Mărturisiri ale creştinilor: 25.03.1995
Creaţa Constantin – Măneşti, Dâmboviţa
Mă numesc Creaţa Constantin, din comuna Măneşti, judeţul Dâmboviţa, şi mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi în frica de Dumnezeu toată lucrarea care s-a făcut în casă la mine prin vasul lui Dumnezeu, Virginia.
În anul 1957 vasul lui Dumnezeu, Verginica, prin porunca lui Dumnezeu a venit în casa mea, iar Domnul a vorbit prin ea şi a spus: „Fiule Constantin, în fântâna din curtea ta a secat apa, şi văd că îţi este greu de apă. O, măi copilaşii Mei, e greu fără apă. Du-te, fiule, şi sapă numai un picuţ, căci izvorul este deasupra. Curăţeşte-o, şi va veni apă“. După terminarea vorbirii Domnului, am intrat în fântână şi am curăţit un strat mic de pe fundul ei şi am ieşit. După o zi am trimis copilul să se uite în fântână, şi copilul a strigat: „Tăticule, este apă în fântână!“. M-am dus şi am scos apă limpede ca vioreaua şi am început să plâng pentru mila ce a făcut-o Dumnezeu cu mine, păcătosul.
În anul 1958 aveam un băiat care nu vorbea şi nu auzea. M-am dus cu el pe la doctori, dar în zadar; copilul era născut mut şi surd. M-am dus la casa lui sora Verginica, şi Domnul a vorbit prin cuvântul Său: „Fiule Constantin, vrei să mergi la doctor cu copilul?“. Iar eu I-am zis: „Doamne, am venit la Tine. Eu cred că Tu poţi“. Şi Domnul a spus: „Din ceasul acesta copilul tău va vorbi şi va auzi. Prin credinţa ta s-a vindecat“. Şi aşa a fost; băiatul meu vorbeşte şi aude. Apoi mi-a zis: „Fiule Constantin, Mă primeşti în casă la tine să fac lucrarea Mea?“.
După două luni Verginica a fost arestată de securitatea comunistă în timpul unei vorbiri cereşti la Întorsura Buzăului. Eu am cugetat: „N-a mai venit Domnul cu grăirea Sa, aşa cum mi-a spus“. După şase luni Verginica a fost eliberată, şi m-am dus la căsuţa ei, şi Domnul mi-a spus: „Fiule Constantin, de ce te-ai îndoit că n-am mai venit cu Verginica la tine? căci cuvintele Mele nu rămân neîmplinite. Cerul şi pământul trec, dar cuvintele Mele nu vor trece“. Atunci mi-am adus aminte de ce-mi spusese Domnul şi am plâns de bucurie, că Domnul avea să vină în casa mea din nou. Şi dacă a venit, din nou ne-a întărit pregătirea sufletească şi trupească, să nu avem beţie, duşmănie, curvie, să nu călcăm zilele de post, lunea, miercurea şi vinerea, şi să ţinem întregi cele patru posturi din an, mergând în toate serbările în sfânta biserică, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru toate bunătăţile Sale. Amin.