Mă numesc Cristache Gh. Ion, originar din Siliştea-Snagov, şi împreună cu soţia, Cristache Teodora, am luat cunoştinţă de această lucrare a Duhului Sfânt prin proorociţa Virginia în anul 1961, pe când aveam două fiice: Veronica şi Maria. Am mai dat naştere la trei fiice, care au primit numele: Anisia, Teodora şi Paraschiva, prin glasul proorociţei. Anisia şi Teodora, care sunt gemene, au îmbrăţişat viaţa monahală intrând la mănăstirea Ghighiu. În anul 1979, prin cuvântul lucrării, am mers să locuim în satul Valea Voievozilor, judeţul Dâmboviţa, servind biserica din sat în postul de cântăreţ. O frecventez împreună cu familia în toate sărbătorile şi duminicile din an, urmând întocmai învăţăturile acestei lucrări.

Am luat parte de multe ori la coborârea Duhului Sfânt prin acest vas şi am fost chemat pe nume spunându-mi-se că am fost aduşi lângă această lucrare prin rugăciunile sfântului Ioan Gură de Aur, al cărui nume îl port. Am ascultat cuvântul Domnului şi învăţăturile lui, întrucât nu m-a abătut cu nimic de la cele bisericeşti şi de la sfintele Scripturi. Glasul Domnului spune prin sfântul prooroc Isaia: «Întrebaţi legea şi descoperirea: de nu vă vor vorbi asemeni cuvântului acesta, atunci nu e lumină în ei» (Isaia, 8/20).

Această lucrare de mântuire, coborâtă în anul 1955, este mai mult decât o operă de redresare spirituală, este un aşezământ de trăire curată şi neîntinată, în post şi rugăciune. În acest popor condus de Domnul prin proorociţa Virginia, predominantă a fost pătura oamenilor simpli, dar Dumnezeu, întru lucrurile mici şi neînsemnate S-a desăvârşit: «Iată Eu şi pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu spre semne şi minuni în Israel, din partea Domnului Savaot, Care locuieşte în muntele Sionului» (Isaia, 8/18).

Înainte de ridicarea acestui vas din mijlocul poporului Său, Domnul a aşezat lege pentru păstrarea curăţeniei trupeşti şi abţinerea de la carne. Mulţi dintre cei ce au ascultat cuvântul Domnului s-au poticnit şi, ca şi poporul israelit, condus de proorocul Moise prin pustie, au cârtit împotriva manei cereşti şi au râvnit la fiii şi fiicele acestui veac. Cei ce s-au supus acestor reguli, au remarcat prezenţa lor şi în epistola I către Corinteni a sfântului apostol Pavel: «Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-altfel. Celor care sunt necăsătoriţi, şi văduvelor, le spun: bine este pentru ei să rămână ca şi mine» (I Corinteni, 7/7-8). «Şi aceasta v-o spun fraţilor: că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei care au femei, să fie ca şi cum n-ar avea» (I Corinteni, 7/29). «Ci eu aş vrea ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de ale Domnului, cum să placă Domnului. Cel care s-a căsătorit se îngrijeşte de ale lumii, cum să placă femeii. Femeia măritată se deosebeşte de fecioară; cea nemăritată poartă grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul, iar cea care s-a măritat poartă grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind un laţ, ci spre bunacuviinţă şi alipire neclintită de Domnul» (I Corinteni, 7/32-35).