Cu slavă de îngeri Mă port între cer și pământ și bat peste tot cu toiagul, bat și iar bat, căci sunt călător, și toți oamenii sunt prinși de griji, și nu se opresc să-Mi deschidă, iar Eu călătoresc odată cu timpul și trec din loc în loc, din timp în timp, din an în an, și dau viață la tot și la toate și sunt Cuvântul călător, sunt ființa cea mai pribeagă, căci nu sunt luat în seamă de cei printre care călătoresc ca să le împart viață. Sunt Cel ce dă lumină și viață și duh de viață și sunt Cel mai necunoscut dintre cei cărora le dau din Mine ca să aibă viață în ei, dar este cel care să țină seama de Cel de la Care are viață și mișcare?
Sunt Cuvântul călător odată cu timpul, în pas cu timpul și cu omul. Cuvântul Îmi este toiagul pe care Mă sprijin în călătoria Mea, și cu el bat ca să Mi se deschidă, și merg împărțindu-Mă celor ce au nevoie de toate câte îi țin în viață pe pământ, iar pământul odrăslește la glasul cuvântului Meu și împarte hrană la toată făptura și apă din izvoarele lui, și apoi cerul luminează și încălzește pe pământ prin cele ale facerii lui, și toată facerea e de la Mine și se dăruiește ca și Făcătorul ei, Care îi poruncește să lucreze și să se dăruiască, o, și iată de ce călătoresc tot timpul, căci toate sunt de la Dumnezeu, de la Cel ce călătorește cuvântând și dăruind la toți și la toate, o, și toate pentru om, ca să Mă recunoască din făpturi și să-Mi dăruiască iubirea lui, precum Eu i-o dau pe a Mea și nu cer decât să Mă cunoască și să-Mi deschidă, căci sunt Cuvântul Cel călător, Care Se împarte.
Omule, Mă auzi? Călătoresc odată cu călătoria ta, odată cu mersul tău. O, ce bine Mi-ar fi fost Mie cu tine și ce bine ți-ar fi fost ție cu Mine dacă nu te-ai fi ridicat, dacă n-ai fi căutat să ai dorințe! Ai de la Dumnezeu tot ce-ți trebuie ca să-L urmezi ca un ucenic și ca să-L iubești pe Cel ce te iubește și-ți poartă de grijă. Tu însă nu poți fără dorințe ca să ți le împlinești apoi. O, vezi tu ce rău îți faci cu duhul nemulțumirii tale? Iată, nemulțumirea este păcatul care te-a despărțit de casa ta cea dintâi când te-ai ridicat spre dorințe și ai pierdut raiul. Dorințele sunt duhul trufiei, și acest păcat nu are nimic în Mine și te ține departe de Făcătorul tău, de voia Sa.Toată facerea este mulțumită și cere de la Mine cu rugăciune pentru ea, iar rugăciunea este înțelepciunea iubirii care se supune. O, caută și tu prin rugăciune, caută, omule, ca să ajungi și tu să înțelegi și să cauți ceea ce îți ajută umilința, adică pe Hristos în tine, pe Cel ce-ți dă viață ca să ai, și este Domnul plin de umilința iubirii.
Iubirea înseamnă Duhul Sfânt și insuflarea Lui, darul prin care lucrează Dumnezeu între oameni. Păsările și animalele și toate ființele cu suflet viu au acest dar, și prin el își conduc pașii și bucuriile și greutățile care le încearcă iubirea și mersul spre locul odihnei lor, spre Făcătorul lor. Omul însă își folosește mintea, o, și nu poate insuflarea Duhului Sfânt să treacă în față și să-l călăuzească pe om, căci Duhul Sfânt Își găsește sălaș și lucrare doar în cel ce se leapădă de sine pentru Dumnezeu sau pentru aproapele său, cu care lucrează Dumnezeu pentru el. Când însă omul ia din sine îndemn, când el se desparte de Dumnezeu pentru voia sa însăși, el nu mai este călăuzit de insuflarea Duhului Sfânt, de vreme ce nu poate de partea Duhului Sfânt.
A fost multă aplecare din partea Mea cu omul care nu poate altfel, dar lipsa rodului a hrănit lipsa de dragoste a celor ce doar veneau și nu creșteau, căci ei așteptau împliniri ca să creadă, o, și așa se întâmplă de șapte mii de ani cu omul pe pământ.
