4.4. Trezire peste România şi conducătorii ei

O, țara Mea, ești însemnată în fel și chip între cer și pământ, și ai semnele harului sfânt pe fața ta, pe vatra ta, iar istoria ta te adeverește țară a Domnului în planul cel ceresc de la sfârșit de timp pentru noroadele pământului, o, și ai ocrotire pe mama Mea Fecioara și pe îngerul Meu Mihail, și nu este sfânt în cer să nu te ocrotească pentru cuvântul Meu care curge din gura Mea pe plaiul tău cel atât de dulce și de dorit, căci cu dor te vor dori popoarele pentru planul cel ceresc care lucrează peste tine, o, și nu e nimeni vrednic de această slavă, dar Eu te iubesc și te vestesc popoarelor că ești comoara Mea, și Eu a ta, și să audă aceasta căpeteniile mari și mici de peste noroade și să știe că tu ești sala nunții Mele la sfârșit de timp și ești masa cea plină de cuvântul gurii Mele, de pe care Mă împart spre binecuvântarea popoarelor și spre știre că are Domnul casă la tine și cheamă sub această viță neamurile toate ca să învețe iubirea, ca să bea din râul vieții, din cuvântul Meu, care face lumină și viață, și toți și toate vor cunoaște și se vor înnoi și va fi o stare nouă, care vine cu norii precum Eu vin când vin și tot vin ca să-Mi așez pe pământ cuvântul venirii Mele și toate împlinirile lui, căci apa sfințită în cetatea cuvântului Meu în zi de Bobotează se varsă în ape, și ape în ape apoi și slujește ea peste tot și așează binecuvântare și iubire și curăță pământul și oamenii de duhurile rele, atât de potrivnice prin lucrarea lor otrăvitoare de suflete și de trupuri, și care nu se fac cunoscute cu otrava lor cea aducătoare de suferință și de moarte, iar Eu vin și curăț calea ca să vină cerul pe pământ și să se lucreze cer nou și pământ nou și Ierusalim nou peste tot, și ca să nu mai aibă lupul cum să-și facă ascunzătoare, căci toate vor sta în lumină și vor fi câini de pază în locul lupilor și se vor cunoaște după roadele lor, precum este scris, o, și va fi să deslușesc deosebirea dintre câine și lup, și roadele vor grăi, căci lupului îi este frică mereu și se ascunde mereu în întuneric să nu fie văzut și știut și prins, și iată-l sălbatic umblând să înșele, să fure, să mintă, și se numește vrăjmaș și lup. Câinele însă caută sub stăpân și are credincioșie și multă iubire pentru stăpân, îndemnându-l și pe el spre iubire, spre curăția inimii, și are hrană de la stăpân și cere cu gurița și se poartă frumos, căci are credincioșie, și cu același fel de zidire ca lupul își are trupul, dar iată deosebirea, căci câinele stă pe lângă om ca să-l aibă stăpân și să i se supună și se arată pildă de statornicie până la sfârșit, o, și așa trebuie să învețe să fie cei ce se apropie de cuvântul Meu, și să se dea lui Dumnezeu cu duh de prietenie pentru o cauză măreață, căci vai celui ce Mă cunoaște în acest cuvânt, și nu are apoi credincioșie până la sfârșit și se face lup umblător apoi de colo-colo fără căpătâi prin văile acestei lumi pribege, după cuget și după umblet!

Pace din cer și praznic de Bobotează așez la masa cea de azi în cetatea cuvântului Meu pe plaiul pământului român, și te cuprind în duh de praznic de Bobotează, țara Mea, casa Mea la care vin și pun masă de cuvânt și o împart peste pământ ca Păstorul Care-Și strigă oile ca să le hrănească și să le dea mângâierea Lui de Păstor!

Cel mai bun prieten nu este un prieten nou, ci este cel vechi, și de aceea vin la tine, la cea dintâi cu care am fost când Mi-am rostit de pe plaiul tău cuvântul facerii lumii, iar acum tot cu tine sunt, tot pe plaiul tău Îmi așez cuvântul ca să lucrez facerea cea nouă, căci scris este să le facem noi pe toate și întru totul, și trebuie naștere din nou, de la Dumnezeu, din cer, nu de pe pământ naștere.

Pace ție, România Mea! Ridică-te să auzi! Toți cei din cer înconjoară vatra ta și lucrarea Mea din mijlocul tău, și care-ți este ție ocrotire, țara Mea. Îngerii în zeci de mii îți veghează plaiul. Sunt deasupra cu oștirile cerești și îngerești în zi de praznic de Bobotează și te cuprind cu dor ceresc și-ți dau din dorul Meu ca să poți și ca să prinzi viață din viață, dor din dor până sus în cer, și din cer până jos la tine pe pământ!

Pace ție! Numai de iubire ți-aș vorbi tot timpul, numai iubire voiesc să fii tu, țara Mea, căci tu ești a lui Dumnezeu pentru vecie, și toate podoabele cele spre înnoirea ta coboară peste tine pic cu pic și Mă voi slăvi în tine cu slava Mea cea de la sfârșit de timp, cu ziua cea dintâi a facerii lumii și voi fi din mijlocul tău lumina lumii și ziua cea dintâi a facerii, căci cu tine încep ca și la început, și lucrez prin cuvânt, și numele Meu cel nou se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, cu care iarăși cuvintez și lucrez, o, țara Mea în care-Și are Dumnezeu locașul din care iese cu lumina Lui peste pământ. Amin, amin, amin.

