O, zadarnic zici că aștepți pe Mesia. Eu sunt. Primește-Mă, măcar acum primește-Mă, mai înainte de slava Mea cea înfricoșător de mare, când voi împărți fiecăruia după cum este fapta sa.

Nu pot să Mă așez cu ziua judecății faptelor tuturor până nu te strig din nou pe tine, popor cu mari făgăduințe rostite prin prooroci ca să le lucreze Domnul în tine. Nu-ți pot forța iubirea și credința ca să deschizi cartea Evangheliei Mele și a martorilor Mei vrednici de crezare, care și-au jertfit viața pentru mărturia Mea, dar te rog, te rog cu dor și cu suspin părintesc, te rog cu Avraam, cu Isaac și cu Israel, părinții cei de la început, te rog, caută să vrei să auzi pe Hristos în Evanghelia Sa lăsată prin vestitori pe pământ, și prin care s-a ridicat mult norod de sfinți asemenea Lui în iubire, jertfindu-și viața ca s-o dea Domnului lor, căci Evanghelia Mea a umplut de iubire pământul, și dulce este iubirea Mea și a ucenicilor Mei cei de atunci, cei dintre voi aleși pentru misiune sfântă pe calea Mea cu ei, când am venit de la Tatăl prin naștere din Fecioară mamă, și din care Tatăl M-a scos prin minune la plinirea vremii, iar trupul fecioresc a rămas sfânt, că iarăși a lucrat Dumnezeu ca la început, când a luat din bărbat pe femeie și a umplut locul gol cu carne, iar acum două mii de ani a luat pe Dumnezeu din mamă Fecioară și a netezit la loc carnea ca prin somnul Fecioarei, și a pus Domnul pe prunc lângă mamă, iar ea L-a crescut ca mamă a Sa, mamă lui Hristos Mesia, Cel trimis de Tatăl pe pământ.

Mulțime de popor s-a ridicat de atunci creștin din neamul tău, Israele, și se tot ridică și acum, dar Eu voiesc de la tine să te împaci cu Mine desăvârșit și să te pun pe ranele Mele, că Eu pentru tine am suferit cuie împunse în mâini și în picioare pe cruce, și spini adânciți în fruntea Mea dumnezeiască, de-Mi frângea puterea durerea aceea și am strigat pe Tatăl în durere și I-am spus: «De ce, Tată, de ce M-ai părăsit?». Ieșise Tatăl ca să pot să trec ca omul spre moarte cu trupul, dar numaidecât El M-a mângâiat și M-a împuternicit să Mă ridic de sub piatra grea de pe mormântul care M-a adăpostit, și din care trebuia să ies înviat, și să se vestească în lung și în lat, de la margini la margini învierea Mea, iar tu în zilele acelea, Israele, ai fost cel judecat, că judecata s-a schimbat dinspre Mine spre tine, o, și zadarnică a fost minciuna cea rău ticluită în pripeala cea de atunci, cum că ucenicii M-au luat din mormânt pe când straja de la voi dormea alături. O, păi dacă dormea mai putea să vadă pe cei care M-ar fi luat de sub piatra cea atât de grea, cu mare greu prăvălită peste mormântul trupului Meu, împrumutat și acela?

O, n-a fost spusă bine minciuna aceea, n-a mers, n-a ținut, și s-a dus vestea cea rușinoasă despre Israel cel răzvrătit asupra Mea, iar voi, fii ai lui Israel, stați de atunci și până azi sub această pecete de rușine. Eu însă vin cuvânt pe pământ și intru la voi pe cal alb ca să vă șterg fața și ca să vă îmbrățișez și ca să vă așez înaintea Mea cu credință, fiilor, și să fiți voi ortodocșii Mei, căci credința cea dreaptă este numai în rânduiala cea ortodoxă între numele puse peste atâtea feluri de credințe ale oamenilor fără călăuză de sus peste ei, iar rânduiala cea ortodoxă este cea care s-a păstrat ca la început, chiar dacă nu sunt următori cu fapta cei ce sunt botezați prin această biserică.

