Aici, în cetatea cuvântului Meu, lucrează cerul pe pământ. Aici Își are Dumnezeu lucrarea Sa la sfârșit de timp, aici vin Eu, Domnul, cu slava Mea cea plină de cuvânt și cu oștirile cerești, care-Mi însoțesc calea, iar unde Eu vin și sunt e cerul pe pământ, e Domnul la masă cu ai Săi din cetate, e țara Mea cea de la sfârșit de timp, e pământul român, pe care Mi-am așezat cetatea cuvântului Meu, iar cei cărora Tatăl Savaot le descoperă venirea Mea și cuvântul Meu pot spune, pot mărturisi despre Mine și să spună: „Acolo este Domnul”, precum este scris în Scripturi să se cheme locul Meu de popas și împlinirea lui din zilele acestea.
Intru cu praznic sfânt în cetate și Mă vestesc la porți și spun: Pace vouă, străjeri ai Mei în cetate, pace, fiilor, pace vouă și celor cu voi veghetori și lucrători cu Mine și cu voi și cu slava venirii Mele cuvânt pe pământ!
Ne așezăm, fiilor. Așezați-vă și voi! Suntem cu masă pusă pentru praznicul mamei Mele Fecioara Maria, și cu ziua ei de intrare în templu vin, căci părinții ei au făgăduit că dacă rugăciunea lor de a avea prunc va fi împlinită vor afierosi Domnului rodul lor, iar când a împlinit ea trei ani au dus-o și au dat-o lui Zaharia, arhiereul cel de atunci timp de doisprezece ani, până la dumnezeiasca arătare a arhanghelului Gavriil, care a vestit-o de întruparea și nașterea Mea ca să vin să înnoiesc lumea cea stricată prin păcat, și a fost ea dată logodnicului Iosif, păzitor și martor al fecioriei ei și slujitor, atât la nașterea Mea cea mai presus de fire, cât și la fuga în Egipt, și apoi întoarcerea la vremea potrivită în pământul Israel, iar Noi și voi și cei sosiți în cetate la praznic dăm slavă mamei Mele Fecioara și se unesc cerul și pământul aici în cetate cu praznic sfânt și cu masă de cuvânt și cu duhul mărturisirii, o, fiilor.
În ziua aceasta sfântă așez binecuvântare nouă peste tine, țara Mea română, că tu ești iubirea mamei Mele Fecioara, care te are sub ocrotirea ei încă de la începutul tău, când Tatăl te-a dat Mie de țară a Mea după ce țara lui Israel nu M-a voit, nu M-a primit, nu M-a crezut, iar Tatăl te-a dat Mie ca să-Mi fac la tine lucrarea venirii Mele la sfârșit de timp, iar iubirea Mea pentru tine este pe vecie, scumpă țara Mea, și ești iubirea Mea cea de la sfârșit de timp, și plâng pentru tine sub greul care-ți apasă duhul și trupul, căci am după Mine aici pe antichrist, că dacă sunt cu tine e și el pe urma Mea și te-ar zdrobi de tot din pricina venirii Mele pe vatra ta cuvânt de naștere din nou a lumii, iar când se uită în Scripturi și vede că se apropie biruința Mea asupra lui se strânge cu toată armata lui asupra Mea și a ta, dar vine prăbușirea lui cea scrisă să vină, și dă să mai poată și să-și mai ridice palate și să se îmbrace în haine sfinte ca să nu fie cunoscut că e dușmanul Meu, și iată, se dă mare în loc știut sfânt, în temple zidite în numele Meu, o, dar de unde, că toate zidirile acestea sunt pentru el, căci Eu, Domnul, sunt dincolo de tot ce fac oamenii lui antichrist, ca și acum două mii de ani când nici atunci nu-Mi trebuiau ale lui și pe-ai lui, căci cerul Meu Îmi este locaș peste tot pe unde petrec cu lucrările Mele între oameni, și sunt cu cei smeriți, nu cu lumea și cu duhul ei, o, și nu-Mi trebuie case înalte și bogate de strălucire pământească, o, nu, și acestea toate sunt ale lui antichrist, care nu Mă poate avea prizonier al său în temple zidite de el și-ai lui, căci Eu sunt ca pasărea cea zburătoare din loc în loc, și