O, Mi-e dor de România. Te țin în brațe ca pe o pruncă, țara Mea. Te învăluiesc în duhul păcii sfinte și-ți dau din Duhul Meu cuvânt grăit pe limba ta cea de la început și cea de la sfârșit pentru acest neam. Suspinul Meu pentru tine Îmi mângâie durerea pe care o port pentru taina Mea din mijlocul tău, și cu care nu pătrund inimile nedeschise ale trupului acestui neam, ales la început și la sfârșit, și din care s-a înmulțit neamul oamenilor pe pământ până azi, și de aceea toți sunt români, o, și nu știu românii că nu-i oricine pe pământ românul, dar când va fi să se înțeleagă aceasta?

O, Mi-e dor de România, Mi-e dor, Tată, Mi-e dor de ea, de tărâmul Meu cel dintâi Mi-e dor, și Mi-e dor de împărăție cerească pe meleagul ei! O, cu ce glas, cu ce cuvânt să mai strig spre fiii acestui neam drag Mie de la facerea lumii și până azi, ca să aibă ei de lucrare a lor dragostea de Dumnezeu și să-i simtă gustul și dulceața ei?

Mi-e dor de tine, țara Mea cea dintâi! Te-am însemnat Eu Însumi a Mea cu statul Meu pe plaiul tău la facerea lumii. Voiesc să împart cu tine dorul Meu de tine și vin spre tine, și vino spre Mine cu dor! Dorul este ceea ce îl ține în viață pe om și îi dă speranță. Dorul este hrana vie a sufletului care nădăjduiește și trăiește prin dor.

Mi-e dor de tine, țara Mea cea de la început, pe al cărei țărm am stat și am cuvântat cuvântul facerii lumii. Mi-e dor, și vin cu dor în cuvânt și-ți dau de știre venirea Mea la tine cu începutul tău și al Meu cu tine, cu limba pe care am vorbit-o la început, și iată, și la sfârșit, și pe care doar păsările și animalele și facerea toată o mai au ca limbă de vorbit între ele și unele cu altele, și voi desluși într-o zi taina limbii vorbite între cer și pământ la început, limba lui Dumnezeu la facerea lumii, o, și cum să nu trag spre începutul Meu cu tine, țara Mea cea de la început, și de aceea Mi-e dor de tine.

Mi-e dor de România, Mi-e dor de început la sfârșit, și îi este dor sfârșitului de început, o, și să nu se mai mire nimeni de ce vin Eu cuvânt pe pământ în această țară. În toate duminicile Îmi voi aminti de duminica Mea cea dintâi pe pământ, și cu dor însuspinat caut după această amintire și Mă fac Păstor peste tine, pământ și neam român, și spun în zi de duminică: Să fie lumină!

Veniți de luați lumină, fii ai României! O, ce mare ești, Românie, și ce mică ai rămas pentru Dumnezeu din câtă ești! Mi-e dor de tine și de întregirea ta sub dragostea Mea, căci tu ești țara Mea cea de la început și cea de la sfârșit, de care-Mi este dor.

Și acum, pace vouă, celor ce-Mi deschideți ca să intru în cetatea cuvântului Meu și să-Mi las lucrarea de Păstor în carte și să fiu împărțit peste tot! Vă voi desluși taina despre ieșirea Mea cu voi în oraș cu duhul Crăciunului, fiilor din cetate. Vă voi arăta măsura cu care am măsurat și ce am măsurat și ce am cules ca să punem în carte, fiilor. De aceea căutați spre vorbirea Mea cu voi, și apoi spre vorbirea voastră cu Mine, căci de o parte și de alta se lucrează iubirea și se face cuvânt și se dăruiește, fiilor.

Pacea Mea și iubirea Mea ți-o dau iar și iar, țara Mea cea dintotdeauna a Mea, de când am stat pe pământul tău și l-am zidit pe om din lutul tău, de atunci și până azi a Mea, și de aceea e mare dorul Meu, că de șapte mii de ani Mi-e dor să unesc începutul cu sfârșitul și Mi-e dor să vin pe meleagul tău și să cuvintez noua facere a lumii, despre care scrie în Scripturi să vină și să fie această împlinire, iar tu ești țara Mea de dor și-ți sunt Păstor și-ți sunt soare strălucitor de șapte ori mai mult, precum este scris, și sunt lumina lumii, țara Mea, căci cuvântul Meu era și este lumina care strălucește în întuneric luminând, o, și se supără întunericul neînvățat cu lumina peste el, dar lumina vine dacă a venit vremea să vină, și vine și va veni ca să lumineze întunericul care se depărtează de lumină și se ascunde ascunzând atâta minciună sub el, atâta răutate, atâta rătăcire, atâta fățărnicie, toate lucrarea întunericului dat de gol prin lucrarea luminii, prin venirea Mea cuvânt de Păstor la oameni pe pământ.