O, nu vă dezvinovățiți, ci căiți-vă adânc, fiilor, așa cum știți voi că făcea Israel ori de câte ori cădea rob din pricina depărtării lui de Dumnezeu, și când el striga cu pocăință, iar Domnul îl auzea și îl izbăvea pe el, o, și tot așa voiesc și acum să fac cu voi, dar dacă încă vă veți dezvinovăți veți rămâne în păcatele voastre, fiilor, dar ele să vă aducă la umilință ca să aveți nădejde, o, fiilor, căci vameșul cel păcătos a strigat cu nădejde și cu umilință și a fost miluit.

O, nu poate omul să poarte vină, și nu știe ce pierde, că pierde chipul lui Dumnezeu de peste ființa lui și seamănă cu diavolul, care nu se poate umili și stă mereu bățos.

O, Israele, Israele, deschide cartea lui Dumnezeu, Care grăia cu tine odinioară, și pe Care tu te bizui ca temelie a ta, ca popor al Domnului, că iată, nici pe aceea nu dai s-o înțelegi, și o tălmăcești după dorințele tale, dar ea te învață de credință ca a lui Avraam pentru tainele lui Dumnezeu cu El, și cu seminția Lui apoi, cea după duh și cea după trup, căci cea după trup a îmbrățișat necredința, dar dacă Eu n-aș fi coborât din cer ca să vin atunci și acum, o, ar fi fost greu pe pământ oamenilor toți, iar oamenii nu știu ce înseamnă Dumnezeu, și rămân ei în această neștiință și pier din lipsă de cunoștință, bieții de ei, ca și cei ce n-au pe Dumnezeu în credința lor.

O, este scris, Israele, că nici cu cartea închisă, nici cu ea deschisă tu n-ai vrut să crezi minunea venirii Mele la tine, iar Eu am venit și am murit pentru tine și pentru necredința ta, fiule. Iată, te strig acum ca să-ți vindec inima, ca să te fac din nou, și din nou să te lucrez ca să fii iarăși al Meu. Când omul se întinează și se murdărește de multe, el se spală, sau îl spăl Eu dacă-Mi cere să-l spăl pe dinăuntru și pe dinafară și să-l fac nou. Așa am făcut și cu pământul când el s-a murdărit de păcatele oamenilor de pe el, și precum l-am scos la început din ape, iar la potop l-am băgat iarăși înapoi în ape ca să-l scot iarăși nou, o, tot așa și acum, voiesc să-l scot din foc pe om și să-l scap de toate păcatele lui și să-l fac curat și sfânt, dar iată, strig spre salvare noroadele de pe pământ, iar pe tine te strig și mai tare, Israele, că am istorie scrisă în mijlocul tău și stau în față cu ea și te găsesc necredincios împlinirilor Mele cu tine, și vreau să te înnoiesc și să-ți spun să nu aștepți pe Mesia, așa cum zici tu că Îl aștepți, căci Eu la venirea Mea de atunci am fost vestit de mulți din neamul tău, și pe mulți i-am vindecat și i-am călăuzit la apele Mele dulci și vindecătoare de păcat, și s-a ridicat popor mare, popor de sfinți martiri din tine, și sunt ei neamul lui Hristos și sunt strămoșii tăi, cu care Eu grăiesc întru cele cerești și facem sfat pentru salvarea ta din păcatul necredinței și al iubirii de arginți și al lăcomiei de bogății, iar bogații sunt cei mai săraci, căci mamona, adică banul, nu este bogăție, ci blestem este și îl seacă pe om de viață și asta face banul.

