Sunt creştină ortodoxă, din satul Siliştea, Sectorul Agricol Ilfov, şi mă numesc Gruian Anica, crescută în frica de Dumnezeu. Din copilărie am cunoscut-o pe sora Verginica, în casa unchiului meu, împreună cu mai mulţi creştini auzind cuvinte deosebite, cuvinte de învăţătură, de o mare însemnătate duhovnicească. Ne-a povestit viaţa ei, prin câte încercări a trecut, povestind cum a primit darul de la Dumnezeu după un post de patruzeci de zile. Ea întotdeauna ne-a îndemnat să mergem la biserică şi să respectăm posturile cu stricteţe. Întotdeauna ne-a sfătuit să nu ne ducem la distracţii lumeşti, ci să fim mereu cu gândul la Dumnezeu. După ce m-am căsătorit, a mers şi soţul meu cu mine, şi îi spunea în lucrare: „Dacă Mă vei asculta, nu vei simţi această boală“. Şi acesta a fost adevărul; nu a simţit durerea bolii pe care a avut-o. El a avut o ciroză hepatică, şi singur cerea să mănânce mâncare de post, că se simţea mai bine. În ultimele clipe ale vieţii, soţul meu a sfătuit copiii să păstreze cu sfinţenie aceste cuvinte duhovniceşti, pe care le preţuia foarte mult, fiindcă în timpul vieţii lui, ori de câte ori avea vreo durere, se ungea cu sfântul mir, şi durerea se ameliora.