Se clatină cele lucrate și ascunse de ochii celor mulți. Cade perdeaua întunericului din fața luminii care merge luminând și vădind toată lucrarea minciunii și pe tatăl ei, pe satana, dat de gol ca dușman, ca vrăjmaș neștiut până acum, căci haină peste haină au purtat lucrătorii minciunii și ai fățărniciei care a stat deasupra adevărului ca să nu poată el, și să poată ea, dar vine lumina și scormone peste tot și arată tot ce a fost ascuns la întuneric, că a venit vremea să vină Domnul să grăiască la fel ca la început și să spună: Să fie lumină!

Se dă lupta întunericului cu lumina care vine să biruiască toată minciuna, tot răul ascuns ca să nu se vadă, și va birui lumina și va fi lumină! Amin.

Iar voi, oile Mele, care ascultați glasul Meu, ridicați frunțile spre cer și ziceți: Vino, Doamne!

Vin și tot vin și tot rostesc cuvânt și spun: Să fie lumină și să lumineze ea și să aducă cerul la oameni și să fie pe pământ ca în cer, precum este scris!

Să fie lumină! Să fie cer nou și pământ nou, o, că nu i-a ajuns vrăjmașului Meu pământul pentru ținuturile lui mincinoase, ba s-a suit spre cer și și-a făcut locașuri și pe sus, și de aceea trebuie să vină facerea cea nouă a cerului și a pământului și să ia satana mâna de pe cele ale lui Dumnezeu prin facerea lor cea dintâi, o, și e mare lupta și se apropie biruința Mielului, Care biruiește fiara și pe toți slujitorii ei, cu care petrece de șapte mii de ani împotriva lui Dumnezeu, după ce omul a căzut din rai prin lucrarea lui satana și prin neascultare.

Am de rostit cuvinte mari ca să le împlinesc apoi, căci a venit lumina pe pământ, iar voi, oile Mele, luați pildă de la Mine, căci umilința celor ce se umilesc înaintea Mea va culca la pământ toată puterea care a lucrat șapte mii de ani și mai bine împotriva lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului.

O, nu fugiți de vină! Fuga nu este pentru oi. Cel ce fuge de vină se dovedește cel vinovat. Numai cel vinovat își ascunde vina și se zbate să iasă curat, dezvinovățindu-se din toate puterile lui.

O, nu fugiți de vină, fiilor! Însușirea vinovăției vă aduce pacea, vă eliberează, vă ajută mult clipa când recunoașteți că ați greșit.

Haină peste haină este lucrarea omului fățarnic, și care dă să-și capete nevinovăția. Oile însă sunt pildă mare, fiilor, căci ele își dau haina lor oamenilor și nu-și deschid gura să se apere sau să se împotrivească. Vin să vă păstoresc ca să știți lucrarea oilor cu Păstor și lucrarea Păstorului pentru oi. Învățați din cer, căci pe pământ împărățește minciuna pe la toate răspântiile, pe toate căile și în toți fiii lumii, pe care să-i așteptăm încă să vină după glasul Meu de Păstor și să le dau salvarea dacă vin.

E zi de duminică și-Mi las cuvântul de Păstor peste pământ ca să stau cu el în calea celor cărora Tatăl le va descoperi calea și pășunea cea dulce a glasului Meu de Păstor venit din cer să păstoresc, și binecuvântată să fie urechea celor ce aud și-Mi ies în cale ca să le dau din cer!

Binecuvântată să fie ieșirea poporului cuvântului Meu cu duhul Crăciunului și cu mărturisirea Mea prin ei!

Pe pământ e totul sucit, căci așa este când oamenii sunt ei împărați și atât de liberi să-și aleagă calea, iar pe calea prin duhul lumii sunt numai șerpi, numai vrăjmași, căci nu știu oamenii dacă n-au învățat ca să știe, o, și știu aceștia doar lucrarea fățărniciei, haină peste haină unul în fața celuilalt, și de aceea vine Domnul pe pământ luminând și învățând și păstorind și stricând lucrarea întunericului cel fără de hotar, și care trebuie să cadă, precum este scris.

Să fie lumină! Aceasta este lucrarea Mea de Păstor venit de la Tatăl între oameni, și-Mi las harul cuvântului Meu peste țara întoarcerii Mele de la Tatăl și spun:

Pace ție, țara Mea română! Vine la tine lumina lumii, vine Domnul și luminează pământul tău și se va vedea de peste tot lumina Lui, lumina lumii, Iisus Hristos sub numele Său cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu pe vatra ta, o, țara Mea cea de azi a Mea. Amin, amin, amin.