O, omule, dacă truda ta nu-ți ajută mântuirea, ia de la Mine povață, căci timpul tău trece fără de rod. Adu-ți aminte de povața lui Ioan Botezătorul dată celor ce căutau mântuirea lor și le spunea Ioan: «Pocăiți-vă și faceți roade vrednice de pocăință, căci s-a apropiat de voi împărăția cerurilor!» Dar împărăția cerurilor a venit și s-a împlinit pe pământ fără ca oamenii să înțeleagă, o, și multe cuvinte cerești s-au împlinit fără să vadă oamenii împlinirea lor, de vreme ce ei nu erau vrednici de Dumnezeu, așa cum nici poporul lui Israel peste care au fost așezate atâtea cuvinte pentru mari împliniri nu le-a văzut împlinirea, căci el n-a dat să se facă vrednic de daruri mari, și a pierdut împlinirile care au dat să-i așeze pe ei întru ele, o, și tot așa va fi cu toate ale Domnului dacă oamenii nu vor fi vrednici de ele, căci lucrarea Duhului Sfânt nu trage clopotul, ci lucrează tainic numai pentru ai Săi, numai cu ei ca în toate vremile lucrărilor Sale pe pământ între oameni.
Omul trebuie să învețe și să înțeleagă bine mersul lui cu Dumnezeu când dă să se aleagă el așa, căci șapte vieți dacă ar trăi el, tot n-ar pătrunde îndeajuns taina cuvintelor Mele, și care s-au scris și se tot scriu pe pământ și în cer de șapte mii de ani și mai bine, căci am avut grijă să rămână ele, iar taina lor este la Dumnezeu, nu la om, și de aceea am spus:«Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine și să Mă urmeze cu crucea purtată», și va purta el rod prin purtarea crucii ca și Mine, iar Eu i-am spus lui Petru: «Vino după Mine și te voi face pescar de oameni», și aceasta înseamnă că poartă omul rod.
O, fiilor străjeri pentru cuvântul Meu când vine la voi, omul este ceea ce Eu aștept de șapte mii de ani, pe el îl caut, iar crucea Mea de azi e grea de tot, căci omul se face tot mai greu și-și tot înmulțește sarcinile și stă sub ele, și strig la el să Mă audă și să se lepede de sine ca să poată face pași și să-l pot urni din loc, căci statul pe loc nu este mers.Sunt Cuvântul Care călătorește tot timpul, căci voiesc să fiu auzit și să Mi se răspundă și să Mi se deschidă. Am făcut cu cuvântul toată facerea văzută și nevăzută, dar nu Mă încurcam de om ca în vremea aceasta a timpului omului. Acum vin să-l învăț pe om lucrare de rai să lucreze și să dea de la el tot ce îi păgubește mântuirea lui cea de la Dumnezeu.
În zile de praznic de naștere te învăț, omule, să iubești raiul și să-l porți după tine oriunde mergi, căci din lături te atacă lupii flămânzi de tine și nu-i vezi și nu-i știi, căci totul este tainic și bine acoperit ca nu cumva să pricepi și să scapi din laț. Ia cu tine raiul, ca să fugă de tine lupii și să-ți cureți calea și să porți rod și să-l duci cu tine pentru răsplată dacă vei lucra. Raiul este statul tău cu Dumnezeu, mersul tău cu El și cu îngerii însoțitori Lui, căci mirosul de lup se depărtează și vin îngerii lui Dumnezeu să te ajute să mergi și să iubești ca Dumnezeu.Învățătură de naștere am lăsat în carte în ziua aceasta la masa Mea cu voi în cetate, fiilor. Am cu Mine sfinți mucenici, care mărturisesc între ei pe mucenicul Ștefan, mărturisitorul Meu, o, și încă avem la masă paisprezece mii de prunci mucenici, trimiși la Tatăl de împăratul Irod, care s-a temut de Mine când încă nu Mă născusem Prunc, iar Tatăl M-a acoperit și M-am născut în taină și am crescut și a biruit necredința celor mari pe pământ, și care au murit în păcatele lor, o, și nu este un mai greu păcat ca și necredința, păcat vrăjmaș Duhului Sfânt, și de care și cei mai mari vrăjmași ar fi să se ferească, o, fiilor, căci totul se mai iartă, dar necredința nu.
V-am cuprins și în ziua aceasta în cuvântul Meu cel călător între cer și pământ, fiilor. Eu sunt Cel ce Mă fac călător prin cuvânt și îl vestesc pe pământ și am nume mare și nou, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, o, fiilor. Amin, amin, amin.