Subsemnatul Nicolae D. Nicolae, din comuna Tătărani, satul Căprioru, Dâmboviţa, o cunosc pe proorociţa Verginica din anul 1968, când, la o revelaţie de cuvânt ceresc, din cele multe la care am luat parte, i s-a adus la cunoştinţă lui Dincă Nicolae faptul că slujeşte la cal mai mult decât lui Dumnezeu şi că dacă în scurt timp nu se va îndrepta, îi va muri şi vaca şi calul în grajd, fapt care la două săptămâni s-a împlinit, zguduindu-ne conştiinţa, căci cu adevărat Dumnezeu Se pogora prin dânsa.

Altă minune am văzut la Mihalache Ion, din Bucureşti, când în anul 1976 la o altă revelaţie Dumnezeu striga: «Bucureşti, oraş frumos, cum am să te întorc pe dos! Cât de frumoase sunt aceste blocuri, atât de repede se vor sfărâma», fapt împlinit în anul 1977, luna martie.

O altă minune am văzut întâmplându-se cu mine. După câţiva ani de când cunoscusem această revelaţie dumnezeiască, m-am depărtat de Dumnezeu şi am fost avertizat pentru faptul că beau ţuică şi că în scurt timp o să plătesc. Astfel, pe data de 25 aprilie 1991, făcând o călătorie cu autoturismul meu, am fost accidentat, fiind aproape opt ore fără cunoştinţă. Cum aş putea să nu recunosc că Dumnezeu Se cobora prin Verginica dacă am fost martor la zeci de minuni împlinite? Şi dacă voi fi întrebat, voi relata multe minuni la care am fost martor.

De asemeni, cunosc cum că Stoica Nicolae i se dăduse din porunca lui Dumnezeu, lui Verginica, pentru ca să o apere, căsătorindu-se doar scriptic, trăind ca doi fraţi, deoarece era urmărită de securitate. Cei doi copii pe care-i aveau, au fost adoptaţi de la sora ei.