O, pace ție, țară a venirii Mele iarăși de la Tatăl la oameni, mereu pace ție de la Domnul Dumnezeul tău, România Mea! Te păstoresc cu dor ceresc și te doresc frumoasă cu credința întru venirea Mea la tine cu masă de cuvânt, țara Mea. Se pleacă spre tine și spre cerul de deasupra ta, Se pleacă Domnul și oștirile cerești spre însoțire la masa Mea cu tine pe meleagul tău drag și atât de drag Mie, țara Mea cea de azi și cea de mâine. Am în mână tiparul cel pentru tine și te gătesc cu podoabe din cer ca să fii raiul venirii Mele și lucrez aceasta pic cu pic, pas cu pas, că numai o mânuță mică de fii și fiice s-au ales pentru credință întru venirea Mea cu această minune, și cu ei fac minuni pe vatra ta, țara Mea. Îi hrănesc cu credință prin împliniri și le împodobesc inima cu iubirea Mea ca să-Mi fac cu ei lucrarea Mea cea de la sfârșit de timp și să-ți dau apoi rochiță aleasă și gătire cerească și față frumoasă la port și la chip și la iubire, toate prin credință, ca în toate vremile de sub cer ale lucrărilor lui Dumnezeu ieșite din credința celor care au lucrat de la Mine pentru oameni pe pământ.

În ziua aceasta sfântă așez binecuvântare nouă peste tine, țara Mea română, că tu ești iubirea mamei Mele Fecioara, care te are sub ocrotirea ei încă de la începutul tău, când Tatăl te-a dat Mie de țară a Mea după ce țara lui Israel nu M-a voit, nu M-a primit, nu M-a crezut, iar Tatăl te-a dat Mie ca să-Mi fac la tine lucrarea venirii Mele la sfârșit de timp, iar iubirea Mea pentru tine este pe vecie, scumpă țara Mea, și ești iubirea Mea cea de la sfârșit de timp, și plâng pentru tine sub greul care-ți apasă duhul și trupul, căci am după Mine aici pe antichrist, că dacă sunt cu tine e și el pe urma Mea și te-ar zdrobi de tot din pricina venirii Mele pe vatra ta cuvânt de naștere din nou a lumii, iar când se uită în Scripturi și vede că se apropie biruința Mea asupra lui se strânge cu toată armata lui asupra Mea și a ta, dar vine prăbușirea lui cea scrisă să vină, și dă să mai poată și să-și mai ridice palate și să se îmbrace în haine sfinte ca să nu fie cunoscut că e dușmanul Meu, și iată, se dă mare în loc știut sfânt, în temple zidite în numele Meu, o, dar de unde, că toate zidirile acestea sunt pentru el, căci Eu, Domnul, sunt dincolo de tot ce fac oamenii lui antichrist, ca și acum două mii de ani când nici atunci nu-Mi trebuiau ale lui și pe-ai lui, căci cerul Meu Îmi este locaș peste tot pe unde petrec cu lucrările Mele între oameni, și sunt cu cei smeriți, nu cu lumea și cu duhul ei, o, și nu-Mi trebuie case înalte și bogate de strălucire pământească, o, nu, și acestea toate sunt ale lui antichrist, care nu Mă poate avea prizonier al său în temple zidite de el și-ai lui, căci Eu sunt ca pasărea cea zburătoare din loc în loc, și am cerul de casă și am pământul de așternut și am masă de cuvânt pe pământ, și din care antichrist nu ia, nu vrea, nu dă să știe și să audă pe față, dar Eu, Iisus Hristos, sunt în România Păstor al turmei Mele de pe tot pământul și Mă las tot mai aflat de cei mulți cu dorul după Mine în ei, căci pentru cei cu dorul în ei pentru Mine, pentru ei vin și lor Mă dau și le ies în cale, și tot mai mult Mă descopăr, zi de zi mai mult Mă las aflat peste pământ cu cetatea cuvântului Meu, cu venirea Mea cuvânt de Păstor Care Își caută oile pribege și neîngrijite și nehrănite, o, și le spun în ziua aceasta de praznic sfânt, le spun la toți cei care nu Mă vor să fiu și să Mă împart cu glasul cuvântului Meu, le spun lor că așa cum nu pot să oprească ei soarele ca să nu mai răsară, așa de neputincioși sunt toți cei care nu Mă vor și nu dau să Mă audă când Eu grăiesc, dar nu Mă pot opri să vin și să împlinesc și să strig și peste ei, vestindu-le și lor tot cuvântul Meu, de care nimeni din ei nu pot scăpa să nu dea răspuns când va veni vremea întrebării pentru credință și pentru necredință.