O, nu uita, Israele, nu uita că Iuda, prin care am fost vândut pe treizeci de arginți dați lui de mai-marii tăi de atunci, o, M-a mărturisit și el înainte de a se da pierzării și a spus: «Am vândut sânge nevinovat!», și a aruncat în fața arhiereilor banii pe care i-a primit, iar ei s-au lepădat atunci de el, căci doar l-au folosit, și n-a durut pe nimeni de Iuda, ci numai pe Mine M-a durut și Mă doare, și iată, cel ce umblă singur, nevegheat, acela este lucrat de satana, iar cel cu veghe peste el este la adăpost.

O, Israele, M-au mărturisit diavolii și Mă numeau Fiul lui Dumnezeu și se înfricoșau când Mă întâlneau, și toate sunt scrise câte au fost. Trebuie crezute aceste mărturisiri văzute atunci când se înfăptuiau la vedere, iar tu nu ești scutit de răspuns pentru tot ce s-a petrecut cu Mine atunci, mai înainte de învierea Mea, și după aceea, până la a patruzecea zi, când M-am lăsat acoperit de nor și Mi-am așezat statul în dreapta Tatălui, făgăduind că de acolo și de lângă ei voi fi cu ai Mei până la sfârșitul timpului, căci taina Mea cu oamenii e mare, măi Israele, măi, o, și Mi-e dor de tine și-ți spun că Mi-e dor și că te aștept spre dragostea Mea, spre biserica Mea și spre taina ei, iar Eu îți dau putere să crezi, Eu vin spre tine să Mă auzi, Eu aștept după tine de două mii de ani ca să-ți șterg vina și să Mă îmbrățișez cu tine prin biserică, fiule Israel.

O, în această zi de sărbătoare am intrat în Ierusalim, la Israel am intrat și am grăit lui taina Mea cea de atunci și până azi lucrătoare peste noroadele de pe pământ, căci am înviat dintre cei morți și M-am dovedit Fiul Tatălui Savaot, Care M-a mărturisit din nori în zilele Mele de slavă în mijlocul lui Israel acum două mii de ani.

Iar tu, Israele român, popor după har al Meu în zilele acestea, ia cartea aceasta și pune-o pe cale spre poporul Israel de peste tot pământul, căci în zi de Florii am grăit lui după două mii de ani de la învierea Mea ca să-i spun lui că Eu, Hristosul Cel înviat dintre morți, sunt Mesia, și sunt de atunci și până azi, și până la ziua slavei celei mari a arătării Mele în slavă, precum este scris. Cuvântul Meu este trimisul Meu spre poporul Israel în zi de praznic de Florii, căci M-am mărturisit lui Fiu al Tatălui, din cer venit în mijlocul lui Israel acum două mii de ani.

O, pace ție, Israele de demult! Pace și credință ție în Hristos, iar dacă ești necredincios pacea Mea să se întoarcă la Mine. Eu însă îți voi grăi iar și iar, căci iubirea Mea pentru tine nu te poate uita. Amin.

O, pace vouă, străjeri ai Mei în calea cuvântului Meu când el vine pe pământ și merge unde el trimite carte! O, fiilor, e praznic de Florii. Fiți plini de daruri duhovnicești și veseliți această sărbătoare și dați Domnului slavă, că iată, vă așez martori între Mine și voi că am grăit în ziua aceasta poporului Israel, poporul Meu cel de demult.

Ne pregătim de praznic de înviere, fiilor. Curând vor cânta cu voi sfinții și îngerii Hristos a înviat! Din cer și până pe pământ, de pe pământ și până în cer se va auzi cântare de sărbătoare de înviere și se va întrepătrunde bucuria cea pentru Cel înviat, și de la El bucurie peste toți.

În cer și pe pământ va fi sărbătoare de înviere, curând, curând, fiilor. Eu, Domnul, așez peste voi pacea Mea, și nădejde Îmi pun în voi pentru tot lucrul Meu cel de azi și cel de mâine cu voi, că drag și dor Îmi este să-Mi tot așez pe pământ cuvântul și împlinirile lui, ca apoi să fie odihna cea dulce și plata credinței peste cei buni cu Domnul, și al căror dulce și bun Eu sunt, Eu, fiilor, Eu. Amin, amin, amin.