am cerul de casă și am pământul de așternut și am masă de cuvânt pe pământ, și din care antichrist nu ia, nu vrea, nu dă să știe și să audă pe față, dar Eu, Iisus Hristos, sunt în România Păstor al turmei Mele de pe tot pământul și Mă las tot mai aflat de cei mulți cu dorul după Mine în ei, căci pentru cei cu dorul în ei pentru Mine, pentru ei vin și lor Mă dau și le ies în cale, și tot mai mult Mă descopăr, zi de zi mai mult Mă las aflat peste pământ cu cetatea cuvântului Meu, cu venirea Mea cuvânt de Păstor Care Își caută oile pribege și neîngrijite și nehrănite, o, și le spun în ziua aceasta de praznic sfânt, le spun la toți cei care nu Mă vor să fiu și să Mă împart cu glasul cuvântului Meu, le spun lor că așa cum nu pot să oprească ei soarele ca să nu mai răsară, așa de neputincioși sunt toți cei care nu Mă vor și nu dau să Mă audă când Eu grăiesc, dar nu Mă pot opri să vin și să împlinesc și să strig și peste ei, vestindu-le și lor tot cuvântul Meu, de care nimeni din ei nu pot scăpa să nu dea răspuns când va veni vremea întrebării pentru credință și pentru necredință. Voi, cei necredincioși, care stați cu spatele la Mine și la cuvântul Meu din zilele acestea, voi, cei ce slujiți lui antichrist, care v-a luat în slujba sa, auziți ce vă spun Eu, Iisus Hristos: Cu dor mare am dorit să vină vremea cuvântului Meu peste pământ, ba și peste voi, cei ce vă ascundeți ca să nu auziți și ca să nu credeți. De două mii de ani am tot așteptat să vină vremea venirii Mele de la Tatăl cuvânt. De două mii de ani Mi-e dor de România Mea, de darul Meu cel de la Tatăl la nașterea Mea pe pământ, și mai ales apoi, după învierea Mea și întoarcerea Mea în Tatăl, de când atâta dor am tot strâns și am mângâiat acest pământ, pe care am stat când am zidit pe omul cel dintâi din lutul acestui plai. O, cu cât dor tot grăiesc de șaptezeci de ani peste acest meleag!O, ce să vă mai tot spun vouă, celor care v-ați jurat lui antichrist să nu credeți, să nu vă aplecați cuvântului Meu? Cu cât v-ați tot ridicat temple cu turle înalte, cu cât vă veți tot minți singuri, cu atât Eu, Iisus Hristos, merg și voi merge între cer și pământ și vin pe calea cuvântului, iar voi pierdeți tot mai mult timp, și nu-l câștigați decât pentru ca să vă grăbiți prăbușirea de la înălțimea la care vă tot ridicați să stați deasupra lui Dumnezeu și să aveți de unde să vă fie mai zgomotoasă căderea, căci voi luptați împotriva Domnului și mințiți în lung și în lat că sunteți slujitorii Săi, când voi altă lucrare lucrați, plini de lux și de bogăție și de bani și de ranguri și de cruci de aur pe piept în viața voastră de pe pământ, și nu ca a Mea, nu ca Mine bătut în cuie pe cruce de lemn, lovit și brâncit, scuipat și hulit, cu nume rău pe frunte pus, iar voi ai cui sunteți așa de zorzonați, așa de împăunați, așa de împărați după port?
O, cine sunteți voi, cei care v-ați așezat sub numele Meu să vă arătați pe pământ? Aplecați-vă o clipă și uitați-vă la voi înșivă și întrebați-vă cine sunteți voi! Vai vouă dacă veți pierde această milă, care vă întreabă și încă stă pe limba Mea pentru voi!
O, cine sunt cei ce se fac că nu aud cuvântul Meu, cine sunt aceștia, mama Mea?
— Fiul meu Iisus, o, Fiule dulce al Tatălui și al meu, aceștia sunt preoții și arhiereii vremii de azi, prieteni cu antichrist, vrăjmașul Tău, ca și cei de acum două mii de ani arhierei și preoți care Te-au dat crucii, căci erau ei atâta de greșiți, atâta de pierduți de Dumnezeu ca și cei de azi.