Acest cuvânt vine cu norii și se așează în cartea sa cea de azi în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe vatra neamului român, unde Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi am sălaș de venire, căci sunt Cuvântul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel minunat la sfârșit de timp precum este scris, și iată-Mă de șaptezeci de ani grăind și vestind și împărțind în lung și în lat cuvântul gurii Mele peste cei ce cred și peste cei ce nu cred atât de mulți câți sunt, dar Eu lucrez și cuvintez și vin să împlinesc și adevăr adevărat grăiesc, și de aceea stau împotriva oricărui duh viclean cu mintea și cu cuvântul, și am pe România țarina cea cu comoară în ea și Mi-o tot pregătesc frumoasă să fie și tot mai frumoasă, după înțelesul cel ceresc, o, că-Mi este mireasă, și trebuie pregătită mireasa Mea pentru Mine, pentru Mirele ei, și Eu Însumi vin și o pregătesc și îi grăiesc, și tainic o împodobesc, ca apoi să Mă arăt cu ea noroadelor toate ca să vină spre slava Mea din ea, căci sunt cuvânt de slavă cerească pe meleagul ei și strig în lung și în lat cu cuvântul, și voi fi împlinitor prin cuvânt, căci așa este scris despre cuvântul cu care lucrez peste pământ la sfârșit de timp.
Pace ție, pace peste tine, țara Mea! Dis-de-dimineață te cuprind în cuvântul Meu de peste tine și-ți spun cu duh de Păstor al tău: pace ție! Privesc peste tine cu dor. Mă port cu norii deasupra și am heruvimii și serafimii acoperindu-Mi trupul slavei Mele, trupul Meu cel înviat acum două mii de ani, și pe care Mi l-am pus sub taină, sub nevăzutele lui Dumnezeu ca să pot fi lucrând și împlinind și pregătind ziua slavei Mele, și pe tine, țara Mea română, cărarea Mea, căci la tine vin și din tine Îmi fac cărare peste popoare, peste munți și ape, peste neamul omenesc de pe pământ, țara Mea. O, numai la tine Mi-e dorul și ochiul și duhul și gândul. Numai pe plaiul tău Mi-am aflat sălaș de venire și primire și credință și cărare peste pământ cu cuvântul gurii Mele, cu care trâmbițez și păstoresc pe cei ce știu și pe cei nu știu aceasta în lumea oamenilor de peste tot pământul.
Sunt Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea Sa cuvânt la sfârșit de timp, căci a venit vremea să împlinesc cele spuse de gura Mea acum două mii de ani că voi veni și voi fi Păstor și-Mi voi strânge turma dată Mie de Tatăl ca s-o întăresc și ca s-o ocrotesc și ca s-o scot la pășune și s-o apăr de lupi, de duhul minciunii, cu care lupii stau potrivnici cerului pe pământ ca să nu vină împărăția cerurilor între oameni, ci numai lupii, numai ei să fie peste oameni. O, dar lupii sunt lupi, și tot lupi rămân, iar Dumnezeu e Dumnezeu și este veșnic, iar lupii s-au ascuns sub blană de miel ca să înșele popoare și limbi pe pământ, dar vine Păstorul și-Și strânge oile, și lupii rămân fără de hrană, fără de pradă, și se sfârșesc de foame și de osteneală pentru furat, și vor fi prinși în însăși cursa pusă de ei pentru oi, și răul se întoarce spre cei care-l lucrează, o, și n-a fost altfel niciodată, iar Eu, Domnul, sunt și voi fi tot o biruință pe pământ, și de aceea lucrez în taină și sunt acoperit de cei fără de trup însoțitori cerești în vremea lucrului Meu cel sfânt, și am toată puterea în cer și pe pământ, și poate Dumnezeu, și toate I se supun, precum este scris.
Și acum vestesc peste lucrătorii minciunii o lucrare pe care ei nu o așteaptă, de vreme ce uită ei că satana este tatăl minciunii și al mincinoșilor, și iată, e război între satana și Dumnezeu și nu se vede și nu știu cei ce văd, nu știu câte urechi și câți ochi peste tot sunt lucrând și pândind și nescăpând nimic, și oriunde te întorci ca să nu fi văzut din față nu știi, omule, o, nu știi că numai de urechi și de ochi ești înconjurat și auzit și văzut și știut de duhul și lucrarea lui satana, și cuvântul nu mai e cuvânt la om, și urechi sunt peste tot și sunt nevăzute, și sunt ochi care nu se văd și care văd tot și duc spre știre la cei ce cumpără și lucrează în ascuns pentru satana, iar minciuna nu lasă loc lui Dumnezeu pe pământ și între oameni și stă la pândă și amenință și dă să-L supună pe Domnul sub ea, dar tainic lucrez și Eu cu toate puterile cerești de la margini la margini, o, și nu mergem cu avioanele ca oamenii minciunii ascunși în ele, și mergem cu pasul, cu norii, cu cuvântul lui Dumnezeu, cu cerul, o, și vede Domnul cum o mulțime de deștepți, după mintea lor deștepți, ies la vedere și tot spun așa și așa, fiecare în felul lui, iar Domnul privește peste toți acești lucrători ai minciunii, căci minciună este ceea ce spui tu, omule, că nu faci nici tu ceea ce spui să facă alții și ceea ce zici tu că știi și că faci, omule mincinos, o, dar numai Eu, Domnul, numai Eu sunt Cel ce spun și Cel ce fac apoi, căci sunt adevărul, iar omul spune și nu face, căci este mincinos omul. Iar în țara Mea de azi slujitorii partidului roșu sunt cei cu cele mai multe fețe și limbi, și de dimineața până noaptea târziu împart ei minciună și lovesc fără de măsură, căci nu au ce făgădui prin lucrarea cu care au stricat ei din plin puterea țării, șubrezind-o de tot ca vrăjmași ai ei și ai neamului român, o, și nu vă mai săturați, nu vă mai odihniți gura de lucrarea minciunii purtată peste tot împotriva fraților voștri români, dacă mai poate fi vorba de frăție, dar nu, voi sunteți și ați fost dușmanii cei ascunși ai neamului român după ce ați pus mâna pe cârma cea de sus acum treizeci și cinci de ani, și de atunci numai minciună lucrați, numai fețe-fețe câte vă trebuie pentru ca să vă știți și să tot stați cei mai mari, cei mai dintâi peste acest neam, și nu vă rușinați nicidecum când se ivesc și se văd stricăciunile pe care le lăsați în urmă ori de câte ori se clatină scaunele sub voi și se văd ascunsurile voastre și hoțiile și dorul de stăpânire prin furt, și țara prădată, și nedreptate iese de sub scaunele cele mari, umplute cu de-ai voștri, vopsiți cu nume mari pe frunte, cu merite furate și mincinoase, când voi sunteți o adunătură de hoți cu diplomă și cu bani la ciorap din avutul țării ca s-o sărăciți și s-o stăpâniți și să mințiți neamul român cu pricepere satanică, o, că nu mai am răbdare, nu mai am și nu mai tac, căci lupta lui satana cu Dumnezeu se tot vrea lungă, o tot lungiți voi, slujitori ai minciunii. Dar iată, iată, se apropie prăbușirea celor ce se cațără de la ei dorire și putere pe scaune de cârmuire, o, și nu mai aveți astâmpăr cu lupta voastră după putere peste români, și nu vă e rușine nicidecum, nicidecum. Eu însă vă privesc din zori și până noaptea târziu, atât cât și voi mințiți din zori în noapte cu gura mare ca să trâmbițați minciunile voastre, dar vin și vă vestesc acum că în toate vremile când mai-marii de peste oameni se vor și se dau tot mai înalți, tot mai sus cu orice preț, tot mai cățărați ca să fie întâii printre cei cocoțați, când ei nu mai au răgaz cu dorul lor de stăpânire, nu uitați ce vă spune Dumnezeu acum: vine prăbușirea.
Vine prăbușirea peste slujitorii minciunii, o, că n-a avut vreodată rod minciuna decât rod rău și rușinos, căci satana cade în lupta lui cu Dumnezeu ca în toate timpurile de sub cer. De aceea luați aminte, voi, cei vinovați și rușinați de lucrarea și rodul minciunilor voastre, căci Eu, Domnul, am zis să se facă și s-a făcut, și zic acum ca să se facă! Să cadă lucrarea și țesătura minciunii care apasă prin voi peste neamul român, și va cădea, căci Eu, Domnul, zic și se face. Amin.
Iar și iar zic vouă, vine vremea să spună Domnul, și să se facă după cum zic Eu, căci oamenii strică prin tot ceea ce spun și fac ei, și toate ale lor sunt supuse pieirii, căci sunt de la oameni.
Să fie spus de Domnul ceea ce se face!
Să vină din cer cele ce se vestesc și se fac pe pământ!
Să nu fie Domnul folosit de om pentru slavă omenească, atât de vremelnică ea!
Tot ceea ce spune Domnul așa să se facă, așa să fie, iar Domnul lucrează în taină, nu cu clopotul la gât, cum face omul cel mincinos din zori în noapte și dornic de mărire pe pământ între oameni!
Tot timpul voi lăsa cuvântul Meu să vină și să se scrie și să se așeze spre lucrare și spre vedere, că a venit această vreme, iar cele lucrate de oameni se prăbușesc odată cu lucrarea lor, căci sunt de la oameni.
Aceasta a fost să las în cartea Mea cea de azi spre știre și spre împlinire, și am grăit acestea toate în zi de duminică, ziua Mea de păstorire peste pământ, și numele Meu este minunat, și se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.
Iar voi, străjeri în cetatea Mea cu voi, puneți pe cale cuvântul Meu din ziua aceasta, fiilor, și așezați-vă apoi să pregătiți masă de serbare în cetate pentru mama Mea Fecioara, copilă fiind ea când părinții ei au dat-o Domnului spre slujire ca să crească și să fie ea apoi mama Mea, pururea Fecioară mama Mea, pururea numai lui Dumnezeu dându-se ea cu slujirea ei, în toată vremea ei de pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.

În zi de duminică Îmi așez în cartea Mea cea de azi cuvântul Meu de Păstor și grăiesc cu cei de pe pământ în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu și fericiți sunt cei ce aud și cred că vine Domnul pe pământ cuvânt ca să facă din oameni fii ai lui Dumnezeu prin iubirea și credința cu care ei întâmpină venirea Mea de la Tatăl ca să-i călăuzesc spre Tatăl, să-i trag pe ei la Tatăl Meu și al lor.

O, cum să nu vin și să-i spun întunericului să-i facă loc luminii, facerii din nou a lumii? Să fie lumină! Așa a fost întâiul Meu grai și cuvânt, după ce a făcut Dumnezeu sfat pentru facerea cerului și a pământului și a omului și a toate câte pentru om le-a zidit Dumnezeu prin cuvânt. Tot prin cuvânt vin și stau iarăși pe pământ și grăiesc să se facă și să se arate făgăduința împlinită a Scripturii de cer nou și de pământ nou, căci poate, oare, să treacă neîmplinită această făgăduință a cuvântului Meu?

Voi, oameni mari și mici de pe pământ, s-a apropiat vremea să fie iarăși lumina facerii din nou a lumii. Vine Domnul cu înnoirea aceasta. Voi ce faceți față în față cu cuvântul venirii Mele, cu lumina și cu facerea din nou a toate în lumină?

