Tot Tatăl Mă trimite și acum, dar la tine, acum, România Mea, căci tu ești dragostea Mea dintâi, dragostea cea de la început a lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, căci te-a scos Domnul cea dintâi din ape la facerea lumii și a stat pe pământul tău și a cuvântat și ți-a scris prin îngeri soarta ca să fii la sfârșit țara venirii Mele pe pământ cuvânt, ca să păstoresc neamul român și să trimit spre popoare și neamuri și limbi păstorirea Mea și limba cu care păstoresc peste pământ, ca să audă popoarele că tu ești țara Mea cea de azi și slava Mea cea de mâine, căci pe meleagul tău se vor săvârși minuni și taine și frumuseți cerești la care vor tânji mulți din depărtări și Mă vor afla cu glasul Meu de Păstor și vor fi mulți cei cuprinși de uimire, și care te vor iubi și te vor căuta și te vor vesti cu venirea Mea la tine și cu slava cuvântului Meu de peste tine, căci Duhul lui Dumnezeu îți va stârni miresmele tainice acum, și mulți te vor dori, o, și așa se va înmulți slava Mea cu tine, țara Mea română, și Mă voi odihni de dorul Meu cel mult și mare, și tu vei ști cât Mi-a fost de dor să vin și să împlinesc minune cerească pe pământul român ca și în cer, și să vin cu cei din cer la tine, țara Mea cea de la sfârșit de timp.
Acum însă dau să te ridic din genunchi, țara Mea, și să-ți aduc biruință asupra celor ce te umilesc de atâta vreme ca să domnească ei peste tine pentru ei, nu pentru tine, și de aceea în zilele acestea lucrez cu sfinții și cu voievozii neamului român și lucrăm de deasupra cu cuvântul și cu fapta apoi, căci tu trebuie să fii frumoasă, țara Mea, și trebuie să crești spre cer și să se coboare cerul la tine cu frumusețile lui și să ne întâlnim în lucrare de iubire veșnică pe vatra ta, și iată, curățim uscăturile și așezăm în loc cununi și haruri și lucrăm ca la sfârșit tot ce a mai rămas de împlinit, și de aceea te port în brațe și te păstoresc cu dulce cuvânt, țara Mea, iar Duhul Meu te poartă și te vestește până în depărtări că ești a Mea și că vin la tine și Mă împart peste tot pământul cu glasul Meu de Păstor al tău, că a sosit această vreme, precum este scris. Amin.
O, pace ție, cetate a cuvântului Meu de pe plaiul românesc! Hristos a înviat, fiilor din cetate! Tot cerul așteaptă deasupra petrecerea din grădinile Mele cu voi ori de câte ori Mă adun cu cei din cer lângă voi în sărbători. Au venit la serbarea cea de azi creștini păstoriți de cuvântul Meu și sunt aici pentru voi și pentru ei, și pentru cei din cer cu voi, fiilor.
Pace și vouă, celor ce v-ați adunat în cetate la serbarea Mea cu ucenicii și ucenițele învierii Mele!
O, fiilor, căutați această fericire a petrecerii cu Domnul și cu sfinții Săi în lucrare de cuvânt, că vin cu cei din cer și lucrăm pe pământ, fiilor. O, feriți-vă de despărțiri, căci despărțirile dor acum sau mai târziu, și mai degrabă întețiți în voi duhul iubirii sfinte, iubirea care nu are astâmpăr căutând după Dumnezeu, după Cel pe Care lumea nu-L cunoaște pentru că nu-L iubește, și pentru că lumea iubește ce este al ei. Lumea nu este veșnică, dar Dumnezeu este veșnic, iar cine Îl iubește pe El este și el veșnic și pe pământ și în cer.
E zi de serbare și de popas aici a celor din cer, iar Eu dau să vă învăț să fiți veșnici, fiilor, căci Eu sunt Cel ce dăruiesc viață veșnică, Eu și numai Eu. Învățați-vă cu iubirea, fiilor, căci ea vă mărește dorul de Mine și de părtășie cu Mine, iar voi vegheați să nu vă pierdeți, să nu Mă pierdeți, să nu Mă dați pe jos, să nu Mă loviți, căci Eu Mă dau vouă pentru viață veșnică, fiilor.
Am aici cu voi în ziua aceasta toată mulțimea celor care s-au născut de la Adam și până la voi, chemată la masa de azi pentru pomenirea lor odată cu pomenirea și prăznuirea ucenicilor și ucenițelor Mele de atunci, și iată cum Mă strâng aici la masă de pomenire și de întâlnire a cerului cu pământul, fiilor. Nu e suflet să nu ia din masa Mea cu voi în ziua aceasta. Nu se suie la mintea omului ce simțire, ce fiori poartă în ele sufletele pomenite și așezate la masa Mea cu voi, la pomenirea lor zi și noapte de aici de la voi spre cer. Iată ce fel de așezare am rânduit Eu, Domnul, să aveți și să lucrați voi!