Te doare, Fiule Iisus, Te doare de la ei, și mă doare de la ei, ca și pe Tine mă doare, și mă doare de mila Ta și de atâta dispreț de la ei, dar Noi suntem aici cu cei mângâiați de venirea Ta, și care au învățat de la Noi mângâierea și Ne sunt mângâietori, și hai să Ne mângâiem cu ei, și ei cu Noi, ca să Ne fie ei copii ascultători, iar Tu să-i păstorești aici, căci ei Ne dau mai departe și celor ce cred și celor ce nu cred cuvântului venirii Tale, Fiule Iisus.
— O, mama Mea, dacă le-ai grăi și tu celor ce nu Mă primesc, mamă!
— Fiule Iisus, nu cred aceștia și nu văd puterea cuvântului Tău care se apleacă și le grăiește. Nu au minte să înțeleagă cu ea și să creadă apoi. O, nu văd oamenii, și sunt atât de cuprinși de grijile vieții lor pământești, Fiul meu Iisus.
O, omule pribeag, îți trebuie minte ca să pricepi și ca să crezi, ca să-L primești pe Dumnezeu, și apoi să-I dai Lui inima ta ca să ți-o pregătească El și ca să stea în ea și să te poarte pe calea cea cu soare pe ea, cu Dumnezeu pe cale, o, fiule așa de pământesc cum ești, de nu poți să-I dai lui Dumnezeu inima ta!
Iar voi, fii ai lui Hristos, voi, cei alături de cuvântul Său cu inima din voi, o, stați cu El de-a pururi, fiilor, și stați cu veghe ca să nu vă înșele satana și lumea lui și să vă cadă de la Dumnezeu. O, nu vă pierdeți, nu vă mai pierdeți, nu mai pieriți niciunul, voi, cei rămași până acum lângă izvorul vieții veșnice! Veniți de luați viață de la El! El este aici, și nu mai pleacă. Nici voi să nu plecați din poporul Său, o, că au plecat cei care au plecat dacă au uitat ce sunt cei care au pe Domnul de Păstor.
Stați deoparte de duhul lumii! Pe cât puteți de mult ascultați aceasta, căci lumea Îl strică și Îl lovește pe Dumnezeu din voi, și de aceea stați cu El pe pământ, nu fără El, căci fără El nu aveți putere asupra lui satana, care vă îndeamnă de peste tot spre lume, fiilor. Așadar, legați-vă cu legământ veșnic de Hristos și veți fi cu El, și va fi cu voi Domnul, și nu uitați să-I auziți iubirea care învață spunând: „Fiule, dă-Mi inima ta!”
I-am învățat pe ai Tăi, pe cei care stau cu Tine, Iisuse iubit al meu, căci ei Ne primesc. Cei care nu Te primesc nu au minte, ci au inima spre lume, și nimeni nu poate cu Tine dacă iubește lumea și pofta ei.
Și acum, cuvântul Tău de Păstor dă-le lor din el, dă-le lor din cuvântul Tău cel bun, Fiul meu Iisus!
— O, mama Mea, suntem cu ei mereu. O, mama Mea, suntem cu România și lucrăm la dragostea ei, la duhul ei, ca să prindem rod din ea, mamă.
O, țara Mea, îți dau putere să poți, să fii, să te ridici până la cer. Îmi ești așa de dragă așa cum poți tu acum. Îți știu și îți văd neputința. Vor slăbi cei ce te apasă în jos pentru ei, dar vei crește pe neașteptate spre cer și vei înțelege cât te-am iubit, cât te-am așteptat vorbindu-ți cu atâta mângâiere, iar mângâierea Mea te va schimba la față și vei fi frumoasa Mea tot mai frumoasă, și te voi iubi cu duh de înviere și vei învia pic cu pic, căci Eu sunt Păstorul tău Cel blând și sunt pe vatra ta cu râu de cuvânt, căci a venit la tine vremea iubirii și vine Domnul cuvânt pe pământ, vine la tine, țara Mea, vine și tot vine, și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.