Vă trebuie hrană de sus, hrană sănătoasă, fiilor. O, pace vouă! Eu, Domnul, sunt Cel ce vă hrănesc, căci vă sunt Păstor trimis de Tatăl, așa cum am fost trimis acum două mii de ani să port spre pășune de sus pe poporul Israel, poporul Domnului atunci, dar nu M-a cunoscut poporul cel binecuvântat să fie al Domnului pe pământ, iar Eu M-am tras în Tatăl, după ce M-au răstignit ca pe un om păcătos mai-marii lui Israel, iar apoi la a doua Mea venire n-am mai tras la ei, ci la voi am tras, la neamul român, la voi am fost trimis în mijlocul acestui neam, căci sunt Trimisul Tatălui, sunt Cel ce la începutul lumii grăiam între Mine și Tatăl și Ne spuneam unul altuia ce și cum lucrăm, și așa lucram.

O, am să-i spun neamului lui Israel mai deslușit lipsa lui de cunoștință, de înțelepciune și de neaplecare și multa lui îngâmfare, care l-a făcut să nu-L cunoască atunci pe Cel trimis din cer, pe Mesia când a venit la ei din cer, o, și se va simți rușinat Israel când îi voi spune toate acestea cu multă limpezime, căci el a uitat ceea ce trebuia să nu uite atunci, și chiar dacă l-am ajutat să Mă cunoască acum două mii de ani, el tot M-a dat de la el, iar când Mă va îmbrățișa va roși, va păli de rușine și se va umili acest popor, care n-a vrut să-L vadă în Mine pe Fiul lui Dumnezeu-Tatăl, și pe Tatăl în Mine, până în clipa când S-a tras din Mine ca să pot să Mă apropii de moarte pe cruce și să plătesc așa salvarea omului, iar apoi să Mă ridic iarăși lângă Tatăl să stau, de-a dreapta Lui cu întreită putere, și să lucrez peste cei credincioși ca Avraam și să le dau lor împărăția Mea, pe Domnul Împărat peste ei și cu ei, așa cum lucrez cu voi, o, fiilor.

Am zidit pe pământ prin credința lui Avraam, am zidit un popor al cărui părinți au fost Avraam, Isaac și Iacov, iar pe Iacov l-am numit Israel. Am lucrat apoi în mijlocul acestei seminții multă binecuvântare, mult cuvânt din cer prin duhul proorociei, așa cum lucrez acum pe pământ cuvântul Meu în mijlocul unui popor credincios Mie prin învățătura cea din părinți. Mi-am anunțat venirea tot timpul și am spus mereu poporului Israel că voi veni și că voi lucra și că Mă voi slăvi și că voi face ceruri noi și pământ nou, și am tot pregătit acest popor și l-am tot povățuit și Mi-am tot pregătit firul venirii Mele, și binecuvântare pe acest fir am rostit, și M-am descoperit că voi lucra în mijlocul acestui popor când voi veni. Nu pentru altceva am deosebit pe acest popor Israel dintre celelalte neamuri de pe pământ, o, nu de altceva, ci numai pentru că Eu trebuia să vin pe pământ după cinci mii de ani de la facerea omului și de la căderea lui din Dumnezeu apoi, căci Eu n-am zidit omul ca să moară, ca să cadă, ci l-am zidit ca pe o casă a Mea și am tânjit să Mă odihnesc în el apoi. O, cum să-Și fi arătat Dumnezeu fața iubirii Lui, Ființa Lui cea din iubire plămădită dacă n-ar fi zidit El omul ca să-i dea iubirea Lui toată și ca să Se facă cunoscut Dumnezeu? Atunci El S-a hotărât să facă cerul și pământul și toate câte sunt, și apoi pe om, ca să așeze în el și peste el iubirea Lui și să-L mărturisească omul pe Dumnezeu iubire a sa și izvor de iubire. O, pentru aceasta a zidit Dumnezeu un popor al Său între neamurile de pe pământ pe vremea lui Avraam, Isaac și Iacov și neamul lor apoi. Cu multă măiestrie l-am scos pe Avraam din pământul său și l-am așezat în pământ nou și am coborât peste el glasul Meu și am rostit binecuvântarea Mea peste el și peste seminția Mea cea binecuvântată prin el. Am lucrat treaptă cu treaptă apoi calea venirii Mele în mijlocul poporului Israel, și prin cuvânt rostit prin prooroci am tocmit venirea Mea pe pământ, coborârea Mea în trup de Fecioară ca să Mă nasc din ea copil al Tatălui și al ei și să cresc în mijlocul lui Israel, cel numit de Mine poporul Meu, și să-Mi dovedesc obârșia și dumnezeirea Mea în mijlocul lui, și toate neamurile pământului știu de atunci și până azi că Israel Mi-a fost popor și că nu M-a primit când am venit și că s-a sculat împotriva Mea prin cei mari de peste el și M-au scos de la ei, M-a scos afară Israel din casa sa, căci s-a vrut el stăpân peste pământ.

Această zi e praznic de întâmpinare. Când Eu, Domnul, eram Prunc de patruzeci de zile M-a dus mama Mea Fecioara să Ne înfățișăm la templu după legea curățirii. Întru totul venirea Mea pe pământ Om s-a supus legii, căci Tatăl M-a trimis așa și M-a învățat să fiu supus. Am stat în mijlocul lui Israel, căci prin el am venit, că avea el strămoșii la temelia lucrării Mele așezați, de pe când Eu, Domnul, am ieșit în calea lui Avraam ca să descopăr lui pe Dumnezeu, ca să Mă descopăr peste el cuvânt și să știe el cum este Dumnezeu întru lucrarea Sa peste om. Am numit apoi în vremea aceea pe cei trei din unul în altul credincioși glasului Meu de peste ei atunci: Avraam, Isaac și Iacov, iar pe Iacov l-am numit Israel. În mijlocul urmașilor lor cei după trup am venit Eu acum două mii de ani Prunc născut din mamă Fecioară ca să cresc și să Mă arăt oamenilor venit de la Dumnezeu la ei. Am stat în mijlocul lui Israel atunci și Mi-am arătat toată lucrarea pentru care venisem de la Tatăl prin nașterea Mea din Fecioară, dar în mijlocul lui Eu n-am găsit primire, n-am găsit întâmpinare așa cum un prunc născut în casa părinților lui este întâmpinat la nașterea lui și iubit de neamul lui, dar Eu Mi-am făcut atunci lucrarea pentru care venisem, și s-au descoperit atunci gândurile multora, spre ridicarea sau spre coborârea multora din Israel prin venirea Mea cea de atunci, când M-a cunoscut dreptul Simeon și M-a întâmpinat el și a rostit el atunci proorocia cea despre Mine că voi fi ca semn de tăgadă spre ridicarea și coborârea multora din Israel și că voi fi spre mântuirea neamurilor și spre slava lui Israel cel binecredincios, slava fiilor lui Avraam cel credincios, după făgăduința promisă de Mine lui, dar poporul Israel cel după trup nu M-a întâmpinat atunci, iar dacă el ar fi fost urmaș al lui Avraam M-ar fi cunoscut și M-ar fi întâmpinat.

Era Israel încercat pe calea dinspre Egipt spre Canaan, era încercat de ridicări și de căderi pe cale, căci se răzvrătea adesea, și a revărsat el dispreț asupra mai-marilor lui, iar Eu l-am făcut să rătăcească în pământ neumblat, unde nu era nici o cărare, dar tot atunci pe cel sărman l-am ajutat, l-am înmulțuit cât o turmă, și i-am veselit așa pe drepții Mei și și-a astupat fărădelegea gura sa, iar cine este înțelept pricepe aceasta și toată mila Domnului, precum este scris.