Eu sunt lumina lumii. A venit lumina pe pământ și strigă pe ulițe să fie lumină, să vină Domnul pe pământ cuvânt. Acest cuvânt este lumina lumii, căci scris este că atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt. Am spus cu cuvântul Meu acum două mii de ani și am îndemnat oamenii spre lumină, spre Mine, și le-am spus: «Umblați în lumină, că vine noaptea, că vine întunericul când nimeni nu poate să lucreze din pricina lui». Vă deslușesc adevărul venirii Mele pe pământ cuvânt ca să credeți, ca să vă ajut să credeți în lumină și în lucrarea sa peste pământ.

O, oamenilor, o, fii ai întunericului care a căzut peste pământ după ce a fost pusă sub obroc lumina, o, ascultați ce vă spun: Eu sunt lumina lumii. Eu sunt lumina care a venit de la Tatăl la oameni acum două mii de ani ca să Mă dau lor lumină din cer pe pământ, și M-au băgat la întuneric mai-marii templului din Ierusalim, în care ei slujeau lui Dumnezeu înaintea poporului Israel ales pentru Domnul, alesul în mijlocul căruia Dumnezeu lucra lucrarea Sa între neamurile toate de atunci de pe pământ. M-am ridicat apoi din mormântul întunecat și am luminat pământul cu lumina învierii Mele dintre cei morți cu trupul, după ce am fost treizeci și trei de ani lumina lumii trup și cuvânt.

Am acum, în zilele de apoi, am neamul nou ales între oameni poporul român, neamul lui Dumnezeu după duh și după trup, căci din trupul pământului român am lucrat la facerea lumii trupul omului întâi zidit și am însemnat cu Duhul Sfânt pământul român în vremea aceea a lucrării luminii, cu care lucram și așezam împărăție văzută ca să aibă Domnul părtășie cu omul, și cerul cu pământul.

A venit apoi întunericul lucrat de omul pe care cu iubire fără de margini l-am zidit și am pus în el duh de viață, suflet viu. O, Mi-a făcut atâta durere apoi omul, și s-a depărtat de Mine pentru păcat și a umplut el cu întuneric pământul, cu păcat, de atunci și până azi, o, și e mare despărțirea de Dumnezeu în toți oamenii. De la margini la margini e numai întuneric, e numai păcat.

Vine lumina în lume, vine din cer și adeverește păcatul și roadele lui și scoate la lumină minciuna care stă pe scaunul dreptății în numele lui Dumnezeu, căci s-au ridicat ca și acum două mii de ani arhiereii și preoții împopoțonați cu straie de sfinți și strigă spre Mine să nu Mă apropii și strigă spre oameni să nu creadă că vin să fiu lumină a lumii, că vin să risipesc întunericul și minciuna lui, întunericul care are ca lucrare a sa minciuna ca și acum două mii de ani, când am venit de la Tatăl lumină a lumii și când n-au fost lăsați să creadă cei de atunci că a venit Domnul lumină a lumii.

M-au căutat mai-marii lui Israel prin mulțimea pruncilor născuți odată cu Mine ca să Mă piardă de mic, dar Tatăl M-a acoperit în brațele mamei Mele Fecioara, iar Eu am crescut și M-am arătat în templu după doisprezece ani și am lucrat mai presus de fire în mijlocul celor ce aveau sub ei poporul, o, și mai înainte cu trei ani și jumătate de vremea biruinței întunericului asupra Mea, Eu Mi-am ales doisprezece martori și le-am lăsat moștenirea cuvântului Meu cel din mijlocul lor și i-am lăsat în urma Mea împărțitori ai acestei lumini aduse cu Mine din cer de la Tatăl pe pământ, iar ei au dus până la margini vestea venirii Mele și tot adevărul ei, o, și sunt două mii de ani de atunci, și iată și acum lupta Mea cu întunericul care stăpânește mintea și ochii celor de pe pământ împotriva arătării Mele între oameni, căci cei care știu din Scripturi că fi-va să vină vremea să Mă arăt, iată-i, nu vor să vină lumina, să vină Domnul, să vin să descopăr viața lor mincinoasă sub numele de slujitori ai lui Dumnezeu, o, și nu Mă primesc aceștia întru ale lor și nu vor să fie iertați pentru păcatul minciunii, pentru viața lor atât de mincinoasă sub un așa măreț nume, de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni.

O, ce să vă fac vouă, ce să fac cu voi dacă a venit vremea să Mă întorc pe pământ lumină a lumii? Poate, oare, să treacă această Scriptură a venirii Mele cu facerea înnoirii lumii și să nu se împlinească ea? Aceasta vin să vă întreb pe voi, cei care slujiți la altarele știute sfinte. Se închină lumea vouă ca unor sfinți între oameni, iar voi nu sunteți sfinți, în vreme ce sfințiți biserici și catedrale ca niște sfinți ai lui Dumnezeu. Oare, catedrala are nevoie de sfințire, iar voi nu? Oare, aveți voi căderea să sfințiți catedrale pentru Dumnezeu, pe pereții cărora sunt pictate portretele sfinților mărturisitori cu viața și cu minunile lui Dumnezeu prin ei înaintea celor de pe pământ pentru înmulțirea credinței sfinte peste oameni?

