Subsemnatul Tache Gavrilă, domiciliat în comuna Gruiu, satul Siliştea-Snagovului, Sectorul Agricol Ilfov, fiind creştin-ortodox, îmi asum răspunderea de a declara următoarele:

În anul 1944 am fost încorporat în front, iar în poziţia în care am fost, populaţia a fost evacuată. În biserică se afla doar preotul singur, şi l-am rugat să primească de la mine zece lei şi să se roage pentru mine ca să scap cu viaţă de pe front. Şi aşa mi-a ajutat Dumnezeu de am scăpat cu viaţă, crezând cu adevărat că există Dumnezeu. Apoi, peste câţiva ani, mai exact prin 1955-1956, setea mea de cunoaştere a lui Hristos creştea.

Am aflat că undeva, în localitatea Maluri, o persoană cu numele de Verginica prooroceşte de la Dumnezeu. Din curiozitate, eu şi cu Marin Ion am plecat să o vedem pe proorociţa Virginia. În drum spre Maluri, de pe un munte au apărut nişte câini. Crezând că sunt lupi, ne-am înspăimântat. În cele din urmă, ajungând la destinaţie, am aşteptat puţin, şi deodată a început să vorbească Dumnezeu prin această proorociţă strigându-mă: „Gavrilă, Gavrilă! Cum aţi ajuns aici?“. Eu m-am minunat cum de ştia cum mă cheamă. Apoi mi-a spus că acei câini erau diavoli care încercau să mă înlăture. După ce a început lucrarea, casa s-a umplut de mireasmă, şi aşa de mult m-am bucurat, şi am fost şi sunt convins că acest lucru nu poate fi decât dumnezeiesc. De atunci şi până în ziua de astăzi am păstrat legătura cu acest loc în care am crezut.

M-a învăţat să merg la biserică, să cinstesc feţele bisericeşti; într-un cuvânt, să cred în bunul Dumnezeu. Crezând de cuviinţă că eu, ca bărbat, sunt cap de familie, am dat această declaraţie şi în numele soţiei mele, Tache Elena, cu care am cunoscut şi binele şi răul, slăvind pe Dumnezeu. Amin.