Mă numesc Negoescu Ionuţ Adrian, am 39 de ani și sunt dâmbovițean. Am aflat de această lucrare de coborâre a acestui cuvânt ceresc la sărbătoarea Bobotezei din 1997. Atunci am ascultat pentru prima oară citirea cuvântului sărbătorii și am auzit primele cântece creștine. Noi, generația tânără de atunci, nu mai cunoșteam autenticul românesc, fiind influențați de muzica occidentală. Primul cântec „Deșteaptă-te, creștine!”, mi-a deschis inima spre a cunoște și eu voia lui Dumnezeu, cum se spunea în cântec: „...Lăsați-vă de jocuri, de chef, de lăutari!...”, ca și apostolul care spune primilor convertiți: să se ferească de idoli, de animale sugrumate și desfrâ nare. Acest început de împliniri puse în lucru te obligau sau să mergi mai departe, împlinind apoi roadele Duhului, sau să renunți. Oricare dintre creștini simt aceste lupte și totul se rezolvă prin înmulțirea iubirii noastre de Dumnezeu, cât reușim de mult să lepădăm sinele.

Am văzut poporul Domnului în ziua de Florii 1997 la dezlegarea blestemului pus de sfântul Nifon peste cetatea Târgoviștei, la poarta Bucureștilor când cuvântul Domnului a triumfat peste oraș rostind împăcarea cea de după 490 de ani. Aflând atunci multe de la creștinii vârstnici, precum și de la cei tineri, cum eram și eu ca la 20 de ani, mă întăream în convingerea schimbării vieții mele, ceea ce a și urmat apoi.

Dacă mulți te-au cunoscut prieten cu lumea, tot atât de mulți te vor prigoni când te-ai împrietenit cu Dum - nezeu. Cu toții am lăsat în urmă multe și le-am luat pe cele ce are Dumnezeu de adus la vedere pe pământ din planurile Sale de Nou Ierusalim, unde am putut fi și eu prezent pentru multele lucrări ale așezământului nou și care azi stau ca mărturie a multor profeții din vorbirea Domnului de prin anii vechi, ceea ce era greu și de auzit pe timpul comunismului, cum ar fi: „...Această lucrare va fi dată la televizor...”. La televizor erau pe atunci doar două ore, și nimănui nu-i venea să creadă așa ceva. Greu de crezut, că fiind multe ale Domnului de făcut mulți din creștini nu puteau lua și ei parte la ele, deoarece nu au dat atenție multă la cele ce Domnul a oprit, cum ar fi: mâncatul de carne. Amestecul prea mult cu lumea la serviciu i-a lăsat pe mulți cu gust amar, iar noi, cei ce am luat jugul cel ușor al Domnului, aproape că „nu ne-am udat nici pe picioare” fiindcă eram ocrotiți și binecuvântați la toate câte s-au înfăptuit. La o strigare prin cetăți a sfintei Virginia spunea Domnul despre venirea celor din Sodoma și Gomora la această lucrare, cum Duhul Domnului a spus prin prooroci: „M-am lăsat găsit de un popor ce nu întreba de Mine”.

Dureros să vezi mulți fii din această lucrare plecând în Sodoma, și venind să ajute pe Domnul cei din Gomora patimilor, așa cum și în inima mea s-a descoperit o cale dulce a împărăției cerurilor, ceea ce aș dori la mulți să li se întâmple, dar totul numai în chipul inimii curate și neispititoare.

Ne bucurăm că lucrarea coborârii de cuvânt a lui Dumnezeu merge spre țelul ei, iar noi să punem umărul, căci Domnul a făcut chemarea fiecăruia dintre noi. Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin.