Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Vameșului și a Fariseului

Sunt Dumnezeul dragostei, cuvântul dragostei sunt. Cu dragoste și din dragoste am făcut cerul și pământul și toată facerea apoi sus și jos, în cer și pe pământ, ca să le dăruiesc pe toate cu dragostea Mea omului pe care aveam apoi să-l fac cu mâna Mea din pământ și să așez în el sufletul și să-l fac ființă vie și să-i dau în dar facerea toată, munții și dealurile și câmpiile pline cu flori, și izvoarele toate, și pomii cu roade fel de fel, în care să se aciuieze păsările cerului și să cânte Mie și omului, și pătura cea verde a ierbii, tot ce am făcut prin cuvânt ca să Mă bucur apoi cu omul și să-i dau din Duhul Meu ca să fie el una cu Mine și cu Tatăl, și duhul mângâierii să fie între Noi și om, toate pentru mângâierea lui, pentru ca să învețe el iubirea între pământ și cer. El însă n-a iubit, căci așa și-a ales, și s-a ales pe sine.

Grăiesc mult, și tot mai mult dau să mângâi mult și dau să-l învăț pe om să-Mi dea în el înviere și să semene cu Mine apoi în cuvânt și în faptă, după șapte mii de ani și mai bine de la despărțirea lui de Mine și de dragostea Mea cea dintâi, cea de la început pentru el. Sunt plin de dor și de nerăbdare după dragostea Mea cea dintâi, și pe cât de mare Îmi este nerăbdarea, la fel de mare Îmi este răbdarea, căci sunt Dumnezeul dragostei, cuvântul dragostei sunt.

Mi-am arătat dorul și suspinul Meu după tine acum două mii de ani, omule, pribeagule de cer cu pașii tăi pe pământ. Am venit atunci după tine ca să Mă fac cunoscut de Făcător și Dumnezeu al tău. Tu însă iarăși te-ai ascuns de Mine și ai jucat bine și ai spus că nu sunt Eu. Umilința ta cea de la păcat te-a rușinat atunci, și te-ai ascuns cu ea și ai lucrat pe față neumilința și ai spus că nu sunt Eu, și ai rămas de partea păcatului.

Am venit în zadar după tine, căci tu ai spus că nu am venit. De șapte mii de ani neascultarea ta te dă în mâna diavolului, care stă la pândă pe urma ta și te pârăște înaintea Mea și te crede al lui. Cea mai mică neascultare te trage de lângă Mine de partea lui, și aceasta înseamnă statul tău în neascultare de șapte mii de ani, iar tu ar fi să înțelegi și să vezi bine viclenia dușmanului tău și să știi al cui ești, căci el știe că ești al lui, iar Eu că ești al Meu căci Eu te-am zidit, și de aceea cu nerăbdare și cu dor umblu pe urma ta de atâta timp, și tu încă nu dai să știi al cui ești.

Și acum, o, țara Mea cea dintâi, cea de la început, binecuvintează pe Domnul și numele Lui cel sfânt! Binecuvintează cu toate ale tale pe Cel ce curăță fărădelegile tale și ridică neputințele tale, pe Cel ce te izbăvește și te încununează cu milă și cu îndurare, căci înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale, o, și cântă-I Domnului ca împăratul David, căci tu ești cea care rămâne și se înnoiește și iarăși mergi și mereu mergi precum este scris, dar îți trebuie credință și o mare iubire de înnoire, căci vulturul după câțiva zeci de ani ajunge în mare neputință și are de ales, să se înnoiască și să trăiască încă o dată viața sa, sau să se lase, iar dacă alege viața el zboară cu ultimele puteri sus pe creste înalte ultimul lui zbor și rămâne sus și-și începe înnoirea, luptând și lucrând la facerea lui cea nouă, lovind cu ciocul în stâncă să și-l frângă și să-l lepede ca să crească un cioc nou în locul celui care îl lovea în piept, și-și smulge apoi cu el ghearele neputincioase ca să-i crească altele, și cu care să-și depărteze penele grele de vreme și să-i crească altele noi, o, și se pregătește el de o nouă viață, de un nou zbor, și iarăși trăiește încă o viață, iar tu mereu ți-ai înnoit puterile și iarăși ai biruit neputințele tale prin fiii tăi viteji de neîntrecut, ori de câte ori vrăjmașii te voiau biruită pentru ei, o, și ți-ai scris istorie măreață prin vreme, țara Mea, căci viteji au fost cei care ți-au ocrotit pământul și neamul prin vreme, de se minunau cei ce auzeau din depărtări de bravii tăi copii, ocrotitori de țară și de neam, o, și ți-ai scris istorie măreață începând de la Roma și până peste toate hotarele tale și ai rămas întru iubirea Mea și ești cea rămasă și porți acest nume biruitor pentru cea care rămâne după orice greu.

Rămâi întru iubirea Mea, țara Mea! Ești cea care a rămas și care rămâne, ești România lui Dumnezeu și ai luptat mereu pentru acest nume de rămasă, de biruitoare în fața vrăjmașilor tăi chiar și când ei te biruiau și-ți puneau bir greu, dar rămâneai a ta și a Mea și ești cea care rămâne, și așa îți este numele tău frumos și plin de har și înnoire și iubire, căci iubirea nu cade niciodată, nu piere, nu moare, ci doar biruiește și se înnoiește, precum este scris.

Înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale iar și iar, țara Mea cea de azi, și de aceea binecuvintează pe Domnul, Care face cunoscute căile Sale fiilor neamului român!

Vor suspina fiii români care n-au rămas pe pământul lor și și-au părăsit țara pentru bani și averi, și-și vor înțelege greșeala și neiubirea și rătăcirea prin străini, când Eu de șaptezeci de ani am fost și sunt aici cu cerul Meu de sfinți în lucrul cel cu mângâiere mare peste acest neam.

Pun sub ocrotirea Mea pământul și neamul român așa cum își ține cloșca puii sub aripi, căci Mi-am salvat lucrarea și mersul cuvântului Meu când a venit ispita căderii prin mână vrăjmașă de la mijloc acum treizeci și cinci de ani. Eu însumi păzesc acest pământ și neam, și de aici încolo Eu Însumi sunt cu ocrotirea pentru ai Mei și pentru tine, țara Mea, rămasa Mea, căci vin zilele slavei Domnului pe vatra ta.

Țineți-Mă lângă voi și stați lângă Mine, fii români, iar când spun aceasta fiilor ascultători cu care-Mi port lucrarea vă spun și vouă. Rămâneți întru iubirea Mea și fiți ai Mei, căci vremea este aproape! Credința în cuvântul venirii Mele aduce izbăvire peste tine și peste pământ, țara Mea. Cei răi, de tot felul răi și necredincioși, aceia să stea și mai departe în nelegiuiri și în necredință, iar cei credincioși și sfinți să-și sporească și să-și înnoiască iubirea și credința, căci vremea este aproape și tot mai aproape, iar credința întru venirea Mea cuvânt pe pământ aduce izbăvire, fiilor. Citiți Scriptura, citiți-o mereu ca să crească înțelepciunea ei în voi, și citiți cuvântul care vine la voi din cer în vremea aceasta și vă dă sfat și lucru de lucrat pentru sfințenie și veghe sfântă. Mai mult decât lucrul cu mâna alegeți partea care rămâne și nu uitați că Dumnezeu este dragostea care vine pe pământ și Se face cuvânt și ocrotire pentru fiii cerului, și care știu ai cui sunt.

E zi de duminică și-Mi scutur cuvântul peste cetatea Mea și peste țară și pun sfat ceresc pe masă și spun: Rămâi întru iubirea Mea, Ierusalime nou, poporul Meu cel din români! Rămâi întru iubirea Mea, țara Mea română, cea care rămâne a Mea, cea de la început și până azi, și mereu a Mea! Sunt Dumnezeul dragostei și sunt cu mângâierea și rămâne ea deasupra ta și-ți este ocrotire și te pregătește de slavă mare și de înnoire a ta, iar și iar înnoirea ta, o, țara Mea cea de la Tatăl a Mea. Amin, amin, amin.