O, fii vicleni, cât de bine ați învățat pe dinafară lecția recitată la altar a slujbelor sfinte, lăsate de sfinți pentru mărturisirea lui Dumnezeu între oameni, și doar atât, căci viața voastră e departe de Dumnezeu, că v-ați vândut lui antichrist cu toată zestrea cea pentru credința în Dumnezeu în mijlocul pământului, iar Eu vin la voi cuvânt din cer, și vin că este scris să vin sub acest nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu, dar voi nu, nici vorbă să vă deschideți inimile și să primiți lumina cea potrivnică întunericului din voi și dintre voi, și potrivnică minciunii sub ale cărei falduri stați ca sub adevărul cel unul între pământ și cer.

Iată, vin pe pământ cuvânt, vine Fiul lui Dumnezeu, vine Hristos spre voi și vă întreabă: Cine sunteți voi și cui slujiți sub acest nume sfânt vă întreb? O, nu sunteți cu Mine și de partea Mea cu slujirea sub care vă acoperiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi sunteți în slujba lui antichrist, de care ascultați fără păreri de rău, de vreme ce nu vă despărțiți de el pentru slava Mea peste pământ.

Vin și vă vestesc că slava sub care v-ați așezat să stați și să tot câștigați slavă, se va lua de la voi în chip vădit și se va vedea lucrarea minciunii sub care stați pitiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi nu M-ați primit cu cuvântul luminii, o, și de atâtea ori am dat vouă cuvântul Meu spre voi ca să vă fac împăcarea cu Tatăl și să vă câștig Lui apoi! N-ați găsit cu cale să Mă recunoașteți, și de aceea se ia de la voi via precum este scris, și va fi ca și acum două mii de ani când Mi-am luat zestrea cerească și am dat-o unor pescari neluați în seamă și am făcut din ei sare și lumină peste pământ, de atunci și până azi, o, și tot așa ați pățit și voi în vremea aceasta când am venit, și nu M-ați voit să vin la voi de la Tatăl cu împăcarea.

Iată, vă bateți joc de norodul cel legat la ochi ca să vadă doar veșmintele de pe voi și să vi se plece ca unor vrednici de slavă de la ei. O, cum puteți să purtați această slavă, de care nu sunteți vrednici? O, și cum puteți uita cât de păcătos este omul în fața unei așa de mari vrednicii, de care voi așa de mult vă îmbătați, și nu vă rușinați înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, care vă tot privesc și vi se tot apleacă cu închinăciuni și cu sărutări de mâini, când știți că Eu, Hristosul Tatălui, am stat pe cruce în cuie și sub lovituri și scuipări și sub hule fel de fel și sub nume de ocară în mijlocul mulțimii răstignitoare de Dumnezeu, târându-Mă sub crucea grea, pe care apoi Mi-am dat Duhul plângând de mila celor păcătoși, depărtați de Tatăl pentru păcat?

Scriu și tot scriu epistole spre voi, și rămân scrise în istorie aceste scrisori ale lui Hristos spre voi în vremea aceasta a venirii Mele cuvânt pe pământ, când și vouă vă grăiesc, și mai ales vouă, din pricina cărora Eu lucrez din greu lucrarea dată de Tatăl s-o așez pe pământ acum, la sfârșit de timp.

O, oare, nu vă veți deștepta la glasul Meu? Oare, veți rămâne ca fecioarele care au pierdut venirea Mirelui din pricina somnului și a plăcerilor vieții de pe pământ? Erau fecioare, și tot au pierdut și au rămas afară de sala nunții, iar voi sunteți chiar primii potrivnici venirii Mirelui sfânt la mireasa Sa gătită pentru Mirele ei, precum este scris, o, și ce va fi vouă vă întreb?

Cu durere vă grăiesc, cu durere rămân, cu durere las cuvânt scris spre voi în zi de duminică, și binecuvintez acum de lângă Tatăl pământul și neamul român, la care vin ca să-i gătesc salvare și ocrotire și slavă lângă slava Mea, căci neamul român este neamul nou ales, este popor al Domnului la sfârșit de timp, și se adeverește aceasta prin venirea Mea cuvânt pe acest meleag, de care atât de dor le este sfinților Mei și slavei gata să se arate între cer și pământ cu ziua Domnului, atât de așteptată să se ivească ea și să așeze pe pământ veacul cel nou, cerul cel nou și pământul cel nou în lucrare de Nou Ierusalim, promis prin Scripturi să se arate, în toată slava sa coborând și luminând, și iată, Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, și de aici încolo Eu sunt, precum este scris.

Eu sunt, și rămân cu venirea Mea pe pământul român și înnoiesc iar și iar cuvântul Meu și spun, iar și iar spun că tot omul care se va înveșmânta cu cămășuța de creștin se va numi român. Amin.

Și acum, pace cerească peste cetatea cuvântului Meu de pe meleagul pământului român, în care cartea Mea stă deschisă și se așează în ea tot cuvântul gurii Mele ca mărturie peste pământ, o, și așa Se vestește Dumnezeu de la margini la margini cu slava Sa, cu cuvântul Său pe plaiul românesc, țara Mea cea de la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.