Sunt din Pucioasa, şi numele meu este Achim Nicolae. Acum când privesc în urmă peste ani şi constat că tot ce s-a zis prin gura sorei Verginica s-a împlinit, nu pot decât să mă bucur. Îmi amintesc de o profeţie: «Creştine, acum ţine ascunsă această profeţie, că va veni vremea când vei fi întrebat de această lucrare, şi dacă vei tăgădui, va fi vai de tine». Mi-e frică să tac, pentru că am luat parte la multe profeţii ale Duhului Sfânt, spuse prin acest vas, Verginica.

Când am auzit prima vorbire a Domnului, locuiam în comuna Siliştea-Snagov, şi am venit la Pucioasa însoţit de un creştin. În noaptea aceea a vorbit Domnul prin acest vas şi a început aşa: «Amin. Amin. Amin. Pace vouă! Eu sunt Iisus Hristos, nu ca la început, cu trupul, ci ca la sfârşit, cu Duhul. Crezi? Nicolae cel nou, crezi tu că Eu sunt? Fericit e cel ce nu M-a văzut şi a crezut!».

A trecut un timp, şi la o altă lucrare Domnul i-a spus soţiei mele: „Maria, vei avea un fiu şi îl vei chema Antonie“. Ne-am bucurat nespus de mult, că aveam patru fete, şi ne doream şi un băiat. La un an de zile am căpătat un băiat şi i-am pus numele Antonie. Când a avut băiatul trei ani, într-o zi a găsit pe masă nişte pastile pentru inimă, de ale soţiei, 10-12 bucăţi, pe care le-a înghiţit, şi după puţin timp a început să tremure, a căzut şi a murit. În acele clipe de disperare am luat copilul în braţe şi am plecat cu el la mama Verginica. Când m-a văzut cu copilul în braţe şi a constatat că e mort, a strigat: „Doamne, Doamne, vezi această durere!“. Şi Domnul i-a zis: „Ia-l în braţe!“. Mama Verginica l-a luat în braţe. A văzut cum copilul rămâne neclintit şi mi l-a dat înapoi. Domnul i-a spus şi a doua şi a treia oară să-l ia în braţe. A treia oară copilul a deschis ochii şi a zis încet: „mamă!“.

De circa douăzeci de ani Domnul ne-a zis: «Măi copilaşii Mei, măi floricelele Mele! Uite ce vă spun Eu, Domnul. De acum înainte să trăiţi în curăţie soţ şi soţie». Unora dintre creştini şi creştine nu le-a plăcut această povaţă şi au cârtit împotriva Domnului. Printre aceste creştine se află şi soţia mea. Eu am înţeles că această povaţă are darul să ne înalţe sufleteşte. Şi pentru că de-a lungul anilor foarte multe proorocii adresate acestor creştini s-au împlinit, eu rămân cu frică şi cu bucurie lângă această stâncă duhovnicească, maica Verginica.