Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a Cincea a Postului Mare, a Cuvioasei Maria Egipteanca

Voi, cei care v-ați pornit la drum spre izvorul cuvântului Meu în ziua aceasta de curățire a poporului acestui cuvânt, aplecați-vă cu inimă multă și mare și luați de la Mine izbăvire, fiilor. Aveți izvor de învățătură din cer peste voi, căci Mă fac izvor de cuvânt peste pământ pentru cei ce cred că vin în vremea aceasta ca să păstoresc stând pe nor, așa cum scrie în Scripturi că voi veni cu norii.

O, deschideți-vă! Sus inimile voastre în ziua aceasta! Fiți martori vouă și celor adormiți din neamul vostru cel după trup până la al miilea neam, dar și celor adormiți de la Adam și până la voi! Fiți salvatorii lor alături cu Mine lucrători pentru ei, o, că nu mai sunt păstori pe pământ ca să poată ridica morții din morminte așa cum am făcut Eu, Domnul, acum două mii de ani odată cu învierea Mea cea pentru Mine și cea pentru ei.

Se dă citire în ziua aceasta la multele păcate pe care le poate face un om pe pământ, și va fi să răspundeți că le-ați făcut pe toate și mai mult decât atât, o, că multe păcate sunt adunate înaintea Domnului de la atâția câți le-au tot săvârșit vreme de șapte mii de ani între cer și pământ, începând de la Adam și până azi.

Iată, nu mai sunt păstori, și toți zic că au binecuvântare de căsătorie ca la nunta din Cana Galileii, unde Eu, Domnul, am fost pentru binecuvântarea mirilor. Eu însă i-am binecuvântat pentru sfințenie pe mirii aceia și i-am făcut păstori ca și pe Mine și au lucrat ei pentru sfințenia celor care auzeau de Mine prin propovăduirea lor din loc în loc, și iată, aceasta este calea cu Hristos a omului, căci Eu sunt fără de păcat, o, fiilor, și le dau putere celor ce Mă află prin sfinții Mei care păstoresc ca și Mine peste mulți, și le dau lor putere să-i facă fii ai lui Dumnezeu pe cei care ajung să creadă în Mine și Mă urmează prin lepădare de sine pentru sfințenie, pentru veșnicia lor cu Mine, pentru venirea Mea cu veșnicia pe pământ la ei, căci vreau să gătesc pământul și să-l fac vrednic să primească venirea Mea, o, fiilor, și de aceea Îmi gătesc din loc în loc popor plăcut și curat ca să încep pic cu pic gătirea și să fiu cunoscut când voi veni în slavă, și iată, trebuie credință pentru această împlinire și trebuie păstrată întreagă, nu îndoielnică, nu să-și piardă creștinul răbdarea așteptând, ci rămânând în umilință pentru venirea Mea, și pe care omul trebuie s-o merite mai întâi ca s-o și poată vedea, după cât a lucrat și el la descoperirea Mea între oameni pe pământ.

Binecuvântată să fie în ziua aceasta inima din voi și puterea ei și Eu în ea, Eu în voi, că Mi-e dor, fiilor! Mi-e dor să pot în voi și prin voi între oameni, și ca să fie acest popor bogăția Mea pe pământ și să am cum să Mă arăt Tatălui cu bucurie și să crească apoi sămânța veșniciei din loc în loc, așa cum am început Eu cu ucenicii Mei împărăția cerurilor pe pământ în vremea aceea, și care acum, la sfârșit de timp, trebuie să se desăvârșească pentru înțelesul multora și să se umple pământul de acest dor, căci cu dor doresc să vin curând și să se așeze masa nunții și să am mireasă și să-Mi fie curată mireasa, căci Eu sunt Mirele și sunt Cel sfânt, fiilor.

Am lăsat peste voi duhul iubirii sfinte, iar el v-a cuprins și v-a spălat pe di­năuntru, o, fiilor. Ca mama care-și îmbăiază copi­lul și îl primenește cu hăinuțe curate, așa a lucrat peste voi iubirea cea sfântă a Mea în ziua aceasta ca să-i simțiți din plin gustul ei cel fără de seamăn cu alte feluri de iubiri, și vă aduc acum aminte de cuvântul Meu spus vouă cu mulți ani în urmă, o dată și de două ori, și v-am spus că iubirea vindecă omul de păcat, și aceasta este iubirea cea sfântă, care nu se poate așeza cu numele ei cel sfânt pe alt fel de iubiri, o, și numai omul cel păcătos ia acest nume sfânt ca să-l pună peste iubirile cu care este el învățat, de vreme ce el nu iubește adevărul a toa­te și peste toate pentru el.

Când voi faceți rugăciuni spre Dumnezeu și începeți cu semnul sfintei cruci și cu rugăciunile începătoare, iată, fiilor, așa ziceți: „Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și împlinești și împarți bunătăți și viață peste noi, vino și fă-Ți în noi sălaș și fă curat în noi și ne mântuiește, Bunule!”

O, fiilor, oamenii nu iubesc adevărul a toate și de aceea nu sunt ei adevărați. Duhul adevărului este cu cei ce se sfințesc și se curățesc și se primenesc mereu pentru Domnul, căci este scris în Scripturi că Domnul nu Se lasă găsit de cei care Îl ispitesc, ci doar celor ce au credință li se descoperă, dar nu oricum credință, căci înțelepciunea cea din Dumnezeu nu poate în sufletul viclean și nu odihnește cu bogăția ei în omul care-și robește trupul spre păcat. Iată ce gol este omul, ce descoperit, bietul de el, ce sărac, din pricina păcatului din el!

O, citiți Scriptura și învățați din ea, fiilor. N-au cum să fie înțelepți fiii lumii dacă nu iau ei din Scripturi pricepere și facere a lor. De aceea cereți Duhul adevărului peste voi, că de la El se deprinde cel credincios cu iubirea cea pentru Dum­- nezeu, de la El ia mereu viață și pricepere din cer, și toate de la El vin și sunt.

Și acum, fiilor care v-ați adunat la chemarea Mea, iată, așa cum ați spus astăzi cu glasul gurii voastre la auzul păcatelor care au arătat câte poate face un om în viața sa și ați spus pentru voi și pentru cei de până la voi „așa am făcut”, Eu, Domnul și Păstorul vostru vă învăț acum să spuneți la învățăturile pe care vi le dau după întâlnirea dintre Mine și voi, să spuneți acum „așa voi face”, căci așez între Mine și voi carte pentru ceea ce trebuie să știe și să împlinească cel ce voiește să fie numărat și pecetluit între fiii poporului cuvântului Meu din vremea aceasta, și cu care Îmi zidesc creștini adevărați pentru acest timp de dinaintea venirii Mele văzute, după cum am făgăduit că iarăși voi veni, și iată, vă cresc întru acest dor după Mine ca să vin cât mai curând, fiilor, o, că Mie Mi-e dor, Mi-e tare dor să vin curând, curând, numai să vă am ga­ta întru toate ca să Mă pot arăta cu voi și în voi cu strălucirea Mea și să-L va­dă lumea pe Dumnezeu cu voi pe pământ, fiilor.

Iată ce trebuie să ști­e de la Mine și să împlinească înaintea Mea zi și noapte fiii acestui cuvânt din cer venit pe pământ ca să-Mi păstoresc cu el un popor și să-l am de partea Mea, de-a dreapta Mea:

O, fiule, cele dinăuntru ale împlinirii tale trebuie să fie credința și fața ei și lucrarea ei, ferite de dorul și de gustul păcatului, de cursa cea învelită în miere ca să n-o cunoască omul, și apoi trebuie duhul adevărului, duhul iubirii sfinte, duhul celor ce se sfințesc și se curățesc prin iubire, căci această iubire este locașul Meu în voi, fiilor.

Oriunde ești și oriunde mergi, să aibă omul din lume cum să-L vadă pe Dumnezeu în viața ta și să Mă dorească și el apoi prin purtarea ta cea văzută, cea care farmecă și atrage spre Domnul, o, că e păcat să nu-L arăți pe Domnul în viața ta de zi cu zi, în purtarea și în vorbirea ta frumoasă, și care cheamă și îndeamnă omul spre frumusețea ta cu Dumnezeu.

Păstrează-ți sănătatea trupului și a sufletului prin împlinirea poruncilor vieții și apleacă-te sub probele care-ți vin pentru încercarea credinței și a iubirii tale pentru Dumnezeu, ferindu-te de valul și de duhul lumii, care ispitește prin sine calea crucii și pe cei de pe această cale sfântă.

O, nu căuta să vezi păcatul lumii, ca nu cumva să râvnești cu trupul, copilul Meu. Nu cum­va să lași armele jos, nu cumva să nu-ți faci rugăciunile în ordinea lor creștinească, și mai ales pe cea de la miezul nopții, aurul tău cel mai de preț pentru Dumnezeu.

Dar și cele din afară ale împlinirii voastre de fii ai acestui popor cu un nume așa de măreț pe pământ, popor de Nou Ierusalim, o, și acestea sunt roadele celor dinăuntru ale vieții cu Hristos, așa încât voi să nu vă asemănați la veșminte cu cei din lume, și mai degrabă întoarceți-vă fața spre portul cel măreț lucrat din pânză curată de in și de bumbac al străbunilor neamului român și aduceți-l la lumină și împodobiți-vă cu această măreție românească, și care să atragă privirile spre învățătura bună dinspre voi spre ei, și vă vor mulțumi vouă străbunii și voievozii acestui neam, sfânt odinioară după vorbă, după port cum spune poetul, și, fie iarnă fie vară, fie frig sau cald afară voi să fiți frumoși pentru îngeri, fie că sunteți copii sau tineri sau mai în vârstă, căci trebuie să țineți aproape cu voi îngerii, o, fiilor, și să vă purtați după plăcerea lor ca nu cumva să-i alungați de lângă voi purtându-vă cu capul descoperit sau cu trupul neacoperit în chip cuviincios, și nu după moda lumii străine de Dumnezeu între pământ și cer.

O, dar nici în căsuța ta nu căuta să ai lux care nu-ți este de folos și nu se potrivește ție și lui Dumnezeu, și caută numai cele de folos pentru viața ta de creștin, ca nu cumva să te asemeni cu fiii lumii și să nu te deosebească Domnul dintre ei, căci ei nu sunt frumoși, o, nu sunt, din pricina îndeletnicirilor lor cele fără Dumnezeu, după cum le este și viața lor.

Și acum iată povață sfântă pentru sfințenia ta din toată vremea, copilule creștin al cuvântului Meu din vremea ta cu Mine: O, nu cumpăra pentru tine mâncare făcută de fiii lumii, de mâini nespălate și pline de păcatul de care te atingi și mănânci dacă iei din mâinile lor. Tot ceea ce folosești pentru hrană trebuie mai întâi trecut prin apă, trebuie să speli mai întâi, și numai apoi să-ți faci hrană din ele. Spală tot și mereu, spală și dă cu apă sfințită tot ce folosești, o, și să nu-ți fie greu să asculți așa, căci apa curăță și sfințește și are taina ei sfântă, are lucrarea ei pe dinăuntrul și pe dinafara omului care caută să fie curat pentru Dumnezeu, o, că multe taine sunt pe pământ, și toate au rânduiala lor cea de la Dumnezeu pentru slujirea omului plăcut lui Dumnezeu, dar fiii oamenilor sunt străini de Dumnezeu și de toate tainele de sus care slujesc pe pământ pentru om.

Așadar, voi, cei care doriți să fiți fiii acestui cuvânt și popor cu masă cerească aparte, voi, fiilor, hrăniți-vă cu legume și cu fructe, cu rădăcini pentru mâncare și cu semințe fel de fel, cu boabe de tot felul pentru hrana omului, cu verdețuri și nuci fel de fel, cu toate câte le puteți mai întâi trece prin apă. Tot ce cumpărați pentru hrană, totul să fie spălat mai întâi, spălat și închinat și stropit cu apă sfințită și binecuvântat prin rugăciune cu semnul sfintei cruci, și numai apoi faceți-vă din ele hrana cea pentru voi. O, nimic preparat să nu mâncați, să nu folosiți, căci lumea nu lucrează curat, ba mai și dăruiește diavolului, dar și fumează, dar și înjură și se spurcă și spurcă tot, și de aceea totul trebuie curățat și spălat și pregătit apoi de voi, și mai cu seamă, pâinea, o, fiilor, căci cei din lume au mâini nespălate de trupul lor păcătos și pun în pâine lucruri necurate de-ale lor și fac aceasta dinadins ca să spurce totul și pe toți, și iată, aceasta cer Eu, Domnul, celor ce vor să stea alături cu poporul cuvântului Meu, popor pregătit de Mine cum să stea lângă Mine și la masa Mea cea de azi, căci vin la masa Mea cu el cu cerul Meu de sfinți și de îngeri, fiilor.

O, încă de la începutul cuvântului Meu din anul 1955 am tot căutat să-l îndemn și să-l deprind pe cel ce se apropia de izvorul Meu de cuvânt și îl sfătuiam frumos și duios să se spele și să stea curat lângă Mine și să se hrănească apoi curat, și să iubească curat, să iubească rugăciunea și să nu trăiască fără ea între el și Dumnezeu. Să postească după rânduială l-am învățat și l-am deprins, și de aceea tot fiul care se voiește al acestui cuvânt și popor are de împlinit tot timpul postul cel de trei zile din săptămână, luni, miercuri și vineri, fără untdelemn și vin, în afară de zilele însemnate pentru dezlegare între sărbătorile bisericești ca și în celelalte zile, marți, joi, sâmbătă și duminică, adău­gând untdelemn și vin și hrană călugărească, legume și fructe, boabe și semințe, rădăcinoase și nuci fel de fel, hrană cu verdeață așa cum i-am spus Eu omului cel de la început să asculte și să trăiască hrănindu-se așa, însă el nu a ascultat nici el nici urmașii lui, dar acum, la sfârșit de timp, Eu trebuie să-Mi zidesc un popor care să se hrănească după rânduiala dată de Mine acum pentru cel ce stă aproape cu mersul lui după voia Mea, iar dacă nu poate, el alege să stea deoparte dacă așa alege să facă, dar dacă nu-i place deoparte trebuie să asculte întocmai, ca nu cumva neascultând, să-și atragă cele ale neascultării, care-și spun cuvântul apoi trăgându-l deoparte, așa cum s-a întâmplat cu cei care n-au ascultat și au pierdut mersul cu Mine și au voit căsătorie, au iubit să păcătuiască și au dat deoparte rânduiala cea curată dacă s-au dus spre căsătorie, iar tot ceea ce este în afară de naștere de fii le-a fost păcat și li s-a scris desfrânare, plăcere și gust trupesc, căci n-au voit să iubească cerul și pe Domnul, Care a plătit pe cruce păcatul omului.

O, omule, dacă te căsătorești, nu fă aceasta pentru păcat, căci Scriptura spune că pentru toată această bucurie vei da seama înaintea lui Dum­nezeu. Iar dacă vrei să ai copii, lasă sarcina să se împlinească și să crească curat copilul care așteaptă să se nască și să crească, iar apoi păstrează curat trupul mamei care alăptează copilul, și nu a­mesteca cu păcatul creșterea lui de la sânul ma­mei, și iată, adevăratul creștin este cel care se că­- sătorește pentru urmași și atât, iar restul vieții lui îl dă lui Dumnezeu, de la Care el are viață, o, dar așa creștini adevărați prin căsătorie nu mai sunt pe pământ, nu mai sunt, o, fiilor.

O, nu s-a putut așa lege sfântă să îmbrățișeze cei care Mă aflau în acest cuvânt, și de aceea n-a rămas poporul care M-a cunoscut, iar acum, după zeci de ani de cuvânt Îmi păstoresc un popor după voia Mea și de aceea nu poate oricum creștinul care Mă află în acest cuvânt, nu poate oricum să aibă parte la masa Mea cu acest popor aparte crescut și format, iar Eu, Domnul, Îmi fac datoria și îi învăț pe toți și îi iert de păcate pe cei ce se apropie, și apoi să se facă sfinți și să nu mai iubească păcatul și lumea și pe cele ale ei și să se ferească de amestecătură, de petrecere cu cei depărtați de Dumnezeu prin păcat, și toate cele dinăuntrul lor să fie pentru Mine de la ei, și nu pentru lume, iar lumea să poată înțelege văzându-i și să dorească după Mine fiii lumii care se uită să vadă cum sunt fiii acestui cuvânt, căci altfel lumea Mă va disprețui pe Mine pentru ei, dacă ei nu se fac lumina lumii precum Eu sunt.

O, de s-ar găsi cineva să facă o minune ca să se întoarcă înapoi adevărul lucrurilor împotriva neadevărurilor care s-au lucrat și care au dărâmat atâta popor de pe cale, atâția creștini slăbiți cu credința și cu fapta credinței! O, s-ar întâmpla atunci vindecare multora căzuți de pe cale, și care încă mai sunt netrecuți cu trupul.

Mereu a avut dușmani dinăuntru acest popor hrănit de cuvântul Meu de Păstor, căci invidia este lucrare diavolească și poate satana cu acest păcat prin duhul nemulțumirii și al înălțării minții unora, și prin care se clatină iar și iar mersul multora.

O, creștine nestatornic, ți-am deschis când ai bătut, iar tu n-ai fost cuminte și mulțumit și ți-ai trăit viața ta cu dor după păcat. Păcatul omului M-a pus pe cruce atunci și acum, o, și încă mai iubești păcatul și nu-ți este milă de ranele Mele de la păcatul tău, omule împrăștiat. Te-am iubit și pe cruce, iar tu Îmi plătești cu păcat iubirea Mea. Iată câtă este iubirea Părintelui, iubirea Păstorului, iubirea de pe cruce!]

Fiilor, fiilor, în ziua ce a trecut am stat cu voi tainic. Ce cald Mi-a fost în unii din voi! Ce dulce am simțit duioșia duhului la unii din voi! Ce frumos M-au așezat în voi cei ce Mă aduc din cer la voi cu cuvântul Meu de Păstor milos! Ce stârnire a dragostei și a umilinței inimii au așezat în voi cei ce lucrează pentru voi între Mine și voi!