De ce, fiilor, de ce se întâmplă aceste despărțiri? Din pricina călcării peste împlinirea cuvântului Meu, căci este scris că neascultarea și nesupunerea sunt pentru cei ce le lucrează mai dăunătoare decât diavolul care umblă peste tot și le mânjește calea și viața și trupul și lucrul și duhul cu toate descântecele și farmecele lui asupra oamenilor de pe pământ, iar cei ce iubesc ascultă și se supun iubirii Mele, iar iubirea aceasta îl vindecă de păcat pe om, pe cel ce nu se alege pe sine în schimbul Meu pentru viața lui, și iată, cele mai dureroase despărțiri sunt cu cei care se despart de Dumnezeu, și fac ei aceasta pentru că nu Mă cunosc, pentru că nu Mă ascultă și de aceea se despart de Dumnezeu, căci otrava necredinței când intră în om îi atacă totul pic cu pic, și voiesc să vă îndemn, fiilor, să vă feriți de această otravă, căci ea intră prin urechi și vă atacă ori deodată, ori pic cu pic, dacă nu știți să vă feriți de cele ce dau să vă despartă de Dumnezeu și să vă doară apoi despărțirea și să vă ducă de lângă Mine pe căi primejdioase și pline de satană și de iad, căci iubirea părăsită se răzbună, fiilor.
Îndeamnă voievozii pe fiii neamului român să se ridice la veghe pentru țară și să nu stea nepăsători pentru neam, căci sunt mulți vrăjmași așezați pe scaunele de veghe, dar sunt lacomi și mincinoși și trădători și fățarnici din cale afară, și de aceea e vreme de veghe ca să vină lumina și adevărul a toate și să se descopere cele lucrate la întuneric și să fie dați de gol vrăjmașii acestui neam, căci sunt aceștia înăuntru și și-au luat scaune de stăpânitori și trebuie dați în lături acum, nu mai târziu, nu dacă ei nu vor, ci trebuie depărtați de pe scaune ca să se poată scula România din îngenunchere, o, că multe sunt să vină spre împlinire, dar sunt împiedicate să vină din pricina vrăjmașilor cu fața ascunsă, și iată, voievozii acestui neam vor lucra din cer și vor face curățenie pentru cei ce iubesc ca Dumnezeu neamul român.
E mare mângâiere pentru cei adunați ai vremilor de sub cer și până la voi, fiilor. Fiți plini de umilință pentru tot ceea ce lucrez Eu cu voi în zilele acestea pe pământ și în cer, căci tot cerul așteaptă pe cei din urmă, precum este scris în Scripturi, iar voi rămâneți întru iubirea Mea și aveți grijă de Mine și povățuiți-i pe cei Mă iau de la voi să aibă grijă și ei de Mine și de ei, că a căzut și în acest popor pe ici pe colo otrava necredinței ca să doboare încă suflete și statornicia din ele.
O, cât de ușor alunecă omul, fiilor! Iată cât de slab poate fi omul, bietul de el! De aceea vă trebuie povățuitor, căci vai celor ce M-au aflat, și Mă dau apoi de peste viața lor! Ce pot să mai fie cei ce Îl dau deoparte pe Dumnezeu pentru voile lor? De aceea căutați cu cuvânt de veghe peste voi, căci zilele sunt cu ispite mari, și cad ele peste oameni, cad peste cei fără Dumnezeu Păstor peste ei.
Fiilor, fiilor, nu vă luați după vorbe aruncate de cei ce aruncă pe Dumnezeu de peste ei. Cad în blestem cei ce aruncă pe Domnul, cad în mâna lui satana, precum este scris. Trebuie să știți de la Mine aceste lucrări rele ale celor ce se înrăiesc, ca plată a neascultării lor de Dumnezeu.
Și acum, fiilor, dau glas celor sărbătoriți în duminica aceasta în duh și rânduială bisericească, și binecuvântată să fie povața lor peste voi, și iată-i:
— O, iată-ne, Doamne, mărturii ale Tale din vremea Ta cu noi pe pământ atunci! Ne aplecăm acum și-Ți cerem pentru ei duhul mărturisirii pe care l-ai dat nouă după ce Te-ai așezat lângă Tatăl și ne-ai numit pe noi mărturii ale Tale ca să Te purtăm peste pământ cu numele Tău mare.
O, ce dulce ne hrănim în ziua aceasta cu duhul sărbătorii pentru noi, Doamne! Ucenicii și ucenițele mărturiilor Tale, și apoi ale crucii și învierii Tale am dorit să ne scriem lângă Tine în ziua noastră de pomenire și să audă poporul cuvântului Tău pe cei care Te-au avut cu ei în vremea aceea a mărturiilor petrecerii Tale cu ei pe pământ, iar cei de azi ai Tăi au plata mai mare, ca unii care lucrează cu Tine și de la Tine și pentru Tine fără să aibă parte atât cât am avut noi, pe lângă care ai petrecut văzut, Doamne. Slavă Ție pentru ei, o, Doamne! Slavă Ție și lucrărilor Tale cu ei, până ce toate cele rămase scrise de atunci se vor împlini cu tot numărul lor, așa cum Tu le-ai făgăduit împlinirea!
Și acum îmbrățișăm în taină pe cei de azi ai lucrărilor Tale cu ei, iar biruința să le fie mare în toate câte Tu lucrezi cu ei peste pământ până la plinătatea lor, o, Doamne. Amin.
— O, iubiții Mei cei de atunci, petrecem cu toții lângă cei de acum, și suntem din cer și cu cerul lângă ei, și binecuvântare rostesc pentru toate împlinirile care dau să vină și să se așeze!
Iar voi, purtători ai harului Meu, păstrați peste voi acoperământul cel din cer, căci pe scutul Meu cu care vă acopăr pe voi stă scris numele Meu cel nou, iar numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.