Mă numesc Stoica Gheorghe, din comuna Gruiu, Sectorul Agricol Ilfov, am vârsta de 48 de ani, lucrez la aeroportul Otopeni ca maşinist. Sunt căsătorit şi am cinci copii, dintre care, unul este student la facultatea de teologie din Bucureşti. Sunt de religie creştin-ortodox. Dau prezenta mărturisire în faţa Preasfintei Treimi şi a tot cerul sfânt, cu mare frică şi smerenie de cele ce am văzut şi am auzit şi cunosc.

O cunosc pe proorociţa Virginia, fiica văduvei Tudorache Andreiana, din anul 1956 când i-am făcut prima vizită la domiciliul său din Maluri. Îmi spunea toate greşelile mele şi toate păcatele ascunse pe care le-am făcut. Din punct de vedere material, era foarte săracă. Avea o căsuţă mică şi foarte sărăcăcioasă. Nu avea decât două clase primare.

În anul 1957 a fost arestată de securitate şi în 1958 a fost pusă în libertate direct de Gh. Gheorghiu-Dej, care şi el credea în această sfântă şi dumnezeiască lucrare.

În anul 1958 am continuat să o vizitez, şi de multe ori când vorbea Domnul prin ea, i se umplea trupul de mireasmă care se menţinea de multe ori chiar luni de zile.

Era urmărită şi supravegheată în mod permanent de securitate, miliţie şi agenţi, precum eram şi noi, cei care o vizitam şi credeam în această lucrare. Pentru ca să fie oarecum mai ocrotită şi cât de cât asigurată, în anul 1960, în casa părinţilor mei, Stoica Dumitru, din comuna Măneşti, judeţul Dâmboviţa, într-o coborâre dumnezeiască ce s-a făcut prin ea, i-a dat Domnul poruncă cu binecuvântare să se căsătorească cu fratele meu, Stoica D. Nicolae, să facă şi căsătoria civilă şi la biserică, şi astfel să fie ocrotită de ameninţările securităţii şi ale comuniştilor. Dar zisul ei soţ nu îi era ei soţ, ci era un protector, la fel cum bătrânul Iosif îi era Fecioarei Maria, iar această taină a fost acoperită de lume şi de securitate. Dar, totuşi, la una dintre arestările care i s-au făcut, a fost dusă la spitalul Suler din Ploieşti, şi în prezenţa organelor de securitate a fost supusă de către medicul legist la un examen de control, unde s-a confirmat că ea este fecioară. Atunci prigoana i s-a dublat, şi din ce în ce mai intensiv a fost torturată şi ameninţată. În anul 1967 ocrotitorul ei şi fratele meu, Stoica Nicolae, a fost arestat de organele de securitate pentru motivul că este soţul ei, şi a fost judecat. A fost condamnat la şase ani închisoare. În anul 1968 a fost graţiat, dar organele de cruntă teroare l-au ameninţat că îl vor omorî dacă nu se va despărţi de ea, şi astfel, fiind speriat şi constrâns din toate punctele de vedere, în anul 1973 a părăsit-o şi s-a depărtat şi de oraşul Pucioasa, refugiindu-se în comuna Teiş, judeţul Dâmboviţa, unde trăieşte în prezent. În condiţiile acestea şi numai aşa, organele securităţii i-au garantat libertatea vieţii lui.

Printre multele torturi la care a fost supusă, se mai numără şi acestea: în anul 1957, securitatea de la Sibiu a băgat-o în luna ianuarie într-un butoi cu apă şi a legat-o de mâini şi de picioare. Aşa a ţinut-o o noapte întreagă de iarnă, dar ea a rămas vie. În timp ce Domnul vorbea prin ea, i s-a administrat în gură sticlă pisată, otravă, precum şi diferite virusuri de boli periculoase, şi nu s-a lipit nimic de ea. I s-au administrat sub subţiori fiare fierbinţi  în formă de ou, ca să vadă dacă simte. A fost înţepată cu sula în timp ce vorbea Domnul prin ea, şi nu s-a mişcat. A fost băgată în camere încuiate, unde erau nebunii cei mai periculoşi, atât la spitalul nr. 9 din Bucureşti, cât şi la Plătăreşti, şi nebunii nu au omorât-o, ba o mângâiau. La închisoarea Jilava, a fost băgată în lacul cu şerpi veninoşi, şi şerpii o lingeau pe picioare.

Pe 9 iulie 1976 am fost anunţaţi prin ea de către Domnul că în anul 1990 Ceauşescu va fi omorât, şi comunismul va fi desfiinţat. În anul 1976 am fost anunţaţi că în anul următor va veni un cutremur mare şi că mii de morţi vor rămâne sub dărâmăturile blocurilor.

De multe ori când intra ea în case de creştini sau în biserici, se umplea totul de mireasmă. A vindecat de epilepsie multe fiinţe, cum ar fi şi Didă Maria din comuna Gheboieni, Dâmboviţa. A vindecat-o de cancer pe Maria Dimovici, din comuna Măneşti-Dâmboviţa; pe Maria Cârlan, din Moreni; pe Mariana lui Florian Şerban, din Valea Lungă.

Patul unde vorbea Domnul prin ea, în nenumărate rânduri rămânea cu mireasmă care se păstra chiar şi ani de zile.

Multe învăţături sfinte au ieşit prin gura acestei proorociţe. Ne-a oprit cu desăvârşire de a avea contact cu vreo sectă, fiind mare păcat. Cine nu respectă posturile aşezate de sfinţii părinţi, săvârşeşte un mare păcat; cine nu respectă preoţia aşezată în sfintele biserici, săvârşeşte un mare păcat. Au fost îndrumaţi mulţi creştini să meargă la mănăstire spre a trăi o viaţă curată.

În comuna Măneşti, cel puţin o treime din populaţie a auzit cuvântul lui Dumnezeu prin această proorociţă.

Mărturisesc că multe minuni s-au făcut prin această proorociţă şi socotesc că la nivelul ei a fost primul dintre marii prooroci ai lui Dumnezeu. Prezenta mărturisire o fac cu frică de Dumnezeu şi cu credinţa că vom fi crezuţi noi, cei ce am cunoscut această sfântă şi mare proorociţă.